P. 1
LIVIU REBREANU

LIVIU REBREANU

|Views: 759|Likes:
Published by laurpop1970

More info:

Published by: laurpop1970 on Nov 02, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

01/18/2015

pdf

text

original

LIVIU

REBREANU

Activitatea literară
Punct de reper in proza romaneasca interbelica, L. Rebreanu , scriitor nascut intr-o lume robusta, de tarani ardeleni, inseamna deopotriva continuitate si ruptura , traditie si inovatie. In ciuda aparentei de spirit greoi, masiv, creatia sa, extrem de variata sub raport tematic si artistic, ramane momentul de referinta, punctual de plecare in orice analiza a prozei romanesti din primele decenii ale sec XX . Nascut la 27 noiembrie 1885 la Tarliusaua, in tinutul Nasaudului, Liviu este cel dintai venit pe lume intr-o familie numeroasa ( 14 copii ) a unui invatator, Vasile Rebreanu, fost coleg de scoala si prieten cu G. Cosbuc. Cei dintai ani ai existentie sale se desfasoara in Nasaud, iar scoala primara o face cu tatal sau, la Maieru . Urmeaza doua clase la gimnaziul graniceresc din Nasaud, trei clase la liceul german din Bistrita si inca trei la Scoala de Honvezi din Sopron (Ungaria), unde isi I-a bacalaureatul. In toamna anului 1903 pleaca la Budapesta cu intentia de a studia medicina, dar starea materiala a familiei il determina sa intre ca bursier la Academia Militara “Ludoviceum” din Budapesta pana in 1906, cand iese sublocotenent in armata austro-ungara. Cariera militara a scriitorului se incheie in 1908, in urma unui conflict cu autoritatile, dupa ce fusese repartizat la garnizoana honvezilor regali din Gyula . Participand la serbarile “Astrei” cunoaste scriitori din tara si e decis sa treaca muntii, episod care se va petrece in 1909. La scurt timp, in 1910, e arestat la cererea guvernnului austro-ungar desi dupa o poerioada de detentie la Vacaresti va fi extradat si intemnitat la Gyula. In inchisoare, traduce din M. Gorki. Prima parte a activitatii sale ca scriitor se desfasoara in spatiul jurnalisticii, apoi va colabora la “Lumina”, “Flacara”, “Revista idealista”, “Viata Romaneasca”. Impreuna cu M. Sorbul scoate intre 1910 – 1911 revista “Scena”, iar in 1911 este numit de catre E. Garleanu secretar literar al Teatrului National din Craiova . In 1912 se casatoreste cu Fanny I. Radulescu si in acelasi an ii apare la Orastie cel dintai volum, “Framantari”, ce va urmat in 1919 de “Golanii” si “Marturisire” . In timpul razboiului termina prima versiune a romanului “Ion”, iar dupa incheierea conflagratiei primeste directia colectiei “Scriitori Celebri”, traducand numeroase lucrari . In 1919 va incepe colaborarea la “Sburatorul” cu cronici teatrale si nuvele si in acelasi an are loc premiera piesei “Cadrilul”. In 1920 apare romanul care il va impune drept cel mai important prozator roman de pana atunci, “Ion”. Rebreanu face parte dintre membrii statornici ai cenaclului “Sburatorul”, colaborand la periodicele inspirate de acest cenaclu si fiind chiar director al unor publicatii ce ilustreaza ideologia lovinesciana : “Romania literara” ( 1932 – 1934 ), “Viata” ( 1940 – 1944 ). Romanul aparut in 1920 este considerat de E. Lovinescu “cea mai mare creatie romaneasca” si el ii aduce scriitorului consacrarea academica.
1

L. eroul dilemmatic. primeste Marele Premiu al romanului. “Codrea”. idilismul si compasiunea samanatoristilor. “Cantecul lebedei”. Calinescu ). . Al. Privite pe ansamblu. scrie teatru. “Stramutarea”. sunt de fapt “cateva clipe de viata adevarata”. Rebreanu ramane. “Itic Strul dezertor”) ilustreaza tematica razboiului. Desi “e pretuit cu moderatie ca nuvelist” ( D.”. fara nimic extraordinar. cu izbucniri violente. introspectie si retrospectie.Academia ii acorda Premiul Nasturel. Garleanu. Problematica lor sociala si psihologica se va topi in pasta groasa a romanului “Padurea Spanzuratilor”. trudnice. acestea compun o monografie a spatiului ardelenesc si delimiteaza “raza exacta de investigatie psihologica a scriitorului care este sufletul intunecat. “Ofilire”. Caragiale. “Dintele”. O alta serie de nuvele (“Ordonanta colonelului”. Ultimele decenii ale existentei sale marcheaza recunoasterea ca personalitate de prima marime. Tematica rurala reprezinta punctual de plecare al nuvelelor “Lacrima”. tinand un memorabil discurs de receptie : “Lauda taranului roman” . Nota caracteristica a realismului sau este duritatea . Lipsesc din aceasta imagine dimensiunea pitoresca. tipologia traditionala – arivistul ) cu aceea naturalista ( romanele relateaza esecuri. iar doi ani mai tarziu. persepectiva obiectiva. dupa aparitia “Padurii Spanzuratilor”. Alaturi de acestea apar aspecte moderne ( epicul. Serban Cioculescu vedea in Rebreanu “reprezentantul cel mai acreditat al epicii obiective cu caracter social”. “Calvarul”. “A murit o femeie . “Nevasta”. inceputurile sale scriitoricesti. Micu ). Proza lui Rebreanu se concentreaza in jurul a trei teme majore. anticalofilia ). etnografica a nuvelisticii lui Slavici. In 1939 devine membru al Academiei Romane. Influentele vin aici deopotriva din literatura universala (Cehov. inainte de orice. insignifiante. aproape furioase” ( G. prezinta scene violente. moartea scriitorului survenind la 1 septembrie 1944. Ea reprezinta o succesiune exacta de fapte marunte. de maxima duritate ). E. e ales presedinte al Societatii Scriitorilor Romani si delegat la Congresul International al Scriitorilor de la Berlin. demontandu-i mecanismul intim. Complexitatea creatiei sale romanesti consta in armonizarea dimensiunii realiste ( decriptivismul social. “Prostii”. “Maiorul”. . Ultimii ani ai existentei sunt marcati de retragerea din viata publica. Este director al Teatrului National din Bucuresti. nuvelele si schitele formeaza o parte importanta a operei. “Hora mortii”. I. Sadoveanu. analistul lumii rurale a carei mentalitate o cunoaste si o exprima cu precizie. “Norocul”. Avand vocatie de arhitect. un exercitiu premergator constructiilor romanesti. Urmeaza o ferventa activitate de creatie publicistica in mai toate revistele timpului. cvasi-bestial. traduce. insa. Gorki) si din cea romaneasca ( I. subordonat analizei starilor de constiinta. fara indoiala. “Rafuiala”. . abordarea tematicii intelectualului. Rebreanu realizeaza doua ansambluri epice 2 . . Bratescu – Voinesti ). Va participa si la Congresul autorilor dramatici ( Madrid ) si la centenarul Isben ( Oslo) . M. Mai putin izbuteste Rebreanu cand urmareste tema orasului. “Coasa” . Reprezentative pentru acesta tema sunt : “Ocrotitul”. cu procese incete. oprindu-se pe conditia inferioara a slujbasului cu umilintele si tragismul cotidian.

Ed. E. BIBLIOGRAFIE : Sandulescu. (C. ca exercitiu preliminar in vederea “Rascoalei” (1923). Eminescu. 1967. Imediat.P. Raicu. “Amandoi” (1940) apartine genului politist.”. Alexandru.L. “Gorila” (1938) oferind tabloul politicianului. “Pacala si Tandala” si “Minunile minunilor”. “Padurea spanzuratilor” (1925). Bucuresti. realizand o “metafizica a desavarsirii morale prin iubire” in romanul “Adam si Eva” (1925). Ultimul roman.) 3 . Micu potrivit careia Rebreanu este “un muncitor tenace pe taramul scrisului”. “Liviu Rebreanu”. Ed. “Liviu Rebreanu interpretat de . o reconstituire a revoltei motilor din 1784 urmarind psihologia colectiva. Dupa formula psihologica abordeaza proza de factura filozofica. “Ion” si “Rascoala”.S. Daca adaugam ca raman in manuscris doua romane. de la fresca rurala in spirit realist din “Ion” (1920). Lucian. Bucuresti.. Rebreanu trece la universul citadin cu operele “Jar” (1943). . Astfel. scrie romanul “Craisorul”. romanul “Ciuleandra” dezvaluie drama nascuta ca o consecinta a ereditatii. Bucuresti. Rebreanu trece de la un roman al psihologiei individului surprins intr-un moment-limita al existentei. . Aparut in 1927. (1929). “Introducere in opera lui Liviu Rebreanu”. 1987. de la o tema traditionalista la una moderna. Minerva. este justificata afirmatia lui D. in care tehnica si stilul amintesc de episodul tolstoian. De la romanul taranesc. incheind o cariera uimitoare prin varietate. 1976. Ceea ce ofera insa imaginea clara a disponibilitatii creatoare a scriitorului este capacitatea sa de a trece rapid de la o formula de creatie la alta.masive.

autorul “Rascoalei” si al lui “Ion” e atras indeosebi de marile miscari ale maselor anonime. nu mai putin. daca e sa-i amintim pe inaintasi. Fata de eposul sadovenian. in mod mod obisnuit de-acum. realismul nu are un aspect tern. De aceea. are nevoie de un numar destul de mare de pagini. dar si al stihiei psihologice (“Padurea Spanzuratilor”. Intr-un fel. ca si lui Marin Preda. Cel mai exact insa defineste modernitatea romancierului E. ramane nazuinta suprema”. Deloc intamplator. Ilustrat mai intai in nuvele. cel putin in arta. La o analiza mai atenta. inainte lui Rebreanu. Iata una dintre opiniile cele mai bine articulate. Asadar marele romancier e un artist lucid. in schimb. care e cu totul altceva decat cliseele samanatoriste si poporaniste. realismul lui Rebreanu. intr-una din confesiunile sale. care isi premediteaza cu mare grija efectele. dezertor”. se afla mai aproape de Slavici si Agarbiceanu. ca scriitorul “nu este un realist in sensul ingust” . istorica am putea spune in procesul de obiectivare a literaturii noastre epice”. el urmareste “ . observa criticul. . in linia directa a prozei ardelene. in constructii laborioase. ci este infiorat de un suflu al inaltei poezii si de infiltratii simbolice care ne fac sa vedem proiectandu-se mari umbre dincolo de planul vietii cotidiene. care vede in el un “un creator obiectiv prin ingramadire de imponderabilitate si prin reconstructie arhitectonica”.Creatorul romanului romanesc I se atribuie. Numai din acest unghi Rebreanu este “neindoielnic” un artist obiectiv : “Acest sens al notiunii de obiectivitate e mai 4 . cu accente uneori de cruzime naturalista. considerat “o revolutie si fata de lirismul samanatorist sau de atitudine poporanista si fata de eticismul ardelean”. a patrunde si a infatisa absolutul. absoluturi”. pentru a se fixa. care. infruntand cu mai mult curaj uratul si dezgustatorul” (Tudor Vianu). dar. .”Ciuleandra”). nu infiripase o viziune a vieti mai sumbra. si. singura care “afirma un scriitor”). si de tiparele pe care colectivitatea le imprima existentei individuale. dar repetam – “prin ingramadire de imponderabile” ( intuitie critica exceptionala ). n-au facut decat sa largeasca si mai ales sa adanceasca formula realismului rebrenian. Cu entuziasm indreptatit este primit romanul “Ion” (1920). insificienta epicii sale citadine. atrage imediat atentia : “Niciodata realismul romanesc. Dar prozatorul insusi tine sa precizeze. construind “o data. Alti critici identifica obiectivitatea romancierului cu impersonalitatea si interpreteaza notiunea din punct de vedere etic. Pe Lovinescu nu-l deranjeaza deocamdata insuficienta epicii citadine : conteaza numai obiectivarea formulei epice si capacitatea de constructie. constient de complexitatea epicii realiste moderne. mai toate exegezele importante de pana acum ale operei sale. in acest sens : “La Rebreanu. nuvelele i se par nerelevante ( exceptie fac doar “Itic Strul. Lovinescu. dur. lui Liviu Rebreanu formula epica “a unui realism modern. De unde credinta lui Rebreanu ca literatura trebuie neaparat “sa reprezinte pasiuni totale. necrutator”. dar rezultand tocmai din acuitatea si adevarul senzatiilor” (Lucian Raicu). descriptivist. Talentul lui Rebreanu se desfasoara lent. Liviu Rebreanu este primul nostru mare romancier al stihiei sociale. I s-a reprosat.

Totusi. totusi. la “teologie”. O interioarizare si mai puternica a viziuni epice se produce in “Paduirea Spanzuratilor” (1922). fundamental pentru epica “obiectiva” a lui Rebreanu. precipitata a eroilor spre sfarsit inevitabil. ce trece parca pe deasupra istoriei. la care vocea auctoriala e.”glasul iubirii”). chiar daca este cate ceva si din toate acestea. ingloband-o in sine ”. Criticul il judeca pe Rebreanu mai mult in raport cu Slavici si Agarbiceanu.Or. Manolescu. la tot pasul. are si conotatii fatidice. apelul la organicitate. N. prezenta. ca viziune si discurs epic. invocate la inceput. ceva similar cu multiplicarea reflectorilor in “Concert din muzica de Bach”. In sprijinul obiectivitatii poate fi invocata si strucutra epopeica a epicii rebreniene. dar are avantajul ca protejeaza semnificatiile imanente ale operei. Existenta personajelor “este privita fara relativism si fara ironie. cum procedeaza N.nu putine. E vorba de proiectia mai multor puncte de vedere asupra aceleiasi realitati. in acest caz. ci de alte fatalitati (“glasul pamantului”. Si Lovinescu vedea in “Ion” o constructie epica pura. indeosebi in “Rascoala”. ale prozei sale sunt dobandite nu preexistente. “grandioasa si bogata ca o epopee”. totusi. structura epopeica este mai interiorizata. romanul Hortensiei Papadat-Bengescu. Toposul horei. oloaga. dar de aceeasi maretie tragica. care imprima o miscare solemna si. decat la cauze finale. Precizarea vine la timp. toate calitatile. Lovinescu romanul vadeste “aceeasi magistrala putere de evocare realista prin ingramadirea amanuntelor si episoadelor”. intr-un fel sau altul. Pana la urma. Pana si tanarul Eugen Ionescu admira fara rezerve (in faimosul “Nu”. lipsind moralismul”. facand din rbreanu “cel mai mare creator epic al literaturii noastre” (“Istoira literaturii romane contemporane. produs al constiintei artistice si nu al instinctului. Manolescu). fara cauze finale”. In Ion . la Rebreanu. cu efectul deosebit produs de “acceleratia in progresie geometrica a actiunii”.degraba etic decat estetic si s-ar putea traduce prin impartialitate” (N. 1900-1937”). In aceleasi confesiuni. “cruzimea observatiei nu devine caricaturala. un ritm supraindividual – se intelege. care transcede “tendinta de nivelare a naturalismului”. romancierul marturiseste ca “fiecare realizare artistica contine in sine un fel de nostalgie a eticului”. La fel. Traiectul acestora e prefigurat de la bun inceput si presarat apoi. Un alt critic vorbea de “paradoxul organicitatii” in legatura cu creatia lui Liviu Rebreanu. Lovinescu insusi vedea in personajul Ion o figura simbolica ”mai mare ca natura”. pentru a nu produce confuzii in directia receptarii tendentioase a intentionalitatii imanente a operei. cu semne si premonitii ale nenorocirii. pentru E. Ideea de organicitate nu explica prea multe. iar un personaj cu insusiri oraculare a Savista. Mai potrivit ni se pare. toate acestea fac parte “dintr-un ritm esential al existentei”. “fara cauze eficiente. 1934) aceasta carte “unica”. Manolescu nu ezita sa afirme ca “hora din primul capitol e o hora a soartei”. Interpretarea in sens etic a idei de obiectivitate are. Nu mai e vorba aici de potrivnicia zeilor. si un sens ceva mai profund. Riscul insa e de a-l izola pe Rebreanu intr-o formula de tipul “par luimeme”. cuprinsa intr-o temporalitate lenta. Dar schimbarea de perspectiva 5 . dupa cum moartea lui Moarcas sau a lui Avrum anunta sinuciderea Anei. intr-o exegeza mai recenta (Mircea muhtu).

Criticul e convins ca analiza e impinsa dincolo de “tesatura logica” pana in subconstient : “Apostol Bologa nu devine un “nationalist” militant. inainte de toate. nici in “Ciuleandra”. insa viziunea epica propriu-zisa nu se schimba. Acest limbaj inca apartine “perspectivei detasate a unui narator impersonal” sau. “Intre cei patru pereti ai sai. dintre toate cartile sal . comportarile individului uman. ideea de ciclicitate a existentei. Apelul la aspectul moral revine aproape in toate comentariile critice : drama eroului “rezulta din tensiunea opozitiei constiintei umane fata de imperativul datoriei exterioare constiintei” (Lucian Raicu). Paradoxal. si in cel al lui Puiu Faranga ( din “Ciuleandra” ) psihologia e numai pretext pentru anchetarea unor cazuri sau a unui proces de constiinta : un proces mai degraba moral-spiritual decat pur psihologic. propriu-zis roman de analiza psihologica nici in “Padurea Spanzuratilor”. Spre exemplificare pot fi amintite unele experinete dostoievskiene ale personajelor. scrie Aurel Sasu. in primul rand. E. nu vorbeste de “patriotism” sau de Romania Mare. “un roman constiintei”.naratoare nu merge pana acolo. In cazul acesta. nu se poate contesta autenticitatea si profunzimea trairii la personajele din aceste romane ale lui Rebreanu. intr-o conferinta (“Literatura si iubire”) autorul afirmand ca foamea. care depaseste cadrele severe ale discursului realist. dar limabajul ramane “prea personal si prea decis” ( N. in esenta. Ar fi vorba. opera lui Rebreanu protejeaza un om profund”. e prea liric si metaforic : analiza psihologica devine mai mult prilej de revelatie in planul constiintei. “cartea iluziilor eterne”. Manolescu ). critica mai noua sustine ca Liviu Rebreanu nu face. Si mai nuantata ne apare formula realismului rebrenian din perspectiva criticii profunzimilor. cu alte cuvinte. constiinta lui Bologa ar fi mai curand “etica si generala decat psihologica”. in sensul analizei evolutive a unui singur caz de constiinta”. insotita de sentimentul retrairi anumitor momente petrecute candva in trecut. cazul lui de constiinta se zbate mai mult in cadrul unei incompatibilitati morale si omenesti”. alteori. Lovinescu avea totusi dreptate. Avand ca tema metempsihoza. De unde si interesul pentru pornirile obscure ale personajelor. Lovinescu considera “Padurea Spanzuratilor” drept “unul din cele mai bune romane psihologice romane. atractia sexuala sau teama de moarte determina. Acelasi critic vede in “Padurea Spanzuratilor”. incat “multiplicitatea subiectiva” sa devina refractara oricarei totalizari epice. Partea oculara romanului se refera la cele sapte incarnari 6 . Si in cazul lui Bologa. In schimb. in “Adam si Eva”. Oricum. scrierea aceasta evidentiaza mai ales “reflectii deghizate asupra timpului si existentei omenesti”. pamantul ca obiect de adoratie erotica in “Ion” sau raportul freudian Tata-fiu in “Ciuleandra”. Rebreanu tinea cel mai mult la romenul “Adam si Eva”. simbolul esential in “Ciuleandra” este “sarpele fantastic”. De fapt. de un fel de realism psihologic. Introduce doar unele elemente caracteristice ale romanului psihologic. E. Cele sapte episoade ale cartii ilustreaza. Cu toate acestea. Acelasi efect il are alterarea realismului “prin insertii romantice sau fantastice” ori prin nazuinta catre metafizic. Naratorul nu se multiplica ci doar isi creeaza nenumarati intremediari.

Toma Pahontu din “Gorila” etc. In general. Bucuresti. Ancora.S. Accentul cade cum era si firesc. 1928 . Bucuresti. “optica demiurgica. putem identifica cel putin trei ipostaze ale temporalitatii : tipul obiectiv (exterior). . personajul se rostogoleste ireversibil spre moarte (Ion. atat de inspirat. Cartea Romaneasca. De fapt. 1980 . In romanele lui Liviu Rebreanu. “Adam si Eva” este singurul roman metafizic scris de Rebreanu si se deosebeste destul de mult de alte increcari similare (Eminescu. Dacia. Manolescu. Ed. Eseu despre romanul romanesc”. Nu lipsesc unele aspecte ale unui realism impins pana al brutalitate si chiar pana al cruzimea ezoterica (din episodul in care eroul este jupuit de viu).I. Nicolae. Faptul coincide cu supunerea eroului fata de un instinct fundamental ( iubirea. a timpului interior. Ed.) sau se indreapta la fel de vijelios catre “un viitor devorant”. „Liviu Rebreanu – sarbatoarea operei”. Iasi. Citita fara prejudecati. Lovinescu numea. Bucuresti. Ed. Aurel. 7 . stadiile temporalitatii comunica intre ele : ciclicitatea timpului obiectiv. Minerva. “aglomerarea de imponderabile”. De obicei. profund al personajelor sale. cheia intregii intrepretari o constitutie viziunea asupra timpului si in special. 1978 . Sasu. pentru a intari iluzia realului ( la nivelul timpului ficitunii). Ov. „Arca lui Noe. ca in “Ion” sau “Rascoala”.S. Ed. Critica profunzimilor se afla aici pe un teren mai mult decat favorabil. castiga prin timpul interior al personajelor. Decisiva insa pentru fiecare personaj este intrarea in timpul interior. Manuca. Muhtu. Ed. Cele doua registre epice alterneaza insesizabil in desfasurarea naratiunii. Albatros. cartea deschide o perspectiva critica inedita asupra intregii opere a scriitorului. toate romanele lui Rebreanu incep si se sfasesc la fel.succesive ale lui Toma Novac in cautarea principiului femenin. fara ca lumea sa bage de seama aceasta”. Ed.Apostol Bologa. “cu care tinde sa se integreze in viata spiritula”. „Liviu Rebreanu – paradoxul organicitatii”. in obsesia constructiei epice circulare. de a se insinua suficient de hotarat in acest timp interior. BIBLIOGRAFIE : Lovinescu. Este ceea ce E. singurul care poate da seama de natura lor profunda. 1984 . timpul interior al personajelor si timpul fictiunii (al iluziei). pe timpul interior al personajelor. uneori. iar timpul tern corespunde existentei lucide. Moldova. Evolutia „prozei literare”. Marea dificultate a autorului vine tocmai din neputinta. al exigentei se regaseste. moartea ) care ii obnubileaza complet constiinta. E. 1991 . omniscienta si omniprezenta creaza o piedica insurmontabila acestui proiect” (Ov. Mircea Eliade). vol. cu trimiteri tocmai spre zona de profunzime a acesteia. „Cinci prozatori in cinci feluri de lectura”. Mircea. o dimensiune de adancime si mister. Dan. Constructia arhitecturala cea mai severa. posesia. Fireste.Crohmalniceanu. Bucuresti. „Istoria literaturii romane contemporane IV”. bunaoara. ca trasatura esentiala a modernitatii formulei epice a romanului rebrenian. Atunci. Cluj-Napoca. 1995.Crohmalniceanu). timpul interiorizat apartine visarii.. “Viclenia romancierului realist – spune acelasi critic – consta in a face al doilea timp sa se sfarseasca in primul. ca in “Adam si Eva”. „Liviu Rebreanu sau lumea prezumtivului”.

geneza romanului “Ion” este legata de cateva elemente autobiografice : o scena pe care a vazut-o. la randul lor. Liviu Rebreanu sta in linia intai. Pompiliu Constantinescu s. perioada intrebelica a insemnat o reasezare a discursului literar in fata exigentelor valorii estetice. Din legatura intre cele trei momente. mersul romanului. ceea ce l-a determinat pe prozator sa scrie imediat o nuvela intitulata “Rusinea”. In august 1916 porneste sa scrie din nou 8 . o discutie cu un flacau foarte sarac din vecini. reflectand o traditie de factura realista care coboara pana la “Ciocoii vechi si noi” de N. Cartea lui Rebreanu constituie un eveniment de referinta pentru destinul romanului autohton. fiind si cel care. la inceputul secolului al XX-lea. dar dandu-si seama ca “iesise ceva cu desavarsire neorganic”. . cele doua ramuri se impreuna apoi iarasi. in toate partile. a incoltit ideea unui roman. urmand a fi personajul care sa circule in toate trei romanele. este peceput de catre cei mai importanti critici literari ai momentului : E. in moduri diferite. a existentei poporului romanesc”. fiul invatatorului Herdelea. bogat. Cu aceasta adaugire. Sesizand ca problema pamantului este “insasi problema vietii romanesti. Dupa aproape trei ani de limpeziri. deschide larg calea romanului romanesc modern. “Incepuse a mi se sintetiza in minte ca o figura grafica : o tulpina se desparte in doua ramuri viguroase care. literatura romana fusese orientata spre idilizarea lumii satului. Lovinescu. Stendhal sau Zola. prin “Ion” (1920). cu un taran vaduv.a. Perpessicius. Rebreanu a dezvoltat un plan de roman de cu totul alte proportii si dimensiuni. Intre prozatorii vremii. Prin martie 1913 se asaza pentru prima data serios la masa de scris. cand un taran “deodata s-a aplecat si a sarutat pamnatul. din ce in ce mai fine. dand o capodopera in maniera realismului dur. G. trecand apoi prin “Ciclul Comanestenilor” al lui duiliu Zamfirescu si “Mara” lui S. Dupa cum afirma Rebreanu in articolul “Marturisiri” din volumul “Amalgam” (1943). Calinescu. Vechiul Regat si Basarabia. inchegand aceeasi tulpina regenerata cu seva noua”. din cuvintele caruia “se simtea o dragoste pentru pamant aproape bolnavicioasa”. ramanand la titlul “Zestrea”. pentru Ardeal.”. asa cum. marturiseste Rebreanu. un eveniment din satul sau. scriitorul facandu-si diverse notite si insemnand scrierea cu titlul “Zestrea”. care si-a batut crunt fata pentru ca ramasese insarcinata cu un tanar sarac. “Ion” apare dupa o perioada de criza a romanului romanesc. . de altfel. va dobandi un rol important. Titu. L-a sarutat ca pe o ibovnica . permitand scriitorilor o mare varietate de mijloace de reprezentare a realitatii. isi incolacesc bratele.“Ion” Dupa ce. urmarind o trilogie care sa trateze aceeasi tema. afirmat in literatura universala prin romanele lui Balzac. Filimon. Ion Pop al Glanetasului. ideea venindu-i de la o intamplare din propria sa familie. Mai apoi s-a gandit sa completeze imaginea satului transilvanean cu destinul unei familii de intelectuali.

dar saraca. Rebreanu ii gaseste “un titlu nou. titlulrile acestora sintetizand esenta continutului. unul din bogatii satului. ) si pe urma se pierde in soseaua cea mare si fara de inceput . pe care cititorul este purtat in primele pagini. fiica lui Vasile Baciu. in vesnicia macrocosmosului. traversand satul Jidovitza “ca sa dea buzna in pripasul pitit intr-o scrantitura de coline”. o fata frumoasa. trecand Somesul. care se deruleaza paralel si se intersecteaza. . Actiunea romanului este dispusa pe doua planuri. ca martor al unei vieti imaginare. Cele doua planuri : al taranilor. primul avand sase capitole. ) Drumul trece prin Jidovitza ( . asamblandu-se intr-o realitate complexa care da senzatia viziunii totale. . Din punct de vedere compozitioanl. reproduse dupa marturisirile deja amintite. sunt adunate la un loc de catre prozator in prima secventa care infatiseaza viata satului : hora. de unde si impresia de monografie a satului transilvanean. care desi anodin. romanul a fost impartit in doua volume : “Glasul pamantului” si “Glasul iubirii”. asezate dupa grupuri si ierarhii. asa cum relateaza autorul. In final. . vorbesc despre extraordinara capacitate a scriitorului de a se reciti si de a-si impune o anume disciplina a lucrului temeinic. ca intr-un ritual hipnotic. care. dupa care romanul urma sa reprezinte “un corp sferoid”. scandalul. in centrul caruia sta imaginea taranului roman care lupta pentru pamant. Toate informatiile de pana aici. De aceeasi figura. tine si imaginea de la inceputul si de la sfarsitul cartii. stapanit de o obsesiva dorinta de a avea pamant. Pentru a-si atinge scopul. parca nimic nu s-ar fi schimbat ( . In centrul actiunii se afla figura lui Ion. isi vede visurile realizate prin apropierea de Ana. iar al doilea sapte. cu care intra intr-un conflict care se va intinde pe tot parcursul romanului. Romanul este terminat dupa doi ani. . si al intelectualitatii rurale cu insistenta asupra familiei invatatorului Herdelea. acomodarea cu geografia locului ce urmeaza a fi scena intamplarilor. pana a-l adecva perfect ideii pre-existente.si intr-o noapte realizeaza intreg capitolul intai. cu Ion in centru. constituind de fapt. surprinse in atitudini semnificative. La randul lor. imagini ale aceleiasi lumi. . semn ca ne-am intors in marea aventura cotidiana a propriei noastre vieti. capitolele au fost strucutrate in 6-9 secvente epice. si 9 . La datele de mai sus. Teama operei o constitutie zugravirea universului satului transilvanean de la inceputul secolului XX. Se intampla astfel intrarea in fictiune. Este vorba despre metafora drumului. dupa ce “Satul a ramas inapoi acelasi. cheful de la carciuma. in noasptea aceea s-au creat”. personajul isi reprima iubirea pentru Florica. incorporarea in universul romanesc. pretext de intalnire a personajelor. din ratiuni in primul rand editoriale. . bataia dintre flacai si toate celelalte amanunte. intreaga arhittectura a romanului corespunzand figurii grafice pe care prozatorul si-o construise. se adauga amintirile din satul primei copilarii : petrecerea de la hora.”. “ritmul si tonul intregului roman. m-i s-a parut expresiv : Ion ”.

Aceasta iubire pentru pamant. nechemata. pe atat de inumana. ci “Glasul pamantului (care) patrundea navalnic in sufletul flacaului. care tine de straturile de profunzime ale fiintei sau. impotriva convingerilor sale. “Glasul iubirii” devine pentru Ion din ce in ce mai puternic. Un rol important in viata satului il are preotul Belciug. Unde punea el mana punea si Dumnezeu mila. fiul unui taran instarit. nu sufera tulburari de pe urma incalcarii vreunor principii. sa renunte. Iar pamantul ii era drag ca ochii din cap”. ceea ce il va duce spre moarte. ca ma-sa. Ion. coplesindu-l”. bun roman. se casatoreste cu George Pintea. este ucis cu lovituri de sapa. fiul unui taran risipitor. il saruta cu voluptate. Astfel ca. spre finalul operei. . in favoarea celei efemere. intr-un gest de suprema marturisire a dragostei pentru pamant. voteaza. ceea ce provoaca animozitati cu familia invatatorului. lasand-o insarcinata pe Ana si astfel fortandu-l pe Vasile Baciu sa-l accepte ca ginere. pana la moarte copilului. un tanar cu veleitati de poet. Ion se confunda cu o idee. Invatatorul face fata cu greu dificultatilor materiale si. Nici viata intelectualitatii nu este ferita de tulburari si privatiuni. Relatiile cu Vasile Baciu raman tensionate. incat devine sclavul 10 . la dimensiunea eterna a existentei. spre care il indeamna “glasul iubirii”. Cea dintai preocupare si mandrie a sa este construirea unei biserici si sporirea averilor bisericesti. Scena nuntii scoate in evidenta adevaratele relatii dintre personaje. Il vedem acum pe Ion remarcand din nou uratenia Anei in comparatie cu Florica. Aceasta optiune. il va insoti pe un traseu care-l obliga sa ignore propriile-i porniri sufletesti. iar atitudinea fata de Ana facand-o pe aceasta sa se sinucida. sfetnic si conciliator intre Ion si Vasile Baciu. care ajunge sa-l posede intr-o asa masura. ce pare ca il domina cu o forta mai mare decat vointa sau respectarea conventiilor de convietuire. Dupa ce naste Ana. “era iute si harnic. fac din Ion un amoral. determinand uneori umiliri si compromisuri. Intre timp Florica s-a maritat cu George Bulbuc. mai degraba de un subconstient ancestral ce determina destinul taranului roman. Pe fiul sau Titu. Drasostea e numai adaosul”. fiica cea mare a sotilor Herdelea. lipsit de inzestrare pentru munca campului. In final. intrebarea : ce folos de pamanturi. Ion obtine de la socrul sau inscrierea tutror pamanturilor pe numele lui si. acum. intrand in conflict cu autoritatile. asadar. surprins de sotul inselat. pare ca nu fiinta umana care-si respecta conditia actioneaza. ca o chemare. rival al lui Ion si la mana Anei. in timp ce. pentru deputatul ungur. caci. dar si ins ranchiunos. “I se adaoga in creieri. pragmatice. scriitorul il pregateste ca personaj de legatura intre romanele proiectate. . pe cat de telurica. desi iubise pe altcineva. dupa care ii moare si copilul. daca cine ti-e drag pe lume nu-i la tau?”. pentru ca el nici nu-si pune probleme de natura etica si deci. Laura. dar aceasta descarcare ii reaseaza in suflet imaginea Floricai. Personajul evolueaza intre doua atitudini extreme : in prima parte a romanului e convins ca “Dragostea nu ajunge in viata . intre el si familia Herdelea se produce impacarea si buna intelegere.isi urmeaza cu tenacitate si rabdare planul.

a. ). personajul reuseste. destinul si fatalitatea. asa cum afirma in articolul “Cred” din 1924. situatia ei nu se schimba nici dupa nunta. pentru a carui iubire sacrifica totul. la nivelul scriiturii este preferabila “expresia bolovanoasa” in locul “stralucirilor stilistice” care “se fac mai totdeauna in detrimentul preciziei si a miscarii de viata”. este Ana. calaul si victima. ci si de reprezentarea momentelor semnificative din viata satului : nasterea. cum sustine prozatorul in textul citat. Ana nu face decat sa joace perfect rolul pe care i l-a confectionat feciorul Glanetasului. Lipsita de orice vocatie a fericirii. in egala masura. este batuta si izgonita si de sot si de tata “Si atunci gandul mortii I se coboara in suflet ca o scapare fericita”. cu incetinitorul. isi cobora fruntea si-si lipi buzele cu voluptate de pamntul ud”. in implinirea dorintei de a avea pamant. in ciuda. Ion pare a fi condus de o inteligenta aparte. din perspectiva conditiei sale tragice. Cu “Ion”. Cu convingerea ca literatura “inseamna creatie de oameni si de viata”. preot. invatator. hora. practica. Gandul devine fapta si acum asistam la o scena magistral realizata de scriitor. visul si cosmarul. luminate de iubirea sincera pentru Ion. imagine dura si plina de forta in care se intrupeaza. Astfel ca in limabajul operei contine calitati proprii stilului unui discurs 11 . Ion nu ne apare ca o imagine hidoasa a raului. Conform unui atare program. urmarind gesturile Anei pregatindu-se sa se spanzure. Urmarirea atenta a fiecarui pas catre atingerea scopului il izoleaza si-l imunizeaza in fat reprosurilor celorlalti.m. intelegand prin realism “Viata eternizata prin miscari sufletesti”.d. moartea. dupa principiul “Graba stirca treaba. Cel mai impresionant personaj al romanului. gesturile sale tradeaza o posesie de natura erotica : “se lasa in genunchi. In momentul in care devine stapanul delnitelor lui Vasile Baciu.pamantului. Daca. Interesant si remarcabil este faptul ca. Rebreanu a dat literaturii romane. sotul acesteia. oameni politici s. Fara dibacie si siretenie nu ajungi la mal niciodata”. Purtand in pantece odrasla acestuia. cel mai important roman realist. caci prozatorul il priveste cu simpatie si-l cladeste in asa fel incat. neabatandu-l din drum nici macar apostrofarea de catre preotul Belciug in biserica. expresie sintetica si esentializata a relatiei dintre taranul transilvanean si pamant. fiind omorat de catre George. mijlocul si instrumentul prin care Ion ajunge in posesia pamnturilor lui Vasile Baciu. manevrelor diabolice si a actelor reprosabile. nunta. care-si plimba obiectivul. prin “Ion”. ori de cate ori se apropie de un sentiment de bucurie si implinire sau traieste o atare stare. functionari. chiar calcand peste viata Anei. ea sufera cate o lovitura din impactul cu realitatea. neabsolvindu-l fatis de vina. Actionand in conformitate cu propriile sale sentimente. il inzestreaza cu resorturi si trairi interioate in stare sa-I motiveze comportamentul. Rebreanu realizeaza un personaj memorabil. Dimensiunea epopeica si monografica a romanului este data nu numai de prestatia personajelor care populeaza cartea ( tarani bogati sau saraci. in scenariul iubirii pentru Florica nu mai este la fel de abil si esueaza. In urzirea planului si aplicarea aceetuia.

Minerva. Bucuresti. “Biblioteca critica”. Nicolae. cand precipitat. Ed. “Arca lui Noe”. vol. Urmarea acestora este o armonizare maiestrizata a continutului cu expresia. Al. si cu tulburatoare dispuneri ale contrapunctului. “Ion” poate fi considerat actul de nastere a romanului romanesc modern. Ed. BIBLIOGRAFIE : Sandulescu. concizia. Manolescu. Bucuresti. prima realizare consistenta. cu alternante ale ritmului. Ed. monumentala si bine articulata estetic. 1987 12 . Minerva. prefata si aparat critic de Paul Dugneanu. din seria impunatoarelor edificii romanesti ale perioadei dintre cele doua razboaie mondiale. cu sunete limpezi. Eminescu.de factura realista : proprietatea termenilor. 1980 . cand lent. incat. col. 1976 .. “Introducere in opera lui Liviu Rebreanu”. polifonia constructiei creeaza o simfonie dramatica. “Liviu Rebreanu” – antologie. cu tonalitati mai ales dure. sobrietatea. I. precizia. Bucuresti. dar si induiosatoare.

el distinge trei tipuri fundamentale: “romanul brut. conexiuni cu realitatea. Romanul este povestea unei experiente limita care traumatizeaza o constiinta. Semnificatia titlului trimite la ideea de personaj-simbol. expresia unei crize de identitate care a caracterizat intelectualitatea unei epoci. in care “ordinea nu e data din afara prin unitatea unei epoci sau a unei existente umane. care izoleaza o criza”. Rebreanu sintetizeaza “prototipul unei generatii ”. ci e creata prin libera dispozitie a romancierului. Tematic. “Padurea spanzuratilor”.“Padurea Spanzuratilor” In clasificarea romanului pe care Albert Thibaudet o face in anul 1912. romanul impleteste doua aspecte : evocarea primului razboi mondial si prezentarea conditiei intelectualului. N. romanul activ. Manolescu citea “Padurea spanzuratilor” ca pe un “roman dostoievskian”. de dezertare si spionaj” si executat prin spanzurarea la 14 mai 1917. obsesie verificata si in “Ion”si “Rascoala”. Romanul structurat in patru parti de o simetrie remarcabila ( fiecare din primele trei parti cuprinde unsprezece capitole). este doar imboldul necesar creatiei. istoria unei incercari de regasire a sinelui intr-un moment de haos amintind de sfarsitul de lume. raman intiparite profund in memoria scriitorului. 13 . In Apostol Bologa. romanul publicat in anul 1922. Rebreanu are obsesia sfericitatii in constructia epica. in studiul intitulat “Estetica romanului”. care defasoara o viata si romanul activ. chiar cu biografia scriitorului : destinul tragic al fratelui sau. El izoleaza si desfasoara un episod semnificativ”. demintindu-l. “Sovairile lui Apostol. trimite prin circularitatea sa la procedeul specific realistilor. El obsrva in primul rand scaderea autoritatii “auctoriale”. Este elementul clar al modernitatii care plaseaza romanul intr-o alta sfera decat aceea a prozei sociale traditionaliste ilustrata prin “Ion”. ca unitati perfecte. care zugraveste o epoca. Geneza romanului presupune. va marturisi scriitorul. Romanul este. O fotografie cuprinzand imaginea de cosmar a unei “paduri de spanzurati”. molecule ale marelui mister universal. metaforic exprimat aici prin imaginea razboiului. “Padurea spanzuratilor” fiind una din cele mai socante imagini prezentate vreodata. care marturisea ca refuza “literatura eroica efervescenta ca sifonul”. sunt sovairile noastre. Emil Rrebreanu. deci. semn al deplasarii spre romanul analitic. Ca si la Camil Petrescu. romanul pasiv. Romanele apar. Rebreanu dezbate obiectiv fenomenul razboiului. astfel. ilustreaza cu siguranta ultimul tip de creatie. “acuzat de crima. ale tuturor”. Perspectiva asupra razboiului difera sensibil in raport cu cea de pana la 1922. ca intotdeauna in procesul de creatie rebrenian. si zvonul ca asemenea atrocitati s-ar fi petrecut “si pe frontul romanesc”.

bazat pe retrospectie. inclinat mai degraba spre a gandi decat spre a actiona. in final. Facand parte din completul de judecata al locotenetului Oto Svoboda. In mod ciudat. ci “judecatorul” sau. spirit religios care ii insufla lui Apostol ( nume cu rezonanta biblica ) cultul lui Dumnezeu. Rebreanu aduce in prim-plan. e statul” crede initial Bologa. caci dorise sa-i demonstreze logodnicei sale virtutile ostasesti. Discutia de la popota este a doua scena-cheie pe parcursul evolutiei interioare a eroului. si tatal. stat. In cadrul intalnirii cu ceilalti ofiteri. memorandist care ii transmisese fiului crezul intregii sale existente anticipand parca cele doua forte ale conflictului interior care il va macina peste ani : “ca barbat sa-ti faci datoria si sa nu uiti niciodata ca esti roman”. episoade semnificative ale existentei de pana atunci a eroului. iar efectul lor consta in lenta deteriorare a increderii in principiile de viata avute pana atunci. Vocile celorlalti. “Mai presus de om de interesele lui particulare. Modelarea sa sufleteasca se produsese in ani copilariei si ai adolescentei. acuzat de dezertare. Rebreanu propune un erou problematic a carui stare naturala este aceea de reflexivitate. De altfel. stilul rebrenian fiind cunoscut inca din “Ion” drept aluziv-anticipativ. o “repetitie generala” pentru ultima. pentru care “razboiul e un generator de energie”. insa Apostol va trece din postura de privitor in aceea de actant. emitand pareri in antiteza asupra razboiului. cu atat mai mult cu cat aceasta moarte-eliberare va fi reluata si in finalul textului. a carei solutie va fi doar moartea. il va distruge. sub influenta a doi factori formativi anatagonici : mama. inrolat din orgoliu prostesc. Apostol va afirma : “In orice caz n-am sa dau socoteala decat constiintei mele. filozofand asupra notiunilor de on. cel care are sentimentul culpabilitatii nu pare a fi comandantul. ea are un rol anticipativ. iar “razboiul e un distrugator de energii” (Klapka). la starea de angoasa si obsesie chinuitoare care. Indarjit in a-si argumenta pozitia. Anii de tinerete se caracterizeaza prin incercarea de a-si contura o filozofie de viata. Apostol ilustreza trecerea de la starea de multumire si echilibru sufletesc. Bologa voteaza cu seninatate pentru pedepsirea exemplara a acestuia. Aflat pe front ca ofiter in armata Imperiului Austro-Ungar. Treptat el ajunge sa inteleaga ca “Nimic nu e mai presus de om” (Gross). Apostol asista la un dialog in contradictoriu. un caracter oscilant. care va intra din acel moment intr-o adanca criza de constiinta. care l-a gasit vinovat”. deci. studiile de filozofie pe care le face sugereaza caracterul sau dilematic si ele reprezinta o 14 . razboi. tulburata de episodul executiei. viata. Ca si alte episoade din roman. Dezechilibrul psihic incepe insa in momentul in care in sufletul sau se strecoara indoiala asupra justitiei hotararii luate si nu mai poate sta drept in fata propriei constiinte. moarte. prin flash-uri ale memoriei. Urmarind cronologia faptelor. Firul epic este intrerupt prin analepsa. reprezinta de fapt exteriorizarea vocilor propriei constiinte. Replici memorabile sunt inregistrate acum. vom observa un fir sinuos. Momentul are valente simbolice. asistand chiar la executia lui.Orientandu-se catre un intelectual. Prima scena e.

Dezertarea este deci o optiune reala. inaintea lui Camil Petrescu. 15 . Bologa se inroleaza in armata. devin obsesie in momentul in care Klapka il anunta ca vor trece pe frontul romanesc. isi completeaza profilul prin romanul “Padurea Spanzuratilor”. Fara sa fie descriptiv ca Sadoveanu. Dezechilibrul sufletesc al lui Bologa debutase sub privirea lui Svoboda. Modalitatile de analiza utilizate de Rebreanu sunt cele clasice. care sa-l exprime in individualitatea sa. Distrugerea reflectorului rusesc nu-i asigura dreptul de a fi mutat pe un alt front si cea dintai incercare de a dezerta pe frontul rusesc se soldeaza cu ranirea sa. actele de eroism. ci de faptul ca s-a simtit o clipa “complet” in raport cu lumea sau c-a simtit lumea “incompleta” in raport cu visul sau”. doar epitetul nuanteaza pe alocuri exprimarea. Observatiei autorului – narator i se alatura monologul interior. “in seamna a-l dezorganiza. Apostol nu rezista presiunii pe care istoria o exercita supra sa. se va intreba : “oare cine sa fie Apostol Bologa?” ca si cand numele nu l-ar mai reprezenta. care ii apartine. omul e lipsit de posiblitatea unei optiuni cu adevarat libere. Vazandu-si numele pe crucea pregatita. In confruntarea om-istorie. Acelasi critic observa “tirania privirii” care deschide si inchide romanul. Aurel Sasu explica astfel drama eroului : “drama lui nu tine de a reusi sau nu a reusi. nu creatorii si modelatorii ei. punct necesar in evolutia romanului romanesc. Rebreanu utilizeaza peisajul ca semnal psihologic. Interesul lui merge in sensul preciziei exprimarii. notatia este exacta. Pentru el exista o unica posibilitate de a se sustrage istoriei . a-l statornicii apoi in dezordinea sa pe celalalt” si se incheie cu un alt sens al privirii eroului “ochii lui insetati de lumina rasaritului”. Din dorinta de a se confrunta cu viata si parca pentru as verifica practic aceasta conceptie de viata. cum insusi se caracteriza. condamnarea lui Svoboda i-au dat iluzia unei optiuni reale Apostol are in acest moment sentimentul de a fi prizonierul unei istorii in care oamenii sunt simpli pioni. Fire excesiv sovaielnica. nemarturisite. notarea cu precizie a notatiei organice ca expresie a unei stari de spirit. cum spune R. ca simbol. nici de ura sau impacare. privire care. in care curba conflictului interior este ascendenta. Observam pe parcursul traseului sau existential alternarea unor momente de acalmie cu perioade tensionate. Barthes. echilibrul pe care il contemplase stupefiat pe fata cehului Svoboda. adeptul scrisului anticalofil. Daca inrolarea. Se justifica astfel si atitudinea in fata mortii. invingand-o : moartea. Stilul este de o sobrietate impunatoare. Autorul “Padurii Spanzuratilor” este. figurile de stil sunt aproape absente. sentimentul regasirii de sine care ii aduce calmul. Indoielile privind justetea deciziei sale in cazul Svoboda. Incercarea de a evita acesta situatie-limita este disperata. roman ce anticipeaza cele doua teme majore ce vor orienta epica romaneasca interbelica : intelectualul si razboiul”. “Momentul Rebreanu.perioada ce echivaleaza in abstragerea din universul real.

Elena. Bucuresti. 1981 16 . 1978 . Bucuresti. Editura Stiintifica si Enciclopedica. “Structuri narative la Liviu Rebreanu”. 1976.S. “Liviu Rebreanu. Dragos. Aurel. Ed. Ov. Crohmalniceanu.. sarbatoarea operei”. Ed. Albatros. Bucuresti. “Literatura romana intre cele doua razboaie mondiale”.BIBLIOGRAFIE : Sasu. Pentru Literatura.

Fiecare are adunate in suflet amaraciunea. parvenitii. Viata langa pamant ii da forta si satisfactii. de la mediul satesc la cel plin de fast. Rebreanu procedeaza intr-o maniera moderna. Gliganu. nu zic. Babaroaga. Romancierul trebuie sa aiba un duh national. dar mai dragi mi-s 17 . stapanul pamanturilor. de pamntul tarii. desfasurarea si reprimarea taranilor. Rebreanu este un sciitor realist cu influente naturaliste. surprins in contextul unuia dintre cele mai dramatice evenimente istorice. actiunea ar trebui urmarita potrivit momentelor evenimentului din 1907 : acumularile de revolta. Nemultumirile se acumulasera. asta e chestia taraneasca! . Miron Iuga este un personaj deosebit in contextul naratiunii. taranii din Amara traiau sub semnul imperativului : “Pamant . mimica. Lespezi. din familiile celor bogati. mosia Babaroaga. mustind de esenta. Acest aspect este preliminar actului de curaj al confruntarii cu Miron Iuga. de la Nadina. actiunile de pregatie.“Rascoala” Reprezentant al realismului critic interbelic. in care este reflectat cadrul rustic din Muntenia. Ruginoasa. ca nu poate fi vorba de o pregatire minutioasa a rascoalei. El isi iubeste cu patiuma pamantul si nu intamplator autorul insista asupra starii sale sufletesti din momentul cand vrea sa-si recupereze. totul concentrandu-se in jurul unei utopice porunci al lui Voda. trecand firesc de la o imagine la alta. . . Barlogu. Tehnica cinematografica il ajuta pe romancier sa ofere o imagine veridica a satului Amara si a imprejurimilor. Subtextele operei depasesc simpla motivatie personala : “Romancierul care nu e legat de sufletul viu al poporului. revolta. ci de o anume spontaneitate. dar si un fel de “parinte al taranilor”. priviri. de aceea nu-l aproba pe Titu Herdelea pentru ca a parasit Ardealul. sa fie legat de durerile pamantului si oamenilor din preajma lui”. Replica lui Miron Iuga pe aceasta tema dezvaluie si dragoastea de tara a acestui boier : „Dragi imi sunt ardeleni care vin incoace. reprezentand viata la tara si cea de la oras. vorbe. Sau : este o viata de fictiune izvorata dintr—o viata adevarata: a mea!”. calculat. Inteligent. arendasii. a declansarii si desfasurarii ei. . se poate observa. stari reflectate de gesturi. Romanul “Rascoala” este rezultatul unei vaste documentatii si are aceeasi structura bine gandita. Totusi. nu poate inchipui o carte substantiala. Taranii sunt animati de gandul ca pot avea pamant pentru ca circulau zvonuri incurajatoare pentru soarta lor. Liviu Rbreanu isi nuanteaza creati a literara in 1932. Starea de lucruri este recunoscuta si de Grigore Iuga : “Apoi vezi pamanturile oamenilor. dar si speranta. Pamant . cand publica o alta “monografie a satului romanesc” : “Rascoala”. care poseda o viziune clara asupra resorturilor scriiturii si a functiei romancierului. . Urmarind firul epic al cartii. Actiunea se ordoneaza pe 2 planuri. Pamanturile ! Nu prea sunt. pamant care apartinuse mai demult familiei. trateaza cu multa deferenta impostorii. Pamant!”. mandru de pozitia sa sociala. cu impresia de sfericitate data de scena initiala si de cea finala. revoltele din 1907. . . pe etape si capitole. si unde au fost s-au cam spulberat”. conform careia pamanturile se vor imparti celor multi si oropsiti. Din marturisirie sale aflam ca : ”romanul e o lume noua nascuta din lumea subconstientului meu.

. femei. i se adreseaza lui Trifon Guju cu „Talharule !”. ca apoi . Durerea taranului este evidenta : „Mancati ce va place copii. Anghelina zacea cu fata in sus nemiscata. Serban Cioculescu defineste astfel personajul „Titu Herdelea putea. tot nu se pierde”. frica bestiala. vin slanina. disolutia. sa traga cu pusca. copii. Numai sa nu va bateti si sa nu faceti galagie ca maicuta a murit. Stilul romanului este sobru adapat gravitatii faptelor descrise. lipsi. transmitandu-si unul altuia parca gandurile. si e rusine !” Imaginea dramatica pune in valoare starea jalnica a taranilor ajunsi in prag de disperare. joaca un rol sters si anodin. In roman apare si un personaj. parca ar fi cautat sa se zmulga de la pieptul mamei”. crearea miturilor. determinarea nevazuta a miscarilor si instinctul de turma. . in care apar elemente auditive ce cuprinde imaginea devastarii conacului boieresc. parca il sprijineau sa nu cada”. Fiecare i-a catre ceva : grane. pe cand cu pastori. ameninta. daca romancierul nu era in circumstanta ardelean si n-ar fi simtit nevoia unui martor trans-carpatin. aproximativ gazetar si student neinscris la facultate. omorarea lui Miron Iuga si a Nadinei. la drept vorbind. Pastorul care-si paraseste turma e mai rau ca acela care o conduce prost. Personajul nu este flatat : „Aproximativ poet. urmarind de fapt sa-si faca o cariera. numit de critica literara „erou liant”. ca astfel poporul sa fie la adapost. Batranul Miron Iuga. propagarea ideilor. Titu Herdelea face legatura intre mediile prezentate in carte sau intre planurile acesteia.cei care stau pe loc acolo. Reprimarea este cumplita : sunt impuscati multi tarani. caci turma singura se risipeste. copilasul din bratele ei moarte plangea si vrajea din manutele goale. Spera ca hrana buna sa o refaca. incetul cu incetul. Aceeasi siguranta de sine o manifesta si cand vin taranii la el : ii infrunta. Scenei preponderent vizuale a mortii lui Miron Iuga i se adauga alta. lovita de un glonte in frunte . vulgar conchistador de fete mari sau mici. pana va saturati ! . pentru ca taranii se reped asupra lui : „Zeci de bete se agitau izbind la intrecere. ramanse in picioare in mijlocul taranilor care. pedepsirea cumplita a lui Aristide Platamonu atrag dupa sine razbunarea stapanirii care trimite armata in sat. insa femeia murise. incepand cu scena omorarii boierului ei actioneaza ca un tot unitar. Melentie Heruvimul incarca doua cosuri cu bunatati spre a le duce acasa unde ii zacea pe moarte sotia. Multimea nu poate trai fara conducatori. Aici fiecare taran actioneaza conform impulsului de moment. Daca initial taranii au reactii izolate. cu teasta zdrobita. 18 . indesandu-l sa-l loveasca. sa infrunte primejdiile. buni sau rai. Gestul pare sa-i fie fatal. El migreaza dintr-un spatiu in altul. ca el insusi”. O imagine cutremuratoare o reprezinta pe Anghelina : „langa santul soselei. sa atraga asupra lor fulgerile asupritorilor. fara cunostinta. Devastarea conacului. a spiritului de autoritate. G. Calinescu surprinde echilibrul perfect dintre forma si continutul cartii pe care o considera un adevarat „document sociologic : Pregatirea inceata a sufetelor pentru nemurire. toate aceste stadii sunt tratate de Rebreanu cu mijloace Shakespeariene” .

“Liviu Rebreanu”. Eminescu. Albatros. 1964 19 . Ed. 1978 . Aurel.BIBLIOGRAFIE : x x x “Liviu Rebreanu interpretat de . . Bucuresti.. Al. Tineretului. Piru. Biblioteca critica. Ed. Ed. Bucuresti. Bucuresti. col. “. “Liviu Rebreanu. Sasu. . sarbatoarea operei”. 1987 .

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->