Comunitatea Termenul are dou semnificaii distincte: un grup de oameni care interacioneaz, eventual care triesc n imediata apropiere,

i de multe ori se refer la un grup care mprtete anumite valori comune, i este atribuit cucoeziunea social ntro locaie geografic comun, n general, n uniti sociale mai mari dect o gospodrie. Cuvntul se poate referi, de asemenea, la comunitatea naional saucomunitatea internaional, i n biologie, o comunitate este un grup de interactiune organismelor vii de partajare un mediu populat. n comunitile umane, intentia, convingeri, resurse, preferinele, nevoile, riscurile, precum i un numr de alte condiii pot fi prezente i comune, care afecteaz identitateaparticipanilor i gradul lor de coeziune. n sociologie, conceptul de comunitate a dus la dezbateri importante, i sociologi sunt ncs ajung la un acord privind o definiie a termenului. Au fost nouzeci i patru definiiidiscret a termenului de la mijlocul anilor 1950. [1] Cuvntul "comunitate" este derivat din communit franceza veche, care este derivat dinlatin communitas (cum, "cu / mpreun" + munus, "cadou"), un termen larg pentru prtiesau societate organizat Suveranitatea este dreptul exclusiv de a exercita autoritatea suprem politic (legislativ, judiciar sau/i executiv) asupra unei regiuni geografice, unui grup de oameni n general, doctrina dreptului internaional a mbriat teza potrivit creia suveranitatea, ca instituie, ...apare din momentul n care ncep s existe state. [1] Conceptul de suveranitate, dei exista deja, de fapt, a fost recunoscut prin Tratatele de la Westfalia (1648). [2] n "Enciclopedia Blackwell a instituiilor politice", suveranitatea este definit ca situaia n care nici o autoritate extern nu are putere politic sau juridic ntr-un stat. n DEX, apar urmtorele definiii: Suveranitate = calitatea de a fi suveran, de a dispune liber de soarta sa; independen; putere suprem. Suveranitate naional = independena unui stat fa de alte state. Suveranitate de stat = supremaie a puterii de stat n interiorul rii i independen fa de puterea altor state. Declaraia de suveranitate a Republicii Sovietice Socialiste Moldova (RSSM) 1. Republica Sovietic Socialist Moldova este un stat suveran. Suveranitatea R.S.S. Moldova este unica i necesara condiie a existenei statalitii Moldovei. 2. Purttorul i sursa suveranitii este poporul. Suveranitatea se realizeaz n interesele ntregului popor de ctre organul reprezentativ superior al puterii republicii. Nici o parte a poporului, nici un grup de ceteni, nici un partid politic sau organizaie public, nici o alt form de organizaie, nici o persoan fizic nu au dreptul s-i atribuie dreptul de a exercita suveranitatea. Democraia (n traducere literal conducere de ctre popor, din grecescul - demokratia, de la demos, popor + kratos, putere) este un regim politic care se bazeaz pe voina poporului. Principiile de baz ale democraiei sunt votul universal i suveranitatea naiunii. De esena democraiei moderne ine respectarea drepturilor omului (egalitatea n faa legii, dreptul la opinie etc.), pluripartidismul, limitarea i separaia puterilor n stat.

n ziua de astzi termenul este de cele mai multe ori folosit cu sensul de democraie liberal, dar exist multe alte varieti iar metodele de a guverna pot diferi. Cu toate c termenul democraie este utilizat de obicei n contextul unui stat politic, principiile sale sunt aplicabile i altor organisme sau entiti, cum ar fi universitile, sindicatele, companiile publice sau organizaiile civice. Pe plan politic, democraia se definete ca regimul politic fundamentat pe principiul suveranitii naionale (naiunea conduce statul prin reprezentanii si alei, pe principiul separrii puterilor n stat, pe principiul egalitii tuturor n faa legii. Democraia este inseparabil de respectarea drepturilor omului i ale ceteanului. Democraia modern are la baz trei modele istorice din sec. XVII-XVIII (englez, american, francez) Un element important al democraiei este constituia. Acest document, votat de ctre popor prin referendum organizat n mod liber, reglementeaz drepturile i libertile individului ntr-un stat i definete limitele puterii a conductorilor aflai n diferite funcii din stat i din guvern, definete politicile fundamentale i stabilete structura, datoria i puterea guvernului. Motto: "Odata cu Revolutia Franceza democratia a incetat sa mai fie doar un cuvant literar si a devenit parte a vocabularului politic." Ernest Weekley Democratia este o forma de organizare si conducere politica a societatii prin consultarea cetatenilor, tinand cont de vointa acestora, de interesele si aspiratiile de progres ale tarii. Este guvernarea de catre popor, puterea suprema revenind poporului si fiind exercitata direct de el sau de catre reprezentantii alesi conform unui sistem electoral liber. Ca forma de organizare si conducere politica a societatii, democratia presupune doua parti: conducatori si condusi (guvernanti si guvernati), prin consens intre cele doua parti. Detinatorii puterii politice, indiferent care ar fi apartenenta lor de grup social, trebuie sa reprezinte vointa majoritatii poporului. Democratia este un tip de regim politic dar si un mod de viata. Ea este produsul societatilor dar este si producatoare de viata si de stiluri colective de existenta. Studiul democratiei cuprinde un ansamblu de legi care guverneaza viata colectiva, sentimentele sociale, emotiile etc. Lumea democratiei este astazi raspandita in spatiul geo-politic. Democratia moderna s-a intemeiat in societatea capitalista prin conceptele de: libertate, egalitate a sanselor, recunoasterea drepturilor omului, minimum de interventie a statului, maximum de autonomie. Mecanismele care ajuta democratia sa lucreze s-au realizat treptat. Democratia s-a regasit, de-a lungul istoriei sale, sub doua forme: democratie directa si democratie reprezentativa. In prima varianta, de democratie directa, toti cetatenii puteau participa la luarea hotararilor de interes public, fara a se folosi de reprezentanti alesi sau numiti. Acest sistem este practicabil doar in cadrul unor societati cu un numar restrans de membrii. Atena Antica a fost prima democratie din lume care s-a condus pe acest principiu. Societatile moderne, numeroase si complexe de astazi se ghideaza, insa, dupa principiul democratiei reprezentative. In acest tip de democratie reprezentativa, cetatenii aleg reprezentanti oficiali care iau hotarari politice, elaboreaza legi si administreaza programe spre binele public. Toate democratiile reprezentative sunt sisteme in care hotararile publice sunt luate conform opiniei majoritatii cetatenilor. Pentru ca in mod real societatea sa se bazeze pe o organizare si pe o conducere politica democratica, trebuie sa se respecte anumite reguli sau principii de baza.

Coudenhove-Kalergi a fost o personalitate ieit din comun, care din 1922 i pn la moartea sa n 1972 a luptat pentru ideea european, aflndu-se n perioada interbelic n mijlocul tututor iniiativelor privind crearea unei Europe unite. n 1923 Coudenhove-Kalergi propune un prim proiect de confederalizare a Europei, proiect expus n volumul Pan-Europa. Tot n 1923 el va crea i Uniunea Pan-European - prima organizaie neguvernamental europeist de pe continent. Pentru Coudenhove-Kalergi Europa este o fraternitate uman ce mprtete viziuni comune. Motenitoare a unei bogate culturi i mari istorii, Europa, n viziunea sa, nu va putea s supraveuiasc vicisitudinilor vremii dect dac va ti s mbine armonios particularitile i interesele tuturor popoarelor de pe continent. El considera c rejectarea oricror prejudecati naionaliste, aprarea libertilor i consolidarea pcii snt, alturi de reconcilierea dintre Frana i Germania, pietrele de temelie ale unitii europene. De fapt Coudenhove-Kalergi a fost mai curnd un "confederalist european" i nu un veritabil federalist. Pan-Europa, spunea Coudenhove-Kalergi n discursul su la primul congres al Uniunii Pan-Europene de la Viena n octombrie 1926, refuza categoric hegemonia unui popor sau a unui stat european. Din punctual su de vedere, Europa unit se va produce doar ca o asociaie de state libere, plednd de fapt pentru o confederaie paneuropean. Numele acestei confederaii europene n care, spunea el, nici un popor nu i-ar sacrifica suveranitatea, ar fi Statele Unite ale Europei. Pan-Europa lui Coudenhove-Kalergi a fost tradusa in majoritatea limbilor europene (inclusiv n limba romn), apelul su cunoscnd la acea vreme un success umbrit poate doar de Apusul Occidentuluilui Oswald Spengler. Cauzele crizei europene, propunerea unor soluii concrete i n special prezentarea primului model concret de edificare a unitii europene snt doar cteva din elementele ce fac dinPan-Europa lui Coudenhove-Kalergi o adevarat lucrare de profeie politic. n perioada interbelic mesajul su a fost ascultat i nsuit de numeroase personaliti politice i academice de pe continent, printre ei numrndu-se Konrad Adenauer, Robert Schuman, Alcide de Gasperi, Winston Churchill, Aristide Briand, Gustav Stresemann, Carlo Sforza, Benedetto Croce, Denis de Rougemont, Salvador de Madariaga, Carl Burckhardt .a. Toi ei au gsit n ideile paneuropeiste ale lui Coudenhove-Kalergi sursele angajamentului lor european. Tot Coudenhove-Kalergi a fost cel ce a lansat n 1923 ideea unei uniuni economice franco-germane bazat pe crbunele renan i minereul de fier lorenez. Aceast idee a ajuns s fie tradus n via un sfert de secol mai trziu, n 1950, atunci cnd se crea prima comunitate european cea a crbunelui i oelului. Tot Coudenhove-Kalergi a fost cel ce l-a inspirat pe Aristide Birand s lanseze n 1929 primul proiect federal european n faa Societii Natiunilor din Geneva, proiect care n-a reuit doar din cauza degradrii relaiilor dintre protagonitii scenei politice europene. Tot el a fost cel ce a propus (nc n 1929) Oda Bucuriei din Simfonia IX a lui Beethoven n calitate de imn al Europei unite i tot el l-a inspirat pe Winston Churchill s lanseze apelul su la unitate europeana la Zrich n septembrie 1946.

Proiectul geopolitic al lui Coudenhove-Kalergi este alternativa unui alt proiect geopolitic de amploare, cel al Mitteleuropei (Europei Mediane), lansat n 1914 de germanul Friedrich Naumann. n proiectul su Coudenhove-Kalergi pornete de la necesitatea unei reechilibrri a geopoliticii globale, confederaia pan-european urmnd s fie o contrapondere puterii crescnde a Uniunii Sovietice pe de o parte i a Statelor Unite ale Americii i Marii Britanii pe de alt parte. Cu toatea acestea, Coudenhove-Kalergi rmne un prizonier al ideilor "mitteleuropene" ale lui Naumann i Kjellen, de moment ce modelul su paneuropean exclude din proiect att spaiul sovietic, ct i arhipelagul britanic. De altfel, britanicii nici n-au manifestat un interes prea mare pentru acest proiect, n timp ce n rile Europei Centrale, mai ales n Germania, Austria i Cehoslovacia, la apelul su s-a rspuns prin crearea imediat a unor secii naionale ale Uniunii Pan-Europene. Din punctul su de vedere pilonul viitoarei uniti europene trebuie s fie unul franco-german, iar fundamentul acestui proiect trebuie sa fie unul economic. Un prim pas n acest sens urma s-l reprezinte crearea unei industrii siderurgice commune franco-germane, idee ce-l va inspira pe Robert Schumann s lanseze Comunitatea European a Crbunelui si Oelului. n viziunea sa, o prim etap n edificarea unei confederaii europene consta n reunirea ntr-o conferin paneuropean, care ar favoriza cooperarea interguvernemental, mai ales n domeniile vamal, cultural i juridic. Ulterior, urma s fie semnat un acord de creare a unui spaiu vamal comun. Este interesant c Coudenhove-Kalergi pune accentul anume pe aspecte juridice i economice, considernd c unitatea european trebuie s aib anume un fundament pragmatic. El mai propunea ca aceast confederaie pan-european s dispun de un parlament bicameral o camer a deputailor i o camer a statelor. n acest context el pledeaz pentru o reprezentare echitabil a statelor, indiferent de faptul dac snt mari sau mici, puternice sau slabe, bogate sau sarace. Europa lui Coudnenhove-Kalergi nu era nicidecum o Europ metric, ci una valoric. Dup alipirea Austriei la Germania, n martie 1938, Coudenhove-Kalergi prsete Viena i dup un scurt sejur n Elveia se va instala n SUA, unde i s-a oferit o catedr la Universitatea din New York. Dar n pofida poziiei sale n mediul academic de peste ocean, Coudenhove-Kalergi, acest european prin excelen, prsete America imediat dup terminarea rzboiului, revenind n Europa, mai exact in Elveia, unde va locui pn la finele vieii sale. Odat rentors n Europa el incearc s reanimeze societatea civil pro-european de pe continent i n primul rnd activitile Uniunii Pan-Europene. n 1946 discut despre acest lucru cu Winston Churchill, dar acesta din urm nu pare dispus s reanimeze Uniunea Pan-European, ci prefer s lanseze o nou structur, cu viziuni federaliste clare. Noua organizaie europeist, lansat ca i Consiliul Europei la Congresul de la Haga din 1948, avea s fie Micarea European. Coudenhove-Kalergi refuz iniial s adere la Micarea European, dar n 1952 el pete peste unele principii i devine preedintele ei de onoare. Ceva mai inainte de concilierea sa cu Micarea European, la 18 mai 1950, Coudenhove-Kalergi devine primul laureat alPremiului Carol cel Mare pentru contribuia sa la promovarea ideii europene. Totodat, Coudenhove-Kalergi se apropie n aceast perioad de generalul de Gaulle, care pleda pentru o Europ a Naiunilor contrar ideii unei Europe federale supranaionale promovate de Jean Monnet. n 1965 el prsete Micarea European care, n campania prezidenial din acel an s-a opus lui de Gaulle, sprijinindu-l peFranois Mitterrand.

Programul miscarii pan-europene este formulat in cartea Pan-Europa, publicata la Viena in octombrie 1923. Acest manifest politic imbina viziunea globala cu un diagnostic exact al situatiei concrete a Europei. Esenta, in conceptia sa, este decaderea Europei datorita sistemului politic invechit, al accentului pus pus pe conflictele intre clase in locul relatiilor interstatale, a imbinarii slabiciunilor interne cu vulnerabilitatea in plan extern, ca urmare a ascensiunii marilor puteri extraeuropene. Marea Britanie, Rusia Sovietica, Japonia, Statele Unite, care sint fie federatii, fie imperii, cu resursele unificate, creeaza un cimp de forte planetar, in timp ce Europa se marginalizeaza datorita atomizarii in state independente, iar continentele rivale se integreaza tot mai mult. In conditiile dezvoltarii economice moderne, a globalizarii transporturilor si comunicatiilor, statele nationale devin un cadru strimt si generator de conflicte, pe cind unificarea continentului ar asigura pacea si stabilitatea, rezolvarea problemelor litigioase interne si transformarea Europei intr-o importanta putere mondiala, cu pastrarea primatului sau cultural. Acest obiectiv poate fi realizat pe doua cai: prin forta, respectiv cucerirea ruseasca si generalizarea continentala a modelului revolutiei bolsevice, fie prin unificarea federala voluntara a statelor europene. Granitele Europei unificate, ale Pan- Europei, trebuiesc trasate tinind seama de factorii politici si culturali. Ea va cuprinde, intr-o prima faza, doar tarile continantale, cu exlcuderea Angliei, ale carei interese sint preponderent extraeuropene. Anglia insa va trebui atrasa sa sprijine uniunea pan-europeana dinafara ei, raminindu-i totodata deschisa posibilitatea aderarii viitoare. Pincipalul adversar al Europei unite va fi Rusia Sovietica, datorita sistemului sau politic nedemocratic si tendintelor de a-si exporta acest model. Pericolul rusesc va puta fi oprit prin forte unite, doar prin realizarea Pan- Europei inaintea refacerii economice si militare a colosului rasaritean, in caz contrar o Rusie refacuta dobindind inevitabil hegemonia asupra Europei divizate. Este necesar, deci, in prima faza, un pact de garantare a securitatii statelor invecinate cu Rusia, apoi un tratat de arbitraj obligatoriu intre toate statele europene, care sa impiedice o interventie posibila a Rusiei in conflictele intereuropene. Sa se dezvolte relatii economice pasnice intre uniunea pan-europeana si Rusia, iar in viitor sa se urmareasca atragerea acesteia intr-un program de dezarmare generala, pe baza convingerii ei treptate asupra ineficientei si inutilitatii razboiului contra Europei unite.