LIVIU

REBREANU

Activitatea literară
Punct de reper in proza romaneasca interbelica, L. Rebreanu , scriitor nascut intr-o lume robusta, de tarani ardeleni, inseamna deopotriva continuitate si ruptura , traditie si inovatie. In ciuda aparentei de spirit greoi, masiv, creatia sa, extrem de variata sub raport tematic si artistic, ramane momentul de referinta, punctual de plecare in orice analiza a prozei romanesti din primele decenii ale sec XX . Nascut la 27 noiembrie 1885 la Tarliusaua, in tinutul Nasaudului, Liviu este cel dintai venit pe lume intr-o familie numeroasa ( 14 copii ) a unui invatator, Vasile Rebreanu, fost coleg de scoala si prieten cu G. Cosbuc. Cei dintai ani ai existentie sale se desfasoara in Nasaud, iar scoala primara o face cu tatal sau, la Maieru . Urmeaza doua clase la gimnaziul graniceresc din Nasaud, trei clase la liceul german din Bistrita si inca trei la Scoala de Honvezi din Sopron (Ungaria), unde isi I-a bacalaureatul. In toamna anului 1903 pleaca la Budapesta cu intentia de a studia medicina, dar starea materiala a familiei il determina sa intre ca bursier la Academia Militara “Ludoviceum” din Budapesta pana in 1906, cand iese sublocotenent in armata austro-ungara. Cariera militara a scriitorului se incheie in 1908, in urma unui conflict cu autoritatile, dupa ce fusese repartizat la garnizoana honvezilor regali din Gyula . Participand la serbarile “Astrei” cunoaste scriitori din tara si e decis sa treaca muntii, episod care se va petrece in 1909. La scurt timp, in 1910, e arestat la cererea guvernnului austro-ungar desi dupa o poerioada de detentie la Vacaresti va fi extradat si intemnitat la Gyula. In inchisoare, traduce din M. Gorki. Prima parte a activitatii sale ca scriitor se desfasoara in spatiul jurnalisticii, apoi va colabora la “Lumina”, “Flacara”, “Revista idealista”, “Viata Romaneasca”. Impreuna cu M. Sorbul scoate intre 1910 – 1911 revista “Scena”, iar in 1911 este numit de catre E. Garleanu secretar literar al Teatrului National din Craiova . In 1912 se casatoreste cu Fanny I. Radulescu si in acelasi an ii apare la Orastie cel dintai volum, “Framantari”, ce va urmat in 1919 de “Golanii” si “Marturisire” . In timpul razboiului termina prima versiune a romanului “Ion”, iar dupa incheierea conflagratiei primeste directia colectiei “Scriitori Celebri”, traducand numeroase lucrari . In 1919 va incepe colaborarea la “Sburatorul” cu cronici teatrale si nuvele si in acelasi an are loc premiera piesei “Cadrilul”. In 1920 apare romanul care il va impune drept cel mai important prozator roman de pana atunci, “Ion”. Rebreanu face parte dintre membrii statornici ai cenaclului “Sburatorul”, colaborand la periodicele inspirate de acest cenaclu si fiind chiar director al unor publicatii ce ilustreaza ideologia lovinesciana : “Romania literara” ( 1932 – 1934 ), “Viata” ( 1940 – 1944 ). Romanul aparut in 1920 este considerat de E. Lovinescu “cea mai mare creatie romaneasca” si el ii aduce scriitorului consacrarea academica.
1

un exercitiu premergator constructiilor romanesti. inainte de orice. In 1939 devine membru al Academiei Romane. Complexitatea creatiei sale romanesti consta in armonizarea dimensiunii realiste ( decriptivismul social. Urmeaza o ferventa activitate de creatie publicistica in mai toate revistele timpului. nuvelele si schitele formeaza o parte importanta a operei. cvasi-bestial. Garleanu. scrie teatru. moartea scriitorului survenind la 1 septembrie 1944. etnografica a nuvelisticii lui Slavici. cu izbucniri violente. cu procese incete. eroul dilemmatic. trudnice. introspectie si retrospectie. . Desi “e pretuit cu moderatie ca nuvelist” ( D. Lipsesc din aceasta imagine dimensiunea pitoresca. acestea compun o monografie a spatiului ardelenesc si delimiteaza “raza exacta de investigatie psihologica a scriitorului care este sufletul intunecat. “Stramutarea”. tipologia traditionala – arivistul ) cu aceea naturalista ( romanele relateaza esecuri. e ales presedinte al Societatii Scriitorilor Romani si delegat la Congresul International al Scriitorilor de la Berlin. “Cantecul lebedei”. oprindu-se pe conditia inferioara a slujbasului cu umilintele si tragismul cotidian. Calinescu ). inceputurile sale scriitoricesti. “Rafuiala”. de maxima duritate ). . “Ofilire”. “Norocul”. Ea reprezinta o succesiune exacta de fapte marunte. Rebreanu realizeaza doua ansambluri epice 2 . “Codrea”. fara nimic extraordinar. Avand vocatie de arhitect. “A murit o femeie . Va participa si la Congresul autorilor dramatici ( Madrid ) si la centenarul Isben ( Oslo) . abordarea tematicii intelectualului. “Hora mortii”. tinand un memorabil discurs de receptie : “Lauda taranului roman” . Reprezentative pentru acesta tema sunt : “Ocrotitul”. analistul lumii rurale a carei mentalitate o cunoaste si o exprima cu precizie. Serban Cioculescu vedea in Rebreanu “reprezentantul cel mai acreditat al epicii obiective cu caracter social”. “Itic Strul dezertor”) ilustreaza tematica razboiului. Gorki) si din cea romaneasca ( I. dupa aparitia “Padurii Spanzuratilor”. M. Alaturi de acestea apar aspecte moderne ( epicul. O alta serie de nuvele (“Ordonanta colonelului”. Bratescu – Voinesti ). fara indoiala. Problematica lor sociala si psihologica se va topi in pasta groasa a romanului “Padurea Spanzuratilor”. “Calvarul”. E. “Maiorul”. traduce. . Rebreanu ramane. insignifiante. Proza lui Rebreanu se concentreaza in jurul a trei teme majore. Ultimele decenii ale existentei sale marcheaza recunoasterea ca personalitate de prima marime. idilismul si compasiunea samanatoristilor. Influentele vin aici deopotriva din literatura universala (Cehov. Al. Este director al Teatrului National din Bucuresti.Academia ii acorda Premiul Nasturel. primeste Marele Premiu al romanului. L. insa. Caragiale. prezinta scene violente. demontandu-i mecanismul intim. I. sunt de fapt “cateva clipe de viata adevarata”. Ultimii ani ai existentei sunt marcati de retragerea din viata publica. “Dintele”. anticalofilia ). iar doi ani mai tarziu. Micu ). aproape furioase” ( G. Sadoveanu. “Nevasta”. Privite pe ansamblu. subordonat analizei starilor de constiinta. Mai putin izbuteste Rebreanu cand urmareste tema orasului. Tematica rurala reprezinta punctual de plecare al nuvelelor “Lacrima”. “Prostii”. persepectiva obiectiva. “Coasa” . . Nota caracteristica a realismului sau este duritatea .”.

“Liviu Rebreanu”. de la fresca rurala in spirit realist din “Ion” (1920). (C.L. BIBLIOGRAFIE : Sandulescu. . Ed. . Eminescu. Minerva. Aparut in 1927. romanul “Ciuleandra” dezvaluie drama nascuta ca o consecinta a ereditatii. Rebreanu trece la universul citadin cu operele “Jar” (1943). ca exercitiu preliminar in vederea “Rascoalei” (1923). in care tehnica si stilul amintesc de episodul tolstoian.S. Astfel. 1976. “Amandoi” (1940) apartine genului politist. (1929). Ceea ce ofera insa imaginea clara a disponibilitatii creatoare a scriitorului este capacitatea sa de a trece rapid de la o formula de creatie la alta. Bucuresti. 1987.) 3 . “Padurea spanzuratilor” (1925). incheind o cariera uimitoare prin varietate. Alexandru. Bucuresti. o reconstituire a revoltei motilor din 1784 urmarind psihologia colectiva. Rebreanu trece de la un roman al psihologiei individului surprins intr-un moment-limita al existentei.. 1967. “Pacala si Tandala” si “Minunile minunilor”. Micu potrivit careia Rebreanu este “un muncitor tenace pe taramul scrisului”. Raicu.masive. Bucuresti. “Introducere in opera lui Liviu Rebreanu”. E. de la o tema traditionalista la una moderna. “Liviu Rebreanu interpretat de . Lucian. Ed. “Ion” si “Rascoala”. Daca adaugam ca raman in manuscris doua romane.”. Dupa formula psihologica abordeaza proza de factura filozofica. De la romanul taranesc. “Gorila” (1938) oferind tabloul politicianului. Ultimul roman. realizand o “metafizica a desavarsirii morale prin iubire” in romanul “Adam si Eva” (1925).P. este justificata afirmatia lui D. Imediat. scrie romanul “Craisorul”.

in mod mod obisnuit de-acum. n-au facut decat sa largeasca si mai ales sa adanceasca formula realismului rebrenian. De aceea. ca si lui Marin Preda. La o analiza mai atenta. Pe Lovinescu nu-l deranjeaza deocamdata insuficienta epicii citadine : conteaza numai obiectivarea formulei epice si capacitatea de constructie. absoluturi”. Cel mai exact insa defineste modernitatea romancierului E. care vede in el un “un creator obiectiv prin ingramadire de imponderabilitate si prin reconstructie arhitectonica”. ramane nazuinta suprema”. mai toate exegezele importante de pana acum ale operei sale. dur. a patrunde si a infatisa absolutul. cel putin in arta. dar rezultand tocmai din acuitatea si adevarul senzatiilor” (Lucian Raicu). el urmareste “ . care e cu totul altceva decat cliseele samanatoriste si poporaniste.”Ciuleandra”). . ca scriitorul “nu este un realist in sensul ingust” . descriptivist. se afla mai aproape de Slavici si Agarbiceanu. ci este infiorat de un suflu al inaltei poezii si de infiltratii simbolice care ne fac sa vedem proiectandu-se mari umbre dincolo de planul vietii cotidiene. autorul “Rascoalei” si al lui “Ion” e atras indeosebi de marile miscari ale maselor anonime. cu accente uneori de cruzime naturalista. observa criticul. care isi premediteaza cu mare grija efectele. . dar repetam – “prin ingramadire de imponderabile” ( intuitie critica exceptionala ). Dar prozatorul insusi tine sa precizeze. atrage imediat atentia : “Niciodata realismul romanesc. considerat “o revolutie si fata de lirismul samanatorist sau de atitudine poporanista si fata de eticismul ardelean”. necrutator”. De unde credinta lui Rebreanu ca literatura trebuie neaparat “sa reprezinte pasiuni totale. in acest sens : “La Rebreanu. pentru a se fixa. are nevoie de un numar destul de mare de pagini. nu infiripase o viziune a vieti mai sumbra. realismul nu are un aspect tern. dar. dezertor”. daca e sa-i amintim pe inaintasi. si. istorica am putea spune in procesul de obiectivare a literaturii noastre epice”. lui Liviu Rebreanu formula epica “a unui realism modern. nu mai putin. I s-a reprosat. nuvelele i se par nerelevante ( exceptie fac doar “Itic Strul. in schimb. construind “o data. Intr-un fel. Lovinescu. inainte lui Rebreanu. Deloc intamplator. singura care “afirma un scriitor”). Cu entuziasm indreptatit este primit romanul “Ion” (1920). realismul lui Rebreanu. Numai din acest unghi Rebreanu este “neindoielnic” un artist obiectiv : “Acest sens al notiunii de obiectivitate e mai 4 . Talentul lui Rebreanu se desfasoara lent. Liviu Rebreanu este primul nostru mare romancier al stihiei sociale. insificienta epicii sale citadine. Iata una dintre opiniile cele mai bine articulate.Creatorul romanului romanesc I se atribuie. dar si al stihiei psihologice (“Padurea Spanzuratilor”. in constructii laborioase. intr-una din confesiunile sale. si de tiparele pe care colectivitatea le imprima existentei individuale. Fata de eposul sadovenian. in linia directa a prozei ardelene. Asadar marele romancier e un artist lucid. Alti critici identifica obiectivitatea romancierului cu impersonalitatea si interpreteaza notiunea din punct de vedere etic. care. constient de complexitatea epicii realiste moderne. Ilustrat mai intai in nuvele. infruntand cu mai mult curaj uratul si dezgustatorul” (Tudor Vianu).

pentru E.Or. Pana la urma. toate calitatile. toate acestea fac parte “dintr-un ritm esential al existentei”. totusi. apelul la organicitate. care transcede “tendinta de nivelare a naturalismului”. Nu mai e vorba aici de potrivnicia zeilor. Si Lovinescu vedea in “Ion” o constructie epica pura. Riscul insa e de a-l izola pe Rebreanu intr-o formula de tipul “par luimeme”. ca viziune si discurs epic. Mai potrivit ni se pare. ale prozei sale sunt dobandite nu preexistente. ingloband-o in sine ”. In aceleasi confesiuni. structura epopeica este mai interiorizata. fundamental pentru epica “obiectiva” a lui Rebreanu. In sprijinul obiectivitatii poate fi invocata si strucutra epopeica a epicii rebreniene. Lovinescu insusi vedea in personajul Ion o figura simbolica ”mai mare ca natura”. oloaga. fara cauze finale”. facand din rbreanu “cel mai mare creator epic al literaturii noastre” (“Istoira literaturii romane contemporane. indeosebi in “Rascoala”. are si conotatii fatidice. si un sens ceva mai profund. lipsind moralismul”. dar are avantajul ca protejeaza semnificatiile imanente ale operei.”glasul iubirii”). Un alt critic vorbea de “paradoxul organicitatii” in legatura cu creatia lui Liviu Rebreanu. care imprima o miscare solemna si. invocate la inceput. N. “grandioasa si bogata ca o epopee”. ce trece parca pe deasupra istoriei. prezenta. cu semne si premonitii ale nenorocirii. dupa cum moartea lui Moarcas sau a lui Avrum anunta sinuciderea Anei. Manolescu nu ezita sa afirme ca “hora din primul capitol e o hora a soartei”. “fara cauze eficiente. intr-o exegeza mai recenta (Mircea muhtu). 1900-1937”). In Ion . la Rebreanu. Pana si tanarul Eugen Ionescu admira fara rezerve (in faimosul “Nu”. E vorba de proiectia mai multor puncte de vedere asupra aceleiasi realitati. decat la cauze finale. Manolescu). la “teologie”. Existenta personajelor “este privita fara relativism si fara ironie. “cruzimea observatiei nu devine caricaturala. Toposul horei. in acest caz. Manolescu. totusi. Traiectul acestora e prefigurat de la bun inceput si presarat apoi. ci de alte fatalitati (“glasul pamantului”. Lovinescu romanul vadeste “aceeasi magistrala putere de evocare realista prin ingramadirea amanuntelor si episoadelor”. iar un personaj cu insusiri oraculare a Savista. la care vocea auctoriala e. la tot pasul. intr-un fel sau altul. ceva similar cu multiplicarea reflectorilor in “Concert din muzica de Bach”. produs al constiintei artistice si nu al instinctului. La fel. romanul Hortensiei Papadat-Bengescu. O interioarizare si mai puternica a viziuni epice se produce in “Paduirea Spanzuratilor” (1922). chiar daca este cate ceva si din toate acestea.degraba etic decat estetic si s-ar putea traduce prin impartialitate” (N. romancierul marturiseste ca “fiecare realizare artistica contine in sine un fel de nostalgie a eticului”. dar de aceeasi maretie tragica. cum procedeaza N. cu efectul deosebit produs de “acceleratia in progresie geometrica a actiunii”. Totusi. Dar schimbarea de perspectiva 5 . Precizarea vine la timp. 1934) aceasta carte “unica”. un ritm supraindividual – se intelege. cuprinsa intr-o temporalitate lenta. pentru a nu produce confuzii in directia receptarii tendentioase a intentionalitatii imanente a operei. Interpretarea in sens etic a idei de obiectivitate are. precipitata a eroilor spre sfarsit inevitabil. Ideea de organicitate nu explica prea multe.nu putine. Criticul il judeca pe Rebreanu mai mult in raport cu Slavici si Agarbiceanu.

alteori. atractia sexuala sau teama de moarte determina. intr-o conferinta (“Literatura si iubire”) autorul afirmand ca foamea. Rebreanu tinea cel mai mult la romenul “Adam si Eva”. Avand ca tema metempsihoza. ideea de ciclicitate a existentei. Introduce doar unele elemente caracteristice ale romanului psihologic. “Intre cei patru pereti ai sai. Criticul e convins ca analiza e impinsa dincolo de “tesatura logica” pana in subconstient : “Apostol Bologa nu devine un “nationalist” militant. opera lui Rebreanu protejeaza un om profund”. “cartea iluziilor eterne”. Acelasi efect il are alterarea realismului “prin insertii romantice sau fantastice” ori prin nazuinta catre metafizic.naratoare nu merge pana acolo. Si mai nuantata ne apare formula realismului rebrenian din perspectiva criticii profunzimilor. Naratorul nu se multiplica ci doar isi creeaza nenumarati intremediari. Ar fi vorba. e prea liric si metaforic : analiza psihologica devine mai mult prilej de revelatie in planul constiintei. in esenta. simbolul esential in “Ciuleandra” este “sarpele fantastic”. cu alte cuvinte. de un fel de realism psihologic. Manolescu ). in primul rand. inainte de toate. scrie Aurel Sasu. propriu-zis roman de analiza psihologica nici in “Padurea Spanzuratilor”. In cazul acesta. in sensul analizei evolutive a unui singur caz de constiinta”. Acelasi critic vede in “Padurea Spanzuratilor”. Si in cazul lui Bologa. care depaseste cadrele severe ale discursului realist. si in cel al lui Puiu Faranga ( din “Ciuleandra” ) psihologia e numai pretext pentru anchetarea unor cazuri sau a unui proces de constiinta : un proces mai degraba moral-spiritual decat pur psihologic. Lovinescu avea totusi dreptate. Oricum. Acest limbaj inca apartine “perspectivei detasate a unui narator impersonal” sau. dar limabajul ramane “prea personal si prea decis” ( N. insa viziunea epica propriu-zisa nu se schimba. De unde si interesul pentru pornirile obscure ale personajelor. in “Adam si Eva”. Partea oculara romanului se refera la cele sapte incarnari 6 . scrierea aceasta evidentiaza mai ales “reflectii deghizate asupra timpului si existentei omenesti”. constiinta lui Bologa ar fi mai curand “etica si generala decat psihologica”. dintre toate cartile sal . insotita de sentimentul retrairi anumitor momente petrecute candva in trecut. E. Cele sapte episoade ale cartii ilustreaza. nu se poate contesta autenticitatea si profunzimea trairii la personajele din aceste romane ale lui Rebreanu. comportarile individului uman. pamantul ca obiect de adoratie erotica in “Ion” sau raportul freudian Tata-fiu in “Ciuleandra”. nu vorbeste de “patriotism” sau de Romania Mare. Lovinescu considera “Padurea Spanzuratilor” drept “unul din cele mai bune romane psihologice romane. incat “multiplicitatea subiectiva” sa devina refractara oricarei totalizari epice. De fapt. Spre exemplificare pot fi amintite unele experinete dostoievskiene ale personajelor. In schimb. Apelul la aspectul moral revine aproape in toate comentariile critice : drama eroului “rezulta din tensiunea opozitiei constiintei umane fata de imperativul datoriei exterioare constiintei” (Lucian Raicu). cazul lui de constiinta se zbate mai mult in cadrul unei incompatibilitati morale si omenesti”. E. Cu toate acestea. critica mai noua sustine ca Liviu Rebreanu nu face. “un roman constiintei”. Paradoxal. nici in “Ciuleandra”.

Marea dificultate a autorului vine tocmai din neputinta. Aurel. Cartea Romaneasca. Ancora. Decisiva insa pentru fiecare personaj este intrarea in timpul interior. Bucuresti. E. . „Liviu Rebreanu – sarbatoarea operei”.S. pentru a intari iluzia realului ( la nivelul timpului ficitunii). stadiile temporalitatii comunica intre ele : ciclicitatea timpului obiectiv. Fireste. Bucuresti. De obicei. Ed. Dan. ca trasatura esentiala a modernitatii formulei epice a romanului rebrenian. Sasu. Cluj-Napoca. singurul care poate da seama de natura lor profunda. Nu lipsesc unele aspecte ale unui realism impins pana al brutalitate si chiar pana al cruzimea ezoterica (din episodul in care eroul este jupuit de viu). timpul interiorizat apartine visarii. Citita fara prejudecati. Ov. Ed. moartea ) care ii obnubileaza complet constiinta. Manolescu. atat de inspirat. Mircea. omniscienta si omniprezenta creaza o piedica insurmontabila acestui proiect” (Ov. Lovinescu numea. Ed. 7 . „Istoria literaturii romane contemporane IV”. Muhtu. 1984 . fara ca lumea sa bage de seama aceasta”.. posesia. cu trimiteri tocmai spre zona de profunzime a acesteia. uneori. iar timpul tern corespunde existentei lucide. pe timpul interior al personajelor. 1991 .Apostol Bologa. 1928 .I. “Adam si Eva” este singurul roman metafizic scris de Rebreanu si se deosebeste destul de mult de alte increcari similare (Eminescu. Toma Pahontu din “Gorila” etc. Ed. Atunci. „Liviu Rebreanu sau lumea prezumtivului”. cartea deschide o perspectiva critica inedita asupra intregii opere a scriitorului. Mircea Eliade). 1978 . profund al personajelor sale. Minerva. ca in “Ion” sau “Rascoala”. personajul se rostogoleste ireversibil spre moarte (Ion. Critica profunzimilor se afla aici pe un teren mai mult decat favorabil. timpul interior al personajelor si timpul fictiunii (al iluziei). bunaoara.S. Ed. Faptul coincide cu supunerea eroului fata de un instinct fundamental ( iubirea. Eseu despre romanul romanesc”. In general. „Arca lui Noe. „Cinci prozatori in cinci feluri de lectura”. Accentul cade cum era si firesc. vol. BIBLIOGRAFIE : Lovinescu. a timpului interior. in obsesia constructiei epice circulare. Dacia. 1980 . putem identifica cel putin trei ipostaze ale temporalitatii : tipul obiectiv (exterior). De fapt. 1995. “optica demiurgica. Ed. Este ceea ce E. Moldova.Crohmalniceanu). Cele doua registre epice alterneaza insesizabil in desfasurarea naratiunii. Constructia arhitecturala cea mai severa. In romanele lui Liviu Rebreanu. Iasi. Bucuresti. Evolutia „prozei literare”.succesive ale lui Toma Novac in cautarea principiului femenin. Manuca. Nicolae. castiga prin timpul interior al personajelor.) sau se indreapta la fel de vijelios catre “un viitor devorant”. de a se insinua suficient de hotarat in acest timp interior. toate romanele lui Rebreanu incep si se sfasesc la fel. Bucuresti. “cu care tinde sa se integreze in viata spiritula”. Albatros.Crohmalniceanu. ca in “Adam si Eva”. cheia intregii intrepretari o constitutie viziunea asupra timpului si in special. “aglomerarea de imponderabile”. al exigentei se regaseste. “Viclenia romancierului realist – spune acelasi critic – consta in a face al doilea timp sa se sfarseasca in primul. „Liviu Rebreanu – paradoxul organicitatii”. o dimensiune de adancime si mister.

Liviu Rebreanu sta in linia intai. . in toate partile. inchegand aceeasi tulpina regenerata cu seva noua”. Dupa aproape trei ani de limpeziri. de altfel. Pompiliu Constantinescu s. L-a sarutat ca pe o ibovnica . Sesizand ca problema pamantului este “insasi problema vietii romanesti. prin “Ion” (1920). Filimon. in moduri diferite. Titu. a existentei poporului romanesc”.a. este peceput de catre cei mai importanti critici literari ai momentului : E. Lovinescu. mersul romanului. reflectand o traditie de factura realista care coboara pana la “Ciocoii vechi si noi” de N. dar dandu-si seama ca “iesise ceva cu desavarsire neorganic”. care si-a batut crunt fata pentru ca ramasese insarcinata cu un tanar sarac. asa cum. pentru Ardeal. scriitorul facandu-si diverse notite si insemnand scrierea cu titlul “Zestrea”. ideea venindu-i de la o intamplare din propria sa familie. o discutie cu un flacau foarte sarac din vecini. Cu aceasta adaugire. ceea ce l-a determinat pe prozator sa scrie imediat o nuvela intitulata “Rusinea”. geneza romanului “Ion” este legata de cateva elemente autobiografice : o scena pe care a vazut-o. din ce in ce mai fine. la randul lor. trecand apoi prin “Ciclul Comanestenilor” al lui duiliu Zamfirescu si “Mara” lui S.”.“Ion” Dupa ce. la inceputul secolului al XX-lea. un eveniment din satul sau. Mai apoi s-a gandit sa completeze imaginea satului transilvanean cu destinul unei familii de intelectuali. In august 1916 porneste sa scrie din nou 8 . permitand scriitorilor o mare varietate de mijloace de reprezentare a realitatii. Vechiul Regat si Basarabia. urmarind o trilogie care sa trateze aceeasi tema. Cartea lui Rebreanu constituie un eveniment de referinta pentru destinul romanului autohton. dand o capodopera in maniera realismului dur. isi incolacesc bratele. perioada intrebelica a insemnat o reasezare a discursului literar in fata exigentelor valorii estetice. G. bogat. cele doua ramuri se impreuna apoi iarasi. literatura romana fusese orientata spre idilizarea lumii satului. marturiseste Rebreanu. Perpessicius. Intre prozatorii vremii. deschide larg calea romanului romanesc modern. “Incepuse a mi se sintetiza in minte ca o figura grafica : o tulpina se desparte in doua ramuri viguroase care. Din legatura intre cele trei momente. ramanand la titlul “Zestrea”. Prin martie 1913 se asaza pentru prima data serios la masa de scris. cand un taran “deodata s-a aplecat si a sarutat pamnatul. Dupa cum afirma Rebreanu in articolul “Marturisiri” din volumul “Amalgam” (1943). Stendhal sau Zola. fiind si cel care. din cuvintele caruia “se simtea o dragoste pentru pamant aproape bolnavicioasa”. “Ion” apare dupa o perioada de criza a romanului romanesc. Ion Pop al Glanetasului. cu un taran vaduv. Calinescu. afirmat in literatura universala prin romanele lui Balzac. fiul invatatorului Herdelea. a incoltit ideea unui roman. urmand a fi personajul care sa circule in toate trei romanele. va dobandi un rol important. Rebreanu a dezvoltat un plan de roman de cu totul alte proportii si dimensiuni. .

La randul lor. fiica lui Vasile Baciu. reproduse dupa marturisirile deja amintite. De aceeasi figura. cu care intra intr-un conflict care se va intinde pe tot parcursul romanului. dar saraca. constituind de fapt. Pentru a-si atinge scopul. La datele de mai sus.si intr-o noapte realizeaza intreg capitolul intai. trecand Somesul. care se deruleaza paralel si se intersecteaza. scandalul. asamblandu-se intr-o realitate complexa care da senzatia viziunii totale. vorbesc despre extraordinara capacitate a scriitorului de a se reciti si de a-si impune o anume disciplina a lucrului temeinic. pana a-l adecva perfect ideii pre-existente. parca nimic nu s-ar fi schimbat ( . dupa care romanul urma sa reprezinte “un corp sferoid”. imagini ale aceleiasi lumi. stapanit de o obsesiva dorinta de a avea pamant. Din punct de vedere compozitioanl. ca martor al unei vieti imaginare. care. in noasptea aceea s-au creat”. in vesnicia macrocosmosului. personajul isi reprima iubirea pentru Florica. cu Ion in centru. . Cele doua planuri : al taranilor. In final.”. asezate dupa grupuri si ierarhii. Rebreanu ii gaseste “un titlu nou. . de unde si impresia de monografie a satului transilvanean. Este vorba despre metafora drumului. Se intampla astfel intrarea in fictiune. ) si pe urma se pierde in soseaua cea mare si fara de inceput . dupa ce “Satul a ramas inapoi acelasi. capitolele au fost strucutrate in 6-9 secvente epice. . bataia dintre flacai si toate celelalte amanunte. . Romanul este terminat dupa doi ani. sunt adunate la un loc de catre prozator in prima secventa care infatiseaza viata satului : hora. surprinse in atitudini semnificative. cheful de la carciuma. care desi anodin. Actiunea romanului este dispusa pe doua planuri. si al intelectualitatii rurale cu insistenta asupra familiei invatatorului Herdelea. unul din bogatii satului. pretext de intalnire a personajelor. m-i s-a parut expresiv : Ion ”. semn ca ne-am intors in marea aventura cotidiana a propriei noastre vieti. primul avand sase capitole. iar al doilea sapte. In centrul actiunii se afla figura lui Ion. traversand satul Jidovitza “ca sa dea buzna in pripasul pitit intr-o scrantitura de coline”. ) Drumul trece prin Jidovitza ( . tine si imaginea de la inceputul si de la sfarsitul cartii. titlulrile acestora sintetizand esenta continutului. romanul a fost impartit in doua volume : “Glasul pamantului” si “Glasul iubirii”. Teama operei o constitutie zugravirea universului satului transilvanean de la inceputul secolului XX. asa cum relateaza autorul. . intreaga arhittectura a romanului corespunzand figurii grafice pe care prozatorul si-o construise. si 9 . o fata frumoasa. ca intr-un ritual hipnotic. se adauga amintirile din satul primei copilarii : petrecerea de la hora. . “ritmul si tonul intregului roman. din ratiuni in primul rand editoriale. Toate informatiile de pana aici. acomodarea cu geografia locului ce urmeaza a fi scena intamplarilor. pe care cititorul este purtat in primele pagini. in centrul caruia sta imaginea taranului roman care lupta pentru pamant. incorporarea in universul romanesc. isi vede visurile realizate prin apropierea de Ana.

Astfel ca. il va insoti pe un traseu care-l obliga sa ignore propriile-i porniri sufletesti. intre el si familia Herdelea se produce impacarea si buna intelegere. Dupa ce naste Ana. voteaza. “I se adaoga in creieri. caci. ceea ce il va duce spre moarte. Ion obtine de la socrul sau inscrierea tutror pamanturilor pe numele lui si. spre finalul operei. care ajunge sa-l posede intr-o asa masura. Relatiile cu Vasile Baciu raman tensionate. spre care il indeamna “glasul iubirii”. fiul unui taran instarit. determinand uneori umiliri si compromisuri. dupa care ii moare si copilul. incat devine sclavul 10 . Invatatorul face fata cu greu dificultatilor materiale si. Aceasta iubire pentru pamant. Aceasta optiune. ci “Glasul pamantului (care) patrundea navalnic in sufletul flacaului. “era iute si harnic. sfetnic si conciliator intre Ion si Vasile Baciu. dar aceasta descarcare ii reaseaza in suflet imaginea Floricai. surprins de sotul inselat. impotriva convingerilor sale. “Glasul iubirii” devine pentru Ion din ce in ce mai puternic. Ion. in timp ce. . coplesindu-l”.isi urmeaza cu tenacitate si rabdare planul. ca o chemare. care tine de straturile de profunzime ale fiintei sau. desi iubise pe altcineva. Nici viata intelectualitatii nu este ferita de tulburari si privatiuni. daca cine ti-e drag pe lume nu-i la tau?”. bun roman. iar atitudinea fata de Ana facand-o pe aceasta sa se sinucida. Unde punea el mana punea si Dumnezeu mila. sa renunte. ceea ce provoaca animozitati cu familia invatatorului. lipsit de inzestrare pentru munca campului. Intre timp Florica s-a maritat cu George Bulbuc. pragmatice. Scena nuntii scoate in evidenta adevaratele relatii dintre personaje. fac din Ion un amoral. pare ca nu fiinta umana care-si respecta conditia actioneaza. fiica cea mare a sotilor Herdelea. lasand-o insarcinata pe Ana si astfel fortandu-l pe Vasile Baciu sa-l accepte ca ginere. Iar pamantul ii era drag ca ochii din cap”. Ion se confunda cu o idee. scriitorul il pregateste ca personaj de legatura intre romanele proiectate. Pe fiul sau Titu. Cea dintai preocupare si mandrie a sa este construirea unei biserici si sporirea averilor bisericesti. este ucis cu lovituri de sapa. dar si ins ranchiunos. in favoarea celei efemere. pe cat de telurica. Laura. Un rol important in viata satului il are preotul Belciug. fiul unui taran risipitor. intrebarea : ce folos de pamanturi. pe atat de inumana. il saruta cu voluptate. Drasostea e numai adaosul”. acum. rival al lui Ion si la mana Anei. mai degraba de un subconstient ancestral ce determina destinul taranului roman. Personajul evolueaza intre doua atitudini extreme : in prima parte a romanului e convins ca “Dragostea nu ajunge in viata . intr-un gest de suprema marturisire a dragostei pentru pamant. nechemata. Il vedem acum pe Ion remarcand din nou uratenia Anei in comparatie cu Florica. ca ma-sa. . pentru ca el nici nu-si pune probleme de natura etica si deci. se casatoreste cu George Pintea. nu sufera tulburari de pe urma incalcarii vreunor principii. pentru deputatul ungur. intrand in conflict cu autoritatile. pana la moarte copilului. un tanar cu veleitati de poet. In final. asadar. ce pare ca il domina cu o forta mai mare decat vointa sau respectarea conventiilor de convietuire. la dimensiunea eterna a existentei.

Actionand in conformitate cu propriile sale sentimente. hora. Cu convingerea ca literatura “inseamna creatie de oameni si de viata”. isi cobora fruntea si-si lipi buzele cu voluptate de pamntul ud”. Ion nu ne apare ca o imagine hidoasa a raului. functionari. ori de cate ori se apropie de un sentiment de bucurie si implinire sau traieste o atare stare. Daca. Purtand in pantece odrasla acestuia. in ciuda. fiind omorat de catre George. caci prozatorul il priveste cu simpatie si-l cladeste in asa fel incat. Ana nu face decat sa joace perfect rolul pe care i l-a confectionat feciorul Glanetasului. ci si de reprezentarea momentelor semnificative din viata satului : nasterea.d.m. visul si cosmarul. ). urmarind gesturile Anei pregatindu-se sa se spanzure. Astfel ca in limabajul operei contine calitati proprii stilului unui discurs 11 . situatia ei nu se schimba nici dupa nunta. in implinirea dorintei de a avea pamant. Urmarirea atenta a fiecarui pas catre atingerea scopului il izoleaza si-l imunizeaza in fat reprosurilor celorlalti. Rebreanu realizeaza un personaj memorabil. pentru a carui iubire sacrifica totul. care-si plimba obiectivul. calaul si victima. practica. luminate de iubirea sincera pentru Ion. la nivelul scriiturii este preferabila “expresia bolovanoasa” in locul “stralucirilor stilistice” care “se fac mai totdeauna in detrimentul preciziei si a miscarii de viata”. personajul reuseste. nunta. sotul acesteia. intelegand prin realism “Viata eternizata prin miscari sufletesti”. cum sustine prozatorul in textul citat. Dimensiunea epopeica si monografica a romanului este data nu numai de prestatia personajelor care populeaza cartea ( tarani bogati sau saraci. este Ana. moartea. Fara dibacie si siretenie nu ajungi la mal niciodata”. in scenariul iubirii pentru Florica nu mai este la fel de abil si esueaza.pamantului. preot. dupa principiul “Graba stirca treaba. destinul si fatalitatea. din perspectiva conditiei sale tragice. In momentul in care devine stapanul delnitelor lui Vasile Baciu. chiar calcand peste viata Anei. Cel mai impresionant personaj al romanului. Ion pare a fi condus de o inteligenta aparte. asa cum afirma in articolul “Cred” din 1924. Rebreanu a dat literaturii romane. ea sufera cate o lovitura din impactul cu realitatea. oameni politici s. gesturile sale tradeaza o posesie de natura erotica : “se lasa in genunchi. prin “Ion”. neabsolvindu-l fatis de vina. invatator.a. Cu “Ion”. imagine dura si plina de forta in care se intrupeaza. Conform unui atare program. expresie sintetica si esentializata a relatiei dintre taranul transilvanean si pamant. Lipsita de orice vocatie a fericirii. manevrelor diabolice si a actelor reprosabile. in egala masura. neabatandu-l din drum nici macar apostrofarea de catre preotul Belciug in biserica. In urzirea planului si aplicarea aceetuia. este batuta si izgonita si de sot si de tata “Si atunci gandul mortii I se coboara in suflet ca o scapare fericita”. Gandul devine fapta si acum asistam la o scena magistral realizata de scriitor. il inzestreaza cu resorturi si trairi interioate in stare sa-I motiveze comportamentul. Interesant si remarcabil este faptul ca. cu incetinitorul. mijlocul si instrumentul prin care Ion ajunge in posesia pamnturilor lui Vasile Baciu. cel mai important roman realist.

I. “Ion” poate fi considerat actul de nastere a romanului romanesc modern. dar si induiosatoare. Bucuresti. col. “Liviu Rebreanu” – antologie. Al. cu alternante ale ritmului. Eminescu. 1980 .de factura realista : proprietatea termenilor. si cu tulburatoare dispuneri ale contrapunctului. cu sunete limpezi. 1976 . Minerva. “Biblioteca critica”. Nicolae. Bucuresti. cand lent. Bucuresti. monumentala si bine articulata estetic. sobrietatea. precizia. polifonia constructiei creeaza o simfonie dramatica.. Ed. 1987 12 . Minerva. cand precipitat. Ed. Ed. BIBLIOGRAFIE : Sandulescu. prefata si aparat critic de Paul Dugneanu. din seria impunatoarelor edificii romanesti ale perioadei dintre cele doua razboaie mondiale. cu tonalitati mai ales dure. prima realizare consistenta. concizia. “Introducere in opera lui Liviu Rebreanu”. Manolescu. vol. Urmarea acestora este o armonizare maiestrizata a continutului cu expresia. incat. “Arca lui Noe”.

sunt sovairile noastre. obsesie verificata si in “Ion”si “Rascoala”. care zugraveste o epoca. Romanele apar. “Padurea spanzuratilor”. si zvonul ca asemenea atrocitati s-ar fi petrecut “si pe frontul romanesc”. “Sovairile lui Apostol. de dezertare si spionaj” si executat prin spanzurarea la 14 mai 1917. In Apostol Bologa. in studiul intitulat “Estetica romanului”. Romanul este povestea unei experiente limita care traumatizeaza o constiinta. va marturisi scriitorul. romanul pasiv. El izoleaza si desfasoara un episod semnificativ”. Perspectiva asupra razboiului difera sensibil in raport cu cea de pana la 1922. semn al deplasarii spre romanul analitic. N. istoria unei incercari de regasire a sinelui intr-un moment de haos amintind de sfarsitul de lume. raman intiparite profund in memoria scriitorului. romanul activ. Rebreanu dezbate obiectiv fenomenul razboiului. ilustreaza cu siguranta ultimul tip de creatie. Emil Rrebreanu. 13 . Manolescu citea “Padurea spanzuratilor” ca pe un “roman dostoievskian”. Romanul este. “acuzat de crima. Romanul structurat in patru parti de o simetrie remarcabila ( fiecare din primele trei parti cuprinde unsprezece capitole). care izoleaza o criza”. El obsrva in primul rand scaderea autoritatii “auctoriale”. Semnificatia titlului trimite la ideea de personaj-simbol. Tematic. metaforic exprimat aici prin imaginea razboiului. romanul publicat in anul 1922. ci e creata prin libera dispozitie a romancierului. trimite prin circularitatea sa la procedeul specific realistilor. ca unitati perfecte. ale tuturor”. in care “ordinea nu e data din afara prin unitatea unei epoci sau a unei existente umane. demintindu-l. O fotografie cuprinzand imaginea de cosmar a unei “paduri de spanzurati”. molecule ale marelui mister universal. Rebreanu sintetizeaza “prototipul unei generatii ”. Este elementul clar al modernitatii care plaseaza romanul intr-o alta sfera decat aceea a prozei sociale traditionaliste ilustrata prin “Ion”. el distinge trei tipuri fundamentale: “romanul brut. este doar imboldul necesar creatiei. Rebreanu are obsesia sfericitatii in constructia epica. ca intotdeauna in procesul de creatie rebrenian. Geneza romanului presupune. expresia unei crize de identitate care a caracterizat intelectualitatea unei epoci.“Padurea Spanzuratilor” In clasificarea romanului pe care Albert Thibaudet o face in anul 1912. “Padurea spanzuratilor” fiind una din cele mai socante imagini prezentate vreodata. astfel. Ca si la Camil Petrescu. care defasoara o viata si romanul activ. conexiuni cu realitatea. care marturisea ca refuza “literatura eroica efervescenta ca sifonul”. deci. chiar cu biografia scriitorului : destinul tragic al fratelui sau. romanul impleteste doua aspecte : evocarea primului razboi mondial si prezentarea conditiei intelectualului.

Momentul are valente simbolice. De altfel. ea are un rol anticipativ. stilul rebrenian fiind cunoscut inca din “Ion” drept aluziv-anticipativ. viata. deci. in final. o “repetitie generala” pentru ultima. Urmarind cronologia faptelor. Treptat el ajunge sa inteleaga ca “Nimic nu e mai presus de om” (Gross). In cadrul intalnirii cu ceilalti ofiteri. iar efectul lor consta in lenta deteriorare a increderii in principiile de viata avute pana atunci. filozofand asupra notiunilor de on. vom observa un fir sinuos. iar “razboiul e un distrugator de energii” (Klapka). e statul” crede initial Bologa. Anii de tinerete se caracterizeaza prin incercarea de a-si contura o filozofie de viata. Modelarea sa sufleteasca se produsese in ani copilariei si ai adolescentei. cel care are sentimentul culpabilitatii nu pare a fi comandantul. insa Apostol va trece din postura de privitor in aceea de actant. tulburata de episodul executiei. Discutia de la popota este a doua scena-cheie pe parcursul evolutiei interioare a eroului. Apostol asista la un dialog in contradictoriu. Rebreanu aduce in prim-plan. spirit religios care ii insufla lui Apostol ( nume cu rezonanta biblica ) cultul lui Dumnezeu. Vocile celorlalti. Aflat pe front ca ofiter in armata Imperiului Austro-Ungar. asistand chiar la executia lui. inrolat din orgoliu prostesc. care l-a gasit vinovat”. Dezechilibrul psihic incepe insa in momentul in care in sufletul sau se strecoara indoiala asupra justitiei hotararii luate si nu mai poate sta drept in fata propriei constiinte. Bologa voteaza cu seninatate pentru pedepsirea exemplara a acestuia. a carei solutie va fi doar moartea. Rebreanu propune un erou problematic a carui stare naturala este aceea de reflexivitate. “Mai presus de om de interesele lui particulare. pentru care “razboiul e un generator de energie”. il va distruge. Indarjit in a-si argumenta pozitia. Replici memorabile sunt inregistrate acum. razboi. acuzat de dezertare. Prima scena e. care va intra din acel moment intr-o adanca criza de constiinta. si tatal. un caracter oscilant. caci dorise sa-i demonstreze logodnicei sale virtutile ostasesti. reprezinta de fapt exteriorizarea vocilor propriei constiinte. stat. In mod ciudat. bazat pe retrospectie. la starea de angoasa si obsesie chinuitoare care. inclinat mai degraba spre a gandi decat spre a actiona. sub influenta a doi factori formativi anatagonici : mama.Orientandu-se catre un intelectual. emitand pareri in antiteza asupra razboiului. cu atat mai mult cu cat aceasta moarte-eliberare va fi reluata si in finalul textului. studiile de filozofie pe care le face sugereaza caracterul sau dilematic si ele reprezinta o 14 . ci “judecatorul” sau. Ca si alte episoade din roman. Firul epic este intrerupt prin analepsa. moarte. Apostol ilustreza trecerea de la starea de multumire si echilibru sufletesc. Apostol va afirma : “In orice caz n-am sa dau socoteala decat constiintei mele. memorandist care ii transmisese fiului crezul intregii sale existente anticipand parca cele doua forte ale conflictului interior care il va macina peste ani : “ca barbat sa-ti faci datoria si sa nu uiti niciodata ca esti roman”. prin flash-uri ale memoriei. Facand parte din completul de judecata al locotenetului Oto Svoboda. episoade semnificative ale existentei de pana atunci a eroului.

Incercarea de a evita acesta situatie-limita este disperata. Apostol nu rezista presiunii pe care istoria o exercita supra sa. Observam pe parcursul traseului sau existential alternarea unor momente de acalmie cu perioade tensionate. condamnarea lui Svoboda i-au dat iluzia unei optiuni reale Apostol are in acest moment sentimentul de a fi prizonierul unei istorii in care oamenii sunt simpli pioni. Dezechilibrul sufletesc al lui Bologa debutase sub privirea lui Svoboda. Autorul “Padurii Spanzuratilor” este. Fire excesiv sovaielnica. care ii apartine. Dezertarea este deci o optiune reala. se va intreba : “oare cine sa fie Apostol Bologa?” ca si cand numele nu l-ar mai reprezenta. Daca inrolarea. Rebreanu utilizeaza peisajul ca semnal psihologic. privire care. Interesul lui merge in sensul preciziei exprimarii. care sa-l exprime in individualitatea sa. Modalitatile de analiza utilizate de Rebreanu sunt cele clasice. Din dorinta de a se confrunta cu viata si parca pentru as verifica practic aceasta conceptie de viata. Se justifica astfel si atitudinea in fata mortii. notarea cu precizie a notatiei organice ca expresie a unei stari de spirit. Fara sa fie descriptiv ca Sadoveanu. figurile de stil sunt aproape absente. ca simbol. Bologa se inroleaza in armata.perioada ce echivaleaza in abstragerea din universul real. adeptul scrisului anticalofil. punct necesar in evolutia romanului romanesc. inaintea lui Camil Petrescu. notatia este exacta. Acelasi critic observa “tirania privirii” care deschide si inchide romanul. ci de faptul ca s-a simtit o clipa “complet” in raport cu lumea sau c-a simtit lumea “incompleta” in raport cu visul sau”. Barthes. devin obsesie in momentul in care Klapka il anunta ca vor trece pe frontul romanesc. 15 . Distrugerea reflectorului rusesc nu-i asigura dreptul de a fi mutat pe un alt front si cea dintai incercare de a dezerta pe frontul rusesc se soldeaza cu ranirea sa. nemarturisite. nu creatorii si modelatorii ei. Pentru el exista o unica posibilitate de a se sustrage istoriei . Stilul este de o sobrietate impunatoare. Indoielile privind justetea deciziei sale in cazul Svoboda. Vazandu-si numele pe crucea pregatita. cum spune R. actele de eroism. a-l statornicii apoi in dezordinea sa pe celalalt” si se incheie cu un alt sens al privirii eroului “ochii lui insetati de lumina rasaritului”. in care curba conflictului interior este ascendenta. “Momentul Rebreanu. omul e lipsit de posiblitatea unei optiuni cu adevarat libere. “in seamna a-l dezorganiza. invingand-o : moartea. isi completeaza profilul prin romanul “Padurea Spanzuratilor”. Aurel Sasu explica astfel drama eroului : “drama lui nu tine de a reusi sau nu a reusi. cum insusi se caracteriza. roman ce anticipeaza cele doua teme majore ce vor orienta epica romaneasca interbelica : intelectualul si razboiul”. sentimentul regasirii de sine care ii aduce calmul. echilibrul pe care il contemplase stupefiat pe fata cehului Svoboda. doar epitetul nuanteaza pe alocuri exprimarea. nici de ura sau impacare. Observatiei autorului – narator i se alatura monologul interior. In confruntarea om-istorie.

sarbatoarea operei”.BIBLIOGRAFIE : Sasu. Aurel. 1978 . “Literatura romana intre cele doua razboaie mondiale”. Ed. Bucuresti. Editura Stiintifica si Enciclopedica. Dragos. 1976. “Liviu Rebreanu. Pentru Literatura. Bucuresti.S. Crohmalniceanu. “Structuri narative la Liviu Rebreanu”. 1981 16 . Albatros. Elena.. Ov. Ed. Bucuresti.

surprins in contextul unuia dintre cele mai dramatice evenimente istorice. El isi iubeste cu patiuma pamantul si nu intamplator autorul insista asupra starii sale sufletesti din momentul cand vrea sa-si recupereze. pamant care apartinuse mai demult familiei. Din marturisirie sale aflam ca : ”romanul e o lume noua nascuta din lumea subconstientului meu. Lespezi. totul concentrandu-se in jurul unei utopice porunci al lui Voda. Babaroaga. Romanul “Rascoala” este rezultatul unei vaste documentatii si are aceeasi structura bine gandita. care poseda o viziune clara asupra resorturilor scriiturii si a functiei romancierului. revoltele din 1907. parvenitii. trateaza cu multa deferenta impostorii. Replica lui Miron Iuga pe aceasta tema dezvaluie si dragoastea de tara a acestui boier : „Dragi imi sunt ardeleni care vin incoace. . . vorbe. Ruginoasa. de pamntul tarii. taranii din Amara traiau sub semnul imperativului : “Pamant . conform careia pamanturile se vor imparti celor multi si oropsiti. nu poate inchipui o carte substantiala. arendasii. de aceea nu-l aproba pe Titu Herdelea pentru ca a parasit Ardealul. Pamanturile ! Nu prea sunt. ca nu poate fi vorba de o pregatire minutioasa a rascoalei. desfasurarea si reprimarea taranilor. Pamant . stari reflectate de gesturi. pe etape si capitole. actiunile de pregatie. mosia Babaroaga. revolta. mustind de esenta. mandru de pozitia sa sociala. se poate observa. Nemultumirile se acumulasera. Fiecare are adunate in suflet amaraciunea. sa fie legat de durerile pamantului si oamenilor din preajma lui”. Rebreanu procedeaza intr-o maniera moderna. si unde au fost s-au cam spulberat”. Rebreanu este un sciitor realist cu influente naturaliste. Tehnica cinematografica il ajuta pe romancier sa ofere o imagine veridica a satului Amara si a imprejurimilor. cand publica o alta “monografie a satului romanesc” : “Rascoala”. a declansarii si desfasurarii ei.“Rascoala” Reprezentant al realismului critic interbelic. stapanul pamanturilor. Barlogu. mimica. Actiunea se ordoneaza pe 2 planuri. Liviu Rbreanu isi nuanteaza creati a literara in 1932. reprezentand viata la tara si cea de la oras. Miron Iuga este un personaj deosebit in contextul naratiunii. Inteligent. . asta e chestia taraneasca! . . ci de o anume spontaneitate. . Acest aspect este preliminar actului de curaj al confruntarii cu Miron Iuga. trecand firesc de la o imagine la alta. calculat. Totusi. Starea de lucruri este recunoscuta si de Grigore Iuga : “Apoi vezi pamanturile oamenilor. dar si un fel de “parinte al taranilor”. dar mai dragi mi-s 17 . de la Nadina. actiunea ar trebui urmarita potrivit momentelor evenimentului din 1907 : acumularile de revolta. din familiile celor bogati. Sau : este o viata de fictiune izvorata dintr—o viata adevarata: a mea!”. Taranii sunt animati de gandul ca pot avea pamant pentru ca circulau zvonuri incurajatoare pentru soarta lor. cu impresia de sfericitate data de scena initiala si de cea finala. Gliganu. nu zic. Romancierul trebuie sa aiba un duh national. de la mediul satesc la cel plin de fast. Pamant!”. Viata langa pamant ii da forta si satisfactii. dar si speranta. priviri. in care este reflectat cadrul rustic din Muntenia. Subtextele operei depasesc simpla motivatie personala : “Romancierul care nu e legat de sufletul viu al poporului. . Urmarind firul epic al cartii.

joaca un rol sters si anodin. Gestul pare sa-i fie fatal. pedepsirea cumplita a lui Aristide Platamonu atrag dupa sine razbunarea stapanirii care trimite armata in sat. Serban Cioculescu defineste astfel personajul „Titu Herdelea putea. frica bestiala. crearea miturilor. ca apoi . incetul cu incetul. in care apar elemente auditive ce cuprinde imaginea devastarii conacului boieresc. . Personajul nu este flatat : „Aproximativ poet. Multimea nu poate trai fara conducatori. vin slanina. pana va saturati ! . Spera ca hrana buna sa o refaca. toate aceste stadii sunt tratate de Rebreanu cu mijloace Shakespeariene” . copilasul din bratele ei moarte plangea si vrajea din manutele goale. sa traga cu pusca. lipsi. caci turma singura se risipeste. propagarea ideilor. Durerea taranului este evidenta : „Mancati ce va place copii. El migreaza dintr-un spatiu in altul. determinarea nevazuta a miscarilor si instinctul de turma. ameninta. In roman apare si un personaj. disolutia. tot nu se pierde”. ca el insusi”. Reprimarea este cumplita : sunt impuscati multi tarani. Titu Herdelea face legatura intre mediile prezentate in carte sau intre planurile acesteia. Aceeasi siguranta de sine o manifesta si cand vin taranii la el : ii infrunta. numit de critica literara „erou liant”. urmarind de fapt sa-si faca o cariera. Daca initial taranii au reactii izolate. omorarea lui Miron Iuga si a Nadinei. transmitandu-si unul altuia parca gandurile. sa atraga asupra lor fulgerile asupritorilor. insa femeia murise. Devastarea conacului. incepand cu scena omorarii boierului ei actioneaza ca un tot unitar. copii. fara cunostinta. Batranul Miron Iuga. sa infrunte primejdiile. indesandu-l sa-l loveasca. Aici fiecare taran actioneaza conform impulsului de moment. cu teasta zdrobita. Pastorul care-si paraseste turma e mai rau ca acela care o conduce prost. pentru ca taranii se reped asupra lui : „Zeci de bete se agitau izbind la intrecere. i se adreseaza lui Trifon Guju cu „Talharule !”. aproximativ gazetar si student neinscris la facultate. Anghelina zacea cu fata in sus nemiscata. . la drept vorbind. parca ar fi cautat sa se zmulga de la pieptul mamei”. lovita de un glonte in frunte .cei care stau pe loc acolo. buni sau rai. 18 . Calinescu surprinde echilibrul perfect dintre forma si continutul cartii pe care o considera un adevarat „document sociologic : Pregatirea inceata a sufetelor pentru nemurire. Melentie Heruvimul incarca doua cosuri cu bunatati spre a le duce acasa unde ii zacea pe moarte sotia. pe cand cu pastori. daca romancierul nu era in circumstanta ardelean si n-ar fi simtit nevoia unui martor trans-carpatin. ca astfel poporul sa fie la adapost. si e rusine !” Imaginea dramatica pune in valoare starea jalnica a taranilor ajunsi in prag de disperare. parca il sprijineau sa nu cada”. G. Numai sa nu va bateti si sa nu faceti galagie ca maicuta a murit. O imagine cutremuratoare o reprezinta pe Anghelina : „langa santul soselei. Stilul romanului este sobru adapat gravitatii faptelor descrise. femei. Scenei preponderent vizuale a mortii lui Miron Iuga i se adauga alta. a spiritului de autoritate. ramanse in picioare in mijlocul taranilor care. Fiecare i-a catre ceva : grane. vulgar conchistador de fete mari sau mici.

Ed. Eminescu. Aurel. col. 1964 19 . Piru. 1987 . “Liviu Rebreanu. Al. Sasu. Bucuresti. Albatros. Ed..BIBLIOGRAFIE : x x x “Liviu Rebreanu interpretat de . “Liviu Rebreanu”. Bucuresti. Biblioteca critica. 1978 . . Bucuresti. sarbatoarea operei”. Ed. Tineretului. . “.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful