PFRFORMAN1A MOFIUIUI FUROPFAN.

ANAIIZA COMPARA1IVA A
SUBMOFIFIOR F FCONOMIF.

Fconomle Furopeunu



Anul lll
laculLaLea de Lconomle







IONESCU VICTOR VIOREL
PORFIR CRISTIAN IONUT




PERFORMANTA MODELULUI EUROPEAN.
ANALIZA COMPARATIVA A SUBMODELELOR DE ECONOMIE


Particularitatile procesului European de integrare
Expresia ,integrare economica poate acoperi o multitudine de aspecte, de la pozitia unei Iiliale
n cadrul unei companii, la cea a unei economii nationale n cadrul unui spatiu regional. Dintre
multiplele deIinitii existente, ne vom opri asupra celei care considera integrarea drept ,un
proces de eliminare graduala a Irontierelor de orice natura ntre doua sau mai multe state
independente, menit sa permita respectivelor state sa Iunctioneze ca o unica entitate (Pelkmans,
2003, p. 3), deIinitie care se apropie destul de mult de cea oIerita de W. Wallace, conIorm caruia
integrarea presupune ,crearea si mentinerea unor modele intense si diversiIicate de interactiune
ntre unitati anterior autonome (W. Wallace, 1990, p. 9).
J. Nye (1968, p. 855) considera ca exista trei tipuri de integrare: economica, politica si
sociala.Integrarea economica este deIinita ca reprezentnd un nalt nivel al schimburilor
economice ntre entitatile componente, integrarea sociala drept proces de uniIicare la nivelul
maselor, grupurilor speciIice si elitelor, iar integrarea politica ca incluznd o multitudine de
Ienomene, inclusiv decizii la nivel international, precum si atitudini similare la nivelul statelor
membre.
ntr-o lume ideala, n care nu exista state-natiune si nici guverne, integrarea economica ar putea
ramne o simpla integrare a pietelor, Iara sa suIere nici o inIluenta politica. ntr-o lume reala
nsa, integrarea economica este inIluentata de Iactorii politici, n cazul procesului de integrare
economica europeana, acest lucru Iiind chiar extrem de evident. Mai mult, relatia stabilita ntre
procesul de integrare economica si cel de integrare politica a Iost evidenta nca de la nceput.
Apelul Iacut de Ministrul Irancez al AIacerilor Externe, Robert Schuman, n mai 1950, de a pune
doua din cele mai importante sectoare ale industriei de razboi, respectiv carbunele si otelul, sub
coordonarea unei singure autoritati nationale, era menit n primul rnd sa duca la evitarea unii
nou conIlict Iranco-german. Ulterior, Tratatul de la Roma, din 1957, Iace trimiteri explicite la o
posibila integrare politica, mentionnd dorinta de a crea ,an ever closer Union among the people
oI Europe. n acest mod, integrarea economica a Iost privita si ca un mijloc de instaurare a
pacii, conIlictele politice Iiind tot mai golite de continut pe masura ce barierele n calea
schimburilor comerciale sunt eliminate iar masurile de liberalizare a schimburilor de persoane,
capital si servicii, precum si de realizare a unei uniuni economice si monetare devin tot mai
evidente. Integrarea economica nu a Iost privita niciodata ca un scop n sine, si pe masura ce
relatiile economice devin tot mai strnse, ideea integrarii politice2revine tot mai Irecvent, cele
doua Iorme de integrare potentndu-se reciproc. Oricum, daca apare ca nendoielnic Iaptul ca la
nceputurile procesului de integrare economica au stat motive politice, la Iel de evident este si
Iaptul ca, pe masura ce procesul integrarii economice a avansat, n principal prin intermediul
integrarii pietelor dar si prin aplicarea unor politici economice speciIice, consecintele politice nu
au ntrziat sa se maniIeste (vezi, de pilda, dezbaterile si consecintele adoptarii euro). A stabili
nsa cum si n ce masura obiectivele economice au inIluentat natura si cursul procesului de
integrare economica se dovedeste a Ii extrem de diIicil (Pelkmans, 2003).
Prentru a costientiza de ce UE reprezinta o aproximare avansataa globalizarii trebuie sa
intelegem legatura dintre globalizare siintegrare. O prima acceptiune a relatiei dintre globalizare
s integrare este aceea de a considera procesul de integrare europeana ca Iiind raspunsul politic la
exicentele globalizarii(Wallace, 1996). "Integrarea eurpeana poate Iii analizata ca Iiind eIortul
special al vest-eurpenilor de a asiguragestionarea consecintelor globalizarii. Acestia au inventat o
Iorma de guvernanta regionala, in care politicile promovate au vizat extinderea rolului statelor si
intarirea granitelor dintre ei si restul lumii. "In aceste conditii, crearea institutilor supranatinale
constituie raspunsul la reactiile inadecvate ale statelor conIruntate cu provocarile externe pe care
le presupune globalizarea.IneIicienta solutilor nationale la crizele economice din anii `70
reprezinta principaulul argument al accelerarii procesului de integrare europeana de la mijlocul
anilor `80; acesta a preuspus crearea pietei interne unice si mai recent a Uniunii Economice si
Monetare.
Aparitia pietei unice ( prin Actul Unic European din 1987) a avut ca punct de plecare
convingerea ca liberalismul pietelor reptezinta cea mai eIicienta calea pentru a Iace Iata
presiunilor concurentiale de dincolo de Atlantic si din Asia de Est. Pentru unii politicieni,
Uniunea Economica si Monetara ( UEM) , reprezinta sansa pentru recastigarea abilitatii de a
controla globalizarea pietelor Iinanciare. Pe scurt, concluzia primei abordari este aceea c
aintegrarea eupropeana nu reprezinta modul prin care autoritatile publice si-au recapatat
capacitatea de a-si exercita autonomia in Iata globalizarii.
Insa, este diIicil sa argumentam ca institutiile supranationale originare ale UE au aparut pentru a
Iace Iata globalizarii: in Iapt, raspunsurile la provocarile acestui proces au Iost in cuprinse seturi
noi de institutii si au luat Iorme particulare ( ca de exemplu, UEM).
Intr-o a doua acceptiune, procesul de integrare europeana a permis crearea insitutiilor care sa
sustina incadrarea economiei europene pe traseul globalziarii. Este o pozitie consistenta cu
preIerinta pentru globalizare.
Pe de o parte piata unica si UEM sunt exemple de liberalizare. Globalizarea, al carei element
principal il reprezinta comertul international, este Iacilitata prin loberailzarea comertului si a
investitiilor. Nu este un joc cu suma nula in car eo parte castiga si cealalata pierde. Consitituie de
Iapt un proces in care toate partile implicate castiga, asa cum dovedeste si istoria economica
postbelioca. " Europa a proIitat de acest proces si va continua sa o Iaca cu conditia sa-si pastreze
competitivitatea pe termen lung, capacitatea de invocare si valorile modelului sau de
econoomie".(Lamy, 1999)
Totusi, tendinta europenilor este aceea de a vedea mai degraba risucrile decat beneIiciile
globalizarii, insa riscurile nu se datoreaza maniIestarii globalizarii, ci calitatii reduse a politicilor
interne promovate in vederea adoptarii economiei europene la noile cerinte.
Pe de alta parte, sistemul de sprijinirea a agricultorilor europeni e oIerit prin politica agricoloa
comuna este incompatibil cu procesul de globalizare.
O a 3-a acceptiune descrie relatia dintre integrarea Iormala ( realizata de catre state si autoritatile
comunitatare) si cea inIormala ( prin actiunea Iirmelor la nivelul regiunilor europene). Unii
autori considera ca aextinderea cometentelor politicilor comunitare este rezultatul cresterii
interactiunii dintre Iirme ( Iie ele corporatii multinationale sau transnationale) care actioneaza in
conIormitate cu regulie stabilite la nivel comunitar). Pentru altii, statele raman agentii centrali ai
controlului rezultatelor integrarii; accelerarea acestui proces nu este ndecat consecinta
convergentei intereselor nationale ale statelor memebre.
Punctele de vedere prezentate anterior permint schitarea elementelor unui model european de
globalizare, ca patru puncte cheie:
a) Aceeptarea principiilor liberalizarii, argumentul Directiei Generale a Comertului din cadrul
Comisiei Europene Iiind acela ca liberalizarea constituie un Iactor util si necesar asigurarii unui
grad ridicat de dezvotlare
b) cresterea transparentei institutiilor comunitare
c)armonizarea globalizarii (comericiale) cu Iinalitatea modelului, in sensul reducerii saraciei
d) protectia anumitor domenii, pentru care exista anumite considerente, care depasesc logica
pietei printre care:
-agricultura si respectarea modelului agricol european, care nu consta numai in asigurarea
securtatii alimentare a populatiei ci si revitalizarea zonelor rurare;
sanatatea publica, domeniu in care Europa aplica principiul precautiei;
- mediul natural, UE ratiIicand dispozitiile acordului de la Kyoto.
-diveristtaea culturala, Comisia Europeana Iiind preocupata de Ienomenul uniIormizarii
culturale, sub inIluenta hegemoniei culturale americane.
Modelul european, in termenii Comisiei Europene, reprezinta o a 3-a cale in directia globalizarii,
o cale de mijloc intre protectionism si deschiderea necontrolata a economiei.

Sursa: Dinu, M.; Socol, C., Marinas, M - 'Modelul European de integrare. Editura Economica,
Bucuresti, 2007



Sursa: Dinu, M.; Socol, C., Marinas, M - 'Modelul European de integrare. Editura Economica,
Bucuresti, 2007
lsLlnclLla modelulul european
premlsele reuslLel
Modeluleuropeanun lnLreg care
vrea sa dlfuzeze prosperlLaLea
dlnsLre nucleul dur caLre zonele
emergenLe
Modelul european armonlzeaza
macrosLablllzarea cu
mlcrodlnamlzarea
ln modelul european coexlsLa o
semlnlflcaLlva proprleLaLe publlca
cu o proprleLaLe lndlvlduala
dlnamlca
Modelul european are experlenLa
ln a evlLa performanL devlaLllle
pleLel ( economla europeana esLe
sLrucLura de responsablllLaLl
soclale)
lsLlnclLa modelulul
european rlscurl
uL esLe prea saraca ln
susLlnaLorl
Luro are ezlLarl ln
compeLlLla cu dolarul
luncLlonarea adecvaLa a
lnsLlLuLlllor supranaLlonale
esLe blocaLa de blrocraLla
greoale de corupLle
CreuLaLea adopLarll
valorllor speclflce
funcLlonallzarll lnLregulul
O alta modalitate pentru a conceptualiza relatia integrare-globalizare este a analiza integrarea
europeana in termeni economici si mai mult ca o adoptare politica la globalizare, chiar ca o
exprresie politica a globalizarii. In consecinta, pentru a analiza integrarii econimice europene, ca
arpoximare avansata a globalizarii nu este Iundalemtala Iorma comerciala a acesteia, ci
constructia sa institutionala.Dintre cele cinci submodele din cadrul Uniunii Europene,
submodelul nordic este cel mai perIormant n realizarea obiectivelor asumate prin Strategia
Lisabona, deoarece a generat att eIicienta macroeconomica, precum si echitate sociala.
Submodelul nordic (scandinav) este Iormat din Danemarca, Finlanda, Suedia si Olanda, si se
caracterizeaza printr-un grad ridicat de redistribuire, prin promovarea incluziunii sociale, a
universalitatii asistentei sociale, a dialogului social si a cooperarii ntre partenerii sociali si
guvern. Aceste economii sunt printre cele mai competitive economii europene, desi asigura
coeziune economica si sociala cetatenilor; perIormantele tarilor care compun acest submodel se
explica prin eliminarea anumitor compromisuri existente ntre Iunctionarea economiei si eIectele
n plan social.


ESENTA MODELULUI EUROPEAN
Sursa: Dinu, M.; Socol, C., Marinas, M - 'Modelul European de integrare. Editura Economica,
Bucuresti, 2007

Realitatea este ca modelul European nu se poate concretiza ,atat timp cat incearca sa
copieze mdelul American ( Kok, 2004). Promovarea acelorasi valori nu poate avea acelasi
success in conditiile in care structurile economice nu sunt similar. De exemplu, dezvoltarea
spiritului antreprenorial al cetatenilor europeni se va materialize intr-o perioada liunga intr-o
onsumul cresLe
sursa a cresLerll
economlce
8ogaLla esLe
redlsLrlbulLa penLru
a llmlLa
lnegallLaLllle sl
penLru a aslgura
coezlunea soclala
Lconomla
soclala de
plaLa produce
bogaLle
economie, porecum cea europeana in care majoritatea indivizilor nu sunt dispusi sa inceapa o
activitate economica pe cont propriu. Explicatia acestei atitudini consta in inIluenza neIasta a
statului paternalist, care nu a creat decat personae multumite cu statulul lor de asistat social. Nu
aceasta trebuie Iie postura europenilor carora modelul le permite asigurarea demnitatii umane.
ReIormele pe care le presupune strategia acopera un numar prea vast de domenii pentru a Ii
intelese de catre marele public. Obiectivele strategiei au o credibilitate redusa din cauza
progreselor insuIiciente in directia realizarii acestora; in plus rezonanta nationala straegie este
redusa. Pentru ca valorile promovate sa Iie recunoscute si insusite sunt necesare dezbateri
nationale in legatura cu aceste elemente si politici nationale care sa le prevada. AsteIel conditia
prealabila reducerii distantei dintre proiect si realitate rezida in asumarea unei responabilitati
politice. In acelasi timp, este importanta asigurarea unei coerente intre mijloace si obiective,
pentru a se realize revizuirea si ameliorarea in proIunzime a procesuli de implementat. Din
pacate, lentoarea progreselor este mai ales rezultatul lispei de angajament si de vointa pubica,
aceasta in conditiile in care reusitele recente ale UE (lansarea pietei unice, introducerea monedei
unice, extinderea) au Iost posibile gratie colaborarii dintre institutiile europene si statele member
ceea ce a Iost perceput ca un proiect nobil, de care depindea viitorul Europei. Daca in concepita
constructivista, raspandirea valorilr se Iace de jos in sus, asigurand stabilitatea constructiei, in
cazul strategiei de la Lisabona exista riscul perceperii ei ca un process elitist, lipsind suprotul
acestuia din partea societatii civile si a cetatenilor europeni. ( Iigura de mai jos)


Ipoteza constructivismului
DiIuzarea Strategiei de la Lisabona

9ollLlcl comune
sLraLegll europene
Crganlsmele
SLaLele membre
SocleLaLea clvlla
ceLaLenll europenl

Sustinatorii suveranitatii nationale:
Acestia resping idea unei uniuni politice(promovata de Constitutia europeana), deoarece nu cred
nici in existent unui popor European si nici in cea a unui model European
Adeptii liberalismului economic:
Ei recunosc existent modelului European, dar neaga viabilitatea sa; ei resping idea unei uniuni
politice, deoarece nu cred in perenitatea modelului:
Modelul este considerat o recva a trecutului inadaptabila la schimbarile economice
contemporane (crestere economica lenta, somaj ridicat si birocratia suIocanta);
Pentru a supravietui, alocarea resurselor modelului ar trebui sa se Iaca mai ales
princippile pietei libere;
Uniunea ar trebui sa-si conserve echilibrul institutional actual, Iara a evolua in directia
aproIundarii lui.
Adeptii unei parti a stangii europene:
Nu sunt de accord cu aceasta idee deoarece nu ar reprezenta decat aproIundarea unei viziuni
ultralibere asupra economiei:
Dezvoltarea cvasiexclusiva a uniunii in domeniul economic si accentual pus pe
liberalizarea pietelor ameninta existent modelului European de dezvoltare;
Denuntarea concuresntei in organizarea serviciilor publice, a riscurilor dereglementarii
monopolurilor natural nationale si a consecintelor competitiei Iiscal dintre statele member
asupra capacitatii de Iinantare a protectiei sociale;
UE a devenit un pericon pentru modelul European, deoarece promoveaza toate principiile
neIaste ale procesului de globalizare

Daca responsabilii UE vor sa realizeze o uniune politica, atunci vor trebui sa raspunda:
Criticilor suveraniste, prin aceea ca nu mai reIlecta realitatea costructiei europene;
Criticilor liberale, explicand ca europenii vor sa traiasca impreuna si ca diIicultatile
actuale pot Ii surmontate;
Criticilor de stanga, demonstrand ca numai astIel UE poate devein reIlectarea valorilor
modelului European.
Prima etapa in inIaptuirea unei Europe politice trebuie sa Iie aceea a adoptarii tratatului
constitutional. A doua ar trebui sa Iie reorientarea politicilor in directia concretizarii modelului
European si in acest sens, cresterea ponderii bugetului comunitar. Apoi, Iunctionarea uniunii cu
prima Constitutile incepand din 2007, trebui sa permita imprementarea politicilor adoptate, Iara a
neglija aspectele legate de ineIicienta acestora.
Crearea unei uniuni politice reprezinta procesul prin care se incearca asigurarea stabilitatii
constructiei europene, clatinate de evolutiile economic-sociale recente. Aceasta va permite
deIinirea clara a principiilor unice, contribuind astIel la crearea unei identitati europene, ceea ce
reprezinta Iinalitatea pricesului de integrare in abordarea constructivista; astIel, politicile
commune isi vor gasi mai rapid concretizarea in politicile nationale. Este exact ce-i lipseste in
prezent strategiei modelului European, deoarece se maniIesta o considerabila eterogenitate a
preIerintelor nationale, nearmonizate politic.
De Iapt, s-a elaborate aceasta strategie Iara a exista un accord deplin, mai ales la nivel politic, in
legatura cu modalitatile prin care se pot realize obiectivele commune stabilite. Tocmai de aceea
exista o rezistenta nationala in unele state member la reIormele pe care le presupune, dar si o
slaba diIuzare a principiilor Iixate in cadrul acesteia. Consideram ca momentul elaborarii
strategiei a Iost premature in comparative cu progresele inspre realizarea unei uniuni politice,
odata cu adoptarea Constitutiei europene, aspect sintetizat de Iigara urmatoare

ELEMENTELE STRATEGIEI DE LA LISABONA

La 1 decembrie 2009, Tratatul de la Lisabona a intrat in vigoare, incheind astIel mai multi ani
de negocieri pe tema aspectelor institutionale. Pentru a intra in vigoare, Tratatul de la Lisabona a
trebuit sa Iie ratiIicat de catre cele 27 de state membre. Fiecare stat membru a avut libertatea de a
decide, in conIormitate cu regulile sale constitutionale, daca aceasta ratiIicare se va Iace prin
reIerendum sau prin vot parlamentar.
Tratatul de la Lisabona modiIica Tratatul privind Uniunea Europeana si Tratatele CE (Iara a le
inlocui) si pune la dispozitia Uniunii cadrul legal si instrumentele juridice necesare pentru a Iace
Iata provocarilor viitoare si pentru a raspunde asteptarilor cetatenilor.
Obiectivele Iundamentale stabilite pentru urmatorii ani sunt:

- Facilitarea accesului la noi tehnologii, inclusiv la internet si la teleIonie mobila;
- Incurajarea activitatilor de cercetare dezvoltare, prin cresterea la 3 din PIB a
cheltuielilor alocate cercetarii si tehnologiei si prin adoptarea regimului european unic de
brevetare;
- Asigurarea consolidarii pietei unice in domeniul telecomunicatiilor,al energiei si
serviciilor Iinanciare si cresterea concurentei in sectorul transporturilor Ieroviare si
aeriene;
- Cresterea ratei de ocupare prin stimularea initiativei micilor intreprinzatori;
- Cresterea la 70 a ratei de participare a Iortei de munca in general, inclusiv a Iemeilor si
a lucratorilor mai in varsta;
- Revizuirea generala a sistemului de pensii pentru a asigura posibilitatea de sustinere pe
termen lung a Iinantelor publice;
- PerIectionarea proIesionala a lucratorilor si Iormarea deprinderii de invatare continua pe
toata durata vietii.
Criteriile stabilite pentru aderarea la modelul european au rolul de a promova stabilitatea,
credibilitatea si consistenta sistemului. Se considera ca dobandirea statutului de economie de
piata Iunctionala va conduce la cresterea capacitatii de a Iace Iata presiunii Iortelor concurentiale
din Uniunea Europeana. De asemenea aceste criterii conduc la o inIlatie scazuta, sustenabilitate a
Iinantelor publice si o capacitate crescuta de prevenire a socurilor simetrice si asimetrice.
ReIormele structurale propuse de Strategia de la Lisabona vor avea ca eIect o coeziune sociala
crescuta, un dinamism ridicat al pietei unice,un grad mai inalt de ocupare si o buna guvernanta
economica.
De ce are nevoie Europa de Tratatul de la Lisabona?

Exista trei motive Iundamentale pentru care avem nevoie de acest Tratat: o mai mare eIicienta
in procesul de luare a deciziilor; mai multa democratie prin conIerirea unui rol mai important
Parlamentului European si parlamentelor nationale; o mai mare coerenta pe plan extern. Toate
acestea ii vor permite Uniunii sa promoveze mai bine interesele cetatenilor sai, zi de zi.(sursa
http://europa.eu/lisbontreaty/glance/indexro.htm).

Asadar Strategia de la Lisabona(prin obiectivele sale) este in masura sa asigure solutii
inteligente la problemele carora trebuie sa le Iaca Iata modelul european. Finalitatea acestei
Strategii este preIigurata de perIormantele statelor nordice Iiind cele mai competitive din lume.
Unul dintre cele 5 submodele europene de economie este cel nordic, care este Iormat din:
Danemarca, Suedia, Finlanda, Olanda. Acest model se bazeaza pe asigurarea universalitatii
asistentei sociale, in conditiile celui mai ridicat nivel al cheltuielilor cu protectia sociala.
PerIormantele celor 4 submodele(Nordic, anglo-saxon- Irlanda, Marea-Britanie, continental-
Austria, Belgia, Franta, Germania, Luxemburg, mediteranean-Grecia, Italia, Portugalia, Spania)
au Iost analizate din perspectiva a 3 obiective:
1. reducerea inegalitatilor sociale si a saraciei;
2. protectia impotriva riscurilor de pe piata muncii;
3. cresterea ratei participarii pe piata muncii.
Din punct de vedere al inegalitatii distributiei veniturilor n anul 2004 (calculata ca raport
intre sumele incasate de cei mai bogati 20 si cele ale celor mai saraci 20), cel mai echitabil
este submodelul nordic (3,64), iar cel mai inegalitar cel mediteranean(5,55).



Inegalitatea distributiei veniturilor n UE

Pornind de la primul obiectiv, s-a demonstrat ca exista un puternic eIect de redistribuire prin
intermediul taxelor si transIerurilor n cazul tarilor nordice (o reducere cu 42 a inegalitatilor).
O alta clasiIicare a celor 5 submodele s-a realizat in Iunctie de nivelul de saracie dupa
redistribuire (masurat ca ponderea persoanelor care au un venit disponibil sub 60 din media
veniturilor nationale). Tarile nordice sunt de asemenea cele mai perIormante (cu
o rata de numai 12 din populatie), iar cele mediteraneene cele mai aIectate de saracie (in
proportie de 20). n schimb, tarile continentale inregistreaza o rata de aproximativ 16 diIerita
de cea a tarilor anglo-saxone (19-20). EIectele transIerurilor sociale n anul 2004 pot Ii
evidentiate comparand ratele saraciei nainte si dup acordarea acestora (in Iigura de mai jos
Iiind prezentata reducerea procentuala a acesteia pentru tarile UE-15):


Reducerea ratei saraciei ca eIect al redistribuirii


Modelul nordic are cel mai eIicient sistem de protectie sociala, inregistrand o reducere cu
59 a saraciei (de la 27 la 11,2). Submodelul cu cea mai ridicata rata a saraciei(20 n
2004) cel mediteranean este si cel mai putin perIormant. In schimb, submodelul anglo-saxon
a obtinut eIecte superioare celui continental, diIerenta Iiind explicata de rezultatul modest al
sistemului de protectie sociala din Germania (economie ce detine o pondere de 50 n PIB-ul
acestui submodel).
Cel de-al doilea obiectiv il reprezinta protectia impotriva riscurilor de pe piata muncii care
poate Ii asigurata de legislatia aplicabila populatiei ocupate (impotriva concedierilor) si prin
intermediul beneIiciilor acordate somerilor. AstIel submodelul nordic se remarca prin sumele
mari acordate pentru asistenta somerilor, si prin legislatia putin stricta privind populatia ocupata.
Aceste lucruri duc la o Ilexibilitate ridicata a Iortei de munca dar si la o securitate sociala sporita.
Tarile continentale se deIinesc printr-o legislatie stricta impotriva concedierilor, dar si prin
ajutoare Iinanciare generoase pentru populatia somera.
In schimb, tarile anglo-saxone acorda o protectie redusa atat populatiei ocupate, cat si
somerilor. Tarile continentale inregistreaza cea mai ridicata rata (4,35 ), iar cele anglo-saxone
pe cea mai redusa (1,03 ).



Rata somajului pe termen lung in UE

Ultimul obiectiv, si anume cresterea ratei participarii pe piata muncii ne arata Iaptul ca numarul
populatiei ocupate este mai mare in tarile nordice si anglo-saxone (72 respectiv 69 in 2004)
in compartie cu celelalte doua submodele ( 63 cel continental, respectiv 62 cel
mediteranean). In plus, pentru populatia cu varsta de munca ntre 55 si 64 de ani, rata de ocupare
este cea mai ridicata n tarile din submodelele nordic si anglo-saxon (56, 53), Iata de 34 n
cel continental si 40 n cel mediteranean.
In urma acestei analize comparative in Iunctie de cele 3 obiective principale ale politicii sociale,
rezulta gruparea celor patru submodele in Iunctie de doua criterii: echitate sociala si eIicienta.



MATRICEA SWOT A MODELULUI EUROPEAN
Matricea SWOT permite sintetizarea trasaturilor modelului European de economie.


Sustenabilitatea submodelelor europene de economie
Dintre cele cinci submodele din cadrul Uniunii Europene, submodelul nordic este cel
mai perIormant n realizarea obiectivelor asumate prin Strategia Lisabona, deoarece a generat
att eIicienta macroeconomica, precum si echitate sociala.

Submodelul nordic (scandinav) este Iormat din Danemarca, Finlanda, Suedia si Olanda,
si se caracterizeaza printr-un grad ridicat de redistribuire, prin promovarea incluziunii sociale, a
universalitatii asistentei sociale, a dialogului social si a cooperarii ntre partenerii sociali si
guvern. Aceste economii sunt printre cele mai competitive economii europene, desi asigura
coeziune economica si sociala cetatenilor; perIormantele tarilor care compun acest submodel se
explica prin eliminarea anumitor compromisuri existente ntre Iunctionarea economiei si eIectele
n plan social.
9un@L @A8l
9romovarea unul model al
dezvolLarll durablle caracLerlzaL prln
prosperlLaLe economlca [usLlLle
soclala sl proLecLla medlulul
o vlzlune lnLernaLlonala bazaLa pe
mulLlraLellsm
9romoarea unel pollLlcl de coezlune
care corecLeaza esecurlle pleLel
9un@L SLA8L
lnexlsLenLa unel recunoasLerl depllne a
valorllor promovaLe sl slaba dlfuzare a
acesLora
lndeparLarea de prlnclpllle
consLrucLlvlsmulul prln care sar aslgura
baze sollde consLrucLlel europene
lmposlblllLaLea aslgurarll deopoLrlva a
eflclenLel sl echlLaLll ln condlLll de
receslune economlca
C9C8@unl@A@l
lmplemenLarea sLraLeglel modelulul
european
AdopLarea onsLlLuLlel europene
Ldlflcarea sl aflrmarea lnLernaLlonala a
unel Lurope pollLlce
8educerea decala[elor de dezvolLare
reglonale
AMLnln@A8l
lnadapLarea la schlmbarlle economlce
eflclLul de leglLlmlLaLe democraLlca
8lscul de dlluare a consLrucLlel europene
sub lmpacLul globallzarll
lneflclenLa coordonarll pollLlcllor
macroeconomlce
AccenLuarea dlsparlLaLllor lnLerreglonale

$:rsa. $:stenabilitate fiscala si coe:i:ne sociala. Com:n si specific in s:bmodelele
Uni:nii E:ropene-Cristian $C,Mari:s MARINA$ ,A:ra Gabriela $C

Celelalte patru submodele de economie se caracterizeaza prin existenta a cel putin unuia dintre
cele trei compromisuri.
Submodelul anglo-saxon include Marea Britanie si Irlanda si constituie reIlectarea unei
abordari liberale a sistemului de bunastare n care asistenta sociala este limitata si n care se
ncurajeaza asigurarile private ale riscurilor indivizilor (adica are loc transIerul de
responsabilitate sociala dinspre stat catre individ, precum n SUA). Piata muncii nu este
reglementata, iar responsabilitatea pentru cautarea unui loc de munca apartine indivizilor
(cheltuielile bugetare privind politicile active pe piata muncii sunt scazute). Spre deosebire de
Marea Britanie, interventia statului este mai ridicata n Irlanda odata cu transIormarea acestei
economii dintr-o tara putin dezvoltata n cea de-a doua economie ca grad de dezvoltare din UE.
ReIeritor la cele trei compromisuri, tarile anglo-saxone practica o Iiscalitate relativ redusa (ceea
ce determina costuri relativ mai mici ale Iortei de munca) si ajutoare de somaj relativ scazute ca
pondere n salariu si care sunt acordate pe o perioada mai mica de timp. De aceea gradul de
ocupare este apropiat de cel al tarilor nordice, iar somajul pe termen lung este cel mai redus din
UE. Numai cel de-al treilea compromis (cel reIeritor la eIicienta si echitate) este caracteristic
acestui submodel, n conditiile n care cresterea economica se reIlecta ntr-o inegalitate
ridicata a salariilor si a veniturilor n societate.

Submodelul continental este Iormat din Franta, Germania, Austria, Belgia si Luxemburg.
n cadrul acestuia ocuparea constituie baza transIerurilor sociale, iar beneIiciile acordate sunt
mai reduse dect n submodelul nordic, Iiind dependente de nivelul venitului obtinut anterior.
ReIeritor la Iunctionarea pietei muncii aceasta este reglementata, neIiind stimulata Ilexibilitatea
lucratorilor, iar negocierile salariale n cadrul acesteia sunt centralizate. Capacitatea sistemului
economic de a elimina compromisurile incluse n Iigura 1 este relativ redusa pentru tarile
submodelului continental. AstIel, Iiscalitatea este relativ ridicata (comparativ cu tarile anglo-
saxone), ceea ce a indus o capacitate mai redusa de creare a locurilor de munca n sectorul privat
(mai ales n cel al serviciilor). De asemenea, beneIiciile primite de someri, respectiv de
pensionari i destimuleaza n cautarea unui loc de munca, respectiv n prelungirea participarii
pe\piata muncii. n lipsa unor politici active pe piata muncii, aceste economii nregistreaza rate
ridicate ale somajului, lucratorii slab caliIicati, tinerii si Iemeile constituind categoriile mai putin
integrate pe piata muncii. n ceea ce priveste compromisul dintre eIicienta si echitate, tarile din
cadrul submodelului sunt caracterizate printr-o inegalitate mai redusa a veniturilor (comparativ
cu cele anglo-saxone), dar care nu este rezultatul cresterii ocuparii si a productivitatii, ca n tarile
nordice, ci al sporirii n trecut a cheltuielilor cu protectia sociala.

Submodelul sudic include Grecia, Italia, Spania, Portugalia, Malta si Cipru. Rolul statului
este unul rezidual, limitndu-se la acordarea unor ajutoare sociale Iragmentate, iar cheltuielile
sociale sunt orientate catre populatia vrstnica si catre anumite grupuri ocupationale, precum
angajatii din industrie.
Piata muncii este puternic segmentata si reglementata, iar negocierile salariale sunt centralizate.
n cadrul acestui submodel atributiile statului sunt preluate ntr-o anumita masura de catre
Iamilie al carei rol este att social, ct si productiv (crearea unor aIaceri de Iamilie). Din punct de
vedere al celor trei compromisuri, economiile sudice au trasaturile tarilor anglo-saxone
(cheltuieli sociale relativ reduse, ajutoare scazute pentru somaj), nsa nu au capacitatea
acestora de a genera o sporire a ratei ocuparii, n conditiile unei piete a muncii reglementate, mai
ales pentru lucratorii barbati. Forta de munca este putin Ilexibila, precum n submodelul
continental, aspect reIlectat n persistenta unei rate ridicate a somajului pe termen lung, n special
n rndul tinerilor. n conditiile unui stat redistributiv mai redus si ale unui sistem economic
incapabil sa sporeasca n mod semniIicativ rata de ocupare, inegalitatile dintre venituri sunt cele
mai ridicate din Uniunea Europeana. n cadrul unor tari precum Italia, Portugalia si Spania,
diIerentele dintre venituri se explica si prin existenta unor decalaje regionale mari.

Submodelul catching-up (al Europei Centrale si de Est, ECE) cuprinde Cehia, Slovacia,
Slovenia, Ungaria, Polonia, Estonia, Lituania, Letonia, Romnia si Bulgaria. Desi toate aceste
economii au parcurs un proces de tranzitie catre o economie de piata, totusi exista diIerente
semniIicative din punct de vedere al organizarii sistemelor nationale de bunastare. Unele tari
precum Ungaria si Slovenia au optat pentru cresterea cheltuielilor cu protectia sociala, n timp ce
altele, precum tarile baltice, au mizat pe mentinerea lor la un nivel scazut si pe stimularea
procesului de recuperare a decalajelor de dezvoltare prin promovarea unei Iiscalitati apropiate de
cea din submodelul anglo-saxon. Totusi, analiza submodelului pe ansamblu sugereaza existent
unor piete ale muncii reglementate, a unei institutii a dialogului social nca putin dezvoltate si a
unui nivel scazut a securitatii sociale. Analizndu-l prin prisma celor trei compromisuri se poate
stabili ca submodelul catching-up a nregistrat rate ridicate de crestere economica, aspect
caracteristic unor economii mai putin dezvoltate, care au indus nsa o polarizare a veniturilor,
precum n submodelul anglo-saxon. Ratele ocuparii sunt cele mai ridicate n cazul Sloveniei si
Cehiei, cele mai semniIicative cresteri ale acesteia nregistrndu-se n Bulgaria si n tarile
baltice, unde ocuparea s-a apropiat de nivelurile submodelului continental. n cadrul
submodelului catching-up se pot delimita doua grupuri de tari, unul cuprinznd tarile Visegrad si
Slovenia, iar celalalt economiile care au implementat cota unica de impozitare tarile baltice,
Romnia si Bulgaria. Pentru a sintetiza decalajele dintre sistemele de redistribuire ale celor cinci
submodele am realizat o comparatie a acestora pe baza prezentei sau absentei celor trei
compromisuri si a capacitatii acestora de a le elimina.


$:rsa. $:stenabilitate fiscala si coe:i:ne sociala. Com:n si specific in s:bmodelele Uni:nii E:ropene- Cristian
$C, Mari:s MARINA$, A:ra Gabriela $C










BIBLIOCRAFIE



Din:, M. , $ocol, C., Marinas, M. Globali:area si aproximarile ei, Edit:ra Economica, B:c:resti ,2004

Din:, M. , $ocol, C., Marinas, M. Model:l E:ropean de Integrare, Edit:ra Economica, B:cresti, 2007

$ocol C. , Marina M., $ocol A.G. - $:stenabilitate fiscala si coe:i:ne sociala. Com:n si specific in s:bmodelele
Uni:nii E:ropene


Din:, M. , $ocol, C., Marinas, M. Economie E:ropeana. pre:entare sinoptica, Edit:ra Economica, B:c:resti
2004

Din:, M. , Marinas, M. - Transoformarea economica a Uni:nii E:ropene in context:al cicl:rilor Kondratieff,
Edit:ra Economica, B:c:resti, 2004

Din:, M. - Globali:area si aproximrile ei, Edit:ra Economic, B:c:resti, 2004