LIVIU

REBREANU

Activitatea literară
Punct de reper in proza romaneasca interbelica, L. Rebreanu , scriitor nascut intr-o lume robusta, de tarani ardeleni, inseamna deopotriva continuitate si ruptura , traditie si inovatie. In ciuda aparentei de spirit greoi, masiv, creatia sa, extrem de variata sub raport tematic si artistic, ramane momentul de referinta, punctual de plecare in orice analiza a prozei romanesti din primele decenii ale sec XX . Nascut la 27 noiembrie 1885 la Tarliusaua, in tinutul Nasaudului, Liviu este cel dintai venit pe lume intr-o familie numeroasa ( 14 copii ) a unui invatator, Vasile Rebreanu, fost coleg de scoala si prieten cu G. Cosbuc. Cei dintai ani ai existentie sale se desfasoara in Nasaud, iar scoala primara o face cu tatal sau, la Maieru . Urmeaza doua clase la gimnaziul graniceresc din Nasaud, trei clase la liceul german din Bistrita si inca trei la Scoala de Honvezi din Sopron (Ungaria), unde isi I-a bacalaureatul. In toamna anului 1903 pleaca la Budapesta cu intentia de a studia medicina, dar starea materiala a familiei il determina sa intre ca bursier la Academia Militara “Ludoviceum” din Budapesta pana in 1906, cand iese sublocotenent in armata austro-ungara. Cariera militara a scriitorului se incheie in 1908, in urma unui conflict cu autoritatile, dupa ce fusese repartizat la garnizoana honvezilor regali din Gyula . Participand la serbarile “Astrei” cunoaste scriitori din tara si e decis sa treaca muntii, episod care se va petrece in 1909. La scurt timp, in 1910, e arestat la cererea guvernnului austro-ungar desi dupa o poerioada de detentie la Vacaresti va fi extradat si intemnitat la Gyula. In inchisoare, traduce din M. Gorki. Prima parte a activitatii sale ca scriitor se desfasoara in spatiul jurnalisticii, apoi va colabora la “Lumina”, “Flacara”, “Revista idealista”, “Viata Romaneasca”. Impreuna cu M. Sorbul scoate intre 1910 – 1911 revista “Scena”, iar in 1911 este numit de catre E. Garleanu secretar literar al Teatrului National din Craiova . In 1912 se casatoreste cu Fanny I. Radulescu si in acelasi an ii apare la Orastie cel dintai volum, “Framantari”, ce va urmat in 1919 de “Golanii” si “Marturisire” . In timpul razboiului termina prima versiune a romanului “Ion”, iar dupa incheierea conflagratiei primeste directia colectiei “Scriitori Celebri”, traducand numeroase lucrari . In 1919 va incepe colaborarea la “Sburatorul” cu cronici teatrale si nuvele si in acelasi an are loc premiera piesei “Cadrilul”. In 1920 apare romanul care il va impune drept cel mai important prozator roman de pana atunci, “Ion”. Rebreanu face parte dintre membrii statornici ai cenaclului “Sburatorul”, colaborand la periodicele inspirate de acest cenaclu si fiind chiar director al unor publicatii ce ilustreaza ideologia lovinesciana : “Romania literara” ( 1932 – 1934 ), “Viata” ( 1940 – 1944 ). Romanul aparut in 1920 este considerat de E. Lovinescu “cea mai mare creatie romaneasca” si el ii aduce scriitorului consacrarea academica.
1

I. “Stramutarea”. Mai putin izbuteste Rebreanu cand urmareste tema orasului. tinand un memorabil discurs de receptie : “Lauda taranului roman” . cu procese incete. Caragiale. inainte de orice. Bratescu – Voinesti ). “Prostii”. “Nevasta”. “Itic Strul dezertor”) ilustreaza tematica razboiului. nuvelele si schitele formeaza o parte importanta a operei. M. fara indoiala. O alta serie de nuvele (“Ordonanta colonelului”. fara nimic extraordinar. Serban Cioculescu vedea in Rebreanu “reprezentantul cel mai acreditat al epicii obiective cu caracter social”. iar doi ani mai tarziu. acestea compun o monografie a spatiului ardelenesc si delimiteaza “raza exacta de investigatie psihologica a scriitorului care este sufletul intunecat. “Dintele”. Lipsesc din aceasta imagine dimensiunea pitoresca. dupa aparitia “Padurii Spanzuratilor”. L. “Norocul”. Rebreanu realizeaza doua ansambluri epice 2 . Tematica rurala reprezinta punctual de plecare al nuvelelor “Lacrima”. anticalofilia ). In 1939 devine membru al Academiei Romane. insa. idilismul si compasiunea samanatoristilor. cvasi-bestial. subordonat analizei starilor de constiinta. Problematica lor sociala si psihologica se va topi in pasta groasa a romanului “Padurea Spanzuratilor”. . Privite pe ansamblu. E. “Cantecul lebedei”. cu izbucniri violente. scrie teatru. prezinta scene violente. de maxima duritate ). Rebreanu ramane. . “A murit o femeie . demontandu-i mecanismul intim. Sadoveanu. “Rafuiala”. moartea scriitorului survenind la 1 septembrie 1944. Va participa si la Congresul autorilor dramatici ( Madrid ) si la centenarul Isben ( Oslo) . tipologia traditionala – arivistul ) cu aceea naturalista ( romanele relateaza esecuri. Nota caracteristica a realismului sau este duritatea . Calinescu ). inceputurile sale scriitoricesti. un exercitiu premergator constructiilor romanesti. sunt de fapt “cateva clipe de viata adevarata”. eroul dilemmatic. abordarea tematicii intelectualului. “Codrea”. Complexitatea creatiei sale romanesti consta in armonizarea dimensiunii realiste ( decriptivismul social. . Avand vocatie de arhitect. “Calvarul”. oprindu-se pe conditia inferioara a slujbasului cu umilintele si tragismul cotidian. “Maiorul”. Urmeaza o ferventa activitate de creatie publicistica in mai toate revistele timpului. primeste Marele Premiu al romanului. Reprezentative pentru acesta tema sunt : “Ocrotitul”. Alaturi de acestea apar aspecte moderne ( epicul. Este director al Teatrului National din Bucuresti. etnografica a nuvelisticii lui Slavici. persepectiva obiectiva. Ultimii ani ai existentei sunt marcati de retragerea din viata publica. “Hora mortii”. Desi “e pretuit cu moderatie ca nuvelist” ( D. . analistul lumii rurale a carei mentalitate o cunoaste si o exprima cu precizie. insignifiante. Gorki) si din cea romaneasca ( I. Micu ). Al. aproape furioase” ( G. traduce. trudnice. Influentele vin aici deopotriva din literatura universala (Cehov. Garleanu. “Coasa” . e ales presedinte al Societatii Scriitorilor Romani si delegat la Congresul International al Scriitorilor de la Berlin.Academia ii acorda Premiul Nasturel. Ultimele decenii ale existentei sale marcheaza recunoasterea ca personalitate de prima marime. Ea reprezinta o succesiune exacta de fapte marunte. Proza lui Rebreanu se concentreaza in jurul a trei teme majore. introspectie si retrospectie. “Ofilire”.”.

. Lucian. Dupa formula psihologica abordeaza proza de factura filozofica. Daca adaugam ca raman in manuscris doua romane. Aparut in 1927. Bucuresti. Rebreanu trece de la un roman al psihologiei individului surprins intr-un moment-limita al existentei. “Amandoi” (1940) apartine genului politist. 1987.P. “Ion” si “Rascoala”. De la romanul taranesc. scrie romanul “Craisorul”. de la o tema traditionalista la una moderna. Bucuresti. in care tehnica si stilul amintesc de episodul tolstoian. . Ed. Micu potrivit careia Rebreanu este “un muncitor tenace pe taramul scrisului”. romanul “Ciuleandra” dezvaluie drama nascuta ca o consecinta a ereditatii. “Liviu Rebreanu interpretat de . . Eminescu.S. “Padurea spanzuratilor” (1925). Astfel. 1967. o reconstituire a revoltei motilor din 1784 urmarind psihologia colectiva. este justificata afirmatia lui D.”. Raicu. Ed.masive. ca exercitiu preliminar in vederea “Rascoalei” (1923). Ultimul roman. Alexandru. de la fresca rurala in spirit realist din “Ion” (1920). “Pacala si Tandala” si “Minunile minunilor”. “Gorila” (1938) oferind tabloul politicianului. “Introducere in opera lui Liviu Rebreanu”.L. Ceea ce ofera insa imaginea clara a disponibilitatii creatoare a scriitorului este capacitatea sa de a trece rapid de la o formula de creatie la alta. (C.) 3 . realizand o “metafizica a desavarsirii morale prin iubire” in romanul “Adam si Eva” (1925). Minerva. “Liviu Rebreanu”. BIBLIOGRAFIE : Sandulescu. E. incheind o cariera uimitoare prin varietate. Rebreanu trece la universul citadin cu operele “Jar” (1943). (1929). Bucuresti. Imediat. 1976.

Intr-un fel. istorica am putea spune in procesul de obiectivare a literaturii noastre epice”. cel putin in arta. dar. Dar prozatorul insusi tine sa precizeze. I s-a reprosat. Pe Lovinescu nu-l deranjeaza deocamdata insuficienta epicii citadine : conteaza numai obiectivarea formulei epice si capacitatea de constructie. dezertor”.”Ciuleandra”). ca si lui Marin Preda. autorul “Rascoalei” si al lui “Ion” e atras indeosebi de marile miscari ale maselor anonime. Ilustrat mai intai in nuvele. daca e sa-i amintim pe inaintasi. nu mai putin. realismul lui Rebreanu. care e cu totul altceva decat cliseele samanatoriste si poporaniste. La o analiza mai atenta. in mod mod obisnuit de-acum. care vede in el un “un creator obiectiv prin ingramadire de imponderabilitate si prin reconstructie arhitectonica”. dur. si de tiparele pe care colectivitatea le imprima existentei individuale. Alti critici identifica obiectivitatea romancierului cu impersonalitatea si interpreteaza notiunea din punct de vedere etic. Cu entuziasm indreptatit este primit romanul “Ion” (1920). considerat “o revolutie si fata de lirismul samanatorist sau de atitudine poporanista si fata de eticismul ardelean”. Cel mai exact insa defineste modernitatea romancierului E. a patrunde si a infatisa absolutul. nuvelele i se par nerelevante ( exceptie fac doar “Itic Strul. absoluturi”. De aceea. constient de complexitatea epicii realiste moderne. Liviu Rebreanu este primul nostru mare romancier al stihiei sociale. se afla mai aproape de Slavici si Agarbiceanu. . mai toate exegezele importante de pana acum ale operei sale. Lovinescu. observa criticul. dar repetam – “prin ingramadire de imponderabile” ( intuitie critica exceptionala ). si. construind “o data. De unde credinta lui Rebreanu ca literatura trebuie neaparat “sa reprezinte pasiuni totale. intr-una din confesiunile sale. inainte lui Rebreanu. realismul nu are un aspect tern. care. are nevoie de un numar destul de mare de pagini. care isi premediteaza cu mare grija efectele.Creatorul romanului romanesc I se atribuie. ramane nazuinta suprema”. Iata una dintre opiniile cele mai bine articulate. descriptivist. dar rezultand tocmai din acuitatea si adevarul senzatiilor” (Lucian Raicu). pentru a se fixa. infruntand cu mai mult curaj uratul si dezgustatorul” (Tudor Vianu). atrage imediat atentia : “Niciodata realismul romanesc. in schimb. Numai din acest unghi Rebreanu este “neindoielnic” un artist obiectiv : “Acest sens al notiunii de obiectivitate e mai 4 . lui Liviu Rebreanu formula epica “a unui realism modern. Asadar marele romancier e un artist lucid. n-au facut decat sa largeasca si mai ales sa adanceasca formula realismului rebrenian. dar si al stihiei psihologice (“Padurea Spanzuratilor”. ca scriitorul “nu este un realist in sensul ingust” . in acest sens : “La Rebreanu. nu infiripase o viziune a vieti mai sumbra. singura care “afirma un scriitor”). . necrutator”. Deloc intamplator. in linia directa a prozei ardelene. Talentul lui Rebreanu se desfasoara lent. in constructii laborioase. insificienta epicii sale citadine. el urmareste “ . Fata de eposul sadovenian. cu accente uneori de cruzime naturalista. ci este infiorat de un suflu al inaltei poezii si de infiltratii simbolice care ne fac sa vedem proiectandu-se mari umbre dincolo de planul vietii cotidiene.

Totusi. Dar schimbarea de perspectiva 5 . cu efectul deosebit produs de “acceleratia in progresie geometrica a actiunii”. lipsind moralismul”. ce trece parca pe deasupra istoriei. 1900-1937”). intr-o exegeza mai recenta (Mircea muhtu). Lovinescu insusi vedea in personajul Ion o figura simbolica ”mai mare ca natura”. “fara cauze eficiente. chiar daca este cate ceva si din toate acestea. La fel. fundamental pentru epica “obiectiva” a lui Rebreanu. la “teologie”. ca viziune si discurs epic. cu semne si premonitii ale nenorocirii. Manolescu nu ezita sa afirme ca “hora din primul capitol e o hora a soartei”.Or. pentru a nu produce confuzii in directia receptarii tendentioase a intentionalitatii imanente a operei. N. romanul Hortensiei Papadat-Bengescu. la tot pasul. fara cauze finale”. Traiectul acestora e prefigurat de la bun inceput si presarat apoi. cuprinsa intr-o temporalitate lenta. cum procedeaza N. care imprima o miscare solemna si. apelul la organicitate. produs al constiintei artistice si nu al instinctului. Mai potrivit ni se pare. dar de aceeasi maretie tragica. dupa cum moartea lui Moarcas sau a lui Avrum anunta sinuciderea Anei. invocate la inceput. Pana la urma. totusi. “grandioasa si bogata ca o epopee”. precipitata a eroilor spre sfarsit inevitabil. in acest caz.degraba etic decat estetic si s-ar putea traduce prin impartialitate” (N. prezenta. Ideea de organicitate nu explica prea multe. Un alt critic vorbea de “paradoxul organicitatii” in legatura cu creatia lui Liviu Rebreanu. toate calitatile. ceva similar cu multiplicarea reflectorilor in “Concert din muzica de Bach”. Criticul il judeca pe Rebreanu mai mult in raport cu Slavici si Agarbiceanu. Precizarea vine la timp. indeosebi in “Rascoala”. care transcede “tendinta de nivelare a naturalismului”. E vorba de proiectia mai multor puncte de vedere asupra aceleiasi realitati. totusi. oloaga. In aceleasi confesiuni. decat la cauze finale. ingloband-o in sine ”. Pana si tanarul Eugen Ionescu admira fara rezerve (in faimosul “Nu”. are si conotatii fatidice. pentru E. ale prozei sale sunt dobandite nu preexistente. un ritm supraindividual – se intelege. Existenta personajelor “este privita fara relativism si fara ironie. si un sens ceva mai profund.nu putine. Riscul insa e de a-l izola pe Rebreanu intr-o formula de tipul “par luimeme”. intr-un fel sau altul. facand din rbreanu “cel mai mare creator epic al literaturii noastre” (“Istoira literaturii romane contemporane. Interpretarea in sens etic a idei de obiectivitate are. dar are avantajul ca protejeaza semnificatiile imanente ale operei. la Rebreanu. structura epopeica este mai interiorizata. iar un personaj cu insusiri oraculare a Savista. toate acestea fac parte “dintr-un ritm esential al existentei”. 1934) aceasta carte “unica”. Nu mai e vorba aici de potrivnicia zeilor. Manolescu). romancierul marturiseste ca “fiecare realizare artistica contine in sine un fel de nostalgie a eticului”. Si Lovinescu vedea in “Ion” o constructie epica pura.”glasul iubirii”). la care vocea auctoriala e. Lovinescu romanul vadeste “aceeasi magistrala putere de evocare realista prin ingramadirea amanuntelor si episoadelor”. “cruzimea observatiei nu devine caricaturala. In Ion . Toposul horei. ci de alte fatalitati (“glasul pamantului”. Manolescu. O interioarizare si mai puternica a viziuni epice se produce in “Paduirea Spanzuratilor” (1922). In sprijinul obiectivitatii poate fi invocata si strucutra epopeica a epicii rebreniene.

In schimb.naratoare nu merge pana acolo. Oricum. De unde si interesul pentru pornirile obscure ale personajelor. de un fel de realism psihologic. in “Adam si Eva”. critica mai noua sustine ca Liviu Rebreanu nu face. care depaseste cadrele severe ale discursului realist. propriu-zis roman de analiza psihologica nici in “Padurea Spanzuratilor”. Cele sapte episoade ale cartii ilustreaza. Partea oculara romanului se refera la cele sapte incarnari 6 . Lovinescu avea totusi dreptate. comportarile individului uman. nu vorbeste de “patriotism” sau de Romania Mare. Rebreanu tinea cel mai mult la romenul “Adam si Eva”. Spre exemplificare pot fi amintite unele experinete dostoievskiene ale personajelor. intr-o conferinta (“Literatura si iubire”) autorul afirmand ca foamea. scrierea aceasta evidentiaza mai ales “reflectii deghizate asupra timpului si existentei omenesti”. pamantul ca obiect de adoratie erotica in “Ion” sau raportul freudian Tata-fiu in “Ciuleandra”. Acest limbaj inca apartine “perspectivei detasate a unui narator impersonal” sau. E. Introduce doar unele elemente caracteristice ale romanului psihologic. Acelasi efect il are alterarea realismului “prin insertii romantice sau fantastice” ori prin nazuinta catre metafizic. Paradoxal. constiinta lui Bologa ar fi mai curand “etica si generala decat psihologica”. Naratorul nu se multiplica ci doar isi creeaza nenumarati intremediari. De fapt. alteori. In cazul acesta. in esenta. atractia sexuala sau teama de moarte determina. scrie Aurel Sasu. Apelul la aspectul moral revine aproape in toate comentariile critice : drama eroului “rezulta din tensiunea opozitiei constiintei umane fata de imperativul datoriei exterioare constiintei” (Lucian Raicu). dar limabajul ramane “prea personal si prea decis” ( N. Criticul e convins ca analiza e impinsa dincolo de “tesatura logica” pana in subconstient : “Apostol Bologa nu devine un “nationalist” militant. “cartea iluziilor eterne”. inainte de toate. in sensul analizei evolutive a unui singur caz de constiinta”. E. cu alte cuvinte. in primul rand. “Intre cei patru pereti ai sai. Lovinescu considera “Padurea Spanzuratilor” drept “unul din cele mai bune romane psihologice romane. insa viziunea epica propriu-zisa nu se schimba. Si mai nuantata ne apare formula realismului rebrenian din perspectiva criticii profunzimilor. simbolul esential in “Ciuleandra” este “sarpele fantastic”. nici in “Ciuleandra”. si in cel al lui Puiu Faranga ( din “Ciuleandra” ) psihologia e numai pretext pentru anchetarea unor cazuri sau a unui proces de constiinta : un proces mai degraba moral-spiritual decat pur psihologic. dintre toate cartile sal . Cu toate acestea. Si in cazul lui Bologa. insotita de sentimentul retrairi anumitor momente petrecute candva in trecut. Manolescu ). ideea de ciclicitate a existentei. Ar fi vorba. nu se poate contesta autenticitatea si profunzimea trairii la personajele din aceste romane ale lui Rebreanu. Acelasi critic vede in “Padurea Spanzuratilor”. cazul lui de constiinta se zbate mai mult in cadrul unei incompatibilitati morale si omenesti”. e prea liric si metaforic : analiza psihologica devine mai mult prilej de revelatie in planul constiintei. Avand ca tema metempsihoza. incat “multiplicitatea subiectiva” sa devina refractara oricarei totalizari epice. “un roman constiintei”. opera lui Rebreanu protejeaza un om profund”.

Cele doua registre epice alterneaza insesizabil in desfasurarea naratiunii. 1980 . uneori. Lovinescu numea. Eseu despre romanul romanesc”. “aglomerarea de imponderabile”. toate romanele lui Rebreanu incep si se sfasesc la fel. Manuca. timpul interiorizat apartine visarii. “cu care tinde sa se integreze in viata spiritula”. cartea deschide o perspectiva critica inedita asupra intregii opere a scriitorului. profund al personajelor sale. . Critica profunzimilor se afla aici pe un teren mai mult decat favorabil. „Liviu Rebreanu – paradoxul organicitatii”. Ov. Sasu. Cartea Romaneasca.Apostol Bologa. E. Bucuresti. 1978 . timpul interior al personajelor si timpul fictiunii (al iluziei). posesia. Decisiva insa pentru fiecare personaj este intrarea in timpul interior. Nicolae. atat de inspirat. Albatros. 7 . „Liviu Rebreanu – sarbatoarea operei”. BIBLIOGRAFIE : Lovinescu. Bucuresti. moartea ) care ii obnubileaza complet constiinta. bunaoara. Ed.S. “Adam si Eva” este singurul roman metafizic scris de Rebreanu si se deosebeste destul de mult de alte increcari similare (Eminescu. vol. Ancora. De obicei. Mircea Eliade). Constructia arhitecturala cea mai severa. castiga prin timpul interior al personajelor. putem identifica cel putin trei ipostaze ale temporalitatii : tipul obiectiv (exterior). iar timpul tern corespunde existentei lucide. Accentul cade cum era si firesc. „Arca lui Noe. Dacia. Ed. Este ceea ce E. „Liviu Rebreanu sau lumea prezumtivului”.Crohmalniceanu). Bucuresti. Moldova. Bucuresti. Cluj-Napoca. personajul se rostogoleste ireversibil spre moarte (Ion. Fireste. Ed. Mircea. stadiile temporalitatii comunica intre ele : ciclicitatea timpului obiectiv. Ed. Iasi. al exigentei se regaseste. ca in “Ion” sau “Rascoala”. Manolescu.succesive ale lui Toma Novac in cautarea principiului femenin.) sau se indreapta la fel de vijelios catre “un viitor devorant”. 1984 . Nu lipsesc unele aspecte ale unui realism impins pana al brutalitate si chiar pana al cruzimea ezoterica (din episodul in care eroul este jupuit de viu). pentru a intari iluzia realului ( la nivelul timpului ficitunii). 1991 . Muhtu. De fapt. 1995. „Cinci prozatori in cinci feluri de lectura”. ca trasatura esentiala a modernitatii formulei epice a romanului rebrenian. in obsesia constructiei epice circulare. Toma Pahontu din “Gorila” etc. pe timpul interior al personajelor.S.. o dimensiune de adancime si mister. Atunci. 1928 . a timpului interior. Minerva. Faptul coincide cu supunerea eroului fata de un instinct fundamental ( iubirea. de a se insinua suficient de hotarat in acest timp interior. Dan. “Viclenia romancierului realist – spune acelasi critic – consta in a face al doilea timp sa se sfarseasca in primul. Ed. cu trimiteri tocmai spre zona de profunzime a acesteia. “optica demiurgica. Citita fara prejudecati. Evolutia „prozei literare”. Aurel. In general. fara ca lumea sa bage de seama aceasta”. ca in “Adam si Eva”. singurul care poate da seama de natura lor profunda.I. „Istoria literaturii romane contemporane IV”. Ed. cheia intregii intrepretari o constitutie viziunea asupra timpului si in special. omniscienta si omniprezenta creaza o piedica insurmontabila acestui proiect” (Ov.Crohmalniceanu. In romanele lui Liviu Rebreanu. Marea dificultate a autorului vine tocmai din neputinta.

a existentei poporului romanesc”. Pompiliu Constantinescu s. Liviu Rebreanu sta in linia intai. “Incepuse a mi se sintetiza in minte ca o figura grafica : o tulpina se desparte in doua ramuri viguroase care. dar dandu-si seama ca “iesise ceva cu desavarsire neorganic”. din cuvintele caruia “se simtea o dragoste pentru pamant aproape bolnavicioasa”. ceea ce l-a determinat pe prozator sa scrie imediat o nuvela intitulata “Rusinea”. prin “Ion” (1920). scriitorul facandu-si diverse notite si insemnand scrierea cu titlul “Zestrea”. fiul invatatorului Herdelea. perioada intrebelica a insemnat o reasezare a discursului literar in fata exigentelor valorii estetice. in toate partile. geneza romanului “Ion” este legata de cateva elemente autobiografice : o scena pe care a vazut-o. In august 1916 porneste sa scrie din nou 8 . ramanand la titlul “Zestrea”. Dupa aproape trei ani de limpeziri. Filimon. trecand apoi prin “Ciclul Comanestenilor” al lui duiliu Zamfirescu si “Mara” lui S. Sesizand ca problema pamantului este “insasi problema vietii romanesti. ideea venindu-i de la o intamplare din propria sa familie. Vechiul Regat si Basarabia. bogat. . la inceputul secolului al XX-lea.a. Rebreanu a dezvoltat un plan de roman de cu totul alte proportii si dimensiuni. din ce in ce mai fine. inchegand aceeasi tulpina regenerata cu seva noua”. fiind si cel care.“Ion” Dupa ce. Titu. deschide larg calea romanului romanesc modern. asa cum. Prin martie 1913 se asaza pentru prima data serios la masa de scris. pentru Ardeal. “Ion” apare dupa o perioada de criza a romanului romanesc. Calinescu. in moduri diferite. cand un taran “deodata s-a aplecat si a sarutat pamnatul. cele doua ramuri se impreuna apoi iarasi. literatura romana fusese orientata spre idilizarea lumii satului. de altfel. reflectand o traditie de factura realista care coboara pana la “Ciocoii vechi si noi” de N. L-a sarutat ca pe o ibovnica . afirmat in literatura universala prin romanele lui Balzac. va dobandi un rol important. Ion Pop al Glanetasului. Intre prozatorii vremii. urmarind o trilogie care sa trateze aceeasi tema. Din legatura intre cele trei momente. Cartea lui Rebreanu constituie un eveniment de referinta pentru destinul romanului autohton. G. . este peceput de catre cei mai importanti critici literari ai momentului : E. dand o capodopera in maniera realismului dur. Lovinescu.”. marturiseste Rebreanu. Mai apoi s-a gandit sa completeze imaginea satului transilvanean cu destinul unei familii de intelectuali. isi incolacesc bratele. permitand scriitorilor o mare varietate de mijloace de reprezentare a realitatii. cu un taran vaduv. Stendhal sau Zola. o discutie cu un flacau foarte sarac din vecini. urmand a fi personajul care sa circule in toate trei romanele. Perpessicius. Dupa cum afirma Rebreanu in articolul “Marturisiri” din volumul “Amalgam” (1943). mersul romanului. un eveniment din satul sau. la randul lor. a incoltit ideea unui roman. Cu aceasta adaugire. care si-a batut crunt fata pentru ca ramasese insarcinata cu un tanar sarac.

in noasptea aceea s-au creat”. trecand Somesul. pretext de intalnire a personajelor. . De aceeasi figura. de unde si impresia de monografie a satului transilvanean. iar al doilea sapte. primul avand sase capitole. Rebreanu ii gaseste “un titlu nou. traversand satul Jidovitza “ca sa dea buzna in pripasul pitit intr-o scrantitura de coline”. intreaga arhittectura a romanului corespunzand figurii grafice pe care prozatorul si-o construise. isi vede visurile realizate prin apropierea de Ana. se adauga amintirile din satul primei copilarii : petrecerea de la hora. La randul lor. La datele de mai sus. in vesnicia macrocosmosului. ca martor al unei vieti imaginare. . acomodarea cu geografia locului ce urmeaza a fi scena intamplarilor. stapanit de o obsesiva dorinta de a avea pamant. care se deruleaza paralel si se intersecteaza. ) si pe urma se pierde in soseaua cea mare si fara de inceput . . din ratiuni in primul rand editoriale. care. Se intampla astfel intrarea in fictiune. ) Drumul trece prin Jidovitza ( . fiica lui Vasile Baciu. In final. si al intelectualitatii rurale cu insistenta asupra familiei invatatorului Herdelea. Din punct de vedere compozitioanl. . tine si imaginea de la inceputul si de la sfarsitul cartii. personajul isi reprima iubirea pentru Florica. “ritmul si tonul intregului roman. semn ca ne-am intors in marea aventura cotidiana a propriei noastre vieti. Teama operei o constitutie zugravirea universului satului transilvanean de la inceputul secolului XX. dupa ce “Satul a ramas inapoi acelasi. incorporarea in universul romanesc. bataia dintre flacai si toate celelalte amanunte. dar saraca. In centrul actiunii se afla figura lui Ion. Pentru a-si atinge scopul. surprinse in atitudini semnificative. capitolele au fost strucutrate in 6-9 secvente epice. sunt adunate la un loc de catre prozator in prima secventa care infatiseaza viata satului : hora. ca intr-un ritual hipnotic. titlulrile acestora sintetizand esenta continutului. asezate dupa grupuri si ierarhii. imagini ale aceleiasi lumi. care desi anodin. cheful de la carciuma. si 9 . m-i s-a parut expresiv : Ion ”. Este vorba despre metafora drumului. unul din bogatii satului.si intr-o noapte realizeaza intreg capitolul intai. . parca nimic nu s-ar fi schimbat ( . constituind de fapt. asa cum relateaza autorul. romanul a fost impartit in doua volume : “Glasul pamantului” si “Glasul iubirii”. pana a-l adecva perfect ideii pre-existente. o fata frumoasa. asamblandu-se intr-o realitate complexa care da senzatia viziunii totale. . cu Ion in centru. vorbesc despre extraordinara capacitate a scriitorului de a se reciti si de a-si impune o anume disciplina a lucrului temeinic. in centrul caruia sta imaginea taranului roman care lupta pentru pamant. Cele doua planuri : al taranilor. Toate informatiile de pana aici. Romanul este terminat dupa doi ani.”. pe care cititorul este purtat in primele pagini. scandalul. Actiunea romanului este dispusa pe doua planuri. cu care intra intr-un conflict care se va intinde pe tot parcursul romanului. reproduse dupa marturisirile deja amintite. dupa care romanul urma sa reprezinte “un corp sferoid”.

surprins de sotul inselat. Un rol important in viata satului il are preotul Belciug. asadar. il va insoti pe un traseu care-l obliga sa ignore propriile-i porniri sufletesti.isi urmeaza cu tenacitate si rabdare planul. Drasostea e numai adaosul”. Invatatorul face fata cu greu dificultatilor materiale si. Pe fiul sau Titu. in timp ce. fiul unui taran instarit. Ion se confunda cu o idee. Laura. ca o chemare. este ucis cu lovituri de sapa. . rival al lui Ion si la mana Anei. Dupa ce naste Ana. coplesindu-l”. fiul unui taran risipitor. desi iubise pe altcineva. determinand uneori umiliri si compromisuri. il saruta cu voluptate. dar aceasta descarcare ii reaseaza in suflet imaginea Floricai. iar atitudinea fata de Ana facand-o pe aceasta sa se sinucida. ci “Glasul pamantului (care) patrundea navalnic in sufletul flacaului. Astfel ca. nu sufera tulburari de pe urma incalcarii vreunor principii. pana la moarte copilului. pragmatice. nechemata. caci. dupa care ii moare si copilul. bun roman. mai degraba de un subconstient ancestral ce determina destinul taranului roman. pe atat de inumana. spre finalul operei. pentru ca el nici nu-si pune probleme de natura etica si deci. ce pare ca il domina cu o forta mai mare decat vointa sau respectarea conventiilor de convietuire. pentru deputatul ungur. fiica cea mare a sotilor Herdelea. Aceasta optiune. acum. voteaza. impotriva convingerilor sale. lasand-o insarcinata pe Ana si astfel fortandu-l pe Vasile Baciu sa-l accepte ca ginere. intrand in conflict cu autoritatile. Aceasta iubire pentru pamant. in favoarea celei efemere. Ion obtine de la socrul sau inscrierea tutror pamanturilor pe numele lui si. fac din Ion un amoral. Personajul evolueaza intre doua atitudini extreme : in prima parte a romanului e convins ca “Dragostea nu ajunge in viata . “I se adaoga in creieri. Unde punea el mana punea si Dumnezeu mila. Relatiile cu Vasile Baciu raman tensionate. incat devine sclavul 10 . Ion. intr-un gest de suprema marturisire a dragostei pentru pamant. ca ma-sa. se casatoreste cu George Pintea. lipsit de inzestrare pentru munca campului. Nici viata intelectualitatii nu este ferita de tulburari si privatiuni. Scena nuntii scoate in evidenta adevaratele relatii dintre personaje. Intre timp Florica s-a maritat cu George Bulbuc. ceea ce il va duce spre moarte. intrebarea : ce folos de pamanturi. la dimensiunea eterna a existentei. care tine de straturile de profunzime ale fiintei sau. spre care il indeamna “glasul iubirii”. dar si ins ranchiunos. sa renunte. intre el si familia Herdelea se produce impacarea si buna intelegere. un tanar cu veleitati de poet. pe cat de telurica. Cea dintai preocupare si mandrie a sa este construirea unei biserici si sporirea averilor bisericesti. In final. sfetnic si conciliator intre Ion si Vasile Baciu. “Glasul iubirii” devine pentru Ion din ce in ce mai puternic. Il vedem acum pe Ion remarcand din nou uratenia Anei in comparatie cu Florica. ceea ce provoaca animozitati cu familia invatatorului. pare ca nu fiinta umana care-si respecta conditia actioneaza. “era iute si harnic. care ajunge sa-l posede intr-o asa masura. scriitorul il pregateste ca personaj de legatura intre romanele proiectate. Iar pamantul ii era drag ca ochii din cap”. daca cine ti-e drag pe lume nu-i la tau?”. .

il inzestreaza cu resorturi si trairi interioate in stare sa-I motiveze comportamentul. Gandul devine fapta si acum asistam la o scena magistral realizata de scriitor. Daca. personajul reuseste. chiar calcand peste viata Anei. fiind omorat de catre George. imagine dura si plina de forta in care se intrupeaza. ea sufera cate o lovitura din impactul cu realitatea. mijlocul si instrumentul prin care Ion ajunge in posesia pamnturilor lui Vasile Baciu. Dimensiunea epopeica si monografica a romanului este data nu numai de prestatia personajelor care populeaza cartea ( tarani bogati sau saraci. care-si plimba obiectivul. moartea. in ciuda. cu incetinitorul. la nivelul scriiturii este preferabila “expresia bolovanoasa” in locul “stralucirilor stilistice” care “se fac mai totdeauna in detrimentul preciziei si a miscarii de viata”. intelegand prin realism “Viata eternizata prin miscari sufletesti”. Ion nu ne apare ca o imagine hidoasa a raului. Cu convingerea ca literatura “inseamna creatie de oameni si de viata”. isi cobora fruntea si-si lipi buzele cu voluptate de pamntul ud”. invatator.m. Ion pare a fi condus de o inteligenta aparte. in egala masura. Astfel ca in limabajul operei contine calitati proprii stilului unui discurs 11 . preot. destinul si fatalitatea. expresie sintetica si esentializata a relatiei dintre taranul transilvanean si pamant. dupa principiul “Graba stirca treaba. este Ana. practica.d. prin “Ion”. asa cum afirma in articolul “Cred” din 1924. sotul acesteia. In urzirea planului si aplicarea aceetuia. neabatandu-l din drum nici macar apostrofarea de catre preotul Belciug in biserica. urmarind gesturile Anei pregatindu-se sa se spanzure. in scenariul iubirii pentru Florica nu mai este la fel de abil si esueaza. luminate de iubirea sincera pentru Ion. Rebreanu a dat literaturii romane. Lipsita de orice vocatie a fericirii. cum sustine prozatorul in textul citat. Fara dibacie si siretenie nu ajungi la mal niciodata”. Interesant si remarcabil este faptul ca. pentru a carui iubire sacrifica totul. cel mai important roman realist. manevrelor diabolice si a actelor reprosabile. hora. gesturile sale tradeaza o posesie de natura erotica : “se lasa in genunchi. neabsolvindu-l fatis de vina. situatia ei nu se schimba nici dupa nunta. Conform unui atare program. calaul si victima. este batuta si izgonita si de sot si de tata “Si atunci gandul mortii I se coboara in suflet ca o scapare fericita”. Urmarirea atenta a fiecarui pas catre atingerea scopului il izoleaza si-l imunizeaza in fat reprosurilor celorlalti. ). oameni politici s. Ana nu face decat sa joace perfect rolul pe care i l-a confectionat feciorul Glanetasului. visul si cosmarul. Purtand in pantece odrasla acestuia. din perspectiva conditiei sale tragice.a. In momentul in care devine stapanul delnitelor lui Vasile Baciu. ori de cate ori se apropie de un sentiment de bucurie si implinire sau traieste o atare stare. in implinirea dorintei de a avea pamant. Rebreanu realizeaza un personaj memorabil. ci si de reprezentarea momentelor semnificative din viata satului : nasterea.pamantului. Actionand in conformitate cu propriile sale sentimente. nunta. Cu “Ion”. functionari. Cel mai impresionant personaj al romanului. caci prozatorul il priveste cu simpatie si-l cladeste in asa fel incat.

Eminescu. cu tonalitati mai ales dure. Al. vol. concizia. Manolescu. Ed. cu sunete limpezi. polifonia constructiei creeaza o simfonie dramatica. “Arca lui Noe”. cand precipitat. 1976 . cand lent. Bucuresti. I. sobrietatea. incat. dar si induiosatoare. “Liviu Rebreanu” – antologie. cu alternante ale ritmului. Nicolae. 1980 . Bucuresti. Ed. “Biblioteca critica”.. si cu tulburatoare dispuneri ale contrapunctului. precizia. Minerva.de factura realista : proprietatea termenilor. 1987 12 . Bucuresti. Minerva. Urmarea acestora este o armonizare maiestrizata a continutului cu expresia. “Introducere in opera lui Liviu Rebreanu”. monumentala si bine articulata estetic. prefata si aparat critic de Paul Dugneanu. din seria impunatoarelor edificii romanesti ale perioadei dintre cele doua razboaie mondiale. BIBLIOGRAFIE : Sandulescu. Ed. prima realizare consistenta. col. “Ion” poate fi considerat actul de nastere a romanului romanesc modern.

Este elementul clar al modernitatii care plaseaza romanul intr-o alta sfera decat aceea a prozei sociale traditionaliste ilustrata prin “Ion”. Manolescu citea “Padurea spanzuratilor” ca pe un “roman dostoievskian”. care zugraveste o epoca. deci. Semnificatia titlului trimite la ideea de personaj-simbol. in care “ordinea nu e data din afara prin unitatea unei epoci sau a unei existente umane. romanul publicat in anul 1922. “Sovairile lui Apostol. Romanul este. N. conexiuni cu realitatea.“Padurea Spanzuratilor” In clasificarea romanului pe care Albert Thibaudet o face in anul 1912. Perspectiva asupra razboiului difera sensibil in raport cu cea de pana la 1922. “Padurea spanzuratilor” fiind una din cele mai socante imagini prezentate vreodata. de dezertare si spionaj” si executat prin spanzurarea la 14 mai 1917. ci e creata prin libera dispozitie a romancierului. O fotografie cuprinzand imaginea de cosmar a unei “paduri de spanzurati”. In Apostol Bologa. “acuzat de crima. Rebreanu are obsesia sfericitatii in constructia epica. Geneza romanului presupune. ca unitati perfecte. semn al deplasarii spre romanul analitic. istoria unei incercari de regasire a sinelui intr-un moment de haos amintind de sfarsitul de lume. romanul activ. sunt sovairile noastre. “Padurea spanzuratilor”. ca intotdeauna in procesul de creatie rebrenian. trimite prin circularitatea sa la procedeul specific realistilor. raman intiparite profund in memoria scriitorului. Romanul este povestea unei experiente limita care traumatizeaza o constiinta. Romanul structurat in patru parti de o simetrie remarcabila ( fiecare din primele trei parti cuprinde unsprezece capitole). metaforic exprimat aici prin imaginea razboiului. demintindu-l. va marturisi scriitorul. 13 . Rebreanu sintetizeaza “prototipul unei generatii ”. expresia unei crize de identitate care a caracterizat intelectualitatea unei epoci. romanul pasiv. el distinge trei tipuri fundamentale: “romanul brut. chiar cu biografia scriitorului : destinul tragic al fratelui sau. El izoleaza si desfasoara un episod semnificativ”. molecule ale marelui mister universal. Tematic. astfel. Emil Rrebreanu. romanul impleteste doua aspecte : evocarea primului razboi mondial si prezentarea conditiei intelectualului. este doar imboldul necesar creatiei. care defasoara o viata si romanul activ. ilustreaza cu siguranta ultimul tip de creatie. Romanele apar. care izoleaza o criza”. Ca si la Camil Petrescu. Rebreanu dezbate obiectiv fenomenul razboiului. care marturisea ca refuza “literatura eroica efervescenta ca sifonul”. ale tuturor”. in studiul intitulat “Estetica romanului”. si zvonul ca asemenea atrocitati s-ar fi petrecut “si pe frontul romanesc”. obsesie verificata si in “Ion”si “Rascoala”. El obsrva in primul rand scaderea autoritatii “auctoriale”.

razboi. ci “judecatorul” sau. emitand pareri in antiteza asupra razboiului. insa Apostol va trece din postura de privitor in aceea de actant. episoade semnificative ale existentei de pana atunci a eroului. cu atat mai mult cu cat aceasta moarte-eliberare va fi reluata si in finalul textului. studiile de filozofie pe care le face sugereaza caracterul sau dilematic si ele reprezinta o 14 . Replici memorabile sunt inregistrate acum. memorandist care ii transmisese fiului crezul intregii sale existente anticipand parca cele doua forte ale conflictului interior care il va macina peste ani : “ca barbat sa-ti faci datoria si sa nu uiti niciodata ca esti roman”. Anii de tinerete se caracterizeaza prin incercarea de a-si contura o filozofie de viata. acuzat de dezertare. Rebreanu propune un erou problematic a carui stare naturala este aceea de reflexivitate. iar “razboiul e un distrugator de energii” (Klapka). la starea de angoasa si obsesie chinuitoare care. Apostol asista la un dialog in contradictoriu. il va distruge. un caracter oscilant. “Mai presus de om de interesele lui particulare. In mod ciudat. spirit religios care ii insufla lui Apostol ( nume cu rezonanta biblica ) cultul lui Dumnezeu. inclinat mai degraba spre a gandi decat spre a actiona. viata. cel care are sentimentul culpabilitatii nu pare a fi comandantul. Discutia de la popota este a doua scena-cheie pe parcursul evolutiei interioare a eroului. moarte. inrolat din orgoliu prostesc. Urmarind cronologia faptelor. Firul epic este intrerupt prin analepsa. asistand chiar la executia lui. Apostol ilustreza trecerea de la starea de multumire si echilibru sufletesc. Aflat pe front ca ofiter in armata Imperiului Austro-Ungar. care va intra din acel moment intr-o adanca criza de constiinta. Momentul are valente simbolice. prin flash-uri ale memoriei. caci dorise sa-i demonstreze logodnicei sale virtutile ostasesti. filozofand asupra notiunilor de on. tulburata de episodul executiei. De altfel. Rebreanu aduce in prim-plan. Facand parte din completul de judecata al locotenetului Oto Svoboda. Prima scena e. reprezinta de fapt exteriorizarea vocilor propriei constiinte. deci. a carei solutie va fi doar moartea. bazat pe retrospectie. stat. Dezechilibrul psihic incepe insa in momentul in care in sufletul sau se strecoara indoiala asupra justitiei hotararii luate si nu mai poate sta drept in fata propriei constiinte. In cadrul intalnirii cu ceilalti ofiteri. iar efectul lor consta in lenta deteriorare a increderii in principiile de viata avute pana atunci. care l-a gasit vinovat”. si tatal. Ca si alte episoade din roman. in final. Treptat el ajunge sa inteleaga ca “Nimic nu e mai presus de om” (Gross). pentru care “razboiul e un generator de energie”.Orientandu-se catre un intelectual. Bologa voteaza cu seninatate pentru pedepsirea exemplara a acestuia. stilul rebrenian fiind cunoscut inca din “Ion” drept aluziv-anticipativ. vom observa un fir sinuos. Indarjit in a-si argumenta pozitia. Vocile celorlalti. e statul” crede initial Bologa. Modelarea sa sufleteasca se produsese in ani copilariei si ai adolescentei. o “repetitie generala” pentru ultima. sub influenta a doi factori formativi anatagonici : mama. Apostol va afirma : “In orice caz n-am sa dau socoteala decat constiintei mele. ea are un rol anticipativ.

Rebreanu utilizeaza peisajul ca semnal psihologic. Interesul lui merge in sensul preciziei exprimarii. roman ce anticipeaza cele doua teme majore ce vor orienta epica romaneasca interbelica : intelectualul si razboiul”. sentimentul regasirii de sine care ii aduce calmul. Se justifica astfel si atitudinea in fata mortii. Dezertarea este deci o optiune reala. in care curba conflictului interior este ascendenta. devin obsesie in momentul in care Klapka il anunta ca vor trece pe frontul romanesc. Dezechilibrul sufletesc al lui Bologa debutase sub privirea lui Svoboda. nici de ura sau impacare. notarea cu precizie a notatiei organice ca expresie a unei stari de spirit. Distrugerea reflectorului rusesc nu-i asigura dreptul de a fi mutat pe un alt front si cea dintai incercare de a dezerta pe frontul rusesc se soldeaza cu ranirea sa. Bologa se inroleaza in armata. echilibrul pe care il contemplase stupefiat pe fata cehului Svoboda. “Momentul Rebreanu. Barthes. invingand-o : moartea. Vazandu-si numele pe crucea pregatita. a-l statornicii apoi in dezordinea sa pe celalalt” si se incheie cu un alt sens al privirii eroului “ochii lui insetati de lumina rasaritului”. care sa-l exprime in individualitatea sa. Daca inrolarea. cum insusi se caracteriza. Autorul “Padurii Spanzuratilor” este. actele de eroism. Fire excesiv sovaielnica. se va intreba : “oare cine sa fie Apostol Bologa?” ca si cand numele nu l-ar mai reprezenta. Pentru el exista o unica posibilitate de a se sustrage istoriei . adeptul scrisului anticalofil.perioada ce echivaleaza in abstragerea din universul real. cum spune R. omul e lipsit de posiblitatea unei optiuni cu adevarat libere. Aurel Sasu explica astfel drama eroului : “drama lui nu tine de a reusi sau nu a reusi. Din dorinta de a se confrunta cu viata si parca pentru as verifica practic aceasta conceptie de viata. punct necesar in evolutia romanului romanesc. inaintea lui Camil Petrescu. figurile de stil sunt aproape absente. ci de faptul ca s-a simtit o clipa “complet” in raport cu lumea sau c-a simtit lumea “incompleta” in raport cu visul sau”. Acelasi critic observa “tirania privirii” care deschide si inchide romanul. “in seamna a-l dezorganiza. Observatiei autorului – narator i se alatura monologul interior. Apostol nu rezista presiunii pe care istoria o exercita supra sa. Stilul este de o sobrietate impunatoare. Observam pe parcursul traseului sau existential alternarea unor momente de acalmie cu perioade tensionate. isi completeaza profilul prin romanul “Padurea Spanzuratilor”. ca simbol. doar epitetul nuanteaza pe alocuri exprimarea. condamnarea lui Svoboda i-au dat iluzia unei optiuni reale Apostol are in acest moment sentimentul de a fi prizonierul unei istorii in care oamenii sunt simpli pioni. nu creatorii si modelatorii ei. Modalitatile de analiza utilizate de Rebreanu sunt cele clasice. In confruntarea om-istorie. care ii apartine. 15 . Fara sa fie descriptiv ca Sadoveanu. nemarturisite. Incercarea de a evita acesta situatie-limita este disperata. privire care. notatia este exacta. Indoielile privind justetea deciziei sale in cazul Svoboda.

1981 16 . Bucuresti. Ov. Editura Stiintifica si Enciclopedica. Pentru Literatura.BIBLIOGRAFIE : Sasu. “Structuri narative la Liviu Rebreanu”. 1978 .S. 1976. Elena. Bucuresti. Aurel. Bucuresti.. “Literatura romana intre cele doua razboaie mondiale”. Ed. Dragos. Crohmalniceanu. Ed. Albatros. “Liviu Rebreanu. sarbatoarea operei”.

dar si speranta. sa fie legat de durerile pamantului si oamenilor din preajma lui”. a declansarii si desfasurarii ei. dar mai dragi mi-s 17 . . taranii din Amara traiau sub semnul imperativului : “Pamant . revoltele din 1907. Urmarind firul epic al cartii. Sau : este o viata de fictiune izvorata dintr—o viata adevarata: a mea!”. Barlogu. actiunile de pregatie. Pamant!”. Miron Iuga este un personaj deosebit in contextul naratiunii. desfasurarea si reprimarea taranilor. Inteligent. nu poate inchipui o carte substantiala. Pamant . in care este reflectat cadrul rustic din Muntenia. ci de o anume spontaneitate. parvenitii. Ruginoasa. Replica lui Miron Iuga pe aceasta tema dezvaluie si dragoastea de tara a acestui boier : „Dragi imi sunt ardeleni care vin incoace. mimica. Actiunea se ordoneaza pe 2 planuri. Acest aspect este preliminar actului de curaj al confruntarii cu Miron Iuga. Romancierul trebuie sa aiba un duh national. stapanul pamanturilor. surprins in contextul unuia dintre cele mai dramatice evenimente istorice. El isi iubeste cu patiuma pamantul si nu intamplator autorul insista asupra starii sale sufletesti din momentul cand vrea sa-si recupereze. dar si un fel de “parinte al taranilor”. revolta. mosia Babaroaga. . conform careia pamanturile se vor imparti celor multi si oropsiti. Romanul “Rascoala” este rezultatul unei vaste documentatii si are aceeasi structura bine gandita. trateaza cu multa deferenta impostorii. Starea de lucruri este recunoscuta si de Grigore Iuga : “Apoi vezi pamanturile oamenilor. Nemultumirile se acumulasera. si unde au fost s-au cam spulberat”. Tehnica cinematografica il ajuta pe romancier sa ofere o imagine veridica a satului Amara si a imprejurimilor. . vorbe. din familiile celor bogati. Viata langa pamant ii da forta si satisfactii. Gliganu. calculat. ca nu poate fi vorba de o pregatire minutioasa a rascoalei. de pamntul tarii. reprezentand viata la tara si cea de la oras. trecand firesc de la o imagine la alta. pamant care apartinuse mai demult familiei. asta e chestia taraneasca! . de aceea nu-l aproba pe Titu Herdelea pentru ca a parasit Ardealul. Babaroaga. de la Nadina. priviri. Taranii sunt animati de gandul ca pot avea pamant pentru ca circulau zvonuri incurajatoare pentru soarta lor. Pamanturile ! Nu prea sunt. nu zic. Lespezi. cand publica o alta “monografie a satului romanesc” : “Rascoala”. stari reflectate de gesturi. totul concentrandu-se in jurul unei utopice porunci al lui Voda. de la mediul satesc la cel plin de fast. Rebreanu este un sciitor realist cu influente naturaliste. Subtextele operei depasesc simpla motivatie personala : “Romancierul care nu e legat de sufletul viu al poporului. care poseda o viziune clara asupra resorturilor scriiturii si a functiei romancierului. .“Rascoala” Reprezentant al realismului critic interbelic. . Fiecare are adunate in suflet amaraciunea. Din marturisirie sale aflam ca : ”romanul e o lume noua nascuta din lumea subconstientului meu. actiunea ar trebui urmarita potrivit momentelor evenimentului din 1907 : acumularile de revolta. Rebreanu procedeaza intr-o maniera moderna. pe etape si capitole. mandru de pozitia sa sociala. . mustind de esenta. Totusi. Liviu Rbreanu isi nuanteaza creati a literara in 1932. arendasii. cu impresia de sfericitate data de scena initiala si de cea finala. se poate observa.

Melentie Heruvimul incarca doua cosuri cu bunatati spre a le duce acasa unde ii zacea pe moarte sotia. transmitandu-si unul altuia parca gandurile. pana va saturati ! . daca romancierul nu era in circumstanta ardelean si n-ar fi simtit nevoia unui martor trans-carpatin. lipsi. Gestul pare sa-i fie fatal. in care apar elemente auditive ce cuprinde imaginea devastarii conacului boieresc. vulgar conchistador de fete mari sau mici. vin slanina. Serban Cioculescu defineste astfel personajul „Titu Herdelea putea. Pastorul care-si paraseste turma e mai rau ca acela care o conduce prost. Devastarea conacului. copii. pentru ca taranii se reped asupra lui : „Zeci de bete se agitau izbind la intrecere. Personajul nu este flatat : „Aproximativ poet. a spiritului de autoritate. Aceeasi siguranta de sine o manifesta si cand vin taranii la el : ii infrunta. G. caci turma singura se risipeste. . ca el insusi”. femei. copilasul din bratele ei moarte plangea si vrajea din manutele goale. parca il sprijineau sa nu cada”. Stilul romanului este sobru adapat gravitatii faptelor descrise. la drept vorbind. incepand cu scena omorarii boierului ei actioneaza ca un tot unitar. O imagine cutremuratoare o reprezinta pe Anghelina : „langa santul soselei. ca astfel poporul sa fie la adapost. si e rusine !” Imaginea dramatica pune in valoare starea jalnica a taranilor ajunsi in prag de disperare. Fiecare i-a catre ceva : grane. sa atraga asupra lor fulgerile asupritorilor. Aici fiecare taran actioneaza conform impulsului de moment. crearea miturilor. fara cunostinta. Durerea taranului este evidenta : „Mancati ce va place copii. tot nu se pierde”. insa femeia murise. Numai sa nu va bateti si sa nu faceti galagie ca maicuta a murit. determinarea nevazuta a miscarilor si instinctul de turma. omorarea lui Miron Iuga si a Nadinei. pe cand cu pastori. Titu Herdelea face legatura intre mediile prezentate in carte sau intre planurile acesteia. Calinescu surprinde echilibrul perfect dintre forma si continutul cartii pe care o considera un adevarat „document sociologic : Pregatirea inceata a sufetelor pentru nemurire. cu teasta zdrobita. 18 . Spera ca hrana buna sa o refaca. aproximativ gazetar si student neinscris la facultate. Anghelina zacea cu fata in sus nemiscata. Scenei preponderent vizuale a mortii lui Miron Iuga i se adauga alta. indesandu-l sa-l loveasca. pedepsirea cumplita a lui Aristide Platamonu atrag dupa sine razbunarea stapanirii care trimite armata in sat. urmarind de fapt sa-si faca o cariera.cei care stau pe loc acolo. Reprimarea este cumplita : sunt impuscati multi tarani. Multimea nu poate trai fara conducatori. ameninta. i se adreseaza lui Trifon Guju cu „Talharule !”. Daca initial taranii au reactii izolate. Batranul Miron Iuga. ca apoi . buni sau rai. frica bestiala. numit de critica literara „erou liant”. toate aceste stadii sunt tratate de Rebreanu cu mijloace Shakespeariene” . propagarea ideilor. In roman apare si un personaj. parca ar fi cautat sa se zmulga de la pieptul mamei”. sa traga cu pusca. joaca un rol sters si anodin. incetul cu incetul. . sa infrunte primejdiile. ramanse in picioare in mijlocul taranilor care. El migreaza dintr-un spatiu in altul. lovita de un glonte in frunte . disolutia.

. 1987 . Bucuresti. Albatros. Tineretului. “. Al. 1964 19 . Ed.. “Liviu Rebreanu. Bucuresti.BIBLIOGRAFIE : x x x “Liviu Rebreanu interpretat de . Sasu. Piru. Bucuresti. “Liviu Rebreanu”. Eminescu. Aurel. sarbatoarea operei”. Biblioteca critica. . 1978 . Ed. col. Ed.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful