ESEU

Ce este adevarul?

Lumea nu este o iluzie de care oamenii trebuie să fugă, ci locul în care se poate îndeplini umanitatea. Omul este o fiinţă alcătuită din trup şi suflet, dar în acelaşi timp o fiinţă orientată spre cunoaşterea de sine. Cunoscând adevărul despre noi înşine, putem cunoaşte într-un mod relativ şi Universul. Infinitatea Universului face ca acesta să devină un mister, care îi permite fiinţei umane să ajungă doar la o cunoaştere relativă a adevărului. Adevărul absolut este un fel de sumă a adevărurilor relative în devenirea lor. Omul îşi construieşte adevărul în funcţie de informaţiile pe care le are, de lucrurile în care crede şi în funcţie de oamenii din jurul lui. Adevărul este o valoare gnoseologică ce caracterizează cunoaşterea despre realitate. Dar cum ajunge omul la cunoaşterea adevărului şi care sunt căile prin care obţinem adevărul? Cunoaşterea adevărului este posibilă prin simţuri şi raţiune. Adevărul ia naştere din corespondenţa cu realitatea, din coerenţa enunţurilor şi din utilitatea ideilor. Corespondenţa, coerenţa şi utilitatea se află în relaţie atunci când vrem să cunoaştem adevărul. Totuşi, nu vom putea spune niciodată că avem o atotcunoaştere despre adevăr, pentru că aşa cum am precizat, nu putem cunoaşte decât fragmente ale adevărului absolut. Faptul că omul evoluează prin cunoaşterea Universului, înseamnă, că acesta este în continuă schimbare.

Acestea pentru a fi adevărate trebuiesc prelucrate de raţiune. ca rezultat al acţiunii directe a mediului înconjurător şi imprimate în minte. Existenţa inteligibilă ne permite să ne ridicăm la nivelul lumii suprasensibile. orice gândire umană prin esenţa ei se îndreaptă spre adevăr. a justifica o cunoştinţă înseamnă a produce un argument ale cărui premise sunt cunoscute nemijlocit. Atât pentru empirişti cât şi pentru raţionalişti. iar existenţa inteligibilă se bazează pe raţiune. Cunoaşterea prin simţuri este o cunoaştere limitată. Teza raţionalistă ( R. care sunt dezvăluite de simţuri. Adeptii empirismului ( Fr. W. Locke. J. B. Subiectul este înţeles ca o tabula rasa pe care se înscriu datele venite de la simţuri. deoarece ea nu ne oferă decât opinii în forma datului senzorial. unde cunoaşterea este posibilă prin intelectul pur. iar la un anumit moment dat există şi posibilitatea de a aluneca în eroare din cauza existenţei unor prejudecăţi sau din cauza lipsei unor cunoştinţe pe care ar trebui să le deţină. Existenţa sensibilă se bazează pe simţuri. Bacon. Descartes. Cu ajutorul raţiunii sunt descoperite principiile cu care putem deduce marea diversitate a fenomenelor. respectiv simţurile şi raţiunea. Leibniz) susţine că întreaga cunoaştere provine din datele pe care le furnizează raţiunea. Acestea ne oferă doar o reflectare pasivă a obiectelor. G. că acestea constituie o sursă a cunoaşterii autentice.Omul are facultatea de a cunoaşte adevărul pâna la un anumit punct pentru că. Spinoza. D. Ideile noastre provin din senzaţiile fizice primite de trup. Criteriul care stă la baza afirmaţiilor despre adevărul unor idei îl reprezintă sursele acestuia. . Distincţia dintre existenţa sensibilă şi existenţa inteligibilă o întâlnim chiar la filosoful Platon în Mitul Peşterii. că întreaga cunoaştere provine din datele simturilor. Hume) susţin.

datul senzorial trebuie prelucrat intelectual. ci la condiţiile a priori ale cunoaşterii obiectelor. Oamenii obişnuiţi acceptă noţiunea de realitate. Atunci când privim evenimentele exterioare. Simţurile au un rol important doar în modul. Sensul obişnuit al adevărului se exprimă în faptul că există lucruri şi stări care sunt reale. credinţele noastre trebuie să ne prezinte lucrurile reale aşa cum sunt ele. Transcedentalul are legătură cu cunoaşterea şi denumeşte acea cunoaştere care se referă nu la obiecte. asigurând concordanţa acesteia cu enunţul. Adevărul corespondenţă este o reprezentare a realităţii şi nu ne precizează cum să deducem dacă aceste credinţe sunt adevărate sau false. iar datul senzorial care este percepţia realităţii înseamnă cunoaşterea dobândită prin experienţă în mod a posteriori. le trecem prin filtrul minţii noastre şi le analizăm din punctul de vedere al corectitudinii. că există o sumă de fapte în mod independent de gândurile noastre. Tocmai aceste lucruri reale constituie fundamentul adevărului. În acest sens.Mintea noastră nu trebuie să se conformeze obiectelor pentru a dobândi cunoaşterea. fie din cauza condiţiilor în care a avut loc reflectarea. iar raţiunea contribuie la formarea enunţurilor despre realitate. în care percepem realitatea. iar imperfecţiunea corespondenţei dintre imaginea obiectului prin reprezentare şi obiect se poate produce din cauza structurilor psihice ale subiectului cunoscător. adică realitatea. Pentru a fi adevărate. Oricine este de acord. Fiinţa umană este înzestrată cu simţuri şi cu raţiune astfel încât temeiul adevărului a priori este rezultatul pur al minţii omului. ci obiectele trebuie să se conformeze după transformate în idei. regulile minţii pentru a fi . Problema adevarului apare din momentul reprezentării.

Raţiunea şi realitatea se întâlnesc şi se identifică prin intermediul limbajului. Adevărul sau falsul opiniei depind întotdeauna de ceva aflat în afara ei. prin care exprimăm ceea ce cunoaştem ca fiind adevărat. Nu putem vorbi de un singur adevăr pentru că atunci am vorbi de un adevăr absolut. a ceea ce noi cunoaştem. Corectitudinea enunţurilor se exprimă în teoria adevărului corespondenţă care are valoare epistemologică şi a fost formulată pentru prima dată în “ Metafizica” lui Aristotel. O propoziţie este adevarată când în ea se spune despre ceva că este ceea ce este sau că nu este ceea ce nu este. Mijloacele cu care distingem între adevăr şi fals sunt raţiunea. Numai relaţia cu celelalte propoziţii sau idei poate să determine. Valoarea de adevăr denotă corespondenţa judecăţii cu starea de fapt vizată de judecată. valoarea ei de adevăr. Este falsă când într-o propoziţie se spune despre ceva că este ceea ce nu este sau că nu este ceea ce este. Adevărul sau falsul opiniei depinde de relaţia opiniei cu lucrurile exterioare. ci de faptul că el este determinat din punct de vedere cultural. Adevărul unui enunţ nu implică raportarea la fapte. ca fiind adevarată dacă este luată doar în mod izolat. sau nu. ci el rezultă din raportarea la alte enunţuri. Adevărul reprezintă corespondenţa dintre afirmaţiile sau negaţiile noastre despre lucruri aşa cum sunt ele în realitate. înţelegerea şi legile logicii. . O opinie este adevărată atunci când există o corespondenţă între ea şi un fapt real. Existenţa percepţiilor diferite despre un eveniment face posibilă existenţa adevărului multiplu. Adevărul este o interpretare a realităţii. Ceea ce gândim despre realitate se transpune într-un număr de ipoteze care formează o concepţie coerentă despre lume şi este o parte importantă a justificării şi înţelegerii opiniilor.Realitatea este percepută în funcţie de cultură şi educaţia fiinţei umane. nici o propoziţie nu poate fi considerată. Din punct de vedere gnoseologic.

iar criteriul unic al adevărului este non-contradicţia. Pe de altă parte. Valoarea unei idei constă în utilitatea pe care o are aceasta într-un domeniu şi reprezintă esenţa pragmatismului. o noţiune prin care întelegerea se datorează coerenţei logice şi necontradicţiei dintre enunţuri. adevărul este o noţiune sintetică. pentru că ideile se dovedesc a fi adevărate în felul acesta. Falsitatea unei opinii este dată de dezacordul ei cu ansamblul opiniilor noastre. că esenţa enunţurilor este coerenţa. Ideea nu este adevărată în sine. când din punct de vedere formal elementele care o alcătuiesc nu sunt contradictorii. atunci. Cunoştinţele sunt apreciate în funcţie de capacitatea lor de a ne orienta în experienţă. Există doar adevăruri existenţiale care reflectă multiplicitatea experienţelor în care este antrenat spiritul uman. adică pe faptul că în mod logic dintr-o idee ia naştere o altă idee. Coerenţa spune că adevărul desemnează concordanţa reciprocă a ideilor. adevărul este un bun şi nicidecum o noţiune abstarctă plasată în afara binelui. care asigură aspectul formal al cunoaşterii. În acest sens teoria adevărului este legată de contextul concret al experienţei. ea devine adevărată şi este făcută adevarată din fapte. Multiplicitatea experienţelor este dată de faptul că realitatea nu trebuie înţeleasă ca ceva static. ci ca ceva în continuă devenire. . propoziţia nu trebuie să intre în contradicţie cu sistemul de enunţuri din care face parte.Coerenţa se bazează pe deducţie. Fiind util. Ideile sunt adevărate prin utilitatea şi eficienţa lor şi din acest motiv dobândesc o valoare instrumentală. În acest sens. Dacă adevărul este echivalent cu utilul rezultă că nu există un singur adevăr esenţial. O propozitie este adevarată. Modul în care raţiunea se raportează la realitate evidenţiază.

o idee este adevărată în funcţie de modul în care ea este eficientă şi constructivă în soluţionarea unei probleme. Eroarea atârnă de facultatea de cunoaştere care e în noi. poate alege şi falsul. ci adevărul sau falsul sunt calităţi pe care noi i le conferim în funcţie de rezultatele obţinute în diverse acţiuni. Atunci când voinţa se întinde mai mult decât intelectul şi are putere mai mare de decidere apare greşeala.În adaptarea la mediul natural şi social. Adevărul se atinge printr-o evoluţie de la cunoaşterea prin simţuri a lumii sensibile. situaţii care solicită judecată din partea lui. la cunoaşterea prin intelect. pe coerenţa enunţurilor şi pe utilitatea acestora. Fiindcă voinţa reprezintă facultatea de alegere. Cunoaşterea adevărului este posibilă până la un anumit punct şi se bazează pe corespondenţa cu realitatea. Sursa erorii se poate afla în raportul dintre voinţă şi intelect. Fiinţa umană deţine adevărul metafizic bazat pe existenţa unui sistem de referinţă ontologic care ne permite să distingem adevărul relativ de adevărul absolut. Simţurile nu sunt suficiente în cunoaşterea adevărului. numai că această facultate este mărginită şi din cauza aceasta apare eroarea. dar şi de facultatea de alegere care este liberul arbitru. omul se află în faţa unor situaţii problematice care sunt stări obiective ale activităţilor umane. Ele ne oferă doar o bază de date pe care le prelucrează raţiunea. Omul are aşadar facultatea de a cunoaşte adevărul. În esenţă. Cu ajutorul raţiunii sunt descoperite principiile cu care putem deduce marea diversitate a fenomenelor care sunt dezvăluite de simţuri. Din aceste motive raţiunea poate să cunoască adevărul până la un moment dat. Un enunţ nu are calitate nici de adevăr. nici de fals. Adevărul unei teorii constă în utilitatea la care aceasta ne conduce. O idee este adevărată atunci când . Adevărul este un eveniment care se produce în privinţa unei reusite.

Adevărul este una din valorile supreme ale omului. Coerenţa enunţurilor asigură aspectul formal al cunoaşterii şi face ca acestea să fie utile sau eficiente prin experienţă. Omul este capabil numai de o cunoaştere parţială a Universului. capătă o valoare reală în momentul în care suntem responsabili de faptele noastre. Adevărate sunt ideile pe care le putem asimila. Adevărul relativ. deoarece fiecare fiinţă umană are propriul ei adevăr. şi nu trebuie să ne întindem cu cunoaşterea dincolo de ceea ce nu putem cunoaşte. pe care le putem valida şi pe care le putem verifica. . posibilităţile noastre de cunoaştere sunt limitate. de acţiunile noastre. să cercetăm facultăţile noastre de cunoaştere. deducţia este cea care face posibilă cunoaşterea prin coerenţă în condiţiile reciprocităţii ideilor. Pentru a ajunge la adevăr este necesar să ne cunoaştem pe noi înşine. Aflarea adevărului depinde de fiecare dintre noi. prin activitatea noastră practică.reprezentările ne oferă o bază corectă de date care este prelucrată de raţiune şi care face posibilă concordanţa cu realitatea prin enunţ. Utilitatea ideilor se reflectă în formularea şi aplicarea corectă a ideilor. Dacă o idee ne face bine ea este considerată adevarată. În acest sens. de gândurile noastre. Noi nu putem să cunoaştem totul. alături de frumos şi de bine evidenţiind semnificaţia umană a cunoaşterii despre realitate. Dintr-un enunţ pot lua naştere alte enunţuri care asigură dobândirea adevărului prin coerenţă. de tot ceea ce înseamnă viaţa noastră. aşa cum este el. să ştim ceea ce putem să cunoaştem şi ceea ce nu putem să cunoaştem şi să mai ştim ce trebuie să facem şi ce nu trebuie să facem. de modul în care abordăm realitatea.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful