Ah! Parfumul scrisorilor vechi de hartie!

Ai scris vreodat scrisori pentru cineva pe o hrtie? S scrii cu grij, fiecare cuvnt calculat, fiecare cuvnt s spun tot ce vrei s spui... S atepi apoi rspunsul, zi de zi, s te stresezi cu ntrebri....dac nu am scris tot? daca sunt cuvintele mele nelese greu sau deloc... daca iubirea mea nu este descris cum trebuie pe hrtie? Toate ntrebrile din lume aglomerate pe secund i apoi te calmezi singur... i mai trec cteva zile, dup care primeti scrisoarea... Fericire suprem! Priveti plicul i l analizezi cu grij. Ai rezistat pn acum, de ce s nu mai reziti un pic, s savurezi momentul, s amni clipa ddeschiderii de plcere i bucurie i de team de ce ar putea fi in ea. Deschizi scrisoarea, tragi aer n piept i speri... citeti "Dragul meu" i inima ncepe s se aeze la loc. Ochii cresc n dimensiune, cuvintele le sorb pas cu pas, rapid, trec cu vitez peste ele i pstrez doar sentimentul din ele. tiu c o sa revin i o s citesc iar i iar cuvintele, chiar dac sunt dulci, chiar dac sunt amare. mi povestete viaa ei, i amn concluziile. Caut cuvinte cu "sentimente", caut "iubire", "dragoste", "a place"... ceva despre mine, plin de egoism. Gsesc cuvintele cutate, sufletul meu le soarbe, le absoarbe cu tot, le disec i transform n fericire pur. Bucuria mea de o zi... Iau o hrtie alb, care de obicei m ngrozete pentru c trebuie s o umplu. Dar am cu ce, am cuvinte grmad care ateapt s spun ce simt, si scriu... ncet, dar scriu. Timpul trece repede. Sunt linitit c am terminat. Douzeci de pagini...de unde att? Acum atept rspunsul... Ce frumos miroase hrtia cu parfumul ei, plicul de la ea... Ea.