LIVIU

REBREANU

Activitatea literară
Punct de reper in proza romaneasca interbelica, L. Rebreanu , scriitor nascut intr-o lume robusta, de tarani ardeleni, inseamna deopotriva continuitate si ruptura , traditie si inovatie. In ciuda aparentei de spirit greoi, masiv, creatia sa, extrem de variata sub raport tematic si artistic, ramane momentul de referinta, punctual de plecare in orice analiza a prozei romanesti din primele decenii ale sec XX . Nascut la 27 noiembrie 1885 la Tarliusaua, in tinutul Nasaudului, Liviu este cel dintai venit pe lume intr-o familie numeroasa ( 14 copii ) a unui invatator, Vasile Rebreanu, fost coleg de scoala si prieten cu G. Cosbuc. Cei dintai ani ai existentie sale se desfasoara in Nasaud, iar scoala primara o face cu tatal sau, la Maieru . Urmeaza doua clase la gimnaziul graniceresc din Nasaud, trei clase la liceul german din Bistrita si inca trei la Scoala de Honvezi din Sopron (Ungaria), unde isi I-a bacalaureatul. In toamna anului 1903 pleaca la Budapesta cu intentia de a studia medicina, dar starea materiala a familiei il determina sa intre ca bursier la Academia Militara “Ludoviceum” din Budapesta pana in 1906, cand iese sublocotenent in armata austro-ungara. Cariera militara a scriitorului se incheie in 1908, in urma unui conflict cu autoritatile, dupa ce fusese repartizat la garnizoana honvezilor regali din Gyula . Participand la serbarile “Astrei” cunoaste scriitori din tara si e decis sa treaca muntii, episod care se va petrece in 1909. La scurt timp, in 1910, e arestat la cererea guvernnului austro-ungar desi dupa o poerioada de detentie la Vacaresti va fi extradat si intemnitat la Gyula. In inchisoare, traduce din M. Gorki. Prima parte a activitatii sale ca scriitor se desfasoara in spatiul jurnalisticii, apoi va colabora la “Lumina”, “Flacara”, “Revista idealista”, “Viata Romaneasca”. Impreuna cu M. Sorbul scoate intre 1910 – 1911 revista “Scena”, iar in 1911 este numit de catre E. Garleanu secretar literar al Teatrului National din Craiova . In 1912 se casatoreste cu Fanny I. Radulescu si in acelasi an ii apare la Orastie cel dintai volum, “Framantari”, ce va urmat in 1919 de “Golanii” si “Marturisire” . In timpul razboiului termina prima versiune a romanului “Ion”, iar dupa incheierea conflagratiei primeste directia colectiei “Scriitori Celebri”, traducand numeroase lucrari . In 1919 va incepe colaborarea la “Sburatorul” cu cronici teatrale si nuvele si in acelasi an are loc premiera piesei “Cadrilul”. In 1920 apare romanul care il va impune drept cel mai important prozator roman de pana atunci, “Ion”. Rebreanu face parte dintre membrii statornici ai cenaclului “Sburatorul”, colaborand la periodicele inspirate de acest cenaclu si fiind chiar director al unor publicatii ce ilustreaza ideologia lovinesciana : “Romania literara” ( 1932 – 1934 ), “Viata” ( 1940 – 1944 ). Romanul aparut in 1920 este considerat de E. Lovinescu “cea mai mare creatie romaneasca” si el ii aduce scriitorului consacrarea academica.
1

introspectie si retrospectie. insignifiante. “Prostii”. fara indoiala. Al. Ultimele decenii ale existentei sale marcheaza recunoasterea ca personalitate de prima marime. anticalofilia ). Proza lui Rebreanu se concentreaza in jurul a trei teme majore. de maxima duritate ). iar doi ani mai tarziu. Avand vocatie de arhitect. Bratescu – Voinesti ). . . In 1939 devine membru al Academiei Romane. aproape furioase” ( G. prezinta scene violente.”. nuvelele si schitele formeaza o parte importanta a operei. fara nimic extraordinar. Desi “e pretuit cu moderatie ca nuvelist” ( D. acestea compun o monografie a spatiului ardelenesc si delimiteaza “raza exacta de investigatie psihologica a scriitorului care este sufletul intunecat. cvasi-bestial. Gorki) si din cea romaneasca ( I. Alaturi de acestea apar aspecte moderne ( epicul. Micu ). Tematica rurala reprezinta punctual de plecare al nuvelelor “Lacrima”. “Maiorul”. Lipsesc din aceasta imagine dimensiunea pitoresca. persepectiva obiectiva. M. un exercitiu premergator constructiilor romanesti. Serban Cioculescu vedea in Rebreanu “reprezentantul cel mai acreditat al epicii obiective cu caracter social”. inainte de orice. Garleanu. dupa aparitia “Padurii Spanzuratilor”. oprindu-se pe conditia inferioara a slujbasului cu umilintele si tragismul cotidian. Sadoveanu. “Itic Strul dezertor”) ilustreaza tematica razboiului. Rebreanu realizeaza doua ansambluri epice 2 . “Nevasta”. tipologia traditionala – arivistul ) cu aceea naturalista ( romanele relateaza esecuri. sunt de fapt “cateva clipe de viata adevarata”. traduce. analistul lumii rurale a carei mentalitate o cunoaste si o exprima cu precizie. “Codrea”. L. primeste Marele Premiu al romanului. Privite pe ansamblu. “Calvarul”. . Urmeaza o ferventa activitate de creatie publicistica in mai toate revistele timpului. trudnice. “Cantecul lebedei”. idilismul si compasiunea samanatoristilor. inceputurile sale scriitoricesti. moartea scriitorului survenind la 1 septembrie 1944. . “Dintele”. Ultimii ani ai existentei sunt marcati de retragerea din viata publica. “A murit o femeie . scrie teatru. demontandu-i mecanismul intim. Caragiale. “Hora mortii”. Calinescu ). E. I. Mai putin izbuteste Rebreanu cand urmareste tema orasului. “Coasa” . O alta serie de nuvele (“Ordonanta colonelului”. “Rafuiala”. tinand un memorabil discurs de receptie : “Lauda taranului roman” . “Norocul”. subordonat analizei starilor de constiinta. eroul dilemmatic. Influentele vin aici deopotriva din literatura universala (Cehov. Va participa si la Congresul autorilor dramatici ( Madrid ) si la centenarul Isben ( Oslo) . etnografica a nuvelisticii lui Slavici. e ales presedinte al Societatii Scriitorilor Romani si delegat la Congresul International al Scriitorilor de la Berlin.Academia ii acorda Premiul Nasturel. abordarea tematicii intelectualului. Reprezentative pentru acesta tema sunt : “Ocrotitul”. Complexitatea creatiei sale romanesti consta in armonizarea dimensiunii realiste ( decriptivismul social. Ea reprezinta o succesiune exacta de fapte marunte. Rebreanu ramane. Problematica lor sociala si psihologica se va topi in pasta groasa a romanului “Padurea Spanzuratilor”. “Ofilire”. insa. cu izbucniri violente. Nota caracteristica a realismului sau este duritatea . Este director al Teatrului National din Bucuresti. “Stramutarea”. cu procese incete.

Ultimul roman. Bucuresti. Imediat. Aparut in 1927. Minerva.P. . in care tehnica si stilul amintesc de episodul tolstoian. Daca adaugam ca raman in manuscris doua romane. Ceea ce ofera insa imaginea clara a disponibilitatii creatoare a scriitorului este capacitatea sa de a trece rapid de la o formula de creatie la alta. “Gorila” (1938) oferind tabloul politicianului.masive. E. este justificata afirmatia lui D. (1929). Ed. “Pacala si Tandala” si “Minunile minunilor”. de la o tema traditionalista la una moderna. “Liviu Rebreanu interpretat de . ca exercitiu preliminar in vederea “Rascoalei” (1923). o reconstituire a revoltei motilor din 1784 urmarind psihologia colectiva. Rebreanu trece la universul citadin cu operele “Jar” (1943).) 3 . Raicu. romanul “Ciuleandra” dezvaluie drama nascuta ca o consecinta a ereditatii.. “Liviu Rebreanu”.L. scrie romanul “Craisorul”. Eminescu. 1987. BIBLIOGRAFIE : Sandulescu. Bucuresti. Alexandru. “Ion” si “Rascoala”. Bucuresti. . Dupa formula psihologica abordeaza proza de factura filozofica. “Introducere in opera lui Liviu Rebreanu”. Lucian. realizand o “metafizica a desavarsirii morale prin iubire” in romanul “Adam si Eva” (1925). de la fresca rurala in spirit realist din “Ion” (1920). “Padurea spanzuratilor” (1925). Astfel. Rebreanu trece de la un roman al psihologiei individului surprins intr-un moment-limita al existentei. “Amandoi” (1940) apartine genului politist. 1967. De la romanul taranesc. Ed.”.S. (C. incheind o cariera uimitoare prin varietate. Micu potrivit careia Rebreanu este “un muncitor tenace pe taramul scrisului”. 1976.

si. se afla mai aproape de Slavici si Agarbiceanu. observa criticul. si de tiparele pe care colectivitatea le imprima existentei individuale. . care vede in el un “un creator obiectiv prin ingramadire de imponderabilitate si prin reconstructie arhitectonica”. cu accente uneori de cruzime naturalista. Dar prozatorul insusi tine sa precizeze. La o analiza mai atenta. absoluturi”. construind “o data. care. in mod mod obisnuit de-acum. Asadar marele romancier e un artist lucid. considerat “o revolutie si fata de lirismul samanatorist sau de atitudine poporanista si fata de eticismul ardelean”. Ilustrat mai intai in nuvele. autorul “Rascoalei” si al lui “Ion” e atras indeosebi de marile miscari ale maselor anonime. constient de complexitatea epicii realiste moderne. Deloc intamplator. n-au facut decat sa largeasca si mai ales sa adanceasca formula realismului rebrenian. Alti critici identifica obiectivitatea romancierului cu impersonalitatea si interpreteaza notiunea din punct de vedere etic. dar. in constructii laborioase. Intr-un fel. dur. care isi premediteaza cu mare grija efectele. singura care “afirma un scriitor”). descriptivist. insificienta epicii sale citadine. ramane nazuinta suprema”. atrage imediat atentia : “Niciodata realismul romanesc. nu infiripase o viziune a vieti mai sumbra. mai toate exegezele importante de pana acum ale operei sale. . pentru a se fixa. Cel mai exact insa defineste modernitatea romancierului E. Pe Lovinescu nu-l deranjeaza deocamdata insuficienta epicii citadine : conteaza numai obiectivarea formulei epice si capacitatea de constructie. realismul nu are un aspect tern. ci este infiorat de un suflu al inaltei poezii si de infiltratii simbolice care ne fac sa vedem proiectandu-se mari umbre dincolo de planul vietii cotidiene. in schimb. Numai din acest unghi Rebreanu este “neindoielnic” un artist obiectiv : “Acest sens al notiunii de obiectivitate e mai 4 . realismul lui Rebreanu. dar si al stihiei psihologice (“Padurea Spanzuratilor”. intr-una din confesiunile sale. el urmareste “ . in linia directa a prozei ardelene.Creatorul romanului romanesc I se atribuie. cel putin in arta. I s-a reprosat. care e cu totul altceva decat cliseele samanatoriste si poporaniste. De unde credinta lui Rebreanu ca literatura trebuie neaparat “sa reprezinte pasiuni totale. infruntand cu mai mult curaj uratul si dezgustatorul” (Tudor Vianu). dar rezultand tocmai din acuitatea si adevarul senzatiilor” (Lucian Raicu).”Ciuleandra”). nu mai putin. are nevoie de un numar destul de mare de pagini. Liviu Rebreanu este primul nostru mare romancier al stihiei sociale. inainte lui Rebreanu. in acest sens : “La Rebreanu. ca scriitorul “nu este un realist in sensul ingust” . Talentul lui Rebreanu se desfasoara lent. nuvelele i se par nerelevante ( exceptie fac doar “Itic Strul. daca e sa-i amintim pe inaintasi. istorica am putea spune in procesul de obiectivare a literaturii noastre epice”. dar repetam – “prin ingramadire de imponderabile” ( intuitie critica exceptionala ). Lovinescu. Cu entuziasm indreptatit este primit romanul “Ion” (1920). ca si lui Marin Preda. a patrunde si a infatisa absolutul. necrutator”. Iata una dintre opiniile cele mai bine articulate. De aceea. dezertor”. Fata de eposul sadovenian. lui Liviu Rebreanu formula epica “a unui realism modern.

Si Lovinescu vedea in “Ion” o constructie epica pura. E vorba de proiectia mai multor puncte de vedere asupra aceleiasi realitati. Lovinescu romanul vadeste “aceeasi magistrala putere de evocare realista prin ingramadirea amanuntelor si episoadelor”. Ideea de organicitate nu explica prea multe. care transcede “tendinta de nivelare a naturalismului”. un ritm supraindividual – se intelege. Dar schimbarea de perspectiva 5 . Interpretarea in sens etic a idei de obiectivitate are. In Ion . toate acestea fac parte “dintr-un ritm esential al existentei”. apelul la organicitate.degraba etic decat estetic si s-ar putea traduce prin impartialitate” (N. ca viziune si discurs epic. Riscul insa e de a-l izola pe Rebreanu intr-o formula de tipul “par luimeme”. pentru E.nu putine. ceva similar cu multiplicarea reflectorilor in “Concert din muzica de Bach”. totusi. La fel. oloaga. totusi. dar de aceeasi maretie tragica. ale prozei sale sunt dobandite nu preexistente. ci de alte fatalitati (“glasul pamantului”. cu efectul deosebit produs de “acceleratia in progresie geometrica a actiunii”. romancierul marturiseste ca “fiecare realizare artistica contine in sine un fel de nostalgie a eticului”. “fara cauze eficiente. ingloband-o in sine ”. intr-un fel sau altul. la Rebreanu. cuprinsa intr-o temporalitate lenta. romanul Hortensiei Papadat-Bengescu. 1900-1937”). Mai potrivit ni se pare. fara cauze finale”. Traiectul acestora e prefigurat de la bun inceput si presarat apoi. care imprima o miscare solemna si. Pana si tanarul Eugen Ionescu admira fara rezerve (in faimosul “Nu”. are si conotatii fatidice. la tot pasul. “cruzimea observatiei nu devine caricaturala. intr-o exegeza mai recenta (Mircea muhtu). dar are avantajul ca protejeaza semnificatiile imanente ale operei. O interioarizare si mai puternica a viziuni epice se produce in “Paduirea Spanzuratilor” (1922). structura epopeica este mai interiorizata. si un sens ceva mai profund. facand din rbreanu “cel mai mare creator epic al literaturii noastre” (“Istoira literaturii romane contemporane. ce trece parca pe deasupra istoriei. dupa cum moartea lui Moarcas sau a lui Avrum anunta sinuciderea Anei. In aceleasi confesiuni. lipsind moralismul”. toate calitatile. Manolescu. In sprijinul obiectivitatii poate fi invocata si strucutra epopeica a epicii rebreniene. “grandioasa si bogata ca o epopee”. N. la “teologie”. pentru a nu produce confuzii in directia receptarii tendentioase a intentionalitatii imanente a operei. cum procedeaza N. Manolescu). Criticul il judeca pe Rebreanu mai mult in raport cu Slavici si Agarbiceanu. la care vocea auctoriala e. invocate la inceput. prezenta.Or. indeosebi in “Rascoala”. Un alt critic vorbea de “paradoxul organicitatii” in legatura cu creatia lui Liviu Rebreanu. Lovinescu insusi vedea in personajul Ion o figura simbolica ”mai mare ca natura”. fundamental pentru epica “obiectiva” a lui Rebreanu. iar un personaj cu insusiri oraculare a Savista. Nu mai e vorba aici de potrivnicia zeilor. 1934) aceasta carte “unica”. Manolescu nu ezita sa afirme ca “hora din primul capitol e o hora a soartei”. Existenta personajelor “este privita fara relativism si fara ironie. Totusi. Pana la urma.”glasul iubirii”). chiar daca este cate ceva si din toate acestea. cu semne si premonitii ale nenorocirii. decat la cauze finale. Toposul horei. Precizarea vine la timp. in acest caz. precipitata a eroilor spre sfarsit inevitabil. produs al constiintei artistice si nu al instinctului.

nu se poate contesta autenticitatea si profunzimea trairii la personajele din aceste romane ale lui Rebreanu. intr-o conferinta (“Literatura si iubire”) autorul afirmand ca foamea. In schimb. In cazul acesta. constiinta lui Bologa ar fi mai curand “etica si generala decat psihologica”. Lovinescu avea totusi dreptate. Avand ca tema metempsihoza. Partea oculara romanului se refera la cele sapte incarnari 6 . insa viziunea epica propriu-zisa nu se schimba. Si mai nuantata ne apare formula realismului rebrenian din perspectiva criticii profunzimilor. atractia sexuala sau teama de moarte determina. Acest limbaj inca apartine “perspectivei detasate a unui narator impersonal” sau. in primul rand. “un roman constiintei”. Lovinescu considera “Padurea Spanzuratilor” drept “unul din cele mai bune romane psihologice romane. critica mai noua sustine ca Liviu Rebreanu nu face. Spre exemplificare pot fi amintite unele experinete dostoievskiene ale personajelor. opera lui Rebreanu protejeaza un om profund”. Rebreanu tinea cel mai mult la romenul “Adam si Eva”. cazul lui de constiinta se zbate mai mult in cadrul unei incompatibilitati morale si omenesti”. Naratorul nu se multiplica ci doar isi creeaza nenumarati intremediari. incat “multiplicitatea subiectiva” sa devina refractara oricarei totalizari epice. E. nu vorbeste de “patriotism” sau de Romania Mare. dintre toate cartile sal . pamantul ca obiect de adoratie erotica in “Ion” sau raportul freudian Tata-fiu in “Ciuleandra”. Ar fi vorba. care depaseste cadrele severe ale discursului realist. comportarile individului uman. Paradoxal. in “Adam si Eva”. Acelasi efect il are alterarea realismului “prin insertii romantice sau fantastice” ori prin nazuinta catre metafizic.naratoare nu merge pana acolo. nici in “Ciuleandra”. si in cel al lui Puiu Faranga ( din “Ciuleandra” ) psihologia e numai pretext pentru anchetarea unor cazuri sau a unui proces de constiinta : un proces mai degraba moral-spiritual decat pur psihologic. De fapt. Oricum. Cu toate acestea. “Intre cei patru pereti ai sai. E. dar limabajul ramane “prea personal si prea decis” ( N. propriu-zis roman de analiza psihologica nici in “Padurea Spanzuratilor”. insotita de sentimentul retrairi anumitor momente petrecute candva in trecut. scrierea aceasta evidentiaza mai ales “reflectii deghizate asupra timpului si existentei omenesti”. Acelasi critic vede in “Padurea Spanzuratilor”. simbolul esential in “Ciuleandra” este “sarpele fantastic”. Apelul la aspectul moral revine aproape in toate comentariile critice : drama eroului “rezulta din tensiunea opozitiei constiintei umane fata de imperativul datoriei exterioare constiintei” (Lucian Raicu). “cartea iluziilor eterne”. Manolescu ). Si in cazul lui Bologa. Cele sapte episoade ale cartii ilustreaza. e prea liric si metaforic : analiza psihologica devine mai mult prilej de revelatie in planul constiintei. inainte de toate. Criticul e convins ca analiza e impinsa dincolo de “tesatura logica” pana in subconstient : “Apostol Bologa nu devine un “nationalist” militant. scrie Aurel Sasu. De unde si interesul pentru pornirile obscure ale personajelor. ideea de ciclicitate a existentei. cu alte cuvinte. alteori. de un fel de realism psihologic. in esenta. in sensul analizei evolutive a unui singur caz de constiinta”. Introduce doar unele elemente caracteristice ale romanului psihologic.

Ed. Manolescu. Faptul coincide cu supunerea eroului fata de un instinct fundamental ( iubirea. Bucuresti. Moldova.succesive ale lui Toma Novac in cautarea principiului femenin. timpul interiorizat apartine visarii. personajul se rostogoleste ireversibil spre moarte (Ion. moartea ) care ii obnubileaza complet constiinta. „Istoria literaturii romane contemporane IV”.Crohmalniceanu. “Viclenia romancierului realist – spune acelasi critic – consta in a face al doilea timp sa se sfarseasca in primul. Cartea Romaneasca. uneori. singurul care poate da seama de natura lor profunda. BIBLIOGRAFIE : Lovinescu. posesia. Mircea Eliade). E. Atunci. ca trasatura esentiala a modernitatii formulei epice a romanului rebrenian. Mircea. Albatros. “optica demiurgica. Lovinescu numea. De obicei. omniscienta si omniprezenta creaza o piedica insurmontabila acestui proiect” (Ov. Constructia arhitecturala cea mai severa. 1980 . Decisiva insa pentru fiecare personaj este intrarea in timpul interior. „Cinci prozatori in cinci feluri de lectura”. cartea deschide o perspectiva critica inedita asupra intregii opere a scriitorului. Fireste. „Liviu Rebreanu – sarbatoarea operei”. 7 . Dan. Bucuresti. „Arca lui Noe. iar timpul tern corespunde existentei lucide. Critica profunzimilor se afla aici pe un teren mai mult decat favorabil. Nu lipsesc unele aspecte ale unui realism impins pana al brutalitate si chiar pana al cruzimea ezoterica (din episodul in care eroul este jupuit de viu).. Muhtu. 1928 . Bucuresti. fara ca lumea sa bage de seama aceasta”. Evolutia „prozei literare”.S. Ancora. Este ceea ce E. In general. cu trimiteri tocmai spre zona de profunzime a acesteia. “cu care tinde sa se integreze in viata spiritula”. a timpului interior. Ov. “aglomerarea de imponderabile”. putem identifica cel putin trei ipostaze ale temporalitatii : tipul obiectiv (exterior). castiga prin timpul interior al personajelor. cheia intregii intrepretari o constitutie viziunea asupra timpului si in special. profund al personajelor sale. Ed. Minerva. Nicolae. 1995. in obsesia constructiei epice circulare. „Liviu Rebreanu sau lumea prezumtivului”. timpul interior al personajelor si timpul fictiunii (al iluziei). 1991 . pe timpul interior al personajelor. al exigentei se regaseste. Sasu. o dimensiune de adancime si mister. Ed. „Liviu Rebreanu – paradoxul organicitatii”. toate romanele lui Rebreanu incep si se sfasesc la fel. ca in “Ion” sau “Rascoala”. Manuca.) sau se indreapta la fel de vijelios catre “un viitor devorant”. Eseu despre romanul romanesc”. vol. Cluj-Napoca. De fapt. Toma Pahontu din “Gorila” etc.I. . Ed.Apostol Bologa. bunaoara.Crohmalniceanu). 1984 . ca in “Adam si Eva”. Bucuresti. Cele doua registre epice alterneaza insesizabil in desfasurarea naratiunii. Ed. Marea dificultate a autorului vine tocmai din neputinta. In romanele lui Liviu Rebreanu. atat de inspirat. Ed. de a se insinua suficient de hotarat in acest timp interior. Aurel. stadiile temporalitatii comunica intre ele : ciclicitatea timpului obiectiv. pentru a intari iluzia realului ( la nivelul timpului ficitunii).S. 1978 . Citita fara prejudecati. Iasi. Accentul cade cum era si firesc. Dacia. “Adam si Eva” este singurul roman metafizic scris de Rebreanu si se deosebeste destul de mult de alte increcari similare (Eminescu.

. Titu. pentru Ardeal. afirmat in literatura universala prin romanele lui Balzac. Cartea lui Rebreanu constituie un eveniment de referinta pentru destinul romanului autohton. scriitorul facandu-si diverse notite si insemnand scrierea cu titlul “Zestrea”. Calinescu. Filimon. Ion Pop al Glanetasului.“Ion” Dupa ce. va dobandi un rol important. prin “Ion” (1920). urmarind o trilogie care sa trateze aceeasi tema. Stendhal sau Zola. deschide larg calea romanului romanesc modern. urmand a fi personajul care sa circule in toate trei romanele. reflectand o traditie de factura realista care coboara pana la “Ciocoii vechi si noi” de N. o discutie cu un flacau foarte sarac din vecini. fiul invatatorului Herdelea. in moduri diferite. Din legatura intre cele trei momente. ramanand la titlul “Zestrea”. de altfel. Dupa cum afirma Rebreanu in articolul “Marturisiri” din volumul “Amalgam” (1943). din cuvintele caruia “se simtea o dragoste pentru pamant aproape bolnavicioasa”. cu un taran vaduv. Vechiul Regat si Basarabia. “Ion” apare dupa o perioada de criza a romanului romanesc. perioada intrebelica a insemnat o reasezare a discursului literar in fata exigentelor valorii estetice. trecand apoi prin “Ciclul Comanestenilor” al lui duiliu Zamfirescu si “Mara” lui S. Sesizand ca problema pamantului este “insasi problema vietii romanesti. fiind si cel care. In august 1916 porneste sa scrie din nou 8 . Rebreanu a dezvoltat un plan de roman de cu totul alte proportii si dimensiuni. Dupa aproape trei ani de limpeziri. la randul lor. mersul romanului. literatura romana fusese orientata spre idilizarea lumii satului. este peceput de catre cei mai importanti critici literari ai momentului : E. Pompiliu Constantinescu s. la inceputul secolului al XX-lea. permitand scriitorilor o mare varietate de mijloace de reprezentare a realitatii. Intre prozatorii vremii. un eveniment din satul sau. Perpessicius. Liviu Rebreanu sta in linia intai. Lovinescu. a incoltit ideea unui roman. Prin martie 1913 se asaza pentru prima data serios la masa de scris. ideea venindu-i de la o intamplare din propria sa familie. asa cum.”. cele doua ramuri se impreuna apoi iarasi. G. cand un taran “deodata s-a aplecat si a sarutat pamnatul. Mai apoi s-a gandit sa completeze imaginea satului transilvanean cu destinul unei familii de intelectuali. “Incepuse a mi se sintetiza in minte ca o figura grafica : o tulpina se desparte in doua ramuri viguroase care. din ce in ce mai fine. ceea ce l-a determinat pe prozator sa scrie imediat o nuvela intitulata “Rusinea”. dand o capodopera in maniera realismului dur. bogat. L-a sarutat ca pe o ibovnica . . dar dandu-si seama ca “iesise ceva cu desavarsire neorganic”. care si-a batut crunt fata pentru ca ramasese insarcinata cu un tanar sarac. isi incolacesc bratele. a existentei poporului romanesc”. marturiseste Rebreanu. inchegand aceeasi tulpina regenerata cu seva noua”.a. in toate partile. Cu aceasta adaugire. geneza romanului “Ion” este legata de cateva elemente autobiografice : o scena pe care a vazut-o.

pe care cititorul este purtat in primele pagini. pana a-l adecva perfect ideii pre-existente. care se deruleaza paralel si se intersecteaza. care desi anodin.”. . si 9 . La randul lor. stapanit de o obsesiva dorinta de a avea pamant. . surprinse in atitudini semnificative. Este vorba despre metafora drumului. ca martor al unei vieti imaginare. cu care intra intr-un conflict care se va intinde pe tot parcursul romanului. Din punct de vedere compozitioanl. vorbesc despre extraordinara capacitate a scriitorului de a se reciti si de a-si impune o anume disciplina a lucrului temeinic. dupa care romanul urma sa reprezinte “un corp sferoid”. dupa ce “Satul a ramas inapoi acelasi. reproduse dupa marturisirile deja amintite. m-i s-a parut expresiv : Ion ”. de unde si impresia de monografie a satului transilvanean. asezate dupa grupuri si ierarhii. o fata frumoasa. din ratiuni in primul rand editoriale. cu Ion in centru. acomodarea cu geografia locului ce urmeaza a fi scena intamplarilor.si intr-o noapte realizeaza intreg capitolul intai. ca intr-un ritual hipnotic. Actiunea romanului este dispusa pe doua planuri. scandalul. ) Drumul trece prin Jidovitza ( . . In centrul actiunii se afla figura lui Ion. In final. romanul a fost impartit in doua volume : “Glasul pamantului” si “Glasul iubirii”. Rebreanu ii gaseste “un titlu nou. isi vede visurile realizate prin apropierea de Ana. in noasptea aceea s-au creat”. constituind de fapt. in centrul caruia sta imaginea taranului roman care lupta pentru pamant. Cele doua planuri : al taranilor. titlulrile acestora sintetizand esenta continutului. Teama operei o constitutie zugravirea universului satului transilvanean de la inceputul secolului XX. trecand Somesul. in vesnicia macrocosmosului. tine si imaginea de la inceputul si de la sfarsitul cartii. iar al doilea sapte. Pentru a-si atinge scopul. dar saraca. La datele de mai sus. fiica lui Vasile Baciu. primul avand sase capitole. imagini ale aceleiasi lumi. Romanul este terminat dupa doi ani. asamblandu-se intr-o realitate complexa care da senzatia viziunii totale. intreaga arhittectura a romanului corespunzand figurii grafice pe care prozatorul si-o construise. . “ritmul si tonul intregului roman. capitolele au fost strucutrate in 6-9 secvente epice. De aceeasi figura. se adauga amintirile din satul primei copilarii : petrecerea de la hora. ) si pe urma se pierde in soseaua cea mare si fara de inceput . asa cum relateaza autorul. cheful de la carciuma. traversand satul Jidovitza “ca sa dea buzna in pripasul pitit intr-o scrantitura de coline”. bataia dintre flacai si toate celelalte amanunte. semn ca ne-am intors in marea aventura cotidiana a propriei noastre vieti. unul din bogatii satului. sunt adunate la un loc de catre prozator in prima secventa care infatiseaza viata satului : hora. . si al intelectualitatii rurale cu insistenta asupra familiei invatatorului Herdelea. Toate informatiile de pana aici. care. Se intampla astfel intrarea in fictiune. . pretext de intalnire a personajelor. parca nimic nu s-ar fi schimbat ( . personajul isi reprima iubirea pentru Florica. incorporarea in universul romanesc.

fiul unui taran instarit. Unde punea el mana punea si Dumnezeu mila. pe atat de inumana. pe cat de telurica. intrand in conflict cu autoritatile. fiica cea mare a sotilor Herdelea. “I se adaoga in creieri. Drasostea e numai adaosul”. coplesindu-l”. Relatiile cu Vasile Baciu raman tensionate. intr-un gest de suprema marturisire a dragostei pentru pamant. daca cine ti-e drag pe lume nu-i la tau?”. care tine de straturile de profunzime ale fiintei sau. spre care il indeamna “glasul iubirii”. asadar. in timp ce. Pe fiul sau Titu. pana la moarte copilului. se casatoreste cu George Pintea. acum. pentru ca el nici nu-si pune probleme de natura etica si deci. pentru deputatul ungur. Personajul evolueaza intre doua atitudini extreme : in prima parte a romanului e convins ca “Dragostea nu ajunge in viata . dar si ins ranchiunos. Iar pamantul ii era drag ca ochii din cap”. mai degraba de un subconstient ancestral ce determina destinul taranului roman. Laura. il saruta cu voluptate. In final. care ajunge sa-l posede intr-o asa masura. impotriva convingerilor sale. ci “Glasul pamantului (care) patrundea navalnic in sufletul flacaului. lipsit de inzestrare pentru munca campului. un tanar cu veleitati de poet. bun roman. rival al lui Ion si la mana Anei. Nici viata intelectualitatii nu este ferita de tulburari si privatiuni. Ion. incat devine sclavul 10 . Il vedem acum pe Ion remarcand din nou uratenia Anei in comparatie cu Florica. ceea ce provoaca animozitati cu familia invatatorului.isi urmeaza cu tenacitate si rabdare planul. ca o chemare. surprins de sotul inselat. nechemata. Astfel ca. in favoarea celei efemere. il va insoti pe un traseu care-l obliga sa ignore propriile-i porniri sufletesti. caci. nu sufera tulburari de pe urma incalcarii vreunor principii. Scena nuntii scoate in evidenta adevaratele relatii dintre personaje. sfetnic si conciliator intre Ion si Vasile Baciu. dar aceasta descarcare ii reaseaza in suflet imaginea Floricai. dupa care ii moare si copilul. ce pare ca il domina cu o forta mai mare decat vointa sau respectarea conventiilor de convietuire. Aceasta iubire pentru pamant. ceea ce il va duce spre moarte. Invatatorul face fata cu greu dificultatilor materiale si. pragmatice. fiul unui taran risipitor. desi iubise pe altcineva. iar atitudinea fata de Ana facand-o pe aceasta sa se sinucida. intrebarea : ce folos de pamanturi. pare ca nu fiinta umana care-si respecta conditia actioneaza. Ion se confunda cu o idee. . determinand uneori umiliri si compromisuri. sa renunte. lasand-o insarcinata pe Ana si astfel fortandu-l pe Vasile Baciu sa-l accepte ca ginere. Dupa ce naste Ana. scriitorul il pregateste ca personaj de legatura intre romanele proiectate. Aceasta optiune. Cea dintai preocupare si mandrie a sa este construirea unei biserici si sporirea averilor bisericesti. . la dimensiunea eterna a existentei. Intre timp Florica s-a maritat cu George Bulbuc. Un rol important in viata satului il are preotul Belciug. “Glasul iubirii” devine pentru Ion din ce in ce mai puternic. spre finalul operei. Ion obtine de la socrul sau inscrierea tutror pamanturilor pe numele lui si. ca ma-sa. intre el si familia Herdelea se produce impacarea si buna intelegere. fac din Ion un amoral. “era iute si harnic. este ucis cu lovituri de sapa. voteaza.

personajul reuseste. functionari. chiar calcand peste viata Anei. Purtand in pantece odrasla acestuia. Ion nu ne apare ca o imagine hidoasa a raului. cum sustine prozatorul in textul citat. nunta. ). Rebreanu realizeaza un personaj memorabil. in egala masura. sotul acesteia. cu incetinitorul. in implinirea dorintei de a avea pamant.a. Cu “Ion”. visul si cosmarul. Gandul devine fapta si acum asistam la o scena magistral realizata de scriitor. caci prozatorul il priveste cu simpatie si-l cladeste in asa fel incat. In urzirea planului si aplicarea aceetuia. invatator. preot.pamantului. ori de cate ori se apropie de un sentiment de bucurie si implinire sau traieste o atare stare. este batuta si izgonita si de sot si de tata “Si atunci gandul mortii I se coboara in suflet ca o scapare fericita”. ci si de reprezentarea momentelor semnificative din viata satului : nasterea. intelegand prin realism “Viata eternizata prin miscari sufletesti”. Interesant si remarcabil este faptul ca. cel mai important roman realist. destinul si fatalitatea. fiind omorat de catre George. manevrelor diabolice si a actelor reprosabile. imagine dura si plina de forta in care se intrupeaza. ea sufera cate o lovitura din impactul cu realitatea. calaul si victima. Rebreanu a dat literaturii romane. prin “Ion”. neabatandu-l din drum nici macar apostrofarea de catre preotul Belciug in biserica. la nivelul scriiturii este preferabila “expresia bolovanoasa” in locul “stralucirilor stilistice” care “se fac mai totdeauna in detrimentul preciziei si a miscarii de viata”. Cu convingerea ca literatura “inseamna creatie de oameni si de viata”. in scenariul iubirii pentru Florica nu mai este la fel de abil si esueaza. Lipsita de orice vocatie a fericirii. Urmarirea atenta a fiecarui pas catre atingerea scopului il izoleaza si-l imunizeaza in fat reprosurilor celorlalti. practica. Ana nu face decat sa joace perfect rolul pe care i l-a confectionat feciorul Glanetasului. asa cum afirma in articolul “Cred” din 1924. moartea. mijlocul si instrumentul prin care Ion ajunge in posesia pamnturilor lui Vasile Baciu. din perspectiva conditiei sale tragice.m. Fara dibacie si siretenie nu ajungi la mal niciodata”. neabsolvindu-l fatis de vina. oameni politici s. Conform unui atare program. care-si plimba obiectivul. isi cobora fruntea si-si lipi buzele cu voluptate de pamntul ud”. hora. Ion pare a fi condus de o inteligenta aparte. Daca. In momentul in care devine stapanul delnitelor lui Vasile Baciu. Astfel ca in limabajul operei contine calitati proprii stilului unui discurs 11 . Dimensiunea epopeica si monografica a romanului este data nu numai de prestatia personajelor care populeaza cartea ( tarani bogati sau saraci. pentru a carui iubire sacrifica totul. il inzestreaza cu resorturi si trairi interioate in stare sa-I motiveze comportamentul. este Ana. in ciuda. Cel mai impresionant personaj al romanului.d. expresie sintetica si esentializata a relatiei dintre taranul transilvanean si pamant. dupa principiul “Graba stirca treaba. urmarind gesturile Anei pregatindu-se sa se spanzure. situatia ei nu se schimba nici dupa nunta. luminate de iubirea sincera pentru Ion. Actionand in conformitate cu propriile sale sentimente. gesturile sale tradeaza o posesie de natura erotica : “se lasa in genunchi.

concizia. monumentala si bine articulata estetic. cu alternante ale ritmului. BIBLIOGRAFIE : Sandulescu.. Minerva. sobrietatea. Ed. si cu tulburatoare dispuneri ale contrapunctului. cand lent. Bucuresti. Minerva. Nicolae. Ed. cu tonalitati mai ales dure. 1980 . precizia. Bucuresti. cu sunete limpezi. col. polifonia constructiei creeaza o simfonie dramatica. Eminescu. I. Urmarea acestora este o armonizare maiestrizata a continutului cu expresia. incat. prefata si aparat critic de Paul Dugneanu.de factura realista : proprietatea termenilor. “Introducere in opera lui Liviu Rebreanu”. vol. dar si induiosatoare. “Liviu Rebreanu” – antologie. “Biblioteca critica”. Bucuresti. Al. Manolescu. din seria impunatoarelor edificii romanesti ale perioadei dintre cele doua razboaie mondiale. “Arca lui Noe”. 1976 . prima realizare consistenta. cand precipitat. 1987 12 . “Ion” poate fi considerat actul de nastere a romanului romanesc modern. Ed.

Este elementul clar al modernitatii care plaseaza romanul intr-o alta sfera decat aceea a prozei sociale traditionaliste ilustrata prin “Ion”. expresia unei crize de identitate care a caracterizat intelectualitatea unei epoci. conexiuni cu realitatea. este doar imboldul necesar creatiei. semn al deplasarii spre romanul analitic. In Apostol Bologa. Romanul structurat in patru parti de o simetrie remarcabila ( fiecare din primele trei parti cuprinde unsprezece capitole). romanul activ. si zvonul ca asemenea atrocitati s-ar fi petrecut “si pe frontul romanesc”. 13 . in care “ordinea nu e data din afara prin unitatea unei epoci sau a unei existente umane. Romanul este. in studiul intitulat “Estetica romanului”. Manolescu citea “Padurea spanzuratilor” ca pe un “roman dostoievskian”. de dezertare si spionaj” si executat prin spanzurarea la 14 mai 1917. ale tuturor”. El izoleaza si desfasoara un episod semnificativ”. care izoleaza o criza”. chiar cu biografia scriitorului : destinul tragic al fratelui sau. “Sovairile lui Apostol. romanul pasiv. raman intiparite profund in memoria scriitorului. Ca si la Camil Petrescu. demintindu-l. ca intotdeauna in procesul de creatie rebrenian. astfel. “Padurea spanzuratilor”. metaforic exprimat aici prin imaginea razboiului. “Padurea spanzuratilor” fiind una din cele mai socante imagini prezentate vreodata.“Padurea Spanzuratilor” In clasificarea romanului pe care Albert Thibaudet o face in anul 1912. molecule ale marelui mister universal. Rebreanu are obsesia sfericitatii in constructia epica. El obsrva in primul rand scaderea autoritatii “auctoriale”. obsesie verificata si in “Ion”si “Rascoala”. O fotografie cuprinzand imaginea de cosmar a unei “paduri de spanzurati”. Romanele apar. Rebreanu dezbate obiectiv fenomenul razboiului. el distinge trei tipuri fundamentale: “romanul brut. deci. Semnificatia titlului trimite la ideea de personaj-simbol. ilustreaza cu siguranta ultimul tip de creatie. trimite prin circularitatea sa la procedeul specific realistilor. Geneza romanului presupune. N. care zugraveste o epoca. Emil Rrebreanu. romanul impleteste doua aspecte : evocarea primului razboi mondial si prezentarea conditiei intelectualului. sunt sovairile noastre. va marturisi scriitorul. istoria unei incercari de regasire a sinelui intr-un moment de haos amintind de sfarsitul de lume. Rebreanu sintetizeaza “prototipul unei generatii ”. ca unitati perfecte. care marturisea ca refuza “literatura eroica efervescenta ca sifonul”. romanul publicat in anul 1922. “acuzat de crima. ci e creata prin libera dispozitie a romancierului. Romanul este povestea unei experiente limita care traumatizeaza o constiinta. care defasoara o viata si romanul activ. Perspectiva asupra razboiului difera sensibil in raport cu cea de pana la 1922. Tematic.

moarte. in final. In cadrul intalnirii cu ceilalti ofiteri. De altfel. memorandist care ii transmisese fiului crezul intregii sale existente anticipand parca cele doua forte ale conflictului interior care il va macina peste ani : “ca barbat sa-ti faci datoria si sa nu uiti niciodata ca esti roman”. un caracter oscilant. e statul” crede initial Bologa. reprezinta de fapt exteriorizarea vocilor propriei constiinte. stilul rebrenian fiind cunoscut inca din “Ion” drept aluziv-anticipativ. bazat pe retrospectie. Ca si alte episoade din roman. spirit religios care ii insufla lui Apostol ( nume cu rezonanta biblica ) cultul lui Dumnezeu. iar efectul lor consta in lenta deteriorare a increderii in principiile de viata avute pana atunci. Rebreanu propune un erou problematic a carui stare naturala este aceea de reflexivitate. il va distruge. Urmarind cronologia faptelor. Indarjit in a-si argumenta pozitia. inclinat mai degraba spre a gandi decat spre a actiona. vom observa un fir sinuos. Replici memorabile sunt inregistrate acum. Discutia de la popota este a doua scena-cheie pe parcursul evolutiei interioare a eroului. Momentul are valente simbolice. sub influenta a doi factori formativi anatagonici : mama. Modelarea sa sufleteasca se produsese in ani copilariei si ai adolescentei. Dezechilibrul psihic incepe insa in momentul in care in sufletul sau se strecoara indoiala asupra justitiei hotararii luate si nu mai poate sta drept in fata propriei constiinte. o “repetitie generala” pentru ultima. stat. ea are un rol anticipativ. si tatal. episoade semnificative ale existentei de pana atunci a eroului. asistand chiar la executia lui. Treptat el ajunge sa inteleaga ca “Nimic nu e mai presus de om” (Gross). Facand parte din completul de judecata al locotenetului Oto Svoboda. care va intra din acel moment intr-o adanca criza de constiinta. Firul epic este intrerupt prin analepsa. ci “judecatorul” sau. pentru care “razboiul e un generator de energie”. tulburata de episodul executiei. Anii de tinerete se caracterizeaza prin incercarea de a-si contura o filozofie de viata. iar “razboiul e un distrugator de energii” (Klapka). razboi. care l-a gasit vinovat”. Apostol va afirma : “In orice caz n-am sa dau socoteala decat constiintei mele. cu atat mai mult cu cat aceasta moarte-eliberare va fi reluata si in finalul textului. studiile de filozofie pe care le face sugereaza caracterul sau dilematic si ele reprezinta o 14 . a carei solutie va fi doar moartea. Apostol ilustreza trecerea de la starea de multumire si echilibru sufletesc. la starea de angoasa si obsesie chinuitoare care. filozofand asupra notiunilor de on. deci. In mod ciudat. Rebreanu aduce in prim-plan. Aflat pe front ca ofiter in armata Imperiului Austro-Ungar. viata. inrolat din orgoliu prostesc. cel care are sentimentul culpabilitatii nu pare a fi comandantul. Bologa voteaza cu seninatate pentru pedepsirea exemplara a acestuia. Vocile celorlalti. Prima scena e. prin flash-uri ale memoriei. acuzat de dezertare. caci dorise sa-i demonstreze logodnicei sale virtutile ostasesti. emitand pareri in antiteza asupra razboiului. Apostol asista la un dialog in contradictoriu. insa Apostol va trece din postura de privitor in aceea de actant.Orientandu-se catre un intelectual. “Mai presus de om de interesele lui particulare.

Indoielile privind justetea deciziei sale in cazul Svoboda. Bologa se inroleaza in armata. care sa-l exprime in individualitatea sa. “Momentul Rebreanu. “in seamna a-l dezorganiza. Incercarea de a evita acesta situatie-limita este disperata. Barthes. ca simbol. cum insusi se caracteriza. Aurel Sasu explica astfel drama eroului : “drama lui nu tine de a reusi sau nu a reusi. notarea cu precizie a notatiei organice ca expresie a unei stari de spirit. Observatiei autorului – narator i se alatura monologul interior. se va intreba : “oare cine sa fie Apostol Bologa?” ca si cand numele nu l-ar mai reprezenta. Distrugerea reflectorului rusesc nu-i asigura dreptul de a fi mutat pe un alt front si cea dintai incercare de a dezerta pe frontul rusesc se soldeaza cu ranirea sa. figurile de stil sunt aproape absente. privire care. Pentru el exista o unica posibilitate de a se sustrage istoriei . adeptul scrisului anticalofil. nu creatorii si modelatorii ei. Modalitatile de analiza utilizate de Rebreanu sunt cele clasice. Daca inrolarea. devin obsesie in momentul in care Klapka il anunta ca vor trece pe frontul romanesc. Apostol nu rezista presiunii pe care istoria o exercita supra sa. Rebreanu utilizeaza peisajul ca semnal psihologic. Fire excesiv sovaielnica. inaintea lui Camil Petrescu. doar epitetul nuanteaza pe alocuri exprimarea. nici de ura sau impacare. Observam pe parcursul traseului sau existential alternarea unor momente de acalmie cu perioade tensionate. Se justifica astfel si atitudinea in fata mortii. ci de faptul ca s-a simtit o clipa “complet” in raport cu lumea sau c-a simtit lumea “incompleta” in raport cu visul sau”. Vazandu-si numele pe crucea pregatita. Dezertarea este deci o optiune reala. a-l statornicii apoi in dezordinea sa pe celalalt” si se incheie cu un alt sens al privirii eroului “ochii lui insetati de lumina rasaritului”. 15 . Din dorinta de a se confrunta cu viata si parca pentru as verifica practic aceasta conceptie de viata. condamnarea lui Svoboda i-au dat iluzia unei optiuni reale Apostol are in acest moment sentimentul de a fi prizonierul unei istorii in care oamenii sunt simpli pioni. Dezechilibrul sufletesc al lui Bologa debutase sub privirea lui Svoboda. actele de eroism. omul e lipsit de posiblitatea unei optiuni cu adevarat libere. In confruntarea om-istorie. echilibrul pe care il contemplase stupefiat pe fata cehului Svoboda. Interesul lui merge in sensul preciziei exprimarii. Autorul “Padurii Spanzuratilor” este. in care curba conflictului interior este ascendenta. sentimentul regasirii de sine care ii aduce calmul. Acelasi critic observa “tirania privirii” care deschide si inchide romanul. roman ce anticipeaza cele doua teme majore ce vor orienta epica romaneasca interbelica : intelectualul si razboiul”. punct necesar in evolutia romanului romanesc. Stilul este de o sobrietate impunatoare. nemarturisite. cum spune R. isi completeaza profilul prin romanul “Padurea Spanzuratilor”. notatia este exacta. Fara sa fie descriptiv ca Sadoveanu. care ii apartine. invingand-o : moartea.perioada ce echivaleaza in abstragerea din universul real.

Aurel.S. “Structuri narative la Liviu Rebreanu”. Bucuresti. 1978 . Pentru Literatura. Ov.. Ed. 1976. sarbatoarea operei”. Editura Stiintifica si Enciclopedica.BIBLIOGRAFIE : Sasu. Crohmalniceanu. “Liviu Rebreanu. Bucuresti. Dragos. “Literatura romana intre cele doua razboaie mondiale”. Albatros. Bucuresti. 1981 16 . Ed. Elena.

. Pamant!”. de la mediul satesc la cel plin de fast. trecand firesc de la o imagine la alta. Taranii sunt animati de gandul ca pot avea pamant pentru ca circulau zvonuri incurajatoare pentru soarta lor. Starea de lucruri este recunoscuta si de Grigore Iuga : “Apoi vezi pamanturile oamenilor. cand publica o alta “monografie a satului romanesc” : “Rascoala”. surprins in contextul unuia dintre cele mai dramatice evenimente istorice. a declansarii si desfasurarii ei. Actiunea se ordoneaza pe 2 planuri. de aceea nu-l aproba pe Titu Herdelea pentru ca a parasit Ardealul. Gliganu. desfasurarea si reprimarea taranilor. sa fie legat de durerile pamantului si oamenilor din preajma lui”. si unde au fost s-au cam spulberat”. revoltele din 1907. mandru de pozitia sa sociala. Babaroaga. actiunea ar trebui urmarita potrivit momentelor evenimentului din 1907 : acumularile de revolta. priviri. mustind de esenta. care poseda o viziune clara asupra resorturilor scriiturii si a functiei romancierului. dar mai dragi mi-s 17 . Barlogu. din familiile celor bogati. Rebreanu procedeaza intr-o maniera moderna. vorbe. dar si speranta. dar si un fel de “parinte al taranilor”. Rebreanu este un sciitor realist cu influente naturaliste. Pamanturile ! Nu prea sunt. totul concentrandu-se in jurul unei utopice porunci al lui Voda. Miron Iuga este un personaj deosebit in contextul naratiunii. taranii din Amara traiau sub semnul imperativului : “Pamant . Ruginoasa. conform careia pamanturile se vor imparti celor multi si oropsiti.“Rascoala” Reprezentant al realismului critic interbelic. Nemultumirile se acumulasera. de la Nadina. actiunile de pregatie. ca nu poate fi vorba de o pregatire minutioasa a rascoalei. mimica. Subtextele operei depasesc simpla motivatie personala : “Romancierul care nu e legat de sufletul viu al poporului. parvenitii. stapanul pamanturilor. . Liviu Rbreanu isi nuanteaza creati a literara in 1932. . Tehnica cinematografica il ajuta pe romancier sa ofere o imagine veridica a satului Amara si a imprejurimilor. pamant care apartinuse mai demult familiei. reprezentand viata la tara si cea de la oras. Acest aspect este preliminar actului de curaj al confruntarii cu Miron Iuga. Totusi. arendasii. calculat. pe etape si capitole. de pamntul tarii. . Din marturisirie sale aflam ca : ”romanul e o lume noua nascuta din lumea subconstientului meu. Sau : este o viata de fictiune izvorata dintr—o viata adevarata: a mea!”. Romancierul trebuie sa aiba un duh national. nu zic. se poate observa. trateaza cu multa deferenta impostorii. Lespezi. . Replica lui Miron Iuga pe aceasta tema dezvaluie si dragoastea de tara a acestui boier : „Dragi imi sunt ardeleni care vin incoace. stari reflectate de gesturi. nu poate inchipui o carte substantiala. in care este reflectat cadrul rustic din Muntenia. Fiecare are adunate in suflet amaraciunea. El isi iubeste cu patiuma pamantul si nu intamplator autorul insista asupra starii sale sufletesti din momentul cand vrea sa-si recupereze. asta e chestia taraneasca! . Romanul “Rascoala” este rezultatul unei vaste documentatii si are aceeasi structura bine gandita. Urmarind firul epic al cartii. Viata langa pamant ii da forta si satisfactii. cu impresia de sfericitate data de scena initiala si de cea finala. Inteligent. Pamant . mosia Babaroaga. revolta. ci de o anume spontaneitate. .

pana va saturati ! . frica bestiala. In roman apare si un personaj. Aici fiecare taran actioneaza conform impulsului de moment. Durerea taranului este evidenta : „Mancati ce va place copii. copii. Melentie Heruvimul incarca doua cosuri cu bunatati spre a le duce acasa unde ii zacea pe moarte sotia. cu teasta zdrobita. caci turma singura se risipeste. daca romancierul nu era in circumstanta ardelean si n-ar fi simtit nevoia unui martor trans-carpatin. lipsi. Daca initial taranii au reactii izolate. Personajul nu este flatat : „Aproximativ poet. Anghelina zacea cu fata in sus nemiscata. Multimea nu poate trai fara conducatori. sa atraga asupra lor fulgerile asupritorilor. . determinarea nevazuta a miscarilor si instinctul de turma. Calinescu surprinde echilibrul perfect dintre forma si continutul cartii pe care o considera un adevarat „document sociologic : Pregatirea inceata a sufetelor pentru nemurire. Aceeasi siguranta de sine o manifesta si cand vin taranii la el : ii infrunta. toate aceste stadii sunt tratate de Rebreanu cu mijloace Shakespeariene” . Spera ca hrana buna sa o refaca. pentru ca taranii se reped asupra lui : „Zeci de bete se agitau izbind la intrecere. Batranul Miron Iuga. indesandu-l sa-l loveasca. Titu Herdelea face legatura intre mediile prezentate in carte sau intre planurile acesteia. pedepsirea cumplita a lui Aristide Platamonu atrag dupa sine razbunarea stapanirii care trimite armata in sat. ramanse in picioare in mijlocul taranilor care. O imagine cutremuratoare o reprezinta pe Anghelina : „langa santul soselei. aproximativ gazetar si student neinscris la facultate. buni sau rai. ca apoi . vulgar conchistador de fete mari sau mici. in care apar elemente auditive ce cuprinde imaginea devastarii conacului boieresc. la drept vorbind. Numai sa nu va bateti si sa nu faceti galagie ca maicuta a murit. incepand cu scena omorarii boierului ei actioneaza ca un tot unitar. Devastarea conacului. urmarind de fapt sa-si faca o cariera. sa traga cu pusca. Fiecare i-a catre ceva : grane. fara cunostinta. pe cand cu pastori.cei care stau pe loc acolo. propagarea ideilor. si e rusine !” Imaginea dramatica pune in valoare starea jalnica a taranilor ajunsi in prag de disperare. incetul cu incetul. . Scenei preponderent vizuale a mortii lui Miron Iuga i se adauga alta. sa infrunte primejdiile. i se adreseaza lui Trifon Guju cu „Talharule !”. omorarea lui Miron Iuga si a Nadinei. ca el insusi”. transmitandu-si unul altuia parca gandurile. insa femeia murise. copilasul din bratele ei moarte plangea si vrajea din manutele goale. vin slanina. tot nu se pierde”. El migreaza dintr-un spatiu in altul. Reprimarea este cumplita : sunt impuscati multi tarani. femei. numit de critica literara „erou liant”. Stilul romanului este sobru adapat gravitatii faptelor descrise. disolutia. crearea miturilor. a spiritului de autoritate. G. parca il sprijineau sa nu cada”. Pastorul care-si paraseste turma e mai rau ca acela care o conduce prost. 18 . ameninta. Gestul pare sa-i fie fatal. Serban Cioculescu defineste astfel personajul „Titu Herdelea putea. ca astfel poporul sa fie la adapost. lovita de un glonte in frunte . joaca un rol sters si anodin. parca ar fi cautat sa se zmulga de la pieptul mamei”.

1987 . Tineretului. 1964 19 . Aurel. . col. . Ed.BIBLIOGRAFIE : x x x “Liviu Rebreanu interpretat de . 1978 . Al. Albatros. Ed. “Liviu Rebreanu. Ed. Piru. Bucuresti. Biblioteca critica. Bucuresti. “Liviu Rebreanu”.. “. sarbatoarea operei”. Eminescu. Bucuresti. Sasu.