LIVIU

REBREANU

Activitatea literară
Punct de reper in proza romaneasca interbelica, L. Rebreanu , scriitor nascut intr-o lume robusta, de tarani ardeleni, inseamna deopotriva continuitate si ruptura , traditie si inovatie. In ciuda aparentei de spirit greoi, masiv, creatia sa, extrem de variata sub raport tematic si artistic, ramane momentul de referinta, punctual de plecare in orice analiza a prozei romanesti din primele decenii ale sec XX . Nascut la 27 noiembrie 1885 la Tarliusaua, in tinutul Nasaudului, Liviu este cel dintai venit pe lume intr-o familie numeroasa ( 14 copii ) a unui invatator, Vasile Rebreanu, fost coleg de scoala si prieten cu G. Cosbuc. Cei dintai ani ai existentie sale se desfasoara in Nasaud, iar scoala primara o face cu tatal sau, la Maieru . Urmeaza doua clase la gimnaziul graniceresc din Nasaud, trei clase la liceul german din Bistrita si inca trei la Scoala de Honvezi din Sopron (Ungaria), unde isi I-a bacalaureatul. In toamna anului 1903 pleaca la Budapesta cu intentia de a studia medicina, dar starea materiala a familiei il determina sa intre ca bursier la Academia Militara “Ludoviceum” din Budapesta pana in 1906, cand iese sublocotenent in armata austro-ungara. Cariera militara a scriitorului se incheie in 1908, in urma unui conflict cu autoritatile, dupa ce fusese repartizat la garnizoana honvezilor regali din Gyula . Participand la serbarile “Astrei” cunoaste scriitori din tara si e decis sa treaca muntii, episod care se va petrece in 1909. La scurt timp, in 1910, e arestat la cererea guvernnului austro-ungar desi dupa o poerioada de detentie la Vacaresti va fi extradat si intemnitat la Gyula. In inchisoare, traduce din M. Gorki. Prima parte a activitatii sale ca scriitor se desfasoara in spatiul jurnalisticii, apoi va colabora la “Lumina”, “Flacara”, “Revista idealista”, “Viata Romaneasca”. Impreuna cu M. Sorbul scoate intre 1910 – 1911 revista “Scena”, iar in 1911 este numit de catre E. Garleanu secretar literar al Teatrului National din Craiova . In 1912 se casatoreste cu Fanny I. Radulescu si in acelasi an ii apare la Orastie cel dintai volum, “Framantari”, ce va urmat in 1919 de “Golanii” si “Marturisire” . In timpul razboiului termina prima versiune a romanului “Ion”, iar dupa incheierea conflagratiei primeste directia colectiei “Scriitori Celebri”, traducand numeroase lucrari . In 1919 va incepe colaborarea la “Sburatorul” cu cronici teatrale si nuvele si in acelasi an are loc premiera piesei “Cadrilul”. In 1920 apare romanul care il va impune drept cel mai important prozator roman de pana atunci, “Ion”. Rebreanu face parte dintre membrii statornici ai cenaclului “Sburatorul”, colaborand la periodicele inspirate de acest cenaclu si fiind chiar director al unor publicatii ce ilustreaza ideologia lovinesciana : “Romania literara” ( 1932 – 1934 ), “Viata” ( 1940 – 1944 ). Romanul aparut in 1920 este considerat de E. Lovinescu “cea mai mare creatie romaneasca” si el ii aduce scriitorului consacrarea academica.
1

Va participa si la Congresul autorilor dramatici ( Madrid ) si la centenarul Isben ( Oslo) . un exercitiu premergator constructiilor romanesti. I. fara nimic extraordinar. nuvelele si schitele formeaza o parte importanta a operei. eroul dilemmatic. Mai putin izbuteste Rebreanu cand urmareste tema orasului. “Calvarul”. Calinescu ). Proza lui Rebreanu se concentreaza in jurul a trei teme majore. iar doi ani mai tarziu. Avand vocatie de arhitect. Privite pe ansamblu. Rebreanu ramane. oprindu-se pe conditia inferioara a slujbasului cu umilintele si tragismul cotidian. Micu ). acestea compun o monografie a spatiului ardelenesc si delimiteaza “raza exacta de investigatie psihologica a scriitorului care este sufletul intunecat. Urmeaza o ferventa activitate de creatie publicistica in mai toate revistele timpului. E. e ales presedinte al Societatii Scriitorilor Romani si delegat la Congresul International al Scriitorilor de la Berlin. inainte de orice. inceputurile sale scriitoricesti.Academia ii acorda Premiul Nasturel. “Dintele”. idilismul si compasiunea samanatoristilor. . Influentele vin aici deopotriva din literatura universala (Cehov. Desi “e pretuit cu moderatie ca nuvelist” ( D. “Prostii”. “Maiorul”. prezinta scene violente. . . insa. In 1939 devine membru al Academiei Romane. sunt de fapt “cateva clipe de viata adevarata”. de maxima duritate ). scrie teatru. Nota caracteristica a realismului sau este duritatea . Tematica rurala reprezinta punctual de plecare al nuvelelor “Lacrima”. . “Itic Strul dezertor”) ilustreaza tematica razboiului. insignifiante. Garleanu. aproape furioase” ( G. subordonat analizei starilor de constiinta. Alaturi de acestea apar aspecte moderne ( epicul. Al. Complexitatea creatiei sale romanesti consta in armonizarea dimensiunii realiste ( decriptivismul social. Gorki) si din cea romaneasca ( I. Problematica lor sociala si psihologica se va topi in pasta groasa a romanului “Padurea Spanzuratilor”. M. dupa aparitia “Padurii Spanzuratilor”. O alta serie de nuvele (“Ordonanta colonelului”. Sadoveanu. introspectie si retrospectie. “Rafuiala”. “A murit o femeie . Serban Cioculescu vedea in Rebreanu “reprezentantul cel mai acreditat al epicii obiective cu caracter social”. etnografica a nuvelisticii lui Slavici. cu procese incete. primeste Marele Premiu al romanului. Ultimele decenii ale existentei sale marcheaza recunoasterea ca personalitate de prima marime. tipologia traditionala – arivistul ) cu aceea naturalista ( romanele relateaza esecuri.”. “Stramutarea”. Este director al Teatrului National din Bucuresti. “Coasa” . Rebreanu realizeaza doua ansambluri epice 2 . Lipsesc din aceasta imagine dimensiunea pitoresca. demontandu-i mecanismul intim. “Norocul”. Bratescu – Voinesti ). cvasi-bestial. “Codrea”. abordarea tematicii intelectualului. persepectiva obiectiva. “Ofilire”. Ea reprezinta o succesiune exacta de fapte marunte. analistul lumii rurale a carei mentalitate o cunoaste si o exprima cu precizie. traduce. “Hora mortii”. L. cu izbucniri violente. Reprezentative pentru acesta tema sunt : “Ocrotitul”. trudnice. anticalofilia ). Caragiale. fara indoiala. “Cantecul lebedei”. tinand un memorabil discurs de receptie : “Lauda taranului roman” . moartea scriitorului survenind la 1 septembrie 1944. Ultimii ani ai existentei sunt marcati de retragerea din viata publica. “Nevasta”.

E. Micu potrivit careia Rebreanu este “un muncitor tenace pe taramul scrisului”. “Introducere in opera lui Liviu Rebreanu”.. romanul “Ciuleandra” dezvaluie drama nascuta ca o consecinta a ereditatii. (C.) 3 . Bucuresti. realizand o “metafizica a desavarsirii morale prin iubire” in romanul “Adam si Eva” (1925). in care tehnica si stilul amintesc de episodul tolstoian. 1976. ca exercitiu preliminar in vederea “Rascoalei” (1923). “Liviu Rebreanu”.S. Astfel. (1929). 1967. Rebreanu trece de la un roman al psihologiei individului surprins intr-un moment-limita al existentei. scrie romanul “Craisorul”. Bucuresti. 1987. este justificata afirmatia lui D. “Liviu Rebreanu interpretat de . “Gorila” (1938) oferind tabloul politicianului. Aparut in 1927. “Ion” si “Rascoala”. Raicu.L. Ultimul roman. incheind o cariera uimitoare prin varietate. . De la romanul taranesc. Imediat. BIBLIOGRAFIE : Sandulescu. de la o tema traditionalista la una moderna. . de la fresca rurala in spirit realist din “Ion” (1920).P. Bucuresti. Dupa formula psihologica abordeaza proza de factura filozofica. Rebreanu trece la universul citadin cu operele “Jar” (1943). o reconstituire a revoltei motilor din 1784 urmarind psihologia colectiva. Lucian. Ed. Alexandru. “Amandoi” (1940) apartine genului politist. Eminescu. Daca adaugam ca raman in manuscris doua romane.masive. “Padurea spanzuratilor” (1925). Minerva. Ceea ce ofera insa imaginea clara a disponibilitatii creatoare a scriitorului este capacitatea sa de a trece rapid de la o formula de creatie la alta.”. “Pacala si Tandala” si “Minunile minunilor”. Ed.

dar repetam – “prin ingramadire de imponderabile” ( intuitie critica exceptionala ). ca si lui Marin Preda. cu accente uneori de cruzime naturalista. atrage imediat atentia : “Niciodata realismul romanesc. daca e sa-i amintim pe inaintasi. se afla mai aproape de Slavici si Agarbiceanu. in linia directa a prozei ardelene. care e cu totul altceva decat cliseele samanatoriste si poporaniste. absoluturi”. el urmareste “ . ramane nazuinta suprema”. Cu entuziasm indreptatit este primit romanul “Ion” (1920). Dar prozatorul insusi tine sa precizeze. . si de tiparele pe care colectivitatea le imprima existentei individuale. pentru a se fixa. I s-a reprosat. in schimb. singura care “afirma un scriitor”). construind “o data. necrutator”. nuvelele i se par nerelevante ( exceptie fac doar “Itic Strul. care. Pe Lovinescu nu-l deranjeaza deocamdata insuficienta epicii citadine : conteaza numai obiectivarea formulei epice si capacitatea de constructie. dezertor”. a patrunde si a infatisa absolutul. are nevoie de un numar destul de mare de pagini. nu mai putin. realismul lui Rebreanu. ci este infiorat de un suflu al inaltei poezii si de infiltratii simbolice care ne fac sa vedem proiectandu-se mari umbre dincolo de planul vietii cotidiene. Asadar marele romancier e un artist lucid. . Alti critici identifica obiectivitatea romancierului cu impersonalitatea si interpreteaza notiunea din punct de vedere etic. dar. care vede in el un “un creator obiectiv prin ingramadire de imponderabilitate si prin reconstructie arhitectonica”. insificienta epicii sale citadine. realismul nu are un aspect tern. si. Intr-un fel. Liviu Rebreanu este primul nostru mare romancier al stihiei sociale. Fata de eposul sadovenian. Talentul lui Rebreanu se desfasoara lent. La o analiza mai atenta.”Ciuleandra”). Ilustrat mai intai in nuvele. mai toate exegezele importante de pana acum ale operei sale. Cel mai exact insa defineste modernitatea romancierului E. descriptivist. De aceea. Iata una dintre opiniile cele mai bine articulate. inainte lui Rebreanu. infruntand cu mai mult curaj uratul si dezgustatorul” (Tudor Vianu). nu infiripase o viziune a vieti mai sumbra. cel putin in arta. ca scriitorul “nu este un realist in sensul ingust” .Creatorul romanului romanesc I se atribuie. lui Liviu Rebreanu formula epica “a unui realism modern. intr-una din confesiunile sale. dar si al stihiei psihologice (“Padurea Spanzuratilor”. care isi premediteaza cu mare grija efectele. considerat “o revolutie si fata de lirismul samanatorist sau de atitudine poporanista si fata de eticismul ardelean”. istorica am putea spune in procesul de obiectivare a literaturii noastre epice”. dur. constient de complexitatea epicii realiste moderne. Numai din acest unghi Rebreanu este “neindoielnic” un artist obiectiv : “Acest sens al notiunii de obiectivitate e mai 4 . dar rezultand tocmai din acuitatea si adevarul senzatiilor” (Lucian Raicu). De unde credinta lui Rebreanu ca literatura trebuie neaparat “sa reprezinte pasiuni totale. autorul “Rascoalei” si al lui “Ion” e atras indeosebi de marile miscari ale maselor anonime. in acest sens : “La Rebreanu. in constructii laborioase. Deloc intamplator. in mod mod obisnuit de-acum. Lovinescu. n-au facut decat sa largeasca si mai ales sa adanceasca formula realismului rebrenian. observa criticul.

indeosebi in “Rascoala”. N. Riscul insa e de a-l izola pe Rebreanu intr-o formula de tipul “par luimeme”. “fara cauze eficiente. are si conotatii fatidice. apelul la organicitate. cu efectul deosebit produs de “acceleratia in progresie geometrica a actiunii”. lipsind moralismul”. dar are avantajul ca protejeaza semnificatiile imanente ale operei. pentru E. Pana la urma. produs al constiintei artistice si nu al instinctului. totusi. 1900-1937”). cu semne si premonitii ale nenorocirii. precipitata a eroilor spre sfarsit inevitabil. la Rebreanu. Criticul il judeca pe Rebreanu mai mult in raport cu Slavici si Agarbiceanu. prezenta.degraba etic decat estetic si s-ar putea traduce prin impartialitate” (N. intr-o exegeza mai recenta (Mircea muhtu). la care vocea auctoriala e. facand din rbreanu “cel mai mare creator epic al literaturii noastre” (“Istoira literaturii romane contemporane. 1934) aceasta carte “unica”. Pana si tanarul Eugen Ionescu admira fara rezerve (in faimosul “Nu”. toate acestea fac parte “dintr-un ritm esential al existentei”. chiar daca este cate ceva si din toate acestea. intr-un fel sau altul. care transcede “tendinta de nivelare a naturalismului”. oloaga. iar un personaj cu insusiri oraculare a Savista. Totusi. Un alt critic vorbea de “paradoxul organicitatii” in legatura cu creatia lui Liviu Rebreanu. In Ion . ca viziune si discurs epic. Existenta personajelor “este privita fara relativism si fara ironie. structura epopeica este mai interiorizata. La fel. In sprijinul obiectivitatii poate fi invocata si strucutra epopeica a epicii rebreniene. care imprima o miscare solemna si. romancierul marturiseste ca “fiecare realizare artistica contine in sine un fel de nostalgie a eticului”. dupa cum moartea lui Moarcas sau a lui Avrum anunta sinuciderea Anei. la “teologie”. Dar schimbarea de perspectiva 5 . “grandioasa si bogata ca o epopee”. Manolescu). Interpretarea in sens etic a idei de obiectivitate are. Lovinescu romanul vadeste “aceeasi magistrala putere de evocare realista prin ingramadirea amanuntelor si episoadelor”. decat la cauze finale. toate calitatile. Precizarea vine la timp. ale prozei sale sunt dobandite nu preexistente.nu putine. E vorba de proiectia mai multor puncte de vedere asupra aceleiasi realitati. in acest caz. In aceleasi confesiuni. Nu mai e vorba aici de potrivnicia zeilor. “cruzimea observatiei nu devine caricaturala. Mai potrivit ni se pare. un ritm supraindividual – se intelege. Toposul horei. Manolescu nu ezita sa afirme ca “hora din primul capitol e o hora a soartei”. la tot pasul. ingloband-o in sine ”. Traiectul acestora e prefigurat de la bun inceput si presarat apoi. ci de alte fatalitati (“glasul pamantului”. Lovinescu insusi vedea in personajul Ion o figura simbolica ”mai mare ca natura”. O interioarizare si mai puternica a viziuni epice se produce in “Paduirea Spanzuratilor” (1922). fundamental pentru epica “obiectiva” a lui Rebreanu. romanul Hortensiei Papadat-Bengescu. ce trece parca pe deasupra istoriei.Or. Manolescu. cum procedeaza N. totusi. dar de aceeasi maretie tragica.”glasul iubirii”). ceva similar cu multiplicarea reflectorilor in “Concert din muzica de Bach”. invocate la inceput. Ideea de organicitate nu explica prea multe. Si Lovinescu vedea in “Ion” o constructie epica pura. cuprinsa intr-o temporalitate lenta. fara cauze finale”. pentru a nu produce confuzii in directia receptarii tendentioase a intentionalitatii imanente a operei. si un sens ceva mai profund.

Acelasi critic vede in “Padurea Spanzuratilor”. In schimb. nici in “Ciuleandra”. nu vorbeste de “patriotism” sau de Romania Mare. in “Adam si Eva”. inainte de toate. Manolescu ). Si in cazul lui Bologa. De unde si interesul pentru pornirile obscure ale personajelor. Criticul e convins ca analiza e impinsa dincolo de “tesatura logica” pana in subconstient : “Apostol Bologa nu devine un “nationalist” militant. ideea de ciclicitate a existentei. Acelasi efect il are alterarea realismului “prin insertii romantice sau fantastice” ori prin nazuinta catre metafizic. Introduce doar unele elemente caracteristice ale romanului psihologic. Lovinescu avea totusi dreptate. Acest limbaj inca apartine “perspectivei detasate a unui narator impersonal” sau. Oricum. scrie Aurel Sasu. Si mai nuantata ne apare formula realismului rebrenian din perspectiva criticii profunzimilor. intr-o conferinta (“Literatura si iubire”) autorul afirmand ca foamea. “cartea iluziilor eterne”. atractia sexuala sau teama de moarte determina. comportarile individului uman. propriu-zis roman de analiza psihologica nici in “Padurea Spanzuratilor”. In cazul acesta. opera lui Rebreanu protejeaza un om profund”. nu se poate contesta autenticitatea si profunzimea trairii la personajele din aceste romane ale lui Rebreanu. Apelul la aspectul moral revine aproape in toate comentariile critice : drama eroului “rezulta din tensiunea opozitiei constiintei umane fata de imperativul datoriei exterioare constiintei” (Lucian Raicu). Rebreanu tinea cel mai mult la romenul “Adam si Eva”. Partea oculara romanului se refera la cele sapte incarnari 6 . Ar fi vorba. constiinta lui Bologa ar fi mai curand “etica si generala decat psihologica”. in sensul analizei evolutive a unui singur caz de constiinta”. Spre exemplificare pot fi amintite unele experinete dostoievskiene ale personajelor. in esenta.naratoare nu merge pana acolo. E. “un roman constiintei”. critica mai noua sustine ca Liviu Rebreanu nu face. “Intre cei patru pereti ai sai. dintre toate cartile sal . de un fel de realism psihologic. De fapt. cu alte cuvinte. Avand ca tema metempsihoza. insa viziunea epica propriu-zisa nu se schimba. insotita de sentimentul retrairi anumitor momente petrecute candva in trecut. alteori. Lovinescu considera “Padurea Spanzuratilor” drept “unul din cele mai bune romane psihologice romane. Cele sapte episoade ale cartii ilustreaza. care depaseste cadrele severe ale discursului realist. E. simbolul esential in “Ciuleandra” este “sarpele fantastic”. Paradoxal. si in cel al lui Puiu Faranga ( din “Ciuleandra” ) psihologia e numai pretext pentru anchetarea unor cazuri sau a unui proces de constiinta : un proces mai degraba moral-spiritual decat pur psihologic. pamantul ca obiect de adoratie erotica in “Ion” sau raportul freudian Tata-fiu in “Ciuleandra”. e prea liric si metaforic : analiza psihologica devine mai mult prilej de revelatie in planul constiintei. Naratorul nu se multiplica ci doar isi creeaza nenumarati intremediari. scrierea aceasta evidentiaza mai ales “reflectii deghizate asupra timpului si existentei omenesti”. Cu toate acestea. incat “multiplicitatea subiectiva” sa devina refractara oricarei totalizari epice. cazul lui de constiinta se zbate mai mult in cadrul unei incompatibilitati morale si omenesti”. dar limabajul ramane “prea personal si prea decis” ( N. in primul rand.

Aurel. . „Liviu Rebreanu sau lumea prezumtivului”. vol.S. atat de inspirat. Dan. „Liviu Rebreanu – paradoxul organicitatii”. Marea dificultate a autorului vine tocmai din neputinta. Mircea.Crohmalniceanu. o dimensiune de adancime si mister. Faptul coincide cu supunerea eroului fata de un instinct fundamental ( iubirea. pe timpul interior al personajelor. singurul care poate da seama de natura lor profunda. Ed. „Arca lui Noe. E. Accentul cade cum era si firesc. Este ceea ce E. Bucuresti. 1984 . Toma Pahontu din “Gorila” etc. In general. Bucuresti. Nicolae. Ed. castiga prin timpul interior al personajelor. In romanele lui Liviu Rebreanu. „Cinci prozatori in cinci feluri de lectura”. Manolescu. Atunci. moartea ) care ii obnubileaza complet constiinta.I. „Istoria literaturii romane contemporane IV”. “aglomerarea de imponderabile”. Sasu.Apostol Bologa. ca in “Ion” sau “Rascoala”. De obicei. Cele doua registre epice alterneaza insesizabil in desfasurarea naratiunii. Moldova. toate romanele lui Rebreanu incep si se sfasesc la fel. Lovinescu numea.. “Viclenia romancierului realist – spune acelasi critic – consta in a face al doilea timp sa se sfarseasca in primul. Fireste. Albatros. al exigentei se regaseste. cartea deschide o perspectiva critica inedita asupra intregii opere a scriitorului. 1978 . 1980 . Critica profunzimilor se afla aici pe un teren mai mult decat favorabil. “cu care tinde sa se integreze in viata spiritula”. Ed. Dacia. 1991 . Decisiva insa pentru fiecare personaj este intrarea in timpul interior. 1928 . De fapt.Crohmalniceanu). Citita fara prejudecati. Iasi. Minerva.succesive ale lui Toma Novac in cautarea principiului femenin. “optica demiurgica. a timpului interior. timpul interior al personajelor si timpul fictiunii (al iluziei). omniscienta si omniprezenta creaza o piedica insurmontabila acestui proiect” (Ov. cheia intregii intrepretari o constitutie viziunea asupra timpului si in special. Eseu despre romanul romanesc”. Cartea Romaneasca. Ov. ca trasatura esentiala a modernitatii formulei epice a romanului rebrenian. uneori. Ed. BIBLIOGRAFIE : Lovinescu. Constructia arhitecturala cea mai severa. Muhtu. Evolutia „prozei literare”. Bucuresti. Ed. bunaoara. Mircea Eliade). Nu lipsesc unele aspecte ale unui realism impins pana al brutalitate si chiar pana al cruzimea ezoterica (din episodul in care eroul este jupuit de viu). ca in “Adam si Eva”. „Liviu Rebreanu – sarbatoarea operei”. Ancora. stadiile temporalitatii comunica intre ele : ciclicitatea timpului obiectiv. profund al personajelor sale. in obsesia constructiei epice circulare.S. “Adam si Eva” este singurul roman metafizic scris de Rebreanu si se deosebeste destul de mult de alte increcari similare (Eminescu.) sau se indreapta la fel de vijelios catre “un viitor devorant”. personajul se rostogoleste ireversibil spre moarte (Ion. Bucuresti. Ed. iar timpul tern corespunde existentei lucide. Cluj-Napoca. cu trimiteri tocmai spre zona de profunzime a acesteia. pentru a intari iluzia realului ( la nivelul timpului ficitunii). de a se insinua suficient de hotarat in acest timp interior. 7 . Manuca. posesia. timpul interiorizat apartine visarii. putem identifica cel putin trei ipostaze ale temporalitatii : tipul obiectiv (exterior). 1995. fara ca lumea sa bage de seama aceasta”.

la inceputul secolului al XX-lea. In august 1916 porneste sa scrie din nou 8 . G. isi incolacesc bratele. care si-a batut crunt fata pentru ca ramasese insarcinata cu un tanar sarac. geneza romanului “Ion” este legata de cateva elemente autobiografice : o scena pe care a vazut-o. “Ion” apare dupa o perioada de criza a romanului romanesc. Intre prozatorii vremii. fiul invatatorului Herdelea. Mai apoi s-a gandit sa completeze imaginea satului transilvanean cu destinul unei familii de intelectuali. scriitorul facandu-si diverse notite si insemnand scrierea cu titlul “Zestrea”. Dupa aproape trei ani de limpeziri.”. cele doua ramuri se impreuna apoi iarasi. Lovinescu. afirmat in literatura universala prin romanele lui Balzac. bogat. perioada intrebelica a insemnat o reasezare a discursului literar in fata exigentelor valorii estetice. de altfel. Stendhal sau Zola. urmarind o trilogie care sa trateze aceeasi tema. va dobandi un rol important. Prin martie 1913 se asaza pentru prima data serios la masa de scris. mersul romanului. trecand apoi prin “Ciclul Comanestenilor” al lui duiliu Zamfirescu si “Mara” lui S. . din ce in ce mai fine. pentru Ardeal. “Incepuse a mi se sintetiza in minte ca o figura grafica : o tulpina se desparte in doua ramuri viguroase care. o discutie cu un flacau foarte sarac din vecini. ceea ce l-a determinat pe prozator sa scrie imediat o nuvela intitulata “Rusinea”. dar dandu-si seama ca “iesise ceva cu desavarsire neorganic”. ramanand la titlul “Zestrea”. L-a sarutat ca pe o ibovnica . Liviu Rebreanu sta in linia intai. Filimon. Vechiul Regat si Basarabia. permitand scriitorilor o mare varietate de mijloace de reprezentare a realitatii. Pompiliu Constantinescu s. marturiseste Rebreanu. Cartea lui Rebreanu constituie un eveniment de referinta pentru destinul romanului autohton. este peceput de catre cei mai importanti critici literari ai momentului : E. inchegand aceeasi tulpina regenerata cu seva noua”. cand un taran “deodata s-a aplecat si a sarutat pamnatul.a. Din legatura intre cele trei momente. deschide larg calea romanului romanesc modern. Calinescu. Rebreanu a dezvoltat un plan de roman de cu totul alte proportii si dimensiuni. asa cum. dand o capodopera in maniera realismului dur. Perpessicius. reflectand o traditie de factura realista care coboara pana la “Ciocoii vechi si noi” de N. . din cuvintele caruia “se simtea o dragoste pentru pamant aproape bolnavicioasa”. un eveniment din satul sau. fiind si cel care. Titu. urmand a fi personajul care sa circule in toate trei romanele. Cu aceasta adaugire. cu un taran vaduv. Dupa cum afirma Rebreanu in articolul “Marturisiri” din volumul “Amalgam” (1943). la randul lor. prin “Ion” (1920). Sesizand ca problema pamantului este “insasi problema vietii romanesti. ideea venindu-i de la o intamplare din propria sa familie. in toate partile. Ion Pop al Glanetasului. a incoltit ideea unui roman. a existentei poporului romanesc”.“Ion” Dupa ce. in moduri diferite. literatura romana fusese orientata spre idilizarea lumii satului.

acomodarea cu geografia locului ce urmeaza a fi scena intamplarilor. sunt adunate la un loc de catre prozator in prima secventa care infatiseaza viata satului : hora. care desi anodin. pe care cititorul este purtat in primele pagini. isi vede visurile realizate prin apropierea de Ana. intreaga arhittectura a romanului corespunzand figurii grafice pe care prozatorul si-o construise. In final. in vesnicia macrocosmosului. semn ca ne-am intors in marea aventura cotidiana a propriei noastre vieti. primul avand sase capitole. si 9 . fiica lui Vasile Baciu. La randul lor. vorbesc despre extraordinara capacitate a scriitorului de a se reciti si de a-si impune o anume disciplina a lucrului temeinic. . care. titlulrile acestora sintetizand esenta continutului. m-i s-a parut expresiv : Ion ”. asa cum relateaza autorul. ) Drumul trece prin Jidovitza ( . se adauga amintirile din satul primei copilarii : petrecerea de la hora. tine si imaginea de la inceputul si de la sfarsitul cartii. La datele de mai sus. traversand satul Jidovitza “ca sa dea buzna in pripasul pitit intr-o scrantitura de coline”. Este vorba despre metafora drumului. De aceeasi figura. capitolele au fost strucutrate in 6-9 secvente epice. Actiunea romanului este dispusa pe doua planuri. pana a-l adecva perfect ideii pre-existente. . ca intr-un ritual hipnotic. Rebreanu ii gaseste “un titlu nou. “ritmul si tonul intregului roman. Cele doua planuri : al taranilor. Se intampla astfel intrarea in fictiune.si intr-o noapte realizeaza intreg capitolul intai. asamblandu-se intr-o realitate complexa care da senzatia viziunii totale. cu care intra intr-un conflict care se va intinde pe tot parcursul romanului. ca martor al unei vieti imaginare. reproduse dupa marturisirile deja amintite. stapanit de o obsesiva dorinta de a avea pamant. Pentru a-si atinge scopul. dupa care romanul urma sa reprezinte “un corp sferoid”. personajul isi reprima iubirea pentru Florica. dar saraca. si al intelectualitatii rurale cu insistenta asupra familiei invatatorului Herdelea. de unde si impresia de monografie a satului transilvanean. . scandalul. Din punct de vedere compozitioanl. trecand Somesul. bataia dintre flacai si toate celelalte amanunte. din ratiuni in primul rand editoriale. . unul din bogatii satului. iar al doilea sapte. ) si pe urma se pierde in soseaua cea mare si fara de inceput . pretext de intalnire a personajelor. . asezate dupa grupuri si ierarhii. Romanul este terminat dupa doi ani. Toate informatiile de pana aici. o fata frumoasa. romanul a fost impartit in doua volume : “Glasul pamantului” si “Glasul iubirii”. Teama operei o constitutie zugravirea universului satului transilvanean de la inceputul secolului XX. surprinse in atitudini semnificative. imagini ale aceleiasi lumi. dupa ce “Satul a ramas inapoi acelasi. incorporarea in universul romanesc. cheful de la carciuma. in noasptea aceea s-au creat”. . In centrul actiunii se afla figura lui Ion. parca nimic nu s-ar fi schimbat ( . constituind de fapt.”. care se deruleaza paralel si se intersecteaza. cu Ion in centru. in centrul caruia sta imaginea taranului roman care lupta pentru pamant.

Aceasta optiune. fac din Ion un amoral. intr-un gest de suprema marturisire a dragostei pentru pamant. pragmatice. pentru deputatul ungur. in favoarea celei efemere. fiul unui taran risipitor. determinand uneori umiliri si compromisuri. sfetnic si conciliator intre Ion si Vasile Baciu. asadar. intrand in conflict cu autoritatile. ceea ce il va duce spre moarte. nu sufera tulburari de pe urma incalcarii vreunor principii. pe atat de inumana.isi urmeaza cu tenacitate si rabdare planul. Unde punea el mana punea si Dumnezeu mila. voteaza. sa renunte. Intre timp Florica s-a maritat cu George Bulbuc. pana la moarte copilului. ca o chemare. Relatiile cu Vasile Baciu raman tensionate. Pe fiul sau Titu. Il vedem acum pe Ion remarcand din nou uratenia Anei in comparatie cu Florica. Ion obtine de la socrul sau inscrierea tutror pamanturilor pe numele lui si. coplesindu-l”. “I se adaoga in creieri. “Glasul iubirii” devine pentru Ion din ce in ce mai puternic. rival al lui Ion si la mana Anei. impotriva convingerilor sale. ce pare ca il domina cu o forta mai mare decat vointa sau respectarea conventiilor de convietuire. Laura. lasand-o insarcinata pe Ana si astfel fortandu-l pe Vasile Baciu sa-l accepte ca ginere. daca cine ti-e drag pe lume nu-i la tau?”. dar si ins ranchiunos. care tine de straturile de profunzime ale fiintei sau. desi iubise pe altcineva. surprins de sotul inselat. il saruta cu voluptate. ceea ce provoaca animozitati cu familia invatatorului. la dimensiunea eterna a existentei. pe cat de telurica. care ajunge sa-l posede intr-o asa masura. Ion se confunda cu o idee. Scena nuntii scoate in evidenta adevaratele relatii dintre personaje. il va insoti pe un traseu care-l obliga sa ignore propriile-i porniri sufletesti. Un rol important in viata satului il are preotul Belciug. . dupa care ii moare si copilul. pentru ca el nici nu-si pune probleme de natura etica si deci. Astfel ca. Iar pamantul ii era drag ca ochii din cap”. Dupa ce naste Ana. mai degraba de un subconstient ancestral ce determina destinul taranului roman. spre finalul operei. in timp ce. bun roman. . intrebarea : ce folos de pamanturi. Nici viata intelectualitatii nu este ferita de tulburari si privatiuni. lipsit de inzestrare pentru munca campului. Drasostea e numai adaosul”. In final. un tanar cu veleitati de poet. caci. acum. este ucis cu lovituri de sapa. nechemata. se casatoreste cu George Pintea. fiul unui taran instarit. incat devine sclavul 10 . Cea dintai preocupare si mandrie a sa este construirea unei biserici si sporirea averilor bisericesti. fiica cea mare a sotilor Herdelea. Invatatorul face fata cu greu dificultatilor materiale si. Personajul evolueaza intre doua atitudini extreme : in prima parte a romanului e convins ca “Dragostea nu ajunge in viata . Ion. scriitorul il pregateste ca personaj de legatura intre romanele proiectate. “era iute si harnic. ca ma-sa. pare ca nu fiinta umana care-si respecta conditia actioneaza. dar aceasta descarcare ii reaseaza in suflet imaginea Floricai. iar atitudinea fata de Ana facand-o pe aceasta sa se sinucida. ci “Glasul pamantului (care) patrundea navalnic in sufletul flacaului. spre care il indeamna “glasul iubirii”. Aceasta iubire pentru pamant. intre el si familia Herdelea se produce impacarea si buna intelegere.

sotul acesteia. este Ana. care-si plimba obiectivul. Cel mai impresionant personaj al romanului. ori de cate ori se apropie de un sentiment de bucurie si implinire sau traieste o atare stare. Dimensiunea epopeica si monografica a romanului este data nu numai de prestatia personajelor care populeaza cartea ( tarani bogati sau saraci. Conform unui atare program.a. Cu convingerea ca literatura “inseamna creatie de oameni si de viata”. hora. practica. In urzirea planului si aplicarea aceetuia. preot. Rebreanu a dat literaturii romane. in implinirea dorintei de a avea pamant. caci prozatorul il priveste cu simpatie si-l cladeste in asa fel incat. urmarind gesturile Anei pregatindu-se sa se spanzure.d. Ion nu ne apare ca o imagine hidoasa a raului. intelegand prin realism “Viata eternizata prin miscari sufletesti”. din perspectiva conditiei sale tragice. Cu “Ion”. la nivelul scriiturii este preferabila “expresia bolovanoasa” in locul “stralucirilor stilistice” care “se fac mai totdeauna in detrimentul preciziei si a miscarii de viata”. functionari. dupa principiul “Graba stirca treaba. Ana nu face decat sa joace perfect rolul pe care i l-a confectionat feciorul Glanetasului. asa cum afirma in articolul “Cred” din 1924. Interesant si remarcabil este faptul ca. cu incetinitorul. calaul si victima. invatator. in egala masura. neabatandu-l din drum nici macar apostrofarea de catre preotul Belciug in biserica. este batuta si izgonita si de sot si de tata “Si atunci gandul mortii I se coboara in suflet ca o scapare fericita”. moartea. expresie sintetica si esentializata a relatiei dintre taranul transilvanean si pamant. situatia ei nu se schimba nici dupa nunta. in scenariul iubirii pentru Florica nu mai este la fel de abil si esueaza. In momentul in care devine stapanul delnitelor lui Vasile Baciu. gesturile sale tradeaza o posesie de natura erotica : “se lasa in genunchi. in ciuda. chiar calcand peste viata Anei. destinul si fatalitatea. visul si cosmarul. cel mai important roman realist. ci si de reprezentarea momentelor semnificative din viata satului : nasterea. Daca. Ion pare a fi condus de o inteligenta aparte. Gandul devine fapta si acum asistam la o scena magistral realizata de scriitor. il inzestreaza cu resorturi si trairi interioate in stare sa-I motiveze comportamentul. nunta. Lipsita de orice vocatie a fericirii. manevrelor diabolice si a actelor reprosabile. mijlocul si instrumentul prin care Ion ajunge in posesia pamnturilor lui Vasile Baciu. isi cobora fruntea si-si lipi buzele cu voluptate de pamntul ud”. Rebreanu realizeaza un personaj memorabil. Urmarirea atenta a fiecarui pas catre atingerea scopului il izoleaza si-l imunizeaza in fat reprosurilor celorlalti.m. ea sufera cate o lovitura din impactul cu realitatea. Purtand in pantece odrasla acestuia. prin “Ion”. pentru a carui iubire sacrifica totul. neabsolvindu-l fatis de vina. oameni politici s. Actionand in conformitate cu propriile sale sentimente. imagine dura si plina de forta in care se intrupeaza. luminate de iubirea sincera pentru Ion. cum sustine prozatorul in textul citat. personajul reuseste. Astfel ca in limabajul operei contine calitati proprii stilului unui discurs 11 . fiind omorat de catre George.pamantului. ). Fara dibacie si siretenie nu ajungi la mal niciodata”.

cu tonalitati mai ales dure.de factura realista : proprietatea termenilor. “Arca lui Noe”. “Liviu Rebreanu” – antologie. prima realizare consistenta. Minerva. Ed. “Biblioteca critica”. “Introducere in opera lui Liviu Rebreanu”. Bucuresti. “Ion” poate fi considerat actul de nastere a romanului romanesc modern. incat. polifonia constructiei creeaza o simfonie dramatica. Minerva. col. cand precipitat. Al. Bucuresti. dar si induiosatoare. 1987 12 . monumentala si bine articulata estetic. concizia. precizia. si cu tulburatoare dispuneri ale contrapunctului. cand lent. Manolescu. BIBLIOGRAFIE : Sandulescu. Ed. Nicolae. prefata si aparat critic de Paul Dugneanu. Ed. I. vol. Urmarea acestora este o armonizare maiestrizata a continutului cu expresia. Eminescu.. cu sunete limpezi. 1980 . din seria impunatoarelor edificii romanesti ale perioadei dintre cele doua razboaie mondiale. cu alternante ale ritmului. 1976 . Bucuresti. sobrietatea.

care defasoara o viata si romanul activ. in studiul intitulat “Estetica romanului”. “acuzat de crima. in care “ordinea nu e data din afara prin unitatea unei epoci sau a unei existente umane. Romanul este povestea unei experiente limita care traumatizeaza o constiinta. Tematic. Romanul structurat in patru parti de o simetrie remarcabila ( fiecare din primele trei parti cuprinde unsprezece capitole). N. “Sovairile lui Apostol. El obsrva in primul rand scaderea autoritatii “auctoriale”. deci. care zugraveste o epoca. sunt sovairile noastre. istoria unei incercari de regasire a sinelui intr-un moment de haos amintind de sfarsitul de lume. In Apostol Bologa. astfel. Geneza romanului presupune. El izoleaza si desfasoara un episod semnificativ”. Este elementul clar al modernitatii care plaseaza romanul intr-o alta sfera decat aceea a prozei sociale traditionaliste ilustrata prin “Ion”. trimite prin circularitatea sa la procedeul specific realistilor. el distinge trei tipuri fundamentale: “romanul brut. Ca si la Camil Petrescu. Rebreanu are obsesia sfericitatii in constructia epica. metaforic exprimat aici prin imaginea razboiului. Rebreanu sintetizeaza “prototipul unei generatii ”. molecule ale marelui mister universal. “Padurea spanzuratilor” fiind una din cele mai socante imagini prezentate vreodata. expresia unei crize de identitate care a caracterizat intelectualitatea unei epoci. 13 . chiar cu biografia scriitorului : destinul tragic al fratelui sau. care izoleaza o criza”. si zvonul ca asemenea atrocitati s-ar fi petrecut “si pe frontul romanesc”. raman intiparite profund in memoria scriitorului. ci e creata prin libera dispozitie a romancierului. Romanul este. este doar imboldul necesar creatiei. romanul publicat in anul 1922. ca intotdeauna in procesul de creatie rebrenian. va marturisi scriitorul. demintindu-l. Semnificatia titlului trimite la ideea de personaj-simbol. Manolescu citea “Padurea spanzuratilor” ca pe un “roman dostoievskian”. ilustreaza cu siguranta ultimul tip de creatie. romanul activ. Emil Rrebreanu. Perspectiva asupra razboiului difera sensibil in raport cu cea de pana la 1922. romanul impleteste doua aspecte : evocarea primului razboi mondial si prezentarea conditiei intelectualului. “Padurea spanzuratilor”. semn al deplasarii spre romanul analitic. obsesie verificata si in “Ion”si “Rascoala”. ale tuturor”. ca unitati perfecte.“Padurea Spanzuratilor” In clasificarea romanului pe care Albert Thibaudet o face in anul 1912. conexiuni cu realitatea. Romanele apar. care marturisea ca refuza “literatura eroica efervescenta ca sifonul”. de dezertare si spionaj” si executat prin spanzurarea la 14 mai 1917. Rebreanu dezbate obiectiv fenomenul razboiului. romanul pasiv. O fotografie cuprinzand imaginea de cosmar a unei “paduri de spanzurati”.

Rebreanu propune un erou problematic a carui stare naturala este aceea de reflexivitate. un caracter oscilant. Discutia de la popota este a doua scena-cheie pe parcursul evolutiei interioare a eroului.Orientandu-se catre un intelectual. tulburata de episodul executiei. vom observa un fir sinuos. care l-a gasit vinovat”. ea are un rol anticipativ. o “repetitie generala” pentru ultima. il va distruge. filozofand asupra notiunilor de on. reprezinta de fapt exteriorizarea vocilor propriei constiinte. insa Apostol va trece din postura de privitor in aceea de actant. studiile de filozofie pe care le face sugereaza caracterul sau dilematic si ele reprezinta o 14 . Ca si alte episoade din roman. sub influenta a doi factori formativi anatagonici : mama. iar efectul lor consta in lenta deteriorare a increderii in principiile de viata avute pana atunci. inclinat mai degraba spre a gandi decat spre a actiona. De altfel. episoade semnificative ale existentei de pana atunci a eroului. Apostol ilustreza trecerea de la starea de multumire si echilibru sufletesc. Treptat el ajunge sa inteleaga ca “Nimic nu e mai presus de om” (Gross). Momentul are valente simbolice. stat. emitand pareri in antiteza asupra razboiului. In cadrul intalnirii cu ceilalti ofiteri. razboi. Bologa voteaza cu seninatate pentru pedepsirea exemplara a acestuia. inrolat din orgoliu prostesc. acuzat de dezertare. iar “razboiul e un distrugator de energii” (Klapka). Rebreanu aduce in prim-plan. Urmarind cronologia faptelor. memorandist care ii transmisese fiului crezul intregii sale existente anticipand parca cele doua forte ale conflictului interior care il va macina peste ani : “ca barbat sa-ti faci datoria si sa nu uiti niciodata ca esti roman”. prin flash-uri ale memoriei. bazat pe retrospectie. ci “judecatorul” sau. in final. Prima scena e. caci dorise sa-i demonstreze logodnicei sale virtutile ostasesti. Dezechilibrul psihic incepe insa in momentul in care in sufletul sau se strecoara indoiala asupra justitiei hotararii luate si nu mai poate sta drept in fata propriei constiinte. “Mai presus de om de interesele lui particulare. In mod ciudat. a carei solutie va fi doar moartea. Anii de tinerete se caracterizeaza prin incercarea de a-si contura o filozofie de viata. care va intra din acel moment intr-o adanca criza de constiinta. Apostol asista la un dialog in contradictoriu. deci. pentru care “razboiul e un generator de energie”. Facand parte din completul de judecata al locotenetului Oto Svoboda. viata. Apostol va afirma : “In orice caz n-am sa dau socoteala decat constiintei mele. Vocile celorlalti. stilul rebrenian fiind cunoscut inca din “Ion” drept aluziv-anticipativ. cu atat mai mult cu cat aceasta moarte-eliberare va fi reluata si in finalul textului. e statul” crede initial Bologa. spirit religios care ii insufla lui Apostol ( nume cu rezonanta biblica ) cultul lui Dumnezeu. la starea de angoasa si obsesie chinuitoare care. Firul epic este intrerupt prin analepsa. Modelarea sa sufleteasca se produsese in ani copilariei si ai adolescentei. moarte. Aflat pe front ca ofiter in armata Imperiului Austro-Ungar. Indarjit in a-si argumenta pozitia. cel care are sentimentul culpabilitatii nu pare a fi comandantul. asistand chiar la executia lui. Replici memorabile sunt inregistrate acum. si tatal.

“in seamna a-l dezorganiza. ca simbol. care ii apartine. Din dorinta de a se confrunta cu viata si parca pentru as verifica practic aceasta conceptie de viata. in care curba conflictului interior este ascendenta. cum spune R. Modalitatile de analiza utilizate de Rebreanu sunt cele clasice. Se justifica astfel si atitudinea in fata mortii. notarea cu precizie a notatiei organice ca expresie a unei stari de spirit. Daca inrolarea. Dezertarea este deci o optiune reala. roman ce anticipeaza cele doua teme majore ce vor orienta epica romaneasca interbelica : intelectualul si razboiul”. echilibrul pe care il contemplase stupefiat pe fata cehului Svoboda. nu creatorii si modelatorii ei. “Momentul Rebreanu. ci de faptul ca s-a simtit o clipa “complet” in raport cu lumea sau c-a simtit lumea “incompleta” in raport cu visul sau”. actele de eroism. Aurel Sasu explica astfel drama eroului : “drama lui nu tine de a reusi sau nu a reusi. Barthes. punct necesar in evolutia romanului romanesc. condamnarea lui Svoboda i-au dat iluzia unei optiuni reale Apostol are in acest moment sentimentul de a fi prizonierul unei istorii in care oamenii sunt simpli pioni. Fara sa fie descriptiv ca Sadoveanu. Pentru el exista o unica posibilitate de a se sustrage istoriei . notatia este exacta. figurile de stil sunt aproape absente. In confruntarea om-istorie. Apostol nu rezista presiunii pe care istoria o exercita supra sa. omul e lipsit de posiblitatea unei optiuni cu adevarat libere. nici de ura sau impacare. nemarturisite. privire care. Indoielile privind justetea deciziei sale in cazul Svoboda. Fire excesiv sovaielnica. care sa-l exprime in individualitatea sa. adeptul scrisului anticalofil. 15 . doar epitetul nuanteaza pe alocuri exprimarea. inaintea lui Camil Petrescu. Incercarea de a evita acesta situatie-limita este disperata. Vazandu-si numele pe crucea pregatita. devin obsesie in momentul in care Klapka il anunta ca vor trece pe frontul romanesc. Interesul lui merge in sensul preciziei exprimarii. invingand-o : moartea. isi completeaza profilul prin romanul “Padurea Spanzuratilor”. Acelasi critic observa “tirania privirii” care deschide si inchide romanul. Rebreanu utilizeaza peisajul ca semnal psihologic. a-l statornicii apoi in dezordinea sa pe celalalt” si se incheie cu un alt sens al privirii eroului “ochii lui insetati de lumina rasaritului”. Dezechilibrul sufletesc al lui Bologa debutase sub privirea lui Svoboda. Distrugerea reflectorului rusesc nu-i asigura dreptul de a fi mutat pe un alt front si cea dintai incercare de a dezerta pe frontul rusesc se soldeaza cu ranirea sa. Stilul este de o sobrietate impunatoare.perioada ce echivaleaza in abstragerea din universul real. Autorul “Padurii Spanzuratilor” este. Observatiei autorului – narator i se alatura monologul interior. cum insusi se caracteriza. se va intreba : “oare cine sa fie Apostol Bologa?” ca si cand numele nu l-ar mai reprezenta. Observam pe parcursul traseului sau existential alternarea unor momente de acalmie cu perioade tensionate. sentimentul regasirii de sine care ii aduce calmul. Bologa se inroleaza in armata.

Ed.. Ov. “Structuri narative la Liviu Rebreanu”. “Liviu Rebreanu. 1981 16 . Elena. Aurel. Crohmalniceanu. 1976. Editura Stiintifica si Enciclopedica. 1978 .S. Bucuresti. Dragos. “Literatura romana intre cele doua razboaie mondiale”. Bucuresti. Pentru Literatura. Bucuresti. sarbatoarea operei”.BIBLIOGRAFIE : Sasu. Ed. Albatros.

in care este reflectat cadrul rustic din Muntenia. Totusi. vorbe. Romanul “Rascoala” este rezultatul unei vaste documentatii si are aceeasi structura bine gandita. . mustind de esenta. Pamanturile ! Nu prea sunt. parvenitii. revoltele din 1907. Liviu Rbreanu isi nuanteaza creati a literara in 1932. asta e chestia taraneasca! . . Romancierul trebuie sa aiba un duh national. Lespezi. . Fiecare are adunate in suflet amaraciunea. Ruginoasa. Acest aspect este preliminar actului de curaj al confruntarii cu Miron Iuga.“Rascoala” Reprezentant al realismului critic interbelic. priviri. Inteligent. Babaroaga. pamant care apartinuse mai demult familiei. pe etape si capitole. dar mai dragi mi-s 17 . trateaza cu multa deferenta impostorii. care poseda o viziune clara asupra resorturilor scriiturii si a functiei romancierului. nu zic. totul concentrandu-se in jurul unei utopice porunci al lui Voda. de la mediul satesc la cel plin de fast. Rebreanu este un sciitor realist cu influente naturaliste. stari reflectate de gesturi. Taranii sunt animati de gandul ca pot avea pamant pentru ca circulau zvonuri incurajatoare pentru soarta lor. dar si speranta. Gliganu. Replica lui Miron Iuga pe aceasta tema dezvaluie si dragoastea de tara a acestui boier : „Dragi imi sunt ardeleni care vin incoace. de pamntul tarii. de la Nadina. si unde au fost s-au cam spulberat”. stapanul pamanturilor. . El isi iubeste cu patiuma pamantul si nu intamplator autorul insista asupra starii sale sufletesti din momentul cand vrea sa-si recupereze. sa fie legat de durerile pamantului si oamenilor din preajma lui”. Viata langa pamant ii da forta si satisfactii. cand publica o alta “monografie a satului romanesc” : “Rascoala”. Barlogu. reprezentand viata la tara si cea de la oras. Urmarind firul epic al cartii. Starea de lucruri este recunoscuta si de Grigore Iuga : “Apoi vezi pamanturile oamenilor. Miron Iuga este un personaj deosebit in contextul naratiunii. actiunea ar trebui urmarita potrivit momentelor evenimentului din 1907 : acumularile de revolta. surprins in contextul unuia dintre cele mai dramatice evenimente istorice. Rebreanu procedeaza intr-o maniera moderna. actiunile de pregatie. mandru de pozitia sa sociala. mosia Babaroaga. ca nu poate fi vorba de o pregatire minutioasa a rascoalei. nu poate inchipui o carte substantiala. se poate observa. de aceea nu-l aproba pe Titu Herdelea pentru ca a parasit Ardealul. . Sau : este o viata de fictiune izvorata dintr—o viata adevarata: a mea!”. din familiile celor bogati. conform careia pamanturile se vor imparti celor multi si oropsiti. Tehnica cinematografica il ajuta pe romancier sa ofere o imagine veridica a satului Amara si a imprejurimilor. taranii din Amara traiau sub semnul imperativului : “Pamant . dar si un fel de “parinte al taranilor”. Nemultumirile se acumulasera. mimica. a declansarii si desfasurarii ei. calculat. trecand firesc de la o imagine la alta. arendasii. Pamant!”. Din marturisirie sale aflam ca : ”romanul e o lume noua nascuta din lumea subconstientului meu. desfasurarea si reprimarea taranilor. Pamant . ci de o anume spontaneitate. . Actiunea se ordoneaza pe 2 planuri. cu impresia de sfericitate data de scena initiala si de cea finala. Subtextele operei depasesc simpla motivatie personala : “Romancierul care nu e legat de sufletul viu al poporului. revolta.

Titu Herdelea face legatura intre mediile prezentate in carte sau intre planurile acesteia. sa atraga asupra lor fulgerile asupritorilor. Reprimarea este cumplita : sunt impuscati multi tarani. lipsi. sa infrunte primejdiile. parca ar fi cautat sa se zmulga de la pieptul mamei”. buni sau rai. sa traga cu pusca. Stilul romanului este sobru adapat gravitatii faptelor descrise. vin slanina. Gestul pare sa-i fie fatal. tot nu se pierde”.cei care stau pe loc acolo. disolutia. incepand cu scena omorarii boierului ei actioneaza ca un tot unitar. . copii. numit de critica literara „erou liant”. El migreaza dintr-un spatiu in altul. insa femeia murise. Batranul Miron Iuga. pedepsirea cumplita a lui Aristide Platamonu atrag dupa sine razbunarea stapanirii care trimite armata in sat. omorarea lui Miron Iuga si a Nadinei. Melentie Heruvimul incarca doua cosuri cu bunatati spre a le duce acasa unde ii zacea pe moarte sotia. Spera ca hrana buna sa o refaca. Anghelina zacea cu fata in sus nemiscata. Aceeasi siguranta de sine o manifesta si cand vin taranii la el : ii infrunta. Devastarea conacului. daca romancierul nu era in circumstanta ardelean si n-ar fi simtit nevoia unui martor trans-carpatin. pana va saturati ! . Personajul nu este flatat : „Aproximativ poet. propagarea ideilor. pentru ca taranii se reped asupra lui : „Zeci de bete se agitau izbind la intrecere. Pastorul care-si paraseste turma e mai rau ca acela care o conduce prost. Numai sa nu va bateti si sa nu faceti galagie ca maicuta a murit. ramanse in picioare in mijlocul taranilor care. si e rusine !” Imaginea dramatica pune in valoare starea jalnica a taranilor ajunsi in prag de disperare. Serban Cioculescu defineste astfel personajul „Titu Herdelea putea. fara cunostinta. in care apar elemente auditive ce cuprinde imaginea devastarii conacului boieresc. incetul cu incetul. indesandu-l sa-l loveasca. O imagine cutremuratoare o reprezinta pe Anghelina : „langa santul soselei. aproximativ gazetar si student neinscris la facultate. transmitandu-si unul altuia parca gandurile. Calinescu surprinde echilibrul perfect dintre forma si continutul cartii pe care o considera un adevarat „document sociologic : Pregatirea inceata a sufetelor pentru nemurire. caci turma singura se risipeste. parca il sprijineau sa nu cada”. la drept vorbind. pe cand cu pastori. toate aceste stadii sunt tratate de Rebreanu cu mijloace Shakespeariene” . Multimea nu poate trai fara conducatori. ca apoi . Aici fiecare taran actioneaza conform impulsului de moment. femei. Fiecare i-a catre ceva : grane. determinarea nevazuta a miscarilor si instinctul de turma. vulgar conchistador de fete mari sau mici. ca astfel poporul sa fie la adapost. a spiritului de autoritate. . lovita de un glonte in frunte . joaca un rol sters si anodin. urmarind de fapt sa-si faca o cariera. G. In roman apare si un personaj. Scenei preponderent vizuale a mortii lui Miron Iuga i se adauga alta. i se adreseaza lui Trifon Guju cu „Talharule !”. copilasul din bratele ei moarte plangea si vrajea din manutele goale. cu teasta zdrobita. ca el insusi”. crearea miturilor. Durerea taranului este evidenta : „Mancati ce va place copii. frica bestiala. ameninta. Daca initial taranii au reactii izolate. 18 .

Albatros. Bucuresti. 1964 19 . . Sasu. .BIBLIOGRAFIE : x x x “Liviu Rebreanu interpretat de . Ed. Ed. sarbatoarea operei”. Aurel. Piru. “Liviu Rebreanu. Al. “. 1987 . col. 1978 . Eminescu. Bucuresti. Ed. Biblioteca critica. “Liviu Rebreanu”.. Bucuresti. Tineretului.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful