Genetica bacterian:

studiaz ereditatea si variabilitatea la bacterii;

suportul material al eredittii este reprezentat de
genomul bacterian, suma genelor unui
microorganism;
gena constituie unitatea Iunctional de baz a
inIormatiei genetice;
Genetica bacterian
genomul bacterian este reprezentat de
- cromozomal (include gene esentiale)
- plasmidic (contine gene care codiIic
caractere de tulpin);
genotip totalitatea inIormatiei nscris n
genomul bacterian;
fenotip suma caracterelor observabile
consecutiv interactiunii genotipului cu mediul
ambiant.
De exemplu, cromozomul de Escherichia coli este
Iormat dintr-o:
molecul circular dublu spiralat de ADN ce
reprezint 80 din greutatea lui;
component proteic: ARN-polimeraza (reprezint
10 din greutatea sa);
ARN
m
si ARN
r
n curs de sintetizare (10 din
greutatea sa).
Elemente extracromozomale
Plasmid inIormaie genetic extracromozomal
Episom o Iorm particular de plasmid, care este o
unitate de material genetic, neesenial pentru
genom, dar care se poate integra singur n genomul
ADN al unei bacterii; rmne mult timp stabil, se
replic o dat cu cromozomul bacterian i devine o
component a acestuia (ex. episom care codiIic pilii
sexuali sau care codiIic gene de rezisten la A).
Bacteriofagi
Plasmidele pot Ii:
- .onjugative, care se pot transIera singure la alte bacterii,
ca de exemplu plasmidele de rezistenta la antibiotice R,
- ne.onjugative, care nu pot prsi ele singure bacteria de
origine, ci numai prin intermediul unui alt plasmid
conjugativ sau al unui bacterioIag (de exemplu plasmidul
care codiIica secretia de beta-lactamaz la $aureus);
- episomi, care se pot integra prin recombinare n
cromozomul bacterian, pierzndu-si astIel autonomia de
replicare (un exemplu de episom este Iactorul de sex F
(plasmidul F) sau Iactorul de Iertilitate).
Plasmidele de virulen( poart determinantii genetici ai
unor Iactori de virulent la bacterii, ca de exemplu:
- secretia de enterotoxina (termolabil si termostabil) si
Iactorul de colonizare la Escherichia coli,
- hemolizina la $9aphylococcus aureus, En9erococcus
faecalis si Ecoli,
- exIoliantina la $ aureus,
- gena de invazivitate la $higella etc.
Plasmidele R (de rezisten() la chimioterapice (Factorul
R) sunt molecule circulare de ADN care constau din doua
regiuni genetice distincte: genele care codiIica rezistenta
la antibiotice "R", care pot Ii unice sau multiple si genele
care conIer plasmidului capacitatea de a se transIera
"%#".
Rezistenta la peste 90 din tulpinile de spital este de
natura plasmidic.
Fenomenul de variabilitate genotipic
- modiIicare brusc, transmisibil la descendenti a
unuia sau a mai multor caractere prin dou
mecanisme:
muta(ia;
transferul de de la un donor la un
acceptor.
'aria(ia fenotipic:
- indus de interactiunea genomului cu Iactori de
mediu;
- este reversibil si nu se transmite ereditar;
- are la baz controlul transcriptiei genelor n ARNm
si traducerii n sinteza proteinelor, prin inductia sau
represia acestora.
utatia:
reprezint o modiIicare n secventa
nucleotidelor ntr-o gen, datorit unei erori n
cursul replicrii;
eveniment rar, spontan si imprevizibil;
mutatiile acumulate de-alungul a miliarde de
ani, sub eIectul selectiei naturale, explic
evolutia speciilor;
utatia:
noile gene aprute prin mutatie se numesc alele
si ocup acelasi locus genetic ca gena de origine;
mecanisme moleculare ale mutatiei:
- substitu(ia unei perechi de baze printr-o alt
pereche, cu nlocuirea unui codon printr-un alt
codon;
- inser(ia sau dele(ia uneia sau a mai multor
baze, cu decalarea citirii mesajului genetic.
Rata muta(iei probabilitatea de aparitie
spontan a unei mutatii ntr-o populatie bacterian;
rata mutatiei este Ioarte sczut (10
-7
10
-9
) dar
poate creste n prezenta unor agenti mutageni
(chimici sau Iizici).
Frecven(a muta(iei proportia unui anumit
mutant ntr-o populatie bacterian;
Irecventa mutantului poate creste ca urmare a
selectiei:
- relative (mutantul are un timp de generatie mai scurt)
- absolute (prin prezenta unui Iactor de mediu Iavorabil
mutantului, dar deIavorabil restului populatiei).
xemple de mutatii
utatiile punctiIorme afec9ea: un singur
nucleo9id n cadrul unei gene si sun9 reversibile.
Consecinte:
- Lnlo.uirea unui .odon cu al9ul duce la nlocuirea
unui aminoacid cu altul n structura unui
polipeptid. Aceste mutatii sunt numite mutajii Ln
sens greyit";
- aparitia unui .odon nonsens (muta(ii nonsens).
utajia nonsens mpiedic sinteza n
continuare a unui polipeptid, iar daca ea se
produce la nceputul genei care codiIic un
polipeptid se numeste mutajie polar si
acel polipeptid nu se va mai sintetiza deloc.
Muta(ii bacteriene observate n laborator:
mutatii privind morIologia coloniei bacteriene
(variatia S R);
mutatii nutritionale (mutanti auxotroIi vezi LP);
mutatii care duc la pierderea unor Iactori de
patogenitate (mutanti avirulenti la $pneumoniae care si-
au pierdut capsula);
mutatii care conduc la aparitia Ienomenului de
rezistent la antibiotice (att ADN cromozomic ct si
cel plasmidic poate Ii sediul unor asemenea mutatii).
Transferul genetic
se realileaz n sens unic, de la o bacterie donor la
una receptor;
exogenot materialul genetic transIerat;
endogenot materialul genetic propriu;
Transferul genetic
evolutia exogenotului n celula receptor:
- recombinare: alinierea secventelor cu omologie structural,
urmat de substiutirea uneia sau mai multor gene ntre exo- si
endogenot;
- integrare n genomul bacteriei receptor (transpozoni, Iagi);
- men(inerea n pozi(ie extracromozomal dac este un
replicon (plasmide, Iagi);
- supus ac(iunii endonucleazelor de restric(ie
(inIormatie genetic pierdut).
Replicon: cel mai scurt Iragment de ADN sau ARN capabil de replicare
independent ntr-o celul.
Mecanisme de transfer:
- transIormarea;
- transductia: generalizat si specializat;
- conjugarea,
Mecanisme de transfer ale exogenotului
. Transformarea
- bacteria acceptor este capabil s primeasc
exogen provenit din mediu, de la bacterii
moarte (stare de competent);
- exogenotul trebuie s prezinte o structur
bicatenar si s reprezinte nu mai mult de 1 din
mrimea genomului bacterian;
- Ienomenul a Iost descoperit prin experimentri pe
soarece cu $pneumoniae, n 1928 (GriIIith), si
explicat dup dou decenii mai trziu.
ADN-ul pneumococilor virulenti, capabili
s sintetizeze capsula, s-a transIerat la
mutante R, nevirulente, acestea din urma
dobndind capacitatea de a sintetiza
capsula.
TransIormarea are loc si intre specii
diIerite.
Bacteria care primeste materialul genetic
trebuie s se aIle n stare de competent.
II.Transduc(ia
- transIer de ADN bacterian prin intermediul
bacterioIagilor transductori;
- exist dou tipuri de transductie:
generalizat (transIer aleator al unui Iragment din
genomul bacterian);
specializat (transIer de gene lo.alizate n cromozomul
bacterian n ve.intatea lo.ului de integrare a
profagului).
ProIag: exist ca replicon sau episom
8ocferiofog
orfologie.
BacterioIagii sunt Iormati dintr-un cap hexagonal, un gt
si o prelungire numit picior (coad).
Capul este alctuit dintr-un nvelis proteic (capsid) si
adposteste genomul ADN.
Coada este un cilindru rigid nvelit ntr-un manson proteic
si se termin cu o placa hexagonal care contine o enzim
de tipul lizozimului.
De placa bazala se aprind 6 Iibre cu rol in Iixarea
bacterioIagului pe supraIata bacteriei.
Atasarea bacterioIagului pe supraIata
peretelui bacterian este determinat de
existenta unor receptori de perete, speciIici.
Dup atasare are loc contractia mansonului
proteic si bacterioIagul si injecteaz numai
ADN-ul n celula bacterian.
Dup ptrunderea genomului Iagic n celula
bacterian, acesta va determina sinteza de
noi bacterioIagi identici cu cel de la care a
provenit ADN.
Dup asamblarea noilor virusuri ele vor
prsi celula bacteriana care se lizeaz.
Acesta este ciclul litic al bacteriofagilor,
iar ei se numesc fagi virulen(i.
Transductia generalizata este mediata de fagi liti.i, care,
dupa ptrunderea n celula bacterian, se multiplic si
determina liza .elulei gazda.
n timpul lizei celulei bacteriene .romozomul a.esteia se
fragmenteaz.
Se poate ntmpla ca unul dintre aceste Iragmente, cu o
dimensiune apropiat de cea a genomului Iagic, s se integreze
n capsula bacterioIagului, n locul genomului Iagic.
Acesti bacterioIagi sunt defectivi si nu se vor mai putea
replica, dar pot ptrunde n alte celule bacteriene, injectndu-le
ADN-ul, ce provine din cel al celulei donoare. ul se va
integra Ln .romozomul .elulei re.eptoare prin re.ombinare,
rezultnd .ara.tere noi ca modificri pa9ogenice bac9eriene,
re:is9enta la chimio9erapice.
Dar nu ntotdeauna relatiile bacterioIag-bacterie
evolueaz n acest Iel.
Uneori genomul bacterioIagului se va integra in
cromozomul bacterian ncadrndu-se si
Iunctional n acesta.
n aceasta situatie el nu se mai replica dect n
acelasi timp cu cromozomul bacterian, deci in
timpul diviziunii bacteriene si se numeste profag.
Acest ciclu este ciclul lizogen, iar bacterioIagii se
numesc fagi temperaji.
Transductie specializat este mediata de fagii temperaji.
Dup ptrunderea n celula bacteriana a ADN
bacterioIagului temperat, sufer un pro.es de
.ir.ularizare dup care se insera Ln .romozom prin
re.ombinare sub Iorma de profag (pe baza homologiei intre 10
perechi de baze ale ADN Iagic si bacterian).
ProIagul devine parte integrant a cromozomului
bacterian, se va replica odat cu acesta, deoarece este
supus unui proces de represie din partea genomului gazda.
oncluzie:
Transduc(ia reprezint un transIer de gene
cromozomale de la o celula bacterian la
alta, mediat de bacterioIagi.
Unii bacterioIagi sunt capabili s transIere
ori.e gen ba.terian (transductie
generalizat) iar altii numai anumite gene
(transductia specializat).
Transduc(ia generalizat
Transduc(ia specializat
Conversia lizogen
Conversie lizogen inIormatie genetic
aditional, de origine Iagic, avnd asemnri
cu transductia specializat (toxigeneza tulpinilor
de orynebac9erium diph9heriae, $9rep9ococcus
pyogenes etc).
III. onjugare
- transIer genetic consecutiv contactului Iizic ntre
dou bacterii cu polaritate sexual diIerit;
- bacteria donor (sex masculin) posed un
plasmid .onjugativ (factorul F+) .u gene .are
.odifi. sinteza de pili sexuali, prin care se
ataseaz la receptori speciIici de pe supraIata
unei celule receptor ( F-, de ~sex feminin);
!iI sexuoI
!iI sexuoI (E. coIi)
$ex piIus
III. onjugare
- retragerea pililor aduce cele dou celule n
contact, prin puntea citoplasmatic care se
stabileste, urmnd s Iie transIerat ADN ul
plasmidic;
- consecutiv acestui tip de conjugare rezult dou
celule F
()
;
- plasmidul F poate purta gene aditionale (ex. gene
de R la antibiotice) care pot Ii transIerate;
III. onjugare
- plasmidul F integrat n cromozom poate conduce la
transIer de gene cromozomale (ntre o bacterie fr -
high frequency of recombina9ion - si una F
(-)
);
- transIerul ncepe din vecintatea locului de insertie al
plasmidului F, .are este ultimul transferat;
- cel mai frecvent bacteria receptor ramne F
(-)
deoarece nu se transIer si Iactorul F;
- transIerul de ADN la bacterii gram-pozitive este
controlat de Ieromoni sexuali (molecule de supraIat
prin care celulele bacteriene ader ntre ele).
Elemente genetice transpozabile
reprezint segmente de ADN capabile s
se excizeze si apoi s se insere n acelasi
replicon (cromozom sau plasmid) sau n
unul diIerit, putnd determina blocarea
expresiei unei gene n care se inser
(Iactor mutagen);
are loc cu interventia unei enzime,
transpozaza, Ir s Iie necesar omologia
genetic.
lementele genetice transpozabile sunt
fragmentele de inser(ie (IS) si
transpozonii (Tn).
Elemente genetice transpozabile
Tipuri de elemente transpozabile:
secven(e de inser(ie (S) constituite din
gena care codiIic transpozaza, Ilancat
de repetri inversate, a 20-40 perechi de
baze;
transpozoni, care posed n regiunea
central una sau mai multe gene care
codiIic anumite caractere (ex. rezistenta
la antibiotice), Ilancate de S.
Transpozitia presupune integrarea ntr-un genom al
unui element genetic transpozabil din aceeasi
molecul de ADN sau din alt molecul prezent n
aceeasi celul.
nsertia oricrei gene ntre doua elemente
transpozabile Iace posibil transIerul ei prin
recombinare neomolog, n aceeasi celul pe o
molecula de ADN nenrudit structural.
AstIel, prin transpozitie se pot produce deletii,
inversii, transpuneri de determinanti genetici de pe
un plasmid pe altul sau chiar Iuzionarea stabil a
unor repliconi completi, de pild a doua plasmide.
Evolutia rezisten(ei la antibiotice a
bacteriilor nu poate fi conceputa astzi
fr fenomenul de transpozi(ie.
ecanismele transpozitiei sunt responsa-
bile de Iormarea plasmidelor cu multirezis-
tent, prin inserarea succesiv pe un
plasmid a determinantilor genetici de
rezistent situati ntre doua elemente
transpozabile de pe alte plasmide.
W .II
Patogenitatea bacteriilor
Patogenitate ansamblul propriettilor biologice
ale unui microorganism care i permit s determine
mbolnvirea gazdei.
ClasiIicarea bacteriilor n raport de patogenitate
- nepatogene (prezenta lor nu determin mbolnviri);
- nalt patogene sau patogene primare (determin
cel mai Irecvent mbolnviri la gazda normoreactiv
dar lipsit de aprare speciIic);
- condi(ionat patogene sau oportuniste (prezente
pe supraIetele de nvelis, pot determina mbolnviri
cnd:
apar disIunctii ale barierelor de aprare antimicrobian
variatia genetic le conIer Iactori de patogenitate).
tributele majore ale unei bacterii
patogene
transmisibilitatea posibilitatea de a trece de la o
gazd la alta;
infectivitatea abilitatea de a ptrunde, de a
persista prin depsirea sau neutralizarea barierelor
si mecanismelor antimicrobiene, de a se mul9iplica
si de a invada organismul gazdei;
virulen(a capacitatea microorganismului de a
vtma gazda.
. Transmisibilitatea conIerit
de:
- prezenta endosporilor care asigur indeIinit
supravietuirea n conditii neIavorabile (specii
acillus si los9ridium);
- rezisten(a la conditii de desicatie/uscciune
(ycobac9erium 9uberculosis, $9aphylococcus aureus,
orynebac9erium diph9heriae etc);
. Transmisibilitatea conIerit
de:
- supravietuirea si chiar multiplicarea n medii umede,
minimale nutritiv (specii din Iamilia
En9erobac9eriaceae sau Pseudomonas aeruginosa);
- adaptarea la transmiterea direct (ex. transmitere
sexual) sau prin vectori biologici (artropode
hematoIage) n cazul speciilor extrem de Iragile n
mediul extern (Neisseria gonorrhoeae, %reponema
pallidum, respectiv specii #icke99sia, orrelia).
II. Infectivitatea
1. epyirea barierelor externe de aprare
- discontinuitti ale tegumentului;
- discontinuitti ale stratului de mucus (plcile Peyer);
- producere de neuraminidaz (hidroliza stratului de
mucus);
- Iorma spiralat si mobilitatea ('ibrio cholerae,
elicobac9er pylori, ampylobac9er fefuni);
- producere de ureaz (neutralizeaz bariera acid
gastric , ex. elicobac9er pylori, heilmannii);
- sinteza de bacteriocine (aIecteaz bariera biologic a
supraIetelor).
2. Men(inerea prin aderare la suprafe(ele de
nveliy
- necesit participarea a doi Iactori:
adezin sau ligant componente macromoleculare pe
supraIata celulei bacteriene,
receptori celulari prezenti pe supraIata celulelor gazdei;
- adezinele si receptorii interactioneaz n manier complementar
si speciIic;
- conIer rezistent la splarea mecanic (prin secretii sau excrete)
sau prin miscri peristaltice;
- structuri de supraIat cu rol de liganzi: Iimbrii, glicocalix,
proteine de supraIat (proteina , proteina F), acizi teichoici si
lipoteichoici.
Adhesion Adhesion
adhesin adhesin
EPITHELIUM EPITHELIUM
receptor receptor
BTERIUM BTERIUM
$ 5ogenes $ 5ogenes
fibronectin fibronectin
FF- -protein protein
lipoteichoic acid lipoteichoic acid
%:5ini :7o5,9ogene
(E. coIi - pre;inf piIi)
Absen], 5iio7
. Invazia
majoritatea bacteriilor si exercit eIectul patogen prin
invazia tesuturilor, precedat de aderarea la supraIata
mucoaselor;
invazia poate Ii din:
- aproape n aproape,
- pe cale limIatic sau
- hematogen;
bacteriile invazive sunt capabile s penetreze n celulele
neIagocitare prin endocitoz, gratie unor proteine de supraIat
invazine;
. Invazia
unele bacterii posed: factori de difuziune
(hialuronidaz, colagenaz, Iibrinolizine), exoenzime care
degradeaz tesutul conjuctiv care se opune invaziei
(ciment intercelular, membran bazal, depozite de
Iibrin, Iascii).
. Supravie(uirea n organismul gazdei
- prote.jia faj de fago.ite yi .omplement prin:
inhibarea chemotaxiei Iagocitelor si uneori a producerii si
eliberrii lor din mduva hematogen;
sinteza de polizaharide capsulare;
supravietuirea si multiplicarea n celulele Iagocitare;
liza celulelor Iagocitare (prin leucocidine);
- eludarea supravegherii imune:
variatia antigenic;
identitatea antigenic cu celulele gazdei;
diversitatea antigenic;
localizarea n si9us-uri privilegiate anatomic sau celular;
supresia rspunsului imun.
. chizi(ia de nutrien(i
- necesarul de Fe n medii Ieriprive este asigurat prin:
sinteza de siderofori (enterochelin, aerobactin);
legarea transferinei sau lactoferinei la receptori de pe
supraIat bacteriei;
reducerea Fe feric n Fe feros.
III. 'irulen(a
- reprezint .apa.itatea mi.roorganismelor de a
vtma gazda;
- este un atribut de tulpin cuantiIicabil (DL; DL
50
);
- conditii majore pentru recunoasterea unui
constituient celular ca Iactor de virulent (postulatele
moleculare Koch)
- genele de virulent sunt cel mai Irecvent prezente pe
elemente genetice mobile (plasmide, Iagi, transpozoni).
Postulatele moleculare Koch:
Iactorul de virulent este prezent numai la tulpinile
virulente;
inactivarea prin mutatie a genei care-l codiIic duce
la pierderea virulentei;
reversia la gena slbatic restaureaz virulenta;
produsul genei induce, de regul, un rspuns imun
protector;
Mecanisme de lezare a gazdei
- me.anisme dire.te
exotoxine, produse de metabolism bacterian de
natur proteic, eliberate n mediul extracelular
att de bacterii gram-pozitive ct si gram-negative;
endotoxine, prezente numai la bacterii gram-
negative, eliberate numai n momentul lizei celulei
bacteriene;
agresine, exoenzime capabile s determine alterri
tisulare.
- me.anisme indire.te
reactii de sensibilizare de tip , sau '
(Coombs si Gell) vezi munologia
Proprietti comparative
exotoxine endotoxine
- n general termolabile - termostabile
- intens antigenice - slab antigenice
- pot Ii transIormate n anatoxine - nu pot Ii
transIormate
- DL ng/Kg corp - DL g/Kg corp
- actiune speciIic (enterotoxine, - actiune nespeciIic
neurotoxine, citotoxine) (Iebr, leucopenie
urmat de leucocitoz,
CD, soc endotoxinic)
lasificarea exotoxinelor
- citolitice
atac IosIolipide din membrana citoplasmatic
(IosIolipaze);
creaz pori prin membrana celular (hemolizine,
leucocidine).
- bipartite, constituite din dou subunitti
subunitaea B permite legarea toxinei la un receptor celular
subunitatea , cu proprietti enzimatice, ptrunde n
celul actionnd asupra unor tinte moleculare.
- superantigene
activeaz limIocitele T prin legare simultan la receptori de
pe supraIata acestora si la C clas de pe supraIata
macroIagelor
este stimulat eliberarea unor mari cantitti de limIokine,
mediatorii Ienomenelor morbide.
Proteases Proteases
Phospholipases Phospholipases
etergent etergent- -like action like action
Membrane damaging exotoxins
A A- - 9oins 9oins
ctive ctive
Binding Binding

ell surface ell surface
BB
%oin, 9e9,9nicd 9i5 A
nhib ociduI y-ominobufiric
(infIuxuI nervos nu moi esfe bIocof - neuronii mofori
sunf sfimuIo|i n exces - confrocfuri sposfice oIe
muscuIofurii sfriofe)
Superantigene
activeaz limIocitele T prin legare simultan la
receptori de pe supraIata acestora si la C
clas de pe supraIata macroIagelor
este stimulat eliberarea unor mari cantitti de
limIokine, mediatorii Ienomenelor morbide.
Efecte biologice ale endotoxinelor
- activarea complementului pe cale alternativ cu stimularea
procesului inIlamator;
- Iixarea pe supraIata macroIagelor, cu eliberare de de citokine
(L-1, L-6, L-8, FNT etc), mediatori ai inIlamatiei si socului
endotoxic;
- activarea unor Iactori ai coagulrii, care conduce la CD;
- activarea plasminei, cu aparitia de hemoragii;
- Iixarea pe celule endoteliale cu, cresterea permeabilittii
vasculare.
n inIectii cu bacterii gram-pozitive sau a.a.r., peptidoglicanul,
acizii teichoici si respectiv arabinogalactanul pot determina
eIecte endotoxin-like.