LIVIU

REBREANU

Activitatea literară
Punct de reper in proza romaneasca interbelica, L. Rebreanu , scriitor nascut intr-o lume robusta, de tarani ardeleni, inseamna deopotriva continuitate si ruptura , traditie si inovatie. In ciuda aparentei de spirit greoi, masiv, creatia sa, extrem de variata sub raport tematic si artistic, ramane momentul de referinta, punctual de plecare in orice analiza a prozei romanesti din primele decenii ale sec XX . Nascut la 27 noiembrie 1885 la Tarliusaua, in tinutul Nasaudului, Liviu este cel dintai venit pe lume intr-o familie numeroasa ( 14 copii ) a unui invatator, Vasile Rebreanu, fost coleg de scoala si prieten cu G. Cosbuc. Cei dintai ani ai existentie sale se desfasoara in Nasaud, iar scoala primara o face cu tatal sau, la Maieru . Urmeaza doua clase la gimnaziul graniceresc din Nasaud, trei clase la liceul german din Bistrita si inca trei la Scoala de Honvezi din Sopron (Ungaria), unde isi I-a bacalaureatul. In toamna anului 1903 pleaca la Budapesta cu intentia de a studia medicina, dar starea materiala a familiei il determina sa intre ca bursier la Academia Militara “Ludoviceum” din Budapesta pana in 1906, cand iese sublocotenent in armata austro-ungara. Cariera militara a scriitorului se incheie in 1908, in urma unui conflict cu autoritatile, dupa ce fusese repartizat la garnizoana honvezilor regali din Gyula . Participand la serbarile “Astrei” cunoaste scriitori din tara si e decis sa treaca muntii, episod care se va petrece in 1909. La scurt timp, in 1910, e arestat la cererea guvernnului austro-ungar desi dupa o poerioada de detentie la Vacaresti va fi extradat si intemnitat la Gyula. In inchisoare, traduce din M. Gorki. Prima parte a activitatii sale ca scriitor se desfasoara in spatiul jurnalisticii, apoi va colabora la “Lumina”, “Flacara”, “Revista idealista”, “Viata Romaneasca”. Impreuna cu M. Sorbul scoate intre 1910 – 1911 revista “Scena”, iar in 1911 este numit de catre E. Garleanu secretar literar al Teatrului National din Craiova . In 1912 se casatoreste cu Fanny I. Radulescu si in acelasi an ii apare la Orastie cel dintai volum, “Framantari”, ce va urmat in 1919 de “Golanii” si “Marturisire” . In timpul razboiului termina prima versiune a romanului “Ion”, iar dupa incheierea conflagratiei primeste directia colectiei “Scriitori Celebri”, traducand numeroase lucrari . In 1919 va incepe colaborarea la “Sburatorul” cu cronici teatrale si nuvele si in acelasi an are loc premiera piesei “Cadrilul”. In 1920 apare romanul care il va impune drept cel mai important prozator roman de pana atunci, “Ion”. Rebreanu face parte dintre membrii statornici ai cenaclului “Sburatorul”, colaborand la periodicele inspirate de acest cenaclu si fiind chiar director al unor publicatii ce ilustreaza ideologia lovinesciana : “Romania literara” ( 1932 – 1934 ), “Viata” ( 1940 – 1944 ). Romanul aparut in 1920 este considerat de E. Lovinescu “cea mai mare creatie romaneasca” si el ii aduce scriitorului consacrarea academica.
1

acestea compun o monografie a spatiului ardelenesc si delimiteaza “raza exacta de investigatie psihologica a scriitorului care este sufletul intunecat. cvasi-bestial. Desi “e pretuit cu moderatie ca nuvelist” ( D. Va participa si la Congresul autorilor dramatici ( Madrid ) si la centenarul Isben ( Oslo) . Serban Cioculescu vedea in Rebreanu “reprezentantul cel mai acreditat al epicii obiective cu caracter social”. “Coasa” . insa. “Norocul”. e ales presedinte al Societatii Scriitorilor Romani si delegat la Congresul International al Scriitorilor de la Berlin. trudnice. analistul lumii rurale a carei mentalitate o cunoaste si o exprima cu precizie. L. . oprindu-se pe conditia inferioara a slujbasului cu umilintele si tragismul cotidian. Este director al Teatrului National din Bucuresti. Tematica rurala reprezinta punctual de plecare al nuvelelor “Lacrima”. tinand un memorabil discurs de receptie : “Lauda taranului roman” . Reprezentative pentru acesta tema sunt : “Ocrotitul”. Proza lui Rebreanu se concentreaza in jurul a trei teme majore. . Ultimii ani ai existentei sunt marcati de retragerea din viata publica. Avand vocatie de arhitect. Micu ). fara indoiala. “Rafuiala”. Privite pe ansamblu. Urmeaza o ferventa activitate de creatie publicistica in mai toate revistele timpului. idilismul si compasiunea samanatoristilor. persepectiva obiectiva. Alaturi de acestea apar aspecte moderne ( epicul. prezinta scene violente. iar doi ani mai tarziu. Complexitatea creatiei sale romanesti consta in armonizarea dimensiunii realiste ( decriptivismul social. “A murit o femeie . “Nevasta”. Mai putin izbuteste Rebreanu cand urmareste tema orasului. aproape furioase” ( G. . tipologia traditionala – arivistul ) cu aceea naturalista ( romanele relateaza esecuri. O alta serie de nuvele (“Ordonanta colonelului”. Caragiale. Rebreanu ramane. Ultimele decenii ale existentei sale marcheaza recunoasterea ca personalitate de prima marime. Garleanu. nuvelele si schitele formeaza o parte importanta a operei. “Maiorul”. inainte de orice. abordarea tematicii intelectualului. anticalofilia ). In 1939 devine membru al Academiei Romane. scrie teatru. Nota caracteristica a realismului sau este duritatea . M. fara nimic extraordinar. de maxima duritate ). un exercitiu premergator constructiilor romanesti. Calinescu ). “Hora mortii”. Lipsesc din aceasta imagine dimensiunea pitoresca. inceputurile sale scriitoricesti. etnografica a nuvelisticii lui Slavici. primeste Marele Premiu al romanului. Gorki) si din cea romaneasca ( I. introspectie si retrospectie. “Prostii”. eroul dilemmatic. demontandu-i mecanismul intim. Problematica lor sociala si psihologica se va topi in pasta groasa a romanului “Padurea Spanzuratilor”. “Itic Strul dezertor”) ilustreaza tematica razboiului. sunt de fapt “cateva clipe de viata adevarata”. Sadoveanu.”. “Cantecul lebedei”. I. moartea scriitorului survenind la 1 septembrie 1944. “Stramutarea”. Al. insignifiante. cu izbucniri violente. Ea reprezinta o succesiune exacta de fapte marunte. . “Codrea”. “Calvarul”. cu procese incete. E. Rebreanu realizeaza doua ansambluri epice 2 .Academia ii acorda Premiul Nasturel. Influentele vin aici deopotriva din literatura universala (Cehov. traduce. “Ofilire”. dupa aparitia “Padurii Spanzuratilor”. “Dintele”. Bratescu – Voinesti ). subordonat analizei starilor de constiinta.

Minerva. Rebreanu trece la universul citadin cu operele “Jar” (1943).”. . E. Alexandru. Bucuresti. Rebreanu trece de la un roman al psihologiei individului surprins intr-un moment-limita al existentei. (C. de la fresca rurala in spirit realist din “Ion” (1920). “Pacala si Tandala” si “Minunile minunilor”. scrie romanul “Craisorul”. Raicu. romanul “Ciuleandra” dezvaluie drama nascuta ca o consecinta a ereditatii.S. Aparut in 1927. Ultimul roman.L. incheind o cariera uimitoare prin varietate. Daca adaugam ca raman in manuscris doua romane. Astfel.masive. Ceea ce ofera insa imaginea clara a disponibilitatii creatoare a scriitorului este capacitatea sa de a trece rapid de la o formula de creatie la alta. “Liviu Rebreanu interpretat de . Dupa formula psihologica abordeaza proza de factura filozofica.P. “Gorila” (1938) oferind tabloul politicianului. Micu potrivit careia Rebreanu este “un muncitor tenace pe taramul scrisului”. Bucuresti. Ed.. “Liviu Rebreanu”.) 3 . este justificata afirmatia lui D. o reconstituire a revoltei motilor din 1784 urmarind psihologia colectiva. 1987. 1967. De la romanul taranesc. BIBLIOGRAFIE : Sandulescu. “Padurea spanzuratilor” (1925). Lucian. “Ion” si “Rascoala”. realizand o “metafizica a desavarsirii morale prin iubire” in romanul “Adam si Eva” (1925). Ed. in care tehnica si stilul amintesc de episodul tolstoian. Imediat. 1976. “Introducere in opera lui Liviu Rebreanu”. . Eminescu. ca exercitiu preliminar in vederea “Rascoalei” (1923). “Amandoi” (1940) apartine genului politist. de la o tema traditionalista la una moderna. (1929). Bucuresti.

lui Liviu Rebreanu formula epica “a unui realism modern. dar. singura care “afirma un scriitor”). Talentul lui Rebreanu se desfasoara lent. intr-una din confesiunile sale. care isi premediteaza cu mare grija efectele. Lovinescu. Numai din acest unghi Rebreanu este “neindoielnic” un artist obiectiv : “Acest sens al notiunii de obiectivitate e mai 4 . care e cu totul altceva decat cliseele samanatoriste si poporaniste. mai toate exegezele importante de pana acum ale operei sale. Asadar marele romancier e un artist lucid.Creatorul romanului romanesc I se atribuie. cel putin in arta. se afla mai aproape de Slavici si Agarbiceanu. ca scriitorul “nu este un realist in sensul ingust” . Liviu Rebreanu este primul nostru mare romancier al stihiei sociale. si de tiparele pe care colectivitatea le imprima existentei individuale. Iata una dintre opiniile cele mai bine articulate. dar rezultand tocmai din acuitatea si adevarul senzatiilor” (Lucian Raicu). realismul lui Rebreanu. in mod mod obisnuit de-acum. La o analiza mai atenta. De unde credinta lui Rebreanu ca literatura trebuie neaparat “sa reprezinte pasiuni totale. istorica am putea spune in procesul de obiectivare a literaturii noastre epice”. are nevoie de un numar destul de mare de pagini. . in constructii laborioase. Ilustrat mai intai in nuvele. ramane nazuinta suprema”. atrage imediat atentia : “Niciodata realismul romanesc. dar repetam – “prin ingramadire de imponderabile” ( intuitie critica exceptionala ). dezertor”. autorul “Rascoalei” si al lui “Ion” e atras indeosebi de marile miscari ale maselor anonime. descriptivist. cu accente uneori de cruzime naturalista. Dar prozatorul insusi tine sa precizeze. pentru a se fixa. Fata de eposul sadovenian. . n-au facut decat sa largeasca si mai ales sa adanceasca formula realismului rebrenian. a patrunde si a infatisa absolutul. ci este infiorat de un suflu al inaltei poezii si de infiltratii simbolice care ne fac sa vedem proiectandu-se mari umbre dincolo de planul vietii cotidiene. Intr-un fel. Cel mai exact insa defineste modernitatea romancierului E. inainte lui Rebreanu. realismul nu are un aspect tern. considerat “o revolutie si fata de lirismul samanatorist sau de atitudine poporanista si fata de eticismul ardelean”. si. dar si al stihiei psihologice (“Padurea Spanzuratilor”. in acest sens : “La Rebreanu. constient de complexitatea epicii realiste moderne. in schimb. Cu entuziasm indreptatit este primit romanul “Ion” (1920). in linia directa a prozei ardelene. necrutator”. insificienta epicii sale citadine. Pe Lovinescu nu-l deranjeaza deocamdata insuficienta epicii citadine : conteaza numai obiectivarea formulei epice si capacitatea de constructie. el urmareste “ . nu mai putin. De aceea.”Ciuleandra”). ca si lui Marin Preda. I s-a reprosat. Deloc intamplator. nu infiripase o viziune a vieti mai sumbra. daca e sa-i amintim pe inaintasi. Alti critici identifica obiectivitatea romancierului cu impersonalitatea si interpreteaza notiunea din punct de vedere etic. observa criticul. nuvelele i se par nerelevante ( exceptie fac doar “Itic Strul. care. absoluturi”. infruntand cu mai mult curaj uratul si dezgustatorul” (Tudor Vianu). care vede in el un “un creator obiectiv prin ingramadire de imponderabilitate si prin reconstructie arhitectonica”. construind “o data. dur.

pentru a nu produce confuzii in directia receptarii tendentioase a intentionalitatii imanente a operei. La fel. intr-un fel sau altul. fara cauze finale”. Pana la urma. ale prozei sale sunt dobandite nu preexistente. la tot pasul. cu semne si premonitii ale nenorocirii. In Ion . Manolescu nu ezita sa afirme ca “hora din primul capitol e o hora a soartei”. Ideea de organicitate nu explica prea multe. O interioarizare si mai puternica a viziuni epice se produce in “Paduirea Spanzuratilor” (1922). “fara cauze eficiente. invocate la inceput.degraba etic decat estetic si s-ar putea traduce prin impartialitate” (N. structura epopeica este mai interiorizata. Manolescu. romanul Hortensiei Papadat-Bengescu. toate acestea fac parte “dintr-un ritm esential al existentei”. apelul la organicitate. Interpretarea in sens etic a idei de obiectivitate are. ci de alte fatalitati (“glasul pamantului”. Toposul horei. oloaga. Riscul insa e de a-l izola pe Rebreanu intr-o formula de tipul “par luimeme”. Manolescu). romancierul marturiseste ca “fiecare realizare artistica contine in sine un fel de nostalgie a eticului”. precipitata a eroilor spre sfarsit inevitabil. iar un personaj cu insusiri oraculare a Savista. Criticul il judeca pe Rebreanu mai mult in raport cu Slavici si Agarbiceanu. Lovinescu romanul vadeste “aceeasi magistrala putere de evocare realista prin ingramadirea amanuntelor si episoadelor”.nu putine. chiar daca este cate ceva si din toate acestea. la Rebreanu. toate calitatile. E vorba de proiectia mai multor puncte de vedere asupra aceleiasi realitati. Precizarea vine la timp. Existenta personajelor “este privita fara relativism si fara ironie. cuprinsa intr-o temporalitate lenta. dar de aceeasi maretie tragica. Si Lovinescu vedea in “Ion” o constructie epica pura. indeosebi in “Rascoala”. care imprima o miscare solemna si. Mai potrivit ni se pare. 1934) aceasta carte “unica”. ingloband-o in sine ”. dar are avantajul ca protejeaza semnificatiile imanente ale operei. ca viziune si discurs epic. “cruzimea observatiei nu devine caricaturala. Dar schimbarea de perspectiva 5 . cu efectul deosebit produs de “acceleratia in progresie geometrica a actiunii”. intr-o exegeza mai recenta (Mircea muhtu). Un alt critic vorbea de “paradoxul organicitatii” in legatura cu creatia lui Liviu Rebreanu.Or. un ritm supraindividual – se intelege. are si conotatii fatidice. care transcede “tendinta de nivelare a naturalismului”. pentru E. In sprijinul obiectivitatii poate fi invocata si strucutra epopeica a epicii rebreniene. la “teologie”. prezenta. “grandioasa si bogata ca o epopee”. la care vocea auctoriala e. N. dupa cum moartea lui Moarcas sau a lui Avrum anunta sinuciderea Anei.”glasul iubirii”). produs al constiintei artistice si nu al instinctului. ceva similar cu multiplicarea reflectorilor in “Concert din muzica de Bach”. Nu mai e vorba aici de potrivnicia zeilor. Traiectul acestora e prefigurat de la bun inceput si presarat apoi. Totusi. fundamental pentru epica “obiectiva” a lui Rebreanu. totusi. Lovinescu insusi vedea in personajul Ion o figura simbolica ”mai mare ca natura”. 1900-1937”). facand din rbreanu “cel mai mare creator epic al literaturii noastre” (“Istoira literaturii romane contemporane. lipsind moralismul”. In aceleasi confesiuni. si un sens ceva mai profund. in acest caz. ce trece parca pe deasupra istoriei. totusi. Pana si tanarul Eugen Ionescu admira fara rezerve (in faimosul “Nu”. cum procedeaza N. decat la cauze finale.

scrie Aurel Sasu. si in cel al lui Puiu Faranga ( din “Ciuleandra” ) psihologia e numai pretext pentru anchetarea unor cazuri sau a unui proces de constiinta : un proces mai degraba moral-spiritual decat pur psihologic. Rebreanu tinea cel mai mult la romenul “Adam si Eva”. Acest limbaj inca apartine “perspectivei detasate a unui narator impersonal” sau. atractia sexuala sau teama de moarte determina. cu alte cuvinte. pamantul ca obiect de adoratie erotica in “Ion” sau raportul freudian Tata-fiu in “Ciuleandra”. Avand ca tema metempsihoza. Cu toate acestea. dar limabajul ramane “prea personal si prea decis” ( N. “cartea iluziilor eterne”. nu se poate contesta autenticitatea si profunzimea trairii la personajele din aceste romane ale lui Rebreanu. E. Introduce doar unele elemente caracteristice ale romanului psihologic. nu vorbeste de “patriotism” sau de Romania Mare. nici in “Ciuleandra”. Partea oculara romanului se refera la cele sapte incarnari 6 . Oricum. “Intre cei patru pereti ai sai. Manolescu ). Ar fi vorba. Apelul la aspectul moral revine aproape in toate comentariile critice : drama eroului “rezulta din tensiunea opozitiei constiintei umane fata de imperativul datoriei exterioare constiintei” (Lucian Raicu). care depaseste cadrele severe ale discursului realist. alteori. insa viziunea epica propriu-zisa nu se schimba. “un roman constiintei”. simbolul esential in “Ciuleandra” este “sarpele fantastic”. In cazul acesta. Si mai nuantata ne apare formula realismului rebrenian din perspectiva criticii profunzimilor. Spre exemplificare pot fi amintite unele experinete dostoievskiene ale personajelor. insotita de sentimentul retrairi anumitor momente petrecute candva in trecut. Acelasi efect il are alterarea realismului “prin insertii romantice sau fantastice” ori prin nazuinta catre metafizic. dintre toate cartile sal . Paradoxal. Lovinescu considera “Padurea Spanzuratilor” drept “unul din cele mai bune romane psihologice romane. scrierea aceasta evidentiaza mai ales “reflectii deghizate asupra timpului si existentei omenesti”. de un fel de realism psihologic. e prea liric si metaforic : analiza psihologica devine mai mult prilej de revelatie in planul constiintei. Si in cazul lui Bologa. Cele sapte episoade ale cartii ilustreaza. Acelasi critic vede in “Padurea Spanzuratilor”. incat “multiplicitatea subiectiva” sa devina refractara oricarei totalizari epice. inainte de toate. critica mai noua sustine ca Liviu Rebreanu nu face. in “Adam si Eva”. E. in esenta. Naratorul nu se multiplica ci doar isi creeaza nenumarati intremediari. comportarile individului uman. De fapt. in primul rand. De unde si interesul pentru pornirile obscure ale personajelor. In schimb. opera lui Rebreanu protejeaza un om profund”. ideea de ciclicitate a existentei. intr-o conferinta (“Literatura si iubire”) autorul afirmand ca foamea. constiinta lui Bologa ar fi mai curand “etica si generala decat psihologica”. Lovinescu avea totusi dreptate. in sensul analizei evolutive a unui singur caz de constiinta”.naratoare nu merge pana acolo. cazul lui de constiinta se zbate mai mult in cadrul unei incompatibilitati morale si omenesti”. propriu-zis roman de analiza psihologica nici in “Padurea Spanzuratilor”. Criticul e convins ca analiza e impinsa dincolo de “tesatura logica” pana in subconstient : “Apostol Bologa nu devine un “nationalist” militant.

Constructia arhitecturala cea mai severa. Bucuresti. putem identifica cel putin trei ipostaze ale temporalitatii : tipul obiectiv (exterior). Ov. castiga prin timpul interior al personajelor. ca in “Ion” sau “Rascoala”. pentru a intari iluzia realului ( la nivelul timpului ficitunii). Ed. Cele doua registre epice alterneaza insesizabil in desfasurarea naratiunii. 1995. Atunci. De obicei. profund al personajelor sale. Critica profunzimilor se afla aici pe un teren mai mult decat favorabil. Sasu. Manuca. Este ceea ce E. In general. Cartea Romaneasca. Bucuresti. toate romanele lui Rebreanu incep si se sfasesc la fel. Lovinescu numea. moartea ) care ii obnubileaza complet constiinta. stadiile temporalitatii comunica intre ele : ciclicitatea timpului obiectiv. uneori. Minerva. „Arca lui Noe. Decisiva insa pentru fiecare personaj este intrarea in timpul interior. ca in “Adam si Eva”. Accentul cade cum era si firesc. timpul interiorizat apartine visarii. Evolutia „prozei literare”. personajul se rostogoleste ireversibil spre moarte (Ion. 1928 . . de a se insinua suficient de hotarat in acest timp interior.Apostol Bologa. timpul interior al personajelor si timpul fictiunii (al iluziei). Toma Pahontu din “Gorila” etc. o dimensiune de adancime si mister. “cu care tinde sa se integreze in viata spiritula”.succesive ale lui Toma Novac in cautarea principiului femenin.S. Bucuresti. iar timpul tern corespunde existentei lucide. E. Albatros. “Adam si Eva” este singurul roman metafizic scris de Rebreanu si se deosebeste destul de mult de alte increcari similare (Eminescu. a timpului interior. Dan. Ed. Fireste. “aglomerarea de imponderabile”. Mircea. Moldova. Iasi. al exigentei se regaseste. Muhtu. ca trasatura esentiala a modernitatii formulei epice a romanului rebrenian. „Liviu Rebreanu – paradoxul organicitatii”. cheia intregii intrepretari o constitutie viziunea asupra timpului si in special. Mircea Eliade). bunaoara. pe timpul interior al personajelor. In romanele lui Liviu Rebreanu. “optica demiurgica. Ed. Ed. Bucuresti. fara ca lumea sa bage de seama aceasta”. Cluj-Napoca. De fapt. Ancora. „Liviu Rebreanu – sarbatoarea operei”. „Istoria literaturii romane contemporane IV”. posesia.Crohmalniceanu. Aurel. vol. cu trimiteri tocmai spre zona de profunzime a acesteia. 1991 .I. Manolescu. Citita fara prejudecati. singurul care poate da seama de natura lor profunda. Marea dificultate a autorului vine tocmai din neputinta. in obsesia constructiei epice circulare.Crohmalniceanu). Nicolae.. BIBLIOGRAFIE : Lovinescu. 1980 . 1978 . „Liviu Rebreanu sau lumea prezumtivului”. atat de inspirat.) sau se indreapta la fel de vijelios catre “un viitor devorant”. Nu lipsesc unele aspecte ale unui realism impins pana al brutalitate si chiar pana al cruzimea ezoterica (din episodul in care eroul este jupuit de viu). Ed. Eseu despre romanul romanesc”. 1984 . cartea deschide o perspectiva critica inedita asupra intregii opere a scriitorului. Faptul coincide cu supunerea eroului fata de un instinct fundamental ( iubirea. 7 . omniscienta si omniprezenta creaza o piedica insurmontabila acestui proiect” (Ov. Ed. Dacia. “Viclenia romancierului realist – spune acelasi critic – consta in a face al doilea timp sa se sfarseasca in primul.S. „Cinci prozatori in cinci feluri de lectura”.

Sesizand ca problema pamantului este “insasi problema vietii romanesti. a incoltit ideea unui roman. pentru Ardeal. inchegand aceeasi tulpina regenerata cu seva noua”. Dupa aproape trei ani de limpeziri. Cu aceasta adaugire. deschide larg calea romanului romanesc modern. urmarind o trilogie care sa trateze aceeasi tema. de altfel. afirmat in literatura universala prin romanele lui Balzac. din cuvintele caruia “se simtea o dragoste pentru pamant aproape bolnavicioasa”. din ce in ce mai fine. Liviu Rebreanu sta in linia intai. ramanand la titlul “Zestrea”. literatura romana fusese orientata spre idilizarea lumii satului. fiul invatatorului Herdelea.a. Rebreanu a dezvoltat un plan de roman de cu totul alte proportii si dimensiuni. scriitorul facandu-si diverse notite si insemnand scrierea cu titlul “Zestrea”. a existentei poporului romanesc”. un eveniment din satul sau. Calinescu. fiind si cel care. perioada intrebelica a insemnat o reasezare a discursului literar in fata exigentelor valorii estetice. Pompiliu Constantinescu s. dar dandu-si seama ca “iesise ceva cu desavarsire neorganic”. Stendhal sau Zola. Lovinescu. la inceputul secolului al XX-lea. isi incolacesc bratele. permitand scriitorilor o mare varietate de mijloace de reprezentare a realitatii. . ideea venindu-i de la o intamplare din propria sa familie. geneza romanului “Ion” este legata de cateva elemente autobiografice : o scena pe care a vazut-o. este peceput de catre cei mai importanti critici literari ai momentului : E. “Ion” apare dupa o perioada de criza a romanului romanesc. cand un taran “deodata s-a aplecat si a sarutat pamnatul. asa cum. . marturiseste Rebreanu.“Ion” Dupa ce. care si-a batut crunt fata pentru ca ramasese insarcinata cu un tanar sarac. Ion Pop al Glanetasului. urmand a fi personajul care sa circule in toate trei romanele. reflectand o traditie de factura realista care coboara pana la “Ciocoii vechi si noi” de N. “Incepuse a mi se sintetiza in minte ca o figura grafica : o tulpina se desparte in doua ramuri viguroase care. L-a sarutat ca pe o ibovnica . ceea ce l-a determinat pe prozator sa scrie imediat o nuvela intitulata “Rusinea”. dand o capodopera in maniera realismului dur. Perpessicius. cele doua ramuri se impreuna apoi iarasi. mersul romanului. trecand apoi prin “Ciclul Comanestenilor” al lui duiliu Zamfirescu si “Mara” lui S. Dupa cum afirma Rebreanu in articolul “Marturisiri” din volumul “Amalgam” (1943). Titu. la randul lor. Filimon. Vechiul Regat si Basarabia. prin “Ion” (1920). bogat. Mai apoi s-a gandit sa completeze imaginea satului transilvanean cu destinul unei familii de intelectuali. Cartea lui Rebreanu constituie un eveniment de referinta pentru destinul romanului autohton. G. Prin martie 1913 se asaza pentru prima data serios la masa de scris. Intre prozatorii vremii. o discutie cu un flacau foarte sarac din vecini. in moduri diferite. Din legatura intre cele trei momente. In august 1916 porneste sa scrie din nou 8 . va dobandi un rol important. cu un taran vaduv. in toate partile.”.

cu care intra intr-un conflict care se va intinde pe tot parcursul romanului. parca nimic nu s-ar fi schimbat ( .si intr-o noapte realizeaza intreg capitolul intai. acomodarea cu geografia locului ce urmeaza a fi scena intamplarilor. asamblandu-se intr-o realitate complexa care da senzatia viziunii totale. care desi anodin. titlulrile acestora sintetizand esenta continutului. care. asa cum relateaza autorul. dupa care romanul urma sa reprezinte “un corp sferoid”. Teama operei o constitutie zugravirea universului satului transilvanean de la inceputul secolului XX. in centrul caruia sta imaginea taranului roman care lupta pentru pamant. tine si imaginea de la inceputul si de la sfarsitul cartii. dupa ce “Satul a ramas inapoi acelasi. bataia dintre flacai si toate celelalte amanunte. sunt adunate la un loc de catre prozator in prima secventa care infatiseaza viata satului : hora. isi vede visurile realizate prin apropierea de Ana. in vesnicia macrocosmosului. din ratiuni in primul rand editoriale. . imagini ale aceleiasi lumi. ) Drumul trece prin Jidovitza ( . si 9 .”. stapanit de o obsesiva dorinta de a avea pamant. intreaga arhittectura a romanului corespunzand figurii grafice pe care prozatorul si-o construise. pana a-l adecva perfect ideii pre-existente. trecand Somesul. dar saraca. Toate informatiile de pana aici. se adauga amintirile din satul primei copilarii : petrecerea de la hora. si al intelectualitatii rurale cu insistenta asupra familiei invatatorului Herdelea. m-i s-a parut expresiv : Ion ”. . incorporarea in universul romanesc. unul din bogatii satului. Romanul este terminat dupa doi ani. Din punct de vedere compozitioanl. in noasptea aceea s-au creat”. La randul lor. asezate dupa grupuri si ierarhii. surprinse in atitudini semnificative. primul avand sase capitole. In centrul actiunii se afla figura lui Ion. traversand satul Jidovitza “ca sa dea buzna in pripasul pitit intr-o scrantitura de coline”. In final. “ritmul si tonul intregului roman. Este vorba despre metafora drumului. Pentru a-si atinge scopul. constituind de fapt. cu Ion in centru. o fata frumoasa. Cele doua planuri : al taranilor. ca intr-un ritual hipnotic. semn ca ne-am intors in marea aventura cotidiana a propriei noastre vieti. fiica lui Vasile Baciu. personajul isi reprima iubirea pentru Florica. de unde si impresia de monografie a satului transilvanean. . reproduse dupa marturisirile deja amintite. ca martor al unei vieti imaginare. iar al doilea sapte. pretext de intalnire a personajelor. La datele de mai sus. romanul a fost impartit in doua volume : “Glasul pamantului” si “Glasul iubirii”. vorbesc despre extraordinara capacitate a scriitorului de a se reciti si de a-si impune o anume disciplina a lucrului temeinic. . Rebreanu ii gaseste “un titlu nou. . Se intampla astfel intrarea in fictiune. Actiunea romanului este dispusa pe doua planuri. cheful de la carciuma. scandalul. care se deruleaza paralel si se intersecteaza. capitolele au fost strucutrate in 6-9 secvente epice. ) si pe urma se pierde in soseaua cea mare si fara de inceput . . pe care cititorul este purtat in primele pagini. De aceeasi figura.

dar aceasta descarcare ii reaseaza in suflet imaginea Floricai. Ion se confunda cu o idee. Aceasta iubire pentru pamant. Cea dintai preocupare si mandrie a sa este construirea unei biserici si sporirea averilor bisericesti. un tanar cu veleitati de poet. asadar. este ucis cu lovituri de sapa. Il vedem acum pe Ion remarcand din nou uratenia Anei in comparatie cu Florica. Laura. care tine de straturile de profunzime ale fiintei sau. dupa care ii moare si copilul. care ajunge sa-l posede intr-o asa masura. in favoarea celei efemere. pare ca nu fiinta umana care-si respecta conditia actioneaza. pragmatice. Intre timp Florica s-a maritat cu George Bulbuc. rival al lui Ion si la mana Anei. Un rol important in viata satului il are preotul Belciug. intre el si familia Herdelea se produce impacarea si buna intelegere. pana la moarte copilului. nechemata. . Ion. pe atat de inumana. Invatatorul face fata cu greu dificultatilor materiale si. ca ma-sa. il saruta cu voluptate. Dupa ce naste Ana. incat devine sclavul 10 . Unde punea el mana punea si Dumnezeu mila. determinand uneori umiliri si compromisuri. Pe fiul sau Titu. Relatiile cu Vasile Baciu raman tensionate. in timp ce. fiica cea mare a sotilor Herdelea. spre care il indeamna “glasul iubirii”. “I se adaoga in creieri. pentru ca el nici nu-si pune probleme de natura etica si deci. Aceasta optiune. coplesindu-l”. caci. la dimensiunea eterna a existentei. mai degraba de un subconstient ancestral ce determina destinul taranului roman. fiul unui taran instarit. fac din Ion un amoral. ceea ce il va duce spre moarte. iar atitudinea fata de Ana facand-o pe aceasta sa se sinucida. daca cine ti-e drag pe lume nu-i la tau?”. se casatoreste cu George Pintea. desi iubise pe altcineva. spre finalul operei. Personajul evolueaza intre doua atitudini extreme : in prima parte a romanului e convins ca “Dragostea nu ajunge in viata . acum. intrebarea : ce folos de pamanturi. Scena nuntii scoate in evidenta adevaratele relatii dintre personaje. ce pare ca il domina cu o forta mai mare decat vointa sau respectarea conventiilor de convietuire. intr-un gest de suprema marturisire a dragostei pentru pamant. Ion obtine de la socrul sau inscrierea tutror pamanturilor pe numele lui si. scriitorul il pregateste ca personaj de legatura intre romanele proiectate. fiul unui taran risipitor. lasand-o insarcinata pe Ana si astfel fortandu-l pe Vasile Baciu sa-l accepte ca ginere. Drasostea e numai adaosul”. dar si ins ranchiunos.isi urmeaza cu tenacitate si rabdare planul. bun roman. sa renunte. ceea ce provoaca animozitati cu familia invatatorului. lipsit de inzestrare pentru munca campului. impotriva convingerilor sale. Astfel ca. . “era iute si harnic. Iar pamantul ii era drag ca ochii din cap”. pe cat de telurica. pentru deputatul ungur. ci “Glasul pamantului (care) patrundea navalnic in sufletul flacaului. “Glasul iubirii” devine pentru Ion din ce in ce mai puternic. nu sufera tulburari de pe urma incalcarii vreunor principii. intrand in conflict cu autoritatile. In final. ca o chemare. surprins de sotul inselat. voteaza. il va insoti pe un traseu care-l obliga sa ignore propriile-i porniri sufletesti. Nici viata intelectualitatii nu este ferita de tulburari si privatiuni. sfetnic si conciliator intre Ion si Vasile Baciu.

intelegand prin realism “Viata eternizata prin miscari sufletesti”. isi cobora fruntea si-si lipi buzele cu voluptate de pamntul ud”. il inzestreaza cu resorturi si trairi interioate in stare sa-I motiveze comportamentul. care-si plimba obiectivul. prin “Ion”. sotul acesteia. Lipsita de orice vocatie a fericirii. este Ana. invatator. cum sustine prozatorul in textul citat. calaul si victima. ori de cate ori se apropie de un sentiment de bucurie si implinire sau traieste o atare stare. cel mai important roman realist. In momentul in care devine stapanul delnitelor lui Vasile Baciu.d. manevrelor diabolice si a actelor reprosabile. neabatandu-l din drum nici macar apostrofarea de catre preotul Belciug in biserica. situatia ei nu se schimba nici dupa nunta. Actionand in conformitate cu propriile sale sentimente. urmarind gesturile Anei pregatindu-se sa se spanzure. functionari. ). practica. nunta. Ion pare a fi condus de o inteligenta aparte. chiar calcand peste viata Anei. in ciuda. Purtand in pantece odrasla acestuia. moartea. cu incetinitorul. fiind omorat de catre George. din perspectiva conditiei sale tragice.m. este batuta si izgonita si de sot si de tata “Si atunci gandul mortii I se coboara in suflet ca o scapare fericita”. Ion nu ne apare ca o imagine hidoasa a raului. destinul si fatalitatea. personajul reuseste.pamantului. ea sufera cate o lovitura din impactul cu realitatea. neabsolvindu-l fatis de vina. Interesant si remarcabil este faptul ca. pentru a carui iubire sacrifica totul. gesturile sale tradeaza o posesie de natura erotica : “se lasa in genunchi. in scenariul iubirii pentru Florica nu mai este la fel de abil si esueaza. in egala masura. oameni politici s. Cu “Ion”. Rebreanu realizeaza un personaj memorabil. In urzirea planului si aplicarea aceetuia. asa cum afirma in articolul “Cred” din 1924.a. Astfel ca in limabajul operei contine calitati proprii stilului unui discurs 11 . la nivelul scriiturii este preferabila “expresia bolovanoasa” in locul “stralucirilor stilistice” care “se fac mai totdeauna in detrimentul preciziei si a miscarii de viata”. preot. caci prozatorul il priveste cu simpatie si-l cladeste in asa fel incat. imagine dura si plina de forta in care se intrupeaza. Conform unui atare program. Ana nu face decat sa joace perfect rolul pe care i l-a confectionat feciorul Glanetasului. in implinirea dorintei de a avea pamant. Cu convingerea ca literatura “inseamna creatie de oameni si de viata”. Fara dibacie si siretenie nu ajungi la mal niciodata”. luminate de iubirea sincera pentru Ion. Rebreanu a dat literaturii romane. ci si de reprezentarea momentelor semnificative din viata satului : nasterea. Urmarirea atenta a fiecarui pas catre atingerea scopului il izoleaza si-l imunizeaza in fat reprosurilor celorlalti. Daca. visul si cosmarul. Cel mai impresionant personaj al romanului. expresie sintetica si esentializata a relatiei dintre taranul transilvanean si pamant. Gandul devine fapta si acum asistam la o scena magistral realizata de scriitor. hora. mijlocul si instrumentul prin care Ion ajunge in posesia pamnturilor lui Vasile Baciu. dupa principiul “Graba stirca treaba. Dimensiunea epopeica si monografica a romanului este data nu numai de prestatia personajelor care populeaza cartea ( tarani bogati sau saraci.

col. polifonia constructiei creeaza o simfonie dramatica. “Arca lui Noe”. Minerva. Minerva. cu tonalitati mai ales dure. Bucuresti. Ed. monumentala si bine articulata estetic. concizia. “Introducere in opera lui Liviu Rebreanu”. precizia. Nicolae. Ed. din seria impunatoarelor edificii romanesti ale perioadei dintre cele doua razboaie mondiale. Eminescu. Manolescu. si cu tulburatoare dispuneri ale contrapunctului. sobrietatea. vol. incat. Bucuresti. Ed. I. dar si induiosatoare. Bucuresti. cand precipitat. 1976 . “Biblioteca critica”. BIBLIOGRAFIE : Sandulescu. 1987 12 . cu sunete limpezi. Al. cu alternante ale ritmului. prima realizare consistenta.de factura realista : proprietatea termenilor. prefata si aparat critic de Paul Dugneanu. “Ion” poate fi considerat actul de nastere a romanului romanesc modern. “Liviu Rebreanu” – antologie. 1980 . Urmarea acestora este o armonizare maiestrizata a continutului cu expresia.. cand lent.

Este elementul clar al modernitatii care plaseaza romanul intr-o alta sfera decat aceea a prozei sociale traditionaliste ilustrata prin “Ion”. raman intiparite profund in memoria scriitorului. “Padurea spanzuratilor”. expresia unei crize de identitate care a caracterizat intelectualitatea unei epoci. deci. “acuzat de crima. ilustreaza cu siguranta ultimul tip de creatie. metaforic exprimat aici prin imaginea razboiului. Perspectiva asupra razboiului difera sensibil in raport cu cea de pana la 1922. in care “ordinea nu e data din afara prin unitatea unei epoci sau a unei existente umane. romanul impleteste doua aspecte : evocarea primului razboi mondial si prezentarea conditiei intelectualului. El izoleaza si desfasoara un episod semnificativ”. Rebreanu dezbate obiectiv fenomenul razboiului. va marturisi scriitorul. Manolescu citea “Padurea spanzuratilor” ca pe un “roman dostoievskian”. Romanul structurat in patru parti de o simetrie remarcabila ( fiecare din primele trei parti cuprinde unsprezece capitole). Romanele apar. trimite prin circularitatea sa la procedeul specific realistilor. istoria unei incercari de regasire a sinelui intr-un moment de haos amintind de sfarsitul de lume. Tematic. astfel. Rebreanu are obsesia sfericitatii in constructia epica. este doar imboldul necesar creatiei. romanul activ. ci e creata prin libera dispozitie a romancierului. de dezertare si spionaj” si executat prin spanzurarea la 14 mai 1917. si zvonul ca asemenea atrocitati s-ar fi petrecut “si pe frontul romanesc”. chiar cu biografia scriitorului : destinul tragic al fratelui sau. 13 . care defasoara o viata si romanul activ. el distinge trei tipuri fundamentale: “romanul brut. “Sovairile lui Apostol. “Padurea spanzuratilor” fiind una din cele mai socante imagini prezentate vreodata. sunt sovairile noastre. care zugraveste o epoca. semn al deplasarii spre romanul analitic. romanul pasiv. Semnificatia titlului trimite la ideea de personaj-simbol. El obsrva in primul rand scaderea autoritatii “auctoriale”. N. demintindu-l. in studiul intitulat “Estetica romanului”. care marturisea ca refuza “literatura eroica efervescenta ca sifonul”. Rebreanu sintetizeaza “prototipul unei generatii ”. ale tuturor”. Romanul este. romanul publicat in anul 1922. conexiuni cu realitatea. Emil Rrebreanu. Ca si la Camil Petrescu. Geneza romanului presupune.“Padurea Spanzuratilor” In clasificarea romanului pe care Albert Thibaudet o face in anul 1912. ca intotdeauna in procesul de creatie rebrenian. O fotografie cuprinzand imaginea de cosmar a unei “paduri de spanzurati”. obsesie verificata si in “Ion”si “Rascoala”. In Apostol Bologa. ca unitati perfecte. molecule ale marelui mister universal. Romanul este povestea unei experiente limita care traumatizeaza o constiinta. care izoleaza o criza”.

acuzat de dezertare. caci dorise sa-i demonstreze logodnicei sale virtutile ostasesti. Vocile celorlalti. Bologa voteaza cu seninatate pentru pedepsirea exemplara a acestuia. Apostol va afirma : “In orice caz n-am sa dau socoteala decat constiintei mele. Aflat pe front ca ofiter in armata Imperiului Austro-Ungar. Apostol ilustreza trecerea de la starea de multumire si echilibru sufletesc. bazat pe retrospectie. stat. care l-a gasit vinovat”. Rebreanu propune un erou problematic a carui stare naturala este aceea de reflexivitate. De altfel. deci. sub influenta a doi factori formativi anatagonici : mama. Momentul are valente simbolice. o “repetitie generala” pentru ultima. Firul epic este intrerupt prin analepsa. Facand parte din completul de judecata al locotenetului Oto Svoboda. Urmarind cronologia faptelor. asistand chiar la executia lui. si tatal. inclinat mai degraba spre a gandi decat spre a actiona. emitand pareri in antiteza asupra razboiului. in final. insa Apostol va trece din postura de privitor in aceea de actant. Rebreanu aduce in prim-plan. iar “razboiul e un distrugator de energii” (Klapka). studiile de filozofie pe care le face sugereaza caracterul sau dilematic si ele reprezinta o 14 . Prima scena e. razboi. care va intra din acel moment intr-o adanca criza de constiinta. Replici memorabile sunt inregistrate acum. reprezinta de fapt exteriorizarea vocilor propriei constiinte. In cadrul intalnirii cu ceilalti ofiteri. “Mai presus de om de interesele lui particulare. Dezechilibrul psihic incepe insa in momentul in care in sufletul sau se strecoara indoiala asupra justitiei hotararii luate si nu mai poate sta drept in fata propriei constiinte. il va distruge. prin flash-uri ale memoriei. iar efectul lor consta in lenta deteriorare a increderii in principiile de viata avute pana atunci. Indarjit in a-si argumenta pozitia. viata. cu atat mai mult cu cat aceasta moarte-eliberare va fi reluata si in finalul textului. pentru care “razboiul e un generator de energie”. la starea de angoasa si obsesie chinuitoare care. stilul rebrenian fiind cunoscut inca din “Ion” drept aluziv-anticipativ. Treptat el ajunge sa inteleaga ca “Nimic nu e mai presus de om” (Gross). inrolat din orgoliu prostesc. Apostol asista la un dialog in contradictoriu. filozofand asupra notiunilor de on. Discutia de la popota este a doua scena-cheie pe parcursul evolutiei interioare a eroului. spirit religios care ii insufla lui Apostol ( nume cu rezonanta biblica ) cultul lui Dumnezeu. ci “judecatorul” sau. e statul” crede initial Bologa. a carei solutie va fi doar moartea. In mod ciudat. Anii de tinerete se caracterizeaza prin incercarea de a-si contura o filozofie de viata. cel care are sentimentul culpabilitatii nu pare a fi comandantul. un caracter oscilant. moarte. episoade semnificative ale existentei de pana atunci a eroului. Modelarea sa sufleteasca se produsese in ani copilariei si ai adolescentei. vom observa un fir sinuos. ea are un rol anticipativ. Ca si alte episoade din roman.Orientandu-se catre un intelectual. tulburata de episodul executiei. memorandist care ii transmisese fiului crezul intregii sale existente anticipand parca cele doua forte ale conflictului interior care il va macina peste ani : “ca barbat sa-ti faci datoria si sa nu uiti niciodata ca esti roman”.

in care curba conflictului interior este ascendenta. Distrugerea reflectorului rusesc nu-i asigura dreptul de a fi mutat pe un alt front si cea dintai incercare de a dezerta pe frontul rusesc se soldeaza cu ranirea sa. 15 . Incercarea de a evita acesta situatie-limita este disperata. punct necesar in evolutia romanului romanesc. Stilul este de o sobrietate impunatoare. Interesul lui merge in sensul preciziei exprimarii. “in seamna a-l dezorganiza. Rebreanu utilizeaza peisajul ca semnal psihologic. cum spune R. Observatiei autorului – narator i se alatura monologul interior. adeptul scrisului anticalofil. inaintea lui Camil Petrescu. In confruntarea om-istorie. “Momentul Rebreanu. Din dorinta de a se confrunta cu viata si parca pentru as verifica practic aceasta conceptie de viata. omul e lipsit de posiblitatea unei optiuni cu adevarat libere. ci de faptul ca s-a simtit o clipa “complet” in raport cu lumea sau c-a simtit lumea “incompleta” in raport cu visul sau”. Apostol nu rezista presiunii pe care istoria o exercita supra sa. Bologa se inroleaza in armata. Aurel Sasu explica astfel drama eroului : “drama lui nu tine de a reusi sau nu a reusi. doar epitetul nuanteaza pe alocuri exprimarea. echilibrul pe care il contemplase stupefiat pe fata cehului Svoboda. Autorul “Padurii Spanzuratilor” este. care ii apartine. Acelasi critic observa “tirania privirii” care deschide si inchide romanul. se va intreba : “oare cine sa fie Apostol Bologa?” ca si cand numele nu l-ar mai reprezenta. Vazandu-si numele pe crucea pregatita. condamnarea lui Svoboda i-au dat iluzia unei optiuni reale Apostol are in acest moment sentimentul de a fi prizonierul unei istorii in care oamenii sunt simpli pioni. Barthes. Modalitatile de analiza utilizate de Rebreanu sunt cele clasice. a-l statornicii apoi in dezordinea sa pe celalalt” si se incheie cu un alt sens al privirii eroului “ochii lui insetati de lumina rasaritului”. invingand-o : moartea. nici de ura sau impacare. Fara sa fie descriptiv ca Sadoveanu. Daca inrolarea. devin obsesie in momentul in care Klapka il anunta ca vor trece pe frontul romanesc. privire care.perioada ce echivaleaza in abstragerea din universul real. nemarturisite. notatia este exacta. Se justifica astfel si atitudinea in fata mortii. Fire excesiv sovaielnica. figurile de stil sunt aproape absente. Indoielile privind justetea deciziei sale in cazul Svoboda. notarea cu precizie a notatiei organice ca expresie a unei stari de spirit. ca simbol. actele de eroism. Pentru el exista o unica posibilitate de a se sustrage istoriei . Observam pe parcursul traseului sau existential alternarea unor momente de acalmie cu perioade tensionate. sentimentul regasirii de sine care ii aduce calmul. roman ce anticipeaza cele doua teme majore ce vor orienta epica romaneasca interbelica : intelectualul si razboiul”. Dezechilibrul sufletesc al lui Bologa debutase sub privirea lui Svoboda. cum insusi se caracteriza. care sa-l exprime in individualitatea sa. isi completeaza profilul prin romanul “Padurea Spanzuratilor”. Dezertarea este deci o optiune reala. nu creatorii si modelatorii ei.

sarbatoarea operei”.S. Crohmalniceanu. Ov. Ed. 1978 . Ed.. Bucuresti. Bucuresti. Bucuresti. Dragos. Aurel. “Literatura romana intre cele doua razboaie mondiale”. Elena. Editura Stiintifica si Enciclopedica. Pentru Literatura.BIBLIOGRAFIE : Sasu. “Structuri narative la Liviu Rebreanu”. Albatros. 1981 16 . 1976. “Liviu Rebreanu.

Pamant!”. Miron Iuga este un personaj deosebit in contextul naratiunii. nu zic. pamant care apartinuse mai demult familiei. de la Nadina. de aceea nu-l aproba pe Titu Herdelea pentru ca a parasit Ardealul. surprins in contextul unuia dintre cele mai dramatice evenimente istorice. in care este reflectat cadrul rustic din Muntenia. dar mai dragi mi-s 17 . cu impresia de sfericitate data de scena initiala si de cea finala. Tehnica cinematografica il ajuta pe romancier sa ofere o imagine veridica a satului Amara si a imprejurimilor. Babaroaga. totul concentrandu-se in jurul unei utopice porunci al lui Voda. mustind de esenta. actiunea ar trebui urmarita potrivit momentelor evenimentului din 1907 : acumularile de revolta. se poate observa. stari reflectate de gesturi. Viata langa pamant ii da forta si satisfactii. si unde au fost s-au cam spulberat”. Fiecare are adunate in suflet amaraciunea. El isi iubeste cu patiuma pamantul si nu intamplator autorul insista asupra starii sale sufletesti din momentul cand vrea sa-si recupereze. conform careia pamanturile se vor imparti celor multi si oropsiti. sa fie legat de durerile pamantului si oamenilor din preajma lui”. Barlogu. . pe etape si capitole. Taranii sunt animati de gandul ca pot avea pamant pentru ca circulau zvonuri incurajatoare pentru soarta lor. Din marturisirie sale aflam ca : ”romanul e o lume noua nascuta din lumea subconstientului meu. Acest aspect este preliminar actului de curaj al confruntarii cu Miron Iuga. mandru de pozitia sa sociala. din familiile celor bogati. Rebreanu procedeaza intr-o maniera moderna. Rebreanu este un sciitor realist cu influente naturaliste. Urmarind firul epic al cartii. actiunile de pregatie. nu poate inchipui o carte substantiala. taranii din Amara traiau sub semnul imperativului : “Pamant . . . Actiunea se ordoneaza pe 2 planuri. vorbe. ci de o anume spontaneitate. Sau : este o viata de fictiune izvorata dintr—o viata adevarata: a mea!”. mosia Babaroaga. arendasii. calculat. .“Rascoala” Reprezentant al realismului critic interbelic. trateaza cu multa deferenta impostorii. asta e chestia taraneasca! . Liviu Rbreanu isi nuanteaza creati a literara in 1932. Romanul “Rascoala” este rezultatul unei vaste documentatii si are aceeasi structura bine gandita. . ca nu poate fi vorba de o pregatire minutioasa a rascoalei. de la mediul satesc la cel plin de fast. Subtextele operei depasesc simpla motivatie personala : “Romancierul care nu e legat de sufletul viu al poporului. care poseda o viziune clara asupra resorturilor scriiturii si a functiei romancierului. revolta. dar si speranta. desfasurarea si reprimarea taranilor. Totusi. a declansarii si desfasurarii ei. cand publica o alta “monografie a satului romanesc” : “Rascoala”. de pamntul tarii. dar si un fel de “parinte al taranilor”. revoltele din 1907. Starea de lucruri este recunoscuta si de Grigore Iuga : “Apoi vezi pamanturile oamenilor. mimica. Pamant . Nemultumirile se acumulasera. Ruginoasa. . reprezentand viata la tara si cea de la oras. Gliganu. Romancierul trebuie sa aiba un duh national. priviri. stapanul pamanturilor. Replica lui Miron Iuga pe aceasta tema dezvaluie si dragoastea de tara a acestui boier : „Dragi imi sunt ardeleni care vin incoace. Lespezi. trecand firesc de la o imagine la alta. parvenitii. Pamanturile ! Nu prea sunt. Inteligent.

omorarea lui Miron Iuga si a Nadinei. daca romancierul nu era in circumstanta ardelean si n-ar fi simtit nevoia unui martor trans-carpatin. vin slanina. ramanse in picioare in mijlocul taranilor care. Personajul nu este flatat : „Aproximativ poet. parca ar fi cautat sa se zmulga de la pieptul mamei”. Gestul pare sa-i fie fatal. Multimea nu poate trai fara conducatori. Aceeasi siguranta de sine o manifesta si cand vin taranii la el : ii infrunta. tot nu se pierde”. Stilul romanului este sobru adapat gravitatii faptelor descrise. Aici fiecare taran actioneaza conform impulsului de moment. lipsi. disolutia. Daca initial taranii au reactii izolate.cei care stau pe loc acolo. ca astfel poporul sa fie la adapost. Titu Herdelea face legatura intre mediile prezentate in carte sau intre planurile acesteia. transmitandu-si unul altuia parca gandurile. Serban Cioculescu defineste astfel personajul „Titu Herdelea putea. i se adreseaza lui Trifon Guju cu „Talharule !”. Melentie Heruvimul incarca doua cosuri cu bunatati spre a le duce acasa unde ii zacea pe moarte sotia. la drept vorbind. frica bestiala. . Pastorul care-si paraseste turma e mai rau ca acela care o conduce prost. parca il sprijineau sa nu cada”. 18 . Scenei preponderent vizuale a mortii lui Miron Iuga i se adauga alta. incepand cu scena omorarii boierului ei actioneaza ca un tot unitar. ameninta. determinarea nevazuta a miscarilor si instinctul de turma. aproximativ gazetar si student neinscris la facultate. copilasul din bratele ei moarte plangea si vrajea din manutele goale. pana va saturati ! . ca apoi . incetul cu incetul. cu teasta zdrobita. propagarea ideilor. vulgar conchistador de fete mari sau mici. crearea miturilor. insa femeia murise. Numai sa nu va bateti si sa nu faceti galagie ca maicuta a murit. joaca un rol sters si anodin. . sa atraga asupra lor fulgerile asupritorilor. toate aceste stadii sunt tratate de Rebreanu cu mijloace Shakespeariene” . Fiecare i-a catre ceva : grane. G. pe cand cu pastori. indesandu-l sa-l loveasca. caci turma singura se risipeste. pedepsirea cumplita a lui Aristide Platamonu atrag dupa sine razbunarea stapanirii care trimite armata in sat. Reprimarea este cumplita : sunt impuscati multi tarani. copii. Batranul Miron Iuga. pentru ca taranii se reped asupra lui : „Zeci de bete se agitau izbind la intrecere. Calinescu surprinde echilibrul perfect dintre forma si continutul cartii pe care o considera un adevarat „document sociologic : Pregatirea inceata a sufetelor pentru nemurire. sa traga cu pusca. si e rusine !” Imaginea dramatica pune in valoare starea jalnica a taranilor ajunsi in prag de disperare. sa infrunte primejdiile. femei. numit de critica literara „erou liant”. El migreaza dintr-un spatiu in altul. lovita de un glonte in frunte . buni sau rai. ca el insusi”. In roman apare si un personaj. Devastarea conacului. O imagine cutremuratoare o reprezinta pe Anghelina : „langa santul soselei. a spiritului de autoritate. fara cunostinta. urmarind de fapt sa-si faca o cariera. Anghelina zacea cu fata in sus nemiscata. Spera ca hrana buna sa o refaca. Durerea taranului este evidenta : „Mancati ce va place copii. in care apar elemente auditive ce cuprinde imaginea devastarii conacului boieresc.

col.BIBLIOGRAFIE : x x x “Liviu Rebreanu interpretat de . Aurel. Bucuresti. 1964 19 . Bucuresti. Albatros. Bucuresti. sarbatoarea operei”. . . Tineretului. “. Biblioteca critica. Ed. Ed. Ed. “Liviu Rebreanu”. 1978 . Eminescu.. Al. Piru. “Liviu Rebreanu. 1987 . Sasu.