Metoda drumurilor critice n domeniul proiectelor, drumul reprezint o succesiune de activiti adiacente ntre jaloane; este marcat printr-o

serie de linii, care i au originea n punctul de start al proiectului i se finalizeaz n punctul de sfrit. In practica apare deseori si problema determinarii intr-un graf a unui drum maximal de la un varf a pana la alt varf b. Determinarea unor astfel de drumuri maximale constituie o parte hotaratoare dintr-o metoda moderna de planificare, metoda care in cercetarea operationala este cunoscuta sub numele de Metoda drumului critic. Drumul critic reprezint drumul cel mai lung (ca durat) din proiect i orice ntrziere care apare pe acest traseu, va conduce la ntrzierea proiectului. El este determinat de o serie de activiti critice (care trebuie terminate conform programrii, astfel nct proiectul s se termine conform datei stabilite iniial). Necesitatea acordrii unui atenii sporite acestor activiti prin studierea riscurilor care pot aprea presupune un management al drumului critic. Exemplu: In cadrul unei constructii trebuiesc efectuate o serie de lucrari. Si, intre care exista unele legaturi de dependenta . O astfel de legatura poate consta in aceea ca lucrarea Si trebuie neaparat terminate inainte de a incepe lucrarea Sj, sau ca lucrarea Si se gaseste deja intrun anumit stadiu, pentru ca lucrarea Sj sa poata fi inceputa. Asa, de exemplu, in constructia unui bloc de locuinte se pot incepe lucrarile de instalatii electrice, numai dupa ce peretii au fost montati la etajul respective, in timp ce alte lucrari pot fi independente, cum ar fi instalatiile electrice si punerea tiglei pe acoperis. In tehnica retelelor de planificare, lucrarile ce trebuiesc efectuate poarta numele de activitati, iar momentul momentul inceperii si cel al terminarii unei activitati se numesc evenimente. Planul de desfasurare al unei astfel de activitati poate fi reprezentat cu ajutorul unui graf orientat (retea de planificare). In acest sens exista doua posibilitati: a) evenimentele sunt considerate varfurile unui graf, iar activitatile sunt arcele lui; b) activitatile sunt varfurile grafului, iar arcele grafului exprima diferenta dintre activitati. Aceste doua modele se pot reduce cu usurinta unul la celalalt si de aceea ne putem limita in cele ce urmeaza numai la modelul b). Oricarei activitati a*i i se asociaza doua numere l*i >= 0 si k*i >=0, avand urmatoarea semnificatie: l*i este durata activitatii a*i , k*i este timpul care trebuie sa se scurga de la inceputul constructiei pentru ca activitatea a*i sa poata fi inceputa. Daca durata a*j depinde in raport cu timpul de activitate a*I, atunci se introduce in graf arcul (a*i, a*j) Si acestui arc i se asociaza lungimea m*ij; unde m*ij >=0 este timpul ce trebuie sa treaca de la inceputul activitatii a*i, inainte de a se putea incepe activitatea a*j. Se mai introduce un varf initial a si unul final b, precum si arcele (a, a*i) si (a*i, b).

Unui arc (a, a*i) i se asociaza numarul k*i, iar unui arc (a*i, b) numarul l*1(figura 1.1)

2 a 3 b

4
Se ridica urmatoarea problema: daca constructia incepe la un anumit moment t*0=0, atunci care este cel mai timp posibil de terminare al ei? Este evident ca lungimea oricarui drum de la activitatea initiala la activitatea finala beste o margine inferioara pentru durata intregii constructii si deci si lungimea unui drum maxim este o margine inferioara. Presupunan ca pentru fiecare activitate in parte se pastreaza durata si termenul propus, atunci lungimea unui drum maximal ne da cel mai devreme termen posibil pentru sfarsitul lucrarii. Sa revenim la problema drumului maximal: Cum se poate determina un drum de lungime maximala intr-un graf orientat G de la varful a la un varf b al grafului? Pentru a exclude existenta drumurilor de lungime oricat de mare, presupunem ca graful G nu are circuite de lungime pozitiva.