Cuprins: 1. Notiuni generale ale metodelor structurale de prognozare 2. Metodologia de elaborare a prognozelor 3.

Metode si tehnici manageriale implimentate in administratia publica locala 4. Metoda arborelui de pertinenta Bibliografie 2 3 4 6 14

1. Notiuni generale ale metodelor structurale de prognozaare

Metodele structurale au un caracter mai complex care presupun utilizarea unor sisteme de variabile care se afl n raporturi de interdependen. Considernd previziunea ca punct de plecare n activitatea oricarui conducator al unui sistem, n primul rnd public, vom ncepe prin a o prezenta. Previziunea sau prognoza este instrumentul care pune n evidenta evolutia probab ila, ntr-un domeniu, nu numai pentru intervalul de plan, ci pentru o perioada mai lunga, definita de orizontul acesteia. Ea constituie cadrul informational pentru planificare, evidentiaza tendintele viitoare si orienteaza activitatea de planificare n stabilirea unui comportament de lunga durata (prin asa numitele strategii), putnd arata masura n care deciziile de plan se vor nscrie ntr-o situatie favorabila de viitor. Ele reprezinta rezultatele unor studii si cercetari care urmaresc sa stabileasca stari posibile si probabile, ntr-un viitor determinat care reprezinta orizontul prognozei, tinnd seama de ipotezele luate n considerare si de probabilitatea de atingere a acestor stari. Predictia constituie evaluarea evolutiei viitoare n domeniul studiat afectata de un grad de ncredere absolut, deci bazata pe o cunoastere sigura a dinamicii si comportamentului proceselor examinate. Proiectia este o previziune sub forma cantitativa. Fondata pe ipoteza ca aceasta se va desfasura ca o simpla prelungire a tendintelor din trecut. Ea constituie o extrapolare mecanica a evolutiei trecute, care coincide rareori cu realitatea economica. Prospectiva constituie studiul evolutiei viitorului pornind de la premiza va acesta poate fii orientat, ceea ce presupune ca deciziile actuale sa fie luate n functie de ideea ce se formeaza despre viitor. Pna n prezent, se pare ca pentru anticiparea si precizarea fenomenelor economice, stiintifice si tehnice este preferat termenul de prognoza. Spre deosebire de alte domenii sociologice, filozofice, etc. - unde se prefera termenul de perspectiva. Planul reprezinta un ansamblu coerent de obiective masuri si mijloace adoptate pentru o perioada de timp limitata, care se aproba de forul decizional, n vederea traducerii n viata a unei politici economice si sociale stabilite. Fata de unitatea de actiune si de scop a planului, este evident ca deciziile continute nu pot fi dect unice, dar se bazeaza pe o cantitate mare de informatii. 2. Metodologia de elaborare a prognozelor
2

Etapele elaborarii prognozelor ar putea fii considerate: a) fixarea obiectivului prognozei b) stabilirea perioadei de timp pentru care se elaboreaza prognoza c) fixarea fondului de indicatori si stabilirea legaturilor dintre ei d) alegerea metodelor de prognoza si a sistemului de verificare a rezultatelor. 2.1. Variabilele de prognoza Variabilele de prognoza sunt indicatori sau marimi economici, tehnici, stiintifici etc. care se includ n metodele de prognoza. Variabilele de prognoza pot fi: valori continue, valori discrete, dependente, independente, aleatorii (iau valori ntmplatoare, n conformitate cu legile probabilistice) Relatiile ntre variabilele de prognoza pot fi: relatii de definitie, care sunt independente de loc si de timp relatii deterministe, n care legatura cauzala dintre variabile poate fi cuantificata relatii statistice, n care legaturile cantitative se stabilesc numai pe baza datelor statistice relatii econometrice, n care timpul apare ca variabila independenta relatii statice, n care variabilele lor la un moment dat nu depind de marimile lor la momentele precedente relatii dinamice, n care "istoria" influenteaza valorile actuale ale variabilelor relatii de saturatie n care dinamica este bine stabilita (ex: numarul de automobile pe numarul de locuitori) Clasificarea metodelor de prognoza Metodele de prognoza pot fii clasificate n functie de criteriul luat n considerare a) din punct de vedere al domeniului abordat, exista prognoze sociale, economice, demografice, stiintifice, tehnologice. b) din punct de vedere al orizontului de timp, distingem prognoze pe termen scurt, termen mediu s termen lung. c) din punct de vedere al modului de elaborare metodele pot fii metode rationale (se bazeaza pe metode economico-matematice), metode empirice (se bazeaza pe aprecieri ale specialistilor) d) din punct de vedere al criteriului de determinare al variabilelor metode explorative, se porneste de la datele din perioadele anterioare pentru a stabili evolutia n viitor si sunt specifice proceselor n continuare; metode normative, se porneste de la un obiectiv final si se regreseaza spre starea initiala n vederea alegerii acelor posibilitati care asigura cele mai mari probabilitati de realizare a obiectivului
3

final; metode intuitive - bazate pe perspicacitate, imaginatie, experienta si puterea de sinteza a specialistilor pentru prefigurarea viitorului.
3. Metode si tehnici manageriale implimentate in administratia publica locala.

n perioada actuala se manifesta n plan mondial multiple preocupari pentru gasirea si aplicarea unor noi metode de conducere si de luare a deciziilor, care pot fi folosite cu succes n activitatea de pregatire a proiectelor de decizii si n activitatea organelor consultative cu caracter colegial, precum si n activitatea organelor decizionale. Metode explorative: 1. Extrapolarea analitica: 2. Analogia istorica 3. Metoda morfologica 4. Metoda scenariilor Extrapolarea tendintelor de dezvoltare cea mai raspndita metoda de studiu pentru desfasurarea viitoare a unui proces, nu este folosita ntotdeauna cu suficient discernamnt, deoarece nu toti cercetatorii au o viziune clara asupra domeniului, ci restrns de aplicabilitate. Extrapolarea analitica consta n a reprezenta datele din trecut pe o curba avnd n abscisa timpul iar n ordonata unul din parametrii principali ai procesului si a prelungi catre viitor curba obtinuta, pornind de la premiza ca evolutia anterioara determina univoc alura curbei, respectiv ca nu vor apare mutatii fundamentale care sa modifice structural aceasta evolutie. Extrapolarea fenomenologica ncearca sa atribuie fiecarui tip de fenomen analizat un tip anume de curba de dezvoltare. Se porneste de la stabilirea fenomenului, a nrudirii lui cu alte fenomene a caror desfasurare n timp se cunoaste, stabilindu-se astfel - independent de datele din trecut - tipul de curba pe care va evolua. Cercetarea morfologica, este "un mod ordonat de a privi lucrurile" pentru a obtine "o perspectiva sistematica asupra tuturor solutiilor unei probleme date de mare anvergura". Cercetarea morfologica reprezinta o abordare analitica care cauta sa desfaca fiecare problema n parametrii ei de baza si sa determine la ce rezultate se poate ajunge prin combinare diferita a acestora. functii de regresie, functia liniara, analiza evenimentelor precursoare, metoda curbei nfasuratoare

Cercetarea morfologica poate fi aplicata la toate nivelele transferului de tehnologie, inclusiv n cercetarea fundamentala. Ea si gaseste de asemenea aplicate n contextul social, politic, economic ct si n stabilirea obiectivelor. Elaborarea scenariului (scenario writing) perfectata de Herman Kahn si colaboratorii sai de la institutul Hudson este o metoda care ncearca sa construiasca o secventa logica de evenimente n scopul de a arata cum, pornind de la prezent - sau de la ori care situatie data - ia nastere pas cu pas viitorul Aceasta secventa ipotetica de evenimente are scopul de a concentra atentia asupra proceselor cauzelor, a punctelor modale care necesita luarea unei hotarri (decision making) si a detaliilor legate de dinamica de dezvoltare Elaborarea scenariului este generata de raspunsul la doua categorii de ntrebari: care sunt caile pe care se poate ajunge la o anumita situatie si n ce fel poate fi prevenita, deviata sau facilitata o anumita tendinta de dezvoltare, de catre fiecare din factorii implicati si la fiecare treapta a dezvoltarii. Metodele gndirii intuitive utilizate in prognozare. Metoda creativitatii - reprezinta un mod de a angaja elementul uman pentru a crea ceva nou printr-o noua cale. Aceasta obliga parasirea cmpului real de investigare - cercetare, a unui stimulent util - cercetarea stimulentului prin fapte pentru a trage o concluzie. Metoda Brainstorming - metoda de stimulare a gndirii creatoare, n scopul obtinerii ct mai multor idei, privind modul de rezolvare a unor probleme care sa conduca la solutia optima, pe care prin decizia luata conducatorul sa o poata valorifica. Metoda Brainstorming reuneste o grupa de participanti, reprezentnd diverse domenii de specialitate, care discuta asupra unei probleme ce trebuie rezolvata, ntr-un mod cu totul neconventional. Principiul suprem al acestui stil este acela ca toti participantii sa-si exprime n mod liber ideile lor referitoare la problema respectiva, n mod spontan si fara nici o retinere. Conducatorul grupului nu are voie sa foloseasca aprecieri descurajatoare sau etichetari la adresa participantilor prin care ar frna fluxul de idei al acestora. Dimpotriva, este necesar ca toti participantii la dezbateri sa sesizeze, ideile prezentate n mod reciproc, sa le combine unele cu altele, n acest fel se stimuleaza formarea unor lanturi de asociere reciproce, prin care se ajunge la idei si concluzii care nu ar fi aparut niciodata n cazul unei dezbateri izolate si coordonate realizate pe categorii de specialisti asupra acelorasi probleme. Tehnica Delphi / ancheta interogativa - este o metoda mai dezvoltata a metodei brainstorming si are la baza principiul gndirii intuitive, al reflectarii. Se foloseste tot mai des la
5

luarea deciziilor de perspectiva. Consta n aflarea pozitiei si parerilor unor persoane dintr-un domeniu dat asupra unei probleme, pareri care sunt treptat mai precis conturate si mai centrate, utiliznd chestionare succesive. Metoda Delphi este o metoda de explorare a viitorului prin care se ncearca sa se stabileasca natura si data cnd se pot produce n viitor anumite evenimente (de exemplu, necesitatea unei reorganizari sau reforme administrative) si ce masuri trebuie luate n acest sens. Metoda consta din alcatuirea unui program de interogari individuale si succesive care alterneaza cu informatii si sondaje ale opiniei, ceea ce permite sa se corecteze, cu ajutorul calculatorului, concluziile trase din prima etapa a operatiei. Participantii interogati, persoane cu nalta pregatire n domeniul de specialitate, sunt invitati sa raspunda prin corespondenta la chestionarul trimis. n baza raspunsurilor primite se calculeaza tendinta medie (n producerea evenimentului si a datei lui) care este din nou comunicata participantilor cu invitarea acestora de a-si motiva optiunea lor. Aceasta "dezbatere" n contradictoriu i determina pe unii sa-si schimbe parerea si sa adere la alte opinii, ceea ce permite micsorarea deosebirilor ntre raspunsuri. Rezultatele sunt din nou prelucrate si se stabileste o noua valoare medie mai precisa dect cea precedenta. Urmeaza o noua informare si o noua prelucrare a raspunsurilor n vederea determinarii valorii medii, procesul desfasurndu-se n trei etape, n final se obtine, prin aceste dezbateri si calculari succesive a valorilor medii, un pronostic la care adera majoritatea celor chestionati. 4. Metoda arborelui de pertinenta. Metoda arborelui de pertinenta (relevance tree) reprezinta o metoda normativa de prognozare care a luat nastere ca urmare a cercetarilor efectuate de Battelle Memorial Institute, asupra unui numar mare de prognoze n domeniul tehnic. S-a constatat astfel ca erorile de prognoza nu se datorau att unor metode gresite de prelucrare a datelor, ct mai ales omisiunilor. Pornind de la ideea ca dezvoltarea, sau chiar numai o prognoza de dezvoltare accelerata a unui anumit procedeu, genereaza prin reactie o dezvoltare a procedeelor competitive care cauta sa-si ntreaca si sa-si plafoneze adversarul, a fost elaborata o metoda grafica care sa asigure evitarea omisiunilor, sa permita o ordonare a informatiilor privitoare la schimbarile potentiale din dinamica sistemelor competitive si sa evalueze implicatiile schimbarilor care ar putea interveni. Metoda arborelui de pertinen ( sau a arborelui de posibiliti) const n ordonarea unui numr de elemente care condiioneaz evoluia unui proces, realizat n cadrul unei reele arborescente, pornind de la un obiectiv prestabilit.
6

Elementele ce urmeaz a fi ordonate n cadrul structurii arborescente sunt: Obiectiv principal urmrit (o)
Cile pe care se poate atinge obiectivul propus ( Ci) Mijloacele ce pot fi utilizate pentru atingerea obiectivului ( Mj)

Fiecrei subdiviziuni( cale, mijloc) i se acord o pondere ( coeficient de importan) pe baza analizei evoluiei fenomenului n perioada trecut, pe baza experienei n domeniul respectiv a unor specialiti ( vezi metodele intuitive) sau pe baza comparaiilor internaionale. Pe fiecare treapt de ramificaie suma coeficienilor de importan trebuie s fie egal cu unitatea(

=1 )

Pe baza coeficienilor de importan se determin notele de pertinen ( N j) ca sum a produselor dintre coeficienii de importan ai cii i cei ai mijlocului respectiv.
N j = PC i PM j
i

Ca i n cazul coeficienilor de importan i n cadrul notelor de pertinen suma trebuie s fie egal cu unitatea

N j
j

=1

In funcie de mrimea notelor de pertinen se stabilete ordinea de prioritate n aciunile viitoare. Pentru exemplificare se consider urmtoarea situaie:

Creterea productivitii muncii n consrtucii de maini 0.6 Creterea aportului tehnic

7

Obiectiv (o)

0.4 Creterea aportului factorului uman

C1 0.2 0.3 M11 0.5 M12 M13 0.5 M21 0.5 M22

cale C2

Introducerea ultimelor nouti n domeniu

nlocuirea utilajelor neperformante

Creterea calitii produciei

Fig. 1. Ordinea de prioritate a actiunilor in metoda Arborele de pertinenta Pe baza structurii arborescente construite se pot determina notele de pertinen cu ajutorul tabelului: Cale C1 C2 Not pertinen ne Coeficient import Pci 0.6 0.4 1.0 de Mijloace M11 0.2 0.12 M12 0.3 0.18 M13 0.5 0.30 M21 0.5 0.20 M22 0.5 0.20 Total 1 1 x

Tabel 1. Note de pertinenta.

N j = Pci Pnj
i

N j

=1

In funcie de mrimea notelor de pertinen ordinea de prioritate este urmtoarea: M13- nlocuirea utilajelor neperformante M21, M22-perfecionarea personalului i organizarea muncii M12- creterea calitii M11- introducerea noutilor n domeniu Metoda arborelui de pertinen se poate aplica i n condiiile de risc .Din acestea n locul coeficienilor de importan se calculeaz probabilitile de realizare a unor evenimente viitoare. Fiecrei variante de decizie i corespunde un efect util ( e i ) iar alegerea variantei optime se va face urmrind maximizarea efectului mediu ( ei )
8

mbuntirea organizrii muncii

Perfecionarea personalului

ei =

Pi ei

iar varianta se alege astfel nct s se asigure max( ei ).

"Arbore de pertinenta orizontal" consta ntr-o reprezentare a tuturor factorilor care ar putea influenta un anumit proces de dezvoltare si care permite separarea schimbarilor oportune de cele neoportune, nu genereaza, de fapt, raspunsul la nici o ntrebare. El este numai un cadru logic pe care sa se "agate" ideile n relatia lor cu alte idei, o calauza a gndirii si o asigurarea ca nici un parametru important nu a fost trecut cu vederea. "Arborele de pertinenta vertical" consta ntr-o reprezentare a cailor competitive pe care evolueaza tehnologia unui anumit proces. Pornind catre un obiectiv final se reprezinta diverse cai tehnice posibile de rezolvare - cu etapele aferente - stabilindu-se astfel o ierarhie de obiective intermediare care trebuie atinse n mod succesiv. Aceasta "retea de obiective", cum a mai fost denumita, analizata periodic de specialisti, permite reducerea treptata a cailor posibile la cai probabile, marind capacitatea prognozelor. Un arbore vertical bine alcatuit permite aplicarea n continuare a altor metode ( extrapolare, metode statistice), care de data aceasta au certitudinea exhaustarii cmpului cercetat. Metoda arborelui de pertinenta sa dovedit a fi un stimul puternic pentru a se asigura c intelectual o anumit problem este pregtita n detalii cuprinztoare i c relaiile importante dintre elementele luate n considerare sunt prezentate n ambele situaii actuale i poteniale. Un arbore de pertinenta poate seamana mult cu o organigram i prezint informaii ntr-o structura ierarhic. Ierarhia ncepe la un nivel ridicat de abstractizare i coboar cu grade mai mari de detaliu n reuita nivelurile de arbore. Intrrile la un anumit nivel, atunci cnd sunt luate mpreun, sunt destinate sa descrie complet elementul la care sunt conectate la nivelul de mai sus. n mod ideal, fiecare intrare la un anumit nivel este ortogonal, ea nu trebuie s se suprapun cu orice alt meniune, fiind astfel reciproc exclusive de alte intrri. n cele din urm, elementele la un anumit nivel ar trebui s fie abordate din acelai punct de vedere. Aceste condiii sunt adesea dificil de realizat n practic. Dac urmrita n mod corespunztor, structura poate duce n cele din urm la o nelegere mai clar a subiectului n cadrul analizei. De exemplu, n cazul prezentat aici, intrrile n arbore sunt descriptive al caracteristicilor socio-economice ale interesele importante implicate n utilizarea terenurilor. Astfel, ramurile majore n structura ar putea include guvernul, institutile publice, de afaceri, i industriale. Pentru public, aceast ramur ar putea fi descrisa n termeni de proprietary i leasers, proprietarii, la rndul lor, ar putea fi descrise n termeni de condiii de trai, serviciile disponibile, i de calitate a mediului lor de reedin. La niveluri mai ridicate de detaliu, condiiile de via ar putea fi in continuare definite de restricii privind dreptul de proprietate cu
9

privire la dimensiunea de edere, de tipul locaiei; condiii impuse de dreptul de proprietate, costurile de achiziie, taxele, ratele de credit ipotecar, etc - toate fiind variabile cantitative. n cazul afacerilor si industrie, interesele lor ar putea fi reprezentate de ctre dezvoltatori de teren, finantatori, producatori, si industriile de servicii. Productorii ar putea fi descrisi n termeni de condiii economice legate de vnzrile de produse diverse, oferta de bani, costul banilor, rentabilitatea, i diferite reglementri fiscale -, de asemenea, variabile cuantificabile. Restriciile de exploatare pentru manufactura pot fi n continuare definite de criteriile de diferite edine i reglementrile de poluare. Aceleasi condiii economice s-ar putea aplica, de asemenea, cele mai importante sectoare industriale, cum ar fi agricultura, produse chimice, energie, de prelucrare a alimentelor, metale, minerale, transport, i aa mai departe. Scopul arborelui de pertinenta este de a transporta nivelul de detaliu n cazul n care elementele sau aspectele implicate sunt suficient de clare, de preferin n ceea ce privete cuantificarea, astfel nct natura lor poate fi revizuita din punct de vedere al condiiilor actuale i opiunile posibile. n caz de utilizare a terenurilor, o evaluare a cererilor i atitudinile cu privire la consecinele viitoare alternative de utilizare a terenurilor este mult mai probabil. Metoda arborelui de pertinenta isi are originea n planificarea strategic . Acesta este o metoda de previziune normative care ncepe cu nevoile viitoare sau obiective, i apoi ncearc s identifice mprejurrile, aciunile, tehnologii, etc pe care trebuie s le ndeplineasc. Un arbore de relevanta este o tehnica analitica care mparte un subiect larg n secundare din ce n ce mai mici, prin urmare, prezint "toate" cile posibile pentru atingerea obiectivului, i ofer o previziune a costurilor asociate, durata i probabiliti pentru fiecare element. Arborii de pertinenta sunt utilizati pentru a analiza situaiile cu niveluri diferite de complexitate, n care fiecare nivel succesiv implic distincii mai fine sau subdiviziuni. Acesta poate fi folosit pentru a identifica probleme i soluii, s stabileasc fezabilitatea, sa selectaeze soluia optima i sa deduca cerinele de performan a politicilor specifice, tehnologiilore, etc Acesta poate fi, de asemenea, utilizat pentru a estima costul total i durata de punere n aplicare a politicilor de cretere sau tehnologiile de performan, programarea astfel referitoare la R & D de program. Scopul arborelui de pertinenta este de a organiza informaiile ntr-un mod relevant i util pentru a contribui la rezolvarea unei probleme sau de a stimula noi modaliti de gndire. Acesta a fost adesea folosit pentru dezvoltarea de noi produse, dar i n construirea de scenarii. Se spune c a fost

10

aplicat pentru prima dat n proiectul "Man on the Moon", cel mai bun exemplu al unui viitor foarte asteptat, dar puin probabil, care s-a adeverit (abordare normativa). Participanii sunt prile direct interesate de problema de studiu. Procesul poate fi ghidat de ctre un facilitator extern. Abordarea si etapele implimentarii Aceasta metoda presupune o disciplina de cartografiere pentru a obine o perspectiv larg a soluiilor existente i posibilitile de viitor. Abordarea se poate baza pe cinci pai de baz: 1. Formularea i definirea unei probleme; 2. Identificarea i caracterizarea tuturor parametrilor spre o soluie; 3. Construirea unei matrice multidimensionale (caseta morfologic) a cror combinaii va conine toate soluiile posibile; 4. Evaluarea rezultatului pe baza de fezabilitate i realizarea obiectivelor dorite;
5. Analiza aprofundat a celor mai bune opiuni avnd n vedere resursele disponibile.

Paii 1, 4, i 5 provin adesea dintr-o analiz diferit, ntruct paii 2 i 3 sub forma de analiz morfologic, iar pasul 2, identificarea parametrilor, implic studierea problemei i prezint soluii cu care s dezvolte un cadru. Acest pas poate implica n curs de dezvoltare un arbore de relevanta pentru a ajuta la definirea un subiect dat. Odata ce parametrii sunt identificati, o caset morfologica poate fi construita ca parametric in listele de-a lungul unei singure axe. A doua ax este determinat de natura problemei. Resursele necesare (timp, buget, fora de munc, aptitudini) Nu exist nici un singur mod corect de a construi un arbore de pertinenta. O bun cunoatere a unei probleme cu toate acestea, este esenial pentru dezvoltarea cel mai eficient cadru morfologic. Analiza sistemelor, asa cum s-a dezvoltat n S.U.A. nca din anul 1948, a devenit foarte utila pentru evoluarea alternativelor tehnologice de viitor ntr-un context larg. Fenomenele de dezvoltare constituie un sistem complex n cadrul caruia chiar un numar relativ redus de variabile poate conduce la un numar imens de solutii, datorita alternativelor care trebuie luate n consideratie. Analiza sistemelor ncearca sa simplifice problema, fara a renunta la rigurozitate, cu ajutorul aparatului matematic, reducerea numarului de variabile prin eliminarea celor nepertinente, nlocuirea parametrilor independenti prin variabile care nglobeaza un complex de parametri, reducerea

11

numarului de combinatii posibile cu ajutorul programarii lineare si patratice si a altor metode apartinnd calculului operational. n prezent se profileaza doua orientari importante n analiza sistemelor. Prima este cautarea de metode integrate care combina prognoza dezvoltarii tehnologice cu prognoza efectului (impact) provocat de nsasi aceasta dezvoltare asupra stiintei, economiei si societatii n general. Cea de a doua orientare este cautarea de scheme cu interinfluenta, n scopul anticiparii si evaluarii diverselor alternative de "viitor posibil". n alegerea metodei adoptate de diversi cercetatori concura : - factori obiectivi - cum ar fi natura subiectului sau intervalul de timp si - factori subiectivi, dintre care cel mai important este traditia, adica inertia n a se perpetua metoda cu care s-a mai lucrat. n orice caz se poate spune ca nu exista o metoda general aplicabila n elaborarea oricarui tip de prognoza. Mai mult dect att, chiar pentru un domeniu bine definit, nu poate fi indicata o anumita metoda, care sa certifice valabilitatea rezultatelor. Avantaje: Arborele de pertinenta sa dovedit a fi un stimul puternic pentru a se asigura c o anumit problem este ilustrat n detaliu cuprinztor i c relaiile importante dintre elementele luate n considerare sunt prezentate n ambele situaii actuale i poteniale. Aceasta metoda permite dou elemente cheie:

o analiz sistematic a structurii actuale i viitoare a unei zone industriale (sau domeniu), precum i lacunele cheie n aceast structur. un stimul puternic pentru inventarea de noi alternative, care umple aceste lacune i ndeplineste toate cerinele impuse.

Dezavantaje: Dezvoltarea arborelui de pertinenta, la fel ca majoritatea metodelor de prognozare, cere judecata critic, astfel, posibilitatea unor erori umane este prezenta. n cele din urm, n cazul n care procesele de gndire care stau la baza nu sunt patrunzatoare, rezultatele din aceast metod vor fi slabe. n concluzie, trebuie relevat faptul ca n rezolvarea unor probleme date poate fi utilizata oricare dintre metodele expuse mai sus, deoarece - n principiu - ele ar trebui sa conduca toate la acelasi rezultat. Practic nsa, deoarece din lipsa de puncte de sprijin analizele nu pot fi niciodata mpinse

12

pna la capat, rezultatele obtinute prin aplicarea diverselor metode sunt si ele, de cele mai multe ori diferite.

Bibliografie: 1) Delia Popescu. Procesul decizional n ntreprinderile mici si mijlocii, Ed. Economica, Bucuresti, 2001, p.45-58; Nicolae Bebea, Metode pentru rezolvarea problemelor de optimizare, Ed. Didactica si pedagogica, Bucuresti, 1978, p.5-169. 2) C.Calcan, Tudor Homos, Metode de prognoza, Tipografia Institutului Politehnic, Bucuresti, 1978; 3) Ovidiu Nicolescu, Sisteme, metode si tehnici manageriale ale organizatiei, Ed. Economica, Bucuresti, 2000, p.189-205; 4) Ani Matei, Economie publica, Ed. Economica, Bucuresti, 2003; Iulian Ceausu, Dictionar Enciclopedic Managerial, Ed. Academica de Management, Bucuresti, 2000,Vol. II, p.883-887; 5) Iulian Ceausu, Dictionar Enciclopedic Managerial, Ed. Academica de Management, Bucuresti, 2000,Vol. II, p.867-871;
13

6) Gh.Teodorof, Managementul prin exceptii, MAP - CNFCAPL, Bucuresti, 2001; 7) Lucica Matei, Management public. Ed. Economica, Bucuresti, 2001; 69 10) Richard Koch, Regula 80 / 20, Ed. Teora, Bucuresti, 2003, p.2-39. 11) Tudor Homos, Metoda drumului critic si metoda PERT, Tudor Homos, Metode de prognoza, Tipografia Institutului Politehnic, Bucuresti, 1978.

14