Afectiuni congenitale ale cristalinului

Pot fi anomalii de forma si pozitie sau anomalii de transparenta (cataracta congenitala). Anomaliile de forma si pozitie sunt: afachia, lenticonul anterior sau posterior, ombilicatia, colobomul cristalinian, microsferofachia si ectopia cristaliniana. Afachia reprezinta absenta congenitala a cristalinului datorata lipsei formarii placodului cristalinian. Clinic pacientul este un hipermetrop si nu poate face acomodatie. Corectia afachiei cuprinde mai multe etape: - implantarea unui cristalin artificial in camera posterioara sau mai rar in cea anterioara este metoda curativa. Puterea refractiva este calculata astfel incat sa fie cat mai aproape de emetropie sau miopie mica. Contraindicatiile sunt temporare si tin de existenta vreunei inflamatii locale (uveite severe, vitroretinopatie proliferativa). - folosirea lentilelor de contact au dezavantajul costului ridicat, ingrijirii greoaie si al infectiilor care pot aparea. Microsferofachia consta in existenta bilaterala a unui cristalin mai mic si de forma sferica. Este frecvent asociata unor afectiuni sau sindroame familiale (Weill-Marchesani, Marfan) avand tendinta de luxatie in adolescenta. Lenticonul este o deformare conica sau sferica a fetei anterioare sau posterioare a cristalinului in regiunea axiala. Aceasta protruzie determina astigmatism cristalinian influentind dezvoltarea acuitatii vizuale. Corectia se face chirurgical. Colobomul cristalinului este o anomalie a dezvoltarii fibrelor zonulare care se manifesta sub forma lipsei unei portiuni din cristalin. Poate fi asociat cu un colobom uveal inferior. Ombilicatia apare ca o depresiune localizata si opaca a fetei posterioare a cristalinului. Ectopia cristalinului consta in pozitia anormala a acestuia cu sau fara parasirea sacului capsular. In functie de gradul de deplasare se manifesta clinic sub doua forme subluxatie atunci cand cristalinul nu paraseste sacul capsular si luxatia cand acesta paraseste loja cristaliniana. Chiar daca la nastere este doar putin deplasat cu varsta evolueaza spre luxatie. Se manifesta clinic prin scaderea vederii, astigmatism, diplopie si iridodonezis partial. Ectopiile cristaliniene apar adesea insotite de alte sindroame congenitale cum ar fi: homocistinuria, sindromul Marfan si Weill-Marchesani. Sindromul Marfan pe langa afectare oculara mai cuprinde grave malformatii cardiovasculare, renale, pulmonare, arachnodactilie, dolicocefalie. Sindromul Marchesani cuprinde brahicefalie, sistem muscular excesiv dezvoltat, talie mica, redoarea articulatiilor. Gonioscopia si ecografia sunt necesare pentru punerea diagnosticului. Daca deplasarea cristalinului este mare si tulburarile vizuale importante se impune interventia chirurgicala. Modifcari ale transparentei –opacifieri ale acestuia constituie cataracta congenitala

Afectiuni congenitale ale uveei
Uveea-tunica medie a globului ocular- este formata din trei portiuni distincte: iris si corp ciliar anterior si coroida posterior. Anomalii congenitale pot apare in embriogeneza oricarei portiuni, cele ale corpului ciliar fiind insa si mai rare. Anomaliile congenitale ale irisului sunt: aniridia, pseudopolicoria, corectopia, chisturile congenitale, colobomul irian, heterocromia iriana, anizocoria, albinismul, persistenta membranei pupilare. Aniridia se manifesta prin absenta irisului sau prin reducerea acestuia la un rudiment stromal inelar periferic de aproximativ 1 mm situat in spatele limbului sclero- corneean. Subiectiv se insoteste de fotofobie si scaderea acuitatii vizuale. Poate asocia alte anomalii oculare dar si somatice printe care , de aceea se impun investigatii paraclinice pentru detectia precoce a acesteia. Tratamentul este mai mult paleativ si vizeaza indepartarea fotofobiei prin folosirea de ochelari fumurii si lentile de contact cu iris colorat. Colobomul irian consta intr-o lipsa de substanta ce intereseaza suprafata iriana (cel mai frecvent sectorul inferior) in diferite grade (intre 1/6 si 1/3 din suprafata iriana), uni- sau bilaterala. Pupila capata un aspect caracteristic de, , gaura de cheie”. Leziunea apare rareori izolata. Fotofobia simptomul dominat se combate cu ochelari fumurii iar aspectul inestetic cu lentile de contact cu iris colorat. Procedeul chirurgical de reconstructie a irisului numit iridopexie poate constitui in unele cazuri optiunea terapeutica. Corectopia afectiune ereditara ce se defineste printr-o pozitie anormala (ectopica) a corneei in periferia irisului. Pseudopolicoria consta in aspectul perforat al irisului in mai multe puncte care da senzatia existentei mai multor pupile. Dar aceste gauri nu sunt pupile propriu-zise deoarece nu au sfincter si motilitate reflexa proprie. Sunt produse in urma vindecarii sechelare a unor procese inflamatorii intrauterine. Heterocromia iriana consta intr-o pigmentare inegala a irisului in doua sectoare diferite ale aceluiasi ochi (forma unilaterala) sau coloratie diferita a irisului celor doi ochi (forma bilaterala). Exista trei forme clinice: forma simpla nu are semnificatie patologica, forma consecutiva leziunilor simpaticului cervical si heterocromia complicata Fuchs care asociaza ciclita si cataracta. Anizocoria este o anomalie rara ereditara caracterizata prin inegalitatea diametrelor celor doua pupile. Reflexele pupilare sunt normale spre deosebire de anizocoriile dobandite (traumatice, uveitice, tabetice, glaucomatoase) in care aceste reflexe sunt absente sau alterate. Chisturile congenitale sunt foarte rare, apar sub forma unor proeminente (, , ciucuri”) maronii, vizibile biomicroscopic, care proemina in campul pupilar. Albinismul este o afectiune ereditara caracterizata prin absenta melaninei in melanocite. Clinic se manifesta prin depigmentarea parului, tegumentelor si structurilor oculare. Exista doua forme clinice principale: - albinismul oculo-cutanat se caracterizeaza prin culoare blonda a parului, tegumente palide, decolorare a irisului si a fundului de ochi ceea ce permite vizualizarea vaselor coroidiene. Simptomatologia include scaderea acuitatii vizuale (adesea sub 1/10),

fotofobie iar in formele grave alterari ale simtului cromatic, nistagmus, torticolis si ingustari ale campului vizual. - albinismul ocular izolat afecteaza in diferite grade doar structurile oculare si se manifesta prin fotofobie si scaderea acuitatii vizuale. Tratamentul vizeaza corectarea viciilor de refractie, reducerea fotofobiei cu ajutorul ochelarilor fumurii si lentile de contact estetice. Afectiunile congenitale ale corpului ciliar sunt mult mai rare si constau in inlocuirea unei portiuni cu tesut conjunctiv vascularizat (colobom) sau metaplazii ale epiteliului ciliar cu pigmentarea acestuia. Afectiunile congenitale ale coroidei sunt colobomul coroidei, coroideremia si angiomul coroidei. Colobomul coroidei poate sa apara sub doua forme: colobom tipic dispus inferior in spatiul dintre papila si marginea inferioara a coroidei si colobom atipic care ocupa regiunea maculara. Intotdeauna este insotit de colobomul retinian. Consta intr-o zona alba ce porneste din vecinatatea nervului optic pana in regiunea ciliara. Colobomul atipic (macular) se prezinta sub forma unei zone albe marginita de pigment negru. Tratamentul vizeaza corectarea deficitelor vizuale care pot apare: strabism, ambliopie, nistagmus. Coroideremia se manifesta prin absenta coroidei si a epiteliului pigmentar retinian. Fundul de ochi reprezentat de sclerotica capata o nuanta alb cenusie vizibila prin retina transparenta. Angiomul coroidei este o tumora vasculara benigna, foarte rara a corodei aparand mai mult in ochi enucleati.

Alergii oculare
Ochii tai pot deveni rosii, umezi, poti avea o senzatie de mancarime - iar ochii si pleoapele pot fi chiar inflamate. Persoanele sensibile pot avea reactii exagerate fata de anumite substante aeropurtate, cum ar fi polenul, rugina, iarba, sporii si parul de animale. De fiecare data cand aceste persoane intra in contact cu substantele alergenice, sistemul lor imunitar reactioneaza, si poate cauza roseata ochilor, senzatia de mancarime. Unele persoane limiteaza expunerea stand cat mai mult in interior cand concentratia de polen si de spori di aer este mare; alti prefera sa investeasca in filtre de aer speciale.

Anomalii lacrimal

congenitale

ale

aparatului

Aparatul lacrimal este alcatuit din glande lacrimale (principale si accesorii) si cai lacrimale. Glanda lacrimala principala este situata in unghiul superoextern al orbitei trimitand si o prelungire palpebrala (numita si glanda accesorie Rosenmuller) . Ea are o secretie seroasa paroxistica (reflexa). Glandele lacrimale accesorii sunt de trei tipuri: cu secretie seroasa (glandele Krause si WolfringCiaccio), cu secretie de mucina (glandele Henle si Manz) si - cu secretie lipidica, de tip sebaceu, acestea produc stratul superficial al filmului lacrimal (glandele Moll, Zeiss si Meibonius) . Glandele accesorii sunt situate la nivelul conjunctivei tarsale, intratarsal sau sub forma de celule libere pe suprafata conjunctivei. Glandele accesorie asigura secretia mucoasa bazala, permanenta. Caile lacrimale (canale excretorii, puncte lacrimale, sacul lacrimal si canalul lacrimonazal) au rolul de a aduce lacrimile in contact cu conjunctiva si corneea si de evacuare a acestora inspre meatul inferior al foselor nazale. Filmul lacrimal cu o grosime intre 4 si 8 µ se formeaza prin intinderea lacrimilor (din secretia bazala) pe epiteliul corneean prin actul reflex al clipitului. Filmul lacrimal are proprietati antibacteriene atat prin imunoglobulinele tip Ig A si sistemului complement continute cat si prin mecanism pur fizic de indepartare continua a bacteriilor. Indicele bacteriostatic al lacrimilor poate fi dozat. Cealalta functie majora a filmului lacrimal consta in asigurarea nutritiei corneei (tesut in mod normal avascular) si prevenirii deshidratarii acesteia. Anomaliile congenitale pot interesa atat glandele lacrimare cat si sistemul excretor avand pe plan clinic urmatoarele consecinte: - congenital cu deshidratarea si tulburari trofice ale corneei urmate de aparitia de mici eroziuni ce predispun la suprainfectii. Cauza acestui sindrom o poate constitui fie absenta glandelor lacrimale fie de anomalii neurologice (hipoplazia nucleului lacrimal, paralizii congenitale ale nercilor cranieni VI, VII, XII) . - staza lacrimilor in caile lacrimale cu suprainfectarea acestora, - epifora (expresie a sindromului ochiului lacrimos) adica scurgerea libera si permanenta a lacrimilor pe obraz in lipsa unei stimulari reflexe. Anomaliile congenitale ale glandelor lacrimale:

Glandele supranumerare sunt glande in plus fata de cele normale situate ectopic la diferite nivele ale ochiului (iris, orbita, dermoidul limbului, corp ciliar, etc. ) . Manifestarea clinica este aparitia sindromului ochiului lacrimos cu lacrimare excesiva (epifora) .

Chisturi congenitale este o anomalie cunoscuta si sub denumirea de „dacryops” constand in existenta congenitala a unor formatiuni lichidiene in unghiul superoextern al ochiului. Chisturile contin lacrimi cu o dominanta a componentei seroase sau mucinoase. Expresia clinica este aparitia exoftalmiei uneori chiar importanta. Cele de dimensiuni mai mari pot fi palpate. Ecografia este utila pentru punerea diagnosticului. Tratamentul consta in extirparea in bloc a chisturilor pentru a evita recidiva. Fistulele congenitale sunt comunicari anormale situate deasupra marginii superioare a cantusului extern sau deasupra marginii superioare a tarsului. Tratamentul consta in extirparea chirurgicala a acestora sau transplantarea lor in fundul de sac conjunctival. Alacrimia este urmarea lipsei congenitale a glandelor lacrimale ce apare in cadrul anoftalmiei sau criptoftalmiei. Anomalii congenitale ale cailor lacrimale

Imperforatia sau ocluzia punctului lacrimal are ca urmare aparitia epiforei. Tratamentul vizeaza dilatarea punctului lacrimal folosind o sonda extrem de fina sub microscop. Ocluzia canaliculului lacrimal este ceva mai frecventa decat precedenta avand uneori transmitere ereditara. poate afecta canaliculul in totalitatea sau doar portiunea externa a acestuia. Prezenta de canaliculi supranumerari este in majoritatea cazurilor asimptomatica. Daca se insoteste de prezenta unor fistule conduce la eliminarea lacrimilor pe piele ceea ce impune necesitatea extirparii fistulelor. Dacriocistografia este explorarea paraclinica de electie care poate evidentia si alte anormalitati cum ar fi existenta diverticulilor sacului sau canalului lacrimonazal si in mod cu totul exceptional absenta completa a cailor lacrimale in anomalii grave ale fetei. Imperforarea congenitala a canalului lacrimonazal duce la manifestari cum ar fi epifora, conjunctivita purulenta, dacriocistita care apar in general intre a 10-a si a 12-a zi dupa nastere pana cel tarziu in a doua luna. Canalul fie se termina in meatul inferior dar fara al perfora fie se termina sub forma unui reces intre mucoasa meatului si peretele osos. Portiunea osoasa a conductului poate fi absenta. Pentru punerea diagnosticului se folosesc teste de permeabilitate cum ar fi: - instilarea de fluoresceina sau orice alt lichid colorat in fundul de sac conjunctival trebuie sa ajunga in nas, - injectarea de ser in canaliculul inferior este urmata de refluare prin canaliculul superior in cazul unui obstacol situat in aval, - rinoscopia poate evidentia o posibila cauza nazala a imperforarii, sondajul cailor lacrimale evidentiaza obstacolul, - radiografia cu substanta de contrast de asemenea poate localiza obstacolul. Tratamentul in aproape jumatate din cazuri nu este necesar, vindecarea obtinandu-se

Persistenta resturilor sistemului hialoidian este aproape o regula la copiii nascuti prematur (95%) si rara la cei nascuti la termen (cca. opacifierea cristalinului. in ultima instanta in cazurile foarte severe se poate ajunge la enucleatie. Este constituita din resturi obliterate ale portiuni posterioare a arterei hialoide si tesut glial. Poate asocia microftalmie. Ca ultima varianta terapeutica se practica interventia chirurgicala numita dacriocistorinostomia dar dupa ce copilul a implinit varsta de trei ani. Chisturile vitreene sunt resturi ale sistemului hialoidian situate in vitrosul anterior sau posterior. situata anterior papilei nervului optic. de obicei unilaterala care intereseaza portiunea anterioara a vitrosului primitiv sub forma unei placi fibrovasculare aderente la capsula posterioara cristaliniana si la corpul ciliar pe care il tractioneaza central. Punctele Mittendorf reprezinta resturi ale sistemului vascular fetal anterior situate inferonazal la polul posterior al cristalinului. . 3%). Diagnosticul diferential se face cu retinoblastomul. Evolutia este nefavorabila antrenand reducerea profunzimii camerei anterioare. Daca permeabilizarea totusi nu se obtine se face inainte de trei luni sondajul canalului. Intr-o prima etapa se administreaza antiseptice si decongestive conjunctivale.spontan. Persistenta vitrosului primitiv este o malformatie congenitala grava. Anomaniile congenitale ale vitrosului Apar datorita persistentei diferitelor structuri fetale sau printr-o dezvoltare anormala a acestora. cataracta congenitala si persistenta resturilor arterei hialoide. Papila Bergmeister este o proeminenta papilara caracterizata de absenta excavatiei fiziologice. procedeu ce poate fi repetat de doua trei ori. Tratamentul consta in ablatia totala a malformatiei decoland-o cu mare grija de pe fata posterioara a cristalinului pentru a nu leza capsula. de forma lineara. Nu produc tulburari optice. se maseaza regiunea sacului lacrimal si se face irigare sub presiune cu astuparea prealabila a punctului lacrimal superior pentru a forta ruperea membranei Hasner (valvula Hasner este situata la deschiderea nazala a canalului lacrimonazal avand rolul fiziologic de a impiedica refluarea lichidului din nas contaminat deci cu bacterii in sistemul lacrimal sau patrunderea aerului) . rareori permeabil inconjurat uneori de tesut glial care se intinde de la discul optic la cristalin. Persistenta arterei hialoide apare sub forma unui conduct filamentos. tulburari functionale pot apare in functie de numar si localizare. hemoragii vitreene si glaucom secundar.

Blefaroptoza Blefaroptoza este o afectiune datorata disfunctiei muschiului tarsal Muller si ridicator al pleoapei superioare concretizata in coborarea marginii pleoapei superioare sub punctul aflat la jumatate distantei dintre limbul superior si marginea superioara a pupilei. Poate fi congenitala sau dobandita. cauza mecanica (tumori palpebrale. aponevrotica (in special la varstnici) sau traumatica. stramtorarea concentrica a campului vizual. Investigatii paraclinice utile sunt adaptometria si angiofluorografia.ingrosarea cicatriceala a membranelor vitreene si neoangiogeneza. Degenerescenta vitreoretiniana periferica (boala Wagner) apare datorita unui defect de dezvoltare a vitrosului secundar exprimat prin prezenta unor spatii optic vide in vitros delimitate de membrane subtiri. Distrofia vitreoretiniana Goldmann-Favre se manifesta prin degenerescenta pigmentara retiniana primara care declanseaza procesele degenerative vitreene (degenerescenta macrofibrilara a vitrosului insotita de lichefierea sa) si retinoschizis periferic. Blefaroptozele dobandite pot fi de cauza miogena (distrofia musculara. distofia oculofaringiana). . fenestrate. Progresia bolii se face in directia aparitiei dezlipirii de retina. In cazurile de ptoza bilaterala severa copilul tine mereu capul pe spate si pare mereu incruntat deoarece isi foloseste muschiul frontal pentru ridicarea pleoapei. Leziunile degenerative corioretiniene care pot varia de la atrofia coriocapilarelor coroidei pana la zone degenerative intinse asociate cu intecuirea vaselor retiniene se obiectiveaza cu ajutorul examenului fundului de ochi. Patogenic procesul este initiat de leziuni degenerative ale vaselor apartinand anastomozei circulatiei vitreo-retiniene la nivelul careia se acumuleaza tesut conjunctiv amorf.cauza neurogena (anomalii la nivelul jonctiunii neuromusculare ca de exemplu in miastenia gravis). nediferentiat care in timp sufera un proces de hialinizare si scleroza. discromatopsie in axul albastrugalben. . blefarosalazis). Simptomatologia clinica cuprinde scaderea progresiva a acuitatii vizuale pana la 1/10.decolarea posterioara a vitrosului cu formarea de bride care tractioneaza retina. . vasele retiniene temporale capata un aspect tortuos. avasculare dispuse anteroposterior si aderente la nivelul ecuatorului. 60% din cazuri si se datoreaza unei anomalii de dezvoltare a muschiului ridicator al pleoapei superioare o parte din fibrele striate ale acestuia fiind inlocuite cu tesut fibros si gras.apar fibroza vitreana si exsudatele subretiniene care produc in final dezlipirea de retina.Vitroretinopatia exsudativa dominanta evolueaza asemanator retinopatiei prematuritatii dar in in lipsa oxigenarii postnatale in trei stadii: . Forma congenitala reprezinta cca. .

transportul apei din spatiul subretian spre coroida. Simptomatologia e produsa de tulburarile vitreene si modificari ale retinei. s. Energia luminoasa degradeaza fotopigmentii acestor celule declansand o cascada de reactii intracelulare care au ca finalitate convertirea stimulului in impuls nervos. ganglionare. Gaurile retiniene pot fi consecinta unei atrofii. determinarea gradului ptozei prin masuratori bilaterale. celule nervoase (bipolare. distingerea formelor si culorilor. toate acestea dispuse in 10 straturi. evaluarea impactului pe care o are asupra functiei vizuale (afectarea campului vizual) si cercetarea cauzelor. amacrine si orizontale) si celule de sustinere. Trebuie facut diagnostic diferential cu blefarochalazisul care consta intr-un exces de piele la nivel palpebral. Au rolul de a receptiona stimulii luminosi. La mentinerea acestei aderente contribuie mai multi factori printre care drenajul lichidian dinspre vitro spre coroida. Celulele fotoreceptoare fac sinapsa cu celulele bipolare care la randul lor fac sinapsa cu celulele ganglionare. Dezlipirea de retina se poate produce in urma unei rupturi sau gauri retiniene (dezlipire regmatogena). Definitie Dezlipirea de retina consta in pierderea aderentei dintre neuroepiteliu si epiteliul pigmentar al retinei (straturile exterioare ale retinei). Tratamentul blefaroptozei este chirurgical si consta in rezectia muschiului ridicator al pleoapei superioare sau supleerea functiei acestui muschi prin ancorarea pleoapei superioare la muschiul frontal. Dezlipirea de retina Retina reprezinta tunica interna nervoasa a peretului globului ocular. a. prelungirile axonale ale acestora din urma constituind nervul optic. in urma acumularii de lichid in spatiul subretinian sau prin tractiune. Modificarile campului vizual . factori metabolici.Evaluarea clinica urmareste uni/ bilateralitaea ptozei. Este alcatuita din celule senzoriale (fotoreceptoare). Dezlipirea de retina regmatogena Dezlipirea de retina regmatogena este cauzata de aparitia unei rupturi sau gauri retiniene care permit acumulare de lichid asa numitul transsudat coroidian intre cele doua foite pe care le cliveaza din aproape in aproape. Celulele fotoreceptoare sunt de doua tipuri: celule cu bastonase care se gasesc in numar foarte mare (100 milioane) densitatea lor fiind maxima in periferia retinei si lipsesc complet in fovee sunt adaptate pentru vederea in lumina slaba (vedere scotopica) si celule cu conuri mai putin numeroase au densitatea maxima in fovee si sunt adaptate pentru vederea in lumina puternica (fotopica). Tulburarile vitreene produc miodezopsii care se manifesta ca muste zburatoare in campul vizualsi fosfene –senzatii luminoase sub forma de scantei. presiunea exercitata de vitros.

tumori maligne (hemangiom coroidian. Primul este sa inchida toate rupturile si gaurile prin crioterapie transsclerala sau fotocoagularea laser. Cuprinde examenul fundului de ochi (se observa rupturile si limitele dezlipirii). La examenul obiectiv se observa retina dezlipita. cu aspect bulos iar lichidul bombeaza decliv. Dezlipirea de retina exsudativa Dezlipirea de retina exsudativa e produsa de acumularea de lichid in spatiul subretinian in lipsa rupturilor neuroepiteliului si actiunii fortelor de tractiune. determinarea presiunii intraoculare care este scazuta si ecografia atunci cand mediile oculare sunt opace. Liniile in functie de grosime si dispunere dau aspectul de amprenta sau harta geografica. Anatomopatologic s-au evidentiat urmatoarele aspecte: . uveomeningite). Etiologia cuprinde: cauze idiopatice (boala Coats. Cel de-al doilea este de a repune in cantact direct cele doua foite. melanom malign coroidian). sindromul de efuzie uveala).depunerea unui material fibrilar intre membrana Bowman si membrana bazala a . Examenul obiectiv trebuie facut la ambii ochi si are ca scop evidentierea leziunilor care predispun la instalarea dezlipirii de retina. examenul luminii pupilare. cauze vasculare (eclampsie. Tratamentul are doua obiective majore. neteda. . Utile pentru stabilirea diagnosticului etiologic sunt: computer tomografia. Distrofii corneene anterioare Distrofia Cogan cunoscuta si sub denumirea de distrofia microchistica sau distrofia in harta sau in picatura. Simptomatologia difera doar prin absenta fosfenelor. afectiuni hematologice (purpura trombocitopenica. procedeu cunoscut sub denumirea de indentatie. rezonanta magnetica.reprezinta primul semn observat de bolnav si se manifesta ca un val negru care acopera o parte a campului vizual. sudarea” astfel a celor doua foite. Mai tarziu apare si o scadere a acuitatii vizuale. Acestea urmaresc producerea unei reactii inflamatorii care sa duca la formarea unei cicatrici corioretiniene si. inflamatii (sclerite. ecografia si arteriografia fluoresceinica. Aceasta se poate efectua prin introducerea de gaze sau silicon in cavitatea vitreeana. HTA maligna). leucemie. coagulare intravasculara diseminata). Acest tesut se formeaza in vitros si este consecinta unor proliferari fibroase sau fibrovasculare si organizari conjunctive posttraumatice sau postinflamatorii. Tratamentul se adreseaza afectiunii cauzatoare. Pete de culoare gri sau microchisturi pot fi observate prin retroiluminare in stratul epitelial central. indepartarea eventualelor membrane si bride si coagularea vaselor de neoformatie. Tratamentul este complex si include vitrectomia. Dezlipirea de retina prin tractiune Dezlipirea de retina prin tractiune apare prin contractia tesuturilor de neoformatie aderente la fata interna a retinei.

Tratamentul este unul de intretinere fara rezultate deosebite. Simptomatologia cuprinde pe langa scaderea acuitatii vizuale.epiteliului. senzatie de corp strain. Keratoplastia lamelara se impune in cazurile cu scadere importanta a vederii. . ingrosarea epiteliului si existenta unor prelungiri in stratul bazal al epiteliului de dinspre membrana bazala. Celulele endoteliale produc colagen descemetic cu o structura anormala dand corneei aspectul de „ argint batut ” in lumina reflectata. Afectiunea care evolueaza bilateral asimetric nu afecteaza in sine vederea ci determina aparitia unui edem corneean. folosirea lentilelor de contact si indepartarea epiteliului distrus. Se recomanda administrarea de trofice corneene (sub forma de instilatii sau unguente). Leziunile constau in mici opacitati punctiforme si vezicule epiteliale localizate in dreptul fantei palpebrale si vizibile prin retoiluminare. marimii si formei celulelor endoteliale. Tratamentul chirurgical constand in keratoplastie lamelara sau perforanta este grevat de reaparitia leziunilor la nivelul grefonului Distrofiile corneene posterioare Corneea guttata consta in prezenta unor mici excrescente localizate central la nivelul membranei Descemet si endoteliului. Distrofia Meesmann sau distofia epiteliala juvenila ereditara este o afectiune cu transmitere autosomal dominanta care apare in primii doi ani de viata manifestandu-se printr-o usoara scadere a acuitatii vizuale si fenomene iritative. Distrofia inelara Reis-Bücklers este o afectiune cu transmitere autosomal dominanta care intereseaza indeosebi membrana Bowman si se manifesta in primii ani de viata ai copilului. . Cicatrici epiteliale neregulate se formeaza in urma eroziunilor repetate si impreuna cu edemul stromei subjacente contribuie la aparitia tulburarilor de vedere. Exista zone intregi in care membrana bazala epiteliala si membrana Bowman lipsesc. fotofobie. Microscopic se observa variatii ale numarului. Modificarile observate constau in opacitati corneene centrale superficiale cu aspect de harta geografica si opacitati inelare neregulate subepitelial. celule epiteliale cu microchisturi. Manifestarile clinice apar dupa varsta de 30 de ani. Aspectul de opacitati subepiteliale este dat de tesutul fibrocelular care inlocuieste membrana Bowman. fenomene iritative periodice (durere. Se poate decompensa dupa interventii chirurgicale. Microscopic s-a observat vacuolizarea celulelor epiteliale. lacrimare) datorita eroziunilor corneene superficiale recidivante care se intalnesc la 10 % din bolnavii cu aceata distrofie.ingrosarea multilaminara a membranei bazale care da aspectul de amprenta.

dermatita de contact si eczemele cu etiologie complexa. corectopie. dau reactie pozitiva pentru cheratina. Eczema – afectiune cutanata. iar la nivelul epiteliului apar bule care se rup. Leziunile endoteliale (primare) preced cu mai multi ani leziunile epiteliale (edemul) si cele stromale. Anomalia se pare ca s-ar datora diferentierii anormale a ectodermului crestelor neurale in luna a 5-a de gestatie sau dupa.Forma cu transmitere dominanta evolueaza lent incepand din al doilea an de viata manifestandu-se prin durere. Ingrosarea membranei Descemet insotita de instalarea edemului stromal duce la aparitia cutelor descemetice. edem stromal) . mai frecvent la sexul feminin. cu transmitere autosomal dominant. bule epiteliale si fibroza subepiteliala. prezinta desmozomi si au tendinta la proliferare) Distrofia endoteliala congenitala si ereditara are caracteristic existenta edemului corneean bilateral congenital. Eczema pleoapelor Eczema pleoapelor este denumirea generala pentru o serie de afectiuni palpebrale – dermatita atopica. Microscopic se poate observa faptul ca celulele endoteliale arata si se comporta exact ca niste celule fibroblastice (au microvili. Sensibilitatea corneeana aproape dispare. In functie de modul de transmitere are doua forme: . In ultima instanta se intervine chirurgical recurgandu-se la keratoplastie perforanta. Aceste forme sunt cele mai frecvente. caracterizata prin aparitia unor leziuni eritemo- . frecvent intalnita. Leziunile nu se agraveaza ci au o evolutie stationara. Tratamentul vizeaza calmarea durerii si reducerea edemului prin instilatii cu solutie de clorura se sodiu si diferite unguente. sinechii largi iridocorneene.Distrofia endoteliala Fuchs mai este cunoscuta si sub denumirea de distrofie endoepteliala. Datorita edemului corneea isi dubleaza grosimea in portiunea centrala (ajunge la 1mm). Distrofia polimorfa posterioara este o afectiune bilaterala si asimetrica. benzi late cu margini dintate. La nivelul endoteliului corneean se formeaza depozite pigmentare. Semnele majore sunt scaderea acuitatii vizuale si durerea oculara datorata ruperii bulelor de edem epitelial.Formele cu transmitere autosomal recesiva sunt manifeste inca de la nastere si asociaza nistagmus. . Se manifesta intr-un prim stadiu evolutiv prin semne de cornee guttata la care ulterior se adauga progresiv edemul stromei. aparuta in primii ani de viata exprimandu-se clinic foarte variabil (grupe de vezicule izolate pe fata posterioara a corneei. Corneea se ingroasa (grosime de 2-3 ori cea normala) datorita edemului epitelial fara bule. Manifestarile clinice apar dupa varsta de 50 de ani. Corneea de culoare gri-albastruie capata un aspect de sticla sparta. lacrimare si fotofobie fara nistagmus.

infectiile cu streptococ. histamina (histamina – este un mediator foarte important al manifestarilor alergice. . eczema varicoasa. eczema de origine interna. infectiile fungice sau chiar infectiile cu bacilul Koch. de asemenea. eczema cu autointretinere. Eczema atopica mai poarta numele de eczema constitutionala. edematiata si este localizata in aria unde s-a realizat contactul cu substanta alergizanta. si intr-o mai mica masura adultii. se gaseste mai ales la nivelul tegumentului.eczema de etiologie complexa: eczema seboreica.eczema atopica: eczema sugarului. regiunea afectata este eritematoasa. infectiile cu stafilococ. al tractului respirator si al tractului gastrointestinal) nu poate fi inactivata eficient – excesul de histamina este cauza aparitiei leziunilor tegumentare. . fiecare dintre aceste trei categorii reuneste cateva forme clinice de boala: eczema de contact: eczema ortoergica si eczema alergica. imprecis delimitate si care sunt insotite de mancarime (prurit) . leziunile sunt dispuse mai ales la nivelul pliurilor cutanate si la nivelul fetei. acestor leziuni le corespund focare de spongioza epidermica. intervenind atat imunitatea mediata celular cat si imunitatea mediata umoral. predispozitia familiala joaca un rol foarte . eczema atopica si eczema cu etiologie complexa. Pacientii cu dermatita atopica prezinta o concentratie plasmatica foarte crescuta a anticorpilor de clasa IgE. Boala afecteaza in mare parte copii si adolescentii. din punct de vedere histologic. Eczemele pleoapelor pot fi clasificate in trei mari categorii: eczema de contact. leziunile palpebrale apar datorita hiperreactivitatii tegumentului. In majoritatea cazurilor. eczema de focar infectios. mecanismul eczemelor este de natura alergica. si eczema asociata cu anumite maladii genetice. dermatita atopica’’ – de obicei afectiunea se manifesta ca urmare a unei predispozitii (atopii) mostenite pe cale genetica. asa cum am mai precizat. Eczema atopica mai este cunoscuta si sub denumirea de. investigatiile imunologice au evidentiat multiple deficiente ale imunitatii mediate celular. leziunile tegumentare sunt de tip veziculos si sunt acompaniate de mancarime. Tot datorita deficitelor genetice. de asemenea. eczema dermoepidermica microbiana.veziculare. Leziunile din dermatita atopica pot fi provocate de factori diferiti – radiatia luminoasa. dupa ingestia alimentelor alergizante. radiatiile ultraviolete. eczema copilului. caldura. la contactul cu anumiti alergeni (factorul mostenit genetic. eczema adolescentului si eczema adultului. pacientii cu dermatita atopica asociaza si alte afectiuni de etiologie alergica – alergii respiratorii (astm bronsic) si alergii alimentare manifestate prin aparitia unor reactii cutanate. in majoritatea cazurilor. precum si deficientele metabolice joaca un rol foarte important in manifestarea acestor leziuni) . Practic. eczema alimentara. .

Eczema de contact de tip iritativ (ortoergica) apare atunci cand substanta alergizanta se afla in cantitate mare (surplus de concentratie. coloranti sintetici. deoarece aceste chimioterapice au un important caracter alergizant. sau sub forma unor eczeme uscate. Din punct de vedere clinic. continutul leziunilor veziculare devine purulent iar placardele vor capata o coloratie galbuie. se recomanda corticoterapia administrata pe cale sistemica – prednison in doze medii. in timp ce eczema de contact de tip alergic. pot fi administrate chimioterapice pe cale sistemica sau local – nu se recomanda utilizarea locala a penicilinelor. neomicina). Tot pe cale sistemica va fi administrata si medicatia antihistaminica. Tratament In tratamentul eczemei umede pot fi utilizate comprese cu antiseptice. leziunile apar in regiunile expuse contactului cu substantele alergizante. de asemenea. In formele grave de boala. in forma de boala denumita eczema umeda – tegumentul pleoapelor capata o coloratie rosiatica si prezinta o serie de vizicule care se sparg si care formeaza ulterior o leziune sub forma de placard – leziunea este umeda. este afectat atat tegumentul palpebral. insa pe o perioada scurta de timp – pentru a evita aparitia unor efecte adverse suparatoare. in cazul eczemelor de contact acute. apare impedigo-ul palpebral – cel mai frecvent prin infectia cu streptococ sau stafilococ. caracteristic este faptul ca leziunile vor recidiva atunci cand are loc un nou contact cu aceeasi substanta alergizanta. rugoasa si zemuieste. Dupa producerea infectiilor. subtire si uscat. surplus cantitativ sau exces de caldura) . Eczema de contact sau dermatita de contact – se poate manifesta atunci cand pielea pleoapelor a fost expusa actiunii unor substante de genul: medicamente (atropina. indiferent de cantitatea sau concentratia substantei alergizante. De asemenea. dermatitele palpebrale se pot manifesta sub forma unor eczeme umede. tegumetul pleoapelor este intens congestionat.important in aparitia acestei afectiuni. Eczema de contact prezinta doua forme clinice de boala: o forma iritativa si una alergica. detergenti. topice locale. nitrat de argint. ceai de musetel sau ser fiziologic. etc. cosmetice din comert. Daca boala se manifesta sub forma unei eczeme uscate. pot fi utilizate si unguente ce contin corticosteroizi. . pilocarpina. Eczema de contact se manifesta foarte frecvent in populatia generala. pielea de la acest nivel se descuameaza usor si va fi acoperita de o patura fina de scuame furfuracee. cat si tegumentul facial. apare oricand in urma contactului respectiv. daca leziunile se suprainfecteaza. aplicate local – comprese imbibate cu rivanol.

pacientul va prezenta edem lingos si elefantiaza a pleoapelor. 000 UI. sau poate prezenta manifestari subclinice – virusul herpes simplex face parte din familia Herpesviridae. mai mult sau mai putin severe – necroza pleoapelor. escoriatii. daca infectia se cronicizeaza. Tratament Medicamentul de electie pentru tratamentul erizipelului este penicilina G. dar poate cauza leziuni si la nivel ocular (poate afecta inclusiv anexele globului ocular) . si mult mai rar de infectiile cu streptococ de grup C. Starea generala a pacientului cu erizipel este alterata. inclusiv la nivel palpebral. leziunile din erizipel vor evolua si se vor extinde pe cale limfatica. vor produce ulceratii superficiale. 000 UI. in regiunea oculara. Hepesul palpebral Herpesul palpebral este o infectie virala acuta. aspectul general al leziunilor este cel de placard. 000. este preintampinata extinderea sistemica a infectiei. doza poate fi scazuta pana la 250 mg. erizipelul este produs de infectiile cu streptococ de grup A (streptococul hemolitic). infectia primordiala acuta este subclinica. la nivel palpebral pot fi aplicate comprese imbibate cu antiseptice – rivanol sau solutii iodate. de aici. dacrioadenita. penicilina G poate fi inlocuita cu penicilina potasica V – administrata in patru doze zilnice. recurenta. abces orbitar sau tromboflebita a sinusului cavernos. care dupa ce se vor sparge. atunci tratamentul se poate face cu eritromicina – 500 mg. etc) . de patru ori in 24 de ore. bolnavul prezinta febra si frison. Penicilina se administraza in perfuzii intravenoase in doza initiala de 6. dupa diminuarea simptomatologie.Erizipelul pleoapei Erizipelul reprezinta o inflamatie (dermatita acuta infectioasa – popular mai este denumita si branca) ce afecteaza pielea si tesutul celular subcutant. la nivel tegumentar. penicilina G se administraza pe o perioada de cel putin 10 zile – astfel. Infectia primordiala cu virusul herpetic ramane de obicei asimptomatica. . unde placardul va fi inconjurat de o zona usor proeminenta. Boala netratata corespunzator poate genera o serie de complicatii. leziunilor locale prezinta urmatoarele caracteristici – roseata. Formele grave de infectie vor fi insotite de aparitia unor vezicule. se poate raspandi catre teritoriile cutante unde exista leziuni sangerande chiar si de mici dimensiuni (zgarieturi. leziunile astfel rezultate se vor localiza mai ales la nivelul fetei si extremitatilor. ulterior. in patru administrari zilnice. Topic. edem si induratie tegumentara bine delimitata. Initial streptococul se localizeara la nivelul nazofaringelui. a cate 250. Daca pacientul este alergic la penicilina. leziunile se vor dispune cu predilectie in unghiul intern al pleoapelor. generata de catre virusul herpes simplex – de obicei acest patogen provoaca leziuni la nivelul pielii si mucoaselor (labiala si genitala).

datorita prezentei constante a virusului in organism. Hipotoniile musculare produc si ele o diminuare a tensiunii oculare. pot fi utilizate unguente cu antibiotice. tipul 1 (transmis prin intermediul salivei infectate) si tipul 2 (care se transmite prin intermediul secretiilor genitale) . veziculele se pot sparge cu usurinta. exista doua tipuri de virusuri herpetice. iar pentru a preveni aparitia unor suprainfectii bacteriene. Pe cale generala. la nivel palpebral. Hipotonia oculara Presiunea exercitata de lichidele intraoculare asupra peretilor globului ocular se defineste prin termenul de oftalmotonus.urmatoarele infectii sunt latente. precum si pierderea de vitros (de cauza traumatica sau iatrogena) . Continutul veziculelor nu este purulent. presiunea extrinseca asupra peretilor si integritatea peretilor. Sindromul de hipotonie oculara este dat de scaderea tensiunii intraoculare sub valoarea de 7 mm Hg. mentinute perioade lungi de timp produc grave disfunctii constituind oftalmomalacia sau hipotonia complicata. Atunci cand infectia herpetica recidiveaza. Presiunea intrinseca este asigurata de umoarea apoasa. diseminate pe un ford eritematos. modificarea presiunii sanguine in arterele ciliare si artera oftalmica. . Tratament Infectiile herpetice palpebrale pot fi tratate cu ajutorul unguentelor ce contin antivirale. Patogenie. Asadar. hipotonia oculara se produce in oricare din situatiile urmatoare: diminuarea secretiei ciliare sau resorbtia exagerata a umorii apoase. vitros si sangele circulant. generand o ulceratie care va fi acoperita de o crusta. Valori ale tensiunii intraoculare intre 0-5 mm Hg. Forme clinice. aplicate local – aceste unguente ajuta la scurtarea perioadei de evolutie a bolii. tegumentul pleoapelor este edematiat si prezinta multiple leziuni veziculare. In primul rand orice leziune penetranta la nivelul peretilor este urmata de scaderea tensiunii oculare. simptomatologia este destul de suparatoare pentru pacient. tot local. pot fi aplicate o serie de pudre cu rol antiseptic. Tensiunea oculara este mentinuta la valori normale in urma unui echilibru intre urmatorii trei factori: presiunea intrinseca a continutului asupra peretilor. Valorile normale ale acesteia variaza intre 10-21 mm Hg. Modificari asupra oricaruia dintre acesti factori pot duce la cresterea sau scaderea tensiunii intraoculare. pacientul acuza o intensa senzatie de arsura si prurit (mancarime) . care dupa maxim o saptamana se exfoliaza. pot fi administrate medicamente din gama antiviralelor – aciclovir – sub forma de comprimate sau perfuzii intravenoase.

. Socul posttraumautic produce edem la nivelul uveei cu transsudarea plasmei in spatiul extravascular datorita faptului ca coriocapilarele coroidei sunt lipsite de stratul muscular. edem corioretinian si atrofia corpului ciliar caz in care tensiunea oculara scade sub 5 mm Hg si apare si atrofia globului ocular. in uveite si unele afectiuni generale. La nivelul fundului de ochi apar pliuri stelate sub forma de dungi radiare avand ca punct de plecare papila. Acest transsudat determina decolarea coroidei si ulterior a corpului ciliar si implicit diminuarea secretiei umorii apoase. Trebuie sa constituie un semnal de alarma scaderea tensiunii oculare sub 5mm Hg.bazic determinand acidoza cum ar fi de exemplu diabetul zaharat provoaca hipotonie ocularaprin alterarea balantei osmotice intre plasma si tesuturi. Hipotonia oculara fara complicatii apare in contuzii oculare. Hipotoniile postoperatorii se vindeca printr-o noua interventie si sutura corecta a plagii. Datorita gradientului presiunii intraoculare mai mici decat cea intracraniana apare edemul papilar si cute radiare in regiunea maculei. Daca persista necesita reinterventie. cele cauzate de decolari cilio-coroidiene beneficiaza de efectuarea unor incizii sclerale radiar pe o circumferinta de 180 grade pentru drenarea lichidului. in uveite si afectiuni generale) si forma complicata grava –oftalmomalacia. Apare mai ales dupa plagi perforante oculare cu sau fara corpi straini intraoculari. Mentinerea echilibrului acido bazic si a glicemiei in limite normale poate contribui la profilaxia hipotoniei oculare la pacientii diabetici. Presiunea intraoculara revine la normal odata cu vindecarea chirurgicala a dezlipirii de retina. Afectiunile generale care perturba echilibrul acido. a perioadei de timp in care aceasta se mentine si a gravitatii modificarilor oculare de deosebesc forme de hipotonie necomplicate cu prognostic bun (in contuzii oculare. dezlipire de retina. Hipotonii in contuzii oculare. postoperator.In functie de severitatea scaderii presiunii oculare. postoperator. Hipotonii postoperatorii apar dupa operatii de glaucom si cataracta fiind cauzate de atalamii pasagere cu decolare de coroida. Tratamentul hipotoniei oculare este individualizat in functie de cauza generatoare. Serclajul preecuatorial cu banda de silicon poate reprezenta o solutie pentru cresterea oftalmotonusului in hipotoniile mari posttraumatice. Dezlipirea de retina poate provoca hipotonie oculara atunci cand se propaga spre regiunea ciliara. dezlipire de retina. Hipotonia complicata sau oftalmomalacia se manifesta prin pierderea ireversibila a functiei vizuale. Uveitele repetate pot determina reducerea secretiei de umoare apoasa. Apare dupa plagi perforante urmate de hernie de membrane si vitros sau dupa interventii chirurgicale repetate.

Inocluzia palpebrala este permanenta (chiar mai accentuata in timpul somnului). Aspergillus. lucru . spre perforatie. Keratitele provocate de Candida si Aspergillus se trateaza cu Amphotericina B solutie 0. Aparitia keratitelor fungice este in general precedata de un traumatism minor cu un corp vegetal (ramuri de copaci). Tratamentul este greoi si indelungat datorita slabei penetrante oculare a multora dintre antifungicele administrate sistemic (Mycostatine. Infiltratul ulcereaza. Fusarium dar in cazuri mai rare pot fi identificati si Actynomices. Amphotericine B) . De multe ori coexista cu infectii bacteriene si/sau herpetice ale corneei. Alte medicamente folosite sunt Clotrimazole subconjunctival 5-10 mg si Fluconazole 200-400 mg/zi pe cale orala. Recoltarea produsului biologic se face in cazul infectiilor profunde prin biopsie corneeana. Sporotrichum. 2 % sau Miconazole administrat subconjunctival 5-10 mg sau pe cale sistemica 30 mg/kgc/zi. 05-0. apare hipopion si o falsa membrana uscata ce acopera ulceratia dar care se indeparteaza si se reface usor. Aspectul clinic cuprinde infiltrat necrotic cu marginile efilate avand aspect de pana situat in stratul superficial al corneei. Fumigatus. Etiologia este reprezentata in special de fungi saprofiti cum sunt Penicillium. in cateva saptamani. Diagnosticul este sugerat de conditiile in care apare simptomatologia si de caracterele clinice ale ulcerului. Lagoftalmia paralitica Lagoftalmia paralitica se defineste ca fiind imposibilitatea ocluziei palpebrale cauzata de paralizia periferica a nervului facial. caruia nu i se da importanta de catre pacient. Confirmarea diagnosticului se face in urma izolarii si identificarii ciupercii in cultura.Keratita fungica Keratitele fungice apar mai frecvent pe leziuni preexistente ale corneei cum ar fi keratoconjunctivita sicca sau ulcere traumatice. a. Pentru keratitele al caror agent etiologic este Fusarium unicul medicament cu rezultate bun este Natamycin suspensie 5 % care trebuie folosit timp de 3-4 saptamani. Leziunile evolueaza lent. Fanta palpebrala este intredeschisa. globul ocular deviat in sus si in afara iar pleoapa inferioara usor ectropionata fapt ce produce epifora. Abuzul de antibiotice si de steroizi in aplicatii locale precum si orice stare insotita de diminuarea imunitatii constituie factori favorizanti ai aparitiei keratitelor fungice. Candida albicans s.

Exista doua forme clinice de lepra: . tratamentul este de foarte lunga durata – ani de zile. leziunile palpebrale pot imbraca doua forme: forma lepromatoasa sau forma tuberculoida. Leziuni oculare in lepra Lepra (boala Hansen) este o infectie cronica cu atingere palpebrala. . dezepitelizarea si ulcerarea corneei (keratita lagoftalmica).lepra lepromatoasa – manifestata predominant prin leziuni ale pielii difuze. Cicatrizarea leproamelor (nodulii din forma de boala lepromatoasa) va genera retractii si deformari ale pleoapelor. Incidenta leprei este cea mai crescuta in tarile tropicale. depigmentate sau hiperpigmentate. O alta masura vizeaza fixarea in pozitie corecta a pleoapei inferioare. La nivel ocular. aceasta forma de lepra evolueaza sever si este foarte contagioasa. ce apar datorita unor reactii granulomatoase cu celule gigante si multipli patogeni intracelulari. Tratamentul variaza in functie de gradul deficitului ocluzional. simetrice si extensive. . Asa cum deja am amintit. generand atrofii musculare. perioada de incubatie a bolii este deosebit de lunga – 3 pana la 5 ani. sulfamide sau rifampicina. produsa de bacilul Hansen (Mycobacterium leprae) . Daca apar insa leziuni corneene se impune blefarorafia temporara in doua treimi externe ale pleoapelor. Tratament Pentru tratamentul leprei pot fi utilizate o serie de antibiotice dar si corticosterorizii. Astfel. Boala debuteaza prin leziuni tegumentare de tip papular sau macular. in cazul in care exista un deficit usor si perspective de recuperare tratamentul se limiteaza la pansarea ochiului peste noapte si administrarea de solutii protectoare.care duce la uscarea. sau ulceratii la nivelul degetelor urmate de pierderea unor falange. insa periferic. Lepra poate fi tratata daca este utilizata terapia cu sulfone. patogenul patrunde in organism pe cale tegumentara. leziunile se pot localiza si la nivelul nervilor periferici sau mucoaselor. evolutia acestei forme de lepra este in general benigna iar contagiozitatea este mai scazuta comparativ cu forma de boala lepromatoasa.lepra tuberculoida – in care leziunile predomina la nivelul structurilor nervoase. raspandinsu-de apoi prin intermediul structurilor nervoase periferice. apare de obicei in familiile in care exista astfel de bolnavi. lepra conduce la afectarea tegumentului palpebral. tulburari de sensibilitate (anestezie sau hiperestezie).

La examenul clinic se observa cum pleoapele afectate sunt intens edematiate. infectia se . majoritatea bacililor vor fi deja distrusi. tiambutozina si amitiozina. se poate interveni chirurgical pentru transplantarea unor tendoane sau a unor fragmente de nervi. iar acolo unde este cazul (leziuni mutilante). Pentru vindecarea infectiilor. dapsona are o foarte buna eficienta in terapia leprei. se recomanda utilizarea unor unguente care sa contina antibiotice si corticoteroizi. Rezistenta primara la dapsona apare destul de rar. trahomul este o boala cu etiologie infectioasa. protionamida. tarsul palpebral este o lamela de tesut conjunctiv dens. la nivelul globului ocular. Alte chimioterapice eficiente in terapia leprei: clofazimina. care contribuie la formarea marginilor libere ale pleoapelor. se recomanda masarea usoara a pleoapelor afectate. astfel incat dupa doar 3 luni de la initierea terapiei. Pacientul prezinta o intensa senzatie de jena locala. Infectii care pot conduce la aparitia tarsitelor: . etionamida. Daca pleoapele sunt comprimate. cu evolutie cronica. administrata in doza zilnica de 50-100 mg. Examinarea cu biomicroscopul. Tarsita reprezinta infectia intregii structuri tarsale. marite de volum si inflamate. rifampicina este un chimioterapic eficient impotriva bacilului leprei – in foarte rare situatii bacilul poate dezvolta rezistenta in fata acestui antibiotic. exista o formatiune tarsala superioara si una inferioara. dupa aplicarea topica a unguentului. permite evidentiarea glandelor sebacee. Meibomita si Tarsita Meibomita reprezinta infectia mai multor glande sebacee Meibomius.trahomul – este o conjunctivita (kerato-conjunctivita) contagioasa. fiind provocata de infectia cu patogenul Chlamydia trachomatis. manifestata mai ales pe teritoriul tarilor de la tropice. de forma semilunara.Dapsona este medicamentul de electie pentru tratamentul leprei. de la nivelul membranei conjunctivale tarsale. Starile reactionale din lepra pot fi combatute prin utilizarea de antipiretice si analgezice. De obicei tarsita apare ca urmare a unor infectii conjunctivale sau tegumentare de vecinatate. puroiul acumulat la nivelul glandelor sebacee va fi eliminat sub forma unei secretii cu caracter vascos. Terapia fizica recuperatorie este indicata pentru ameliorarea contracturilor fizice ale mainii.

pacientii cu tarsita cronica. un aspect caracteristic de. astfel. modificari vizibile mai ales pe fata conjunctivala a pleoapelor. care cel mai adesea se transmite prin contact sexual neprotejat.sifilisul – este o boala contagioasa inoculabila. . caracterizate prin subtierea considerabila a tarsului. care detrmina formarea unei teci la nivelul oaselor lungi si o ingrosare a tegumentului. si prin inflamatia conjunctivei bulbare. trahomul se caracterizeaza prin aparitia unor leziuni foliculare la nivelul fundului de sac conjunctival. in sifilisul secundar apar rozeole si sifilide. produsa de infectia cu bacilul Mycobacterium tuberculosis (bacilul Koch) . generand tulburari destul de grave) . . cu trasmitere genetica. prezinta hipocratism digital. leziunea denumita goma. secundara pahidermoperiostozei. . caracterizate prin aparitia unor leziuni patognomonice – in sifilisul primar apare sancrul sifilitic. tarsul se prezinta ca fiind ingrosat si cu aspect grasos. pahidermoperiostoza mai este cunoscuta si sub denumirea de Boala Uehlinger sau Sindrom Touraine-Solente-Gole.tuberculoza – boala infectioasa contagioasa. sau poate disemina in intregul organism. prin hiperplazie papilara. Pahidermoperiostoza. . De asemenea. produsa de infectia cu patogenul Treponema pallidum. apar plicaturi la nivelul tegumetului facial si cefalic. pe suprafata conjunctivala a pleoapei pot fi sesizate regiuni lucioase si refringente. se poate produce degenerescenta amiloida a tarsului – modificarea patologica a structurii tarsale. sifilisul are trei stadii evolutive. dar si subtierea periostului de la nivelul oaselor lungi ale membrelor. Foliculii ciliari pot fi distrusi atunci cand infectia afecteaza marginea libera palpebrala. Tarsita apare cu preponderenta in perioada sifilusului secundar. cea mai frecventa localizare a bolii este cea pulmonara. infectia poate ramane localizata la nivelul unui organ sau tesut. cand tarsul devine ingrosat si prezinta o suprafata neregulata. Atingerea tarsala apare de obicei in stadiul cicatriceal al trahomului. leziuni ce pot fi observate la nivelul fetei conjunctivale a pleoapei. iar in stadiul tertiar. Trahomul poate produce tulburari de vedere. cand formatiunea tarsala apare ingrosata si cu aspect unsuros. in timp ce. albie’’. prin depunerea extracelulara de amiloid (amiloidul este o substanta amorfa. . determina aparitia unor forme cronice de tarsita. caracterizata prin asocierea unei hiperostoze. sechelele retractile vor imprima tarsului. Daca se produce degenerescenta amiloida. Daca afectiunile tarsale treneaza si se cronicizeaza. Infectia tuberculoasa poate determina afectare tarsala – tarsul se prezinta ingrosat. a carei compozitie variaza functie de starile patologice cu care se asociaza – amiloidul se poate depune la nivelul unor organe precum ficat. si chiar orbire. rinichi sau splina. neregulat si ulcerat.transmite prin intermediul mustelor si al obiectelor de toaleta contaminate.pahidermoperiostoza – este o osteodisplazie.

aciculare de culoare alba (depozite de saruri de calciu) localizate la nivelul limbului nazal si temporal. Degenerescenta „ in piele de crocodil ” (crocodile shagreen) sau degenerescenta in mozaic Vogt consta in aparitia unor opacitati centrale. Este asimptomatic si nu necesita tratament. 1. Intereseaza persoane in varsta de peste 40 de ani. Procesul incepe in partea superioara si inferioara a corneei progresand apoi sub forma de arc de cerc.Henle constituie proliferari localizate ale membranei Descemet avand aceasi structura cu aceasta. Este asimptomatica si prezinta importanta clinica din puctul de vedere al diagnosticului diferential cu distrofiile evolutive. periferice ale stromei avand o latime de cca. In patogenie este implicata o predispozitie genetica la care se poate asocia o hiperlipoproteinemie fapt sustinut de evidentierea pe sectiuni la gheata a depozitelor lipidice in stroma corneeana cu predilectie si in cantitati mai mari in proximitatea membranelor Bowman si Descemet. Trebuie diferentiat de arcul juvenil care apare in copilarie. Afectiunea poate aparea si secundar unor traumatisme sau inflamatii. Apar ca niste proeminente spre camera anterioara situate la periferia corneei pe care o pot invada spre centru odata cu inaintarea in varsta ozazie cu care are loc si cresterea numarului acestora. Corpii Hassall. Epiteliul nu este afectat. incidenta ajungand aproape de 100 % la varstnicii de peste 80 de ani (s-ar putea spune ca e aproape fiziologic). 5 mm. 5 mm grosime desparte gerontoxonul de limbul scero-corneean. Inelul alb limbic Vogt reprezinta o degenerescenta subepiteliala a colagenului manifestata prin aparitia la varstnici a unor formatiuni punctiforme. . Corneea farinata Vogt consta in aparitia predescemetic in stroma corneeana profunda a unor pete (depozite) mici de culoare gri bogate in lipofuscina. O zona de cornee transparenta de 0. Marginea periferica a arcului este regulata pe cand cea centrala difuza. Arcul senil (gerontoxon) consta in aparitia bilateral a unor opacifieri inelare. poligonale separate de zone clare. situate la nivelul membranei Bowman si Descemet unde se produc rupturi.Modificari involutive ale corneei Apar ca urmare a degenerescenteii senile aparute in general la persoane in varsta de peste 40 de ani.

Orjeletul prezinta doua forme clinice de boala: orjeletul extern. evenimente precum. pot conduce la grefarea locala a unor infectii bacteriene suparatoare. dar si flexibilitatea tegumentului. de dimensiuni apreciabile – uneori chiar de 6 mm. sau la nivelul pleoapelor (glandele sebacee Meibomius) . Semne si simptome Pacientul prezinta la nivelul pleoapei. dar exista si situatii in care. orjeletul prezinta un. produsul glandelor sebacee are rolul de a lubrifia firele de par. ele se deschid cel mai adesea la nivelul foliculului pilos. pe langa functia de lubrifiere. unde exista glande sebacee. sebumul este format dintr-un amestec de acizi grasi si resturi ale celulelor secretoare. exista si regiuni ale corpului uman. la nivelul areolelor mamare. o cauza certa nu poate fi identificata. si orjeletul intern. Sebumul este produsul de secretia al glandelor sebacee. de asemenea. la nivelul labilor mici. cap’’ asemanator cosurilor care apar la nivelul tegumentului facial) . abcesele se pot deschide spontan. de etiologie stafilococica. aceasta secretie are o coloratie albicioasa si este semiconsistenta. atunci cand infectia este localizata la nivelul glandelor Meibomius. atingerea frecventa a pleoapelor cu mainile murdare sau nespalate (contaminate cu diversi patogeni). cat si la nivelul pleoapei inferioare. cand infectia este localizata la nivelul glandelor Zeiss. anexate foliculilor ciliari. pielea pleoapei si membrana conjunctivala adiacenta prezinta o coloratie rosiatica (congestie) . . in cele mai multe situatii. sau folosirea cosmeticelor pentru infrumusetarea ochilor (rimel. orjeletul poate fi confundat cu blefarita (infectie a structurilor palpebrale) . incidenta acestor infectii este crescuta in randul persoanelor care sufera de diabet zaharat. Glandele sebacee sunt localizate la nivelul dermului. dar si in randul indivizilor cu anumite debilitati mintale. creioane pentru ochi). Leziunea evolueaza si ulterior.Orjeletul (ulcior) Introducere Orjeletul este o infectie supurativa. se produce abcedarea acesteia (in aceasta etapa. este vorba de inflamatia glandelor sebacee Meibomius si Zeiss. o formatiune pseudo-tumorala. orjeletul mai este cunoscut si sub denumirile de "orgelet" sau "urcior". . numarul glandelor sebacee este semnificativ mai crescut in regiunile corpului acoperite cu fire de par. abcesul (colectia purulenta) va fi centrat de un cil palpebral. de a asigura flexibilitatea firului de par. O blefarita care se cronicizeaza. Orjeletul se poate manifesta atat la nivelul pleoapei superioare. va favoriza in mod cert aparitia orjeletului. Etiologia orjeletului este de origine bacteriana. in absenta firelor de par – la nivelul preputului. Din punct de vedere clinic. sebumul are si un rol foarte important in protectia tegumentului – rol antifungic si rol antibactericid. a glandelor sebacee aflate la nivelul pleoapelor.

Tratament In fazele incipiente ale bolii. cand inflamatia abia a debutat. dupa eliminarea puroiului. de obicei. au existat si cazuri insotite de ascensiune termica (febra) si stare de rau general. sau la intervale regulate de timp. dupa formarea abcesului. kanamicina – antibiotice care sa aiba actiune eficienta impotriva stafilococilor. de cele mai multe ori. Topic. Drenajul colectiei purulente. In orjeletul extern. acesta se va deschide spontan. Dupa ce abcesul a fost drenat. care contin antibiotice – gentamicina. se va forma o mica ulceratie care sangera foarte usor – data fiind buna vascularizatie a regiunii palpebrale (ulceratie = proces patologic. Exista si forme de infectie mai grave. proces insotit de o pierdere de substanta) . poate fi utilizata caldura uscata care se aplica local de cateva ori in decursul a 24 de ore. poate fi favorizat daca se realizeaza indepartarea (epilarea) cililor care centraza colectia de puroi – se realizeaza astfel o mica portita pentru evacuarea puroiului. simptomele nu dispar intotdeauna. Senzatia de arsura oculara poate fi prezenta la unii pacienti. care se manifesta prin aparitia mai multor orjelete in acelasi timp. Datorita localizarii sale profunde. tratamentul loca cu antibiotice nu se intrerupe si va fi realizat pana in momentul in care simptomatologia a dispartut complet. deoarece tarsul este o structura inextensibila – formarea colectiei purulente.sau pot fi drenate printr-o mica interventie chirurgicala. care determina aparitia unei solutii de continuitate la nivelul tegumentelor sau mucoaselor. Alte simptome prezente la pacientii cu orjelet – lacrimale abundenta. . colectia purulenta este situata in vecinatatea marginii libere palpebrale. infectia se poate extinde la nivelul intregii cavitati orbitale. deoarece colectia purulenta se localizeaza la nivelul glandelor sebacee tarsale. in cazul orjeletului intern. In stadiile avansate de boala. rezidual. dupa eliminarea colectiei purulente. orjeletul intern poate determina complicatii locale destul de grave. Mai pot fi aplicate local. leziunea va evolua catre fata posterioara a pleoapelor (fata posterioara a pleoapelor este acoperita de membrana conjunctivala) . durere acuta localizata in regiunea palpebrala. daca nu intervin alte complicatii. Temperatura locala ridicata. stimuland intens terminatiile nervoase de la acest nivel. prin intensificarea circulatiei capilare. acesta se poate vindeca spontan. are rolul de a stimula formarea colectiei purulente (abcesului). daca inflamatia survine pe un teren imunitar tarat (diabet zaharat). pot fi utilizate preparate (sub forma de coliruri sau unguente). abcesul evoluand catre tegumentul supraiacent. pot fi aplicate local comprese antiflogistice – cu toate acestea. orjeletul abcedeaza dupa 72 de ore de la declansarea procesului inflamator. orjeletul se poate vindeca fara sechele. Durerea aparuta in cazul orjeletului intern este mult mai intensa.

va fi evitata atingerea pleoapelor cu mainile murdare sau nespalate. Abcesele care nu se elimina spontan. cu toate acestea.unguente cu tobramicina. daca leziunile sunt foarte dureroase. se recomanda instituirea unui tratament de specialitate care sa fie sustinut prin administrarea de antibiotice. trebuiesc tratate afectiunile oculare predispozante. unde exista o cantitate crescuta de praf si iritanti in aerul atmosferic. acestea trebuiesc schimbate cu altele noi si sigilate. daca eliminarea de puroi nu dispare dupa cel mult 72 de ore. se recomanda ca incizia sa fie realizata in partea decliva a colectiei – pentru a favoriza drenajul acesteia. de genul blefaritelor. atunci se recomanda administrarea de antibiotice pe cale sistemica – care binenteles sa fie eficiente impotriva stafilococului auriu implicat in etiologia orjeletului.un organism tarat este mult mai predispus la aparitia orjeletelor. cu tetraciclina – administrata in doza zilnica de intretinere. recidivele orjeletului pot fi stopate cu ajutorul vaccinarii antistafilococice. oxacilina. Inciziile pentru drenajul colectiilor purulente se practica doar in clinicile de chirurgie generala sau oftalmologica. se va evita utilizarea lentilelor de contact sau a cosmeticelor pentru ochi. Pot fi utilizate urmatoarele antibiotice. in majoritatea cazurilor. daca incizia se realizeaza la nivelul membranei conjunctivale. tratamentul la domiciliu este suficient pentru pentru a asigura vindecarea orjeletului. Daca orjeletul recidiveaza frecvent. Deoarece fardurile si cosmeticele pot fi contaminate cu stafilococ. De asemenea. pot fi de un real folos – limitarea extinderii infectiei. abcesele dreneaza spontan. va fi unul orizontal. fara alte complicatii. colectiile purulente nu vor fi fortate sa dreneze. prin compresiune digitala. daca statiile ganglionare regionale sunt marite de volum si dureroase (adenopatie regionala). care favorizeaza aparitia orjeletelor. Diabetul zaharat trebuie tinut sub control . De asemenea. traiectul acesteia va fi unul vertical. data fiind natura acestei infectii. si indepartarea eficienta a secretiilor purulente. pot fi drenate cu ajutorul unor mici incizii chirurgicale. o data la cateva luni de zile. ralizate cu un sampon din gama celora folosite pentru copii. de 250 mg – doza suficienta pentru a realiza profilaxia orjeletului. vor fi evitate zonele aglomerate. Traiectul inciziei la nivel tegumentar. se poate institui un tratament de lunga durata. si caracterul ei evolutiv. . De asemnea. Pana la obtinerea vindecarii. daca pleoapele sunt foarte tumefiate si impiedica vederea. Daca abcesele sunt multiple. care pot amplifica si mai mult fenomenele iritative locale. Pe toata perioada tratamentului. Ochii pot fi protejati prin purtarea ochelarilor de soare. daca boala evolueaza catre un flegmon palpebral (flegmon – inflamatie difuza a tesutului celular subcutanat). Spalaturile locale. In nici o situatie. eritromicina sau cloxacilina. care isi pastreaza eficienta impotriva stafilococului – ampicilina. De cele mai multe ori.

Pinguecula Pinguecula este o degenerescenta elastoida a colagenului. Daca apar inflamatii care treneaza si recidiveaza. Pacientul prezinta o serie de formatiuni proeminente. Daca insa este inestetic sau foarte mare se face excizie urmata aplicarea unei grefe conjunctive. pulberi etc. coliruri ce contin corticosteroizi. daca leziunile proeminente sunt suparatoare. catre regiunea nazala. Pterigionul invadeaza corneea prin vase de neoformatie formand un cap aderent la acest nivel. vant. de culoare galbena. Pterigionul Pterigionul este o afectiune bilaterala constand in aparitia unui pliu triunghiular cu baza spre conjunctiva nazala si varful spre cornee. infiltratii cu corticosteroizi in asociere cu grefa de cornee lamelara si grefa de conjunctiva libera. pot fi utilizate pentru instilatii. Tratamentul In stadiile incipiente sunt indicate injectii subconjunctivale cu corticosteroizi. care se localizeaza la nivelul fantei palpebrale. Rareori capul pterigionului se poate maligniza.care se manifesta prin aparitia unor proeminente galbui mai ales in sectorul nazal al conjunctivei in apropierea limbului. Recidivele (destul de frecvente) impun un tratament cu antimitotice. praf. ele pot fi excizate prin metode chirurgicale. care produc mici ulceratii corneene constituie factori favorizanti in aparitia bolii. . radiatii ultraviolete. boala este stagnanta (leziunile nu prezinta un caracter evolutiv) si se asociaza cu o crestere marcanta a colesterolului plasmatic (hipercolesterolemie). Expunerea la fenomene iritative indelungate. fiind afectate in acelasi timp tesuturile subconjunctivale si regiunile superficiale ale sclerei.foarte frecventa la batrani. Evolueaza fie spre stagnare fie spre invazia rapida a corneei. Aceste leziuni se datoreaza denaturarii structurilor colagenice. Trebuie facut diagnosticul diferential cu pseudopterigionul aparut in urma arsurilor conjunctivale si inflamatiilor conjunctivale cronice dar acesta nu este invadant si este insotit si de alte modificari ale conjunctivei. Tratamentul se face adesea doar din ratiuni estetice si consta in extirparea formatiunii.

care va invada corneea. o alta metoda chirurgicala o reprezinta excizia cu keratoplastie lamelara sau perforanta. toti acesti factori vor conduce la aparitia unor ulceratii de mici dimensiuni la nivelul regiunii limbice. . daca leziunea este de mari dimensiuni si inestetica. pot fi administrate local antimiotice (instilatii) . Pterigionul este aderent la cornee. se manifesta cu predilectie in randul adultilor din mediul rural. trebuie avut in vedere faptul ca. Adesea pterigionul poate recidiva – situatie in care. orientat cu baza spre conjuntiva nazala si varful spre cornee. Pentru formele recidivante de boala. Boala afecteaza ambii globi oculari. pana catre regiunea centrala a acesteia. trebuie exclus pseudopterigionul care apare fie secundar unei arsuri chimice (cu acizi sau baze). leziunea va fi mai bine dezvoltata decat cea initiala. vorbim despre degenerarea tesutului hialin si elastic – fibrele elastice sunt marite de volum si degenerate hialin. Ulterior. radiatiile ultraviolete. pseudopterigionul nu are tendinta de a invada structurile invecinate. atunci poate fi excizata chirurgical. Exista si posibilitatea ca pterigionul sa sufere o transformare maligna epiteliomatoasa. urmatoarele elemente pot contribui la evitarea recidivelor – indepartarea tuturor factorilor iritativi care au favorizat aparitia pterigionului. care vor contribui la aparitia acestei boli – microtraumatismele. Practic. avasculara. in faze incipiente ale bolii se recomanda utilizarea injectiilor subconjunctivale cu corticosteroizi. se prezinta ca un pliu de aspect triunghiular. urmand ca apoi sa se realizeze o grefa de conjunctiva. de asemenea. iar la nivelul corneei membrana Bowman este inlocuita cu tesut hialin si elastic. aceste ulceratii vor fi acoperite de o retea vasculara fina. leziunea evolueaza lent – ea se poate opri spontan din evolutie sau poate invada rapid corneea. Pentru diagnosticul diferential al acestei afectiuni. curentii de aer. se pot face infiltratii co corticosteroizi.===Completare(Dr. particulele de praf. fiind inconjurat de o zona gelatinoasa. purtarea de lentile fumurii si mai ales. poate fi folosita metoda laserargon. fie secundar unei inflamatii cu caracter acut sau cronic. Exista o serie de factori iritativi. de asemenea. Tratamentul pterigionului se face functie de evolutia acestuia. diferite pulberi sau fumul. Adrian Necula): Pterigionul reprezinta degenerescenta conjunctivei bulbare. alegerea pentru tratament a unei tehnici chirurgicale care sa genereze doar cicatrici conjunctivale cu dispozitie orizontala. cand vorbim despre pterigion. sau se poate realiza o grefa de cornee lamelara sau perforanta.

. formarea granulomului inflamator. Salazionul apare ca urmare a blocarii canalului de excretie al glandelor sebacee – acest eveniment va conduce la acumularea secretiilor sebacee. sistemul imunitar va recunoaste sebumul ca fiind o substanta straina si va declansa local. acneea rozacee – afectiune a tegumentului. si chiar celule epiteliode. Din punct de vedere histologic. care nu a drenat suficient. Aspectul de.Salazionul (Chalazionul) Salazionul reprezinta o inflamatie cronica a glandelor sebacee Meibomius. a glandelor sebacee aflate la nivelul pleoapelor glandele sebacee Meibomius si Zeiss) . apare atunci cand formatiunea evolueaza la nivelul . leziunea granulomaotasa este localizata catre regiunea conjuntivala a pleoapelor – salazion intern – caz in care fata posterioara a pleoapelor se prezinta congestionata si usor edematiata. plasata in grosimea pleoapei. leziunile pot fi decelate foarte usor cu ochiul liber – salazionul extern. In cele mai multe cazuri. cu determinism imunitar-alergic. dar se poate forma si prin transformarea granulomatoasa a unui orjelet care nu s-a vindecat complet – frecvent este vorba de un orjelet intern. Semnele inflamatorii locale sunt de slaba intensitate (roseata. de mici dimensiuni. creasta de cocos’’ al leziunilor. cel mai adesea de etiologie microbiana (granulom – reactie inflamatorie. caldura locala). si prezenta unor leziuni maculo-eritematoase localizate la nivelul regiunilor anatomice bogate in glande sebacee. spre fata anterioara a pleoapei. stagnarea secretiilor favorizeaza aparitia reactiilor inflamatorii. care apare datorita existentei unor disfunctii sau leziuni ale glandelor sebacee sau pilosebacee. Daca salazionul are o dezvoltare superficiala. care apare in urma obstructiei canaliculelor excretorii glandulare – se manifesta prin aparitia unor formatiuni chistice tumorale (benigne). in care exista o arie centrala ce contine macrofage. celule gigante. in acesta moment. salazionul este o reactie inflamatorie granulomatoasa cronica. Semne si simptome Din punct de vedere clinic. Salazionul nu numai ca se poate constitui in urma prezentei leziunilor tegumentare descrise mai sus. de etiologie stafilococica. o reactie inflamatorie complexa. caracterizata prin absenta leziunilor veziculare. Shalazionul apare cel mai adesea dupa orjelet (orjeletul este o infectie supurativa. salazionul se manifesta sub forma unei formatiuni chistice de mici dimensiuni (tumoreta benigna). Blefarita. inconjurate de limfocite activate) . sau pot lipsi cu desavarsire. situate pe marginea pleoapelor. presupune participarea unui numar considerabil de celule – limfocite. Blefarita – inflamatia acuta sau cronica a marginilor pleoapelor. dermatita seboreica – afectiune cutanata. eozinofile. acneea rozacee si dermatita seboreica reprezinta factori ce favorizeaza aparitia salazionului.

aplicatii urmate de masarea usoara a zonelor tumefiate. uneori bine delimitate. traiectul se sectiune va fi unul orizontal. Celulita reprezinta este o inflamatie localizata la nivelul tesutului celular – se manifesta sub forma unor induratii. induratii ce sunt sensibile la palpare. apare ca urmare a existentei unui defect de curbura al corneei sau cristalinului. precum si contactul cu prosoapele sau batistele murdare.blefarita. iar conturul obiectelor va fi perceput deformat) . Se va evita ducerea mainilor murdare si contaminate la ochi. chirurgia salazionului prezinta pericolul aparitiei unor sangerari abundente (data fiind buna vascularizatie a pleoapelor) . sangerarile pot fi prevenite daca regiunea incizata este clampata cu o pensa speciala. este bine ca aceste unguente sa contina si un corticosteroid – cortizon. pentru a grabi vindecarea. care se dezvolta la nivelul pleoapei superioare. se poate interveni chirurgical pentru excizia acestora. Tratament Salazioanele de mici dimensiuni se pot vindeca spontan. daca pacientul realizeaza aplicatii locale zilnice. glandele sebacee trebuiesc indepartate complet. Daca leziunile tumorale sunt de marimi considerabile. leziunile pot fi injectate cu un corticosteroid (leziunea este un granulom. leziunile tumorale se pot vindeca mai rapid. vor avea un traiect vertical. pe unul dintre meridiane. Ca si in cazul orjeletului.marginilor libere palpebrale. . Astigmatismul apare datorita compresiunii exercitate asupra corneei. acneea rozacee si dermatita seboreica. pot fi realizate aplicatii cu unguente ce contin antibiotice. se recomanda evitarea zonelor aglomerate. putem enumera urmatoarele doua patologii: celulita palpebrala si flegmonul palpebral. lumina nu va mai fi focalizata intr-un singur punct la nivelul retinei. flegmonul este o inflamtie grava. generat ca urmare a declansarii unei reactii inflamtorii locale) . Plagile chirurgicale se panseaza pentru a preveni hemoragiile. trebuiesc tratate celelalte patologii. care favorizeaza aparitia salazionului . Pentru a preveni recidiva salazionului. in care aerul atmosferic este incarcat cu pulberi alergizante. Dintre complicatiile infectioase ale salazionului. deoarece produce necroza tesuturilor afectate. Astigmatismul reprezinta o complicatie a salazionului care apare si se dezvolta la nivelul pleoapelor superioare (astigmatism – o disfunctie a dioptrului ocular. De asemenea. si care se pot asocia cu nevralgii persistente. pentru o mai buna vindecare. pot fi utilizate doar batistele de unica folosinta. cu un unguent ce contine antibiotice. Flegmonul este o inflamatie difuza a tesutului celular subcutanat sau a tesutului conjunctiv de la nivelul unui organ. pentru inciziile efectuate pentru abordul tegumentar al formatiunilor chistice (salazion extern). de unde rezulta ca. De asemenea. Daca este necesar. de catre salazionul voluminos. Inciziile. efectuate pentru inlaturarea salazioanelor dispuse catre fata conjunctivala a pleoapelor (salazion intern).

Pe toata perioada tratamentului. deoarece cresterea formatiunilor chistice este destul de lenta. . tulburari circulatorii careproduc in timp atrofii ale tesutului cerebral. culoare etc) in conditiile pastrarii integritatii cailor senzoriale (glob ocular).unul central –centrii corticali (aria vizuala primara 17 si ariile vizuale secundare 18 si 19. bandelete optice. daca salazionul evolueaza catre fata posterioara a pleoapei (salazion intern). auditiv. cel mai frecvent. Agnozia vizuala totala consta in imposibilitatea recunoasterii unui obiect cu ajutorul vederii ci doar prin celelate simturi (tactil. degenerescente senile. In etiologie sunt implicate traumatisme cerebrale. gustativ.unul intermediar –caile optice (nerv optic. infectii. tactil). corpii geniculati externi si radiatiile Gradiolet) si . alte detalii dar nu prin vedere. chiasma. Agnoziile partiale au urmatoarele forme: a) agnozia pentru fizionomii sau prosopagnozie bolnavii identifica persoanele numai dupa voce. olfactiv. Pentru obiectivarea acesteia se foloseste testul “figurilor celebre” adica se ia o revista si i se cere pacientului . Acestea au rol in interpretarea mesajului vizual la care contribuie si informatii obtinute prin intermediul celorlalte simturi (olfactiv. intoxicatii. complicatie a shalazionului intern. se va renunta la purtarea lentilelor de contact. gustativ) si este sinonima cu cecitatea psihica. Sindroame psihovizuale Analizatorul vizual este alcatuit din trei segmente: unul periferic senzorial –globul ocular. miros. Se impart in sindroame de deficit si sindroame de excitatie. tumori. Oricare segment poate fi afectat de procese patologice ducand la manifestari clinice distincte. Imaginea corticala a unui obiect variaza de la un individ la altul in functie de experienta sa de viata si starea psihica. 1) Sindroamele de deficit Agnoziile vizuale se definesc ca fiind anomalii ale perceptiei vizuale (sau doar a anumitor caractere ale perceptiei-forma. Sindroamele psihovizuale sunt produse de afectarea ariilor corticale vizuale secundare 18 (parastriata) si 19 (prestriata). atunci poate afecta functia vizuala – astgmatism. salazionul nu produce durere in regiunea palpebrala. si pana la obtinerea vindecarii complete. ticuri verbale. auditiv. Salazionul poate deveni destul de suparator.

triunghi etc) sau pentru cuvantul scris caz in care se denumeste alexie (bolnavul nu poate citi). Asociaza frecvent ameteli si tulburari de orientare temporo spatiala. 2) Sindroame de excitatie Sindroame de excitatie pot fi grupate in trei categorii: a) Metamorfopsiile sunt reprezentari vizuale deformate din punct de vedere al marimii. alterari ale culorilor. ).tulburari de localizare: pacientul vede si recunoaste obiectul dar nu poate aprecia directia si distanta iar daca este pus sa-l deseneze nu poate deoarece nu are o reprezentare completa a acestuia .agnozia corporala: pacientul nu poate distinge dreapta de stanga si nici anumite parti componente ale corpului sau. Deplasarea de la un obiect la altul se face greoi. nu se poate imbraca sau deschide usaaspect pseudodemential.tulburari de orientare: acientul nu se poate orienta in camera. . etc. masa. animale. scriere si vorbire. flori). . numarului. b) agnozia pentru obiecte cuprinde agnozia pentru culori (imposibilitatea de alege culorile si de a le asocia cu un obiect) si agnozii pentru imagini consta in imposibilitatea de a recunoaste un obiect desenat c) agnozia pentru simboluri se poate manifesta pentru elemente geometrice (cerc. Se asociaza cu tulburari ale simtului spatial si ale atentiei vizuale. Pacientul este constient de aceasta si nu prezinta stari psihopatice si alterari ale constientei. adesea prin miscari ale capului. Clinic se prezinta sub forma unor sindroame : . Pentru punerea unui diagnostic corect sunt necesare: -anamneza amanuntita pentru aflarea conditiilor in care apare simptomatologia -examen oftalmologic complet pentru relevarea starii de integritate anatomica a globului ocular -examen neurologic pentru evidentierea tuturor tulburarilor de perceptie -investigatii paraclinice pentru obiectivarea leziunilor organice suspicionate (radiografie . b) Halucinozele sunt tulburari senzoriale de scurta durata constand in reprezentari fara obiect. c) Halucinatiile vizuale sunt de asemenea reprezantari fara obiect real (formate in lipsa oricarui stimul exterior) dar de care pacientul nu este constient.agnozia spatiala unilaterala pacientul nu poate identifica obiectele aflate intr-o jumatate a campului vizual e) apraxia vizuala pacientul nu poate desena din memorie un obiect simplu (scaun. in ciuda motilitatii oculare pastrate. Pot fi elementare – fotopsii (strafulgerari) sau complexe (personaje. d) agnozia spatiala consta in pierderea capacitatii de localizare in spatiu a obiectelor. fotbalistul lui preferat etc) astfel e pus in situatia de a nu putea folosi celelate simturi. Alexia poate fi izolata sau asociata cu afazia (imposibilitea de a vorbi datorita unor leziuni centrale) sau alte tulburari de citire.sa identifice o persoana foarte cunoscuta pe care ar trebui s-o cunoasca (presedintele republicii. f) apraxia oculara consta in imposibilitatea de a urmari cu privirea obiectele. patrat.

angiografii. oricare solutie de continuitate aparuta la nivel palpebral. flegmonul nu are tendinta la limitare (infectia difuzeaza) . care pot aparea la nivelul pleoapelor – manifestarile clinice sunt similare cu situatiile in care supuratiile au alta localizare decat cea oculara. analgezicele si anti-inflamatoarele Efort ocular datorat cititului sau lucrului pe computer . favorizeaza inocularea acestui patogen.eventual examen psihiatric daca exista sa zicem o etiologie dubla (psihica si organica). electroencefalograma. flegmonul este produs de infectia cu streptococ.Un mediu uscat Supuratiile palpebrale . in absenta necrozei. aceste infectii sunt produse de infectia cu stafilococul auriu hemolitic. Flegmonul palpebral Flegmonul pleoapei reprezinta o supuratie difuza – inflamatie acuta a tesutului celular. Inaintarea in varsta .flegmonul si abcesul palpebral Supuratiile palpebrale reprezinta alte tipuri de infectii acute. infectia se dezvolta de obicei la nivelul tesutului celular subcutanat sau la nivelul interstitiilor conjunctive. Tratamentul se indreapta catre afectiunile primare si este medical sau chirurgical in functie de caz Sindromul ochi uscat Sindromul de ochi uscat reprezinta pierderea sau reducerea abilitatii normale a ochiului de a produce lacrimi. pilulele anticonceptionale. s. Este una din cauzele cele mai frecvente pentru care se merge la un consult oftalmologic. inclusiv antistaminicele. . In cele mai multe cazuri. In majoritatea cazurilor. O varietate de factori pot cauza sau contribui la aceasta problema.de craniu. rezonanta magnetica nucleara. ) . a. diureticele. computer tomografie.Medicamentele.

procesul necrozant disloca formatiunile anatomice regionale. viata pacientului este in pericol. pacinetul prezinta in continuare febra ridicata. Dupa aproximativ o saptamana de evolutie. flegmonul dezvolta procese de necroza locala. Abcesul mai este cunoscut si sub denumirea de. anorexie. . Intr-o prima faza. Infectia se poate extinde cu usurinta la nivelul intregii orbite. Raspandirea regionala a infectie se datoreaza implicit virulentei crescute a patogenilor implicati in aparitia ei. apare edemul inflamator (plaga minima. pielea supraiacenta focarului inflamator se decoleaza. si se sfaceleaza. daca nu se intervine in acest moment. iar tegumentul lor este cald si capata un aspect lucios. care la apasare devine dureroasa. Abcesul palpebral Abcesul reprezinta o infectie acuta. Daca procesul inflamator este localizat difuz. Daca pana acum nu s-a intervenit chirurgical pentru drenajul colectiei purulente. Starea generala a pacientului se mentine in continuare grava. se constata prezenta limfangitei lezionale si a adenopatiei regionale. intepatura) – de asemenea. escoriatie. insa vor ramane in urma cicatrici vicioase si chiar sechele functionale. durerile locale se accentueaza. Simptomatologia abceselor depinde in mare parte de localizarea acestora. superficial se observa prezenta unei impastari difuze a tegumentelor. la debut. care se formeaza ca urmare a distructiilor tisulare generate de anumiti microbi sau paraziti. iritabilitate nervoasa – starea generala a pacientului este vizibil afectata. semne locale inflamatorii se accentueaza. Datorita accentuarii progresive a edemului. In cele mai multe situatii. fanta palpebrala nu mai poate fi deschisa (pacientul nu mai poate deschide ochii) . Atunci cand flegmonul se localizeaza la nivel palpebral. de asemenea. atunci cand procesul inflamator are o localizare superficiala (tesutul celular subcutanat). conducand astfel la aparitia flegmonului orbitopalpebral. necroza a tendoanelor musculare. iar in plaga se constata formarea puroiului si aparitia proceselor de necroza tisulara. frison. tulburari digestive. abcesele sunt provocate de infectia cu stafilococ sau streptococ – insa oricare alt agent piogen poate conduce la aparitia unor astfel de colectii purulente. sau chiar la patrunderea procesului septic in interiorul anumitor articulatii. flegmonul se poate vindeca. Starea generala a pacientului este afectata. lasand puroiul de culoare verde sa se scurga impreuna cu multiple fragmente din tesutul necrozat. abcesul poate fi diagnosticat cu usurinta. pleoapele sunt vizibil edematiate si congestionate. Dupa cateva zile de la inoculare. la locul de inocularea al microbilor. si contribuie la aparitia unor grave complicatii – hemoragii (datorita lezarii vaselor regionale).si mult mai rar de infectia cu stafilococ sau anaerobi. insa simptomatologia diminua in intensitate. . flegmon circumscris. care se poate localiza inclusiv la nivel palpebral – este o colectie purulenta bine delimitata. In utlima faza de evolutie. pacientul prezinta febra ridicata si frison.

abcesul se cronicizeaza. local. iar centrul leziunii devine rosiatic. la palparea pleoapelor poate fi pus in evidenta semnul fluctuentei. Pacientul poate prezenta febra usoara. abcesul poate fistuliza spontan – fistulizarea se realizeaza prin intermediul unor orificii de mici dimensiuni. cu cat regiunea palpebrala este mai solicitata. pacientul resimte o senzatie de tensiune pulsatia – in timp ce durerea diminua in intensitate. De obicei.Pacientul acuza durere locala si impotenta functionala. evacuarea si drenajul colectiei purulente. Daca infectia nu este inca localizata. Dupa formarea puroiului. . curba termica a pacientului respectiv prezinta un caracter oscilant. asa cum am mai amintit. in momentul in care colectia purulenta este diagnosticata. acesta este si motivul pentru care. Daca se palpeaza leziunea. se constata cresterea numarului de leucocite – sugestiva pentru existenta unui proces inflamator in organism. in lipsa interventiilor chirurgicale. Tratament Supuratiile palpebrale vor fi tratate cu chimioterapice (antibiotice) administrate pe cale sistemica: penicilina. dozele de antibiotic se adapteaza functie de gravitatea infectiei. semnele locale se modifica – edemul periferic se accentueaza. Daca puroiul este corect evacuat prin drenaj chirurgical. Dupa aproximativ doua zile. atunci se recomanda aplicarea de comprese imbibate cu solutii antiseptice (rivanol) . In momentul in care apare fluctuenta (semn de localizare a colectiei purulente) se procedeaza la incizarea. dupa cateva zile leziunea se cicatrizeaza favorabil. se procedeaza si la evacuarea acesteia. Abcesul palpebral este stadiul evolutiv care urmeaza dupa flegmon. poate fi identificata leziunea prin intermediul careia s-a produs inocularea patogenilor. abcesul palpebral poate fistuliza spontan. ampicilina sau oxacilina. se constata prezenta semnului de fluctuenta – acest semn confirma colectarea locala a puroiului. leziune ce va fi inconjurata de o discreta zona edematiata. pleoapele sunt tumefiate si foarte congestionate. cu atat mai intensa este senzatia dureroasa. in sangele periferic. care nu sunt suficiente pentru drenajul intregii cantitati de puroi. ca oricare alt abces. Fluctuenta este un semn caracteristic pentru oricare colectie lichidiana. Daca colectia purulenta nu este evacuata chirurgical.

Tulburarile de statica palpebrala apar in cadrul anumitor patologii oculare care. . blefarospasmul – o tulburare de motilitate palpebrala produsa de contractia anormala si involuntara a muschiului orbicular. sau rolul de a sustine anumite organe. fie afecteaza componenta tarsala. Sindromul retractil palpebral consta in retractia marginilor pleoapelor. Tulburarile de motilitate palpebrala se pot manifesta sub forma a patru entitati clinice distincte – ptoza palpebrala (este vorba de ptoza = caderea. se va repercuta implicit asupra functionalitatii oculare – acesta este si motivul pentru care aceste tulburari trebuiesc tratate cu seriozitate si corectate pe cat posibil chirurgical.rigiditate care depinde intotdeauna. deasupra limbului superior si inferior. determinand astfel vizualizarea unei benzi sclerale de latime variabila. cu ajutorul unor ligamente – interne sau externe – care le ancoreaza la nivelul rebordului orbitar. ce are rolul de a fixa componentele unei articulatii (ligamente articulare). Lagoftalmia se datoreaza paraliziei nervului facial. este de la sine inteles ca orice tulburare de pozitie si miscare a pleoapelor. in cazul de fata vorbim despre existenta unor ligamente suspensoare. exista doua tipuri de tulburari ale staticii palpebrale: entropionul si ectropionul – ambele disfunctii avand grave repercursiuni functionale si de ordin estetic. cum este si cazul pleoapelor. Ligamentul este o bandeleta fibroconjunctiva. La nivelul fetei lor posterioare. Deoarece pleoapele au un rol foarte important in protectia polului anterior al globului ocular. dar si datorita disfunctiei muschiului trasal Muller. pleoapele se sprijina pe polul anterior al globului ocular.Tulburarile de statica si motilitate palpebrala Pleoapele sunt mentinute in pozitia lor fiziologica. prin intermediul membranei conjunctivale palpebrale. sindromul retractil palpebral. Ligamentele palpebrale se afla dispuse in prelungirea celor doua structuri tarsale. fenomen ce impidica ocluzia palpebrala. Pleoapele pot fi mentinute in pozitie normala. fie afecteaza componenta septala din structura scheletului pleoapei. In patologia oculara. Ptoza palpebrala apare datorita disfuctiei importante a muschiului ridicator al pleoapei superioare. pleoapei superioare). lagoftalmia paralitica. pe care le fixeaza la nivelul scheletului osos orbitar. Si nu in ultimul rand. si blefarospasmul. de integritatea structurilor tarsale si de integritatea septului orbitar (tarsul si septul orbitar alcatuiesc impreuna scheletul pleoapei) . atata timp cat scheletul palpebral detine o anumita rigiditate .

diagnosticul diferential trebuie facut cu nevul coroidian. hipermetropie progresiva. La examenul fundului de ochi apare sub forma unor pete pigmentare subretiniene de culoare cenusie cu marginile sterse. metamorfopsii. sediile cele mai frecvente sunt ficatul. Tumora nu creste in dimensiuni in timp si in foarte putine cazuri degenereaza malign totusi se recomanda supravegherea la intervale regulate de timp (fotografiere. Tumorile coroidiene sunt: nevul coroidian (melanom benign). Obiectiv se constata o proeminenta lenticulara care ridica usor retina printr-un transsudat. Se produce datorita cresterii tensiunii oculare produsa de cresterea tumorii care impiedica scurgerea umorii apoase la nivelul trabeculului. hemangiomul si melanomul malign. Deasemenea coroida. Pentru punerea unui diagnostic corect sunt necesare: . Hemangiomul coroidei . Melanomul malign coroidian este o afectiune rara dar cea mai frecventa tumora maligna oculara. .stadiul incipient este asimptomatic foarte mult timp. .stadiul de metastazare duce foarte rapid la exitus. Afectiunea apare aproape intotdeauna in cadrul sindromului de angiomatoza encefalotrigeminala SturgeWeber-Krabbe. scotom central. Ecografia si biomicroscopia sunt necesare evidentiind atat vascularizatia retinei cat si a tumorii.Tumorile coroidei Teoretic absolut orice fel de celula care inra in alcatuirea coroidei poate prolifera anormal dand nastere unei tumori benigne sau maligne. Se dezvolta in majoritatea cazurilor pe nevi preexistenti. Tumora se prezinta ca o masa neagra-cenusie sub retina decolata. Tulburarile de vedere care apar mai ales in localizarea posterioara sunt: fosfene.in stadiul de decolare de retina aceasta proemina in vitros datorita cresterii tumorii. Simptomatologia cuprinde scaderea acuitatii vizuale. congestie perikeratica. . Apare in general dupa varsta de 50 ani afectand in mod egal ambele sexe. Evolutia clinica a tumorii urmeaza cinci stadii: .Examenul oftalmoscopic evidentiaza decolarea de retina si prezenta planului dublu vascular (retinian si tumoral).Ecografia ajuta la aprecierea dimensiunilor si clasificarea tumorilor. afectarea campului vizual. Clinic apar modificari ale campului vizual. paraliziilor oculare si aparitia tumorii prin sclerotica subtiata. plamanii si vertebrele. . ecografie). dar si dupa inflamatii oculare sau traumatisme. poate fi sediul metastazelor diferitelor cancere. distorsiunea imaginilor. .stadiul de exteriorizare se manifesta clinic prin aparitia exoftalmiei. Nevul coroidian numit si melanom benign este o afectiune de natura congenitala cu frecventa crescuta dar complet asimptomatica. . Explorarile paraclinice necesare sunt ecografia si angiografia fluoresceinica. In vecinatatea leziunii pot aparea proliferari ale epiteliului pigmentar retinian. exoftalmia.tumora situata profund. in spatiul subretinian care histologic se prezinta sub forma unui angiom cavernos cu spatii vasculare pline cu sange. fiind foarte bine vascularizata.stadiul de glaucom secundar apare mai tarziu dar uneori poate fi chiar primul simptom al melanomului.

pacientul prezinta una sau mai multe pustule – vezicule cu continut purulent. vindecandu-se in majoritatea cazurilor.Punctia-biopsie coroidiana translerala este absolut necesara pentru diagnosticul de certitudine (examen histopatologic) RMN pentru evidentierea posibilelor metastaze Prognosticul melanomului malign este unul sumbru datorita capacitatii mare de metastazare. Pentru tumorile de dimensiuni mai mari se face enucleatia globului ocular asociata si precedata de radioterapie. Tratamentul difera in functie de gradul invaziei locale si metastatice precum si de afectarea uni sau bilaterala. In cazul tumorilor mici se practica tumorectomia sau tratament conservator prin iradiere cu protoni. perioada de incubatie a infectiei este de maxim 10 zile. Pot avea ca punct de plecare cancere pulmonare. infectia apare in cele mai multe cazuri dupa autoinocularea virusului. iod) pe sclera. iridiu. plasarea placutelor radioactive (rutheniu. tegumentul inconjurator este congestionat si eritematos. osoase. boala evolueaza pe o perioada de maxim 10 zile. In cazul extensiei extrasclerale se practica exenteratia in asociere cu imuno-. In formele bilaterale se enucleaza ochiul cel mai afectat si se pastreaza celalalt. limfadenopatie preauriculara. din sfera genitala. unice sau multiple. conjunctivita purulenta. Profilaxia sau cel putin depistarea in stadiu incipient presupune supravegherea nevilor coroidieni. De obicei apar in stadiile finale ale bolilor de baza dar se poate incerca iradiere localizata cu cobalt. aur. Apar ca proeminente alb-galbui.si radioterapie. In cazul metastazelor hepatice unice se practica embolizarea vascularizatiei metastazelor sau indepartarea chirurgicala a acestora. Posibile complicatii ale vaccinei – celulita orbitara. Leziunile tegumentare se localizeaza cu predilectie la nivel palpebral – o treime dintre cazuri vor fi insotite de leziuni corneene. leucemii (coroida sufera un proces infiltrativ difuz mai ales la nivelul polului posterior). Metastazele coroidiene sunt favorizate de vascularizatia bogata a coroidei. iridiu. Produc decolarea exudativa a retinei ceea ce determina pierderea vederii. chimio. hepatice. .Tomografia computerizata axiala indica intinderea extrasclerala. Vaccina Vaccina este o boala infectioasa produsa de catre virusul vaccinei. La nivelul pleoapelor. de obicei. Ochiul enucleat nu se protezeaza pentru a nu masca posibilele recidive. Spre deosebire de tumorile primare acestea sunt bilaterale si nepigmentate. bine vascularizate. Tratament . fotocoagulare. fara sechele functionale sau estetice.

Pacientul acuza o intensa senzatie de arsura. virusul ramane cantonat la nivelul organismului si are capacitatea de a se reactiva dupa perioade foarte lungi de timp. precum – nevrita optica. durere intensa si parestezii – simptomatologia se dispune in regiunea pleoapei afectate. continutul veziculelor se modifica ulterior. veziculele se vor usca si dupa exfoliere vor forma mici godeuri (godeu – depresiune de mici dimensiuni a tegumentelor) . Tratament Pentru tratamentul zonei zoster. .Pentru tratamentul vaccinei. virusul varicelo-zosterian afecteaza ramura oftalmica a nervului cranian trigemen (nervul V cranian) . De asemenea. transmiterea virusului se face pe cale aeriana. vasculite sau paralizii ale nervilor oculomotori. Membrana conjunctivala si corneea pot fi si ele afectate de catre infectia cu virusul varicelo-zosterian. La nivelul globului ocular. pot fi utilizate si unele antibiotice care au si efect antiviral: rifampicina si griseofulvina. in regiunea fruntii si la nivelul tegumentului regiunii cefalice (capului) . Zona zoster oftalmica Zona zoster oftalmica este generata de catre infectia cu virusul varicelo-zosterian = patogen infectios din genul Varicellavirus. apoi. medicamente cu efect antiviral – comprimate ce contin aciclovir. avand in vedere faptul ca infectia virala afecteaza mai ales structurile nervoase periferice. imunoglobulinele pot fi administrate local sau pe cale sistemica. Vitaminele de grup B pot fi administrate cu succes. Infectia poate genera o serie de complicatii. Leziunile se pot suprainfecta cu agenti piogeni. crustele pot fi indepartate cu ajutorul solutiilor emoliente antiseptice si cu ajutorul solutiilor keratolitice (acid boric sau acid salicilic) . topic pot fi aplicate pudre sau solutii cu antiseptice – se recomanda utilizarea antisepticelor pana cand se obtine uscarea leziunilor. vor fi administrate precoce. care produce varicela si zona zoster. poate fi utilizata imunoglobulina vaccinala. Tegumentul afectat este eritematos si prezinta o serie de vezicule cu continut clar. preparata din serul indivizilor anterior vaccinati. Pe cale generala.

La nivel scleral se prezinta sub forma de puncte. Protruzia congenitala Von Ammon Sclera este subtiata si captusita doar de o foita retiniana aplazica. gri pana la negru. Pigmentarea intereseaza conjunctiva. In timp poate evolua spre ruptura maculara si dezlipire de retina Afectiunile legate de culoare Pot apare prin doua mecanisme si anume: difuziunea luminii ce traverseaza sclera a carei structura e modificata si acumularea de pigment. De aceea gravitatea simptomatologiei variaza de la inestetic pana la scaderea sperantei de viata. grasimea periorbitara si teaca nervului optic. Buftalmia se manifesta prin cresterea diametrului anteroposterior al globului ocular si a diametrului corneei ceea ce provoaca hipertensiune oculara. anumite membrane oculare si chiar pavilionul urechii si mucoasa orala. coroida. Melanosis oculi sau melanoza oculara congenitala benigna Bourquin are caracteristic doua aspecte histologice: prezenta unui numar crescut de melanocite normale si dispunerea in gramezi a melanocitelor puternic pigmentate la nivelul tesuturilor sclerale si episclerale. stafilomul Sarpa si protruzia congenitala Von Ammon. Sindromul sclerelor albastre apare in diferite sindroame produse de tulburari ale metabolismului tesutului conjunctiv si osos sau de aberatii cromozomiale avand ca manifestare clinica comuna printre altele si aspectul albastru al sclerelor. sclera. prezinta importanta nu atat din punct de vedere al afectarii oculare in sine care adesea este benigna si inconstanta cat mai ales din punct de vedere al afectarii asociate altor organe. Nevul Ota ocupa o suprafata foarte intinsa cuprinzand teritoriul cutanat inervat de primele doua ramuri ale trigemenului.Afectiuni congenitale ale sclerei Pot fi impartite in doua categorii si anume: afectiuni legate de grosimea sclerei si afectiuni legate de culoare. Modificarile de culoare pot apare izolate ca in cazul melanosis oculi si nevului Ota sau in cadrul unor sindroame determinate de tulburari ale metabolismului tesutului conjunctiv ca in cazul sindromului sclerelor albastre. Leziunea pune doar probleme estetice. Stafilomul posterior din miopia forte (stafilomul Sarpa) provoaca subtierea sclerei la nivelul polului posterior si in segmentul dintre ecuator si insertia muschilor drepti. Exista insa si o pigmentare fiziologica numita melanoza stromala fiziologica a sclerei care apare la persoanele cu iris pigmentat in special la africani. Afectiunile legate de grosimea sclerei Apar in buftalmie. Atitudinea terapeutica este cea de supraveghere deoarece rata malignizarii este mare. Sub actiunea acesteia sclera se subtiaza. Coloratia . neregulate. Clinic se traduc prin modificari de volum ale globului ocular. irisul si mai rar corneea. pete sau plaje in nuante de albastru. Aceste afectiuni. situate preecuatorial cu conjunctiva supraiacenta normala. Se prezinta sub forma de placarde sclerale maronii. de multe ori. capata o nuanta albastruie si este predispusa la rupturi chiar la cele mai mici traumatisme.

factorilor alimentari. . embriotoxon. colobom irian asociaza si extremitati lungi. Hipofosfatezemia este o boala ereditara severa cu transmitere recesiv autosomala produsa de mutatii la nivelul genelor care codeaza fosfatazele alcaline. Sindromul Ehlers-Danlos numit si fibroplazia elastica generalizata este afectiune transmisa autosomal dominant care afecteaza cu predilectie sexul masculin. Manifestarile clinice cuprind semne de afectare cutanata (aspectul de hiperextensibilitate – cutix laxa. megalocornee. surditatea este elementul cel mai inconstant si tardiv. toxice. sindromul Albright II. Sindromul Marfan este o boala autosomal dominanta care se manifesta prin sinteza unui colagen cu structura alterata. sclere albastre). m. sclere albastre si nefrocalcinoza care conduce adesea la deces. In mod inconstant poate asocia si anomalii dentare. genetic. Tratamentul poate fi medical si chirurgical si se adreseaza in principal afectiunilor de baza. atrofice si echimoze). hipofosfatezemia. striuri angioide retiniene. ) si intarzierea aparitiei complicatiilor (in principal cardiovasculare) care pot pune in pericol viata pacientilor. Semnele clinice sunt expresia unui deficit enzimatic implicat in procesul asamblarii precolagenului. Se manifesta clinic prin multiple malformatii scheletice insotite adesea de fracturi ale oaselor lungi. mai rar poate asocia si miopie. afectare articulara mergand pana la dislocatii ale soldului. Urmareste evitarea factorilor de risc (traumatismelor. d. stomatologic. miopie. escare. cataracta congenitala. musculatura atrofiata.albastra este data de vizibilitatea prin sclera translucida a uveei. Pentru multi pacienti simptomatologia este saraca astfel ca raman adesea nediagnosticati. sferofachie. cifoscolioza. . cataracta congenitala.fragilitate osoasa severa manifestata prin fracturi cvasispontane ce afecteaza cu predilectie diafizele oaselor lungi ale membrelor inferioare. s. a. s. Aceste afectiuni sunt: maladia Lobstein. Maladia Lobstein sau "boala oaselor de sticla” este o boala ereditara transmisa autosomal dominant caracterizata clinic de triada clasica: . hiperlaxitate ligamentara. edentatie totala precoce.sclere albastre (in toate nuantele) . Diagnosticarea corecta si orientarea terapiei presupune o abordare interdisciplinara asociind examenul oftalmologic cu cel cardiologic. Anomaliile oculare constand in sclere albastre. sindromul Marfan. cifoscolioza si semne de afectare oculara (decolare de retina. a. anomalii cardiovasculare (cele mai grave). sindromul Ehlers-Danlos.

In cazurile accentuate se manifesta prin imposibilitatea inchiderii fantei palpebrale (lagoftalmie) cu toate consecintele nefaste care decurg din aceasta (ochi uscat. Polul anterior al ochiului este acoperit de un tesut rezultat din fuziunea fara demarcatie a celor doua pleoape. Apare frecvent asociata cu epicantus si microblefarie. Diagnosticul diferential se face cu ptoza congenitala de care o diferentiaza functia normala a muschiului ridicator al pleoapei superioare si cu microblefaria. anomalii ale cililor. ele putand chiar sa dispara pana la pubertate odata cu dezvoltarea piramidei nazale. Tratamentul este unul chirurgical purtan denumirea de cantoplastie interna sau externa. Pentru cele foarte intinse care micsoreaza campul vizual este necesar tratament chirurgical care consta in excizia excesului tegumentar si ancorarea tegumentului la ligamentul palpebral intern. keratoconjunctivita de expunere. Diferenta de ablefarie consta in calitatea acestui tesut care este normal in criptoftalmie. cu directie verticala care acopera unghiul intern. Este o anomalie transmisa autosomal dominant destul de frecventa (2-5% din populatie).Afectiunile congenitale ale pleoapelor Se pot grupa in: anomalii morfologice. unghiurile palpebrale parand sudate. anomalii tegumentare si anomalii de motilitate.Euriblefaronul consta intr-o largire exagerata a deschiderii fantei palpebrale permitand vizualizarea fundului de sac conjunctival. Uneori poate asocia simblefaron temporal. Anomalii ale morfologiei pleoapelor Ablefaria afectiune grava care consta in absenta pleoapelor sau inlocuirea acestora cu un tesut membranos. Cele de intindere mica nu necesita tratament. .Criptoftalmia consta in lipsa fantei palpebrale. anomalii ale marginilor libere ale pleoapelor. Este fiziologic la mongoli iar pentru restul populatiei la sugari pana in luna a V-a datorita lipsei de dezvoltare a piramidei nazale. anomalii ale deschiderii pleoapelor. Colobomul palpebral defineste o lipsa de substanta de forma triunghiulara ce intereseaza toate planurile pleoapei sau doar tarsul (colobom partial). de nerv optic). Corectia se face chirurgical. superioara si respectiv inferioara. De aceea se impune corectia chirurgicala. . Se produce datorita lipsei fuziunii sau fuziunii incomplete a mugurilor embrionari palpebrali. Se descriu doua forme de epicantus: direct atunci cand pliul porneste dinspre pleoapa superioara si invers in cazurile in care pliul porneste de la pleoapa inferioara. cu lipodermoidul limbului sau cu alte malformatii faciale luand forma sindromului Goldenhar si Franceschetti. Apare datorita unui exces tegumentar sau insertiei aberante a unor fibre apartinand orbicularului. Atunci cand afecteaza treimea medie si are o intindere mare provoaca lagoftalmie.Epicantus (cuta mongoloida) consta in existenta bilaterala a cate unui pliu musculocutanat. se asociaza cu absenta globului ocular si alte malformatii grave. Microblefaria este o anomalie caracterizata prin pleoape de dimensiuni mai mici dar de structura normala. . Anomalii ale deschiderii palpebrale . aspect inestetic). . Poate fi asociat cu alte coloboame (uvelale. Tratamentul chirurgical consta in apropierea si sutura plan cu plan a marginilor colobomului in coloboamele mici si inlocuirea tesuturilor lipsa in coloboamele intinse.Blefarofimoza se manifesta prin imposibilitatea deschiderii complete a fantei palpebrale.

. Apare in sindromul Francois si sindromul Goldenhar. Asocierea congestiei tegumentare defineste eritrodermoichtioza. Daca nu dispare spontan necesita corectie chirurgicala.Chistul dermoid este o formatiune pseudotumorala de dimensiuni mici elastica. Rezolvarea problemei se face prin electroliza foliculilor.este cauzata de aplazia tarsului sau hipertrofiei muschiului ciliar.este determinat de dezvoltarea insuficienta a tegumentului.Cilii incarnati apar datorita directiei anormale de crestere a acestora astfel incat acestia ies pe fata conjunctivala a pleoapei. Daca nu dispare cu varsta se practica excizia semilunara a excesului tegumentar.. a unei portiuni din orbicular si intarirea septului orbitar.Ectopia cililor anomalie care consta in prezenta cililor la nivelul pleoapelor in alte locuri decat cel normal.Hipotricoza este absenta cililor sau inlocuirea acestora cu cativa oeri subtiri si rari. . Atat blefarochalazisul cat si epiblefaronul pun adesea mai mult probleme estetice dar pot duce si la aparitia ptozei si implicit a limitarii campului vizual caz in care necesita excizia excesului de piele. .Hipertricoza este dimpotriva o exagerare a dezvoltarii cililor atat in grosime si lungime cat si ca numar. . Anomalii de motilitate ale pleoapelor cuprind ptoza congenitala si retractia congenitala a pleoapei superioare. mobila si bine delimitata situata spre unghiul palpebral extern. apare in alopecii. . Entropionul –rasfrangerea congenital a pleoapei inferioare spre globul ocular. Ankiloblefaronul se manifesta prin imposibilitatea deschierii fantei palpebrale cauzata . Ectropionul – rasfrangerea in afara a marginii pleoapei. . Anomaliile tegumentelor pleoapelor . Anomaliile ciliare .Blefarochalazisul este asemanator clinic cu epiblefaronul doar ca in patogenie este implicata o modificare degenerativa a dermului si o relaxare a septului orbitar.Aspectul antimongoloid al fantei palpebrale consta intr-o oblicitate inversa a deschiderii fantei palpebralecu unghiul extern situat sub nivelul celui intern. dar nu numai.Epiblefaronul defineste prezenta unui pliu cutanat orizontal paralel cu marginea libera a pleoapei. . Problema mai degraba de natura estetica se poate remedia cu ajutorul chirurgiei plastice.Cilii moniliformi au aspectul de sirag de margele (sunt strangulati din loc in loc). Procesul avanseaza cu varsta iar tratamentul simptomatic consta in administrarea de unguente pentru inmuierea pielii. care capata un aspect solzos. Tratamentul consta in extirparea chirurgicala inclusiv a capsulei pentru a preveni viitoare recidive.Ichtioza este o afectiune cu caracter ereditar (transmitere legata de X) care se manifesta prin ingrosarea si uscarea excesiva a tegumentelor pleoapelor. Anomaliile marginilor libere includ entropionul si ectropionul congenital si ankiloblefaronul. Indepartarea lor se face prin excizie sau electroliza. Cilii pot fi dispusi in doua trei randuri.

Aceasta modificare se concretizeaza intr-o refractie mare (pana la + 46D) si adeseori hipermetropie.de solidarizarea marginilor celor doua pleoape prin intermediul unei membrane. . corneea plana.Keratoconul posterior generalizat consta intr-o curbura foarte accentuata a fetei . uneori poate fi prezenta o pseudocornee rudimentara fibroepiteliala. .Megalocorneea defineste situatia in care corneea are diametrul orizontal mai mare de 13 mm dar nelegata de glaucom congenital si avand o structura histologica normala.Keratectazia consta intr-o cornee opaca care prezinta o proeminenta inspre fanta palpebrala. sclerocornee cu reducerea preponderent a diametrului vertical. cataracta congenitala. coloboame. In general apare izolata dar se poate asocia si cu anomalii sistemice cum ar fi sindromul Down. Are o transmitere recesiv legata de sex (90 % din cazuri sunt barbati) si este de obicei bilaterala. Ca etiologie este incriminata keratita intrauterina urmata de perforarea corneei.Absenta corneei este foarte rara. . Acuitatea vizuala este scazuta (puterea dioptrului ocular variaza de la +7 la -9 D) la aceasta contribuind si asocierea altor anomalii oculare cum ar fi aplazia retinei. keratoconul posterior generalizat. Anomali congenitale ale corneei Anomaliile congenitale sunt definite ca alteratii morfologice evidente la nastere rezultate din dezvoltarea defectuoasa in timpul vietii intrauterine. . Daca apare in contextul unui segment anterior micsorat este vorba de microftalmie anterioara. microcorneea. . keratectazia. Anomaliile congenitale ale corneei sunt foarte diverse dar pot fi clasificate in doua mari grupe: anomalii de forma si anomalii de structura. sindrom Alport. coloboame.Corneea plana apare ca o consecinta a opririi din dezvoltare a corneei de obicei in lunile a 4-a sau a 5-a a vietii intrauterine astfel incat raza de curbura ramane aceeasi cu a scleroticii iar refractia ramane foarte redusa 20-30 D. Anomaliile de forma si marime Anomaliile de forma si marime sunt: absenta corneei. daca tot globul este micsorat si malformat se numeste microftalmie iar nanoftalmia desemneaza starea in care ochiul este mai mic dar absolut normal. Tratamentul consta in sectionarea acestei membrane. De-a lungul vietii se poate complica cu glaucom secundar tardiv.Microcorneea se defineste atunci cand diametrul corneei este mai mic de 10 mm. cataracta congenitala. . megalocorneea. Microftalmia poate asocia si alte anomalii congenitale dintre care cel mai frecvent glaucomul congenital. cataracta presenila sau ectopia cristalinului. sindromul Marfan.

coloboame. Apare in asociere cu cataracta. megalocornee. atrofia stromei iriene si procese iriene proeminente care pot asocia sinechii anterioare periferice. ) sau sindroame sistemice.posterioare in discrepanta cu fata anterioara care este perfect normala. Sindromul Axenfeld presupune asocierea anomaliei Axenfeld cu glaucomul si uneori cu asimetrie faciala.Embriotoxonul anterior sau arcul juvenil este reprezentat de prezenta in periferia corneei a unei formatiuni inelare opace asemanatoare gerontoxonului. sclere albastre.Keratoconul circumscris posterior consta intr-o excavatie a fetei posterioare a corneei situata central sau paracentral fara afectarea curburii anterioare. caz in care apar si sechele ale inflamatiei: precipitate endoteliale. Anomalia consta in asocierea embriotoxonul posterior cu procese iriene proeminente aderente la inelul Schwalbe. defecte cardiace. . Anomaliile congenitale ale conjunctivei sunt afectiuni rare si cuprind malformatii . vascularizatie corneeana. sclerocorneea si embriotoxonul anterior. cornee plana. . anomalia Peters. Asociaza aniridei. anomalia si sindromul Rieger. Determina o predispozitie pentru aparitia glaucomului. Poate asocia alte anomalii ca afachia. Una din cauze o poate constitui inflamatia intrauterina. Se transmite autosomal dominant si poate asocia alte anomalii ale polului anterior (filamente iriene. s. Defectul este adeseori unilateral. buza de iepure. In general este bilaterala si are caracter ereditar.Sclerocorneea reprezinta o opacifiere neinflamatorie si neevolutiva care intereseaza corneea periferica sau in totalitate. a. . . hipoplazie faciala. oligofrenia. . hipertelorism. Anomaliile de stuctura Anomaliile de stuctura cuprind: embriotoxonul posterior.Embriotoxonul posterior consta intr-o ingrosare cu deplasarea centrala a marginii anterioare a inelului Schwalbe (jonctiunea intre reteaua trabeculara si membrana Descemet) devenind vizibila cu ochiul liber. anomalia si sindromul Axenfeld.Anomalia si sindromul Axenfeld. neevolutiv si asimptomatic (poate asocia uneori ambliopie) Anomalii congenitale ale conjunctivei Conjunctiva este membrana transparenta care inveleste fata posterioara a pleoapelor (conjunctiva tarsala) si partea anterioara a sclerei (conjunctiva bulbara) . . glaucom (in 50 % din cazuri) si leziuni generale (palatoschizis. Anomalia cuprinde embriotoxonul posterior. s.Anomalia si sindromul Rieger. ). . pseudopolicorie si glaucomul (50 % din cazuri). a. Sindromul Rieger asociaza in plus si anomalii scheletice faciale si dentare cu sau fara retard mental. Afecteaza predominant sexul feminin si este asimptomatica. keratoconul circumscris posterior. malformatii scheletice.Anomalia Peters cuprinde leucom corneean la nivelul caruia apar defecte endoteliale si stromale.

sau bilaterala constand in existenta unei cute anormale a conjunctivei tarsale mai ales la nivelul pleoapei superioare aparuta probabil ca o consecinta a unor inflamatii intrauterine a conjunctivei. Exista doua forme de manifestare: precoce (pana in varsta de un an) si tardiva (intre 10 si 20 de ani) . poate creste destul de mult la pubertate acoperind o parte din cornee. aderenta la planurile profunde situata la nivelul limbului. polidactilie) sau poate aparea in cadrul sindromului Milroy (debuteaza la nivelul membrelor inferioare la la mai multe persoane ale unei familii dar in generatii succesive) . unilateral sau bilateral. fibros. tratamentul impunandu-se in cazurile in care datorita cresterii in dimensiuni a acestor formatiuni se produc la scaderi ale campului vizual sau acuitatii vizuale.congenitale. de culoare brun neagra situata in preajma limbului sclero-corneean sau a plicii semilunare. Semnul major este edemul dur al conjunctivei bulbare. alb-rozie din care pleaca mai multe fire de par.Dermoidul limbului este o mica proeminenta. de culoare rosie sau cianotica (in functie de felul sangelui pe care il contine arterial sau venos). apendicele preauricular) sau in cadrul asa numitelor sindroame fisurale ale fetei (sindromul Franceschetti si Goldenhar) . . . Tumorile disgenetice sunt tumori congenitale care afecteaza tesuturile epitelial. nervos. Cuprind urmatoarele entitati clinice: . variabila ca marime (de la 2-3 mm la dimensiunile uni bob de mazare) situata la nivelul carunculei lacrimale sau a conjunctivei palpebrale.Angiomul conjunctival congenital este o tumoreta proeminenta. Poate prezenta anexe sebacee si piloase. In profunzime se continua nemijlocit cu paniculul adipos. glandular.Osteosarcomul si condromul conjunctivei sunt afectiuni foarte rare constand in . Au o crestere marcata atat in dimensiuni cat si ca pigmentare inainte de pubertate dar fara a prezenta risc de malignizare.Melanomul benign al conjunctivei apare sub forma unei formatiuni foarte usor proeminenta. Poate avea caracter infiltrativ si potential de a creste in dimensiuni. acoperita de epiteliu pavimentos stratificat cheratinizat situata in regiunea supero-externa a conjunctivei si aderenta la aceasta. Observarea si evaluarea periodica este atitudinea standard. pigmentar si limfatic precum si vasele de sange. . Limfedemul conjunctival congenital este o conditie foarte rara ce apare datorita malformatiilor vaselor limfatice (staza limfatica) . . sesil sau pediculat. Este in mare majoritate a cazurilor unilateral. sau din ratiuni estetice si nu numai atunci cand asociaza si alte anomalii. Sunt localizate preponderent la nivelul limbului sclero-corneean.Dermolipomul este o formatiune formata din tesut conjunctiv dens. De dimensiuni mici la nastere. Epitarsul sau sortul conjunctival este o afectiune uni. mobila pe planurile subjacente. Poate avea diferite forme : telangiectazic sau cavernos. Asociaza uneori diverse malformatii ale membrelor (sindactilie. Apare de obicei in asociere cu alte anomalii congenitale ale fetei (fistule preauriculare. tumori disgenetice si tulburari metabolice.

Disversiile papilare definesc starea in care axa deschiderii papilei si axa vaselor centrale sunt orientate intr-o orice alta directie decat temporala (care este cea normala). dure. Culoarea leziunilor variaza: gri pentru cca.sau bilateral. care prezinta o excavatie profunda sub forma de palnie. mobile. inferioare si nazale. Intereseaza diferite tesuturi si organe printre care si conjunctiva si corneea. Astfel se deosebesc disversii: inferioare. de eventuale leziuni asociate ale globului ocular sau posibile complicatii. Fosetele colobomatoase sunt mici excavatii. Functia vizuala poate fi alterata de marimea colobomului. Sunt formate din osteocite sau condrocite si cresc foarte putin de-a lungul vietii. In timp poate aparea o decolare seroasa cu dezvoltarea unei maculopatii. Tabloul clinic depinde de marimea colobomului si eventuala asociere a altor anomalii oculare dar in principal este dominat de ingustari sectoriale ale campului vizual corespunzator colobomului. Rasunetul clinic consta in scaderea acuitatii vizuale sub 1/50 la aproape toti pacientii. Profunzimea depresiunilor variaza intre 0. o papila largita. Cistinoza este o tulburare metabolica ereditara constand in imposibilitate metabolizarii cistinei fapt care duce la depozitarea acesteia intracelulara sub forma de cristale. a adolescentului si a adultului. Poate fi uni. alb-galbui 30 % si negru 10 %. Tratamentul vizeaza reducerea aportului (dieta) si facilitarea eliminarii prin administrarea de cisteamina. . Anomaliile congenitale ale nervului optic Colobomul papilar tipic este o anomalie cu transmitere autosomal dominanta care poate aparea izolat sau in cadrul colobomului corioretinian constand in lipsa unei portiuni variabile ca intindere din papila optica si retina cu respectarea vaselor retiniene. inferioare si temporale. In evolutie poate duce la dezlipire de retina care este principala complicatie ce poate surveni. superioare. situate indeosebi in cadranul superolateral al sclerei. Sindromul morning glory este o anomalie rara care asociaza un deficit al peretelui scleral. Se deosebesc trei tipuri clinice: a copilului. Colobomul papilar atipic este foarte rar constand in prezenta unei excavatii la nivelul jumatatii inferioare a papilei. 60 % dintre ele. Efectuarea unei tomodensiometrii este necesara pentru diferentierea leziunii de o tumoare (a retinei sau a papilei optice). Obiectiv discul apare de dimensiuni marite adesea ovalizat vertical. in general unilaterale (95%) constand din lipsa de substanta la nivelul suprafetei capului nervului optic. prezenta unui stafilom scleral peripapilar si a unui burelet proeminent pigmentat ce inconjoara papila.prezenta de la nastere a unor formatiuni nodulare. 5 si 25 dioptrii.

Hipoplazia papilara desemneaza o diminuare congenitala uni. Functia vizuala este normala. In regiunea afectata de atrofie se obiectiveaza o miopie. de dimensiuni variabile. transparent care acopera in totalitate sau partial discul optic. Intereseaza preponderent nou-nascutii prematur care prezinta cecitate in ciuda aspectului normal al ochilor. fin. . marirea petei oarbe.persistenta fibrelor de mielina peripapilare (avand o frecventa de 0.nazale. Membrana epipapilara apare sub forma unui voal conjunctiv. Aplazia papilara este o afectiune rarisima si grava care presupune absenta papilei. a nervului optic si a unei portiuni de retina avand drept consecinta clinica existenta enei cecitati congenitale necurabile. Acestea din urma mai sunt cunoscute si sub denumirea de inversie papilara sau situs inversus. Atrofia corioretiniana in sector se prezinta sub forma unei regiuni depigmentate. In alte cazuri acuitatea vizuala poate fi normala. Asocierea conusului. Asocierea hipoplaziei papilare cu alte anomalii craniofaciale este frecventa. care intereseaza fie o zona restransa in jurul conusului fie intreaga portiune inferioara a retinei ajungand pana la ora serrata. . matasoasa pornind de la papila si continuandu-se cu prelungiri care urmeaza adeseori traiectul vaselor sanguine retiniene.sau bilaterala a dimensiunilor papilei si nervului optic. Megalopapila este o papila optica mai mare decat cea considerata statistic normala. Papila este alcatuita preponderent din tesut glial stratul de fibre optice fiind redus. Conusul congenital defineste o suprafata regulata. Semnul caracteristic este aspectul cenusiu metalic al papilei. atrofiei corioretiniene in sector si situs inversus al vaselor retiniene definesc sindromul disversiei papilare. Alte consecinte ale leziunii sunt aparitia scotomului central. Consecintele clinice ale acestui fapt sunt aparitia strabismului si a nistagmusului precum si scaderea acuitatii vizuale pana la perceptie luminoasa in unele cazuri.sindromul Beauvieux sau pseudoatrofia cenusie a papilei este o afectiune rara constand in intarzierea mielinizarii nervului optic care in mod normal se incheie cel tarziu imediat dupa nastere. semilunara. Tulburarile de mielinizare ale nervului optic se manifesta sub doua forme clinice: . scotom tip Bjerrum si deficite in cadranul temporal superior. 3-1%) . Acuitatea vizuala ramane scazuta sub 5/10 chiar si dupa corectie la aproximativ 67% din disversii. Aspectul tipic care pune diagnosticul este acela de rozeta sau flacara alb stralucitoare. localizata in axa disversiei asociate al carei planseu este mai profund decat planul retinei invecinate.

Se continua apoi in spital cu spalarea cu ser fiziologic inclusiv a fundurilor de sac conjunctivale si extractia daca este cazul a returilor solide ale substantei chimice. Bazele tari saponifica lipidele peretelui celular provocand moartea celulelor epiteliale dupa care patrund adanc in stroma provocand distructia keratocitelor. fluorhidric s. Arsurile termice sunt produse de contactul cu materiale topite (metal.a doua etapa are ca obiectiv stimularea reepitelizarii (coliruri cicatrizante. ). Toate acestea provoaca coagularea proteinelor. aparate de sudura. entropion. corneea prin apritia leucomului corneean bine vascularizat si perforatie. a substantei fundamentale si edematierea fibrelor de colagen. azotic. Agentul cauzator produce in prima etapa necroza tisulara care este urmata de edem si inflamatie. in arsurile medii se observa opacifierea corneei si ischemia conjunctivelor atinse (conjunctiva palida) . arsurile severe produc o dezepitelizare si opacifiere completa a corneei si ischemie conjunctivo-sclerala. In cazul arsurilor grave vindecarea este greoaie si incompleta existand riscul aparitiei a numeroase complicatii. Tratamentul se face in trei etape: . ) si acizi tari (acid sulfuric. s. etc. ) si estetice. Arsurile produse de radiatiile ultraviolete (lampi solare. evitarea suprainfectiilor (pansamente sterile. limitarea reactiei inflamatorii si a necrozei stromale (inhibitori de colagenaza ca L-cisteina sau EDTA sodic) si combaterea durerii. electric. Acestea pot interesa: conjunctivele prin formarea de aderente intre conjunctiva tarsala si cea bulbara (simblefaron) si ocluzia punctelor lacrimale. termic sau actinic (radiatii). coagularea si precipitarea acestora formand astfel o bariera protectoare ce limiteaza oarecum patrunderea toxicului.tratamentul tardiv urmareste rezolvarea sechelelor functionale (simblefaron. arcuri . etc. amoniac. var. Tabloul clinic este asemanator cu cel din arsurile chimice cu deosebirea ca sunt intotdeauna insotite de afectari palpebrale. combaterea reactiei irido-ciliare. Simptomatologia difera in functie de gravitatea arsurii si consta in lacrimare.tratamentul de urgenta. acid ascorbic). acetic. Modificarile obiective variaza in functie de gravitatea arsurii: in arsurile usoare apar mici eroziuni epiteliale. Tratamentul vizeaza limitarea reactiei inflamatorii (corticosteroizi administrati local). anilina. . opacifierea corneei. pleoapele-malpozitii palpebrale. incepe chiar la locul accidentului si consta in spalarea cu apa din abundenta a ochiului. . ) si vapori sau gaze fierbinti. smoala. durere vie. blefarospasm insotite in zilele urmatoare de o scadere progresiva a acuitatii vizuale. mase plastice etc. aflate in diferite stari de agregare. Arsurile chimice sunt cauzate de baze (hidroxid de sodiu. clorhidric.cel mai important pentru vindecarea ad integrum-consta in indepartarea toxicului. a. Arsurile fizice sunt produse de agenti termici si radiatii (ultraviolete si ionizante). camera umeda si unguente cu antibiotice) si stimularea reepitelizarii. pansament) si a sintezei de colagen (citrat de sodiu. a.Arsurile corneei Sunt leziuni corneene necrotico-inflamatorii produse de contactul cu un agent chimic (acizi sau baze tari). Acizii actioneaza asupra proteinelor provocand denaturarea.

de asemenea. necroza aseptica. coliruri cu antibiotice si analgezice pentru combaterea durerii. blefarita ciliara sau blefarita marginala. pot fi diferentiate urmatoarele tipuri de blefarita – blefarita non-ulcerativa (seboreica). situate in grosimea tarsului palpebral. localizate in zonele anatomice bogate in glande . blefarita scuamoasaseboreica sau blefarita ulceroasa. Infectia se localizeaza la nivelul marginii libere palpebrale. contribuind astfel la lubrefierea corneei. care imbraca toate caracteristicile unei eczeme (eczema este caracterizata prin aparitia de leziuni eritemato-veziculare pruriginoase. In schimb. dar si de stagnarea la acest nivel al produsilor de excretie. tratamentul fiind acelasi. durere. Dermatita seboreica mai este cunoscuta si sub denumirea de eczema seboreica – afectiune cutanata. Tratamentul se face prin administrarea de cicloplegice cu actiune rapida pentru combaterea spasmului ciliar. care se asociaza in mod frecvent cu conjunctivita. de asemenea. si care elaboreaza o secretie grasoasa ce se amesteca cu lacrimile. dar care nu este insotita de leziuni veziculare cutanate. blepharon = pleoapa si " -ita" = inflamatie) . blefarita se manifesta mai ales in randul indivizilor care prezinta dermatita seboreica a tegumentului facial. functie de aspectele anatomopatologice. keratite. apare mai ales in randul persoanelor care prezinta matreata sau diferite forme de eczema. Blefarita este o infectie recidivanta. bine delimitate. imprecis delimitate). Radiatiile ionizante provoaca atingeri corneene variabile: hipoestezie. senzatie de corp strain. Aparitia blefaritei este favorizata de hipersecretia glandelor Meibomius.carbonice. in aceasta regiunea exista si orificiul de deschidere al glandelor excretoare Meibomius – glande excretoare tarsale de mici dimensiuni. dermatita seboreica este caracterizata prin prezenta unor leziuni maculoeritematoase. blefarita scuamoasa. eclipse solare) se manifesta la cateva ore de la expunere prin fotofobie. se deosebesc mai multe tipuri de blefarita – blefarita angulara. in numar de 25-30. deoarece aici exista foliculii ciliari. Blefarita Introducere Blefarita reprezinta o infectie acuta sau cronica a marginii pleoapelor (gr. dar si glandele anexe acestor foliculi. Functie de localizare. Cea mai crescuta incidenta a acestei infectii se inregistraza in randul indivizilor care asociaza anumite afectiuni determinate de un mecanism alergic (atopii) . Profilaxia se poate face foarte usor prin folosirea ochelarilor de protectie.

leziunile maculo-eritematoase pot fi acoperite de scuame. a congestiei pleoapelor. lacrimare in exces. O blefarita se poate croniciza. Tocmai datorita perturbarii secretiilor sebacee de la nivel palpebral. Frecvent. Blefarita apare mai ales la persoanele de varsta adulta. a edemului local. radiatiile solare. Candidoza. tulburarile hormonale care apar in perioada pubertatii. epiteliul corneei este alterat. manifestata prin roseata conjunctivala. praful. fumul. congestia locala se prelungeste. reprezinta factori care favorizeaza aparitia si evolutia blefaritelor. Dermatita seboreica mai este cunoscuta si sub denumirea de Boala Unna. in keratite. tegumentul facial. formele grave de blefarita vor conduce la aparitia unor complicatii locale variate – keratita punctata supericiala sau keratita flictenulara. clipit anormal si fotofobie. tegumentul trunchiului si tegumentul membrelor inferioare) . durere acuta. uneori. Blefarita este o boala cu etiologie complexa si incomplet elucidata pana in momentul de fata. nu se cunoaste inca daca factorii genetici au un rol determinant in manifestarea acestor infectii. afectand in egala masura femeile si barbatii. De asemenea. lacalizata la nivelul glandelor Zeiss.sebacee (pilea de la nivelul capului. keratita este o inflamatie a corneei. patogenii parazitari. frigul. Asa cum deja am amintit. infectiile faciale de vecinatate – toate acestea. . acneea rozacee. umiditatea excesiva. care pot contribui la aparitia blefaritelor. dar si menopauza. Blefarita apare mai ales la persoanele care prezinta un ten deschis la culoare. iar acest lucru poate fi evidentiat in urma instilatiilor oculare cu fluoresceina. urmatorii doi germeni aerobi – Staphylococus epidermidis si Staphylococus aureus. starile de imunodepresie (infectiile HIV / SIDA). dar si colirurile sau cosmeticele utilizate de catre o anumita persoana. dar si la persoanele cu par blond sau roscat. si a microabceselor marginilor libere palpebrale. Datorita perturbarii functionalitatii glandelor excretorii (glandele Meibomius si glandele Zeiss). pelicula lichidiana corneeana va deveni instabila. dar si de elaborarea unor toxine iritative de catre speciile de stafilococ enumerate mai sus. daca individul respectiv prezinta un viciu de refractie ce nu a fost corectat – aceasta deoarece. putem enumera – tulburarile digestive cronice (constipatia). incidenta blefaritelor este mult mai crescuta in randul persoanelor care prezinta un teren atopic (alergii diverse) – contactul cu alergenul respectiv. joaca un rol important in declasarea infectiei palpebrale. Dintre factorii de ordin general. Manifestarea semnelor de iritatie locala palpebrala. sunt favorizate de stagnarea secretiilor glandelor meibomiene. au fost izolati si incriminati in etiologia blefaritelor. intretinand astfel focarul inflamator. reprezinta factori care favorizeaza aparitia blefaritelor. ca urmare a formarii unui strat lipidic anormal. Glandele Zeiss sunt formatiuni sebacee anexe cililor palpebrali – iar orjeletul reprezinta o stafilococie a foliculului ciliar. tulburarile endocrine.

infectia recidiveaza. de asemenea. infectia se poate extinde cu usurinta de la un cil la cilul invecinat. sau ca urmare a oboselii excesive (lipsa de somn) . umezeala excesiva si anumiti vapori toxici vor contribui la acutizarea simptomatologiei. In absenta acestor scuame. se supraadauga si elaborare unor toxine ce vor amplifica si mai mult. de culoare galbena. deoarece in foarte multe cazuri este dificil de diferentiat de alte patologii oculare. marginea libera a pleoapelor va fi acoperita de o serie de scuame uscate. tegumentul subiacent ramane iritat si congestionat. in doua categorii: blefarita seboreica (in care secretia excesiva a glandelor sebacee joaca un rol principal in aparitia fenomenelor iritative) . si de cele mai multe ori. Blefarita ulcerativa este o forma de boala ce se manifesta mai rar in populatia generala. Particulele de fum. simptomatologia se exacerbeaza in urma eforturilor oculare sustinute. Dupa extragerea cililor. blefarita scuamoasa si blefarita ulcerativa. Blefarita scuamoasa se manifesta de asemenea. Mai exista o alta clasificare clinica. dar apar cicatrizari retractile ce vor modifica pozitia cililor restanti – trichiaza = situatie anormala in care genele (cilii) sunt deviate (orientate) catre cornee. pe langa secretia sebacee excesiva. localizate la radacina cililor – abcesele sunt produse de infectia cu stafilococ auriu. leziunile ulcerative se vindeca greu. situatie ce favorizeaza grefarea unor infectii bacteriene ciliare sau glandulare. marginea libera palpebrala poate fi acoperita de o secretie groasa. conjunctiva bulbara si corneea sunt in permanenta iritate de . efectele benefice ale medicatie nu apar imediat. si in care pupila isi pastreaza topografia normala. Colectia purulenta (abcesul) poate fi drenata atunci cand cilul este extras. Blefarita eritematoasa se manifesta prin congestia pleoapelor si tumefierea marginilor libere palpebrale. si blefarita stafilococica (la care. daca scuamele sunt indepartate mecanic. fenomenele iritative locale) .Blefarita este o boala suparatoare. marginea libera a pleoapelor va prezenta o serie de leziuni ulcerative care se vindeca cu dificultate. in foarte multe situatii conjunctiva este si ea congestionata. terapia este de lunga durata. mai mult decat atat. Nu doar ca. prin aparitia edemului si al eritemului palpebral. cu aspect spumos si coloratie galbuie. Pacientul prezinta o intensa senzatie de mancarime palpebrala si o suparatoare senzatie de usturime. se caracterizeaza prin aparitia unor mici abcese. de data aceasta. Semne si simptome In continuare vom aborda aspectele clinice ale urmatoarelor tipuri de blefarita: blefarita eritematoasa. Trichiaza se poate manifesta si ca o sechela a trahomului. Trichiaza este deosebit de suparatoare deoarece. care imparte infectiile marginilor libere ale pleoapelor.

Lacrimarea excesiva. de etiologie stafilococica. semnele locale sunt sugestive – marginile palpebrale libere ce prezinta leziuni ulcerative. sau sub denumirea stiintifica de hordeolum. deoarece pot fi usor confundate cu anumite leziuni benigne (urcior) . cunoscuta si sub denumirea de madaroza – alopecie = caderea firelor de par (genelor).catre cilii anormali pozitionati. localizate la nivelul marginilor pleoapelor. in bob de orez’’. detritusuri celulare. cu aspect. De asemenea. . in plus. Daca blefarita se cronicizeaza. precum si ingrosarea pleoapei. conjunctivita foliculara. Leziunile marginilor libere palpebrale (inflamatie. congenitala sau dobandita (in urma unor infectii). pacientul prezinta risc crescut pentru aparitia orjeletelor si a shalazioanelor. Functie de afectarea glandulara. localizata sau difuza. progresiva sau brusca. exista o forma de hordeolum extern – inflamatie a glandelor Zeiss. ce apare in urma obstructiei canalelor excretorii glandulare. urcior’’. Tratament Blefarita are un caracter trenant si recidivant. ulceratii) care nu se vindeca in urma unui tratament corect aplicat si condus. iar pacientul trebuie bine informat . aspect grasos al marginilor pleoapelor. In blefarita ulcerativa. alopecie ciliara (caderea genelor). tumefiere. care pot fi confundate cu leziunile aparute in blefarita (o reactie inflamatorie persistenta a marginii libere palpebrale. precum si absenta unui numar considerabil de gene (alopecie ciliara) . carcinoamele pot fi confundate cu shalazionul. si hordeolum intern – inflamatie acuta purulenta a glandelor Meibomius. pot ridica suspiciunea unui diagnostic de carcinom. pot fi semnele unui carcinom cu celule scuamoase) . senzatia de corp strain. si senzatia de usturime. nu se vor mai regenera. fotofobia. datorata infectiei glandelor sebacee palpebrale. si care se manifesta sub forma unor mici formatiuni tumorale chistice. aparitia microabceselor va conduce la distrugerea foliculilor ciliari. keratita punctata superficiala sau keratita foliculara (keratite = infectii ale corneei). Alte posibile complicatii generate de catre blefarite – conjunctivita cronica. genele astfel distruse si pierdute. Pentru realizarea diagnosticului diferential al blefaritei vor fi luate in considerare posibile formatiuni tumorale –carcinoame. Mai este cunoscut sub denumirea populara de. Pentru stabilirea diagnosticului de blefarita se recomanda realizarea unui examen de specialitate – examen oftalmoscopic. . determina pacientul sa se prezinte la medicul oftalmolog. Orjeletul este o inflamatie localizata purulenta. Shalazionul reprezinta o inflamatie cronica a glandelor sebacee Meibomius. infectii ale ductelor lacrimale sau chiar carcinoame (tumori maligne epiteliale) – aceste carcinoame sunt deosebit de periculoase. aspectul estetic nu este tocmai unul agreabil. apare astfel alopecia cililor.

Unii medici recomanda ca inainte de efectuarea spalaturilor. a pleoapelor. Colirurile si unguentele cu antibiotice (gentamicina. Tratamentul general urmareste indepartarea tuturor factorilor care concura la aparitia blefaritelor – de exemplu. Spalaturile au rolul de a indeparta mecanic scuamele. apoi. se recomanda masarea digitala.asupra acestui fapt – factotii constitutionali sunt deosebit de importanti in aparitia recidivelor infectioase. oricare ar fi forma clinica de blefarita. De asemenea. care in prealabil a fost impregnat cu un antibiotic si cu un conticosteroid (cortizon) . care sa nu amplifice fenomenele iritative locale deja existente. examene alergologice. De asemenea. alaturi de eritromicina. este posibil ca factorul favorizant al bolii sa fie depistat si ulterior contracarat. pot fi administrate antibiotice pe cale sistemica – penicilina sau eritromicina. secretiile. examene coproparazitologice. in doze nu foarte crescute. se recomanda clatirea bine cu apa. zilnica. In formele grave de boala. cu evolutie indelungata si recidivanta. Deoarece blefarita este o boala multifactoriala. asigurand pe aceasta cale eficienta tratamentului local impotriva blefaritei. imbibate cu un antiseptic. . dar si o parte din patogenii infectiosi. se impune realizarea a numeroase examene clinice. corectarea viciilor de refractie ale dioptrului ocular. care nu au efect iritativ ocular. local sa fie aplicate comprese calde. In blefarita eritematoasa se pot face instilatii cu solutii astringente – solutii care determina o reactie fibrilara la nivelul structurilor vii. dar mai ales axaminari ale refractiei oculare – prin realizarea acestor investigatii. se va efectua o igiena foarte riguroasa a regiunii pleoapelor. se pot face spalaturi utilizand samponuri speciale. poate fi administrat si prednison. tetraciclina – antibiotice care sa fie eficiente impotriva stafilococilor) pot fi utilizate in cazul blefaritei scuamoase si a blefaritei ulcerative. care sa investigheze fiecare aparat si sistem in parte – examene gastroenterologice. Se va acorda o deosebita atentie. eventual ceai de musetel – timp de cel putin 15 minute. Masajul se poate efectua si cu un tampon de tifon. in concentratie de 1%. In cazul blefaritei ulcerative. care se administraza sub forma unei doze de intretinere de 1 mg / 24 de ore. se recomanda si spalarea zilnica a parului. reactie foarte utila pentru reducerea secretiilor unei plagi sau ale unei mucoase. pentru a stimula eliminarea retentiilor de sebum. mai ales seara inainte de culcare. Alaturi de spalarea zilnica a regiunii palpebrale. pot fi utilizate cu o foarte buna eficienta sampoanele destinate copiilor mici. in tratamentul de lunga durata. examene endocrine. poate fi instituit un tratament de lunga durata cu eritromicina. De asemenea. dupa extragerea cililor si evacuarea abceselor foliculare. si va fi tratata dermatita seboreica de la nivelul tegumentului facial sau de la nivelul tegumentului paros al extremitatii cefalice (cu ajutorul unui specialist in dermatologie) . leziunea ulcerativa restanta. poate fi tamponata cu nitrat de argint. kanamicina.

Tratamentul este indicat in formele severe si poate fi medicamentos sau chirurgical. aceste granulatii se dispun la nivelul conjunctivei tarsale sau la nivelul fundurilor de sac conjunctivale. antidepresive. boala Parkinson. . statusurile postencefalitice. albicioase. Diagnosticul diferential se face cu. isterie. "blefarospasmul reflex” care apare prin excitarea terminatiilor trigemenului produsa de diferite afectiuni inflamatorii oculare. dupa ce in prealabil s-a efectuat o anestezie locala . Tratamentul medicamentos consta in administrarea de antagonisti ai dopaminei.Blefarospasmul .Blefarospasmul este o contractie. tonica a muschiului orbicular care poate dura pana la cateva minute. Concretiunile calcare conjunctivale Concretiunile calcare conjunctivale sunt de forma unor granulatii mici. "orbire functionala" deoarece pacientul nu poate tine ochii deschisi. aceste concretiuni pot fi "dizolvate" daca se fac instilatii oculare cu citrat de sodiu sau tartrat de amoniu. de asemenea.Blefaroclonusul consta intr-o frecventa crescuta a clipitului cauzata cel mai adesea de o iritatie a segmentului anterior al globului ocular. hemiplegii. anxiolitice si injectarea o data la 4-6 saptamani de toxina botulinica care provoaca paralizia muschiului. involuntara. care cel mai adesea produc dezepitelizarea corneei. Tratamentul chirurgical consta in sectinarea partiala a filetelot muschiului orbicular. ele sunt suparatoare. In etiologie sunt implicate afectiuni ale nucleilor bazali. dispuse superficial. Cel mai frecvent. deoarece pacientul acuza in permanenta "senzatia de corp strain". Apare in hemiplegii. ele pot fi inlaturate prin manevre chirurgicale. Cazurile severe provoaca asa numita.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful