LIVIU

REBREANU

Activitatea literară
Punct de reper in proza romaneasca interbelica, L. Rebreanu , scriitor nascut intr-o lume robusta, de tarani ardeleni, inseamna deopotriva continuitate si ruptura , traditie si inovatie. In ciuda aparentei de spirit greoi, masiv, creatia sa, extrem de variata sub raport tematic si artistic, ramane momentul de referinta, punctual de plecare in orice analiza a prozei romanesti din primele decenii ale sec XX . Nascut la 27 noiembrie 1885 la Tarliusaua, in tinutul Nasaudului, Liviu este cel dintai venit pe lume intr-o familie numeroasa ( 14 copii ) a unui invatator, Vasile Rebreanu, fost coleg de scoala si prieten cu G. Cosbuc. Cei dintai ani ai existentie sale se desfasoara in Nasaud, iar scoala primara o face cu tatal sau, la Maieru . Urmeaza doua clase la gimnaziul graniceresc din Nasaud, trei clase la liceul german din Bistrita si inca trei la Scoala de Honvezi din Sopron (Ungaria), unde isi I-a bacalaureatul. In toamna anului 1903 pleaca la Budapesta cu intentia de a studia medicina, dar starea materiala a familiei il determina sa intre ca bursier la Academia Militara “Ludoviceum” din Budapesta pana in 1906, cand iese sublocotenent in armata austro-ungara. Cariera militara a scriitorului se incheie in 1908, in urma unui conflict cu autoritatile, dupa ce fusese repartizat la garnizoana honvezilor regali din Gyula . Participand la serbarile “Astrei” cunoaste scriitori din tara si e decis sa treaca muntii, episod care se va petrece in 1909. La scurt timp, in 1910, e arestat la cererea guvernnului austro-ungar desi dupa o poerioada de detentie la Vacaresti va fi extradat si intemnitat la Gyula. In inchisoare, traduce din M. Gorki. Prima parte a activitatii sale ca scriitor se desfasoara in spatiul jurnalisticii, apoi va colabora la “Lumina”, “Flacara”, “Revista idealista”, “Viata Romaneasca”. Impreuna cu M. Sorbul scoate intre 1910 – 1911 revista “Scena”, iar in 1911 este numit de catre E. Garleanu secretar literar al Teatrului National din Craiova . In 1912 se casatoreste cu Fanny I. Radulescu si in acelasi an ii apare la Orastie cel dintai volum, “Framantari”, ce va urmat in 1919 de “Golanii” si “Marturisire” . In timpul razboiului termina prima versiune a romanului “Ion”, iar dupa incheierea conflagratiei primeste directia colectiei “Scriitori Celebri”, traducand numeroase lucrari . In 1919 va incepe colaborarea la “Sburatorul” cu cronici teatrale si nuvele si in acelasi an are loc premiera piesei “Cadrilul”. In 1920 apare romanul care il va impune drept cel mai important prozator roman de pana atunci, “Ion”. Rebreanu face parte dintre membrii statornici ai cenaclului “Sburatorul”, colaborand la periodicele inspirate de acest cenaclu si fiind chiar director al unor publicatii ce ilustreaza ideologia lovinesciana : “Romania literara” ( 1932 – 1934 ), “Viata” ( 1940 – 1944 ). Romanul aparut in 1920 este considerat de E. Lovinescu “cea mai mare creatie romaneasca” si el ii aduce scriitorului consacrarea academica.
1

Caragiale. Problematica lor sociala si psihologica se va topi in pasta groasa a romanului “Padurea Spanzuratilor”. Rebreanu realizeaza doua ansambluri epice 2 . L. Ultimele decenii ale existentei sale marcheaza recunoasterea ca personalitate de prima marime.Academia ii acorda Premiul Nasturel. Mai putin izbuteste Rebreanu cand urmareste tema orasului. prezinta scene violente. iar doi ani mai tarziu. cvasi-bestial. Micu ). Lipsesc din aceasta imagine dimensiunea pitoresca. sunt de fapt “cateva clipe de viata adevarata”. acestea compun o monografie a spatiului ardelenesc si delimiteaza “raza exacta de investigatie psihologica a scriitorului care este sufletul intunecat. Ultimii ani ai existentei sunt marcati de retragerea din viata publica. eroul dilemmatic. “Calvarul”. I. oprindu-se pe conditia inferioara a slujbasului cu umilintele si tragismul cotidian. introspectie si retrospectie. Reprezentative pentru acesta tema sunt : “Ocrotitul”. cu izbucniri violente. Al. “Maiorul”. aproape furioase” ( G. . inainte de orice. de maxima duritate ). “Itic Strul dezertor”) ilustreaza tematica razboiului. nuvelele si schitele formeaza o parte importanta a operei. In 1939 devine membru al Academiei Romane. inceputurile sale scriitoricesti. Influentele vin aici deopotriva din literatura universala (Cehov. Va participa si la Congresul autorilor dramatici ( Madrid ) si la centenarul Isben ( Oslo) . M. “Cantecul lebedei”. fara indoiala. . Este director al Teatrului National din Bucuresti. “Coasa” . “Dintele”. “Codrea”. Serban Cioculescu vedea in Rebreanu “reprezentantul cel mai acreditat al epicii obiective cu caracter social”. persepectiva obiectiva. Desi “e pretuit cu moderatie ca nuvelist” ( D.”. Nota caracteristica a realismului sau este duritatea . etnografica a nuvelisticii lui Slavici. “A murit o femeie . analistul lumii rurale a carei mentalitate o cunoaste si o exprima cu precizie. Garleanu. dupa aparitia “Padurii Spanzuratilor”. idilismul si compasiunea samanatoristilor. moartea scriitorului survenind la 1 septembrie 1944. . Tematica rurala reprezinta punctual de plecare al nuvelelor “Lacrima”. Alaturi de acestea apar aspecte moderne ( epicul. Proza lui Rebreanu se concentreaza in jurul a trei teme majore. . insa. Urmeaza o ferventa activitate de creatie publicistica in mai toate revistele timpului. O alta serie de nuvele (“Ordonanta colonelului”. cu procese incete. tipologia traditionala – arivistul ) cu aceea naturalista ( romanele relateaza esecuri. Calinescu ). e ales presedinte al Societatii Scriitorilor Romani si delegat la Congresul International al Scriitorilor de la Berlin. “Nevasta”. trudnice. “Norocul”. Privite pe ansamblu. E. scrie teatru. Ea reprezinta o succesiune exacta de fapte marunte. “Ofilire”. traduce. fara nimic extraordinar. “Stramutarea”. abordarea tematicii intelectualului. subordonat analizei starilor de constiinta. Avand vocatie de arhitect. Gorki) si din cea romaneasca ( I. insignifiante. primeste Marele Premiu al romanului. un exercitiu premergator constructiilor romanesti. Bratescu – Voinesti ). Sadoveanu. demontandu-i mecanismul intim. anticalofilia ). Rebreanu ramane. tinand un memorabil discurs de receptie : “Lauda taranului roman” . “Prostii”. “Hora mortii”. “Rafuiala”. Complexitatea creatiei sale romanesti consta in armonizarea dimensiunii realiste ( decriptivismul social.

masive. “Gorila” (1938) oferind tabloul politicianului. “Liviu Rebreanu interpretat de . De la romanul taranesc. Micu potrivit careia Rebreanu este “un muncitor tenace pe taramul scrisului”. (C. “Liviu Rebreanu”. BIBLIOGRAFIE : Sandulescu. . “Amandoi” (1940) apartine genului politist. “Pacala si Tandala” si “Minunile minunilor”. Dupa formula psihologica abordeaza proza de factura filozofica. Aparut in 1927. romanul “Ciuleandra” dezvaluie drama nascuta ca o consecinta a ereditatii. Ed. Minerva. este justificata afirmatia lui D. “Introducere in opera lui Liviu Rebreanu”.S. Lucian. 1987. Ed. Rebreanu trece la universul citadin cu operele “Jar” (1943).”. Eminescu. Rebreanu trece de la un roman al psihologiei individului surprins intr-un moment-limita al existentei. 1967. Bucuresti. “Padurea spanzuratilor” (1925). Bucuresti. in care tehnica si stilul amintesc de episodul tolstoian. (1929). . “Ion” si “Rascoala”. incheind o cariera uimitoare prin varietate. Astfel.P. 1976.) 3 . Raicu. Alexandru. E. Daca adaugam ca raman in manuscris doua romane. realizand o “metafizica a desavarsirii morale prin iubire” in romanul “Adam si Eva” (1925). Ceea ce ofera insa imaginea clara a disponibilitatii creatoare a scriitorului este capacitatea sa de a trece rapid de la o formula de creatie la alta.L. Imediat.. Ultimul roman. de la fresca rurala in spirit realist din “Ion” (1920). scrie romanul “Craisorul”. Bucuresti. o reconstituire a revoltei motilor din 1784 urmarind psihologia colectiva. de la o tema traditionalista la una moderna. ca exercitiu preliminar in vederea “Rascoalei” (1923).

Cel mai exact insa defineste modernitatea romancierului E. insificienta epicii sale citadine. nu infiripase o viziune a vieti mai sumbra. realismul lui Rebreanu. inainte lui Rebreanu. Ilustrat mai intai in nuvele. cel putin in arta. Lovinescu. lui Liviu Rebreanu formula epica “a unui realism modern. daca e sa-i amintim pe inaintasi.Creatorul romanului romanesc I se atribuie. absoluturi”. ramane nazuinta suprema”. construind “o data. n-au facut decat sa largeasca si mai ales sa adanceasca formula realismului rebrenian. se afla mai aproape de Slavici si Agarbiceanu. in linia directa a prozei ardelene. care. . pentru a se fixa. cu accente uneori de cruzime naturalista. De unde credinta lui Rebreanu ca literatura trebuie neaparat “sa reprezinte pasiuni totale. infruntand cu mai mult curaj uratul si dezgustatorul” (Tudor Vianu). considerat “o revolutie si fata de lirismul samanatorist sau de atitudine poporanista si fata de eticismul ardelean”. ca scriitorul “nu este un realist in sensul ingust” . care isi premediteaza cu mare grija efectele. singura care “afirma un scriitor”). nuvelele i se par nerelevante ( exceptie fac doar “Itic Strul.”Ciuleandra”). dar repetam – “prin ingramadire de imponderabile” ( intuitie critica exceptionala ). observa criticul. Talentul lui Rebreanu se desfasoara lent. Cu entuziasm indreptatit este primit romanul “Ion” (1920). Iata una dintre opiniile cele mai bine articulate. care e cu totul altceva decat cliseele samanatoriste si poporaniste. Pe Lovinescu nu-l deranjeaza deocamdata insuficienta epicii citadine : conteaza numai obiectivarea formulei epice si capacitatea de constructie. si de tiparele pe care colectivitatea le imprima existentei individuale. Liviu Rebreanu este primul nostru mare romancier al stihiei sociale. Fata de eposul sadovenian. dar si al stihiei psihologice (“Padurea Spanzuratilor”. el urmareste “ . Numai din acest unghi Rebreanu este “neindoielnic” un artist obiectiv : “Acest sens al notiunii de obiectivitate e mai 4 . si. . necrutator”. are nevoie de un numar destul de mare de pagini. I s-a reprosat. Intr-un fel. intr-una din confesiunile sale. in mod mod obisnuit de-acum. ci este infiorat de un suflu al inaltei poezii si de infiltratii simbolice care ne fac sa vedem proiectandu-se mari umbre dincolo de planul vietii cotidiene. Alti critici identifica obiectivitatea romancierului cu impersonalitatea si interpreteaza notiunea din punct de vedere etic. ca si lui Marin Preda. dar rezultand tocmai din acuitatea si adevarul senzatiilor” (Lucian Raicu). autorul “Rascoalei” si al lui “Ion” e atras indeosebi de marile miscari ale maselor anonime. care vede in el un “un creator obiectiv prin ingramadire de imponderabilitate si prin reconstructie arhitectonica”. a patrunde si a infatisa absolutul. istorica am putea spune in procesul de obiectivare a literaturii noastre epice”. in constructii laborioase. descriptivist. atrage imediat atentia : “Niciodata realismul romanesc. in acest sens : “La Rebreanu. mai toate exegezele importante de pana acum ale operei sale. De aceea. constient de complexitatea epicii realiste moderne. dezertor”. dur. La o analiza mai atenta. Deloc intamplator. in schimb. realismul nu are un aspect tern. dar. Asadar marele romancier e un artist lucid. Dar prozatorul insusi tine sa precizeze. nu mai putin.

cu efectul deosebit produs de “acceleratia in progresie geometrica a actiunii”. Criticul il judeca pe Rebreanu mai mult in raport cu Slavici si Agarbiceanu. Pana la urma. cum procedeaza N. si un sens ceva mai profund. pentru E. apelul la organicitate. la “teologie”. in acest caz. Lovinescu romanul vadeste “aceeasi magistrala putere de evocare realista prin ingramadirea amanuntelor si episoadelor”. In aceleasi confesiuni. Nu mai e vorba aici de potrivnicia zeilor. oloaga. 1934) aceasta carte “unica”. totusi. N. lipsind moralismul”. “grandioasa si bogata ca o epopee”. 1900-1937”). ingloband-o in sine ”.Or. Pana si tanarul Eugen Ionescu admira fara rezerve (in faimosul “Nu”. un ritm supraindividual – se intelege. pentru a nu produce confuzii in directia receptarii tendentioase a intentionalitatii imanente a operei. Totusi. Ideea de organicitate nu explica prea multe. ceva similar cu multiplicarea reflectorilor in “Concert din muzica de Bach”. la Rebreanu. invocate la inceput. “cruzimea observatiei nu devine caricaturala. la tot pasul. la care vocea auctoriala e. Mai potrivit ni se pare. In Ion . ca viziune si discurs epic. produs al constiintei artistice si nu al instinctului. dupa cum moartea lui Moarcas sau a lui Avrum anunta sinuciderea Anei. are si conotatii fatidice. Dar schimbarea de perspectiva 5 . care transcede “tendinta de nivelare a naturalismului”. prezenta. toate acestea fac parte “dintr-un ritm esential al existentei”. Lovinescu insusi vedea in personajul Ion o figura simbolica ”mai mare ca natura”. Traiectul acestora e prefigurat de la bun inceput si presarat apoi. dar are avantajul ca protejeaza semnificatiile imanente ale operei. Toposul horei. E vorba de proiectia mai multor puncte de vedere asupra aceleiasi realitati.”glasul iubirii”). “fara cauze eficiente. fundamental pentru epica “obiectiva” a lui Rebreanu. Riscul insa e de a-l izola pe Rebreanu intr-o formula de tipul “par luimeme”. Existenta personajelor “este privita fara relativism si fara ironie. Manolescu). ci de alte fatalitati (“glasul pamantului”. Manolescu. intr-o exegeza mai recenta (Mircea muhtu). structura epopeica este mai interiorizata. romancierul marturiseste ca “fiecare realizare artistica contine in sine un fel de nostalgie a eticului”. chiar daca este cate ceva si din toate acestea. decat la cauze finale. intr-un fel sau altul. toate calitatile. Un alt critic vorbea de “paradoxul organicitatii” in legatura cu creatia lui Liviu Rebreanu. indeosebi in “Rascoala”. In sprijinul obiectivitatii poate fi invocata si strucutra epopeica a epicii rebreniene. ce trece parca pe deasupra istoriei. facand din rbreanu “cel mai mare creator epic al literaturii noastre” (“Istoira literaturii romane contemporane. Si Lovinescu vedea in “Ion” o constructie epica pura. Precizarea vine la timp. care imprima o miscare solemna si. La fel.degraba etic decat estetic si s-ar putea traduce prin impartialitate” (N. ale prozei sale sunt dobandite nu preexistente. totusi.nu putine. Manolescu nu ezita sa afirme ca “hora din primul capitol e o hora a soartei”. cuprinsa intr-o temporalitate lenta. O interioarizare si mai puternica a viziuni epice se produce in “Paduirea Spanzuratilor” (1922). romanul Hortensiei Papadat-Bengescu. precipitata a eroilor spre sfarsit inevitabil. Interpretarea in sens etic a idei de obiectivitate are. cu semne si premonitii ale nenorocirii. fara cauze finale”. iar un personaj cu insusiri oraculare a Savista. dar de aceeasi maretie tragica.

comportarile individului uman. ideea de ciclicitate a existentei. Avand ca tema metempsihoza. De fapt. Naratorul nu se multiplica ci doar isi creeaza nenumarati intremediari. intr-o conferinta (“Literatura si iubire”) autorul afirmand ca foamea. critica mai noua sustine ca Liviu Rebreanu nu face. nu vorbeste de “patriotism” sau de Romania Mare. Manolescu ). care depaseste cadrele severe ale discursului realist. Partea oculara romanului se refera la cele sapte incarnari 6 . Criticul e convins ca analiza e impinsa dincolo de “tesatura logica” pana in subconstient : “Apostol Bologa nu devine un “nationalist” militant. Cele sapte episoade ale cartii ilustreaza. e prea liric si metaforic : analiza psihologica devine mai mult prilej de revelatie in planul constiintei. insa viziunea epica propriu-zisa nu se schimba. insotita de sentimentul retrairi anumitor momente petrecute candva in trecut. Si in cazul lui Bologa. atractia sexuala sau teama de moarte determina. Ar fi vorba. Apelul la aspectul moral revine aproape in toate comentariile critice : drama eroului “rezulta din tensiunea opozitiei constiintei umane fata de imperativul datoriei exterioare constiintei” (Lucian Raicu). constiinta lui Bologa ar fi mai curand “etica si generala decat psihologica”. opera lui Rebreanu protejeaza un om profund”. E. Introduce doar unele elemente caracteristice ale romanului psihologic. in sensul analizei evolutive a unui singur caz de constiinta”. si in cel al lui Puiu Faranga ( din “Ciuleandra” ) psihologia e numai pretext pentru anchetarea unor cazuri sau a unui proces de constiinta : un proces mai degraba moral-spiritual decat pur psihologic. “un roman constiintei”. Spre exemplificare pot fi amintite unele experinete dostoievskiene ale personajelor. dintre toate cartile sal . In schimb. Acelasi critic vede in “Padurea Spanzuratilor”. in primul rand. incat “multiplicitatea subiectiva” sa devina refractara oricarei totalizari epice. Acelasi efect il are alterarea realismului “prin insertii romantice sau fantastice” ori prin nazuinta catre metafizic. E. Paradoxal. scrie Aurel Sasu. Rebreanu tinea cel mai mult la romenul “Adam si Eva”. In cazul acesta. dar limabajul ramane “prea personal si prea decis” ( N. Lovinescu considera “Padurea Spanzuratilor” drept “unul din cele mai bune romane psihologice romane. simbolul esential in “Ciuleandra” este “sarpele fantastic”. alteori. cazul lui de constiinta se zbate mai mult in cadrul unei incompatibilitati morale si omenesti”. Lovinescu avea totusi dreptate. nu se poate contesta autenticitatea si profunzimea trairii la personajele din aceste romane ale lui Rebreanu. inainte de toate.naratoare nu merge pana acolo. nici in “Ciuleandra”. pamantul ca obiect de adoratie erotica in “Ion” sau raportul freudian Tata-fiu in “Ciuleandra”. in “Adam si Eva”. Oricum. “Intre cei patru pereti ai sai. De unde si interesul pentru pornirile obscure ale personajelor. in esenta. scrierea aceasta evidentiaza mai ales “reflectii deghizate asupra timpului si existentei omenesti”. propriu-zis roman de analiza psihologica nici in “Padurea Spanzuratilor”. Acest limbaj inca apartine “perspectivei detasate a unui narator impersonal” sau. “cartea iluziilor eterne”. cu alte cuvinte. Cu toate acestea. de un fel de realism psihologic. Si mai nuantata ne apare formula realismului rebrenian din perspectiva criticii profunzimilor.

omniscienta si omniprezenta creaza o piedica insurmontabila acestui proiect” (Ov. „Liviu Rebreanu sau lumea prezumtivului”. Bucuresti. In general. uneori. In romanele lui Liviu Rebreanu. Faptul coincide cu supunerea eroului fata de un instinct fundamental ( iubirea. de a se insinua suficient de hotarat in acest timp interior. Mircea Eliade). “Viclenia romancierului realist – spune acelasi critic – consta in a face al doilea timp sa se sfarseasca in primul. 1995. Bucuresti. castiga prin timpul interior al personajelor. Bucuresti. bunaoara. Mircea. Nicolae. Albatros. “Adam si Eva” este singurul roman metafizic scris de Rebreanu si se deosebeste destul de mult de alte increcari similare (Eminescu. toate romanele lui Rebreanu incep si se sfasesc la fel. Este ceea ce E. Iasi. „Liviu Rebreanu – paradoxul organicitatii”. Ed.Crohmalniceanu). 1928 . Muhtu. Atunci.Crohmalniceanu. Ov. Nu lipsesc unele aspecte ale unui realism impins pana al brutalitate si chiar pana al cruzimea ezoterica (din episodul in care eroul este jupuit de viu). 1980 . De obicei.I. pe timpul interior al personajelor.. a timpului interior. Ed. “optica demiurgica. Decisiva insa pentru fiecare personaj este intrarea in timpul interior. „Arca lui Noe. posesia. Ed. cartea deschide o perspectiva critica inedita asupra intregii opere a scriitorului. Cluj-Napoca. „Cinci prozatori in cinci feluri de lectura”. . 7 . Marea dificultate a autorului vine tocmai din neputinta. Ancora. “cu care tinde sa se integreze in viata spiritula”. Cartea Romaneasca. timpul interior al personajelor si timpul fictiunii (al iluziei). Dacia. „Liviu Rebreanu – sarbatoarea operei”. Constructia arhitecturala cea mai severa. Critica profunzimilor se afla aici pe un teren mai mult decat favorabil. iar timpul tern corespunde existentei lucide. E. Ed. „Istoria literaturii romane contemporane IV”. Lovinescu numea. ca in “Ion” sau “Rascoala”. moartea ) care ii obnubileaza complet constiinta. stadiile temporalitatii comunica intre ele : ciclicitatea timpului obiectiv. singurul care poate da seama de natura lor profunda.) sau se indreapta la fel de vijelios catre “un viitor devorant”. Cele doua registre epice alterneaza insesizabil in desfasurarea naratiunii. cu trimiteri tocmai spre zona de profunzime a acesteia. atat de inspirat. BIBLIOGRAFIE : Lovinescu. ca trasatura esentiala a modernitatii formulei epice a romanului rebrenian. personajul se rostogoleste ireversibil spre moarte (Ion. putem identifica cel putin trei ipostaze ale temporalitatii : tipul obiectiv (exterior). Aurel. Citita fara prejudecati. Ed. Manuca. De fapt. Minerva. Evolutia „prozei literare”. 1978 . Moldova.Apostol Bologa. Manolescu. fara ca lumea sa bage de seama aceasta”. 1984 . 1991 . Ed. Bucuresti. Fireste. cheia intregii intrepretari o constitutie viziunea asupra timpului si in special. al exigentei se regaseste. Accentul cade cum era si firesc. in obsesia constructiei epice circulare.S. “aglomerarea de imponderabile”. profund al personajelor sale.succesive ale lui Toma Novac in cautarea principiului femenin. pentru a intari iluzia realului ( la nivelul timpului ficitunii). vol. Dan. Toma Pahontu din “Gorila” etc. timpul interiorizat apartine visarii. o dimensiune de adancime si mister. Eseu despre romanul romanesc”. ca in “Adam si Eva”. Sasu.S.

”. Liviu Rebreanu sta in linia intai. Ion Pop al Glanetasului. reflectand o traditie de factura realista care coboara pana la “Ciocoii vechi si noi” de N. Cu aceasta adaugire. G. Titu. ramanand la titlul “Zestrea”. . ideea venindu-i de la o intamplare din propria sa familie. de altfel. Stendhal sau Zola. Cartea lui Rebreanu constituie un eveniment de referinta pentru destinul romanului autohton. Calinescu. . la inceputul secolului al XX-lea. L-a sarutat ca pe o ibovnica . in toate partile. Mai apoi s-a gandit sa completeze imaginea satului transilvanean cu destinul unei familii de intelectuali. In august 1916 porneste sa scrie din nou 8 . deschide larg calea romanului romanesc modern. va dobandi un rol important. trecand apoi prin “Ciclul Comanestenilor” al lui duiliu Zamfirescu si “Mara” lui S. dand o capodopera in maniera realismului dur. a existentei poporului romanesc”. marturiseste Rebreanu. isi incolacesc bratele. cele doua ramuri se impreuna apoi iarasi. perioada intrebelica a insemnat o reasezare a discursului literar in fata exigentelor valorii estetice.“Ion” Dupa ce. la randul lor. din cuvintele caruia “se simtea o dragoste pentru pamant aproape bolnavicioasa”. Din legatura intre cele trei momente. prin “Ion” (1920). care si-a batut crunt fata pentru ca ramasese insarcinata cu un tanar sarac. urmarind o trilogie care sa trateze aceeasi tema. Vechiul Regat si Basarabia. un eveniment din satul sau. Dupa cum afirma Rebreanu in articolul “Marturisiri” din volumul “Amalgam” (1943). afirmat in literatura universala prin romanele lui Balzac. cu un taran vaduv. fiul invatatorului Herdelea. o discutie cu un flacau foarte sarac din vecini. mersul romanului. literatura romana fusese orientata spre idilizarea lumii satului. Filimon. Perpessicius. cand un taran “deodata s-a aplecat si a sarutat pamnatul. este peceput de catre cei mai importanti critici literari ai momentului : E. asa cum. geneza romanului “Ion” este legata de cateva elemente autobiografice : o scena pe care a vazut-o. Rebreanu a dezvoltat un plan de roman de cu totul alte proportii si dimensiuni. fiind si cel care. dar dandu-si seama ca “iesise ceva cu desavarsire neorganic”. urmand a fi personajul care sa circule in toate trei romanele. Sesizand ca problema pamantului este “insasi problema vietii romanesti. Intre prozatorii vremii. Dupa aproape trei ani de limpeziri. “Incepuse a mi se sintetiza in minte ca o figura grafica : o tulpina se desparte in doua ramuri viguroase care.a. inchegand aceeasi tulpina regenerata cu seva noua”. scriitorul facandu-si diverse notite si insemnand scrierea cu titlul “Zestrea”. bogat. a incoltit ideea unui roman. in moduri diferite. Prin martie 1913 se asaza pentru prima data serios la masa de scris. “Ion” apare dupa o perioada de criza a romanului romanesc. Pompiliu Constantinescu s. din ce in ce mai fine. ceea ce l-a determinat pe prozator sa scrie imediat o nuvela intitulata “Rusinea”. permitand scriitorilor o mare varietate de mijloace de reprezentare a realitatii. pentru Ardeal. Lovinescu.

fiica lui Vasile Baciu. dupa care romanul urma sa reprezinte “un corp sferoid”. trecand Somesul. cu care intra intr-un conflict care se va intinde pe tot parcursul romanului. romanul a fost impartit in doua volume : “Glasul pamantului” si “Glasul iubirii”. isi vede visurile realizate prin apropierea de Ana. o fata frumoasa. La datele de mai sus. Teama operei o constitutie zugravirea universului satului transilvanean de la inceputul secolului XX. pe care cititorul este purtat in primele pagini. m-i s-a parut expresiv : Ion ”. ) Drumul trece prin Jidovitza ( .si intr-o noapte realizeaza intreg capitolul intai. . personajul isi reprima iubirea pentru Florica. imagini ale aceleiasi lumi. surprinse in atitudini semnificative. . asa cum relateaza autorul.”. Romanul este terminat dupa doi ani. parca nimic nu s-ar fi schimbat ( . Pentru a-si atinge scopul. in noasptea aceea s-au creat”. bataia dintre flacai si toate celelalte amanunte. . primul avand sase capitole. pana a-l adecva perfect ideii pre-existente. traversand satul Jidovitza “ca sa dea buzna in pripasul pitit intr-o scrantitura de coline”. de unde si impresia de monografie a satului transilvanean. acomodarea cu geografia locului ce urmeaza a fi scena intamplarilor. La randul lor. asamblandu-se intr-o realitate complexa care da senzatia viziunii totale. Actiunea romanului este dispusa pe doua planuri. Este vorba despre metafora drumului. ) si pe urma se pierde in soseaua cea mare si fara de inceput . si al intelectualitatii rurale cu insistenta asupra familiei invatatorului Herdelea. vorbesc despre extraordinara capacitate a scriitorului de a se reciti si de a-si impune o anume disciplina a lucrului temeinic. In centrul actiunii se afla figura lui Ion. asezate dupa grupuri si ierarhii. unul din bogatii satului. Toate informatiile de pana aici. . in vesnicia macrocosmosului. reproduse dupa marturisirile deja amintite. In final. semn ca ne-am intors in marea aventura cotidiana a propriei noastre vieti. intreaga arhittectura a romanului corespunzand figurii grafice pe care prozatorul si-o construise. se adauga amintirile din satul primei copilarii : petrecerea de la hora. Rebreanu ii gaseste “un titlu nou. tine si imaginea de la inceputul si de la sfarsitul cartii. Cele doua planuri : al taranilor. care se deruleaza paralel si se intersecteaza. ca intr-un ritual hipnotic. cu Ion in centru. dupa ce “Satul a ramas inapoi acelasi. Se intampla astfel intrarea in fictiune. in centrul caruia sta imaginea taranului roman care lupta pentru pamant. stapanit de o obsesiva dorinta de a avea pamant. capitolele au fost strucutrate in 6-9 secvente epice. . pretext de intalnire a personajelor. care desi anodin. din ratiuni in primul rand editoriale. si 9 . ca martor al unei vieti imaginare. iar al doilea sapte. . titlulrile acestora sintetizand esenta continutului. dar saraca. De aceeasi figura. constituind de fapt. cheful de la carciuma. Din punct de vedere compozitioanl. incorporarea in universul romanesc. care. “ritmul si tonul intregului roman. sunt adunate la un loc de catre prozator in prima secventa care infatiseaza viata satului : hora. scandalul.

ceea ce provoaca animozitati cu familia invatatorului. dar si ins ranchiunos. intre el si familia Herdelea se produce impacarea si buna intelegere. . il saruta cu voluptate. un tanar cu veleitati de poet. lasand-o insarcinata pe Ana si astfel fortandu-l pe Vasile Baciu sa-l accepte ca ginere. la dimensiunea eterna a existentei. intrebarea : ce folos de pamanturi. fiul unui taran risipitor. in timp ce. ca ma-sa. . acum. sa renunte. ceea ce il va duce spre moarte. Il vedem acum pe Ion remarcand din nou uratenia Anei in comparatie cu Florica. Invatatorul face fata cu greu dificultatilor materiale si. Personajul evolueaza intre doua atitudini extreme : in prima parte a romanului e convins ca “Dragostea nu ajunge in viata . Iar pamantul ii era drag ca ochii din cap”. Intre timp Florica s-a maritat cu George Bulbuc. “era iute si harnic. Un rol important in viata satului il are preotul Belciug. voteaza. “Glasul iubirii” devine pentru Ion din ce in ce mai puternic. se casatoreste cu George Pintea. pentru ca el nici nu-si pune probleme de natura etica si deci. pe cat de telurica. nu sufera tulburari de pe urma incalcarii vreunor principii. pe atat de inumana. sfetnic si conciliator intre Ion si Vasile Baciu. il va insoti pe un traseu care-l obliga sa ignore propriile-i porniri sufletesti. Scena nuntii scoate in evidenta adevaratele relatii dintre personaje. spre care il indeamna “glasul iubirii”. daca cine ti-e drag pe lume nu-i la tau?”. Dupa ce naste Ana. coplesindu-l”. fiica cea mare a sotilor Herdelea. pare ca nu fiinta umana care-si respecta conditia actioneaza. pana la moarte copilului. Ion. fiul unui taran instarit. pentru deputatul ungur. Nici viata intelectualitatii nu este ferita de tulburari si privatiuni. Pe fiul sau Titu. este ucis cu lovituri de sapa. ca o chemare. mai degraba de un subconstient ancestral ce determina destinul taranului roman. iar atitudinea fata de Ana facand-o pe aceasta sa se sinucida. dar aceasta descarcare ii reaseaza in suflet imaginea Floricai. Aceasta iubire pentru pamant. intrand in conflict cu autoritatile. desi iubise pe altcineva. in favoarea celei efemere. “I se adaoga in creieri. Relatiile cu Vasile Baciu raman tensionate. nechemata. spre finalul operei. caci. Astfel ca. scriitorul il pregateste ca personaj de legatura intre romanele proiectate. ci “Glasul pamantului (care) patrundea navalnic in sufletul flacaului. pragmatice. Laura. Ion obtine de la socrul sau inscrierea tutror pamanturilor pe numele lui si. Unde punea el mana punea si Dumnezeu mila. dupa care ii moare si copilul. surprins de sotul inselat. Cea dintai preocupare si mandrie a sa este construirea unei biserici si sporirea averilor bisericesti. intr-un gest de suprema marturisire a dragostei pentru pamant. Ion se confunda cu o idee. incat devine sclavul 10 . care tine de straturile de profunzime ale fiintei sau. asadar. ce pare ca il domina cu o forta mai mare decat vointa sau respectarea conventiilor de convietuire. In final.isi urmeaza cu tenacitate si rabdare planul. rival al lui Ion si la mana Anei. care ajunge sa-l posede intr-o asa masura. fac din Ion un amoral. impotriva convingerilor sale. Drasostea e numai adaosul”. Aceasta optiune. lipsit de inzestrare pentru munca campului. bun roman. determinand uneori umiliri si compromisuri.

invatator. Purtand in pantece odrasla acestuia.a.pamantului. pentru a carui iubire sacrifica totul. Gandul devine fapta si acum asistam la o scena magistral realizata de scriitor. intelegand prin realism “Viata eternizata prin miscari sufletesti”. preot. In urzirea planului si aplicarea aceetuia. expresie sintetica si esentializata a relatiei dintre taranul transilvanean si pamant. cum sustine prozatorul in textul citat. in scenariul iubirii pentru Florica nu mai este la fel de abil si esueaza. practica. in ciuda. Urmarirea atenta a fiecarui pas catre atingerea scopului il izoleaza si-l imunizeaza in fat reprosurilor celorlalti. personajul reuseste. sotul acesteia. prin “Ion”. oameni politici s. ci si de reprezentarea momentelor semnificative din viata satului : nasterea. imagine dura si plina de forta in care se intrupeaza. caci prozatorul il priveste cu simpatie si-l cladeste in asa fel incat. manevrelor diabolice si a actelor reprosabile.d. nunta. destinul si fatalitatea. ori de cate ori se apropie de un sentiment de bucurie si implinire sau traieste o atare stare. neabatandu-l din drum nici macar apostrofarea de catre preotul Belciug in biserica. Fara dibacie si siretenie nu ajungi la mal niciodata”.m. situatia ei nu se schimba nici dupa nunta. functionari. Interesant si remarcabil este faptul ca. Rebreanu a dat literaturii romane. este Ana. Ana nu face decat sa joace perfect rolul pe care i l-a confectionat feciorul Glanetasului. urmarind gesturile Anei pregatindu-se sa se spanzure. il inzestreaza cu resorturi si trairi interioate in stare sa-I motiveze comportamentul. fiind omorat de catre George. in implinirea dorintei de a avea pamant. mijlocul si instrumentul prin care Ion ajunge in posesia pamnturilor lui Vasile Baciu. moartea. luminate de iubirea sincera pentru Ion. Actionand in conformitate cu propriile sale sentimente. care-si plimba obiectivul. Ion nu ne apare ca o imagine hidoasa a raului. Lipsita de orice vocatie a fericirii. este batuta si izgonita si de sot si de tata “Si atunci gandul mortii I se coboara in suflet ca o scapare fericita”. Dimensiunea epopeica si monografica a romanului este data nu numai de prestatia personajelor care populeaza cartea ( tarani bogati sau saraci. chiar calcand peste viata Anei. ea sufera cate o lovitura din impactul cu realitatea. calaul si victima. Daca. gesturile sale tradeaza o posesie de natura erotica : “se lasa in genunchi. isi cobora fruntea si-si lipi buzele cu voluptate de pamntul ud”. ). dupa principiul “Graba stirca treaba. cel mai important roman realist. asa cum afirma in articolul “Cred” din 1924. cu incetinitorul. la nivelul scriiturii este preferabila “expresia bolovanoasa” in locul “stralucirilor stilistice” care “se fac mai totdeauna in detrimentul preciziei si a miscarii de viata”. Rebreanu realizeaza un personaj memorabil. hora. Cu convingerea ca literatura “inseamna creatie de oameni si de viata”. Astfel ca in limabajul operei contine calitati proprii stilului unui discurs 11 . visul si cosmarul. neabsolvindu-l fatis de vina. din perspectiva conditiei sale tragice. Conform unui atare program. in egala masura. In momentul in care devine stapanul delnitelor lui Vasile Baciu. Ion pare a fi condus de o inteligenta aparte. Cu “Ion”. Cel mai impresionant personaj al romanului.

BIBLIOGRAFIE : Sandulescu.. col. vol. din seria impunatoarelor edificii romanesti ale perioadei dintre cele doua razboaie mondiale. si cu tulburatoare dispuneri ale contrapunctului. polifonia constructiei creeaza o simfonie dramatica. “Ion” poate fi considerat actul de nastere a romanului romanesc modern. I. Bucuresti. Ed. precizia. Ed. 1976 . cand lent. prima realizare consistenta. sobrietatea. incat. “Arca lui Noe”. cand precipitat. “Liviu Rebreanu” – antologie. “Biblioteca critica”. Al. “Introducere in opera lui Liviu Rebreanu”. Minerva. cu alternante ale ritmului. Eminescu. 1980 .de factura realista : proprietatea termenilor. Bucuresti. dar si induiosatoare. prefata si aparat critic de Paul Dugneanu. Ed. cu sunete limpezi. cu tonalitati mai ales dure. Manolescu. monumentala si bine articulata estetic. Urmarea acestora este o armonizare maiestrizata a continutului cu expresia. Minerva. 1987 12 . Bucuresti. concizia. Nicolae.

ca intotdeauna in procesul de creatie rebrenian. Romanul este. El izoleaza si desfasoara un episod semnificativ”. romanul pasiv. N. trimite prin circularitatea sa la procedeul specific realistilor. O fotografie cuprinzand imaginea de cosmar a unei “paduri de spanzurati”. demintindu-l. Rebreanu dezbate obiectiv fenomenul razboiului. el distinge trei tipuri fundamentale: “romanul brut. istoria unei incercari de regasire a sinelui intr-un moment de haos amintind de sfarsitul de lume. “Sovairile lui Apostol. Romanul structurat in patru parti de o simetrie remarcabila ( fiecare din primele trei parti cuprinde unsprezece capitole). “acuzat de crima. astfel. Romanul este povestea unei experiente limita care traumatizeaza o constiinta. conexiuni cu realitatea. 13 . ale tuturor”. care defasoara o viata si romanul activ. Romanele apar. “Padurea spanzuratilor”. Tematic. Ca si la Camil Petrescu. sunt sovairile noastre. romanul publicat in anul 1922. Geneza romanului presupune. in care “ordinea nu e data din afara prin unitatea unei epoci sau a unei existente umane. romanul impleteste doua aspecte : evocarea primului razboi mondial si prezentarea conditiei intelectualului. de dezertare si spionaj” si executat prin spanzurarea la 14 mai 1917. “Padurea spanzuratilor” fiind una din cele mai socante imagini prezentate vreodata.“Padurea Spanzuratilor” In clasificarea romanului pe care Albert Thibaudet o face in anul 1912. si zvonul ca asemenea atrocitati s-ar fi petrecut “si pe frontul romanesc”. ca unitati perfecte. va marturisi scriitorul. Semnificatia titlului trimite la ideea de personaj-simbol. care izoleaza o criza”. este doar imboldul necesar creatiei. Perspectiva asupra razboiului difera sensibil in raport cu cea de pana la 1922. obsesie verificata si in “Ion”si “Rascoala”. expresia unei crize de identitate care a caracterizat intelectualitatea unei epoci. Emil Rrebreanu. El obsrva in primul rand scaderea autoritatii “auctoriale”. ci e creata prin libera dispozitie a romancierului. raman intiparite profund in memoria scriitorului. ilustreaza cu siguranta ultimul tip de creatie. Rebreanu sintetizeaza “prototipul unei generatii ”. In Apostol Bologa. Rebreanu are obsesia sfericitatii in constructia epica. metaforic exprimat aici prin imaginea razboiului. care zugraveste o epoca. Manolescu citea “Padurea spanzuratilor” ca pe un “roman dostoievskian”. care marturisea ca refuza “literatura eroica efervescenta ca sifonul”. semn al deplasarii spre romanul analitic. chiar cu biografia scriitorului : destinul tragic al fratelui sau. romanul activ. molecule ale marelui mister universal. deci. Este elementul clar al modernitatii care plaseaza romanul intr-o alta sfera decat aceea a prozei sociale traditionaliste ilustrata prin “Ion”. in studiul intitulat “Estetica romanului”.

cel care are sentimentul culpabilitatii nu pare a fi comandantul. Ca si alte episoade din roman. Urmarind cronologia faptelor. deci. moarte. Momentul are valente simbolice. razboi. inclinat mai degraba spre a gandi decat spre a actiona. caci dorise sa-i demonstreze logodnicei sale virtutile ostasesti. Aflat pe front ca ofiter in armata Imperiului Austro-Ungar. si tatal. viata. filozofand asupra notiunilor de on. Vocile celorlalti. Rebreanu propune un erou problematic a carui stare naturala este aceea de reflexivitate. tulburata de episodul executiei. acuzat de dezertare. Prima scena e. bazat pe retrospectie. cu atat mai mult cu cat aceasta moarte-eliberare va fi reluata si in finalul textului. a carei solutie va fi doar moartea. Indarjit in a-si argumenta pozitia. asistand chiar la executia lui. Firul epic este intrerupt prin analepsa. Apostol asista la un dialog in contradictoriu. iar “razboiul e un distrugator de energii” (Klapka). insa Apostol va trece din postura de privitor in aceea de actant. ea are un rol anticipativ. episoade semnificative ale existentei de pana atunci a eroului. care va intra din acel moment intr-o adanca criza de constiinta. Replici memorabile sunt inregistrate acum. un caracter oscilant. Modelarea sa sufleteasca se produsese in ani copilariei si ai adolescentei. Bologa voteaza cu seninatate pentru pedepsirea exemplara a acestuia. In mod ciudat. Dezechilibrul psihic incepe insa in momentul in care in sufletul sau se strecoara indoiala asupra justitiei hotararii luate si nu mai poate sta drept in fata propriei constiinte. sub influenta a doi factori formativi anatagonici : mama. e statul” crede initial Bologa. Facand parte din completul de judecata al locotenetului Oto Svoboda. In cadrul intalnirii cu ceilalti ofiteri. ci “judecatorul” sau. emitand pareri in antiteza asupra razboiului. in final. Rebreanu aduce in prim-plan. Apostol ilustreza trecerea de la starea de multumire si echilibru sufletesc. o “repetitie generala” pentru ultima. care l-a gasit vinovat”. Treptat el ajunge sa inteleaga ca “Nimic nu e mai presus de om” (Gross). De altfel.Orientandu-se catre un intelectual. spirit religios care ii insufla lui Apostol ( nume cu rezonanta biblica ) cultul lui Dumnezeu. pentru care “razboiul e un generator de energie”. il va distruge. Apostol va afirma : “In orice caz n-am sa dau socoteala decat constiintei mele. stat. stilul rebrenian fiind cunoscut inca din “Ion” drept aluziv-anticipativ. iar efectul lor consta in lenta deteriorare a increderii in principiile de viata avute pana atunci. memorandist care ii transmisese fiului crezul intregii sale existente anticipand parca cele doua forte ale conflictului interior care il va macina peste ani : “ca barbat sa-ti faci datoria si sa nu uiti niciodata ca esti roman”. studiile de filozofie pe care le face sugereaza caracterul sau dilematic si ele reprezinta o 14 . vom observa un fir sinuos. Anii de tinerete se caracterizeaza prin incercarea de a-si contura o filozofie de viata. la starea de angoasa si obsesie chinuitoare care. reprezinta de fapt exteriorizarea vocilor propriei constiinte. “Mai presus de om de interesele lui particulare. Discutia de la popota este a doua scena-cheie pe parcursul evolutiei interioare a eroului. inrolat din orgoliu prostesc. prin flash-uri ale memoriei.

echilibrul pe care il contemplase stupefiat pe fata cehului Svoboda. In confruntarea om-istorie. Interesul lui merge in sensul preciziei exprimarii. ci de faptul ca s-a simtit o clipa “complet” in raport cu lumea sau c-a simtit lumea “incompleta” in raport cu visul sau”. Vazandu-si numele pe crucea pregatita. a-l statornicii apoi in dezordinea sa pe celalalt” si se incheie cu un alt sens al privirii eroului “ochii lui insetati de lumina rasaritului”. Acelasi critic observa “tirania privirii” care deschide si inchide romanul. Stilul este de o sobrietate impunatoare. notatia este exacta. care ii apartine.perioada ce echivaleaza in abstragerea din universul real. nici de ura sau impacare. condamnarea lui Svoboda i-au dat iluzia unei optiuni reale Apostol are in acest moment sentimentul de a fi prizonierul unei istorii in care oamenii sunt simpli pioni. Observam pe parcursul traseului sau existential alternarea unor momente de acalmie cu perioade tensionate. Dezertarea este deci o optiune reala. Pentru el exista o unica posibilitate de a se sustrage istoriei . nemarturisite. Observatiei autorului – narator i se alatura monologul interior. Bologa se inroleaza in armata. “Momentul Rebreanu. in care curba conflictului interior este ascendenta. Daca inrolarea. inaintea lui Camil Petrescu. “in seamna a-l dezorganiza. se va intreba : “oare cine sa fie Apostol Bologa?” ca si cand numele nu l-ar mai reprezenta. Fara sa fie descriptiv ca Sadoveanu. adeptul scrisului anticalofil. Dezechilibrul sufletesc al lui Bologa debutase sub privirea lui Svoboda. Indoielile privind justetea deciziei sale in cazul Svoboda. actele de eroism. Apostol nu rezista presiunii pe care istoria o exercita supra sa. cum insusi se caracteriza. Se justifica astfel si atitudinea in fata mortii. punct necesar in evolutia romanului romanesc. Incercarea de a evita acesta situatie-limita este disperata. Rebreanu utilizeaza peisajul ca semnal psihologic. 15 . notarea cu precizie a notatiei organice ca expresie a unei stari de spirit. nu creatorii si modelatorii ei. Barthes. invingand-o : moartea. sentimentul regasirii de sine care ii aduce calmul. roman ce anticipeaza cele doua teme majore ce vor orienta epica romaneasca interbelica : intelectualul si razboiul”. isi completeaza profilul prin romanul “Padurea Spanzuratilor”. figurile de stil sunt aproape absente. privire care. omul e lipsit de posiblitatea unei optiuni cu adevarat libere. Modalitatile de analiza utilizate de Rebreanu sunt cele clasice. ca simbol. devin obsesie in momentul in care Klapka il anunta ca vor trece pe frontul romanesc. Aurel Sasu explica astfel drama eroului : “drama lui nu tine de a reusi sau nu a reusi. Autorul “Padurii Spanzuratilor” este. Distrugerea reflectorului rusesc nu-i asigura dreptul de a fi mutat pe un alt front si cea dintai incercare de a dezerta pe frontul rusesc se soldeaza cu ranirea sa. Din dorinta de a se confrunta cu viata si parca pentru as verifica practic aceasta conceptie de viata. care sa-l exprime in individualitatea sa. cum spune R. doar epitetul nuanteaza pe alocuri exprimarea. Fire excesiv sovaielnica.

Editura Stiintifica si Enciclopedica. Bucuresti. 1978 . 1981 16 . Ov. Bucuresti. “Structuri narative la Liviu Rebreanu”. Albatros. Ed. “Liviu Rebreanu. Elena. Ed. 1976. Dragos. sarbatoarea operei”. Aurel.. “Literatura romana intre cele doua razboaie mondiale”.S. Bucuresti. Crohmalniceanu.BIBLIOGRAFIE : Sasu. Pentru Literatura.

mimica. arendasii. . a declansarii si desfasurarii ei. . Din marturisirie sale aflam ca : ”romanul e o lume noua nascuta din lumea subconstientului meu. mustind de esenta. parvenitii. nu poate inchipui o carte substantiala. asta e chestia taraneasca! . Ruginoasa. Romanul “Rascoala” este rezultatul unei vaste documentatii si are aceeasi structura bine gandita. Liviu Rbreanu isi nuanteaza creati a literara in 1932. Totusi. din familiile celor bogati. Rebreanu este un sciitor realist cu influente naturaliste. si unde au fost s-au cam spulberat”. Barlogu. stapanul pamanturilor. Gliganu. Inteligent. Sau : este o viata de fictiune izvorata dintr—o viata adevarata: a mea!”. actiunile de pregatie. Miron Iuga este un personaj deosebit in contextul naratiunii. revolta. dar si un fel de “parinte al taranilor”. calculat. desfasurarea si reprimarea taranilor. Lespezi. Taranii sunt animati de gandul ca pot avea pamant pentru ca circulau zvonuri incurajatoare pentru soarta lor. revoltele din 1907. ci de o anume spontaneitate. . Starea de lucruri este recunoscuta si de Grigore Iuga : “Apoi vezi pamanturile oamenilor. Pamant . Subtextele operei depasesc simpla motivatie personala : “Romancierul care nu e legat de sufletul viu al poporului. dar mai dragi mi-s 17 . taranii din Amara traiau sub semnul imperativului : “Pamant . se poate observa. . Romancierul trebuie sa aiba un duh national. Nemultumirile se acumulasera. trecand firesc de la o imagine la alta. . vorbe.“Rascoala” Reprezentant al realismului critic interbelic. cand publica o alta “monografie a satului romanesc” : “Rascoala”. in care este reflectat cadrul rustic din Muntenia. Viata langa pamant ii da forta si satisfactii. de aceea nu-l aproba pe Titu Herdelea pentru ca a parasit Ardealul. Replica lui Miron Iuga pe aceasta tema dezvaluie si dragoastea de tara a acestui boier : „Dragi imi sunt ardeleni care vin incoace. actiunea ar trebui urmarita potrivit momentelor evenimentului din 1907 : acumularile de revolta. Acest aspect este preliminar actului de curaj al confruntarii cu Miron Iuga. reprezentand viata la tara si cea de la oras. stari reflectate de gesturi. Pamant!”. surprins in contextul unuia dintre cele mai dramatice evenimente istorice. cu impresia de sfericitate data de scena initiala si de cea finala. sa fie legat de durerile pamantului si oamenilor din preajma lui”. ca nu poate fi vorba de o pregatire minutioasa a rascoalei. pamant care apartinuse mai demult familiei. totul concentrandu-se in jurul unei utopice porunci al lui Voda. pe etape si capitole. conform careia pamanturile se vor imparti celor multi si oropsiti. Pamanturile ! Nu prea sunt. trateaza cu multa deferenta impostorii. de la Nadina. care poseda o viziune clara asupra resorturilor scriiturii si a functiei romancierului. Babaroaga. mandru de pozitia sa sociala. de pamntul tarii. Rebreanu procedeaza intr-o maniera moderna. priviri. nu zic. dar si speranta. Tehnica cinematografica il ajuta pe romancier sa ofere o imagine veridica a satului Amara si a imprejurimilor. Urmarind firul epic al cartii. . El isi iubeste cu patiuma pamantul si nu intamplator autorul insista asupra starii sale sufletesti din momentul cand vrea sa-si recupereze. Actiunea se ordoneaza pe 2 planuri. mosia Babaroaga. de la mediul satesc la cel plin de fast. Fiecare are adunate in suflet amaraciunea.

cu teasta zdrobita. pentru ca taranii se reped asupra lui : „Zeci de bete se agitau izbind la intrecere. parca ar fi cautat sa se zmulga de la pieptul mamei”. buni sau rai. copilasul din bratele ei moarte plangea si vrajea din manutele goale. femei. ramanse in picioare in mijlocul taranilor care. Reprimarea este cumplita : sunt impuscati multi tarani. joaca un rol sters si anodin. Batranul Miron Iuga. incetul cu incetul. Stilul romanului este sobru adapat gravitatii faptelor descrise. in care apar elemente auditive ce cuprinde imaginea devastarii conacului boieresc. lovita de un glonte in frunte . sa infrunte primejdiile. In roman apare si un personaj. si e rusine !” Imaginea dramatica pune in valoare starea jalnica a taranilor ajunsi in prag de disperare. ca astfel poporul sa fie la adapost. Aceeasi siguranta de sine o manifesta si cand vin taranii la el : ii infrunta. vulgar conchistador de fete mari sau mici. . numit de critica literara „erou liant”. G. caci turma singura se risipeste. copii. pana va saturati ! . transmitandu-si unul altuia parca gandurile. Serban Cioculescu defineste astfel personajul „Titu Herdelea putea. propagarea ideilor. 18 . Devastarea conacului. determinarea nevazuta a miscarilor si instinctul de turma. Personajul nu este flatat : „Aproximativ poet. la drept vorbind. Numai sa nu va bateti si sa nu faceti galagie ca maicuta a murit. sa traga cu pusca.cei care stau pe loc acolo. Calinescu surprinde echilibrul perfect dintre forma si continutul cartii pe care o considera un adevarat „document sociologic : Pregatirea inceata a sufetelor pentru nemurire. ca apoi . indesandu-l sa-l loveasca. fara cunostinta. a spiritului de autoritate. Scenei preponderent vizuale a mortii lui Miron Iuga i se adauga alta. tot nu se pierde”. insa femeia murise. El migreaza dintr-un spatiu in altul. Multimea nu poate trai fara conducatori. Durerea taranului este evidenta : „Mancati ce va place copii. sa atraga asupra lor fulgerile asupritorilor. O imagine cutremuratoare o reprezinta pe Anghelina : „langa santul soselei. . ca el insusi”. Melentie Heruvimul incarca doua cosuri cu bunatati spre a le duce acasa unde ii zacea pe moarte sotia. incepand cu scena omorarii boierului ei actioneaza ca un tot unitar. Aici fiecare taran actioneaza conform impulsului de moment. Daca initial taranii au reactii izolate. urmarind de fapt sa-si faca o cariera. frica bestiala. vin slanina. disolutia. omorarea lui Miron Iuga si a Nadinei. i se adreseaza lui Trifon Guju cu „Talharule !”. Spera ca hrana buna sa o refaca. Anghelina zacea cu fata in sus nemiscata. Fiecare i-a catre ceva : grane. pe cand cu pastori. pedepsirea cumplita a lui Aristide Platamonu atrag dupa sine razbunarea stapanirii care trimite armata in sat. Titu Herdelea face legatura intre mediile prezentate in carte sau intre planurile acesteia. Pastorul care-si paraseste turma e mai rau ca acela care o conduce prost. toate aceste stadii sunt tratate de Rebreanu cu mijloace Shakespeariene” . parca il sprijineau sa nu cada”. aproximativ gazetar si student neinscris la facultate. daca romancierul nu era in circumstanta ardelean si n-ar fi simtit nevoia unui martor trans-carpatin. ameninta. lipsi. crearea miturilor. Gestul pare sa-i fie fatal.

. Al. Albatros. Tineretului. Bucuresti. Ed. Ed. “. “Liviu Rebreanu. Piru. Ed. col. Sasu. Aurel. Bucuresti. 1987 . . Bucuresti. “Liviu Rebreanu”. 1978 .. Biblioteca critica.BIBLIOGRAFIE : x x x “Liviu Rebreanu interpretat de . 1964 19 . sarbatoarea operei”. Eminescu.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful