Sunteți pe pagina 1din 48

(30 de lectii de introducere in operarea sub Windows 98, pentru incepatori) din revista I.T.&C.

cu titlul Infonet News


~ publicarea se face cu acordul autorului ~ Acest curs este destinat incepatorilor in operarea sub Windows 98, dar este posibil ca si avansatii sa gaseasca lucruri utile in el. Este structurat in 30 de lectii, si fiecare lectie contine in final si exercitii pentru practicarea celor prezentate. Va rugam sa-l recomandati prietenilor care abia incep sa lucreze pe computer, le va fi de un real folos.

CURS DE WINDOWS 98

Repertoar :
Lectia 1 . cu titlul = PRIMUL CONTACT Lectia 2. cu titlul = OPERARE DIN MOUSE Lectia 3. cu titlul = LUCRU CU FERESTRE Lectia 4.- cu titlul = BUTOANE SI MENIURI Lectia 5. cu titlul = TASTATURA Lectia 6. cu titlul = TOT TASTATURA Lectia 7. cu titlul = SISTEMUL DE FISIERE Lectia 8. cu titlul = WINDOWS EXPLORER Lectia 9. cu titlul = OPERARE CU FISIERE Lectia 10. cu titlul = TIPURI DE FISIERE Lectia 11. cu titlul = FOLDERE DE LUCRU Lectia 12. cu titlul = ELEMENTE DE CONTROL Lectia 13. cu titlul = CONFIGURARI Lectia 14. cu titlul = AFISAJUL PE ECRAN Lectia 15. cu titlul = SYSTEM PROPERTIES Lectia 16. cu titlul = INSTALARI DE HARDWARE Lectia 17. cu titlul = INSTALARI DE SOFTWARE Lectia 18. cu titlul = LUCRU CU DISKETA Lectia 19. cu titlul = LUCRUL CU CD-URI Lectia 20. cu titlul = ORGANIZAREA HARD-DISK-ULUI Lectia 21. cu titlul = INTRETINERE PE DISC Lectia 22. cu titlul = CURATENIE PE DISC Lectia 23. cu titlul = PLACA DE SUNET Lectia 24. cu titlul = IMPRIMANTA Lectia 25. cu titlul = LUCRUL CU MODEMUL Lectia 26. cu titlul = SYSTEM INFORMATION Lectia 27. cu titlul = APLICATII iN LUCRU Lectia 28. cu titlul = OPERAREA IN APLICATII Lectia 29. cu titlul = SECURITATEA DATELOR Lectia 30. cu titlul = AUTOINSTRUIRE DIN WINDOWS HELP

Lectia 1. PRIMUL CONTACT


Pentru inceput, sa stabilim ca Windows 98 (il voi numi, prescurtat, Win98) este un sistem de operare cu interfata grafica, realizat de catre firma americana Microsoft pentru computere compatibile cu computerul IBM PC, si lansat pe piata in 1998. Aceasta definitie nu trebuie sa te sperie, ea tine doar de cultura generala a oricarui utilizator de computer, si voi explica imediat termenii: sistem de operare este acel software (program sau ansamblu de programe) fara de care un computer nu poate fi folosit pentru aplicatii generale. Sistemul de operare ii permite utilizatorului sa dea computerului comenzi de baza, sa-l programeze si sa puna in functiune diversele programe pentru computer. Cand pornim un computer, ii putem da comenzi de operare numai dupa ce intra in executie sistemul de operare. Alte sisteme de operare mai cunoscute sunt MS-DOS, UNIX, Linux, BeOS, OS/2. interfata este (in domeniul computerelor) acel mediu prin care operatorul si computerul comunica, operatorul dand comenzi, iar computerul afisand rezultatele executiei comenzilor. Termenul nu se refera la dispozitivele fizice prin care se face acest lucru (tastatura, mouse, monitor) ci la

felul in care se face comunicatia, adica la stilul in care se introduc comenzile si in care se afiseaza pe ecran rezultatele. interfata grafica este o interfata in care operatorul comunica in mod grafic cu sistemul de operare, prin iconi, meniuri, butoane si alte elemente desenate pe ecran, si care sunt "actionate" din taste sau din mouse - aceasta spre deosebire de o interfata non-grafica, de tip text, mult mai greoaie, in care operatorul trebuie sa scrie comenzile de baza, litera cu litera, de la tastatura. Prima operatie care trebuie invatata de catre un utilizator al oricarui tip de computer este cum se porneste computerul. Daca apasam pe butonul cel mai mare de pe cutia PC-ului (notat, de regula, cu POWER), computerul este pus in functiune (desigur, daca este si pus in priza, iar la computerele mai noi, cu carcasa ATX, in spatele cutiei computerului poate sa existe un comutator pentru pornirea/oprirea alimentarii, care trebuie pus pe pozitia ON pornit). Acum incep diversele faze ale initializarii sale, care pot dura de la cateva secunde (la computere foarte rapide) pana la cateva minute (la computere lente). Mai intai, pe ecran se deruleaza - in mod text, cu scris alb pe un ecran negru - o serie de date tehnice, utile celui care vrea sa vada anumite caracteristici tehnice ale computerului, sau daca anumite componente se initializeaza corect. Daca decurge corect aceasta faza, urmeaza lansarea in executie a sistemului de operare. In cazul unui computer pe care este instalat Win98, acum va aparea mesajul Starting Windows 98..., dupa care ecranul este acoperit de asa-numitul "logo" (sigla) al sistemului Win98, pe un fond albastru-deschis. Acest "logo" ramane pe ecran cat dureaza initializarea, si la un moment dat dispare, ca sa faca loc elementelor care alcatuiesc acel mediu de lucru in Windows 98, cunoscut sub numele de desktop (masa de lucru, birou). Desktop-ul este un loc foarte important din Win98, deoarece lucrezi cu el de fiecare data, si este bine sa-i studiezi atent componentele. Iata ce vedem pe desktop: background ("fundal") este suprafata pe care se aseaza toate celelalte elemente. Fundalul poate fi gol, adica monocrom, sau poate prezenta un "tapet" sau o imagine, chiar o fotografie. Continutul lui are mai mult importanta estetica, dar un fundal gol va lasa mai multa memorie libera programelor folosite, care astfel vor merge mai bine. Vom vedea mai tarziu cum se poate configura fundalul dupa dorinta. iconi ("iconite", "pictograme") sunt acele mici imagini, cu un mic titlu sub ele, care apar pe desktop si care au un rol asemanator unor butoane ce servesc la pornirea unor aplicatii sau la actionarea unor comenzi frecvent folosite. Iconii pot fi creati, stersi, mutati pe ecran, redenumiti, si chiar li se poate schimba aspectul grafic sau rolul. La inceput exista niste iconi predefiniti ai sistemului, si acestia este bine sa ramana asa cum sunt, deoarece vor fi foarte utili in operarea cu sistemul Win98. Daca vrei sa stergi un icon de pe desktop, asigura-te mai intai ca aceasta operatie nu te lipseste de un element util in lucrul pe computer. Vom vedea mai tarziu cum se poate opera cu iconii de pe desktop. taskbar ("bara de lucru") este acea bara care, la inceput, apare la baza desktopului, si pe ea apar mai multe elemente cu diverse roluri: Start este butonul de la marginea din stanga a barei de lucru. Un click pe acest buton face sa se deschida meniul de Start, din care se pot lansa in executie diversele componente ale sistemului Win98 si programele instalate sub Win98, grupate in mai multe submeniuri (rubrici), intr-o structura de arbore cu ramificatii. System Tray este locul din celalalt capat (fata de butonul Start) al barei de lucru, unde se gasesc mici iconi ai unor aplicatii active in sistem. Printre iconii cei mai frecvent intalniti aici se numara ceasul sistemului si iconul pentru controlul volumului sonor (daca sistemul dispune de o placa de sunet). butoane active sunt acei iconi, fara titlu, care se gasesc pe bara de lucru langa butonul Start, si care pot lansa (daca se da click pe ei) anumite aplicatii frecvent folosite. Aceste butoane deosebesc Win98 de versiunea mai veche Windows 95, care nu le are.

Daca lasi sageata de la mouse sa stationeze cateva clipe pe un astfel de buton, va aparea numele lui si iti poti da seama ce aplicatie lanseaza el. iconi ai ferestrelor deschise apar pe bara de lucru doar daca deschizi programe care lucreaza in ferestre. Fiecare fereastra deschisa are un astfel de icon pe bara de lucru, si prin acest icon al ferestrei poti detine controlul asupra ferestrei respective. Bara de lucru poate fi mutata pe oricare latura a desktopului, dupa dorinta, printr-o simpla operatie "drag and drop" din mouse, si in lectia urmatoare vom vedea ce inseamna aceasta. Elementele de mai sus sunt acelea care apar pe ecran la inceput, dar in momentul in care dai o comanda sau lansezi un program, pe ecran apar ferestre care vor "acoperi" elementele de mai sus. Aceste elemente de desktop nu sunt desfiintate, ci doar se "ascund" in spatele ferestrelor deschise, si putem oricand sa ajungem la ele daca este nevoie. O fereastra este un dreptunghi in care se afiseaza componentele pentru comanda unui program si rezultatele executiei lui, si ferestrele reprezinta o caracteristica principala a lucrului pe computer intr-o interfata grafica. Putem lansa mai multe programe, si fiecare va avea propria fereastra, sau chiar mai multe ferestre. Pe de alta parte, fiecare fereastra deschisa poate avea un icon al sau pe bara de lucru. in cea mai mare parte a timpului cat lucram pe computer, ferestrele acopera desktopul, si doar bara de lucru poate ramane la vedere tot timpul. In finalul acestei prime lectii, este bine sa retinem si operatia corecta pentru inchiderea computerului cu Win98. Dam click pe butonul Start si, din meniul care apare, alegem Shut Down ("oprire"), tot cu click. Se deschide o fereastra intitulata Shut Down Windows in care trebuie sa bifam optiunea Shut Down (daca nu este deja bifata) si apoi sa dam click pe butonul OK din acea fereastra. in acel moment se declanseaza procedura de iesire din sistemul Windows 98, Incepand cu inchiderea ferestrelor deschise, daca acestea exista. Apoi apare din nou "logo"-ul Win98, si in final ecranul devine negru si apare un mesaj cu portocaliu, care ne anunta ca putem opri computerul in siguranta, deci putem apasa pe butonul POWER pentru oprire completa. La computerele mai noi, cu carcasa ATX, oprirea nu se mai face din butonul POWER, pentru ca, imediat dupa afisarea mesajului final, computerul se opreste singur. Desi la oprire ferestrele deschise sunt inchise in mod automat, este recomandat ca ele sa fie inchise de operator inainte de a se da comanda Shut Down. Ca o masura de forta majora, in caz ca se intampla ca PC-ul tau sa "inghete" si sa nu mai reactioneze la comenzi, poti folosi butonul "Reset" de pe cutia PC-ului. Acesta, de fapt, opreste fortat si imediat reporneste computerul "la cald", dar in aceasta situatie pornirea va dura mai mult datorita unor operatii care au rolul de restabili integritatea datelor care ar fi putut fi afectate de procedura opririi fortate. O alternativa, in loc de folosirea butonului Reset, este folosirea combinatiei de taste Ctrl+Alt+Del. Daca apasam simultan aceste 3 taste, obtinem acelasi efect de repornire "la cald", fortata, a computerului. Desigur, aceasta procedura functioneaza numai daca PC-ul accepta comenzi de la tastatura. Altfel, trebuie sa apasam pe Reset sau, in ultima instanta, pe POWER pentru oprire completa, si dupa cateva secunde putem sa repornim computerul. La computerele mai noi, cu carcasa ATX, apasarea pe butonul POWER in timpul functionarii nu opreste computerul decat daca tinem apasat acest buton timp de 5-6 secunde, tocmai ca sa nu oprim PC-ul din greseala sau din reflex. Exercitii 1. Porneste computerul, observand mesajele care apar la inceput. incearca sa identifici in acestea diversele caracteristici tehnice pe care stii ca le are computerul tau. Daca nu stii aceste caracteristici, observa ce apare inainte de intrarea in Win98 si apoi incearca sa afli, macar de curiozitate, ce inseamna datele afisate, de la cineva mai experimentat in domeniu.

2.

Dupa intrarea in Windows, observa desktopul si identifica elementele lui care au fost prezentate in lectie. Deplaseaza sageata de la mouse peste ele si observa ce se intampla daca o lasi sa stationeze cateva clipe deasupra iconilor. 3. Da click pe butonul Start si observa ce se intampla daca plimbi sageata peste elementele meniului. Citeste titlurile din meniu si incearca sa-ti imaginezi la ce se refera ele. Daca stii engleza, vei intelege usor ce inseamna ele. Ulterior iti va prinde bine daca iti amintesti ca, in meniul de Start, ai zarit un anumit titlu de aplicatie. 4. Opreste computerul cu comanda Shut Down si observa fazele opririi.

Lectia 2. OPERAREA DIN MOUSE


In aceasta lectie vom incepe sa descoperim principalele metode de lucru in Windows98. Micul dispozitiv numit mouse (pronuntat "maus", intr-o singura silaba) joaca un rol foarte important in operatiile pe care le facem intr-o interfata grafica. De aceea, vom trece in revista modul in care poate fi folosit el, si daca vei retine aceste metode, se poate spune ca deja ai invatat 50% din operarea sub Win98 (fara gluma!). Mouse-ul este un dispozitiv prin care putem da comenzi computerului, si aceste comenzi sunt asociate cu pozitia pe ecran a unui asa-numit pointer ("indicator") care isi poate schimba forma in functie de context, adica in functie de situatia curenta din program si de pozitia pe care o ocupa pointerul fata de alte elemente afisate pe ecran. La inceput, el apare ca o sageata, si varful sagetii (amanunt important) este cel care indica locul la care se refera comenzile date. Pentru a muta pointerul pe ecran, trebuie sa miscam mouse-ul pe o suprafata plana (acel mouse pad este un suport anume proiectat pentru asta, dar la nevoie poate fi inlocuit cu o carte, un alt suport nu foarte neted, sau chiar cu suprafata mesei de lucru). Dedesubt, mouse-ul are o bila care, in functie de sensul de miscare, actioneaza un mic mecanism si prin el computerul afla cum sa miste pointerul pe ecran. Miscarile inainte-inapoi ale mouse-ului sunt traduse in miscari in sus si-n jos ale pointerului pe ecran, si in mod similar miscarile laterale. Ca sa nu oboseasca mana si ca sa avem precizie in miscare, mouse-ul trebuie tinut astfel incat podul palmei drepte (pentru dreptaci) sa se sprijine pe spatele lui, iar degetul mare si degetul inelar sa-l tina din lateral. Aratatorul si mijlociul vor ramane libere deasupra, fiind folosite pentru apasarea pe butoanele mouse-ului. Cotul este bine sa fie sprijinit pe masa, sau cel putin sa existe un punct de sprijin pe masa intre cot si palma. Alte pozitii ale mainii ingreuneaza operarea si incetinesc lucrul. La multe tipuri de mouse intalnim 3 butoane, dar cel mai adesea (in 99% din cazuri) avem nevoie numai de cele 2 butoane laterale, rareori butonul din mijloc fiind functional sau util. Butonul de pe degetul aratator este butonul principal, iar cel de pe degetul mijlociu este butonul secundar. O apasare scurta pe un buton se numeste click. De obicei, acest termen se refera la apasarea butonului principal (din stanga, pentru dreptaci). Pentru apasarea butonului secundar (cel din dreapta, pentru dreptaci), cel mai adesea se foloseste termenul click-dreapta. In cazul stangacilor, mana se poate schimba si butoanele se pot inversa, dar asta numai daca mouse-ul este configurat astfel din programul de configurari numit Control Panel ("panoul de control"), despre care vom vorbi in alta lectie. Se mai foloseste frecvent si dublu-click, adica doua click-uri succesive, la interval foarte scurt de timp unul dupa altul. Daca dam prea rar click-urile, ele pot fi vazute ca doua click-uri distincte, si programul nu mai reactioneaza ca la dublu-click. De cele mai multe ori, dublu-click se da din butonul principal. in situatii foarte rare am intalnit si triplu click. in orice caz, trebuie exersate clickurile duble, pentru a dobandi abilitatea de a le executa eficient.

In principiu, un click simplu activeaza un obiect pe care se afla varful pointerului atunci cand se da click-ul. Activarea aceasta poate sa insemne mai multe lucruri: deschiderea unui fisier, selectarea unui element dintr-o lista, actionarea unui buton etc. Pe de alta parte, un click-dreapta, in general, deschide un meniu de context, adica un meniu a carui structura si functionalitate depinde de locul unde se afla varful pointerului cand se da dublu-click. Comenzile din acel meniu se refera, in cea mai mare parte, la obiectul de pe ecran indicat de pointer. Dubluclick poate, de asemenea, sa actioneze iconi, lansand programe in executie, sau sa deschida foldere pentru a li se vedea continutul. Atentie! Cand dai un click, nu trebuie sa misti mouse-ul, altfel operatia poate fi interpretata gresit de catre computer (adica exact ca mai jos). Alta operatie importanta in Win98 este metoda drag-and-drop ("trage si da drumul"). Ca s-o intelegi, ar trebui sa vezi pointerul ca pe o mana care atinge obiectele de pe ecran, iar apasarea pe butonul mouse-ului face ca mana sa apuce obiectul. Metoda "drag-and-drop" se foloseste pentru a deplasa obiecte pe ecran. Se duce pointerul pe un obiect, se apasa pe buton si, tinand apasat, se misca mouse-ul pana cand pointerul (si obiectul, odata cu el) se deplaseaza pana in punctul dorit, dupa care se elibereaza butonul, si atunci obiectul ramane acolo unde a fost deplasat pointerul. Este ca si cum obiectul este "apucat" si "tras" pana la destinatie, si aici i se "da drumul" ca sa ocupe noua sa pozitie. Daca incerci "drag-and-drop" folosind butonul secundar, atunci la capatul manevrei (adica la eliberarea butonului) apare un meniu din care poti alege daca vrei sa muti obiectul sau sa creezi o copie a lui la noua localizare de pe ecran, sau chiar sa abandonezi operatia. O operatie similara cu "drag-and-drop" se face atunci cand vrem sa selectam obiecte din ecran sau zone de text, numai ca in acest caz apasarea butonului nu se face cand pointerul este pe un obiect, ci intr-un punct liber din fereastra cu obiecte, si eliberarea lui se face intr-un alt punct, astfel ca tot ce se gaseste in dreptunghiul care are aceste 2 puncte in colturi opuse pe diagonala, devine selectat. Acestea sunt metodele generale de lucru cu mouse-ul, si le vom folosi foarte frecvent in operare. Exercitii 5. Pe desktop, da click (simplu) pe iconi, pe rand. Iconul pe care dai click devine selectat. Da click si pe desktop. Nu are efect. Exerseaza, dand click pe diversele obiecte de pe desktop si observand ce se intampla. 6. Deplaseaza pointerul in diverse locuri de pe desktop si da click-dreapta. Observa diferentele dintre meniurile de context care apar. 7. Selecteaza mai multi iconi deodata de pe desktop, din mouse. Apesi pe buton cand pointerul se afla undeva pe desktop, apoi misti mouse-ul si vezi ca acesta traseaza un dreptunghi in care poti sa incadrezi iconii care vor aparea selectati la eliberarea butonului. 8. Prin "drag-and-drop", poti muta iconii pe ecran. La fel poti muta chiar bara de lucru, de pe latura de jos pe alta latura a ecranului. Exerseaza.

Lectia 3. LUCRU CU FERESTRE


In Windows 98, pe ecran vom vedea tot felul de obiecte si elemente cu nume specifice, dar cele mai importante obiecte de pe ecran sunt ferestrele. insusi numele sistemului (Windows) inseamna ferestre. Operarea cu ferestrele este un alt element foarte important pentru lucrul in Win98. Ceea ce vedem la inceput pe ecran, adica desktopul, poate fi vazut ca o fereastra speciala, care ramane permanent deschisa in spatele tuturor celorlalte obiecte si ferestre. insa vom vorbi deocamdata despre acele ferestre care se deschid (apar pe ecran) atunci cand deschidem un fisier sau un program. De pilda, daca dam un dublu-click pe iconul My Computer, se deschide o fereastra, iar daca dam un dublu-click pe ceasul aflat pe bara de lucru, se deschide o alta fereastra. Pentru fiecare fereastra deschisa pe ecran, apare si un icon pe bara de lucru, pe care vedem scris (cat incape)

titlul ferestrei. Nu discutam acum ce se poate face diferit in fiecare dintre aceste ferestre, ci ne vom ocupa de elementele comune pe care le regasim in toate ferestrele (unele elemente pot lipsi in unele ferestre). Bordura ferestrei (border, in engleza) este rama dreptunghiulara care incadreaza orice fereastra. Uneori e mai groasa, alteori foarte subtire sau inexistenta. La majoritatea ferestrelor, daca "tragem" de bordura in lateral sau in sus/jos cu mouse-ul (prin "drag-anddrop", cum am explicat in lectia precedenta), putem modifica dimensiunile ferestrei, pe orizontala sau pe verticala, iar daca "tragem" de un colt al bordurii, modificarea se face pe doua directii simultan. Bara de titlu (title bar) este bara din partea de sus a ferestrei, si ea contine numele ferestrei, care de obicei este chiar numele programului deschis in acea fereastra. Uneori, aici apare si numele fisierului cu care se lucreaza in acel program. Se poate muta fereastra pe ecran, daca se "trage" de bara de titlu (cu exceptia situatiilor cand fereastra acopera deja tot ecranul). Butoanele de control ale ferestrei sunt acele butoane aflate la capetele barei de titlu. Butoanele intalnite in peste 99% din cazuri sunt standard, si anume: Butonul de inchidere a ferestrei (Close) este cel aflat la capatul din dreapta al barei de titlu, si e marcat cu un "X". Un click pe el determina inchiderea imediata a ferestrei respective. Butonul de maximizare (b>Maximize) se afla imediat langa cel de inchidere. Un click pe el determina maximizarea ferestrei, adica intinderea ferestrei pe toata suprafata disponibila. Odata cu aceasta, butonul de maximizare isi schimba aspectul si functia, devenind buton de restaurare (Restore), cu rolul de a readuce fereastra la dimensiunea dinaintea maximizarii. Butonul de minimizare (Minimize) este al treilea la rand, de la dreapta spre stanga, si "apasarea" lui (cu un click) determina minimizarea ferestrei, adica reducerea ei la un simplu icon pe bara de lucru. Practic, fereastra dispare de pe ecran, dar fara sa fie inchisa, si ramane iconul ei pe bara de start. Un click pe iconul acesta va readuce fereastra indarat pe ecran. Butonul meniului de control se afla in stanga barei de titlu, si un click pe el face sa se deschida un meniu (numit meniul de control al ferestrei - Control Menu) din care se pot efectua diversele operatii cu fereastra care sunt posibile fie din butoanele descrise mai sus, fie din mouse - mutare (Move), redimensionare (Resize). Meniul de control apare si daca dam click-dreapta pe iconul ferestrei de pe bara de lucru. Bara de meniuri este cea pe care se gasesc meniurile de comenzi ale programului deschis in fereastra, incepand adesea cu meniul File. Nu toate ferestrele au o bara de meniuri. Vom vorbi mai mult despre meniuri si comenzi in lectia viitoare. Barele de butoane se afla de regula sub bara de meniuri, si uneori pot fi mutate si in alta parte pe ecran, acolo unde sunt mai la indemana. Bare de butoane vom gasi in ferestrele programelor mai mari, si ele faciliteaza accesul operatorului la anumite comenzi frecvent folosite. Adesea, barele de butoane pot fi customizate, adica pot fi aranjate pe ele ce butoane doreste operatorul, si in ce ordine alege el, ca sa aiba la indemana butoanele mai frecvent folosite. Spatiul de lucru este adesea zona cea mai mare a ferestrei, si in el se pot vedea adesea ferestre interne ale programului in uz, sau alte elemente denumite generic controale, cu functii foarte diverse. Cele mai frecvente controale sunt butoanele, barele de defilare si listele derulante. Dar nu le vom detalia aici, ci pe masura ce vom descrie programe in care apar noi controale, le vom descrie utilizarea. Bara de stare (Status Bar) apare in multe programe la baza ferestrei, si in ea sunt afisate cateva informatii utile pentru lucrul in fereastra curenta, reflectand starea curenta a operarii in feerastra respectiva. Multe programe permit ascunderea anumitor componente generale mai putin importante ale ferestrei, printre care se numara si bara de stare.

O categorie frecvent intalnita de ferestre este caseta de dialog (Dialog Box), care apare ca o fereastra mica, utilizata de regula pentru introducerea anumitor optiuni in momentul in care se doreste efectuarea unei anumite operatii sau modificarea unor parametri de lucru ai programului. Acum, sa presupunem ca deschidem cateva ferestre (cel putin 2). Una singura dintre ferestrele deschise este fereastra activa. Aceasta se poate distinge prin culoarea deosebita a barei de titlu, care iese in evidenta fata de celelalte, si cel mai adesea fereastra activa este si "in fata", adica la vedere, peste celelalte ferestre. Putem schimba fereastra activa, dand un click pe o fereastra inactiva (care astfel devine activa). E bine sa dam acest click de activare pe o zona neimportanta a ferestrei inactive, si nu pe un buton sau intr-un loc unde click-ul ar putea declansa o operatiune nedorita. De asemenea, se poate activa o fereastra inactiva si daca dam click pe iconul ferestrei respective de pe bara de lucru. Fereastra activa este cea care primeste comenzi la un moment dat daca apasam pe taste. Dar in lectia viitoare vom vorbi chiar despre comenzi si meniuri. Exercitii 9. Deschide cateva ferestre, dand dublu-click pe iconii de pe desktop. Observa cum se deschid ele, si cauta sa identifici elementele lor, descrise in aceasta lectie. Nu te preocupa de continutul lor particular, ci observa elementele comune prezentate. 10. Cu mouse-ul, muta ferestrele pe ecran (tragandu-le de bara de titlu) si redimensioneaza-le (tragand de bordura). Exerseaza aranjarea ferestrelor pe ecran. Le poti aseza cum iti convine mai bine. 11. Exerseaza butoanele de control ale ferestrei de pe bara de titlu: minimizeaza, maximizeaza si restaureaza ferestrele, inchide-le si deschide altele. Daca nu dai click pe altceva decat pe elementele prezentate, nu vei avea probleme. 12. Activeaza ferestrele pe rand. Observa cum fereastra activa vine mereu in fata celorlalte, ca sa poti opera cu ea. Maximizeaza toate ferestrele si activeaza-le pe rand, dand click pe iconii lor de pe bara de lucru.

Lectia 4. BUTOANE SI MENIURI


Sa vorbim mai pe larg despre elementele cu care putem declansa diverse actiuni pe computer. Deja am vazut ca multe operatii in Win98 sunt declansate cu ajutorul butoanelor, si de asemenea prin folosirea meniurilor. Butoanele sunt micile imagini denumite astfel pentru asemanarea lor cu niste butoane plasate pe un panou de comanda. in general, ele sunt de doua feluri: fie sunt mici dreptunghiuri sau patrate, cu o margine clara si cu un text inscris pe ele, fie sunt sub forma unei mici imagini care sugereaza actiunea executata de ele. Si unele, si altele pot fi actionate cu un simplu click dat pe ele, adica se pune sageata de la mouse cu varful pe ele si se apasa butonul principal de la mouse. Uneori, un click-dreapta dat pe un buton determina afisarea unui meniu de context, cu operatii referitoare chiar la butonul respectiv. Adesea, daca lasam sageata de la mouse sa stationeze pe buton pentru cateva clipe, apare denumirea lui (lucru util mai ales in cazul butoanelor cu imagini). Primul buton cu care avem de-a face este, adesea, butonul Start. Un click pe el deschide meniul de Start (Start Menu), care este locul de unde putem porni marea majoritate a programelor instalate pe computer. Nu putem lansa din el acele programe de sistem care nu sunt lasate la indemana utilizatorului deoarece ar putea afecta functionarea sistemului daca lanseaza operatii nepermise sau in necunostinta de cauza. Daca tastatura ta este de tip Windows, atunci ai pe ea si doua butoane asezate simetric pe randul de jos al tastaturii, intre tastele Ctrl si Alt, si care au pe ele sigla Windows (ca un stegulet fluturand, sau ca o fereastra deschisa). Apasarea unei asemenea taste (care se numeste chiar tasta Windows) are ca efect tot deschiderea meniului de Start.

Meniuri vom intalni si in multe ferestre, pe bara de meniuri, unde de regula gasim numele meniurilor si nu imagini. Unele butoane determina tot deschiderea de meniuri. De asemenea, click-dreapta pe aproape orice obiect de pe ecran determina afisarea unui meniu de context, cu comenzi specifice pentru operarea cu acel obiect. De fapt, meniurile sunt liste de comenzi si/sau meniuri (submeniuri), si putem naviga prin ele pana cand ajungem la comanda care ne intereseaza, ca sa o lansam in executie, sau ca sa "dam comanda" respectiva. Ca sa lansam o comanda dintr-un meniu, avem la indemana mai multe metode, si o putem folosi pe cea care ne este mai la indemana. Deci, putem lansa comenzi operand: din mouse. Este metoda cea mai simpla si mai populara sub Windows, dar daca nu ne place, sau daca se intampla sa se defecteze mouse-ul, este bine sa stim si alte metode (de mai jos). Punem pointerul (sageata) de la mouse cu varful pe numele meniului (sau pe butonul care il deschide) si dam click. Apare meniul, si putem duce iarasi pointerul pe o comanda sau pe un submeniu, si dam click. Daca am dat click pe o comanda, aceasta intra in actiune. Daca am dat click pe un submeniu, apare lista cu comenzile din acesta. O diferenta exista in cazul meniului de Start: daca ducem pointerul pe un submeniu din meniul Start, submeniul apare imediat, fara sa dam click, si trebuie sa mutam mouse-ul pe suprafata lui, miscandu-l in lateral in lungul numelui sau, daca vrem sa alegem ceva din acel submeniu. Alta diferenta este ca, in meniul de Start din Windows 98, functioneaza si meniurile de context, daca dam click-dreapta, si astfel putem organiza mai usor comenzile din meniu. din tastele cu sageti. Daca nu avem mouse-ul la indemana, sau daca nu vrem sa-l folosim, putem activa un meniu dintr-un program folosind tasta Alt (pentru deschiderea meniului de Start, exista tasta speciala Windows). Odata activat un meniu din bara de meniuri (cu tasta Alt), numele lui apare pe un fond diferit, aratand ca meniul este selectat dintre celelalte. Cu sagetile stanga-dreapta putem deplasa selectia pe alt meniu, iar cu sageata-jos putem determina deschiderea meniului selectat. Daca meniul este deschis, cu sagetile sus-jos putem muta selectia de la o comanda la alta. Daca ajungem la un submeniu, sageata-dreapta determina deschiderea lui, iar sageata-stanga il va inchide daca este deschis. Apasarea tastei Esc (din coltul din stanga-sus al tastaturii) determina abandonarea navigarii prin meniu si inchiderea meniului fara alte urmari. Daca este selectata o comanda, apasarea tastei Enter actioneaza comanda respectiva (moment in care meniul se si inchide). din tastele cu litere. In denumirile meniurilor din bara de meniuri, ca si in denumirile comenzilor sau submeniurilor, vedem o litera subliniata (care nu este intotdeauna prima din numele respectiv). Aceea este litera cu care putem activa comanda sau meniul in mod direct, daca meniul este activat. Astfel, daca activam bara de meniuri (care este de fapt un meniu de meniuri) cu tasta Alt, si apasam in continuare tasta F, atunci deschidem meniul File, deoarece litera F apare subliniata in numele lui. in acest fel putem actiona meniuri si comenzi foarte rapid, fara sa mai deplasam pointerul de la mouse sau selectia (cu tastele-sageti). Se pot folosi si combinat aceste metode, dupa cum ne vine la indemana. De pilda, deschidem un meniu cu mouse-ul, si apoi navigam prin el cu sagetile. Metoda nu conteaza, important este sa ajungem sa dam comanda de care avem nevoie. Oricum, in lectia viitoare vom discuta mai pe larg despre tastatura si despre functiile diferitelor taste. Exercitii

13. Exploreaza meniul de Start. Poti incerca oricare comanda. Pentru fiecare din ele se va deschide o fereastra, poti observa ce scrie in bara de titlu, iar din titlul si din continutul ferestrei poti incerca sa intuiesti la ce foloseste programul respectiv. Daca te temi ca ai putea sa strici ceva, nu incerca sa operezi nimic in fereastra, doar exploreaza-i continutul fara sa dai comenzi in fereastra, iar in final inchide-o normal (din butonul cu X din coltul din dreapta-sus al ferestrei respective). 14. in meniul Programs din meniul de Start sunt grupate aplicatiile deja instalate pe computerul tau. Exploreaza-le ca mai sus, cel putin ca sa te familiarizezi cu denumirile lor 15. Tot in meniul de Start apare si comanda Control Panel. Acolo este panoul de control al computerului tau. Poti explora, dar nu modifica nimic. Doar deschide ferestrele si inchide-le dupa ce le-ai observat. Vom discuta despre ele ulterior. 16. Lanseaza programul Notepad. il vei gasi in meniul de Start, in meniul Programs/Accessories (adica in meniul Programs, si de aici in submeniul Accessories). Exerseaza operarea cu meniuri prin diverse metode (din mouse si din taste). Poate ca vei lucra numai din mouse in viitor, dar e bine sa stii ca se poate si din taste.

Lectia 5. TASTATURA
Lectia de azi o vom dedica tastaturii, si cea mai mare parte a lucrurilor prezentate aici sunt valabile nu numai pentru Windows, ci si pentru operarea pe computer in general, chiar si in alte sisteme de operare. Tastatura are 2 tipuri de elemente care ne intereseaza in operare, si anume tastele si ledurile. Tastele sunt butoanele tastaturii, iar ledurile sunt acele mici indicatoare luminoase grupate, de regula, in partea dreapta a tastaturii, care se aprind si se sting in functie de anumite situatii sau de tastele apasate. Cele mai importante sunt tastele, care sunt si foarte multe, dar asta nu trebuie sa ne sperie. Sa vedem ce roluri au ele, grupandu-le dupa functii in mai multe grupuri: Tastele alfanumerice formeaza cel mai numeros grup, sunt plasate pe blocul principal de taste, si sunt cele care au inscrise pe ele literele alfabetului, cifrele si diverse semne de punctuatie. Practic, sunt cele cu care putem scrie texte, si ele includ si tasta "spatiu" sau "bara de spatiu", acea tasta foarte lunga de pe randul de jos al tastaturii. Bara de spatiu (space bar) se foloseste pentru a introduce spatiile dintre cuvinte sau pentru a muta cursorul cu un caracter la dreapta (ca si cum ar scrie o litera invizibila, un spatiu cat o litera). Tastele care nu au litere pe ele, au in schimb inscrise cate doua simboluri - unul sus si unul jos. Si tastele cu litere au functie dubla, fiindca aceeasi tasta se foloseste pentru a scrie si litera mica, si litera mare corespunzatoare. Tastele de control sunt cateva taste care, apasate singure, nu au nici un efect in majoritatea cazurilor (doar in situatii speciale au efect singure). in schimb, ele se folosesc pentru a introduce combinatii de taste: se apasa intai tasta de control si, tinand-o apasata, se apasa si o alta tasta (o litera, de pilda), iar efectul este altul decat daca s-ar apasa numai litera respectiva. Unele dintre ele sunt dublate, adica exista cate doua astfel de taste identice pe tastatura, la fiecare capat al randului, tocmai pentru a se ajunge mai usor la ele cu oricare mana s-ar lucra si ca sa poata fi apasata o combinatie de taste cu doua degete de la aceeasi mana. Iata tastele de control si functiile lor de baza in Windows: Caps Lock ("capitals lock" - blocare pe litere mari) este o tasta similara cu cea care, la masinile de scris, tine carul ridicat pentru scrierea cu litere mari. in operarea normala, ledul Caps Lock este stins, si apasarea unei taste cu o litera pe ea determina scrierea literei mici corespunzatoare. Cand apasam tasta Caps Lock, starea ledului cu acelasi nume se schimba, si la fel si tipul literei scrise: cat timp ledul Caps Lock este aprins, apasarea unei litere inseamna scrierea literei mari respective. Pentru revenire pe litere mici, se apasa iarasi tasta Caps Lock. Shift este o tasta dublata, avem cate una la fiecare capat al celui de-al doilea rand de taste din blocul principal, numarand de jos in sus. Cu tasta Shift se face diferentierea intre litere mari si mici, sau intre simbolul inscris jos si cel

inscris sus, pe aceeasi tasta cu cifre, simboluri ortografice si tipografice, din tastele alfanumerice. in cazul tastelor cu 2 simboluri inscrise, apasarea directa a tastei determina scrierea simbolului de jos, iar apasarea tastei Shift in combinatie cu tasta respectiva determina scrierea simbolului de sus. in schimb, in cazul tastelor cu litere, Shift in combinatie cu o litera va scrie litera mare la scrierea normala (cu ledul Caps Lock stins), respectiv litera mica la scrierea cu majuscule (cu ledul Caps Lock aprins). Ctrl (tasta "control") este tot dublata, avem cate una la fiecare capat al randului de jos al tastaturii, din blocul principal de taste. Diverse comenzi ale programelor de Windows se dau mai rapid prin combinatii de taste de forma Ctrl + o tasta. Astfel de combinatii vei intalni si in meniuri, in dreptul unora dintre comenzile din meniuri. Folosirea combinatiei respective te poate scuti de lansarea aceleiasi comenzi din meniu. Alt (de la "alternative") este tot o tasta dublata, si gasim cate una de o parte si de alta a barei de spatiu. in programele de Windows, se stie bine ca tasta Alt activeaza meniurile din bara de meniuri, dar uneori poate avea si alte functii. Num Lock ("numerals lock" - blocare pe numere) se gaseste pe blocul numeric (din dreapta) al tastaturii, si are un rol oarecum similar cu Caps Lock, dar pentru tastele din blocul numeric. Tasta Num Lock aprinde/stinge ledul cu acelasi nume, si cand ledul este aprins, tastele din blocul numeric permit scrierea de cifre, iar cand ledul este stins, au celelalte functii inscrise pe ele. Scroll Lock (blocarea defilarii) este o tasta ramasa de pe vremea cand nu exista Windows si un text prea lung nu se oprea automat din defilare ca sa-l poti citi, caci primele randuri dispareau rapid in susul ecranului, ca sa faca loc urmatoarelor. Tasta Scroll Lock oprea deplasarea randurilor in sus, pana la o noua apasare a ei, ca sa ai timp sa citesti textul. Oricum, in Windows rolul ei este destul de neinsemnat. Ledul Scroll Lock iti poate spune daca defilarea este blocata, cand este aprins. Dar mai avem si alte grupuri de taste, asa ca vom continua cu ele in lectia viitoare. Exercitii 17. Identifica pe tastatura fiecare dintre tastele prezentate, doar din privire. 18. Da click-dreapta pe desktop (undeva unde nu exista nici un icon sau altceva decat fundalul), si din meniul de context alege comanda New si, din submeniul acesteia, Text Document. Se va deschide o fereastra a programului Notepad, in care poti exersa tastele alfanumerice si scrierea cu litere mari si mici. De fapt, aceleasi taste deja le folosesti cand scrii mesaje prin E-mail, deci esti familiarizat cu ele.

Lectia 6. TOT TASTATURA


Continuam descrierea tastaturii, dupa ce in lectia precedenta am prezentat tastele alfanumerice si tastele de control. Celelalte grupuri de taste sunt: Tastele de editare, aflate indeosebi in blocul de taste din mijloc, se remarca prin denumiri si functii distincte, si sunt folosite in special in introducerea de text de la tastatura si in editarea textelor, pentru pozitionarea cursorului si pentru selectarea sau stergerea textului. Din aceasta categorie fac parte: Enter, folosita adesea pentru a incheia comenzi sau dialoguri; in editare muta cursorul la inceputul randului urmator, atunci cand vrem sa incepem un nou rand sau paragraf. Tastele cu sageti - cele care au inscrise pe ele sageti orientate in cele 4 directii: sus, jos, stanga, dreapta. Cand editam text, aceste sageti permit deplasarea cursorului (acel marcaj clipitor la pozitia caruia se introduce textul) de la un rand la altul sau in lungul randului curent, cu cate un caracter la o apasare simpla. Folosirea lor cu tasta Shift apasata determina selectarea textului peste care se

deplaseaza cursorul, iar apasarea lor tinand tasta Ctrl determina, de obicei, deplasarea cursorului cu un pas mai mare (cu cate un cuvant intreg, de pilda). Home duce cursorul la inceput de rand. in unele programe, aceasta tasta in combinatie cu tasta Ctrl muta cursorul in coltul din stanga-sus al casetei de text sau la inceputul fisierului curent. End muta cursorul la sfarsitul randului curent. in unele programe, aceasta tasta in combinatie cu tasta Ctrl muta cursorul la sfarsitul fisierului curent. PageUp si PageDown determina defilarea textului cu cate o pagina, in sus sau in jos. Delete determina stergerea caracterului de la pozitia cursorului sau din dreapta lui. Daca este selectata o portiune de text, aceasta tasta sterge zona selectata. Backspace (adesea notata cu o sageata indreptata spre stanga, dar tasta fiind plasata pe randul de taste cu cifre, deasupra tasei Enter) sterge indarat (spre stanga) literele de la pozitia cursorului. Insert comuta intre modul Insert - inserare (introducere de litere in textul existent) si modul Overwrite - suprascriere (literele introduse inlocuiesc litere existente deja in text). Tab muta cursorul la urmatoarea pozitie de tabelare (sau la urmatorul tabulator), introducand un numar variabil de spatii, ceea ce foloseste mai ales la ordonarea unor date in coloane verticale. Unele dintre aceste taste se regasesc si in grupul de taste numerice. Tastele numerice constituie blocul din dreapta al tastaturii, si ele au fost introduse in momentul cand multe aparate electronice de marcat si calculatoare numerice de mana (folosite in contabilitate pentru calcule simple) au fost inlocuite cu PC-uri. Pentru ca opertatorii sa poata lucra cu tastele cu care erau obisnuiti, s-a introdus acest bloc de taste care pastreaza aceleasi pozitii pentru tastele numerice (cifre) si pentru semnele operatiilor aritmetice simple. Acestea sunt active atunci cand ledul NumLock este aprins. Daca NumLock este stins, tastele din acest bloc au functiile secundare, de pozitionare a cursorului, inscrise pe ele. Tastele functionale sunt cele numite F1, F2, ... pana la F12 (unele tastaturi mai vechi au doar pana la F10). Ele au functii diverse in sistemul de operare, care pot varia destul de mult de la un program la altul. De pilda, in Windows, tasta F1 determina deschiderea fisierelor de Help (ajutor) pentru programul curent. Tastele speciale sunt cateva taste care au functii speciale: Esc (tasta Escape) permite adesea abandonarea operatiei curente, scaparea (evadarea) din situatii din care nu mai ai alta iesire, inchiderea unor casete de dialog fara a se tine cont de modificarile facute in ele. PrintScreen trimite o copie a ecranului direct la imprimanta (daca exista o imprimanta conectata la computer) sau intr-o zona de memorie de unde va putea fi folosita ulterior. Break intrerupe anumite operatii de durata, dar sub Windows rolul acestei taste este destul de redus. Windows este o tasta care determina deschiderea meniului Start din Windows 95/98/NT. Aceasta este tasta dintre tastele Ctrl si Alt. Cu acestea, am descris toate tastele de pe tastaturile uzuale. Unele tastaturi mai noi sau mai sofisticate pot avea in plus si alte taste speciale, mai rar utilizate. Exercitii 19. Deschide un fisier de text nou (poate fi si un mesaj nou de E-mail pe care il compui) si incearca sa vezi cum functioneaza tastele de editare, deplasand cursorul prin text cu ajutorul lor. Lucrul ti se usureaza mult daca inveti sa le folosesti. 20. Introdu un sir de numere de la tastatura, folosind tastele din blocul numeric. Observa cat de usor iti este sa introduci cifre astfel, poti folosi o singura mana pentru asta.

Lectia 7. SISTEMUL DE FISIERE

Acum, dupa ce am trecut in revista principalele instrumente de operare care sunt tastatura si mouse-ul, sa vedem cu ce operam de fapt. Tot ce facem de la tastatura si din mouse reprezinta fie comenzi date computerului, fie precizarea anumitor parametri pentru comenzile pe care le dam computerului. Dar toate aceste comenzi opereaza cu informatii stocate pe discurile computerului, in cadrul sistemului de fisiere. Pe desktop, adica pe ecranul care apare atunci cand intri in Windows, ai un icon cu numele My Computer. Un dublu-click pe el determina deschiderea unei ferestre a programului Windows Explorer, in care se poate incepe explorarea sistemului de fisiere de pe computerul propriu. Practic, toate informatiile existente pe computerul tau sunt stocate sub forma de fisiere (in engleza, fisier = file, pronuntat fail, intr-o silaba). Voi explica unii termeni in engleza, in caz ca nu-i stii deja, fiindca ii vei mai intalni in programe. in aceasta fereastra se vad iconi (iconite, mici imagini, pictograme) pentru principalele componente ale sistemului de fisiere, ca si pentru cateva componente de configurare ale sistemului tau. Adesea, un icon are alaturi de el si numele sau. Componentele de baza ale sistemului de fisiere se numesc discuri (disc sau, in engleza, drive, pronuntat draiv, intr-o singura silaba). Sa vedem care sunt discurile sistemului tau. Acestea sunt notate cu litere mari din alfabet, urmate de simbolul ":" ("doua puncte"). Exista o logica a acestei notatii, pentru Windows, mostenita din sistemul de operare mai vechi MS-DOS: A: este notatia standard pentru prima unitate de discheta (floppy disk sau disc flexibil). B: este rareori folosita, fiind rezervata pentru a doua unitate de discheta, si putine computere au doua unitati de discheta, C: este primul disc logic plasat pe un hard-disk. Aici trebuie mentionat ca hard-disk-ul este acel disc magnetic numit si disc fix sau disc dur, pe care se gasesc toate informatiile care sunt permanent la dispozitia computerului tau, sau "in computer". De regula, un computer modern (cum este si al tau) are un singur hard-disk (si cel putin unul), dar poate avea si mai multe. Un hard-disk este un dispozitiv fizic (de aceea i se si spune disc fizic) montat in cutia computerului, si care poate contine unul sau mai multe discuri logice. Ei bine, toate discurile logice plasate pe un hard-disk (indiferent daca sunt plasate pe primul disc fizic sau pe altul) sunt notate cu litere incepand de la litera C:, in ordine alfabetica. D: (sau litera care urmeaza dupa ultima litera atribuita unui disc logic aflat pe un hard-disk) reprezinta o unitate de disc de alt tip: CD-ROM, ZIP, unitate de banda magnetica etc. Cel mai frecvent, dupa hard-disk, se intalneste unitatea CD-ROM, pentru compact-disk. Daca exista mai multe unitati de disc diferite de discheta si hard-disk, ele vor fi notate cu litere in continuare. Deci, in My Computer se pot vedea discurile montate pe computer. Un dublu-click pe iconul unui disc oarecare determina deschiderea unei ferestre in care se poate vedea continutul acelui disc, cu conditia ca, daca nu este vorba de hard-disk, sa fie introdus in unitate discul respectiv. De pilda, un dublu-click pe A: va afisa un mesaj de eroare daca in unitatea de discheta nu este introdusa o discheta (sau daca discheta introdusa nu poate fi citita), sau un dublu-click pe discul care corespunde CD-ului va afisa un mesaj de eroare daca in unitatea CD-ROM nu este introdus un CD. Pe oricare disc, informatiile sunt structurate sub forma de fisiere si directoare (foldere). Un fisier este un bloc de informatie distinct, cu un nume propriu (de pilda, un anumit text poate constitui un singur fisier, sau la fel o anumita imagine). Un fisier poate fi comparat cu un dosar (asta si inseamna termenul englez file folosit pentru "fisier") dintr-o arhiva de dosare. Fiindca pe un disc se pot aduna mii de fisiere diferite, s-a imaginat o organizare a lor sub forma unui arbore de directoare (director = directory) sau foldere (de la termenul englez folder = recipient pentru documente). Astfel, un disc logic poate fi vazut ca un director de baza, numit si director-radacina (radacina arborelui). Din radacina se desfac ramuri, care sunt alte directoare.

Orice director poate sa contina directoare si/sau fisiere. De pilda, pe un disc putem avea un director numit "Acte" care contine fisiere ce cuprind diverse acte din activitatea unei firme. Un alt director poate fi numit "Angajati" si el poate contine fisiere cu date despre angajatii firmei. Un al treilea director de pe disc poate fi numit "Imagini" si el poate contine fotografii din activitatea firmei. Directorul "Imagini" poate sa contina alte directoare (subdirectoare), de pilda: "Evenimente", cu fotografii de la evenimente importante din activitatea firmei, pentru scopuri publicitare; "Produse", cu imagini ale produselor firmei; "Angajati" cu fotografii ale angajatilor firmei. in fine, organizarea fisierelor in directoare ramane la latitudinea utilizatorului. Exista si directoare ale sistemului de operare, in care utilizatorul este bine sa nu faca modificari neavizate. Arborele de discuri, directoare si fisiere constituie sistemul de fisiere al computerului, si este vizibil incepand din My Computer. El poate fi explorat cu dublu-click pe fiecare icon, astfel incat se pot vedea cel putin numele directoarelor si fisierelor din aceasta structura. Exercitii 21. Deschide My Computer (cu un dublu-click pe el) si observa discurile existente pe computerul tau. 22. Introdu o discheta in unitatea de discheta si da dublu-click pe iconul notat cu A:. Dupa cateva secunde vei vedea ce contine discheta. 23. Poti explora discurile logice de pe hard-disk. Da dublu-click pe discul C:, si apoi pe iconii de forma unor mici dosare galbene, care reprezinta directoare din arbore. Daca la un astfel de dublu-click se deschide o fereastra noua, o poti inchide dupa ce ii observi continutul, sau poti da dublu-click pe un icon din ea ca sa vezi ce contine folderul reprezentat de acel icon. 24. Daca ai o unitate CD-ROM, introdu un CD in unitate si exploreaza-l ca mai sus, incepand cu un dublu-click pe iconul care are in plus si un mic disc sugerand un CD, probabil fiind si notat cu ultima litera dintre cele atribuite discurilor.

Lectia 8. WINDOWS EXPLORER


Dupa cum am vazut in lectia trecuta, sistemul de fisiere poate fi explorat incepand din My Computer. De fapt, My Computer deschide o fereastra redusa a unui program numit Windows Explorer. Ca sa explorezi si mai bine sistemul de fisiere, deschide programul Windows Explorer. il poti lansa din meniul Start, unde alegi Programs si vei gasi, in acest submeniu, Windows Explorer. Spre deosebire de fereastra My Computer, in Windows Explorer vei vedea ca spatiul de lucru este impartit in doua: zona din stanga contine arborele de foldere (directoare), iar zona din dreapta afiseaza continutul folderului care este selectat (cu un click pe el) in arbore. Observand arborele, el are o radacina (Desktop) din care pornesc ramuri. O ramura cu un mic "plus" in dreptul ei contine subramuri (adica este un director sau folder care contine subdirectoare sau subfoldere). Un click pe acel "plus" va face sa apara si subramurile, iar "plusul" se schimba intr-un "minus". Un click pe "minus" face sa dispara subramurile si apare iarasi semnul "plus". in stanga nu poti vedea decat directoare. Dand click pe iconul unui director din arbore, continutul lui apare in dreapta, sub forma unei liste de iconi si nume. Si in zona din dreapta poti da dublu-click pe un folder si atunci in aceasta zona apare continutul folderului respectiv, iar in stanga acel folder apare selectat si deschis. Ca sa sistematizam, intr-un folder poti vedea trei tipuri de iconi (in afara iconilor speciali pentru discuri sau alte dispozitive fizice): folder - de forma unui mic dosar galben, care in arbore apare deschis daca este selectat. Dublu-click pe un astfel de icon determina "deschiderea" folderului, adica afisarea continutului lui, fie in fereastra curenta, fie intr-o fereastra noua de Explorer.

fisier - cu forme diverse, in functie de tipul fiecarui fisier. De pilda, fisierele care contin text au un icon care sugereaza faptul ca sunt documente de tip text. Un dubluclick pe iconul unui fisier determina "deschiderea" fisierului. in cazul documentelor, acestea sunt deschise cu ajutorul unui program care le recunoaste formatul. in cazul programelor, deschiderea lor inseamna lansarea lor in executie, ceea ce are ca efect de obicei deschiderea unei ferestre a programului respectiv. scurtatura (shortcut)- tot cu forme diverse, inclusiv ca un folder, dar in coltul din stanga-jos iconul are o mica sageata. Acestea sunt doar niste fisiere foarte mici care contin informatii despre locul unde se gaseste un anumit fisier, catre care este definita scurtatura. De pilda, daca am un fisier in folderul numit TEXTE, pot crea pe Desktop o scurtatura catre el. Un dublu-click pe o scurtatura are acelasi efect ca un dublu-click pe iconul fisierului catre care este definita scurtatura. Deci rolul unei scurtaturi este acela de a-ti scurta drumul pana la un fisier sau pana la un folder. Meniul de Start este, de fapt, o colectie de scurtaturi catre diverse programe instalate pe computer. Aceasta structura de arbore a sistemului de fisiere, si modul de navigare prin ramurile lui (operatie numita si browsing, "scotocire"), vor fi folosite in multe programe, atunci cand trebuie localizat un anumit fisier sau cand se salveaza rezultatele lucrului intr-un fisier plasat intr-un anumit folder. Poti deschide mai multe ferestre de Explorer simultan. Si chiar poti opera cu fisierele si folderele in diverse moduri, ca sa le creezi, sa le copiezi, sa le muti, sa le redenumesti sau sa le stergi, cel mai simplu fiind vizual, din mouse, si din taste. Dar detalii despre operarea cu fisiere vom vedea in lectia urmatoare. Exercitii 25. Deschide programul Windows Explorer, cu click pe Start si apoi din meniul Programs. Exploreaza arborele de directoare si fisiere din stanga, dand click pe iconi si pe semnele "plus" si "minus" din dreptul lor, si observand efectele in zona din dreapta. 26. Deschide foldere din zona din dreapta, dand dublu-click pe ele. 27. Pe desktop, ca si in folderele explorate mai sus, identifica scurtaturile (acei iconi cu sageata in colt).

Lectia 9. OPERAREA CU FISIERE


Lucrand pe computer, adesea avem nevoie sa operam cu fisierele, si de aceea aceasta lectie este foarte importanta ca sa putem gestiona bine informatiile pe care le pastram pe disc. in general, exista doua metode mari de operare cu fisiere: Dintr-un manager de fisiere. Un program cum este Windows Explorer face parte din categoria manager de fisiere, tocmai pentru ca principala lui utilizare este ca sa administram fisierele existente pe disc. Orice sistem de operare dispune de cel putin un asemenea program. Mai jos vom vedea cum putem opera cu el ca sa administram fisierele. Din diverse aplicatii. Orice aplicatie (program pentru realizat diverse lucrari pe computer) opereaza, de regula, si cu anumite fisiere de pe disc, de aceea dispune si de comenzile necesare pentru operarea cu fisiere. Asemenea comenzi sunt grupate, in general, in meniul File al aplicatiei respective, sau pot fi date in orice caseta de explorare a discului care apare in acea aplicatie cand se opereaza cu fisiere. in cea mai mare parte, comenzile sunt similare cu cele din cazul folosirii unui manager de fisiere. In operatiile cu fisiere sunt incluse si operatiile cu foldere, si operatiile cu scurtaturi, intrucat si acestea sunt tot niste fisiere, dar cu proprietati mai speciale. Ca o regula generala, aproape ori de cate ori avem in fata o fereastra de Windows Explorer (in care vedem arborele de foldere si/sau fisierele din folderul curent), un click-dreapta dat pe un icon din aceasta fereastra (icon de folder, de fisier sau de scurtatura) determina aparitia unui meniu de context care contine comenzi pentru operarea cu acel tip de fisier.

Sa deschidem o fereastra de Windows Explorer si sa vedem ce operatii putem executa cu fisierele, ca sa le putem administra cat mai bine, astfel incat sa le putem regasi si identifica usor pe disc cand avem nevoie de ele. Mai intai sa enumeram cateva operatii de baza pe care le putem executa pe un singur fisier: Crearea unui fisier nou. Putem crea un fisier nou in folderul afisat curent in fereastra, daca dam clickdreapta pe o zona libera (atentie, nu pe un icon!) si, din meniul de context, alegem comanda New, care ne permite sa alegem ce tip de fisier nou cream: Folder - cream un folder nou in folderul curent. Trebuie sa indicam numele noului folder. Trebuie retinut ca in acelasi folder nu pot exista doua subfoldere cu acelasi nume. Deci trebuie sa dam noului folder un nume diferit (cel putin printr-o litera) de numele oricarui alt folder care apare in fereastra in acel moment. Windows permite folosirea de nume lungi pentru fisiere, dar cel mai bine este sa se evite folosirea, in numele de fisiere, a altor caractere decat litere, cifre si caracterul underscore ("_" - o liniuta la baza literelor vecine, diferita de cratima sau semnul minus; acest simbol este de preferat in loc de spatiu). Shortcut - cream o scurtatura catre un fisier. in acest caz, trebuie sa indicam care este fisierultinta (catre care conduce scurtatura), si sa dam un nume scurtaturii. Document - aici putem alege dintr-o lista de documente (acestea sunt, de fapt, diverse tipuri de fisiere), si documentul este creat ca un fisier fara continut, in care vom putea adauga date ulterior. De pilda, daca alegem Text Document, va fi creat un fisier gol de tip text, si daca apoi vom da dublu-click pe iconul lui, el se va deschide ca sa putem scrie text in el. Stergerea unui fisier. Este foarte usor de sters un fisier de orice tip. il selectezi, cu un click pe el, si apoi apesi tasta Delete (sau comanda Delete din meniul de context). Aici facem cateva observatii: Fisierul va fi trimis in "cosul de gunoi" (numit Recycle Bin) al sistemului, si numai la golirea cosului va disparea complet din sistem. Atata vreme cat este in cosul de gunoi, fisierul sters mai poate fi recuperat, daca este nevoie. Daca stergi un folder, asta inseamna ca stergi si tot ce contine el. Daca stergi o scurtatura, aceasta NU afecteaza fisierul catre care conduce scurtatura. Daca un fisier este in uz in momentul cand vrei sa-l stergi, atunci stergerea lui nu este permisa. De pilda, daca deschizi un fisier de tip text intr-un program oarecare, si totodata vrei sa-l stergi dintr-o alta fereastra, stergerea esueaza si trebuie sa repeti comanda dupa ce inchizi fisierul respectiv. Daca selectezi mai multe fisiere simultan, le poti sterge pe toate deodata cand apesi tasta Delete. iti recomand sa fii foarte atent cand stergi ceva. Daca nu stii exact la ce serveste un fisier, nu-l sterge! S-ar putea sa fie un fisier important pentru sistemul tau. Redenumirea unui fisier. Uneori ai nevoie sa schimbi numele unui fisier. Un click pe numele fisierului (atentie, nu pe icon!) iti permite imediat sa-i modifici numele. Se aplica aceeasi restrictie ca la creare, si anume ca nu poti sa ai doua fisiere cu acelasi nume in acelasi folder. Un alt grup de operatii este cel care se refera la deplasarea fisierelor dintr-un loc in altul, de pilda copierea sau mutarea lor dintr-un folder in altul, sau chiar de pe un disc pe altul. Ca sa executi bine astfel de operatii, iti propun sa deschizi doua ferestre diferite de Windows Explorer, si in fiecare sa ajungi sa vezi un alt folder de pe disc unde exista fisiere. in acest caz, intr-una din ferestre presupunem ca vedem fisierul-sursa, iar in cealalta vedem locul unde vrem sa mutam fisierul respectiv sau unde vrem sa-i cream o copie sau chiar o scurtatura. Cel mai simplu facem astfel de operatii daca ducem sageata de la mouse pe iconul fisierului respectiv si apasam pe butonul din dreapta, si tinand apasat, "tragem" iconul pana la destinatie, in cealalta fereastra de Explorer, unde ii dam drumul (eliberam butonul) intr-o zona libera a ferestrei. in acest moment apare un meniu de context din care putem alege ce operatie vrem sa facem:

Copy Here ("copiaza aici") creeaza la destinatie o copie a fisierului sau folderului "tras". Move Here ("muta aici") face aceeasi operatie ca mai sus, dar in final sterge fisierul/folderul respectiv din locul de unde a fost copiat (de la sursa). Daca sursa este un CD, atunci stergerea esueaza, deoarece nu este permisa scrierea sau stergerea pe CD. Create Shortcut ("creeaza scurtatura") va crea, la destinatie, o scurtatura catre fisierul respectiv. Astfel de operatii pot fi executate si prin alte metode, dar deocamdata le-am prezentat pe cele mai simple, urmand sa le descoperim si pe celelalte pe masura ce avansam in lucrul sub Windows. Dar important este sa retii ca ele sunt posibile si sa inveti sa le folosesti cat mai eficient ca sa-ti organizezi fisierele. Exercitii 28. Poti crea fisiere sau foldere direct pe Desktop. Da click-dreapta pe Desktop si observa ce comenzi ai in meniul de context, submeniul New. Le poti exersa. in final, nu uita sa stergi fisierele create pentru exercitiu. Cel mai bine este sa creezi un folder de exersare, si sa faci in el toate exercitiile de acest tip, avand grija sa nu alterezi nimic in restul fisierelor de pe disc. 29. Copiaza, in folderul de exercitii, fisiere sau scurtaturi din alte foldere de pe disc. Exerseaza stergerea si redenumirea fisierelor NUMAI pe aceste copii create in folderul de exersare. in acest fel esti sigur ca nu vei afecta sistemul. 30. Daca pui o discheta in unitatea de discheta, poti exersa copierea fisierelor de pe ea pe hard-disk si invers, prin metoda de copiere descrisa mai sus. La fel si in cazul CD-ului. Trebuie doar sa ai grija ca in una din ferestrele de Explorer sa vezi continutul dischetei (sau CD-ului), iar in cealalta sa vezi continutul hard-diskului.

Lectia 10. TIPURI DE FISIERE


Un element important in operarea cu fisierele de pe disc este cunoasterea tipurilor de fisiere existente. Se poate spune ca toti iconii care se vad in Windows Explorer desemneaza fisiere, fiecare avand proprietati specifice tipului de fisier. Exista cateva fisiere foarte speciale cum sunt folderele (directoarele) si scurtaturile. Un folder este un tip special de fisier, care contine informatii despre fisierele pe care spunem ca le "contine" (numele, marimea, locul ocupat pe disc). in realitate, daca stergem un folder, nu stergem continutul acestuia, ci doar informatiile despre continutul folderului, astfel incat continutul folderului este ca si sters. Pe de alta parte, o scurtatura (shortcut) este tot un mic fisier, dar care contine doar informatii despre un alt fisier sau folder la care se refera. Daca dai un click-dreapta pe iconul unui fisier (atentie, nu pe nume!) apare un meniu de context care variaza de la un fisier la altul, in functie de tipul fisierului. Dar indiferent de tip, in meniu apare, cel mai jos, si comanda Properties, care iti foloseste ca sa descoperi anumite proprietati ale fisierului. De aici putem afla mai multe si despre tipul fisierului. Primele informatii afisate in fereastra care apare sunt iconul fisierului si numele complet al fisierului. Sub Windows 98, numele fisierului poate avea o lungime destul de mare (255 de caractere) si poate include si puncte, spatii si alte cateva caractere diferite de litere si cifre, spre deosebire de sistemul MS-DOS (unde exista o limita de 8+3 caractere, separate prin punct). Vei observa ca in fereastra de proprietati apare si MS-DOS name (numele MS-DOS), care se inscrie in limitele de 8+3 caractere, si este numele sub care ar fi vazut fisierul respectiv de catre un program mai vechi, de MS-DOS. in numele fisierului, ultimele caractere (dupa punct) alcatuiesc asa-numita extensie si desemneaza tipul fisierului. Exista extensii standard pentru anumite tipuri de fisiere, si sistemul Windows tine cont de aceste extensii in modul in care trateaza fisierele respective in diverse situatii. Astfel, fiecare extensie are asociat un anumit program cu care tipul respectiv de fisier poate fi deschis. De pilda, pentru fisierele cu extensia TXT (care desemneaza fisiere de text simplu), programul asociat este Notepad.EXE, un mic editor de text. in Windows Explorer, orice fisier este afisat cu iconul caracteristic programului asociat.

Daca dam dublu-click pe un icon al unui fisier, se deschide chiar programul asociat tipului de fisier, iar in el este deschis fisierul respectiv, spre a i se vedea continutul sau chiar spre a fi modificat. Observi mai sus ca si Notepad are extensia EXE. Aceasta este o extensie tipica pentru fisiere executabile, adica pentru programe. Programele nu mai au alte programe asociate, un dublu-click pe iconul unui program determina chiar pornirea acelui program. Alte extensii de fisiere executabile sunt COM si BAT. Exista si fisiere care nu au asociat nici un program anume, si asta pentru ca extensia lor nu apare in lista de extensii recunoscute de catre Windows. Asemenea fisiere nu se deschid la dublu-click, si ti se propune deschiderea lor cu un program pe care trebuie sa-l alegi tu. De obicei nu ai nevoie sa deschizi astfel de fisiere, ele sunt pe disc pentru ca sistemul opereaza cu ele pe cai de el stiute, cu care nu trebuie sa te complici ca simplu utilizator. Astfel de fisiere cu tip "necunoscut" au iconul Windows (de forma unei mici file albe cu sigla Windows pe ea). Este posibil ca tu sa nu vezi deloc extensiile fisierelor in fereastra de Windows Explorer, datorita unei optiuni ca ele sa nu fie afisate, probabil ca sa nu-l deruteze pe un incepator. Dar aceasta optiune poate fi modificata din meniul View, daca dai comanda Folder Options si aici, in rubrica View, dezactivezi optiunea Hide file extensions for known file types ("ascunde extensiile pentru fisierele de tip cunoscut"). Exista foarte multe extensii cunoscute de Windows, si vei observa tu insuti, lucrand pe computer, ca exista multe tipuri de fisiere cu care ai prilejul sa lucrezi. Iata cateva dintre cele mai cunoscute extensii, impreuna cu programul asociat lor de obicei: DOC - documente de tip text formatat, create cu Microsoft Word XLS - foi de calcul tabelar, create cu Microsoft Excel PPT - prezentari multimedia realizate cu Microsoft PowerPoint ZIP - arhiva comprimata realizata cu Winzip sau cu PKZIP BMP - imagine (bitmap) realizabila cu Microsoft Paint GIF - imagine de rezolutie mare, realizabila cu PaintShop Pro JPG - imagine comprimata, realizabila cu PaintShop Pro HTM sau HTML - pagini de web, vizibile in browserul de web HLP - fisiere Help, cu instructiuni, vizibile cu Windows Help Vei putea descoperi tu insuti ce programe au asociate, pe computerul tau, diversele tipuri de fisiere. De asemenea, vei observa ca fiecare program opereaza numai cu anumite tipuri de fisiere, dar aceste lucruri nu pot fi memorate, fiindca sunt prea numeroase asocierile posibile, si le vei retine, din experienta, pe cele pe care le folosesti mai frecvent. Exercitii 31. Deschide Windows Explorer si observa iconii diverselor fisiere. Daca dai un click pe capul coloanei Type din tabelul cu fisiere, vei observa ca fisierele sunt ordonate imediat dupa tipul lor. Ca sa vezi extensiile, dezactiveaza optiunea de ascundere a extensiilor pentru fisierele cu tip cunoscut, dupa cum am descris mai sus. 32. Observa ce program se deschide cand dai un dublu-click pe iconul unui fisier cu tip cunoscut. Numele programului apare in bara de titlu a ferestrei sale. Ca sa nu te complici, inchide fereastra programului dupa ce ai observat-o, fara sa faci alte operatii in ea. 33. Cauta fisiere din tipurile enumerate mai sus si da dublu-click pe iconul lor, ca sa verifici daca pe computerul tau aceste tipuri au asociate aceleasi programe din enumerare. Este posibil ca programul asociat sa fie diferit, de pilda daca pe computerul tau nu este instalat programul PaintShop Pro, tipurile GIF si JPG pot fi asociate cu un alt program, instalat in sistemul tau.

Lectia 11. FOLDERE DE LUCRU

Acum, ca am parcurs cateva lectii despre fisiere, putem trece la discutarea unor elemente mai concrete de operare sub Windows, si sa incepem cu cateva foldere speciale ai caror iconi se gasesc pe Desktop si in meniul de Start. In primul rand sa vorbim despre Recycle Bin - "cosul de gunoi" al sistemului. Gasesti iconul lui pe Desktop, si daca dai un dublu-click pe el, se deschide o fereastra de Explorer (in general, prin Explorer inteleg Windows Explorer) in care poti vedea continutul "cosului de gunoi", de fapt acesta fiind un folder special din folderul C:\Windows. in el se gasesc toate fisierele pe care le-ai sters din computer, inclusiv foldere si scurtaturi. Practic, cand stergi un fisier (cu comanda Delete sau apasand pe tasta Del), acesta nu dispare complet din computer, ci este doar mutat in Recycle Bin - "cosul de gunoi". Rostul acestei masuri de siguranta este ca s-ar putea sa stergi din greseala ceva util, sau sa ai nevoie de un fisier dupa ce l-ai sters, si atunci il poti restaura din cosul de gunoi. Daca dai click-dreapta pe un icon de fisier din cos, in meniul de context apare si comanda Restore, care iti permite sa restaurezi fisierul respectiv, adica sa-l pui inapoi in locul de unde a fost sters (cu conditia ca acel loc folder - sa existe inca). Ca sa dispara complet ceea ce este in "cos", trebuie sa dai click-dreapta pe iconul lui de pe Desktop, si din meniu sa alegi comanda Empty Recycle Bin ("goleste cosul de gunoi"). Chiar si imaginea iconului este diferita cand cosul este gol, fata de atunci cand sunt in el fisiere. Fisierele din cos continua sa ocupe spatiu pe disc atata vreme cat raman acolo. Deci stergand simplu un fisier, nu faci mai mult loc pe disc, fiindca fisierul inca ramane pe disc in "cos". Numai la golirea cosului se elibereaza pe disc spatiul ocupat de fisierele sterse. Aceasta inseamna ca, din cand in cand, trebuie sa golesti cosul ca sa eliberezi spatiu pe disc, mai ales daca discul devine neincapator. Un alt icon special este cel numit Documents. Acesta se gaseste in meniul de Start, si daca pui sageata pe el, se deschide un meniu care contine scurtaturi catre 15 fisiere cu care s-a lucrat cel mai recent pe computer. Este un meniu util pentru ca iti permite sa deschizi rapid fisierele cu care lucrezi frecvent. Desigur, daca la un moment dat deschizi multe fisiere diferite de cele cu care lucrezi de obicei, acestea vor deveni cele mai recente si nu vei mai gasi fisierele cu care ai lucrat inaintea lor. Dar cand stii ca recent ai deschis un fisier si vrei sa reiei rapid lucrul la el, aici gasesti de obicei o scurtatura catre el. De fapt, acest meniu contine exact scurtaturile care se gasesc in folderul C:\Windows\Recent Files. Multe programe isi salveaza automat documentele create in folderul C:\My Documents. Daca nu gasesti un fisier pe care stii ca l-ai salvat, cauta-l mai intai in acest folder, daca nu mai apare in lista de documente recente. Daca la salvare ai indicat tu insuti un alt folder in care sa fie salvat documentul, atunci n-o sa-l mai gasesti in My Documents. Pe discul C: vei remarca si alte foldere foarte importante si foarte mari, care au fost create de la instalarea sistemului. Este bine sa le stii rolul, ca sa ai o idee despre felul in care le poti folosi la nevoie: Windows este folderul in care este instalat sistemul tau de operare. Daca stergi acest folder, computerul nu va mai putea intra in Windows la pornire, pentru ca ii lipsesc componentele sistemului, si atunci tot sistemul trebuie reinstalat. in acest folder este bine sa nu faci modificari, decat daca stii exact ce faci. Program Files este folderul in care se instaleaza fisierele programelor pe care le pui in functiune pe computer independent de sistemul Windows. Aceste programe (sau aplicatii) au nevoie de sistemul Windows ca sa poata functiona, dar nu sunt indispensabile sistemului. Oricum, nu este recomandata modificarea fisierelor de aici sau stergerea lor. Daca doresti sa renunti la un program, atunci este de preferat sa folosesti procedura de dezinstalare automata a lui, din Control Panel.

Dar despre Control Panel ("panoul de control" al sistemului tau) vom vorbi incepand din lectia viitoare. Exercitii 34. Creeaza o copie a unui folder oarecare, care contine si cateva fisiere, ca sa poti exersa cu ele. Pe aceasta copie, sterge un fisier si apoi inspecteaza continutul "cosului de gunoi". Vei vedea ca fisierul sters a fost mutat in "cos". Goleste cosul de gunoi, ca sa dispara complet fisierul sters. 35. Sterge cateva fisiere, apoi restaureaza-le (recupereaza-le) din "cosul de gunoi". 36. Exploreaza folderele speciale enumerate in aceasta lectie, ca sa te familiarizezi cu continutul lor. Nu trebuie sa modifici nimic in ele, doar sa observi numele de foldere si de fisiere din ele.

Lectia 12. ELEMENTE DE CONTROL


Computerul este un dispozitiv complex, dar functionarea lui poate fi controlata cu ajutorul anumitor programe care stabilesc parametrii de lucru pentru diversele componente. Acest panou de control, in Windows este numit Control Panel. Poti gasi iconul lui in My Computer, sau il poti deschide din meniul de Start, rubrica Settings. Se deschide o fereastra in care vei vedea multi iconi colorati, fiecare avand rolul sau in controlul computerului. Unii iti dau posibilitatea sa reglezi functionarea anumitor dispozitive din computer, sau a anumitor servicii instalate pe computerul tau, altii iti permit sa adaugi sau sa elimini componente din sistem, si toti iti permit sa afli informatii despre sistemul tau. Un dublu-click pe oricare din acesti iconi iti da acces la ferestrele corespunzatoare pentru configurarea componentelor sistemului. Sa incepem cu o componenta mai simpla, si cu acest prilej vom vedea si cateva aspecte generale ale ferestrelor de dialog si configurare din Windows, si anume elementele de control, acele componente ale casetelor de dialog cu ajutorul carora putem stabili diverse optiuni de lucru sau parametri pentru comenzile date. De pilda, cauta in fereastra Control Panel iconul Mouse si da un dublu-click pe el. Se deschide fereastra Mouse Properties, in care poti regla functionarea mouse-ului. Desi aparent simplu, mouse-ul poate fi facut sa functioneze in mai multe feluri, dupa cum e nevoie. Fereastra are trei rubrici (tab-uri), vizibile in partea de sus a ei: Buttons, Pointers si Motion. Sa le vizitam pe rand, cu un click pe numele lor: Buttons ("butoane") - aici poti regla butoanele mouse-ului. Button configuration ("configurarea butoanelor") permite alegerea mainii cu care se manevreaza mouse-ul - mana dreapta (right-handed) sau mana stanga (left-handed). Initial, mouse-ul este configurat pentru mana dreapta (cu butonul principal in stanga, sub degetul aratator al mainii drepte), majoritatea oamenilor fiind dreptaci, dar un stangaci poate alege configurarea pentru mana stanga, si atunci butoanele de pe mouse isi inverseaza functiile. Double-click speed ("viteza la dublu-click") iti permite sa reglezi intervalul intre doua clickuri succesive dupa care sistemul face diferenta intre un dublu-click si doua clickuri simple. Viteza poate fi reglata prin alegerea unei pozitii intermediare intre Slow ("incet") si Fast ("repede"). Ca sa vezi diferenta, trage cursorul la un capat al riglei si da un dublu-click in zona de test din dreapta. La dublu-click, din cutiuta violet iese un cap de papusa, iar la doua clickuri simple nu se intampla nimic. Daca ai dificultati cand dai dublu-click (dai click prea incet), atunci regleaza o viteza mai mica, astfel incat chiar doua click-uri mai indepartate intre ele sa fie considerate un dublu-click. Pointers ("pointeri") - aici poti alege forma pointerilor pentru diferite situatii. Ai observat deja ca sageata de la mouse se schimba ba intr-o clepsidra, ba intr-o sageata mai mica, ba ia alte forme, in functie de context. Poti alege o schema de pointeri dintr-o lista de scheme, sau poti alege pentru fiecare pointer (cursor) din schema o alta imagine decat cea curenta. Butonul Browse iti permite sa cauti pe disc fisiere care contin imagini de cursoare pentru mouse. Motion ("miscare") - aici poti regla doua optiuni pentru miscarea mouse-ului:

Pointer speed ("viteza pointerului") se poate regla intre Slow ("incet") si Fast ("repede"), si ea se refera la cat de mult se misca pointerul pe ecran atunci cand misti mouse-ul. Viteza mare inseamna o deplasare mare pe ecran a pointerului, chiar la o deplasare mica a mouse-ului. Pointer trail ("urma pointerului") introduce o intarziere in stergerea pointerului de la pozitiile anterioare, astfel incat atunci cand il misti el lasa urme - ca sa-l poti urmari mai usor pe ecran. Ca sa vezi asta, bifeaza optiunea Show pointer trails ("arata urma pointerului"), dupa care poti sa reglezi lungimea urmei intre Short ("scurta") si Long ("lunga). In partea de jos a ferestrei Mouse Properties se vad permanent trei butoane. Rolul lor este similar in majoritatea ferestrelor in care apar: OK ("gata, e-n regula") determina inchiderea ferestrei cu intrarea in vigoare a tuturor modificarilor pe care le-ai facut in fereastra respectiva. Actionand acest buton cu un click, practic spui ca modificarile facute aici sunt corecte si ca doresti sa fie aplicate in sistem. Apply ("aplica") determina, de asemenea, aplicarea imediata a modificarilor, dar fara a inchide fereastra respectiva, in ideea ca mai ai modificari de facut. Cancel ("anuleaza, abandoneaza") determina inchiderea ferestrei, cu ignorarea modificarilor facute in ea. Foloseste acest buton atunci cand te razgandesti in privinta modificarilor, sau cand ai gresit ceva si vrei sa nu se tina cont in sistem de modificarile gresite. Acelasi efect ca actionarea lui Cancel il are, de obicei, si apasarea tastei Esc. De retinut ca, daca ai apucat sa aplici modificari cu butonul Apply, folosirea butonului Cancel nu le anuleaza si pe acelea. In casetele de dialog se poate opera si numai de la tastatura, si iata cateva trucuri pentru asta: Dupa cum observi, casetele de dialog au diverse campuri (butoane, optiuni, liste) iar tasta Tab iti permite sa muti focusul de la un camp la altul. Un camp este "sub focus" atunci cand chenarul lui devine o linie punctata, si el este cel care primeste comenzile din taste.. Cand dai click pe un camp, acesta vine automat "sub focus", dar din taste trebuie sa apesi repetat pe Tab pana cand focusul ajunge la campul dorit. Odata pus focusul pe un camp, se pot folosi sagetile pentru deplasarea printr-o lista sau pe o rigla, sau se pot introduce date de la tastatura acolo unde se asteapta sa introducem text, sau se poate bifa/anula o optiune cu tasta "spatiu". Ca si la meniuri, tasta Alt plus litera subliniata din numele unui camp determina mutarea focusului direct pe acel camp, sau chiar (in cazul butoanelor) actionarea lui. Daca focusul este pe un buton, apasarea tastei Enter este similara cu activarea acelui buton printr-un click pe el. La celelalte casete de dialog vei intalni frecvent elemente similare, deci este bine sa le retii de pe acum. Oricum, celelalte module din Control Panel se vor dovedi mai complexe si nu vom mai reveni asupra elementelor generale. Exercitii 37. Deschide Control Panel si observa denumirile si imaginile iconilor, incercand sa faci legatura cu elementele computerului. Unde nu reusesti repede, nu insista. 38. Regleaza mouse-ul dupa dorinta, alegand viteza la dublu-click si viteza pointerului asa cum iti vine mai bine. 39. incearca trucurile din tastatura in fereastra Mouse Properties. Daca alterezi anumiti parametri aici, ii poti reface usor mai tarziu.

Lectia 13. CONFIGURARI


Continuam cu prezentarea unor module din Control Panel, dar ca sa nu ne pierdem in prea multe detalii inutile, voi insista asupra acelor elemente de configurare de care este mai probabil sa ai nevoie.

Fiecare modul de configurare are multe elemente, dar adesea se folosesc numai cateva dintre ele, celelalte fiind pentru configurari mai rar intalnite ale computerelor. Un dublu-click pe iconul Keyboard din Control Panel deschide fereastra Keyboard Properties ("proprietatile tastaturii"). Aceasta contine doua rubrici, din care se pot stabili cateva optiuni pentru folosirea tastaturii: Speed ("viteza") - aici se poate regla viteza cu care sunt citite tastele apasate repetat, in optiunile din sectiunea Character repeat ("repetarea unui caracter"), respectiv viteza cu care clipeste cursorul (jos, la Cursor blink rate). Acestea sunt setari mai putin importante in sistem. Language ("limba") iti permite sa alegi limba in care vrei sa scrii de la tastatura, dat fiind ca in alfabetul fiecarei limbi pot exista caractere care nu apar in alfabetul englez, international. Initial, sistemul este configurat pentru o anumita limba, de obicei pentru engleza americana (US English), dar daca vrei sa scrii in romaneste, de pilda, ai nevoie si de literele cu diacritice (cu caciulita sus, cu virgulita dedesubt), pe care nu le poti scrie cu tastatura pentru limba engleza. in lista Installed keyboards and layouts ("tastaturi si suporturi instalate") vezi pentru ce limbi ai instalat suportul in sistemul tau. Ca sa adaugi o limba noua, foloseste butonul Add ("adauga") si vei putea alege din lista limba respectiva. Ai nevoie de kitul de Windows pentru ca instalarea sa se finalizeze. Daca bifezi optiunea Enable indicator on taskbar ("afiseaza indicator pe bara de lucru"), atunci langa ceasul de pe bara de lucru va aparea si un indicator al tastaturii, de unde poti comuta de pe o limba pe alta atunci cand vrei sa scrii ceva - dai click pe indicatorul de pe bara de lucru si alegi limba din meniul de context. Comutarea este posibila si cu combinatia de taste indicata la Switch languages. Cand comuti pe alta tastatura decat cea initiala, trebuie sa stii ca unele taste alfanumerice isi schimba functiile, astfel incat cu ele sa poti scrie acele litere specifice alfabetului limbii respective. De pilda, literele specific romanesti pot fi scrise (daca ai comutat pe Romanian Keyboard) cu tastele aflate in zona tastei Enter, dar simbolurile care erau inainte pe acele taste migreaza si ele pe alte taste, astfel incat multe simboluri isi pot schimba locul pe taste pe durata folosirii tastaturii pentru limba romana. Oricum, iti recomand sa folosesti scrierea cu alta tastatura decat cea engleza numai in textele din documente, in mesaje de E-mail etc., dar nu in numele de fisiere si directoare sau in optiunile de configurare, unde literele ne-engleze ar putea provoca dificultati sistemului. Un alt icon usor de folosit din Control Panel este Date/Time. Fie ca dai dublu-click pe el, fie ca dai dublu-click pe ceasul din bara de start, se deschide fereastra Date/Time Properties ("proprietatile de data si ora"), din care poti regla foarte usor ceasul sistemului tau. Este important ca ora si data sistemului sa fie corecte, mai ales ca lucrezi pe Internet, deoarece toate mesajele tale vor contine data si ora sistemului tau, si astfel pot fi usor localizate in timp de catre corespondentii tai. in plus, unele programe pot fi induse in eroare daca data si ora nu sunt corecte, ceea ce poate sa le faca sa functioneze anormal. Este simplu sa modifici ora si data, in caz ca observi ca nu sunt exacte. Optiunea Time zone reprezinta fusul orar, si pentru Romania este corect de ales valoarea GMT+2 (Bucharest), iar daca bifezi si optiunea Automatically adjust clock for daylight saving changes ("automat ajusteaza ceasul la schimbarea orei de vara/de iarna"), atunci computerul va face automat ajustarile necesare la trecerea la ora de iarna sau la ora de vara, daca acestea respecta regula internationala (si in general aceasta se respecta in Romania, exceptiile fiind foarte rare si anuntate in presa). Iconul Regional Settings ("setari regionale") din Control Panel este mai rar folosit, totusi in unele cazuri poate fi util. El permite alegerea unor optiuni prin care anumite date sa fie afisate de computer in formatul specific anumitor tari. Este vorba de formatul datei si orei, al monedei, ca si de modul de reprezentare a numerelor zecimale. Exista o lista de setari specifice pentru diverse tari, si cel mai frecvent se folosesc pe computer configurarile pentru zona English (United States), acestea fiind si cele mai bine suportate de catre majoritatea programelor de provenienta occidentala. Dar poti comuta usor pe configurarile pentru Romania, si atunci vei avea surpriza ca data si ora sunt afisate in

formatul romanesc. Totusi, pot aparea probleme mai ales cu unele programe care nu vor suporta bine unele setari - de pilda, folosirea virgulei in loc de punct zecimal (asa cum se foloseste in tarile anglofone). Daca nu faci calcule cu zecimale in programe ca Excel, poti folosi fara teama setarile regionale pentru Romania, pe care le poti instala in bloc din prima rubrica a ferestrei Regional Settings. Celelalte rubrici iti permit sa modifici manual parametrii curenti pentru setarile regionale. Exercitii 40. Daca nu ai instalat suportul pentru tastatura romaneasca, il poti instala usor din Control Panel/Keyboard, asa cum am descris mai sus, dar numai daca ai la dispozitie (pe hard-disk sau pe CD) kitul de Windows 98. Dupa instalare, iti recomand sa-ti faci o "harta" a tastelor cu simboluri, pe care sa scrii pozitia simbolurilor pe taste in cazul cand folosesti tastatura romaneasca. iti va fi de folos daca o ai la indemana, cel putin pana te obisnuiesti cu noile pozitii ale simbolurilor. 41. Schimba setarile regionale pe cele romanesti si observa modificarile aparute in afisarea datei si orei, atat in ceasul de pe bara de lucru, cat si in programele care afiseaza data si ora (de pilda, in Windows Explorer, care afiseaza data si ora crearii / modificarii fisierelor

Lectia 14. AFISAJUL PE ECRAN


Un modul mai des folosit este modulul Display ("afisaj", "ecran") din Control Panel. Un dublu-click pe el deschide fereastra Display Properties ("proprietatile ecranului"). Aceeasi fereastra se deschide si mai rapid daca dai click-dreapta pe o zona libera de pe desktop, si alegi Properties din meniul de context. Astfel vei putea alege anumite optiuni pentru ceea ce se vede pe ecran in spatele ferestrelor deschise, sau pentru calitatea generala a afisajului. Iata rubricile si optiunile din fereastra Display Properties: Background ("fundal") - aici se pot alege optiuni pentru ceea ce se afiseaza pe fundalul desktopului. Exista doua posibilitati: model bicolor sau tapet multicolor. in caz ca sunt selectate ambele, tapetul va acoperi oricum modelul bicolor, deci este de preferat sa alegem numai una sau (pentru economie de resurse grafice, daca avem un computer cu putina memorie RAM) niciuna din ele (daca alegem din lista optiunea None = "niciuna"). Pattern ("model") se refera la un model bicolor care poate sa acopere tot ecranul. Exista deja o lista din care se poate alege modelul, si chiar pot fi editate modele existente (cu butonul Edit Pattern), pentru a crea modele noi. Din punct de vedere al memoriei folosite, modelul bicolor este mai economic decat tapetul. Wallpaper ("tapet") se refera la o imagine multicolora care poate fi plasata in centrul ecranului (cu optiunea Center) sau poate fi repetata pe ecran ca sa-l acopere complet (cu optiunea Tile). Imaginea poate fi orice fisier cu extensia bmp de pe hard-disk. Exista deja mai multe asemenea fisiere in folderul C:\Windows, si numele lor apar in lista. Butonul Browse permite localizarea si alegerea unei imagini aflate in alta parte de pe disc. Screen Saver este denumirea unui mic program grafic care poate intra automat in functiune si afiseaza pe ecran imagini diverse, adesea animate, atunci cand nu se lucreaza pe computer un anumit interval de timp. Orice apasare de tasta sau miscare de mouse determina intreruperea programului screen-saver si revenirea la imaginea aflata pe ecran inainte de lansarea lui. Rolul unui astfel de program de animatie cu lansare automata in caz de inactivitate a fost, initial, de a se evita uzura prematura a tubului catodic al monitorului cauzata de pastrarea indelungata a unei imagini stationare pe ecran. Tot aici exista si o sectiune legata de anumite optiuni pentru economisirea energiei electrice consumate de computer. Screen Saver - din lista se poate alege unul din programele de acest tip existente, si se poate testa cu butonul Preview.

Fiecare astfel de program poate avea diverse optiuni, configurabile din butonul Settings. Timpul de inactivitate dupa care programul intra automat in executie este fixat in minute la optiunea Wait ("asteapta"). Se poate alege si o parola (Password) care va fi ceruta in momentul in care se reia activitatea, si care poate fi folosita pentru a proteja lucrarile curente de pe ecran, de ochi straini, daca lipsesti o vreme de la computer. Energy saving features of monitor ("Facilitati de economisire a energiei electrice consumate de monitor") - butonul Settings iti permite sa reglezi cateva optiuni utile daca lasi multa vreme (ore in sir zilnic) computerul pornit fara sa lucreze cineva pe el. Asa se intampla in firmele unde computerul merge non-stop, si probabil nu e cazul pentru un utilizator particular, de acasa. in mare, aici poti alege dupa cat timp de inactivitate sa se inchida singur monitorul, sau sa se dezactiveze hard-disk-ul, sau sa intre computerul in modul standby ("asteptare"). Appearance ("aparenta") - aici poti alege culorile si fonturile folosite la afisarea ferestrelor si butoanelor din Windows. Acestea sunt grupate in scheme de culori, ca sa le poti alege ulterior in bloc. Scheme ("scheme de culori") - din lista alege o schema de culori, si vei vedea imediat aspectul ei pe micul ecran de deasupra. Daca faci modificari ale elementelor ei (din optiunile de mai jos), poti salva noua schema cu butonul Save As. Daca o schema nu-ti place deloc, o poti sterge cu butonul Delete. Item ("item", "element") - aici este lista cu elementele unei scheme de culori. Daca dai un click pe imaginea schemei curente de pe micul monitor de deasupra, e ca si cum selectezi itemul din lista (metoda utila daca nu stii numele exact al itemului in engleza). Poti alege culoarea itemului si dimensiunea lui, dupa caz. Font ("font", "corp de litera") - pentru itemul curent, in caz ca el contine si text, poti alege aici fontul cu care se afiseaza textul, dimensiunea lui si culoarea, si chiar unele formatari. Iti poti defini aici o schema de culori proprie, dupa preferinta. Totusi, alege atent culorile pentru ca ele sa ofere un contrast suficient de bun intre text si fundal. Effects ("efecte") - aici se aleg cateva efecte speciale pentru ecran: Desktop icons ("iconii de pe desktop") - poti schimba iconii aplicatiilor de sistem de pe desktop, cu butonul Change Icon ("schimba icon"). Butonul Default Icon ("iconul implicit") iti permite sa restaurezi iconul initial. Visual effects ("efecte vizuale") - cateva efecte de afisare care fac o diferenta vizibila (intre activarea si dezactivarea lor) mai mult pe computerele mai slabe. Pe un computer puternic, aproape ca nu se simte diferenta. Use large icons ("foloseste iconi mari") - daca o bifezi, iconii de pe desktop vor fi mai mari decat atunci cand nu e bifata. Show icons using all possible colors ("afiseaza iconii cu toate culorile posibile") bifata, face ca iconii sa fie afisati cu toate nuantele disponibile, altfel se va face economie de culori in afisarea lor. Animate windows, menus and lists ("animeaza ferestrele, meniurile si listele") - bifata, simuleaza animatia cand se deschid sau se inchid ferestre, meniuri si liste. Smooth edges of screen fonts ("margini line ale fonturilor de pe ecran") - bifata, determina folosirea unor fonturi cu margini mai line, mai putin segmentate, ale literelor. Show window contents while dragging ("Arata continutul ferestrei in timp ce e trasa") - bifata, la deplasarea din mouse a unei ferestre pe ecran se vede si continutul ferestrei. Altfel, se vede doar conturul ferestrei in timpul deplasarii. Settings ("setari") - aici se definesc optiuni importante de configurare a afisarii, in stransa corelare cu tipul adaptorului grafic si al monitorului folosit.

Colors ("culori") - din lista se poate alege densitatea de culori folosita la afisarea pe ecran. Cu cat sunt mai multe culori, cu atat fotografiile sunt mai clare fiindca se afiseaza mai multe nuante diferite in ele. Lista disponibila depinde de posibilitatile adaptorului grafic si ale monitorului. Screen area ("dimensiunile ecranului") - se alege numarul de pixeli (puncte grafice) pe orizontala si pe verticala. Combinatia aleasa determina rezolutia imaginii de pe ecran (densitatea de puncte pe unitatea de suprafata). Cu cat rezolutia e mai mare, cu atat vor incapea mai multe detalii pe ecran. Rezolutiile din lista sunt cele permise de adaptorul grafic folosit, dar daca monitorul nu suporta rezolutiile mai mari, adaptorul nu va putea afisa nimic pe ecran. Advanced ("optiuni avansate") - aici sunt optiunile pentru configurarea monitorului si adaptorului grafic. De regula, ele sunt fixate la instalarea sistemului si nu sunt modificate ulterior. Aici se umbla numai daca se deregleaza ceva in afisaj si este nevoie de reinstalarea sau schimbarea monitorului si/sau adaptorului grafic. In cazul anumitor adaptoare grafice sau monitoare mai moderne, se instaleaza programe speciale pentru controlul acestora, si aceste programe pot introduce rubrici noi in fereastra Display Properties. Exercitii 42. Exploreaza modelele si tapeturile disponibile. Ca sa poti vedea modele pe ecran, trebuie sa alegi None la tapete. 43. Testeaza screen-saver-urile. iti recomand activarea unui screen-saver cu precautie, deoarece poate intra in conflict cu alte programe din sistem, daca il lasi activ in timp ce lucrezi. Dar cand vrei sa te relaxezi, sunt foarte utile. 44. Creeaza-ti o schema de culori proprie. Poti porni de la una existenta, modificandu-i doar anumite elemente. 45. Testeaza densitatile de culoare si rezolutiile disponibile. inainte de asta ar fi bine sa verifici, in documentatii, ce rezolutii suporta monitorul tau, ca sa te asiguri ca nu testezi rezolutii peste puterile lui: risti sa nu mai vezi nimic pe ecran!

Lectia 15. SYSTEM PROPERTIES


Continuam cu Control Panel, deoarece el este principalul instrument cu care iti poti configura computerul. Mai exista cateva module utile, dar care nu sunt folosite pe toate computerele: Modems - pentru cine foloseste un modem, Network - pentru cine are un computer conectat intr-o retea, Multimedia - pentru cine dispune de componente multimedia (pentru redare de sunet si video), si altele. Alte module sunt mai rar folosite, si se pot referi la diverse componente ale sistemului, care pot sa fie sau sa nu fie instalate pe computer. De regula, daca o anumita componenta iti lipseste din sistem, atunci nici modulul pentru configurarea ei nu apare in Control Panel. Ca sa vezi toate componentele hardware instalate in computer, iconul System din Control Panel deschide fereastra System Properties, in care poti gasi detalii despre alcatuirea fizica a sistemului tau. Aceeasi fereastra se poate deschide si mai rapid daca apesi tasta Windows (cea dintre Ctrl si Alt, daca ai o tastatura de tip Windows 95) impreuna cu tasta Break. In System Properties ("proprietatile sistemului") ai cateva rubrici: General ("generalitati") - aici poti vedea imediat cateva date de baza despre sistem: ce versiune de Windows este instalata, cata memorie RAM este instalata (si valida) in sistem, ce procesor vede sistemul Windows etc. Unele aplicatii pot modifica aspectul acestei rubrici, adaugand cateva informatii proprii. Device Manager ("managerul de dispozitive") este locul cel mai interesant. Aici poti vedea toate componentele hardware din sistemul tau, si poti afla detalii intime despre instalarea si functionarea lor. Ele sunt afisate sub forma unui arbore, in care fiecare ramura reprezinta o anumita categorie de dispozitive

(daca este bifata optiunea View devices by type - "vezi dispozitivele dupa tip") sau un grup de dispozitive care au legaturi stranse in sistem (daca este bifata optiunea View devices by connection - "vezi dispozitivele dupa conexiuni"). Un click pe semnul plus din dreptul unei ramuri face sa apara dispozitivele existente. Selectand un dispozitiv si dand click pe butonul Properties, poti vedea detalii tehnice despre felul in care sunt instalate si functioneaza dispozitivele. Se recomanda multa atentie cand umbli aici, fiindca daca modifici optiuni fara sa stii ce efect au ele, poti afecta serios functionarea sistemului. in orice caz, retine ca, daca in acest arbore de dispozitive vezi vreun semn de exclamare inscris intr-un cerc galben, asta inseamna ca dispozitivul respectiv nu este corect instalat sau nu functioneaza corect, si ar trebui reinstalat. Hardware Profiles ("profiluri hardware") - aici poti crea profiluri pentru situatiile cand vrei sa lucrezi cu computerul alternand intre diverse configuratii hardware. O configuratie hardware reprezinta o schema de functionare a computerului, in care exista anumite componente hardware, cu anumiti parametri. Exista situatii cand trebuie sa modifici configurarea hardware, schimband multi parametri de configurare, dar daca iti definesti profile hardware, tot ce ai de facut va fi doar sa comuti de pe un profil pe altul. Dar asemenea operatii le fac de regula doar cei care schimba frecvent componentele hardware din computer, cum ar fi specialistii in hardware sau cei care testeaza frecvent componente noi. Performance ("performante") este o rubrica in care se pot vedea si regla alti cativa parametri generali de functionare a computerului. De regula, acestia sunt lasati numai pe seama specialistilor, deci aici nu este nevoie sa umbli decat daca stii bine ce faci. Reamintesc ca modificarea parametrilor componentelor hardware nu trebuie facuta decat in cunostinta de cauza. Unii parametri pot fi restaurati daca o incercare cu o valoare schimbata nu da rezultate, dar in cazul altora, sistemul de operare instalat poate fi iremediabil compromis si ultima solutie poate fi reinstalarea lui completa. Un alt mijloc de afla cat mai multe detalii tehnice despre sistem este programul System Information, care ar trebui sa fie accesibil prin Start Menu, apoi Programs, Accessories, System Tools. El afiseaza informatii si mai detaliate, fara posibilitatea modificarii lor, dar tot in el exista si un set de instrumente (Tools) pentru verificarea, intretinerea si chiar repararea sistemului. Desigur, daca sistemul este atat de compromis incat nu se mai poate intra in Windows, toate aceste instrumente nu mai sunt accesibile. Fiindca acest curs este in primul rand de utilizare a sistemului Windows, si nu de administrare a lui, nu vom intra in detalii tehnice legate de componentele hardware si de parametrii de sistem. Dar este util sa stii unde poti gasi informatii tehnice despre sistemul tau. Exercitii 46. Exploreaza arborele de dispozitive din Device Manager. Observa daca exista semne de exclamare pe fond galben. Nu modifica nimic, doar cauta sa identifici diversele componente hardware. La iesire, ca sa fii sigur ca nu ai schimbat ceva, iesi cu click pe butonul Cancel. 47. Deschide programul System Information si exploreaza informatiile despre sistemul tau. Nu te lasa intimidat de abundenta datelor tehnice. Nu vei fi niciodata nevoit sa le stii. Dar este bine sa stii unde poti gasi anumite date importante, din care uneori iti poti da seama si daca sistemul tau functioneaza optim.

Lectia 16. INSTALARI DE HARDWARE


In completare la seria de lectii despre Control Panel, trebuie sa amintim si despre acele module foarte importante pentru modificarile majore din configuratia computerului tau. De regula, astfel de modificari sunt lasate pe seama specialistilor, dar in unele cazuri nu are nici un rost sa mai apelezi la specialisti, caci procedura este simpla si o poti face tu insuti, daca stii cum. In primul rand, ma refer la modificarile componentelor hardware (fizice) ale computerului tau.

Computerul este un echipament complex, alcatuit din multe componente, care pot fi inlocuite la un moment dat (fie atunci cand se uzeaza sau se defecteaza, fie pur si simplu cand se doreste folosirea unei componente mai performante). Uneori se intampla sa adaugi sistemului o componenta fizica pe care n-a avut-o de la inceput. in oricare dintre aceste cazuri, trebuie sa modificam configuratia componentelor hardware si sa instalam driverele pentru sistemul de operare Windows, astfel incat sistemul sa poata lucra bine cu noua componenta instalata. Prin driver se intelege un mic program cu ajutorul caruia sistemul poate controla corect si eficient o componenta hardware. Fara un driver adecvat, sistemul nu poate folosi componenta hardware respectiva, si fie o ignora (daca nu e o componenta vitala), fie functioneaza defectuos. Sa presupunem ca avem de adaugat o componenta noua in sistem. De pilda, computerul nu are mouse, si i-am cumparat un mouse nou. Cel mai simplu este sa conectam mouse-ul la computer si sa repornim computerul. in mod normal, mouse-ul cel nou ar trebui sa fie detectat de catre un computer pe care este activ sistemul Plug-and-Play (sau PNP), astfel incat, la intrarea in Windows, driverul necesar este instalat automat si mouse-ul functioneaza imediat. Sistemul Windows include drivere pentru un mare numar de componente hardware dintre cele mai populare, astfel incat el poate instala automat driverele necesare pentru aceste tipuri de componente. Dar daca instalam o componenta pentru care sistemul nu include un driver, atunci trebuie sa avem la indemana driverul necesar - pe o discheta sau pe un CD care se livreaza, de regula, cu componenta respectiva. Se pot gasi drivere si pe Internet, chiar in situl firmei producatoare, in rubrici ca Download sau Support, dar daca este vorba de o componenta iesita din fabricatie, este posibil ca firma sa nu mai ofere suport tehnic pentru ea. Mai poti cauta drivere si in arhivele de fisiere din Internet sau in siturile care ofera colectii de drivere. In cazul unei componente pentru care Windows nu dispune de drivere, la pornire sistemul o poate detecta si va cere driverele necesare. Daca le avem la indemana, tot ce avem de facut este sa-i precizam locul unde se gasesc, si sistemul le va lua de acolo, instaland driverele pentru componenta respectiva. in unele cazuri, driverele se prezinta sub forma unui program de setup pentru acea componenta, si va trebui sa abandonam (cu Cancel) procedura de instalare a driverelor, dupa care lansam programul de setup si urmam instructiunile din el. Uneori, insa, Windows nu detecteaza automat componenta cea noua. in acest caz, in Control Panel exista iconul Add New Hardware, care include si o procedura de scanare mai avansata a componentelor hardware, care are sanse mai mari sa detecteze noua componenta. Daca nici cu aceasta nu este detectata noua componenta, se poate alege tipul componentei dintr-o lista, sau se alege comanda Have disk ("am disc" - cu drivere) si se indica locul unde se gasesc driverele pentru ea. Dupa instalarea driverelor, se poate testa daca noua componenta functioneaza corect in sistem. Cateodata apar probleme la instalarea unor noi componente hardware, si trebuie repetata instalarea acestora. Pentru asta, mai intai trebuie eliminate efectele instalarii defectuoase, si aceasta se face din Control Panel/System/Device Manager, unde se selecteaza componenta instalata defectuos (care are pe ea un semn de exclamare in cerc galben) si se da click pe butonul Remove. Imediat dupa asta, un click pe butonul Refresh initiaza instalarea driverelor pentru componentele existente in sistem dar pentru care nu au fost instalate drivere. Sau se poate relua instalarea dupa una din metodele de mai sus. O alta metoda pentru a reinstala un driver care s-a instalat defectuos este tot din Control Panel/System/Device Manager. Se selecteaza componenta respectiva din lista de dispozitive instalate si se da click pe Properties. Printre rubricile din fereastra apare si rubrica Driver, si ea contine butonul Update Driver sau Reinstall Driver. Va fi nevoie apoi sa fie indicat locul unde se gaseste driverul respectiv pe discheta, CD sau hard-disk. Unele componente hardware si echipamente periferice pot avea proceduri de instalare diferite de cele prezentate mai sus. Multe se instaleaza din modulele specifice gasite in Control Panel. De pilda, imprimantele se instaleaza din Printers, modemurile - din Modems, iar componentele de retea - din Network.

Procedurile sunt simple, dar pot necesita cunostinte mai avansate pentru configurarea corecta a noilor componente instalate. In general, operatiile de instalare a driverelor si a componentelor hardware pot depasi nivelul de cunostinte al unui simplu utilizator. Dar, ca orice lucru, si acesta se poate invata, si pentru asta exista si sistemul Help din Windows, si documentatiile care insotesc componentele sau driverele respective. Daca te simti depasit de problema, atunci nu ezita sa ceri ajutorul unui specialist, mai ales cand este vorba de componente vitale ca microprocesorul, memoria sau hard-disk-ul. Dar uneori si componentele minore pot ridica probleme complexe. Exercitii 48. Exploreaza componentele hardware din Device Manager. Verifica daca toate sunt instalate corect (sa nu apara semne de exclamare). 49. Exploreaza modulele Printers, Modems si Network din Control Panel. Verifica datele inscrise, fara a le modifica. Astfel te vei familiariza cu configurarile computerului tau. Poti nota parametrii gasiti intr-un caiet tehnic al computerului.

Lectia 17. INSTALARI DE SOFTWARE


Fiindca tot am ajuns la partea de instalari de componente, sa vorbim si despre instalarile de software, adica de programe. Pentru aceasta, in Control Panel exista iconul Add/Remove Programs ("Adauga/Elimina Programe"). Cu ajutorul lui se pot instala programe noi, se pot elimina din sistem programe instalate, sau se pot face aceleasi operatii cu unele componente optionale ale programelor modulare, asa cum este si intregul sistem Windows. In general, programele de computer se distribuie sub forma de kituri de instalare. Un kit de instalare poate fi alcatuit dintr-un singur fisier executabil, sau poate contine multe fisiere, printre care si cel putin un fisier executabil, care este programul de instalare automata, adesea numit Setup. Cand dai click pe Add/Remove Programs, se deschide fereastra corespunzatoare, care are trei rubrici: Install/Uninstall ("instaleaza/dezinstaleaza") este rubrica in care poti vedea lista cu programele instalate pe computerul tau, sub Windows. La instalarea automata a unui program nou, pe disc sunt plasate fisierele necesare pentru functionarea acelui program, si sunt facute configurarile specifice lui, iar programul este inscris in lista. Unele programe nu au o procedura automata de instalare, ci doar se copiaza pe disc. Acelea nu apar in lista. Exista si doua butoane importante aici: Install ("instaleaza") iti permite sa incepi instalarea unui program, si trebuie sa indici aici programul de instalare automata. Dar instalarea automata poate fi declansata si dand un dublu-click pe iconul programului Setup respectiv, din kitul de instalare. Efectele sunt aceleasi, programul va fi instalat cu parametrii pe care ii specifici in cursul executiei programului de instalare. De obicei ti se cer cateva date de baza: confirmarea faptului ca ai citit si acceptat notita oficiala a producatorului programului cu privire la raspunderea sa si la drepturile sale de copyright, folderul in care va fi instalat programul, si eventuale optiuni (componente optionale, iconi, fisiere asociate) cu care sa fie instalat programul. Daca te descurci in engleza, nu vei avea probleme cu acestea. Add/Remove ("adauga/elimina") este un buton care poate fi folosit numai dupa ce selectezi unul dintre programele din lista. Daca programul selectat este modular (adica include module sau componente optionale), atunci acest buton lanseaza o procedura prin care poti adauga noi componente optionale la instalarea

curenta, sau poti elimina unele dintre componentele instalate, sau chiar poti alege sa dezinstalezi complet programul. Daca programul nu este modular, acest buton declanseaza dezinstalarea completa a programului, adica stergerea de pe disc a fisierelor functionale puse pe disc la instalare, si stergerea programului din lista de programe instalate. Windows Setup ("configurarea sistemului Windows") iti permite sa adaugi componente optionale ale sistemului Windows (asa cum sunt si accesoriile de tipul Notepad si Calculator), daca nu sunt instalate in acel moment, sau sa dezinstalezi dintre componentele instalate ale sistemului. Practic, vezi lista de componente optionale si poti bifa noi componente pentru a le instala, sau poti dezactiva din componentele bifate, ca sa le dezinstalezi. Nu poti dezinstala complet sistemul Windows. Startup Disk ("disc de pornire") iti permite sa creezi o discheta speciala, utila pentru pornirea computerului atunci cand nu mai porneste normal, sau pentru operatii speciale de intretinere si depanare. Ai nevoie de o discheta obisnuita, care sa fie in buna stare (sa nu aiba defecte), si pe ea vor fi copiate fisierele necesare pornirii sistemului in situatia in care pornirea de pe hard-disk esueaza. Multe probleme marunte pot fi rezolvate pe loc cu o discheta de pornire. Este bine sa ai una pregatita in trusa de scule pentru intretinerea computerului. Toate operatiile de mai sus pot fi efectuate numai in prezenta kitului de instalare a sistemului Windows, furnizat de regula pe CD. Pentru a instala (si uneori si pentru a dezinstala) componente ale unui program sau programul intreg, este necesar sa avem la indemana, pe CD, discheta sau pe hard-disk, kitul de instalare pentru programul respectiv. Pentru operarea cu componentele sistemului Windows si pentru crearea dischetei de pornire, este necesar kitul de Windows. In concluzie, din Add/Remove Programs ai controlul asupra aplicatiilor de Windows instalate si asupra componentelor optionale ale sistemului Windows. in schimb, de aici nu poti controla si instalarea aplicatiilor MS-DOS care pot rula sub Windows. Dar acestea sunt tot mai rar folosite. Exercitii 50. Exploreaza lista de programe instalate pe computer. Daca exista programe care nu stii la ce folosesc, le poti cauta iconul in Start Menu/Programs si le poti lansa ca sa vezi ce fac. Daca ti se par inutile, le poti dezinstala asa cum am aratat mai sus. 51. Exploreaza lista de componente ale sistemului Windows. Poti afla detalii despre componente din Start Menu/Help, si daca vrei sa instalezi componente care crezi ca ti-ar folosi, le poti instala; la fel, daca gasesti componente pe care nu crezi ca le vei folosi curand, le poti dezinstala. 52. Creeaza o discheta de pornire, scriind Startup Disk Win98 pe eticheta ei, si pastreaz-o impreuna cu accesoriile (CD-uri, documentatii) primite la cumpararea computerului, pentru orice eventualitate.

Lectia 18. LUCRU CU DISKETA


Cu aceasta lectie incepem o serie de lectii dedicate folosirii diverselor dispozitive care nu sunt esentiale pentru functionarea computerului, dar care sunt utile pentru diverse operatii. Este vorba de dispozitivele de tipul removable device ("dispozitive care pot fi scoase din computer"). Daca scoatem aceste dispozitive din computer, el va functiona in continuare si va putea fi folosit, lipsindu-i doar functiile suplimentare conferite de prezenta dispozitivelor respective. Un dispozitiv foarte util acum cativa, dar tot mai rar folosit astazi, este discheta (numita si floppy-disk). Pentru a folosi dischete pe computer, acesta trebuie sa fie dotat cu o unitate de discheta (floppy-drive), care este acel dispozitiv cu ajutorul caruia o discheta poate fi citita sau scrisa de computer. La ora actuala, cele mai frecvent folosite sunt dischetele de 3.5 inci. Unitatea floppy nu este indispensabila pentru pornirea si folosirea computerelor moderne, care au sistemul de operare si aplicatiile instalate pe hard-disk.

Dar pentru anumite operatii (stocare de fisiere, copii de siguranta, transport de fisiere de la un computer la altul) se mai folosesc inca dischete. Ca sa poti folosi o discheta pe computer, trebuie sa o introduci in unitatea de discheta, cu partea metalica inainte si cu eticheta in sus. De fapt, daca incerci sa introduci discheta intr-o pozitie gresita, aceasta nu va intra in unitate decat fortand-o, ceea ce poate chiar sa defecteze unitatea. Deci introdu discheta cu grija si fara sa fortezi daca se opreste la jumatate. in timpul operatiilor de citire/scriere pe discheta, ledul (indicatorul luminos) de pe unitatea de discheta este aprins. Ca sa scoti discheta din unitate, asteapta ca ledul sa se stinga (foarte important, altfel risti sa intrerupi operatiile de citire/scriere si astfel sa alterezi informatii pe discheta) si apoi apasa butonul de pe unitatea de discheta. Discheta va fi impinsa automat afara din unitate. Ca sa vezi ce informatii se afla pe discheta introdusa, deschide My Computer si da dublu click pe iconul unitatii floppy (de obicei este notat cu A:). Daca ai doua unitati de discheta pe computer, a doua va fi notata cu B:, iar prima isi pastreaza notatia A: (ca si atunci cand ai una singura). Astfel vei putea explora sistemul de fisiere de pe discheta respectiva, si poti face transferuri de fisiere/directoare sau orice alte operatii, ca si cum ar fi pe hard-disk. Nu uita, daca vrei sa scrii sau sa modifici fisiere de pe discheta, este necesar ca protectia la scriere a dischetei sa fie dezactivata. Este vorba de acel mic "zavor" patrat aflat intr-un colt al dischetei, intr-un locas dreptunghiular in care poate culisa daca il impingi cu unghia sau cu un alt obiect ascutit. Cand zavorul este impins spre coltul dischetei, protectia este activa si nu se pot face modificari pe discheta. in acest caz, orice operatie de scriere pe discheta va esua cu un mesaj de eroare. Dezactivarea protectiei se face impingand zavorul in celalalt capat al locasului dreptunghiular. O operatie importanta pentru o discheta, inainte de a o folosi, este formatarea dischetei. Daca dai click-dreapta pe iconul unitatii de discheta din My Computer, in meniu apare si comanda Format. O formatare completa (Full) dureaza mai mult, dar este recomandata in cazul unei dischete aflate la prima utilizare sau care nu a mai fost folosita de mai multe luni. Dischetele noi se vand, la ora actuala, preformatate, deci adesea nu mai au nevoie de formatare la inceput. Dar daca discheta nu este formatata, insusi sistemul de operare iti va propune sa o formatezi. Formatarea sterge toate fisierele de pe discheta, deci trebuie sa ai grija sa salvezi fisierele de pe o discheta inainte de a o formata, daca mai ai nevoie de ele. Poti face formatarea rapida (Quick) a dischetei atunci cand pe ea sunt multe fisiere pe care vrei sa le stergi ca sa folosesti discheta pentru alte fisiere. Formatarea rapida a dischetei va dura mult mai putin decat stergerea tuturor fisierelor de pe discheta, unul cate unul. Durata de viata a unei dischete este, in medie, de cativa ani, dar aceasta poate varia de la o discheta la alta, in functie si de intensitatea utilizarii ei. O discheta folosita des, pe care s-au scris si rescris de multe ori fisiere, poate avea o durata de viata mai scurta, de numai un an sau cateva luni. Daca o discheta incepe sa dea erori (nu se poate citi un fisier de pe ea, de pilda), este posibil ca pe ea sa fi aparut defecte fizice, sau calitatea inregistrarii magnetice sa fi scazut. Poti preveni sau amana astfel de situatii daca feresti discheta de lovituri si zgarieturi, ca si de surse de caldura, de campuri electromagnetice si de lichide sau praf. Un magnet poate altera inregistrarile de pe discheta, deci ai grija unde asezi dischetele. Despre metode de recuperare si intretinere a dischetelor vom mai vorbi intr-o lectie despre operatii de intretinere pe discuri. Discheta pare sa devina un fel de inlocuitor modern al caietului sau cartii. Pe o discheta pot incapea cateva carti de marime medie. Utilizarea ei este relativ simpla, dar astfel de trucuri sunt importante ca sa fie si eficienta. Exercitii

53. Eticheteaza dischetele pe care le ai, lipind pe ele o eticheta si dand cate un nume fiecarei dischete. Astfel vei putea sa tii, intr-un fisier, evidenta fisierelor stocate pe dischete. Daca ai multe dischete si daca tii la zi aceasta evidenta, iti va fi usor sa gasesti discheta pe care se afla un anumit fisier, altfel ar trebui sa cauti pe fiecare discheta, punand-o in unitate. 54. Daca ai dischete pe care vrei sa pastrezi fisiere timp indelungat, o data la cateva luni este bine sa reimprospatezi datele de pe discheta, ca sa eviti scaderea calitatii inregistrarii magnetice cu timpul. Poti face asta copiind continutul dischetei pe hard-disk, formatand discheta si apoi copiind pe ea din nou continutul initial.

Lectia 19. LUCRUL CU CD-URI


Computerul modern este aproape de neconceput fara o unitate CD-ROM, deoarece pe CD-uri se inregistreaza astazi multe programe utile, documente si imagini, sau chiar se poate asculta muzica de pe CD-uri audio. Operarea cu unitatea CD-ROM este destul de simpla, dar trebuie sa ai grija pentru a nu scurta viata unitatii CDROM sau a CD-ului printr-o operare neglijenta. Un CD (prescurtare de la Compact Disk) este - ca aspect - un disc din plastic lacuit, iar pe el se pot inregistra date printr-un procedeu pe baza de laser, intr-o unitate CD-ROM speciala numita CD-Writer (sau CD-RW, de la CDReadWrite). Deci inregistrarea nu este magnetica (asa cum este in cazul dischetei sau a hard-disk-ului) ci fizica, laserul producand pe suprafata discului minuscule deformari. Cele mai raspandite (si mai ieftine) sunt CD-urile care nu pot fi inscrise decat o singura data, deformarile produse prin scrierea pe suprafata lor fiind ireversibile. Exista (dar sunt mai scumpe) si CD-uri Rewritable (reinscriptibile), care suporta mai multe scrieri in sesiuni succesive. inregistrarile pe CD sunt foarte fiabile si pot fi folosite multi ani, spre deosebire de inregistrarile magnetice, care se estompeaza in timp. Ele se pot altera doar daca discul este zgariat sau este deformat in alt mod. Primul lucru pe care il faci ca sa folosesti un CD este sa introduci CD-ul in unitate. Cel mai probabil este ca ai un CD-R (CD-Reader), deci o unitate capabila doar sa citeasca CD-uri, dar nu si sa le inscrie. Pe partea frontala a unitatii exista cateva butoane, dintre care unul este butonul Eject. Butoanele sunt functionale numai daca unitatea este alimentata, deci daca este pornit computerul. Apasand pe butonul Eject, iese in afara platanul pe care trebuie asezat CD-ul. Se pune CD-ul in platan cu atentie, ca sa se aseze corect in locasul din platan, cu fata inscrisa (de obicei cea fara eticheta, si pe care se vede invers seria inscrisa aproape de centrul discului) in jos, si se apasa din nou butonul Eject (sau se poate impinge usor platanul) pentru ca platanul sa intre inapoi in unitate, cu tot cu CD. Sistemul Windows poate lansa automat in executie CD-ul, daca are activata o optiune numita Autoinsert Notification. Daca este vorba de un CD Audio, se lanseaza automat programul CD-Player (un accesoriu instalat odata cu sistemul Windows) sau un alt program de tip audio-player care a fost configurat ca player implicit pentru CD-uri audio, si acesta incepe sa redea muzica de pe CD in boxele sau castile conectate la placa ta de sunet. Daca este un CD cu programe, autoexecutabil, atunci intra automat in executie un program de pe CD. Daca nu doresti ca CD-ul sa porneasca automat vreun program la pornire, ai doua solutii: O solutie permanenta, care va face ca CD-ul sa nu intre niciodata in executie automata, este prin dezactivarea optiunii Autoinsert Notification. Deschide Control Panel/System si mergi la rubrica Device Manager. in arborele de dispozitive, la CD-ROM, selecteaza unitatea CD-ROM si da click pe Properties. in rubrica Settings gasesti optiunea Autoinsert Notification, si o poti dezactiva. Ca sa o reactivezi mai tarziu, revino aici si bifeaza aceeasi optiune. O solutie de moment, ca sa nu porneasca automat CD-ul introdus: tine apasata tasta Shift in momentul in care CD-ul intra in unitate.

Nu va mai fi lansat automat nici un program, chiar daca este activata optiunea Autoinsert Notification. Pe unitatea CD-ROM vei gasi si o mufa pentru casti, alaturi de un potentiometru pentru reglarea volumului sonor. Acestea iti permit sa asculti muzica de pe CD-uri Audio direct de la unitatea CD-ROM, conectand castile (sau chiar boxele) la mufa de pe ea, deci fara sa te folosesti de placa de sunet. Chiar daca nu ai placa de sunet, poti asculta muzica punand un CD-Audio in unitate. Dar daca unitatea CD-ROM nu dispune si de un buton Play pe ea (si acest buton lipseste la unele tipuri de unitati), nu poti lansa redarea muzicii de pe CD decat folosind un program de tipul CD-Player. Uneori un CD nu este citit bine, sau este citit cu greutate. Daca unitatea citeste bine alte CD-uri, atunci mai degraba este o problema cu CD-ul pe care nu-l citeste bine. Dar daca se comporta la fel si cu alte CD-uri, atunci problema este mai degraba a unitatii. Ca indicatii finale, pastreaza cu grija CD-urile, in huse sau casete care sa le fereasca de praf, de zgarieturi, de orice lucru care le-ar putea distruge. Nu scrie pe ele, deoarece varful pixului sau al creionului poate zgaria suprafata CD-ului, facandu-l inutilizabil. Eventual, poti scrie pe CD-uri doar folosind un marker cu varf foarte moale, care nu zgarie. Si unitatea trebuie ferita de praf, fiindca acesta se va depune pe capul de citire si dupa o vreme ea nu va mai putea citi bine datele. Daca obisnuiesti sa folosesti unitatea CD-ROM ca sa rulezi programe (jocuri, mai ales) cu CD-ul in ea, aceasta o poate face sa se uzeze mult mai repede, si dupa nici un an s-ar putea sa ai nevoie de o unitate noua. Exercitii 1. Observa cum reactioneaza computerul tau cand introduci un CD in el. Daca nu vrei sa porneasca automat CD-Playerul din Windows sau un program de pe CD, dezactiveaza optiunea Autoinsert Notification. 2. Daca ai multe CD-uri cu programe, ca sa gasesti programele de pe ele adesea trebuie sa cauti intens pe mai multe CD-uri pana gasesti. Dar poti sa-ti faci o lista cu programele de pe CD-uri, intr-un fisier de pe hard-disk (sau folosind un program care iti permite sa gestionezi lista de programe de pe CD-urile tale), si fiecare CD sa aiba o eticheta. Cand cauti un program, te uiti in lista si vezi imediat pe care CD se afla. Vei proteja astfel unitatea CD-ROM, scutind-o de operatii in plus si de o uzura inutila.

Lectia 20. ORGANIZAREA HARD-DISK-ULUI


Dupa prezentarea lucrului cu discheta si unitatea CD-ROM, sa discutam si despre hard-disk. Dintre toate unitatile de disc din computer, capabile sa pastreze pe ele date sub forma de directoare (sau foldere) si fisiere, hard-disk-ul este cel mai important, deoarece sistemul de operare se afla pe el si functionarea intregului computer depinde de buna organizare si intretinere a datelor de pe hard-disk. La inceput, hard-disk-ul trebuie organizat pentru folosirea suprafetei lui in mod eficient de catre sistemul de operare, deoarece din fabricatie el vine ca un disc magnetic a carui suprafata este neorganizata. Prima operatie la care este supus hard-disk-ul, pentru a putea stoca directoare si fisiere, este operatia de partitionare. Aceasta se face cu un program special (FDISK), si are ca efect impartirea suprafetei discului in partitii. O partitie este o zona continua (compacta) a suprafetei fizice a hard-disk-ului, iar definirea partitiilor este la alegerea utilizatorului, in functie de felul in care doreste sa utilizeze suprafata discului magnetic. Daca discul este mic (de pilda, sub 2 GB), atunci el poate sa contina o singura partitie, care ocupa toata suprafata discului. Dar este bine ca un hard-disk de capacitate mai mare sa contina mai multe partitii, deoarece sistemul va opera mai usor cu mai multe partitii mici, decat cu una singura, dar foarte mare. Oricum, partitionarea este o operatie delicata, deoarece atunci cand creezi o partitie noua, datele de pe suprafata alocata noii partitii sunt sterse. Exista si programe speciale (de exemplu Partition Magic) care permit modificarea partitiilor existente fara pierderea datelor de pe ele.

Dar partitionarea este o operatie rara, facuta de regula atunci cand sistemul este reinstalat complet, sau cand se fac modificari majore in configurarea lui. Urmatoarea operatie, care trebuie aplicata fiecarei partitii noi, este formatarea, realizata cu o comanda FORMAT sau cu orice utilitar capabil sa faca operatii de formatare. Aceasta pregateste suprafata alocata partitiei ca sa primeasca pe ea directoare si fisiere. intreaga suprafata este impartita in blocuri de aceeasi dimensiune, si se poate face si o verificare a functionarii corecte a blocurilor. Si operatia de formatare trebuie facuta cu precautie, deoarece datele din partitia formatata vor fi sterse, deci in prealabil trebuie salvate acele date care nu trebuie sa se piarda. Daca ai mai multe partitii, poti "goli" o partitie de datele utile, mutandu-le in celelalte partitii, dupa care poti formata partitia atunci cand se simte nevoia. Dar si aceasta operatie este relativ rara, si adesea se face numai la instalarea unui nou sistem de operare sau la o reorganizare generala a hard-disk-ului. Operatiile de partitionare si formatare pot fi facute folosind o discheta de boot (de pornire) care contine programele FDISK si FORMAT. Este bine sa-ti faci o discheta de boot pentru sistemul tau Windows, astfel: pregateste o discheta noua (fara defecte), si pune-o in unitate, apoi deschide Control Panel. in modulul Add/Remove Programs gasesti rubrica StartUp Disk. Aici trebuie doar sa urmezi instructiunile de pe ecran, de fapt sa dai click pe Next, fiindca nu ti se cere sa alegi optiuni. in final, ai o discheta utila pentru pornirea sistemului si pentru anumite operatii de intretinere si depanare a lui. Pastreaza cu grija aceasta discheta, nu se stie cand vei avea nevoie de ea, si ea poate rezolva simplu multe situatii aparent fara iesire. Partitionarea si formatarea pot fi facute si direct din Windows, cu exceptia operatiilor de acest gen care se fac asupra discului ce contine sistemul de operare (de regula, discul C:). Este recomandata efectuarea acestor operatii la inceput cu ajutorul cuiva care stie exact ce face, sau cel putin dupa ai citit atent instructiunile de folosire a comenzilor respective, ca sa nu risti greseli grave. Dupa ce ai formatat o partitie noua, la repornirea sistemului Windows ea devine utilizabila ca disc logic prin primirea unei litere noi cu care este notata in Windows Explorer si in orice alt program de operare cu fisiere si cu discul. Din acel moment, poti copia pe noua partitie directoare si fisiere. Retine ca, prin partitionare, un disc fizic (hard-disk-ul, de pilda) poate contine unul sau mai multe discuri logice. Exercitii 57. Creeaza o discheta de boot (un Startup Disk) dupa indicatiile din lectie. Pune-i o eticheta si pastreaz-o cu grija. 58. Poti exersa formatarea pe o discheta. in My Computer, dupa ce ai pus discheta (neprotejata la scriere) in unitate, dai click-dreapta pe iconul dischetei (notat cu A:) si alegi din meniu comanda Format. Similar se face si pentru hard-disk, dar exercitii de partitionare si formatare cu hard-disk-ul merita sa faci doar daca acesta este gol, si nu cand ai date utile pe el.

Lectia 21. INTRETINERE PE DISC


In timpul functionarii pot sa apara accidente sau alterari care afecteaza structura fizica sau logica a discului, facand operarea cu el dificila sau chiar imposibila in anumite zone. De aceea, periodic sunt necesare operatii de intretinere, care pot fi facute cu ajutorul unor programe specializate in intretinerea sistemului de fisiere si de discuri din Windows. O operatie importanta de intretinere este scanarea discului. De pilda, dupa o pana de curent sau o oprire fortata a sistemului, la repornire sistemul lanseaza automat programul SCANDISK ca sa faca o scanare logica a discurilor din sistem. in cursul acestei operatii se verifica daca directoarele si fisierele de pe disc au o structura logica functionala, dat fiind ca in urma unor evenimente ca opririle

anormale pot ramane pe disc fisiere deschise, ceea ce va ingreuna gestionarea spatiului pe disc. Defectele logice sunt detectate si reparate automat in cursul acestei operatii. Poti lansa oricand programul Scandisk sub Windows, din meniul de Start, Programs, Accessories, System Tools, si poti scana logic (cu optiunea Standard) sau fizic (cu optiunea Thorough) oricare disc din sistemul tau, inclusiv dischetele si CD-urile (desi scanarea CD-urilor nu va permite si corectarea eventualelor erori de pe ele). Scanarea fizica se refera la verificarea fizica a functionalitatii blocurilor in care este impartita fiecare partitie. in timp, discul se uzeaza si pot aparea pe el defecte fizice (prin zgarieturi, de pilda) care fac ca, daca se inscriu date peste un bloc cu defect fizic, acele date apar diferit la citire, deci acel bloc nu mai prezinta garantia ca va putea fi folosit ca sa memoreze corect date. Scanarea fizica testeaza fiecare bloc si, daca se determina vreun bloc defect, acel bloc este "marcat" (se inregistreaza pozitia lui pe disc) ca sa nu mai fie folosit in viitor. in felul acesta, datele vor fi inscrise pe viitor numai in blocuri valide. Dupa mai multi ani de functionare, un hard-disk poate aduna multe blocuri defecte (bad blocks), si la un moment dat poate fi necesara inlocuirea lui completa, mai ales daca incep sa apara tot mai frecvent defecte noi, semn ca hard-disk-ul are deja o uzura avansata. Operatiile de scanare logica pot fi facute la comanda manuala ori de cate ori se simte nevoia, iar cele de scanare fizica (care au si o durata mai lunga) se recomanda o data la 2-3 luni, sau daca apar erori de citire/scriere pe disc. In timpul scanarii trebuie oprite orice alte programe care ar putea functiona in culise (de ex.antivirus, screensaver etc.) sau pe ecran, deoarece acestea pot intra in functiune brusc si pot intarzia sau bloca procesul de scanare. Tot periodic (in medie, cam la o luna) este recomandata si operatia de defragmentare, cu ajutorul programului Defrag, pe care il gasesti in acelasi meniu din Windows ca si pe Scandisk. Defragmentarea are ca obiectiv rearanjarea informatiilor dintr-o partitie (de pe un disc logic) intr-o forma compacta. La inceput, datele sunt puse "la rand" pe suprafata discului, dar in timp ele sunt mutate dintr-un loc in altul, si la un moment dat alterneaza zone de date cu zone goale. Cu cat sunt mai multe alternante de acest fel, cu atat se spune ca discul este mai fragmentat. Fisierele mari, nemaigasind un loc liber compact unde sa fie plasate, vor fi impartite in bucati risipite pe disc, astfel incat programele care le folosesc au mai mult de munca sarind de la un fragment la altul. Prin defragmentare, fisierele sunt asezate in zone continue pe disc, iar intregul disc ajunge sa fie impartit doar in doua zone: o zona de date, continua, urmata de o zona libera, tot continua. Cu aceste zone, sistemul functioneaza mult mai bine. Si in timpul defragmentarii trebuie avut grija ca sistemul sa nu mai ruleze si alte programe, fiindca acestea pot determina reluarea de la inceput a procesului de defragmentare (care si asa dureaza destul de mult, putand ajunge si pana la cateva ore, daca ai un sistem lent si un hard-disk mare). Detalii despre folosirea programelor Scandisk si Defrag gasesti chiar in meniul Help din ele. Retine ca este foarte important ca scanarea si defragmentarea sa fie facute numai cu programele specifice sistemului de operare sub care este folosit un disc, altfel se risca deteriorari ale informatiilor. De pilda, daca scanezi un disc folosit sub Windows98 cu un SCANDISK pentru MS-DOS, poti avea surpriza ca unele nume lungi de fisiere apar trunchiate dupa scanare, deoarece sistemul MS-DOS accepta doar 8+3 caractere in numele fisierelor. De asemenea, este bine de evitat oprirea fortata a operatiilor de scanare si defragmentare. Operatiile de intretinere periodica sunt foarte utile, deoarece in timp se pot aduna o multime de mici defecte logice care ingreuneaza simtitor functionarea sistemului. Exercitii 59. Scanarea fizica si/sau logica nu implica riscuri deosebite pentru datele de pe disc. Poti scana imediat toate discurile logice aflate pe hard-disk. 60. Nici defragmentarea nu implica riscuri speciale pentru datele de pe disc. Poti defragmenta imediat toate discurile logice aflate pe hard-disk.

Lectia 22. CURATENIE PE DISC

O alta operatie utila de intretinere este curatenia pe hard-disk. Este vorba de stergerea fisierelor inutile care tind sa se adune din cauza unor imperfectiuni ale sistemului Windows, sau pur si simplu datorita modului in care este folosit sistemul. Cu timpul, spatiul liber pe hard-disk devine tot mai mic, si daca se umple prea mult discul, sistemul ajunge sa lucreze greu sau chiar sa nu mai poata lucra, deoarece el foloseste spatiu de pe hard-disk pentru operatiuni curente, indiferent de programul cu care lucrezi. De pilda, daca instalezi un program nou, aceasta operatie inseamna si copierea fisierelor programului pe disc. Unele fisiere sunt plasate in folderul programului, altele (biblioteci de sistem, de pilda, cu extensia DLL) pot fi plasate in C:\Windows\System sau in alte foldere de sistem. De asemenea, programul este inregistrat in registrii Windows, adica intr-un fisier de sistem special care astfel creste cu datele noi. La dezinstalarea programului, majoritatea fisierelor instalate sunt sterse, dar unele dintre ele raman in sistem, ca si datele din registri, astfel incat sistemul tau se "ingrasa" treptat. O solutie este, deci, sa instalezi cat mai putine programe noi, iar daca instalezi prea multe, sa le dezinstalezi pe cele pe care nu le folosesti frecvent. Dar ca sa eviti ramanerea de fisiere nefolosite in sistem, ar trebui sa folosesti programe specializate in pastrarea evidentei fisierelor instalate pentru fiecare aplicatie si stergerea lor integrala la dezinstalare. Un exemplu este programul Norton CleanSweep care, daca il lansezi inainte sa instalezi ceva nou, urmareste ce fisiere se instaleaza si unde, iar la dezinstalarea aplicatiei instalate astfel iti permite sa stergi tot ce s-a instalat pentru aplicatia respectiva. Dar aceasta este doar o sugestie, daca vrei sa-ti optimizezi operatiile de instalare/dezinstalare. Mai la indemana este stergerea fisierelor inutile care se aduna pe hard-disk, folosind programul utilitar Disk Cleanup, care face parte din Windows si se instaleaza odata cu acesta. Poti lansa acest program in mai multe feluri: Direct, din meniul de Start, Programs, Accessories, System Tools. Se deschide o fereastra mica in care poti alege pe care disc vrei sa faci curatenie, dupa care apare fereastra principala Disk Cleanup, unde ai mai multe rubrici si optiuni, descrise mai jos. In rubrica Disk Cleanup poti alege ce categorie de fisiere vrei sa fie sterse, printre care sunt mai des intalnite urmatoarele categorii: o Temporary Internet Files ("fisiere temporare din Internet") - fisiere incarcate de programele de Internet; daca le stergi, le vei putea regasi pe Internet. o Offline Web Pages ("pagini web offline") - pagini de web copiate pe discul tau cu optiune de citire offline; ele au fost copiate integral pe disc, dar daca le stergi, le poti copia din nou de la sursa lor de pe Web. o Downloaded Program Files ("programe copiate prin download") - fisiere copiate din arhivele de programe din Internet, prin FTP sau chiar prin browser. Daca sunt programe utile, atunci pastreaza-le sau copiaza-le pe dischete sau pe CD inainte sa le stergi. o Recycle Bin ("cosul de gunoi") - fisierele plasate in cosul de gunoi prin comenzi uzuale de stergere (Delete). o Temporary Files ("fisiere temporare") - fisiere create de programele folosite sub Windows si de sistemul de operare. Ele tind sa se adune in directoare precum C:\Windows\Temp si din cand in cand este utila stergerea lor. Butonul View Files iti permite si sa vezi ce fisiere au fost gasite din fiecare categorie, inainte de stergere. In rubrica More Options poti dezinstala componente de Windows sau aplicatii instalate, ca sa faci loc pe disc. In rubrica Settings poti bifa o optiune de a rula automat Disk Cleanup atunci cand discul ajunge sa fie prea plin. Dupa ce ai bifat optiunile dorite, dai click pe butonul OK ca sa aiba loc stergerea, sau pe Cancel daca te razgandesti.

Din My Computer, daca dai click-dreapta pe iconul unui disc si alegi Properties, apare o fereastra in care, in rubrica General, ai butonul CleanUp. Acesta deschide aceeasi fereastra Disk Cleanup si procedura in continuare este aceeasi descrisa mai sus. Prin programare, poti face ca stergerea fisierelor inutile sa se faca automat la intervale de timp specificate de tine, sau in anumite momente ale lucrului. Pentru asta trebuie sa folosesti Maintenance Wizard, program pe care il gasesti tot in System Tools. El iti permite sa automatizezi mai multe sarcini, printre care se numara scanarea si defragmentarea discurilor, si stergerea fisierelor cu Disk Cleanup. Pentru fiecare dintre sarcini, butonul Schedule sau Reschedule iti permite sa stabilesti momentele cand vrei sa se execute automat sarcina respectiva, daca este pornit computerul, astfel: When idle - cand computerul nu este folosit, dar este in functiune. Poti alege dupa cat timp (minute) de neutilizare sa inceapa automat executia unei sarcini de intretinere. At System Startup - la fiecare pornire a computerului se executa sarcina cu aceasta programare. At Logon - la fiecare intrare in retea, daca lucrezi intr-o retea locala. Daily - zilnic, si trebuie sa specifici la ce ora din zi. Weekly - saptamanal, si trebuie sa alegi ziua din saptamana si ora. Monthly - lunar, si trebuie sa alegi in care zi a lunii si la ce ora. Once - o singura data, si trebuie sa specifici exact data si ora. In acest fel, nu mai ai grija intretinerii, si aceasta se executa automat daca lasi computerul pornit la orele stabilite in programare, deci trebuie sa faci o programare cat mai atenta. Cu aceasta programare a intretinerii, se vede si marele avantaj al folosirii computerului pentru automatizarea anumitor sarcini prin programe specializate. Exercitii 61. Executa Disk Cleanup pornindu-l manual. Observa optiunile, iar inainte de a comanda stergerea fisierelor, arunca o privire in folderele respective. Dupa stergerea fisierelor, verifica din nou ca sa vezi ce a ramas. 62. Programeaza-ti operatiile de intretinere cu Maintenance Wizard. Dupa aceea, un icon nou va aparea in System Tray (langa ceas), si un dublu-click pe el iti da acces la sarcinile programate, in caz ca vrei sa le reconfigurezi

Lectia 23. PLACA DE SUNET


Continuand prezentarea modului de operare cu diversele dispozitive ale computerului sub Windows 98, vom vorbi despre placa de sunet. Aceasta nu este o piesa vitala pentru functionarea computerului, dar daca vrei sa asculti muzica si inregistrari vocale, sau macar sa auzi sunetele generate de aplicatii, atunci neaparat ai nevoie de o placa de sunet si de boxe sau casti audio in care sa poti auzi sunetele. Placa de sunet se monteaza inauntrul cutiei principale a computerului, intr-o priza adecvata de pe placa de baza, iar in spatele cutiei se vad doar mufele ei, de regula mufe rotunde de tip jack. Majoritatea placilor de sunet au cel putin urmatoarele mufe (in dreptul lor apar chiar denumirile de mai jos, sau mici simboluri sugestive): LINE OUT sau SPEAKER - este iesirea audio, unde se conecteaza cablul care va duce sunetul redat catre boxe sau casti. LINE IN - este intrarea audio, prin care poti introduce in computer sunet de la alte dispozitive de redare audio (radio, casetofon, etc.) pentru prelucrari sau inregistrari digitale. MIC - este intrarea de microfon, deci aici se conecteaza cablul unui microfon, daca vrei sa inregistrezi sau sa amplifici prin computer inregistrari de voce sau de sunet din mediul local. Daca placa de sunet este corect instalata si configurata, atunci ar trebui sa auzi sunete pe computerul tau, iar in System Tray ar trebui sa apara un mic icon de forma unui difuzor galben. Din acel icon, denumit Volume Control ("controlul volumului") poti regla volumul sunetului pe care il auzi in boxe sau in casti, direct din computer, daca pui sageata de la mouse pe el si dai un click.

Va aparea un indicator de forma unui potentiometru, si poti regla din el volumul, tragand in sus si in jos de cursorul lui. Iar daca dai un dublu-click pe Volume Control, se deschide o fereastra mai mare, denumita tot Volume Control, unde ai posibilitatea sa controlezi volumul pentru multe alte dispozitive. De unde or fi aparut atatea dispozitive de sunet ? Placa de sunet este o asa-numita componenta multimedia, denumire care include o diversitate de componente hardware (placi electronice) audio si video, si chiar pentru animatie, film, televiziune si telefonie. O astfel de componenta hardware poate sa includa diverse dispozitive, uneori mai multe, alteori mai putine, in functie de tipul placii, si aceste dispozitive sunt ca niste canale de semnal care pot fi reglate separat din panoul Volume Control. Dispozitivele multimedia sunt folosite pentru redarea (sonora sau vizuala) a fisierelor multimedia, si pentru diverse aplicatii multimedia. Exista multe tipuri de fisiere multimedia: fisiere de sunet (exemple: WAV, MID, MP3), de grafica (GIF, JPG, BMP), video (pot contine film si sunet: AVI, MPG, unele fisiere DAT) etc. Placa de sunet este folosita la redarea fisierelor de sunet si la redarea sunetului din fisierele video. Pentru fiecare tip de fisier, computerul va folosi un anumit dispozitiv multimedia, pe care de regula il selecteaza automat dintre cele disponibile. Ca sa vezi ce dispozitive (devices) multimedia sunt instalate in computerul tau, poti face o vizita in Control Panel, in modulul Multimedia. Ceea ce se gaseste aici variaza mult de la un computer la altul, datorita diversitatii de componente multimedia existente pe piata. insa vei gasi aceleasi rubrici generale: Audio este rubrica pentru setarile canalelor audio. Aici intra si boxele/castile (in sectiunea Playback) si microfonul (in sectiunea Recording). Jos sunt si doua optiuni, dintre care a doua (Show volume control on the taskbar), daca este bifata, face vizibil iconul cu micul difuzor galben care apare langa ceasul computerului. Canalul audio este folosit, de regula, pentru redarea sunetelor simple din aplicatii si pentru redarea fisierelor WAV (un anumit format de fisiere de sunet) si a CD-urilor audio. Video se refera la dispozitive video, si nu la placa de sunet. MIDI este un sistem folosit pentru un anumit tip de inregistrari digitale de sunet (de pilda, fisierele MID), si orice placa de sunet include si un dispozitiv MIDI, care este folosit atunci cand asculti fisiere audio de formate mai complexe. CD Music - aici sunt cateva setari legate de ascultarea CD-urilor audio (CD-uri cu muzica, dar care n-au fost fabricate neaparat pentru a fi ascultate pe computer). Devices - aici vei gasi un arbore cu o multime de dispozitive multimedia, dar nu te speria daca vei gasi foarte multe: majoritatea sunt dispozitive software, adica mici programe care pot fi folosite in cazul in care computerul tau trebuie sa redea anumite formate de fisiere multimedia. Reglajele care pot fi facute pentru placa de sunet in Volume Control sunt destul de simple, si de baza sunt cele de control al volumului si balansului, sau de selectare a dispozitivului optim ca sa fie redat corect un anumit fisier multimedia. Mai exista, pentru fiecare dispozitiv audio, si o optiune Muting ("amutire"), din care poti intrerupe cu totul redarea semnalului provenit de la un anumit dispozitiv. Uneori mai apar probleme in selectarea automata a celui mai bun dispozitiv pentru redarea unui anumit fisier, si atunci acesta poate fi selectat manual din Control Panel/Multimedia. Dar multe probleme legate de sunet pot fi rezolvate printr-o simpla reinstalare a driverelor de sunet. Exercitii 63. Exerseaza reglarea volumului din Volume Control. Ca sa auzi continuu sunet, lanseaza Media Player (din Start/Run, scrii mplayer si apesi pe Enter), si deschide cu File/Open un fisier audio din folderul C:\Windows\Media, unde sistemul instaleaza, de regula, cateva fisiere muzicale ca mostre. 64. Exploreaza dispozitivele multimedia instalate in computerul tau, in Control Panel/Multimedia. Nu trebuie sa modifici nimic deocamdata, ci doar sa te familiarizezi cu datele si optiunile de aici.

Lectia 24. IMPRIMANTA

Una din utilizarile cele mai frecvente ale computerului, mai ales sub Windows, este realizarea de documente si tiparirea lor la imprimanta. Daca ai acces de pe computerul tau la o imprimanta, atunci stii cat de utila este posibilitatea de a tipari pe hartie documentele create in diverse aplicatii cum sunt Microsoft Word, Microsoft Excel ori altele, a imaginilor create in aplicatii grafice, a mesajelor primite prin E-mail sau a paginilor de Web vizitate. in engleza, imprimanta se numeste printer, iar verbul "a tipari" este print. Uneori vei auzi folosita, chiar in romaneste, expresii ca "printerul era pornit" sau "am printat documentul", desi aceste expresii nu apar in dictionarul limbii noastre. Imprimanta poate fi conectata direct la computerul tau, si atunci se numeste imprimanta locala (local printer). La o imprimanta locala poti tipari direct de pe computerul tau, fara nici o legatura cu reteaua. Daca ai intrat in Windows in Safe Mode, atunci imprimanta nu este utilizabila, deoarece ea se numara printre dispozitivele care nu sunt "vazute" de computer in Safe Mode, deci trebuie sa intri normal in Windows ca s-o poti folosi. intr-o retea locala, poate sa existe o imprimanta conectata la unul din computerele din retea, dar partajata (shared) intre toate computerele din acea retea, adica ea poate tipari documente trimise de pe oricare din computerele retelei. O astfel de imprimanta se numeste imprimanta de retea (network printer). Ca sa poti tipari pe ea un document de la un computer oarecare, trebuie sa fie pornit computerul la care este conectata imprimanta si, desigur, reteaua sa functioneze. Orice imprimanta poate fi folosita atat ca imprimanta locala, cat si ca imprimanta de retea, dupa necesitate. in unele retele se folosesc si asa-numite servere de imprimare (print servers). Un print server este un dispozitiv special, conectat in retea, care permite partajarea in retea a unei imprimante fara ca imprimanta sa fie conectata la un computer, ci numai la print server. Astfel, imprimarea documentelor se poate face de la orice computer din retea, fara sa fie nevoie sa fie in functiune un alt computer, este suficient sa fie pornit print server-ul. Indiferent de felul in care ai acces la o imprimanta, ca sa poti tipari documente pe ea este nevoie sa ai instalate, pe computerul tau, driverele imprimantei. Se mai spune "sa ai instalata imprimanta" pe computerul tau. Aceasta nu inseamna neaparat ca trebuie ca imprimanta respectiva sa fie conectata la computerul tau. Poti instala driverele unei imprimante chiar daca nu ai, fizic, imprimanta respectiva. Acest lucru este posibil deoarece programele care pregatesc documente pentru tiparirea la imprimanta au nevoie sa stie dinainte tipul imprimantei pe care vor fi tiparite documentele, ca sa le pregateasca in mod adecvat, deoarece exista diferente intre tipurile de imprimante existente pe piata. Poti instala usor o imprimanta din lista de imprimante incluse in Windows. Deschide meniul de Start, alege Settings si apoi Printers. Se deschide fereastra Printers si aici vei vedea imprimantele instalate. Daca aici apare doar un icon cu numele Add New Printer ("adauga o imprimanta noua"), inseamna ca nu ai nici o imprimanta instalata pe computerul tau, deci documentele tale vor fi pregatite pentru tiparire intr-un mod general, care poate sa nu fie adecvat pentru orice tip de imprimanta. Daca dai un dublu-click pe Add New Printer, se declanseaza procesul de instalare a unei imprimante noi, si vei putea alege cateva optiuni: daca imprimanta instalata este locala sau de retea, daca vei tipari din programe de MSDOS (mai vechi, de pilda din aplicatii scrise in limbajul de programare FoxPro), si in fine tipul imprimantei. Poti alege un tip oarecare ca sa vezi ce se intampla, si trebuie sa ai kitul de Windows la indemana pentru ca driverele pentru imprimanta aleasa sa poata fi copiate din el. Dar daca ai o imprimanta la indemana, si ea nu este in lista, atunci este bine sa procuri driverele pentru ea. De obicei, le cumperi odata cu imprimanta. Le mai poti gasi si pe Internet, la firma producatoare a imprimantei. Daca in lista apar imprimante de la aceeasi firma cu firma care a produs imprimanta ta, dar nu apare si tipul tau de imprimanta, poti incerca sa instalezi driverele pentru tipul imediat urmator din aceeasi serie, presupunand ca driverele acestuia vor sti sa opereze si cu imprimanta ta.

Ori de cate ori ai probleme aparent de nerezolvat cu imprimanta, care sugereaza ca ar fi de vina driverele, poti sa dezinstalezi imprimanta respectiva (stergandu-i iconul din fereastra Printers) si apoi sa o reinstalezi normal. Programele de Windows cu care creezi documente tiparibile au, de regula in meniul File, comenzi pentru imprimarea documentului curent:

Print Setup deschide o fereastra in care poti regla parametri ai tiparirii, inainte de a incepe imprimarea. Aici poti alege formatul hartiei (paper size), de pilda A4; poti indica pozitia colii la imprimare: in picioare (Portrait = portret) sau culcata (Landscape = peisaj); intensitatea imprimarii (de pilda Economic pentru economie de tus atunci cand faci doar probe de tiparire) si altele. Print Preview iti permite sa vezi pe ecran, inainte de a incepe imprimarea, cum vor apare paginile tiparite pe hartie, ca sa le ajustezi daca nu esti multumit de asezarea textului in pagina. Print este comanda cu care poti lansa imprimarea, dupa ce ai stabilit cativa parametri pentru comanda curenta, specifici documentului tiparit. Aici poti stabili marginile de imprimare (spatiul care trebuie lasat pe coala intre text si marginea colii) si ce pagini vrei sa tiparesti - de pilda, poti tipari toate paginile documentului (All), anumite pagini (1-3, sau paginile 3, 5 ,8), sau zona de text selectata pe ecran (Selection) sau chiar poti indica pe care imprimanta se va face tiparirea, in caz ca ai acces la mai multe imprimante, sau ai instalate pe computer mai multe imprimante diferite. Dupa ce ai fixat parametrii necesari, dai click pe OK si incepe tiparirea. Nu uita sa pornesti imprimanta si sa pui hartie in cutia ei.

Pe bara de butoane se gaseste adesea si un buton Print, cu imaginea unei imprimante, dar acesta porneste imediat imprimarea intregului document, fara sa-ti mai dea posibilitatea sa reglezi parametri ai imprimarii, deci iti recomand sa-l folosesti numai daca ai reglat deja toti acesti parametri. Chiar daca nu ai o imprimanta instalata pe computerul tau, poti oricand sa tiparesti un document la imprimanta pe un alt computer. il transporti pe discheta, il copiezi pe un computer cu imprimanta si il tiparesti cu o comanda adecvata, eventual dupa ce verifici daca el se vede in Print Preview asa cum te asteptai sa se vada. Unele firme ofera servicii de imprimare, pentru aceia care nu au o imprimanta proprie. In general, folosirea imprimantei este simpla si este bine explicata in manualul tehnic al imprimantei. De aceea este de preferat sa-l ai la indemana daca ai probleme tehnice cu imprimanta: multe probleme se pot rezolva usor, fara a apela la specialisti, daca urmezi indicatiile din manual. In concluzie, este foarte util sa stii sa tiparesti documente la imprimanta, si la ora actuala majoritatea serviciilor de birou se bazeaza pe documente tiparite la imprimanta. Exercitii

1. Instaleaza o imprimanta oarecare pe computerul tau (daca nu ai deja una instalata) si exploreaza-i

configurarea, dand click-dreapta pe iconul ei din fereastra Printers si alegand Properties. Vei regasi si parametrii descrisi mai sus. 2. Daca ai o imprimanta la dispozitie, poti exersa oricand tiparirea de documente, cu folosirea comenzii Print Preview inainte de imprimare, si incercand diverse optiuni de imprimare.

Lectia 25. LUCRUL CU MODEMUL


Vom incheia lectiile despre utilizarea diverselor componente ale computerului, cu modemul, cel prin care te conectezi la Internet si prin care poti trimite sau primi mesaje de E-mail si aceste lectii, daca nu lucrezi dintr-o retea locala. De fapt, modemul este un dispozitiv care poate fi folosit si in alte tipuri de comunicatii, tot pe linie telefonica. Modemul este un dispozitiv care permite modularea si demodularea semnalului electric pentru transmiterea lui pe cablu telefonic la distanta mare.

De aici ii vine si denumirea. Folosind un modem, computerul este capabil sa stabileasca o legatura la distanta cu un alt modem si poate sa faca schimb de date cu acesta. Legatura se poate face fie prin apel la un numar telefonic, daca se foloseste linia telefonica obisnuita, fie pe linii telefonice dedicate, directe, care pot stabili legaturi permanente intre doua puncte fixe. Practic, modemul este doar un dispozitiv de telecomunicatie care poate fi controlat de catre computer prin intermediul programelor de comunicatie, si exista diverse utilizari ale lui:

acces la Internet prin conectare (prin dialup sau pe linie inchiriata) la un furnizor de acces Internet, dupa care se pot folosi diverse servicii de Internet cu ajutorul programelor-client specializate; conectare prin dialup la servere de diverse tipuri ( BBS-uri, servere de jocuri sau de servicii specializate etc.) pentru operare interactiva pe acele servere (care pot sa nu aiba nici o legatura cu Internetul); transmitere de faxuri prin apel telefonic la numere de fax, faxurile transmise putand sa contina imagini ale unor documente de pe computerul propriu; receptie de apeluri telefonice, daca modemul si computerul sunt in functiune si un program care poate sesiza apelurile este activ. Programul receptioneaza apelurile, poate raspunde automat (ca un robot telefonic) si poate inregistra un mesaj vocal din partea celui care suna. Unele modemuri (fax-modem) pot receptiona si faxuri sosite pe numarul tau in lipsa ta, daca sunt configurate corespunzator. jocuri prin modem, pentru acele jocuri care pot fi jucate de la distanta, prin modem telefonie peste Internet, folosind programe speciale care permit purtarea de convorbiri sonore prin servere de Internet, dupa un apel la un numar de telefon sau la un computer (unele modemuri, numite voicemodem, au si componente pentru transmisii de sunet, deci mufe pentru microfon si casti/boxe audio, ca placile de sunet).

Dupa cum vezi, sunt multe utilizari posibile pentru un modem, si acestea nu sunt singurele. Daca modemul este instalat si configurat corect, atunci acelasi modem poate fi folosit alternativ de programe diferite, pentru aplicatii specifice. Desigur, nu vei putea folosi simultan doua programe care folosesc acelasi modem in scopuri diferite, decat daca legatura folosita de ambele programe este cu acelasi server sau interlocutor. Asta pentru ca nu poti suna simultan, pe aceeasi linie telefonica, la doua numere diferite. Trebuie sa intrerupi legatura cu primul ca sa stabilesti legatura cu al doilea. Configurarile modemului sunt accesibile in Control Panel/Modems. Ca orice dispozitiv de telecomunicatii, modemul are multi parametri tehnici pe care este foarte recomandat sa nu-i modifici la intamplare, fiindca il poti deregla foarte usor, setarile modemului trebuind sa fie foarte precise pentru performante optime. La instalare, modemul primeste configurari standard, care functioneaza in majoritatea cazurilor, si rareori este nevoie de modificari pentru conditii tehnice mai speciale. Pe de alta parte, fiecare program care foloseste modemul poate avea setari specifice. in general, aici trebuie sa inscrii numarul la care vei suna pentru stabilirea legaturii, si poate si viteza optima de lucru. Instructiunile programului respectiv trebuie studiate cu atentie, pentru a intelege cum il poti configura optim. Daca toate configurarile sunt corect facute la instalarea programului, acesta preia controlul modemului si tot ce ai de facut apoi este sa dai comenzi simple de operare pentru stabilirea si desfasurarea comunicatiei sau a transmisiei de date. Dialup Networking este cel mai cunoscut program de Windows care foloseste modemul. Fiecare icon de aici contine configurarile specifice unei conectari la un anumit numar de telefon. Daca vrei sa suni la diferite servicii accesibile prin modem, trebuie sa definesti cate o configurare diferita pentru fiecare numar de telefon, cu parametri specifici. Gasesti iconul Dialup Networking daca deschizi My Computer.

In concluzie, cu modemul nu vei avea de-a face decat o data la instalare, si apoi in caz ca doresti sa instalezi noi aplicatii care folosesc modemul. La ora actuala, mai ales datorita raspandirii Internetului, modemul devine un dispozitiv obligatoriu pentru cine doreste sa utilizeze computerul pentru telecomunicatii si informare. Exercitii

1. Exploreaza configurarile modemului, din Control Panel/Modems fara a schimba ceva, doar ca sa te

familiarizezi cu setarile de acolo. Unele dintre ele iti vor da si alte idei despre posibile utilizari ale modemului. 2. Exploreaza Dialup Networking si proprietatile iconilor pentru conectari, definiti aici. Daca nu s-a lucrat niciodata prin dial-up de pe computerul tau, probabil nu ai nici un icon sau chiar poti sa nu ai instalat Dialup Networking.

Lectia 26. SYSTEM INFORMATION


In operarea cu computerul sub Windows 98, adesea ai de facut operatii mai complexe, fie pentru intretinere, fie pentru depistarea unor eventuale configurari gresite sau cauze ale erorilor care apar in programe. Din pacate, sistemul Windows are destule slabiciuni si multe programe au probleme in functionare din cauza aceasta, sau alteori din cauza unor incompatibilitati cu componentele hardware. Programatorilor le este foarte greu sa optimizeze programele pentru orice tip de componente hardware sau software cu care acestea vor interactiona, astfel incat este de inteles ca uneori apar probleme neasteptate. In asemenea cazuri, nu inseamna neaparat ca este defect computerul, ci doar ca s-a ivit o situatie pe care sistemul de operare sau programul cu care lucrezi nu o suporta deloc sau nu o poate suporta in configuratia curenta. Instrumente de depistare a cauzelor de erori exista si le poti gasi fie in meniul System Tools (din meniul de Start, apoi Programs ;i Accessories), fie din aplicatia System Information ("Informatii despre Sistem") pe care o gasesti in acelasi meniu. Mai poti lansa System Information si daca deschizi meniul Start, apoi dai click pe Run si aici scrii msinfo32.exe (sau doar msinfo32) si apesi tasta Enter. Apare fereastra Microsoft System Information, in care poti gasi o multime de detalii tehnice despre componentele hardware si software din computer. Poti exporta datele intr-un fisier text, de pilda ca sa le trimiti prin E-mail unui amic sau unui specialist si sa-i ceri un sfat tehnic, sau chiar poti sa le tiparestti la imprimanta, ca sa le ai la indemana daca ai o problema tehnica si te intalnesti cu un specialist. Dar partea cea mai interesanta a acestui program se gaseste in meniul Tools. De aici poti lansa mai multe utilitare foarte eficiente in rezolvarea anumitor probleme ale sistemului. Pe unele le poti lansa si direct din meniul System Tools, dar altele pot fi gasite doar aici. Le voi enumera si le voi prezenta pe scurt, multe detalii despre utilizarea lor fiind de gasit in fisierele Help incluse in ele:

DirectX Diagnostic Tool ("Instrument de diagnosticare pentru DirectX") apare in meniul Tools numai daca ai instalat pe computer pachetul DirectX, care contine componente software folosite mai ales de jocuri si aplicatii multimedia. Cu acest program poti verifica daca DirectX este corect instalat si functional. Poti apela la el mai ales daca ai probleme cu sunetul si imaginea, sau in jocuri care au animatie si folosesc din plin resursele multimedia. Windows Report Tool ("Instrument de rapoarte Windows") este un instrument cu care poti crea un raport tehnic pe care sa-l trimiti specialistilor firmei Microsoft ca sa-ti dea o solutie la problema ta. Programul copiaza date tehnice din computerul tau, care vor dezvalui specialistilor componentele si configuratia computerului tau, astfel incat ei sa-ti poata rezolva problema pe care o descrii cu cuvintele tale.

Update Wizard Uninstall ("Dezinstalarea programului de actualizare a sistemului Windows") este un program util daca ai instalat Windows98 peste o versiune mai veche, eventual prin Internet, dar nu esti multumit de ea sau instalarea nu s-a facut corect si vrei sa revii la versiunea anterioara. System File Checker ("Verificarea fisierelor de sistem") - acesta este un program foarte util, care verifica daca fisierele de sistem sunt cumva alterate. Fisierele sunt scanate si orice fisier defect poate fi inlocuit imediat din kitul de instalare pentru Windows. Acelasi program poate fi folosit si daca vrei sa extragi din kit un anumit fisier. Foloseste acest program ori de cate ori primesti mesaje de eroare referitoare la fisiere cu extensia DLL sau VXD, sau la orice alt fisier care ar putea fi un fisier de sistem. Signature Verification Tool ("Instrument pentru verificarea semnaturii"). Acest program verifica daca fisierele produse de Microsoft contin semnatura digitala originala a producatorului sau au fost modificate, deci si-au pierdut semnatura originala. Poate fi util daca vrei sa verifici un fisier Microsoft care banuiesti ca nu mai este cel original (a fost modificat de cineva sau chiar de vreun program, poate de un virus). Uneori, un fisier de sistem poate fi virusat si apoi dezinfectat, dar din cauza operarii in el isi poate pierde semnatura originala, si de aceea sistemul poate functiona defectuos. Se impune atunci restaurarea fisierului original din kitul de Windows. Registry Checker ("Verificarea registrilor") este un instrument pentru verificarea registrilor sistemului, un set foarte important de informatii despre componentele sistemului, a caror alterare, daca este grava, poate face sistemul nefunctional. Programul poate verifica daca registrii sunt in buna stare si poate face si o copie de siguranta (backup) pentru cazul cand registrii se altereaza accidental si este nevoie de o restaurare a lor din copia de siguranta. Automatic Skip Driver Agent este un instrument care poate afisa dispozitivele ce au provocat probleme la porniri anterioare ale sistemului, pentru a permite diagnosticarea defectelor si remedierea problemelor. Dr.Watson este un alt instrument de traditie in Windows, capabil sa inregistreze informatii tehnice din sistem in momentul in care apar blocaje sau mesaje de eroare, tot pentru a le folosi la diagnosticarea si rezolvarea problemelor. System Configuration Utility ("Utilitar pentru configurarea sistemului") este un program care permite stabilirea unor optiuni de configurare a sistemului Windows, altfel inaccesibile din alte programe (de exemplu, din Control Panel). De aici se poate bloca pornirea automata a unor programe la intrarea in Windows, sau afisarea meniului de boot. ScanDisk este programul de scanare fizica si logica a discului, prezentat deja intr-o lectie anterioara despre intretinere pe hard-disk. Version Conflict Manager ("Manager pentru conflictele de versiune") este un instrument util in cazul instalarii sistemului Windows peste o versiune mai veche, iar in caz ca noile fisiere de sistem au conflicte cu aplicatii mai vechi, deja instalate in sistem, utilizatorul poate reinstala versiunea mai veche a fisierului, pentru ca aplicatia respectiva sa functioneze bine si sub noul sistem.

Aceste instrumente sunt de mare ajutor in multe situatii critice, cand diagnosticele par greu de stabilit si singura solutie pare a fi chemarea unui specialist. Totusi, iata ca sistemul Windows iti pune la dispozitie multe unelte pentru depanare si optimizare, si ai nevoie doar sa cunosti instrumentele care iti stau la dispozitie si sa le folosesti cand este cazul. Exercitii

1. Deschide System Information si exploreaza informatiile despre sistem pe care le gasesti aici. Vei

recunoaste multe date generale despre componentele hardware si software, dar si multe alte detalii tehnice care pot fi utile la depanare.

2. in meniul Tools, exploreaza utilitarele enumerate in lectie, ca sa te familiarizezi cu ele. Poti chiar sa le

experimentezi, ca sa vezi cum functioneaza. in principiu, nu ai ce strica atata vreme cat nu modifici fisierele de sistem. Daca exista probleme si utilitarele le identifica, tot ele pot sa si repare unele din probleme.

Lectia 27. APLICATII IN LUCRU


In aceasta lectie o sa trecem in revista cateva chestiuni despre executia programelor, care te vor ajuta sa intelegi mai bine ce se intampla in computer cand rulezi diverse programe, si cum poti evita sau rezolva anumite probleme legate de aplicatiile aflate in curs de executie. Dupa cum stii, pe hard-disk sunt stocate multe fisiere, iar unele dintre acestea sunt programe executabile (de pilda, cele cu extensiile EXE, COM sau BAT). Daca dai un dublu-click pe un astfel de fisier, se lanseaza in executie un program. Dar insusi sistemul de operare lanseaza in executie anumite programe, componente ale sale, care iti permit sa executi apoi aplicatii de Windows. Ce se intampla cand se lanseaza in executie un program? Practic, acel program (sau cel putin o parte a sa) este incarcat (copiat) de pe hard-disk in memoria RAM a computerului, si de aici el este executat. Programul este alcatuit dintr-un sir de instructiuni, si fiecare instructiune trece prin microprocesor, care o executa, apoi trece la urmatoarea instructiune. Daca se lanseaza un al doilea program, care trebuie sa ruleze simultan cu primul, atunci microprocesorul trebuie sa le parcurga alternativ instructiunile - de pilda, cateva instructiuni din unul, apoi cateva din celalalt, si astfel ne creeaza impresia ca ele ruleaza simultan, dar de fapt sunt executate alternativ segmente de program. In mod similar pot fi rulate multe programe (in multe ferestre diferite), iar fereastra activa are o anumita prioritate fata de celelalte ferestre, ei fiindu-i destinate toate comenzile date din taste. Cu cat computerul dispune de mai multa memorie RAM, cu atat va avea mai mult spatiu pentru incarcarea simultana de programe, si va putea lucra mai usor cu mai multe ferestre deodata. Cand memoria RAM se umple, orice solicitare in plus determina computerul sa lucreze mai greu, deoarece trebuie sa faca loc in memoria RAM pentru fereastra activa, mutand informatiile din RAM pe hard-disk, astfel incat este bine sa nu exagerezi cu deschiderea de noi programe daca vezi ca iincepe sa mearga greu. De asemenea, fiecare program opereaza cu date pe care le prelucreaza fie in memoria RAM, fie pe hard-disk, in fisiere existente sau temporare. De pilda, daca editezi in Microsoft Word un fisier existent, este deschis fisierul de pe hard-disk si o copie a lui (totala sau partiala) este facuta in RAM. Modificarile se fac pe copia din RAM, si intr-un fisier temporar de pe harddisk, iar la salvare (comanda Save) se scrie copia din RAM pe hard-disk in fisierul respectiv. Atata vreme cat fisierul de pe disc nu este inchis, nu-l poti modifica pe alta cale (nu-l poti redenumi, sterge sau muta). Aceasta este explicatia mesajelor de tip File in use ("fisier in uz") care apar cand incerci sa modifici un astfel de fisier. Uneori, datorita unor imperfectiuni ale sistemului Windows, unele aplicatii refuza sa mai raspunda, sau se opresc cu un mesaj de eroare (se mai spune ca ele "crapa" sau sufera un crash). Asta se poate intampla daca, de pilda, memoria RAM s-a umplut si sistemul automat de administrare a ei functioneaza defectuos si nu reuseste sa mai faca loc pentru comenzile noi. in acest caz, tot ce poti face este sa incerci sa inchizi fortat aplicatia respectiva, daca poti da comenzile adecvate. Mai intai inchide fereastra cu mesajul de eroare (daca este cazul). Apoi, apasand combinatia de taste Ctrl+Alt+Del (cand esti in Windows), se deschide fereastra Close Program care afiseaza o lista a programelor in curs de executie. Identifica in lista programul care nu raspunde (foarte probabil, in dreptul lui scrie not responding), selecteaza-l cu un click si apasa butonul End Task.

Dupa un timp oarecare (uneori imediat, alteori dupa mai multe secunde), programul blocat se inchide, sau ti se cere sa confirmi inca o data ca vrei sa inchizi fortat acel program. Daca nici un program nu mai raspunde, adica orice click dat pe alta fereastra ramane fara efect, poti incerca aceeasi procedura, dar in loc de End Task sa dai click pe Shut Down in fereastra Close Program. O alta solutie este sa incerci sa inchizi computerul normal, din meniul de Start, daca este accesibil. Daca nici una din aceste metode nu are efect, atunci foloseste butonul RESET de pe panoul frontal al cutiei computerului, pentru o repornire la cald (fara a intrerupe alimentarea cu electricitate). In ultima instanta, daca si butonul RESET este inoperant (in unele situatii el poate fi ignorat de computer), opresti complet computerul din butonul POWER, si il repornesti dupa cateva secunde. Pentru a evita astfel de situatii de blocaj, poti lua cateva masuri de siguranta:

Evita lansarea automata a prea multor programe la intrarea in Windows. Pastreaza active numai programele cu adevarat utile, si dezactiveaza programele pe care le folosesti rar. Eventual, pe acelea le activezi manual la nevoie. Evita deschiderea unui numar prea mare de ferestre, si mai ales ale unor programe cu consum mare de memorie RAM. Poti folosi utilitarul System Monitor (din meniul System Tools) pentru a observa cat de multa memorie RAM consuma aplicatiile pe care le folosesti mai des. Dar o sa-ti dai seama si din experienta cat de mult poti solicita computerul fara sa apara blocari. Poti instala un manager de memorie RAM, adica un program auxiliar (cum este FreeMemPro) care administreaza mai eficient utilizarea memoriei RAM de catre aplicatii, fata de sistemul inclus in Windows. Poti folosi un program anticrash, de pilda Norton CrashGuard, care se tine activ si, in caz de crash, iti permite o deblocare mai usoara si eleganta a programelor blocate, reducand si pierderile de date din fisierele cu care lucrai. Renunta la combinatiile de programe defectuoase. Unele blocaje se pot datora unor conflicte care apar intre anumite programe, din cauza unor particularitati de programare. Observa ce programe ai active in momentul blocajului, si daca aceeasi pereche de programe diferite apare in multe astfel de situatii, verifica-le functionarea simultana. Daca erorile apar constant cand ele functioneaza in acelasi timp, atunci evita sa le mai lansezi simultan. Poti chiar sa instalezi, in locul unuia dintre ele, un alt program similar dar care nu mai da erori.

Cu timpul vei dobandi tot mai multa experienta in folosirea echilibrata a programelor, astfel incat sa ajungi tot mai rar la blocaje din cauza umplerii memoriei RAM. Exercitii

1. La ore si in zile diferite apasa Ctrl+Alt+Del ca sa vezi ce aplicatii apar in lista de programe active. Tasta

Esc iti permite apoi inchiderea ferestrei Close Program fara sa afectezi executia programelor active. Vei remarca in lista anumite programe care apar mereu (acelea sunt componente ale sistemului Windows, sau aplicatii cu functionare permanenta). Alte programe apar in lista doar cand le deschizi tu. 2. Noteaza aplicatiile (sau perechile de aplicatii) suspecte de conflicte, in caz de blocaje, ca sa poti depista perechile de programe incompatibile. 3. Deschide System Monitor (din meniul System Tools, sau scriind sysmon.exe si apasand tasta Enter in caseta Start/Run). in meniul View alege Add Item , apoi alege Memory Manager si Allocated Memory. Vei vedea un grafic al memoriei alocate programelor (atat in RAM, cat si pe hard-disk), si daca deschizi ferestre si le inchizi, observi cum variaza volumul de memorie alocata.

Lectia 28. OPERAREA IN APLICATII


Aceasta lectie este dedicata recapitularii si mentionarii unor aspecte generale ale lucrului cu programele si aplicatiile din Windows.

Acestea sunt programe instalate odata cu sistemul Windows (sunt incluse in sistem) sau sunt aplicatii create pentru a fi folosite sub sistemul Windows, dar nu sunt incluse in acesta. Toate, insa, au caracteristici comune, specifice sistemului de operare. Lansezi programele si aplicatiile din meniul de Start. Daca un program nu poate fi gasit in meniul de Start, atunci il poti cauta pe hard-disk, folosind fie Windows Explorer, fie comanda Find/Find Files din meniul Start. Odata gasit fisierul executabil al programului (cu extensia EXE, COM sau BAT), un dublu-click pe el il lanseaza in executie. Fiecare program deschide o fereastra proprie (uneori si mai multe). Poti lucra cu mai multe ferestre deschise simultan, dar numai o fereastra este fereastra activa la un moment dat. Fereastra activa este aceea care primeste comenzile date de tine de la tastatura. O poti deosebi de alte ferestre prin culoarea distincta a barei de titlu, si in cele mai multe cazuri este fereastra aflata peste celelalte ferestre, la vedere. Poti schimba fereastra activa dand click pe o alta fereastra (care devine activa) sau folosind combinatia de taste Alt+Tab care iti permite sa treci usor de la o fereastra la alta. Cand apesi Alt+Tab, urmatoarea fereastra din lista de ferestre deschise devine cea activa, si poti baleia astfel toata lista, pana ajungi la fereastra care te intereseaza. Sau, dupa ce apesi Alt+Tab nu eliberezi tasta Alt, si atunci vezi chiar lista de ferestre deschise, iar cea activa are un chenar. Apasand repetat tasta Tab (in timp ce tii apasata tasta Alt in continuare), chenarul se muta pe alta fereastra, iar cand eliberezi tasta Alt, ultima fereastra indicata de chenar devine fereastra activa. Tasta Alt iti da acces si la meniurile ferestrei sau la orice alte comenzi din fereastra (indicate prin butoane, controale sau optiuni diverse) care au o litera subliniata in numele lor. Daca apesi tasta Alt si litera subliniata, este ca si cum ai da comanda respectiva cu click din mouse pe ea. Poti naviga apoi prin meniuri folosind tastele cu sageti ca sa selectezi o comanda, si tasta Enter ca sa o activezi. De asemenea, in diverse casete de dialog, unde ai de selectat optiuni, mai sunt utile tastele Tab (ca sa treci de la un camp la altul in caseta de dialog) si bara de spatiu (ca sa bifezi sau sa dezactivezi optiunile de tip ON/OFF). Poti transfera date intre doua ferestre sau intre doua programe, prin intermediul unei zone de memorie numite clipboard. De pilda, selectezi o zona de text (uneori poti selecta si imagini, in functie de fereastra in care lucrezi) si o poti copia in clipboard cu combinatia de taste Ctrl+C, echivalenta comenzii Copy din meniul Edit. Un efect similar se obtine cu combinatia Ctrl+X (comanda Cut din meniul Edit), cu diferenta ca aceasta, in plus, sterge in final zona selectata. Apoi, daca muti cursorul in alta fereastra, intr-un loc unde pot fi acceptate date de tipul celor din clipboard, poti folosi combinatia Ctrl+V sau comanda Paste din meniul Edit, ca sa "lipesti" ceea ce se afla in clipboard la pozitia cursorului. Un alt detaliu important se refera la salvarea fisierelor create sau prelucrate in diverse aplicatii. Fiecare aplicatie are anumite tipuri de fisiere cu care poate opera. Cand salvezi un fisier dintr-o aplicatie, cu comanda Save As, ti se propune un anumit tip de fisier cu care sa se faca salvarea. Dar poti selecta, in campul Files of type, un alt tip de fisier dintr-un grup de tipuri cu care aplicatia respectiva stie sa opereze. La fel, cand vrei sa deschizi un fisier cu comanda Open, campul Files of type iti permite sa alegi tipul fisierului pe care vrei sa-l deschizi, ca sa-l gasesti mai usor in lista de fisiere. In fiecare aplicatie sau program de Windows gasesti un meniu Help din care poti invata sa lucrezi cu aplicatia respectiva. Din experienta, am constatat ca este mult mai eficient sa parcurgi sistemul de Help inca de la inceput, ca sa-ti faci o idee despre cum se opereaza in acel program. Altfel, vei pierde mai mult timp incercand sa ghicesti cum se fac diverse operatii, cand de fapt le poti gasi

descrise in Help. Desigur, trebuie sa intelegi limba in care sunt scrise instructiunile din Help. Exercitii

1. Deschide diverse aplicatii si observa structura meniurilor. Exista si diferente, dar anumite meniuri au

asemanari foarte mari. 2. Deschide mai multe ferestre si exerseaza trecerea de la una la alta cu clickuri din mouse sau cu combinatia Alt+Tab. 3. Exerseaza transferul de date intre aplicatii. De pilda, o adresa de web gasita intr-un text oarecare poate fi copiata in clipboard si apoi pusa direct in browser, in caseta adresei. Sau un paragraf de text dintr-o pagina de web poate fi copiat si apoi "lipit" intr-un mesaj scris in programul de E-mail.

Lectia 29. SECURITATEA DATELOR


Pe langa sistemul de operare si programele cu care lucrezi pe computer, de cea mai mare importanta sunt datele din fisierele tale de lucru. Sistemul de operare il poti gasi si reinstala, programele de asemenea, in cazul unui accident in care le-ai putea pierde, dar datele sunt unice, de cele mai multe ori, astfel incat se impun anumite masuri pentru protejarea lor in cazul unor situatii neprevazute. Ce fel de date ar putea fi importante pentru tine? Fisierele tale de lucru: documente de tip text, fotografii si imagini, fisiere audio, mesaje de E-mail, colectii de adrese de E-mail si de Web, documentatii tehnice, parametri si fisiere de configurare pentru diverse programe si servicii de pe computer... in general, orice fel de fisiere pe care nu le mai poti gasi in alta parte (pentru ca tu insuti leai creat, de exemplu) sau pe care le poti procura foarte greu. Astfel de date merita sa le acorzi o atentie speciala, pentru ca la nevoie sa ai de unde sa le pui la loc pe harddisk. Ce fel de situatii te-ar putea face sa pierzi date? O simpla pana de curent poate face uneori sa se defecteze hard-disk-ul si sa nu mai poti citi nimic de pe el. Se intampla foarte rar, dar este cel mai rau lucru care ti se poate intampla cu datele si cu hard-disk-ul, acesta putand deveni inutilizabil. Doar uneori, cu mari eforturi si cu programe speciale, datele pot fi recuperate, partial sau total, dar exista masuri simple care te-ar putea scuti de emotii. Sau un virus ar putea distruge datele de pe hard-disk, si adesea datele sunt irecuperabile in asemenea cazuri. Alteori, tu insuti, din graba sau din nestiinta, poti sterge un fisier important, fara sa-l mai poti recupera. Iata o serie de masuri la indemana pentru securitatea datelor tale:

Gandeste-te de doua ori inainte de a sterge definitiv un fisier, ca sa nu stergi ceva care ar putea contine date de care vei mai avea nevoie. Daca, totusi, realizezi ca ai sters din greseala ceva foarte important, este bine sa nu mai operezi pe computer pana cand nu chemi un specialist ca sa recupereze ce se mai poate. Fisierele sterse nu dispar complet, de fapt le este sters doar numele din lista de fisiere, dar continutul lor poate fi inca intact pe hard-disk, pentru o vreme. Recuperarea lor este posibila (desi nu intotdeauna) numai atata timp cat nu au fost plasate alte date peste cele ale fisierului sters, si cu cat vei lucra mai mult pe computer dupa stergerea fisierului, cu atat cresc sansele sa nu mai poti recupera nimic din fisierul sters. Fa-ti copii de siguranta ale fisierelor importante. Periodic (saptamanal, de pilda), copiaza datele importante pe un alt suport decat hard-disk-ul pe care lucrezi cu ele. Poti face copii pe dischete, daca volumul de date este mic, sau chiar pe CD-uri, daca ai un CD-Writer la indemana.

Daca dispui de un al doilea hard-disk in computerul tau, poti face pe el copiile de siguranta ale fisierelor utile de pe celalalt hard-disk. De asemeni, daca ai un ZIP-drive (un dispozitiv care iti permite sa scrii pe niste dischete speciale ZIP, cu capacitate de 100 MB), poti face copiile pe ZIP. Daca lucrezi intr-o retea locala, poti face copii de siguranta pe un alt computer din aceeasi retea. iar daca ai acces la Internet, poti chiar sa faci copiile pe un server din Internet care iti ofera suficient spatiu de stocare (oricum, varianta aceasta poate fi mai scumpa si incomoda). Protejeaza-ti computerul impotriva virusilor. Foloseste un program antivirus (mai ales daca ai acces la Internet sau daca obisnuiesti sa aduci fisiere de pe alte computere) ca sa verifice automat sau la comanda ta orice fisier care intra pe hard-disk-ul tau. in acest fel, poti detecta orice virus cunoscut de programul antivirus si il poti dezactiva inainte sa apuce sa-ti faca vreo paguba. Este bine sa ai un antivirus actualizat constant, eventual prin Internet, ca sa cunoasca si ultimele tipuri de virusi descoperite, altfel esti expus sa fii afectat de tipurile noi de virusi care circula prin E-mail. Evita sa aduci fisiere straine in computer fara sa le scanezi de virusi cu un program antivirus. Despre utilizarea programelor antivirus, vei gasi toate detaliile chiar in documentatia programelor respective. Comprima fisierele rar folosite. Aceasta metoda te ajuta si sa ai mai mult spatiu liber pe disc, dar si ca sa protejezi unele fisiere care, necomprimate, ar putea fi afectate de virusi (acestia neputand opera in fisierele comprimate). Comprimarea se face cu ajutorul unor programe speciale de comprimare si/sau arhivare, care pot crea fisiere in care sunt puse, intr-un format mai economic, unul sau mai multe fisiere, fara pierderea informatiilor din ele, dar ocupand un spatiu mai mic pe disc. Prin comprimare, si transferul fisierelor respective sau efectuarea de copii de siguranta este mai rapida si mai eficienta. Detalii despre utilizarea programelor de comprimare (de tip WinZip, WinRAR etc.) gasesti chiar in documentatia programelor respective. Protejeaza-ti datele fata de intrusi. Daca lucrezi pe un computer la care au acces si alte persoane, iti poti proteja datele astfel incat persoanele straine sa nu aiba acces la ele. De pilda, unele programe (ca Microsoft Word si Microsoft Excel) permit codarea fisierelor, sau protejarea lor prin parola, in momentul cand le salvezi, daca selectezi pentru ele optiunile respective. Oricum, aceasta masura va impiedica intrusii sa-ti vada sau sa-ti modifice fisierele, dar nu-i va opri sa le stearga daca au acces la ele - dar sa speram ca nu e cazul sa-ti faci griji cu asta (in acest caz, totusi, cea mai buna masura ar fi tot copiile de siguranta).

Din proprie experienta, pot spune ca masurile simple de protectie te pot scuti de multa bataie de cap care poate aparea daca pierzi accidental date importante pentru tine. De luarea acestor masuri de protectie nu este responsabil nici computerul, nici producatorul sau furnizorul lui (daca nu le-ai cerut in mod explicit la cumpararea computerului), ci numai tu insuti, ca utilizator. Exercitii

1. Stabileste fisierele care contin date importante pentru tine. Nu le amesteca, in foldere, cu fisierele

programelor de lucru sau ale sistemului de operare. Este bine chiar sa le tii in foldere complet separate. Asa, la nevoie vei sti clar ce foldere trebuie sa salvezi ca sa-ti protejezi datele. 2. Alege una din masurile simple pentru protectia datelor tale. Cumpara-ti cateva dischete pe care sa copiezi fisierele cele mai importante pentru tine. invata sa comprimi fisierele importante si ele vor ocupa astfel mai putin loc pe dischete. 3. Neaparat, instaleaza-ti un program antivirus si tine-l la zi.

Lectia 30. AUTOINSTRUIRE DIN WINDOWS HELP

Aceasta este ultima lectie, care incheie cursul nostru de introducere in Windows98. De-a lungul acestor 30 de lectii ai avut prilejul sa inveti cum sa lucrezi cu acest sistem de operare foarte raspandit, si ai dobandit notiunile de baza si informatii despre computer care iti vor permite sa tii pasul cu versiunile viitoare ale sistemului, si chiar te vor ajuta sa inveti sa lucrezi si in alte sisteme de operare cu interfata grafica, daca vei avea nevoie vreodata. Sistemele de operare pe computer sunt intr-o continua dezvoltare, si in medie o data pe an apare un nou sistem de operare, sau o versiune modernizata a unui sistem mai vechi. De fapt, ceea ce ai invatat in acest curs sunt lucruri de numai cativa ani vechime, si este de asteptat ca in alti cativa ani ele sa fie depasite de sistemele noi care vor apare. Deja a aparut Windows XP, versiunea superioara a sistemului Windows 98, Windows Milenium si Windows 2000, in seria sistemelor Windows pentru uz individual. Totusi, cu ceea ce ai invatat acum vei mai putea lucra multa vreme (exista si azi utilizatori de sisteme datand de acum 7-10 ani), dar sunt sigur ca vei simti nevoia sa fii la curent cu ultimele noutati si sa treci la folosirea sistemelor de operare mai moderne si mai puternice din anii viitori. Ca sa inveti sa folosesti un sistem de operare sau un program, fie ele noi sau vechi, ai la dispozitie mai multe resurse. Cel mai la indemana este chiar sistemul de Help ("Ajutor") din sistemul sau programul cu care lucrezi. La ora actuala, aproape orice program de Windows si chiar si din alte sisteme de operare dispune de un sistem de Help, care iti ofera instructiunile de utilizare ale programului respectiv, direct pe ecran si in timp ce folosesti programul. De regula, instructiunile sunt scrise in engleza sau in limba in care a fost proiectat programul respectiv. Totul se gaseste in meniul Help. Daca nu te descurci in limbi straine, desigur ca nu vei putea folosi sistemul de Help, si vei fi nevoit sa inveti "pe ghicite" ori sa studiezi documentatii si manuale intr-o limba pe care o cunosti, sau chiar sa urmezi un alt curs in genul cursului nostru. Sau, in ultima instanta, poti sa inveti limba engleza, ceea ce ti-ar da acces la multe documentatii utile! Sistemul de Help include, in general, mai multe sectiuni, dar care pot sa nu apara in orice program.

Sectiunea Contents ("Cuprins") este prezenta intotdeauna, si ea ofera un cuprins tematic al instructiunilor, ca intr-o carte, ca sa poti gasi informatiile care te intereseaza in capitolul corespunzator. Poti explora cuprinsul "cartii" sub forma unui arbore de fisiere, cu clickuri si dublu-clickuri navigand prin el pana ajungi la ceea ce cauti. Sectiunea Index ofera un index alfabetic de termeni tehnici, referitori la programul respectiv si la procedeele folosite in el, si poti localiza ceea ce te intereseaza dupa cuvintele-cheie incluse in problema de studiat. Sectiunea Search ("Cautare") iti da posibilitatea sa cauti orice cuvant in toata baza de date, astfel incat sa poti identifica toate pasajele care includ acel cuvant. Daca un termen nu apare in Index, cu facilitatea Search il poti cauta in toate articolele instructiunilor. Sectiunile de tip Reference ("Referinta") sunt mai rare, si ele ofera de regula acces la documentatii de referinta pentru domeniul de lucru al programului, care cuprind termeni tehnici de specialitate din domeniul respectiv, dar nu neaparat si instructiuni de utilizare a programului. De pilda, intr-un program pentru programare in cod HTML, poti gasi in Help o sectiune HTML Reference care contine codurile HTML cu explicarea lor detaliata. Sectiunea Contextual Help nu este prezenta intotdeauna, si apare de obicei sub forma unei sageti cu semn de intrebare langa ea, plasata adesea si in bara de titlu, langa butoanele din dreapta ale acesteia. Cand o selectezi, pointerul se schimba, luand exact forma descrisa mai sus, si daca dai click pe un cuvant sau pe un element din program, poti primi instructiuni despre acel cuvant sau element. Sectiunea Read Me ("Citeste-Ma!") este mai rar intalnita, si ofera acces la un fisier ReadMe in care utilizatorul gaseste cateva informatii utile despre instalarea si folosirea programului. Sectiunea About ("Despre") iti da cateva informatii de baza despre program, cum ar fi firma producatoare, versiunea programului si adresa de web la care poti afla detalii direct de la producator despre program sau despre cele mai noi versiuni ale lui.

Sistemul de Help nu este caracteristic numai sistemului de operare, ci il gasesti in orice program de Windows. Din el poti invata sa folosesti programul, poti gasi raspunsuri la intrebari curente, si in general poti ajunge sa nu mai depinzi de alte surse de informare, cel putin intr-o prima faza a lucrului tau pe computer. Dar daca ajungi sa ai nevoie de informatii mai avansate despre utilizarea unui program, nu ezita sa cauti informatiile pe Internet. Exista foarte multe documentatii online, dar si tutoriale sau manuale pe care le poti copia pe computerul tau si le poti studia apoi in voie, offline. Cu acestea, pot spune ca ai bazele necesare ca sa mergi mai departe in studiul lucrului pe computer.