Sunteți pe pagina 1din 21

Grup Scolar ,,Nicolae Balcescu- Voluntari, Ilfov

Grupa:

Prof coord. Neacsu Elena

"A tia latura religioas din istoria literaturii romneti nseamn a renuna la cunoaterea trsturii celei mai caracteristice din cultura noastr veche i una din feele ei de glorie. (Nicolae Cartojan) "Secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc." (A. Malraux)

Introducere Religia si literatura Mitropolitul Varlaam - emanciparea limbii romane Mitropolitul Moldovei Dosoftei primul nostru poet Antim Ivireanul Arta oratoriei religioase

nceputurile literaturii romneti dateaz din secolul al XVII-lea, unde influenele n dezvoltarea literaturii vechi n limba romna s-au format pe temeliile tradiiei bizantine, iar limba slavona este treptat nlocuit n timp cu limba romna, serviciul religios oficiindu-se n limba romna. n aceast perioad s-au tradus si tiprit primele cri de factur religioas, cri de care aveau nevoie toi credincioii precum cazaniile si pravilele (cu car. Juridic). Cultura romn veche nu poate fi neleas n afara cadrelor i a mentalitilor vremii. n rile Romne, ca i n alte pri ale lumii, omul medieval e, n primul rnd, un om religios, a crui via este ghidat de credin i de sperana mntuirii. Cu o percepie mai acut a efemeritii i a instabilitii (ntr-o lume violent), omul medieval triete mai acut o dimensiune spiritual a existenei (prin rugciune, post, jurmnt). Valorile etice (buntate, mil, dreptate etc.) se ntemeiaz pe cele religioase. Sunt subordonate n mare msur religiosului politica, justiia, arta, viaa cotidian. nceputurile culturii scrise a romnilor sunt profund legate de viaa lor spiritual, de credina n Dumnezeu i de raportarea la sacru a fiecrui individ, fie om simplu, slujitor al bisericii sau voievod. Religia, alturi de istorie, este cel dinti fundal de manifestare a culturii scrise i a literaturii. Cartea religioas romneasc este mai nti o carte de cult n limba slavon, apoi o carte de cult n limba romn. Traducerea ei prilejuiete cea dinti exprimare a creativitii prin cuvnt n limba romana, chiar daca e timid la inceput. ntia direcie, religioas, a fost precedat de o ndelunga activitate de traducere a carilor bisericeti din limba slavon n limba romna. nceputurile literaturii religioase sunt reprezentate de crile religioase care au ieit din aceste tipografii.

Inceputurile literaturii romane sunt legate de contextul ariei culturale din rasaritul Europei, un spatiu complex. In Dacia, crestinismul patrunsese, fara indoiala, chiar de la inceputul colonizarii romane, adus de legionari, mai ales din rasaritul imperiului. O dovedesc numeroase vestigii arheologice, precum si limba, unde toate cuvintele despre ceea ce poate numi Crestinismul de baza sunt latinesti: Dumnezeu (de la Dominus Deus), duminica, cruce, crestini, biserica, lege (lege sacra, religie), cuminecare, rugaciune, altar, Scripturi, (sfant,mai ales in cuvinte compuse ca Sfanta Maria, deoarece, in limbajul curent a fost inlocuit cu sfant, prin contaminare cu slavonul sventu) sunt formate pe temeliile traditiei bizantine.

Cu toate acestea, organizarea ecleziastica, instalarea unei ierarhii bisericesti au asteptat sfarsitul marilor navaliri barbare si coincid, probabil, cu perioada de glorie a primului tatar bulgar. Iata de ce romanii au pastrat slavona veche drept limba bisericeasca pana la sfarsitul secolului al XVII- lea, insa tot timpul au fost supusi, de departe, patriarhatului Constantinopolului. Urmarea este ca cei mai multi termini privitori la organizarea ecleziastica, precum si la teologie sau in literatura religioasa sunt de origine slava-greaca. Incepand cu secolul al XVII-lea, limba slavona, limba oficierii serviciului divin in biserica, incepe sa fie inlocuita treptat cu limba romana.

In aceasta perioada s-au tradus si s-au tiparit carti religioase de care aveau nevoie toti credinciosii. Acestea au fost cazaniile (evanghelii explicate, cuprinzand invataturi morale dezvoltate pe marginea textuluui biblic) si pravilele (corpuri de legi). Actele de cultura din cele 3 tari romane demonstreaza ca mentalitatea religioasa, caracteristica Evului Mediu este dominanta.

Religia si literatura dezvolta, incepand cu secolul al XVI-lea, un palier comun, in care prelati si carturari contribuie la modelarea limbii romane in dorinta de a da glas credintei. La acest palier participa si cultura populara, prin componenta religioasa, crestinismul popul.ar, si prin creatia folclorica Dimensiunea religioasa a existentei capata treptat forme de expresie romaneasca mai intai prin actul traducerii, apoi prin actul creatiei individuale, fie in cadrul bisericii, ca literatura religioasa, fie in afara ei, ca literatura de inspiratie religioasa. Primele forme de manifestare ale culturii romanesti scrise sunt legate de religia crestina, de institutia ecleziala si de necesitatea comunicarii in interiorul comunitatii de credinta. Manuscrisele crestine in limba slavona si in limba romana, apoi tipariturile deschid calea pentru exprimarea sentimentului religios.

Cel dintai dintre carturarii afirmati intr-un context cultural caracterizat prin incercarile tot mai insistente de introducere a limbii romane in biserica a fost mitopolitul Varlaam. Principala sa contributie in domeniul culturii religioase este Cazania, lucrare in care limba romana dobandeste un stil propriu, departandu-se astfel de modelele slavone. Mitropolitul Varlaam pune in valoare, prin fraze expressive, intreaga bogatie a limbii romane. Primele accente ale prozei artistice pot fi intalnite in pasaje remarcabile prin energia tonului si prin ritmul constructiei. Figuri de stil precum repetitia si enumeratia ies imediat in evidenta:

Pentr-acea, sa socoteasca cine cum este intru inima sa si cine cu ce gand asculta cuvantul lui Dumnezeu, ca pentru acea scrie evanghelistul lui Dumnezeu ca, graind Domnul Hristos aceste cuvinte, striga: Cine are urechi de auzit, sa auda. Striga Hristos cu cuvantul, cu lucrul, cu vieata, cu moartea, ca sa ne intoarcem catr-insul. Striga celor surzi sa auda, stiga celor ce dorm ca sa se trezeasca, striga celor lenesi ca sa se simta, striga celor neintelegatori sa inteleaga, striga celor rataciti sa se intoarca, striga celor pacatosi sa se pocaeasca. Striga cu scripturile in toate zilele, cu slugile sale, cu arhiereii, cu preotii, cu toti invatatorii bisericei; striga tuturor de toata varsta: batranilor, tinerilor, sanatosilor, bogatilor, saracilor; striga sasi aduca aminte de moarte, de ziua cea infricosata a giudetului si de prapastia iadului, unde se vor munci pacatosii carii nu se pocaesc; striga sa-si aduca aminte dup-aceea de imparatia ceriului si de plata aceea ce va sa o dea Dumnezeu intr-acea zi: bunatatea, framsetea, dulceata, odihna, veselia intru imparatia cea de sus a ceriului.

Cazania lui Varlaam contine cele dintai pagini cu valente literare din cultura noastra, un exemplu elocvent constituindu-l acest pasaj in care fumul devine un simbol al vietii pacatoase:
Cand petreace omul in fum, atunci-i lacramadza ochii si de iutimea fumului doru-l ochii si orbasc: iar deaca iase la vazduh curat si la vreame cu senin de se prambla pre langa izvoara de ape curatatoare, atunce samtu mai vesel ochii si mai curati, si sanatate dobandesc di in vazduh curat. Asea si noi, fratilor, deaca intram in fumul pacatelor lumiei acestia, intru mancari fara vreame si in betii, in lacomia avutiei aurului si argintului satelor si a vecinilor, si intr-alte pohte de pacate, atunce si noua foarte lacramadza ochii sufletului nostru, si de iutimea acelui fum inselatoriu durere si orbie foarte cumplita rabda ochii nostri. Ca a nimica alta nu se asamana ispravile noastre intr-aceasta lume, numai fumului. Si nu numai ispravile noastre, ce si dzilele si anii si viata noastra, toate ca un fum trec. Si cine va petreace intr-aceaste fumuroase si inselatoare lucruri, aceluia-i iaste mentea intunecata cu intunearecul pacatelor si pohtelor trupului..

,,Cazania lui Varlaam

Alaturi de marile personalitati romanesti care au ilustrat viata noastra culturala din secolul al XVII-lea se asaza si figura mitropolitului Moldovei, Dosoftei. Acest Dosofteiu mitropolitul scrie Ion Neculce nu era om prost de felul lui; era neam de mazil (dupa o alta redactie a operei lui Neculce : Fecior de negutator).

Prea invatat ; multe limbi stia: elineste, latineste, slovineste si alte. Adanc din carti stia; si deplin calugar, si cucernic, si bland, ca un miel; in tara noastra pre aceste vremuri nu se afla om ca acesta .
(M. Kogalniceanu, Cronicele Romaniei, vol. II, Bucuresti, 1872, p.233)

Se poate spune, fara exagerare, ca mitropolitul Dosoftei a fost una din cele mai luminate fete bisericesti ale ortodoxismului, care joaca un rol insemnat nu numai la romani, ci si in viata culturalbisericeasca a Ucrainei si a Rusiei. Principala opera a mitropolitului Dosoftei si prima lui scriere care a vazut lumina tiparului este ,,Psaltirea in versuri si ,,Vietile sfintilor, care apare in anul 1673, intr-un orasel polonez, Uniev. In ,,Molitvelnicul lui (1681) si in ,,Parimiile aparute in anul 1683, Dosoftei tipareste o lunga ,,Cronologie a Tarii Moldovei , scrisa in versuri silabice, compusa din 136 de randuri.

Cel mai de seam ierarh al rii Romneti, deopotriv pastor i nvtor, a fost i rmne Mitropolitul Antim Ivireanul . Dei n-a fost romn de neam, prin harul cuvintelor i al vieii lui, Mitropolitul Antim a fost iubit i preuit de poporul nostru , care a vzut n el un adevrat om al lui Dumnezeu . Aa se i explic decizia Sfntului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romne din iunie 1992, prin care strlucitul ntre ierarhi, Antim Ivireanul , a fost confirmat (oficial ) n rndul sfinilor, ca Ierarh Martir , prznuit la 27 septembrie. Scrie Tomul bucuriei,(1706) contra catolicilor i ,,Liturghierul cu Molitvelnicul (1706), primele ediii romneti din Muntenia. ntre crile de folos sufletesc puse la ndemna credincioilor se numr i Didahiile ( predicile) sale, precum i nvturile cretineti (1700).

Dintotdeauna religia a fost piatra de temelie a umanitatii, fiind nu numai motivul evolutiei dar totodata si centrul acesteia. Lucrul acesta a fost posibil prin credinta si prin cultura diferitelor popoare in diferite momente ale istoriei. Tipariturile religioase au contribuit, in primul rand la introducerea limbii romane in biserica, inlocuind limba slavona in care se oficia serviciul divin. Marile reforme in acest domeniu le-au infaptuit Dosoftei, in Moldova, si Antim Ivireanul in Muntenia. In al doilea rand, cartile religioase au influientat formarea limbii romane literare. Dimensiunea religioasa a calauzit nu numai existenta, dar si conceptia celor care au scris in aceasta perioada. Ei cred ca tot ce se petrece pe pamant este hotarat de Dumnezeu, dupa cum marturiseste si Miron Costin: ,,Orice nevointa pune omul, sorocul lui Dumneze, cum este oranduit, a-l clati nime nu poate

Limba si literatura romana, Manual pentru clasa a XI-a, Editura ART, Adrian Costache, Florin Ionita, M.N. Lascar, Adrian Savoiu. Limba si literatura romana, Manual pentru clasa a XI-a, Editura ART, Mircea Martin, Elisabeta Lasconi Rosca, Carmen Ligia Radulescu, Rodica Zane. Blaga Lucian, Opere, Editura Minerva, Bucuresti, 1985, Calinescu George,,,Istoria Literaturii romane de la origini pana in present.Editura Minerva,Bucuresti-1982, Epoca veche secolele XVI-XVII Literatura religioasa,pag.9-10 Manolescu Nicolae, ,,Istoria critica a literaturii romane,Editura Minerva,Bucuresti 1900,pag 84-85 Ciobanu Stefan, ,,Istoria literaturii romane vechi,Editura Eminescu, Bucuresti, 1989 Antim Ivireanul, ,,Didahiile,Editura Minerva,Bucuresti 1985,pag 111 Cantemir Dimitrie, ,,Descrierea Moldovei ,Editura Minerva,Bucuresti-1981,pag 250-257.