Revista Convorbiri Literare Convorbiri Literare ( Iasi, 1867 - Bucuresti, 1944) organul de presa al societatii literare "Junimea", a fost

una dintre cele mai raspandite, epocale, publicatii romanesti din a doua jumatate a secolului trecut. In perioada ei propriu-zis junimista, revista a fost condusa de Titu Maiorescu si direct prin "secretarul perpetuu" al societatii, Iacob Negruzzi, care muta redactia in capitala, in 1885. De prin 1895, la conducerea ei figureaza un comitet compus din Teohari Antonescu, I.Al.Bratescu-Voinesti, Mihail Dragomirescu, D.Evolceanu, I.S.Floru, P.P.Negulescu, C.Radulescu-Motru, carora si le adauga, dupa 1900, Ion Bogdan, D.Antipa, S.Mehedinti - acesta a devenit o vreme director - , Al. Philippide, iar mai tarziu, in perioada interbelica, I.Petrovici, Mircea Djuvara, C.Antoniade, Mircea Florian, Al.Tzigara-Samurcas, ultimul fiind deasemenea director, incepand din 1927, si altii. Preponderenta filozifilor, a filologilor, isoricilor, pedagogilor, chiar a naturalistilor si geografilor. Moartea ori imbatranirea celor din vechea garda junimista au schimbat pana la nerecunoastere profilul revistei, in care aparusera cea mai mare parte din operele clasicilor, Eminescu, Creanga, Caragiale sau Slavici, din literara ea devenind mai mult stiintifica in orice caz conturata de marile publicatii de dupa primul razboi: Viata romaneasca, Sburatorul, Gandirea, Adevarul literar si artistic. Scriitorii de la Junimea Poetii Rasfoind colectia convorbirilor literare din epoca de aur a "junimii", constatam o mare abundenta de versuri. Tipografic - vizual, Eminescu este aproape de negasit intre atatia. Abia dupa zeci si sute de pagini, parcurgand atent galbenele si colbaitele file ale elegantei de odinioara reviste, ochiul se opreste asupra cate unui titlu din capodoperere eminesciene, care stau acolo cuminte, la rand cu celelalte, nestiute, acum decat de arhivisti. Este uimitor cum s-a produs selectia. Un antologist de geniu nu ar fii facut ceea ce a facut scurgerea unei jumatati de veac. Inafara de Alecsandri, pe care nimeni nu l-ar putea asimila curentului decat fortand multe lucruri, "Junimea", a dat un singur poet mare - atat cat a contribuit la formarea lui, pentru ca, altfel judecand, cadrele ei sunt prea stramte pentru al fi nascut - , pe cel mai mare poet al romanilor. Ceilalti sunt mici de tot, atat de mici, incat ironia istorie i-a asezat pe treptele valorice aproape constant inferioare, si inca mult, celor pe care Maiorescu, in numele "Directiei noi", ii respingea cu atata violenta: unui Heliade, unui Bolliac, chiar unor Andrei Muresanu si G.Sion, in anumite privinte, ca sa nu mai vorbim de Iancu Vacarescu si inaintasii sai ori de Gr.Alecsandrescu si Bolintineanu, acestia doi din urma aprobati numai pe jumatate de marele critic.

Tipici pentru poezia marunta junimista sunt: Nicolae Volenti, Dimitrie Petrino, Anton Naum si Matilda Cugler.