Originea limbii si a poporului romn: mit si realitate

Problema originii poporului romn si a limbii romne este una dintre cele mai vechi si mai constante teme ale istografiei noastre. Indiferent ca este ideologizat sau nu, ca primeste dimensiuni mitologizante sau nu, faptul este firesc si tin de de un discurs al legitimarii: Orice comunitate, de la trib la natiunea moderna, se legitimizeaza prin recursul la origini. n toate timpurile si n toate culturile, acestea sunt puternic valorizate si fara ncetare rememorate si somemorate. Nimic nu este mai actual, mai ideologizat dect un trecut. Miturile fondatoare condenseaza nsasa constiinta umanitatii.(Lucian Boia, Istorie si mit n constiinta romaneasca). Dupa cum se poate constata, din chiar primele doua fragmente reproduse, tema originilor noastre apare nca de la primii cronicari. Celebra fraza a lui Grigore Ureche (1590 1647)- Romnii, cti se afla lacuitori la ara Ungureasca si la Ardeal si la Maramorosu de la un loc sntu cu moldovenii si toti de la Rm se trag este n acest sens emblematica. Nu numai pentru originea noastra romna sau pentru ideea unitatii noastre etnice, ci si pentru ceea ce Lucian Boia numeste mitul fondator romn. Demersurile lui Ureche vor fi continuate si de alti cronicari si, mai elaborat, de Dimitrie Cantemir. La Miron Costin, de pilda, att n Letopisetul arii Moldovei, ct, mai ales, n De neamul moldovenilor. El combate cu vehementa basnele lui Simeon Dascalul si Misail Calugarul ( acestia intervenisera n cronica lui Grigore Ureche, afirmnd ca moldovenii ar proveni din tlhari de la Roma exilati pe teritoriul Daciei). Ofera, totodata, etimologia latina a 87 de cuvinte romnesti si aduce, n sprijinul afirmarii originii romnesti si aduce, n sprijinul afirmarii originii si a poporului romn, pe lnga argumente lingvistice, si argumente arheologice, etnografice si folclorice. Pentru Dimitrie Cantemir, spirit enciclopedic, cu o viziune universalista asupra istoriei, originea romna a poporului romn este indiscutabila. Mai mult decat att, n Hronicul vechimei a romano-moldovlahiilor, el afirma nu numai ca romnii se trag din romani, dar acestia la rndul lor se trag din Aeneas, ceea ce mpinge originea noastra si mai departe n timp. Semnificativi, deci, la acesti umanisti ar fi puritatea originii romne a poporului romn (exceptie face stolnicul Constantin Cantacutino, care pare sa faca unele concesii ideii de amestec daco-roman). Dealtfel, "Letopisetul" descrie formarea limbii si a poporului romn la sud de Dunare: Letopisetul Stolnicului Cantacuzino: "ns dinti izvodindu-se de rumnii carii s-au desprit de la romani i au pribegit spre miiaznoapte. Deci trecnd apa Dunrii, au desclecat la Turnul Severinului; alii n ara Ungureasc, pre apa Oltului, i pre apa Morului, i pre apa Tisei ajungnd i pn la Maramur. Iar cei ce au desclecat la Turnul Severinului s-au tins pre supt poalele muntelui pn n apa Oltului; alii s-au pogort pre Dunre n jos. i aa umplndu-se tot locul de ei, au venit pn la marginea Necopolei." ---------"Iar cnd au fost la cursul anilor de la Adam 6798, fiind n ara Ungureasc un voievod ce l-au chiemat Radul Negrulvoievod, mare hereg pre Alma i pre Fgra, rdicatu-s-au de acolo cu toat casa lui i cu mulime de noroade: rumni, papistai, sai, de tot fliul de oameni, pogorndu-se pre apa Dmboviii, nceput-au a face ar noao." Indiferent cum ar vrea unii sa rastalmaceasca textul, aflam urmatoarele: Stramosii nostrii romanici au pribegit catre Nord, peste Dunare. Primul centru de putere a fost -Severinul si prima dinastie -a Basarabilor. De acolo s-au intins: unii pe Olt - Mures - Tisa; altii prin Subcarpati pana la Siret si altii pe Dunare spre Nicopole. La 1290 Radu Negru isi ridica Biserica si Curtea Domneasca pe Arges, dupa ce coboara pe Dambovita si ridica Biserica la Campulung. El este recunoscut ca domnitor peste Boierii Basarabilor. Fost stapanitor peste Almas si Fagaras, Radu Negru este Primul Domnitor al romanilor, indiferent daca avea origine cumana sau nu ( vezi Djuvara si altii). Moare ingropat in Biserica Domnesca de la Curtea de Arges...

Ideea puritatii se va radicaliza la nvatatii scolii Ardelene: Samuil Micu, Gheorghe sincai si, mai ales, Petru Maior. Dupa parerea acestora, n timpul celor doua razboaie daco-romane din anii 101-102 si 105-106, dacii ar fi fost exterminati, iar pamntul daciei pustiit. Razboaiele fiind de o extrema violenta, cei care au scapat, totusi, din fata romanilor ei n de ei se omorra, iar altii cu muieri si cu prunci cu totiau fugit din Dachia si s-au tras la nvecinatii si priiatenii lor sarmte. ntr-un alt capitol, Petru Maior infirma si teza casatoriilor dintre romani si muerile dache: Ca sa nu zc nemica despre aceia ca nsasi stralucirea sngelui roman nca destul era a npiedica pe romani sa nu se casatoreasca cu unele varvare cum era muerile dache. Ba nici acel cunoscut lucru sa nu-l aduc aminte, ca la romani era ocara a se casatori cu mueri de alt neam, adeca cu care nu sunt romne. De aciia iaste ca si astazi oamenii poporului romnesc atata se feresc de a se casatori cu mueri care nu sunt romne, ct foarte rari sunt ntre ei acele ntmplari, ca romn sa-si muere de alta limba. Sunt teze evident exagerate, cum sub semnul exagerarii sta ntregul purism latinist al scolii Ardelene. El are nsa o justificare polemica: dorinta de a demonstra opiniile unor carturari contemporani precum Eder, Sulzer si Engel, care infirmau ideea originii romane a poporului romn, sustinuta de nvatatii ardeleni n Supplex Libellus Valachorum, ca argument n obtinerea unor drepturi politice. Viziunea lingvistica este, previzibil, complementara viziunii privind originea etnica: limba romna este n opinia nvatatilor scolii Ardelene exclusiv limba de origine latina. Exista, totusi, o diferenta importanta antre Petru Maior si Gheorghe sincai ori Samuel Micu: daca acestia doi din urma credeau ca limba romna si are originea n latina culta, Petru Maior considera ca originea limbii romne se afla n latina populara. Tendintele scolii Ardelene vor continua, cu noi exagerari, n secolul al XIX-lea ( Simion Barutiu, August Treboniu Laurian, I. Massim), iar contrareactiile nu vor ntrzia sa apara. Ca o contrareactie la purismul latinist al scolii Ardelene, n a doua jumatate a secolului al XIX-lea ncepe sa se manifeste fenomenul de reabilitare si a originii dace a poporului romn, ntr-o tentativa de realizare a dificilei sinteze daco romane. O reelaborare a originilor si, deci, a temei dacice ar puitea avea ca punct initial textul unui poet: Balada Dochiei, scrisa de Gheorghe Asachi n 1838, dupa calatoria la muntele Pion ( Ceahlau ), n fapt o valorificare poetica a unor legende populare. A doua jumatate a secolului al XIX-lea , prin contributii nu numai istografice, ci si literare, unele pertinente, altele nefondate stiintific, avea sa reechilibreze balanta si nu de putine ori s-o ncline n favoarea mitului dacic, ntr-o tentativa de legitimare a unei identitati cu vechime considerabila n timp sau ca o forma de propensiune spre un imaginar regresiv, specific romantismului. Astfel, n 1857, I.C.Bratianu, ntr-o suita de articole intitulate Studii istorice asupra originilor nationalitatii noastre, publicate n ziarul Romnul, vorbeste de o ntreita origine a poporului romn: traci, celti si romani, pentru a conchide apotetic: Suntem de trei ori mai tari si mai puternici (L.Boia). Un adversar redutabil al scolii latiniste este nsa, n secolul romantic, B.P.Hasdeu n cteva lucrari, unele cu vadit caracter polemic: Perit-au dacii?(1860), Istoria critica a romnilor (1873), si n introducerea la volumul al III-lea din Etymologicum Magnum Romaniae (vol. IIV, 1886-1898). El vorbeste de o suprapunere succesiva de straturi n Peninsula Balcanica ( pelasgi, traci si slavi) si de absenta predominarii unui anumit element n constituirea nationalitatii noastre .

Tot el ramne celebru prin identificarea a 84 de cuvinte din fondul dac si a 15 toponime.Cezar Bolliac, A.D.Xenopol si Grigore Tocilescu sunt, de asemenea, cteva exemple n procesul de reechilibrare a cercetarii originilor. Proiectul dacic eminescian, relevat din cteva din textele sale poetice sau dramatice, unele finalizate, altele nu (Rugaciunea unui dac, Momento mori, Sarmis, Decebal etc.) configureaza, pentru secolul al XIX-lea, procesul de reechilibrare stilistica a problemei. n termenii Ioanei M. Petrescu, aceste texte tin de vrsta mitica a istoriei nationale, conturata de imaginarul eminescian. Astfel, daca n Momento mori, amplu poem al succesiunii civilizatiilor sper un scop necunoscut, marile civilizatii sunt supuse unei dialectici a maririi si a decaderii, Dacia lui Zamolxe se pastreaza ntro vrsta mitica, edenic, ntrun regim al atemporalitatii. n schimb, n Rugaciunea unui dac se produce, o actualizare moderna a mitului, de vreme ce asistam la discursul unui dac ce gndeste ... schopenhauerian. nsa n secolul al XX-lea si chiar la nceputul celui de-al treilea mileniu s-au creat texte delirante. Un asemenea text este Dacia preistorica de Nicolae Densusianu. Acesta arata L. Boia, reconstituie istoria unui presupus imperiu pelasgic care, pornind din Dacia, cu 6 000 de ani .Hr. ar fi ajuns, sub doi mari suverani, Uran si Saturn, sa cuprinda Europa, Mediterana, Egiptul, Africa de Nord si o buna parte a Asiei. De aici, de la Dunare si Carpati, s-a revarsat civilizatia asupra celeilalte parti ale lumii. De aici au pornit spre Italia si stramosii romanilor. Limba daca si limba latina nu sunt dect dialecte ale aceleiasi limbi.... n perioada interbelica se ajunge de la purismul latin al scolii Ardelene la un purism de sens contrar, purismul dac, initiat de N.Densutianu si continuat de mitizarile interbelice. Pentru un echilibru spiritual si metafizic al componentelor pledeaza si Lucian Blaga, intr+o tentativa de reabilitare a fondului traco slav al sufletului romnesc, deseori reprimat, n Revolta fondului nostru nelatin. Att timp ct componenta dacica este tratata echilibrat, ca un element constitutiv al genezei poporului romn, ea are legitimitate stiintifica. n momentul n care ea este manipulata ideologic si ia forme delirante, fara acoperire stiintifica, dacismul devine una din ipostazele protocronismului.