Afectiuni congenitale ale cristalinului

Pot fi anomalii de forma si pozitie sau anomalii de transparenta (cataracta congenitala). Anomaliile de forma si pozitie sunt: afachia, lenticonul anterior sau posterior, ombilicatia, colobomul cristalinian, microsferofachia si ectopia cristaliniana. Afachia reprezinta absenta congenitala a cristalinului datorata lipsei formarii placodului cristalinian. Clinic pacientul este un hipermetrop si nu poate face acomodatie. Corectia afachiei cuprinde mai multe etape: - implantarea unui cristalin artificial in camera posterioara sau mai rar in cea anterioara este metoda curativa. Puterea refractiva este calculata astfel incat sa fie cat mai aproape de emetropie sau miopie mica. Contraindicatiile sunt temporare si tin de existenta vreunei inflamatii locale (uveite severe, vitroretinopatie proliferativa). - folosirea lentilelor de contact au dezavantajul costului ridicat, ingrijirii greoaie si al infectiilor care pot aparea. Microsferofachia consta in existenta bilaterala a unui cristalin mai mic si de forma sferica. Este frecvent asociata unor afectiuni sau sindroame familiale (Weill-Marchesani, Marfan) avand tendinta de luxatie in adolescenta. Lenticonul este o deformare conica sau sferica a fetei anterioare sau posterioare a cristalinului in regiunea axiala. Aceasta protruzie determina astigmatism cristalinian influentind dezvoltarea acuitatii vizuale. Corectia se face chirurgical. Colobomul cristalinului este o anomalie a dezvoltarii fibrelor zonulare care se manifesta sub forma lipsei unei portiuni din cristalin. Poate fi asociat cu un colobom uveal inferior. Ombilicatia apare ca o depresiune localizata si opaca a fetei posterioare a cristalinului. Ectopia cristalinului consta in pozitia anormala a acestuia cu sau fara parasirea sacului capsular. In functie de gradul de deplasare se manifesta clinic sub doua forme subluxatie atunci cand cristalinul nu paraseste sacul capsular si luxatia cand acesta paraseste loja cristaliniana. Chiar daca la nastere este doar putin deplasat cu varsta evolueaza spre luxatie. Se manifesta clinic prin scaderea vederii, astigmatism, diplopie si iridodonezis partial. Ectopiile cristaliniene apar adesea insotite de alte sindroame congenitale cum ar fi: homocistinuria, sindromul Marfan si Weill-Marchesani. Sindromul Marfan pe langa afectare oculara mai cuprinde grave malformatii cardiovasculare, renale, pulmonare, arachnodactilie, dolicocefalie. Sindromul Marchesani cuprinde brahicefalie, sistem muscular excesiv dezvoltat, talie mica, redoarea articulatiilor. Gonioscopia si ecografia sunt necesare pentru punerea diagnosticului. Daca deplasarea cristalinului este mare si tulburarile vizuale importante se impune interventia chirurgicala. Modifcari ale transparentei –opacifieri ale acestuia constituie cataracta congenitala

Afectiuni congenitale ale uveei
Uveea-tunica medie a globului ocular- este formata din trei portiuni distincte: iris si corp ciliar anterior si coroida posterior. Anomalii congenitale pot apare in embriogeneza oricarei portiuni, cele ale corpului ciliar fiind insa si mai rare. Anomaliile congenitale ale irisului sunt: aniridia, pseudopolicoria, corectopia, chisturile congenitale, colobomul irian, heterocromia iriana, anizocoria, albinismul, persistenta membranei pupilare. Aniridia se manifesta prin absenta irisului sau prin reducerea acestuia la un rudiment stromal inelar periferic de aproximativ 1 mm situat in spatele limbului sclero- corneean. Subiectiv se insoteste de fotofobie si scaderea acuitatii vizuale. Poate asocia alte anomalii oculare dar si somatice printe care , de aceea se impun investigatii paraclinice pentru detectia precoce a acesteia. Tratamentul este mai mult paleativ si vizeaza indepartarea fotofobiei prin folosirea de ochelari fumurii si lentile de contact cu iris colorat. Colobomul irian consta intr-o lipsa de substanta ce intereseaza suprafata iriana (cel mai frecvent sectorul inferior) in diferite grade (intre 1/6 si 1/3 din suprafata iriana), uni- sau bilaterala. Pupila capata un aspect caracteristic de, , gaura de cheie”. Leziunea apare rareori izolata. Fotofobia simptomul dominat se combate cu ochelari fumurii iar aspectul inestetic cu lentile de contact cu iris colorat. Procedeul chirurgical de reconstructie a irisului numit iridopexie poate constitui in unele cazuri optiunea terapeutica. Corectopia afectiune ereditara ce se defineste printr-o pozitie anormala (ectopica) a corneei in periferia irisului. Pseudopolicoria consta in aspectul perforat al irisului in mai multe puncte care da senzatia existentei mai multor pupile. Dar aceste gauri nu sunt pupile propriu-zise deoarece nu au sfincter si motilitate reflexa proprie. Sunt produse in urma vindecarii sechelare a unor procese inflamatorii intrauterine. Heterocromia iriana consta intr-o pigmentare inegala a irisului in doua sectoare diferite ale aceluiasi ochi (forma unilaterala) sau coloratie diferita a irisului celor doi ochi (forma bilaterala). Exista trei forme clinice: forma simpla nu are semnificatie patologica, forma consecutiva leziunilor simpaticului cervical si heterocromia complicata Fuchs care asociaza ciclita si cataracta. Anizocoria este o anomalie rara ereditara caracterizata prin inegalitatea diametrelor celor doua pupile. Reflexele pupilare sunt normale spre deosebire de anizocoriile dobandite (traumatice, uveitice, tabetice, glaucomatoase) in care aceste reflexe sunt absente sau alterate. Chisturile congenitale sunt foarte rare, apar sub forma unor proeminente (, , ciucuri”) maronii, vizibile biomicroscopic, care proemina in campul pupilar. Albinismul este o afectiune ereditara caracterizata prin absenta melaninei in melanocite. Clinic se manifesta prin depigmentarea parului, tegumentelor si structurilor oculare. Exista doua forme clinice principale: - albinismul oculo-cutanat se caracterizeaza prin culoare blonda a parului, tegumente palide, decolorare a irisului si a fundului de ochi ceea ce permite vizualizarea vaselor coroidiene. Simptomatologia include scaderea acuitatii vizuale (adesea sub 1/10),

fotofobie iar in formele grave alterari ale simtului cromatic, nistagmus, torticolis si ingustari ale campului vizual. - albinismul ocular izolat afecteaza in diferite grade doar structurile oculare si se manifesta prin fotofobie si scaderea acuitatii vizuale. Tratamentul vizeaza corectarea viciilor de refractie, reducerea fotofobiei cu ajutorul ochelarilor fumurii si lentile de contact estetice. Afectiunile congenitale ale corpului ciliar sunt mult mai rare si constau in inlocuirea unei portiuni cu tesut conjunctiv vascularizat (colobom) sau metaplazii ale epiteliului ciliar cu pigmentarea acestuia. Afectiunile congenitale ale coroidei sunt colobomul coroidei, coroideremia si angiomul coroidei. Colobomul coroidei poate sa apara sub doua forme: colobom tipic dispus inferior in spatiul dintre papila si marginea inferioara a coroidei si colobom atipic care ocupa regiunea maculara. Intotdeauna este insotit de colobomul retinian. Consta intr-o zona alba ce porneste din vecinatatea nervului optic pana in regiunea ciliara. Colobomul atipic (macular) se prezinta sub forma unei zone albe marginita de pigment negru. Tratamentul vizeaza corectarea deficitelor vizuale care pot apare: strabism, ambliopie, nistagmus. Coroideremia se manifesta prin absenta coroidei si a epiteliului pigmentar retinian. Fundul de ochi reprezentat de sclerotica capata o nuanta alb cenusie vizibila prin retina transparenta. Angiomul coroidei este o tumora vasculara benigna, foarte rara a corodei aparand mai mult in ochi enucleati.

Alergii oculare
Ochii tai pot deveni rosii, umezi, poti avea o senzatie de mancarime - iar ochii si pleoapele pot fi chiar inflamate. Persoanele sensibile pot avea reactii exagerate fata de anumite substante aeropurtate, cum ar fi polenul, rugina, iarba, sporii si parul de animale. De fiecare data cand aceste persoane intra in contact cu substantele alergenice, sistemul lor imunitar reactioneaza, si poate cauza roseata ochilor, senzatia de mancarime. Unele persoane limiteaza expunerea stand cat mai mult in interior cand concentratia de polen si de spori di aer este mare; alti prefera sa investeasca in filtre de aer speciale.

Anomalii lacrimal

congenitale

ale

aparatului

Aparatul lacrimal este alcatuit din glande lacrimale (principale si accesorii) si cai lacrimale. Glanda lacrimala principala este situata in unghiul superoextern al orbitei trimitand si o prelungire palpebrala (numita si glanda accesorie Rosenmuller) . Ea are o secretie seroasa paroxistica (reflexa). Glandele lacrimale accesorii sunt de trei tipuri: cu secretie seroasa (glandele Krause si WolfringCiaccio), cu secretie de mucina (glandele Henle si Manz) si - cu secretie lipidica, de tip sebaceu, acestea produc stratul superficial al filmului lacrimal (glandele Moll, Zeiss si Meibonius) . Glandele accesorii sunt situate la nivelul conjunctivei tarsale, intratarsal sau sub forma de celule libere pe suprafata conjunctivei. Glandele accesorie asigura secretia mucoasa bazala, permanenta. Caile lacrimale (canale excretorii, puncte lacrimale, sacul lacrimal si canalul lacrimonazal) au rolul de a aduce lacrimile in contact cu conjunctiva si corneea si de evacuare a acestora inspre meatul inferior al foselor nazale. Filmul lacrimal cu o grosime intre 4 si 8 µ se formeaza prin intinderea lacrimilor (din secretia bazala) pe epiteliul corneean prin actul reflex al clipitului. Filmul lacrimal are proprietati antibacteriene atat prin imunoglobulinele tip Ig A si sistemului complement continute cat si prin mecanism pur fizic de indepartare continua a bacteriilor. Indicele bacteriostatic al lacrimilor poate fi dozat. Cealalta functie majora a filmului lacrimal consta in asigurarea nutritiei corneei (tesut in mod normal avascular) si prevenirii deshidratarii acesteia. Anomaliile congenitale pot interesa atat glandele lacrimare cat si sistemul excretor avand pe plan clinic urmatoarele consecinte: - congenital cu deshidratarea si tulburari trofice ale corneei urmate de aparitia de mici eroziuni ce predispun la suprainfectii. Cauza acestui sindrom o poate constitui fie absenta glandelor lacrimale fie de anomalii neurologice (hipoplazia nucleului lacrimal, paralizii congenitale ale nercilor cranieni VI, VII, XII) . - staza lacrimilor in caile lacrimale cu suprainfectarea acestora, - epifora (expresie a sindromului ochiului lacrimos) adica scurgerea libera si permanenta a lacrimilor pe obraz in lipsa unei stimulari reflexe. Anomaliile congenitale ale glandelor lacrimale:

Glandele supranumerare sunt glande in plus fata de cele normale situate ectopic la diferite nivele ale ochiului (iris, orbita, dermoidul limbului, corp ciliar, etc. ) . Manifestarea clinica este aparitia sindromului ochiului lacrimos cu lacrimare excesiva (epifora) .

Chisturi congenitale este o anomalie cunoscuta si sub denumirea de „dacryops” constand in existenta congenitala a unor formatiuni lichidiene in unghiul superoextern al ochiului. Chisturile contin lacrimi cu o dominanta a componentei seroase sau mucinoase. Expresia clinica este aparitia exoftalmiei uneori chiar importanta. Cele de dimensiuni mai mari pot fi palpate. Ecografia este utila pentru punerea diagnosticului. Tratamentul consta in extirparea in bloc a chisturilor pentru a evita recidiva. Fistulele congenitale sunt comunicari anormale situate deasupra marginii superioare a cantusului extern sau deasupra marginii superioare a tarsului. Tratamentul consta in extirparea chirurgicala a acestora sau transplantarea lor in fundul de sac conjunctival. Alacrimia este urmarea lipsei congenitale a glandelor lacrimale ce apare in cadrul anoftalmiei sau criptoftalmiei. Anomalii congenitale ale cailor lacrimale

Imperforatia sau ocluzia punctului lacrimal are ca urmare aparitia epiforei. Tratamentul vizeaza dilatarea punctului lacrimal folosind o sonda extrem de fina sub microscop. Ocluzia canaliculului lacrimal este ceva mai frecventa decat precedenta avand uneori transmitere ereditara. poate afecta canaliculul in totalitatea sau doar portiunea externa a acestuia. Prezenta de canaliculi supranumerari este in majoritatea cazurilor asimptomatica. Daca se insoteste de prezenta unor fistule conduce la eliminarea lacrimilor pe piele ceea ce impune necesitatea extirparii fistulelor. Dacriocistografia este explorarea paraclinica de electie care poate evidentia si alte anormalitati cum ar fi existenta diverticulilor sacului sau canalului lacrimonazal si in mod cu totul exceptional absenta completa a cailor lacrimale in anomalii grave ale fetei. Imperforarea congenitala a canalului lacrimonazal duce la manifestari cum ar fi epifora, conjunctivita purulenta, dacriocistita care apar in general intre a 10-a si a 12-a zi dupa nastere pana cel tarziu in a doua luna. Canalul fie se termina in meatul inferior dar fara al perfora fie se termina sub forma unui reces intre mucoasa meatului si peretele osos. Portiunea osoasa a conductului poate fi absenta. Pentru punerea diagnosticului se folosesc teste de permeabilitate cum ar fi: - instilarea de fluoresceina sau orice alt lichid colorat in fundul de sac conjunctival trebuie sa ajunga in nas, - injectarea de ser in canaliculul inferior este urmata de refluare prin canaliculul superior in cazul unui obstacol situat in aval, - rinoscopia poate evidentia o posibila cauza nazala a imperforarii, sondajul cailor lacrimale evidentiaza obstacolul, - radiografia cu substanta de contrast de asemenea poate localiza obstacolul. Tratamentul in aproape jumatate din cazuri nu este necesar, vindecarea obtinandu-se

spontan. Persistenta arterei hialoide apare sub forma unui conduct filamentos. Chisturile vitreene sunt resturi ale sistemului hialoidian situate in vitrosul anterior sau posterior. Tratamentul consta in ablatia totala a malformatiei decoland-o cu mare grija de pe fata posterioara a cristalinului pentru a nu leza capsula. in ultima instanta in cazurile foarte severe se poate ajunge la enucleatie. de forma lineara. Daca permeabilizarea totusi nu se obtine se face inainte de trei luni sondajul canalului. Evolutia este nefavorabila antrenand reducerea profunzimii camerei anterioare. situata anterior papilei nervului optic. tulburari functionale pot apare in functie de numar si localizare. Intr-o prima etapa se administreaza antiseptice si decongestive conjunctivale. Persistenta resturilor sistemului hialoidian este aproape o regula la copiii nascuti prematur (95%) si rara la cei nascuti la termen (cca. opacifierea cristalinului. rareori permeabil inconjurat uneori de tesut glial care se intinde de la discul optic la cristalin. se maseaza regiunea sacului lacrimal si se face irigare sub presiune cu astuparea prealabila a punctului lacrimal superior pentru a forta ruperea membranei Hasner (valvula Hasner este situata la deschiderea nazala a canalului lacrimonazal avand rolul fiziologic de a impiedica refluarea lichidului din nas contaminat deci cu bacterii in sistemul lacrimal sau patrunderea aerului) . Ca ultima varianta terapeutica se practica interventia chirurgicala numita dacriocistorinostomia dar dupa ce copilul a implinit varsta de trei ani. procedeu ce poate fi repetat de doua trei ori. Punctele Mittendorf reprezinta resturi ale sistemului vascular fetal anterior situate inferonazal la polul posterior al cristalinului. Este constituita din resturi obliterate ale portiuni posterioare a arterei hialoide si tesut glial. hemoragii vitreene si glaucom secundar. Poate asocia microftalmie. Persistenta vitrosului primitiv este o malformatie congenitala grava. . Anomaniile congenitale ale vitrosului Apar datorita persistentei diferitelor structuri fetale sau printr-o dezvoltare anormala a acestora. Nu produc tulburari optice. Papila Bergmeister este o proeminenta papilara caracterizata de absenta excavatiei fiziologice. 3%). de obicei unilaterala care intereseaza portiunea anterioara a vitrosului primitiv sub forma unei placi fibrovasculare aderente la capsula posterioara cristaliniana si la corpul ciliar pe care il tractioneaza central. cataracta congenitala si persistenta resturilor arterei hialoide. Diagnosticul diferential se face cu retinoblastomul.

fenestrate. Progresia bolii se face in directia aparitiei dezlipirii de retina. vasele retiniene temporale capata un aspect tortuos. distofia oculofaringiana). .cauza neurogena (anomalii la nivelul jonctiunii neuromusculare ca de exemplu in miastenia gravis). Blefaroptoza Blefaroptoza este o afectiune datorata disfunctiei muschiului tarsal Muller si ridicator al pleoapei superioare concretizata in coborarea marginii pleoapei superioare sub punctul aflat la jumatate distantei dintre limbul superior si marginea superioara a pupilei. .decolarea posterioara a vitrosului cu formarea de bride care tractioneaza retina. . . Leziunile degenerative corioretiniene care pot varia de la atrofia coriocapilarelor coroidei pana la zone degenerative intinse asociate cu intecuirea vaselor retiniene se obiectiveaza cu ajutorul examenului fundului de ochi. Degenerescenta vitreoretiniana periferica (boala Wagner) apare datorita unui defect de dezvoltare a vitrosului secundar exprimat prin prezenta unor spatii optic vide in vitros delimitate de membrane subtiri. Poate fi congenitala sau dobandita.apar fibroza vitreana si exsudatele subretiniene care produc in final dezlipirea de retina. cauza mecanica (tumori palpebrale. Patogenic procesul este initiat de leziuni degenerative ale vaselor apartinand anastomozei circulatiei vitreo-retiniene la nivelul careia se acumuleaza tesut conjunctiv amorf. Simptomatologia clinica cuprinde scaderea progresiva a acuitatii vizuale pana la 1/10. Investigatii paraclinice utile sunt adaptometria si angiofluorografia. aponevrotica (in special la varstnici) sau traumatica. Distrofia vitreoretiniana Goldmann-Favre se manifesta prin degenerescenta pigmentara retiniana primara care declanseaza procesele degenerative vitreene (degenerescenta macrofibrilara a vitrosului insotita de lichefierea sa) si retinoschizis periferic. In cazurile de ptoza bilaterala severa copilul tine mereu capul pe spate si pare mereu incruntat deoarece isi foloseste muschiul frontal pentru ridicarea pleoapei. Forma congenitala reprezinta cca. avasculare dispuse anteroposterior si aderente la nivelul ecuatorului. 60% din cazuri si se datoreaza unei anomalii de dezvoltare a muschiului ridicator al pleoapei superioare o parte din fibrele striate ale acestuia fiind inlocuite cu tesut fibros si gras. nediferentiat care in timp sufera un proces de hialinizare si scleroza. discromatopsie in axul albastrugalben. blefarosalazis).Vitroretinopatia exsudativa dominanta evolueaza asemanator retinopatiei prematuritatii dar in in lipsa oxigenarii postnatale in trei stadii: .ingrosarea cicatriceala a membranelor vitreene si neoangiogeneza. stramtorarea concentrica a campului vizual. Blefaroptozele dobandite pot fi de cauza miogena (distrofia musculara.

toate acestea dispuse in 10 straturi. presiunea exercitata de vitros. Dezlipirea de retina regmatogena Dezlipirea de retina regmatogena este cauzata de aparitia unei rupturi sau gauri retiniene care permit acumulare de lichid asa numitul transsudat coroidian intre cele doua foite pe care le cliveaza din aproape in aproape. a. Simptomatologia e produsa de tulburarile vitreene si modificari ale retinei. ganglionare. in urma acumularii de lichid in spatiul subretinian sau prin tractiune. prelungirile axonale ale acestora din urma constituind nervul optic. Trebuie facut diagnostic diferential cu blefarochalazisul care consta intr-un exces de piele la nivel palpebral. Celulele fotoreceptoare fac sinapsa cu celulele bipolare care la randul lor fac sinapsa cu celulele ganglionare. La mentinerea acestei aderente contribuie mai multi factori printre care drenajul lichidian dinspre vitro spre coroida. determinarea gradului ptozei prin masuratori bilaterale. Energia luminoasa degradeaza fotopigmentii acestor celule declansand o cascada de reactii intracelulare care au ca finalitate convertirea stimulului in impuls nervos. Este alcatuita din celule senzoriale (fotoreceptoare). Tratamentul blefaroptozei este chirurgical si consta in rezectia muschiului ridicator al pleoapei superioare sau supleerea functiei acestui muschi prin ancorarea pleoapei superioare la muschiul frontal. celule nervoase (bipolare. Dezlipirea de retina Retina reprezinta tunica interna nervoasa a peretului globului ocular. Tulburarile vitreene produc miodezopsii care se manifesta ca muste zburatoare in campul vizualsi fosfene –senzatii luminoase sub forma de scantei. Gaurile retiniene pot fi consecinta unei atrofii. Au rolul de a receptiona stimulii luminosi. Celulele fotoreceptoare sunt de doua tipuri: celule cu bastonase care se gasesc in numar foarte mare (100 milioane) densitatea lor fiind maxima in periferia retinei si lipsesc complet in fovee sunt adaptate pentru vederea in lumina slaba (vedere scotopica) si celule cu conuri mai putin numeroase au densitatea maxima in fovee si sunt adaptate pentru vederea in lumina puternica (fotopica). distingerea formelor si culorilor. transportul apei din spatiul subretian spre coroida.Evaluarea clinica urmareste uni/ bilateralitaea ptozei. s. evaluarea impactului pe care o are asupra functiei vizuale (afectarea campului vizual) si cercetarea cauzelor. Dezlipirea de retina se poate produce in urma unei rupturi sau gauri retiniene (dezlipire regmatogena). Modificarile campului vizual . Definitie Dezlipirea de retina consta in pierderea aderentei dintre neuroepiteliu si epiteliul pigmentar al retinei (straturile exterioare ale retinei). factori metabolici. amacrine si orizontale) si celule de sustinere.

Pete de culoare gri sau microchisturi pot fi observate prin retroiluminare in stratul epitelial central. Examenul obiectiv trebuie facut la ambii ochi si are ca scop evidentierea leziunilor care predispun la instalarea dezlipirii de retina. indepartarea eventualelor membrane si bride si coagularea vaselor de neoformatie. leucemie. examenul luminii pupilare. rezonanta magnetica. neteda. coagulare intravasculara diseminata). Acest tesut se formeaza in vitros si este consecinta unor proliferari fibroase sau fibrovasculare si organizari conjunctive posttraumatice sau postinflamatorii. Tratamentul are doua obiective majore. determinarea presiunii intraoculare care este scazuta si ecografia atunci cand mediile oculare sunt opace. procedeu cunoscut sub denumirea de indentatie. Dezlipirea de retina prin tractiune Dezlipirea de retina prin tractiune apare prin contractia tesuturilor de neoformatie aderente la fata interna a retinei. Acestea urmaresc producerea unei reactii inflamatorii care sa duca la formarea unei cicatrici corioretiniene si. cu aspect bulos iar lichidul bombeaza decliv. Liniile in functie de grosime si dispunere dau aspectul de amprenta sau harta geografica. Distrofii corneene anterioare Distrofia Cogan cunoscuta si sub denumirea de distrofia microchistica sau distrofia in harta sau in picatura. sudarea” astfel a celor doua foite. tumori maligne (hemangiom coroidian. Primul este sa inchida toate rupturile si gaurile prin crioterapie transsclerala sau fotocoagularea laser. Cuprinde examenul fundului de ochi (se observa rupturile si limitele dezlipirii). Simptomatologia difera doar prin absenta fosfenelor. Tratamentul este complex si include vitrectomia. uveomeningite). afectiuni hematologice (purpura trombocitopenica. cauze vasculare (eclampsie. Anatomopatologic s-au evidentiat urmatoarele aspecte: . HTA maligna). Aceasta se poate efectua prin introducerea de gaze sau silicon in cavitatea vitreeana. Tratamentul se adreseaza afectiunii cauzatoare. Mai tarziu apare si o scadere a acuitatii vizuale. melanom malign coroidian). ecografia si arteriografia fluoresceinica. . La examenul obiectiv se observa retina dezlipita. sindromul de efuzie uveala). Dezlipirea de retina exsudativa Dezlipirea de retina exsudativa e produsa de acumularea de lichid in spatiul subretinian in lipsa rupturilor neuroepiteliului si actiunii fortelor de tractiune. Cel de-al doilea este de a repune in cantact direct cele doua foite. Etiologia cuprinde: cauze idiopatice (boala Coats. Utile pentru stabilirea diagnosticului etiologic sunt: computer tomografia.depunerea unui material fibrilar intre membrana Bowman si membrana bazala a .reprezinta primul semn observat de bolnav si se manifesta ca un val negru care acopera o parte a campului vizual. inflamatii (sclerite.

Cicatrici epiteliale neregulate se formeaza in urma eroziunilor repetate si impreuna cu edemul stromei subjacente contribuie la aparitia tulburarilor de vedere. Tratamentul chirurgical constand in keratoplastie lamelara sau perforanta este grevat de reaparitia leziunilor la nivelul grefonului Distrofiile corneene posterioare Corneea guttata consta in prezenta unor mici excrescente localizate central la nivelul membranei Descemet si endoteliului. ingrosarea epiteliului si existenta unor prelungiri in stratul bazal al epiteliului de dinspre membrana bazala. Tratamentul este unul de intretinere fara rezultate deosebite. Microscopic s-a observat vacuolizarea celulelor epiteliale. fenomene iritative periodice (durere. Se recomanda administrarea de trofice corneene (sub forma de instilatii sau unguente). .ingrosarea multilaminara a membranei bazale care da aspectul de amprenta. Keratoplastia lamelara se impune in cazurile cu scadere importanta a vederii. . marimii si formei celulelor endoteliale. folosirea lentilelor de contact si indepartarea epiteliului distrus. Manifestarile clinice apar dupa varsta de 30 de ani. Distrofia Meesmann sau distofia epiteliala juvenila ereditara este o afectiune cu transmitere autosomal dominanta care apare in primii doi ani de viata manifestandu-se printr-o usoara scadere a acuitatii vizuale si fenomene iritative. Leziunile constau in mici opacitati punctiforme si vezicule epiteliale localizate in dreptul fantei palpebrale si vizibile prin retoiluminare. senzatie de corp strain. Exista zone intregi in care membrana bazala epiteliala si membrana Bowman lipsesc. Distrofia inelara Reis-Bücklers este o afectiune cu transmitere autosomal dominanta care intereseaza indeosebi membrana Bowman si se manifesta in primii ani de viata ai copilului. Microscopic se observa variatii ale numarului. Aspectul de opacitati subepiteliale este dat de tesutul fibrocelular care inlocuieste membrana Bowman. Simptomatologia cuprinde pe langa scaderea acuitatii vizuale. celule epiteliale cu microchisturi. fotofobie. Celulele endoteliale produc colagen descemetic cu o structura anormala dand corneei aspectul de „ argint batut ” in lumina reflectata.epiteliului. lacrimare) datorita eroziunilor corneene superficiale recidivante care se intalnesc la 10 % din bolnavii cu aceata distrofie. Afectiunea care evolueaza bilateral asimetric nu afecteaza in sine vederea ci determina aparitia unui edem corneean. Se poate decompensa dupa interventii chirurgicale. Modificarile observate constau in opacitati corneene centrale superficiale cu aspect de harta geografica si opacitati inelare neregulate subepitelial.

Distrofia endoteliala Fuchs mai este cunoscuta si sub denumirea de distrofie endoepteliala. Distrofia polimorfa posterioara este o afectiune bilaterala si asimetrica. mai frecvent la sexul feminin. sinechii largi iridocorneene. Eczema – afectiune cutanata. Datorita edemului corneea isi dubleaza grosimea in portiunea centrala (ajunge la 1mm). bule epiteliale si fibroza subepiteliala. In functie de modul de transmitere are doua forme: . Corneea se ingroasa (grosime de 2-3 ori cea normala) datorita edemului epitelial fara bule. benzi late cu margini dintate. In ultima instanta se intervine chirurgical recurgandu-se la keratoplastie perforanta. Leziunile endoteliale (primare) preced cu mai multi ani leziunile epiteliale (edemul) si cele stromale. cu transmitere autosomal dominant. dau reactie pozitiva pentru cheratina. Leziunile nu se agraveaza ci au o evolutie stationara. Ingrosarea membranei Descemet insotita de instalarea edemului stromal duce la aparitia cutelor descemetice. Microscopic se poate observa faptul ca celulele endoteliale arata si se comporta exact ca niste celule fibroblastice (au microvili. aparuta in primii ani de viata exprimandu-se clinic foarte variabil (grupe de vezicule izolate pe fata posterioara a corneei. lacrimare si fotofobie fara nistagmus. prezinta desmozomi si au tendinta la proliferare) Distrofia endoteliala congenitala si ereditara are caracteristic existenta edemului corneean bilateral congenital. caracterizata prin aparitia unor leziuni eritemo- . Tratamentul vizeaza calmarea durerii si reducerea edemului prin instilatii cu solutie de clorura se sodiu si diferite unguente. Manifestarile clinice apar dupa varsta de 50 de ani. frecvent intalnita. . edem stromal) . La nivelul endoteliului corneean se formeaza depozite pigmentare. Corneea de culoare gri-albastruie capata un aspect de sticla sparta. Eczema pleoapelor Eczema pleoapelor este denumirea generala pentru o serie de afectiuni palpebrale – dermatita atopica.Formele cu transmitere autosomal recesiva sunt manifeste inca de la nastere si asociaza nistagmus. Sensibilitatea corneeana aproape dispare. Semnele majore sunt scaderea acuitatii vizuale si durerea oculara datorata ruperii bulelor de edem epitelial. corectopie. dermatita de contact si eczemele cu etiologie complexa. Se manifesta intr-un prim stadiu evolutiv prin semne de cornee guttata la care ulterior se adauga progresiv edemul stromei. Aceste forme sunt cele mai frecvente. Anomalia se pare ca s-ar datora diferentierii anormale a ectodermului crestelor neurale in luna a 5-a de gestatie sau dupa.Forma cu transmitere dominanta evolueaza lent incepand din al doilea an de viata manifestandu-se prin durere. iar la nivelul epiteliului apar bule care se rup.

. regiunea afectata este eritematoasa. edematiata si este localizata in aria unde s-a realizat contactul cu substanta alergizanta.eczema de etiologie complexa: eczema seboreica. eczema varicoasa. radiatiile ultraviolete. leziunile tegumentare sunt de tip veziculos si sunt acompaniate de mancarime. Eczemele pleoapelor pot fi clasificate in trei mari categorii: eczema de contact. leziunile sunt dispuse mai ales la nivelul pliurilor cutanate si la nivelul fetei. investigatiile imunologice au evidentiat multiple deficiente ale imunitatii mediate celular. eczema adolescentului si eczema adultului. Practic. intervenind atat imunitatea mediata celular cat si imunitatea mediata umoral. eczema copilului. infectiile cu stafilococ. din punct de vedere histologic. de asemenea. si eczema asociata cu anumite maladii genetice. dupa ingestia alimentelor alergizante. In majoritatea cazurilor. . . Boala afecteaza in mare parte copii si adolescentii. Pacientii cu dermatita atopica prezinta o concentratie plasmatica foarte crescuta a anticorpilor de clasa IgE.eczema atopica: eczema sugarului. histamina (histamina – este un mediator foarte important al manifestarilor alergice. Eczema atopica mai poarta numele de eczema constitutionala. eczema de origine interna. caldura. pacientii cu dermatita atopica asociaza si alte afectiuni de etiologie alergica – alergii respiratorii (astm bronsic) si alergii alimentare manifestate prin aparitia unor reactii cutanate. eczema cu autointretinere. infectiile cu streptococ. acestor leziuni le corespund focare de spongioza epidermica. infectiile fungice sau chiar infectiile cu bacilul Koch. Leziunile din dermatita atopica pot fi provocate de factori diferiti – radiatia luminoasa. fiecare dintre aceste trei categorii reuneste cateva forme clinice de boala: eczema de contact: eczema ortoergica si eczema alergica. imprecis delimitate si care sunt insotite de mancarime (prurit) . predispozitia familiala joaca un rol foarte . Tot datorita deficitelor genetice. se gaseste mai ales la nivelul tegumentului. eczema atopica si eczema cu etiologie complexa. eczema de focar infectios. in majoritatea cazurilor. eczema dermoepidermica microbiana. eczema alimentara. asa cum am mai precizat. Eczema atopica mai este cunoscuta si sub denumirea de. leziunile palpebrale apar datorita hiperreactivitatii tegumentului. la contactul cu anumiti alergeni (factorul mostenit genetic. si intr-o mai mica masura adultii.veziculare. de asemenea. precum si deficientele metabolice joaca un rol foarte important in manifestarea acestor leziuni) . al tractului respirator si al tractului gastrointestinal) nu poate fi inactivata eficient – excesul de histamina este cauza aparitiei leziunilor tegumentare. dermatita atopica’’ – de obicei afectiunea se manifesta ca urmare a unei predispozitii (atopii) mostenite pe cale genetica. mecanismul eczemelor este de natura alergica.

in forma de boala denumita eczema umeda – tegumentul pleoapelor capata o coloratie rosiatica si prezinta o serie de vizicule care se sparg si care formeaza ulterior o leziune sub forma de placard – leziunea este umeda. etc. topice locale. pot fi utilizate si unguente ce contin corticosteroizi. apare oricand in urma contactului respectiv. indiferent de cantitatea sau concentratia substantei alergizante. Eczema de contact sau dermatita de contact – se poate manifesta atunci cand pielea pleoapelor a fost expusa actiunii unor substante de genul: medicamente (atropina. neomicina). subtire si uscat. surplus cantitativ sau exces de caldura) . daca leziunile se suprainfecteaza. este afectat atat tegumentul palpebral. de asemenea. pot fi administrate chimioterapice pe cale sistemica sau local – nu se recomanda utilizarea locala a penicilinelor. sau sub forma unor eczeme uscate. insa pe o perioada scurta de timp – pentru a evita aparitia unor efecte adverse suparatoare. Daca boala se manifesta sub forma unei eczeme uscate. ceai de musetel sau ser fiziologic. continutul leziunilor veziculare devine purulent iar placardele vor capata o coloratie galbuie. nitrat de argint. deoarece aceste chimioterapice au un important caracter alergizant.important in aparitia acestei afectiuni. . dermatitele palpebrale se pot manifesta sub forma unor eczeme umede. In formele grave de boala. Tot pe cale sistemica va fi administrata si medicatia antihistaminica. Eczema de contact de tip iritativ (ortoergica) apare atunci cand substanta alergizanta se afla in cantitate mare (surplus de concentratie. De asemenea. cosmetice din comert. pielea de la acest nivel se descuameaza usor si va fi acoperita de o patura fina de scuame furfuracee. caracteristic este faptul ca leziunile vor recidiva atunci cand are loc un nou contact cu aceeasi substanta alergizanta. rugoasa si zemuieste. in cazul eczemelor de contact acute. coloranti sintetici. apare impedigo-ul palpebral – cel mai frecvent prin infectia cu streptococ sau stafilococ. Din punct de vedere clinic. Tratament In tratamentul eczemei umede pot fi utilizate comprese cu antiseptice. in timp ce eczema de contact de tip alergic. cat si tegumentul facial. tegumetul pleoapelor este intens congestionat. Eczema de contact se manifesta foarte frecvent in populatia generala. detergenti. Eczema de contact prezinta doua forme clinice de boala: o forma iritativa si una alergica. Dupa producerea infectiilor. pilocarpina. aplicate local – comprese imbibate cu rivanol. leziunile apar in regiunile expuse contactului cu substantele alergizante. se recomanda corticoterapia administrata pe cale sistemica – prednison in doze medii.

infectia primordiala acuta este subclinica. inclusiv la nivel palpebral. escoriatii. vor produce ulceratii superficiale. la nivel palpebral pot fi aplicate comprese imbibate cu antiseptice – rivanol sau solutii iodate. daca infectia se cronicizeaza. 000 UI. se poate raspandi catre teritoriile cutante unde exista leziuni sangerande chiar si de mici dimensiuni (zgarieturi. doza poate fi scazuta pana la 250 mg. bolnavul prezinta febra si frison. generata de catre virusul herpes simplex – de obicei acest patogen provoaca leziuni la nivelul pielii si mucoaselor (labiala si genitala). sau poate prezenta manifestari subclinice – virusul herpes simplex face parte din familia Herpesviridae. dar poate cauza leziuni si la nivel ocular (poate afecta inclusiv anexele globului ocular) . aspectul general al leziunilor este cel de placard. abces orbitar sau tromboflebita a sinusului cavernos. si mult mai rar de infectiile cu streptococ de grup C. 000. a cate 250. dupa diminuarea simptomatologie. leziunile se vor dispune cu predilectie in unghiul intern al pleoapelor. ulterior. Starea generala a pacientului cu erizipel este alterata. de aici.Erizipelul pleoapei Erizipelul reprezinta o inflamatie (dermatita acuta infectioasa – popular mai este denumita si branca) ce afecteaza pielea si tesutul celular subcutant. Infectia primordiala cu virusul herpetic ramane de obicei asimptomatica. Formele grave de infectie vor fi insotite de aparitia unor vezicule. dacrioadenita. Initial streptococul se localizeara la nivelul nazofaringelui. atunci tratamentul se poate face cu eritromicina – 500 mg. care dupa ce se vor sparge. . penicilina G poate fi inlocuita cu penicilina potasica V – administrata in patru doze zilnice. erizipelul este produs de infectiile cu streptococ de grup A (streptococul hemolitic). recurenta. pacientul va prezenta edem lingos si elefantiaza a pleoapelor. Penicilina se administraza in perfuzii intravenoase in doza initiala de 6. leziunilor locale prezinta urmatoarele caracteristici – roseata. de patru ori in 24 de ore. Topic. penicilina G se administraza pe o perioada de cel putin 10 zile – astfel. edem si induratie tegumentara bine delimitata. etc) . Daca pacientul este alergic la penicilina. unde placardul va fi inconjurat de o zona usor proeminenta. leziunile din erizipel vor evolua si se vor extinde pe cale limfatica. este preintampinata extinderea sistemica a infectiei. 000 UI. Boala netratata corespunzator poate genera o serie de complicatii. Hepesul palpebral Herpesul palpebral este o infectie virala acuta. la nivel tegumentar. in patru administrari zilnice. in regiunea oculara. leziunile astfel rezultate se vor localiza mai ales la nivelul fetei si extremitatilor. mai mult sau mai putin severe – necroza pleoapelor. Tratament Medicamentul de electie pentru tratamentul erizipelului este penicilina G.

Tensiunea oculara este mentinuta la valori normale in urma unui echilibru intre urmatorii trei factori: presiunea intrinseca a continutului asupra peretilor. diseminate pe un ford eritematos. Continutul veziculelor nu este purulent. iar pentru a preveni aparitia unor suprainfectii bacteriene. presiunea extrinseca asupra peretilor si integritatea peretilor. pacientul acuza o intensa senzatie de arsura si prurit (mancarime) . In primul rand orice leziune penetranta la nivelul peretilor este urmata de scaderea tensiunii oculare. Pe cale generala. tegumentul pleoapelor este edematiat si prezinta multiple leziuni veziculare. Presiunea intrinseca este asigurata de umoarea apoasa. Hipotoniile musculare produc si ele o diminuare a tensiunii oculare. tipul 1 (transmis prin intermediul salivei infectate) si tipul 2 (care se transmite prin intermediul secretiilor genitale) . veziculele se pot sparge cu usurinta. mentinute perioade lungi de timp produc grave disfunctii constituind oftalmomalacia sau hipotonia complicata. exista doua tipuri de virusuri herpetice. Tratament Infectiile herpetice palpebrale pot fi tratate cu ajutorul unguentelor ce contin antivirale. la nivel palpebral. pot fi administrate medicamente din gama antiviralelor – aciclovir – sub forma de comprimate sau perfuzii intravenoase. generand o ulceratie care va fi acoperita de o crusta. vitros si sangele circulant. Patogenie.urmatoarele infectii sunt latente. . Valori ale tensiunii intraoculare intre 0-5 mm Hg. Forme clinice. Atunci cand infectia herpetica recidiveaza. modificarea presiunii sanguine in arterele ciliare si artera oftalmica. care dupa maxim o saptamana se exfoliaza. datorita prezentei constante a virusului in organism. pot fi aplicate o serie de pudre cu rol antiseptic. hipotonia oculara se produce in oricare din situatiile urmatoare: diminuarea secretiei ciliare sau resorbtia exagerata a umorii apoase. simptomatologia este destul de suparatoare pentru pacient. Hipotonia oculara Presiunea exercitata de lichidele intraoculare asupra peretilor globului ocular se defineste prin termenul de oftalmotonus. Sindromul de hipotonie oculara este dat de scaderea tensiunii intraoculare sub valoarea de 7 mm Hg. precum si pierderea de vitros (de cauza traumatica sau iatrogena) . Valorile normale ale acesteia variaza intre 10-21 mm Hg. aplicate local – aceste unguente ajuta la scurtarea perioadei de evolutie a bolii. tot local. Modificari asupra oricaruia dintre acesti factori pot duce la cresterea sau scaderea tensiunii intraoculare. Asadar. pot fi utilizate unguente cu antibiotice.

Hipotonia oculara fara complicatii apare in contuzii oculare. Apare dupa plagi perforante urmate de hernie de membrane si vitros sau dupa interventii chirurgicale repetate.In functie de severitatea scaderii presiunii oculare. Afectiunile generale care perturba echilibrul acido. . Tratamentul hipotoniei oculare este individualizat in functie de cauza generatoare. postoperator. Daca persista necesita reinterventie. Uveitele repetate pot determina reducerea secretiei de umoare apoasa. Serclajul preecuatorial cu banda de silicon poate reprezenta o solutie pentru cresterea oftalmotonusului in hipotoniile mari posttraumatice. cele cauzate de decolari cilio-coroidiene beneficiaza de efectuarea unor incizii sclerale radiar pe o circumferinta de 180 grade pentru drenarea lichidului. edem corioretinian si atrofia corpului ciliar caz in care tensiunea oculara scade sub 5 mm Hg si apare si atrofia globului ocular. Hipotonia complicata sau oftalmomalacia se manifesta prin pierderea ireversibila a functiei vizuale. Trebuie sa constituie un semnal de alarma scaderea tensiunii oculare sub 5mm Hg. in uveite si afectiuni generale) si forma complicata grava –oftalmomalacia. Apare mai ales dupa plagi perforante oculare cu sau fara corpi straini intraoculari. Dezlipirea de retina poate provoca hipotonie oculara atunci cand se propaga spre regiunea ciliara. Mentinerea echilibrului acido bazic si a glicemiei in limite normale poate contribui la profilaxia hipotoniei oculare la pacientii diabetici. Presiunea intraoculara revine la normal odata cu vindecarea chirurgicala a dezlipirii de retina. postoperator. Hipotonii postoperatorii apar dupa operatii de glaucom si cataracta fiind cauzate de atalamii pasagere cu decolare de coroida. La nivelul fundului de ochi apar pliuri stelate sub forma de dungi radiare avand ca punct de plecare papila. Hipotoniile postoperatorii se vindeca printr-o noua interventie si sutura corecta a plagii. Datorita gradientului presiunii intraoculare mai mici decat cea intracraniana apare edemul papilar si cute radiare in regiunea maculei.bazic determinand acidoza cum ar fi de exemplu diabetul zaharat provoaca hipotonie ocularaprin alterarea balantei osmotice intre plasma si tesuturi. dezlipire de retina. a perioadei de timp in care aceasta se mentine si a gravitatii modificarilor oculare de deosebesc forme de hipotonie necomplicate cu prognostic bun (in contuzii oculare. Acest transsudat determina decolarea coroidei si ulterior a corpului ciliar si implicit diminuarea secretiei umorii apoase. Socul posttraumautic produce edem la nivelul uveei cu transsudarea plasmei in spatiul extravascular datorita faptului ca coriocapilarele coroidei sunt lipsite de stratul muscular. Hipotonii in contuzii oculare. in uveite si unele afectiuni generale. dezlipire de retina.

2 % sau Miconazole administrat subconjunctival 5-10 mg sau pe cale sistemica 30 mg/kgc/zi. Sporotrichum. Keratitele provocate de Candida si Aspergillus se trateaza cu Amphotericina B solutie 0. Diagnosticul este sugerat de conditiile in care apare simptomatologia si de caracterele clinice ale ulcerului. in cateva saptamani.Keratita fungica Keratitele fungice apar mai frecvent pe leziuni preexistente ale corneei cum ar fi keratoconjunctivita sicca sau ulcere traumatice. Aspectul clinic cuprinde infiltrat necrotic cu marginile efilate avand aspect de pana situat in stratul superficial al corneei. Confirmarea diagnosticului se face in urma izolarii si identificarii ciupercii in cultura. a. Candida albicans s. lucru . Leziunile evolueaza lent. Infiltratul ulcereaza. Inocluzia palpebrala este permanenta (chiar mai accentuata in timpul somnului). spre perforatie. Fusarium dar in cazuri mai rare pot fi identificati si Actynomices. caruia nu i se da importanta de catre pacient. apare hipopion si o falsa membrana uscata ce acopera ulceratia dar care se indeparteaza si se reface usor. Alte medicamente folosite sunt Clotrimazole subconjunctival 5-10 mg si Fluconazole 200-400 mg/zi pe cale orala. Fumigatus. Amphotericine B) . 05-0. Etiologia este reprezentata in special de fungi saprofiti cum sunt Penicillium. Aspergillus. Aparitia keratitelor fungice este in general precedata de un traumatism minor cu un corp vegetal (ramuri de copaci). Fanta palpebrala este intredeschisa. De multe ori coexista cu infectii bacteriene si/sau herpetice ale corneei. Pentru keratitele al caror agent etiologic este Fusarium unicul medicament cu rezultate bun este Natamycin suspensie 5 % care trebuie folosit timp de 3-4 saptamani. Tratamentul este greoi si indelungat datorita slabei penetrante oculare a multora dintre antifungicele administrate sistemic (Mycostatine. globul ocular deviat in sus si in afara iar pleoapa inferioara usor ectropionata fapt ce produce epifora. Recoltarea produsului biologic se face in cazul infectiilor profunde prin biopsie corneeana. Abuzul de antibiotice si de steroizi in aplicatii locale precum si orice stare insotita de diminuarea imunitatii constituie factori favorizanti ai aparitiei keratitelor fungice. Lagoftalmia paralitica Lagoftalmia paralitica se defineste ca fiind imposibilitatea ocluziei palpebrale cauzata de paralizia periferica a nervului facial.

apare de obicei in familiile in care exista astfel de bolnavi. Boala debuteaza prin leziuni tegumentare de tip papular sau macular.lepra lepromatoasa – manifestata predominant prin leziuni ale pielii difuze. leziunile palpebrale pot imbraca doua forme: forma lepromatoasa sau forma tuberculoida.lepra tuberculoida – in care leziunile predomina la nivelul structurilor nervoase. sau ulceratii la nivelul degetelor urmate de pierderea unor falange. La nivel ocular. raspandinsu-de apoi prin intermediul structurilor nervoase periferice. patogenul patrunde in organism pe cale tegumentara.care duce la uscarea. in cazul in care exista un deficit usor si perspective de recuperare tratamentul se limiteaza la pansarea ochiului peste noapte si administrarea de solutii protectoare. dezepitelizarea si ulcerarea corneei (keratita lagoftalmica). . Lepra poate fi tratata daca este utilizata terapia cu sulfone. O alta masura vizeaza fixarea in pozitie corecta a pleoapei inferioare. Astfel. Leziuni oculare in lepra Lepra (boala Hansen) este o infectie cronica cu atingere palpebrala. Cicatrizarea leproamelor (nodulii din forma de boala lepromatoasa) va genera retractii si deformari ale pleoapelor. aceasta forma de lepra evolueaza sever si este foarte contagioasa. Tratamentul variaza in functie de gradul deficitului ocluzional. generand atrofii musculare. Daca apar insa leziuni corneene se impune blefarorafia temporara in doua treimi externe ale pleoapelor. tulburari de sensibilitate (anestezie sau hiperestezie). depigmentate sau hiperpigmentate. lepra conduce la afectarea tegumentului palpebral. Tratament Pentru tratamentul leprei pot fi utilizate o serie de antibiotice dar si corticosterorizii. Asa cum deja am amintit. Exista doua forme clinice de lepra: . tratamentul este de foarte lunga durata – ani de zile. ce apar datorita unor reactii granulomatoase cu celule gigante si multipli patogeni intracelulari. leziunile se pot localiza si la nivelul nervilor periferici sau mucoaselor. Incidenta leprei este cea mai crescuta in tarile tropicale. simetrice si extensive. perioada de incubatie a bolii este deosebit de lunga – 3 pana la 5 ani. sulfamide sau rifampicina. evolutia acestei forme de lepra este in general benigna iar contagiozitatea este mai scazuta comparativ cu forma de boala lepromatoasa. produsa de bacilul Hansen (Mycobacterium leprae) . insa periferic. .

Terapia fizica recuperatorie este indicata pentru ameliorarea contracturilor fizice ale mainii. Examinarea cu biomicroscopul.trahomul – este o conjunctivita (kerato-conjunctivita) contagioasa. rifampicina este un chimioterapic eficient impotriva bacilului leprei – in foarte rare situatii bacilul poate dezvolta rezistenta in fata acestui antibiotic. permite evidentiarea glandelor sebacee. se recomanda utilizarea unor unguente care sa contina antibiotice si corticoteroizi. dapsona are o foarte buna eficienta in terapia leprei. etionamida. fiind provocata de infectia cu patogenul Chlamydia trachomatis. exista o formatiune tarsala superioara si una inferioara. Tarsita reprezinta infectia intregii structuri tarsale. se poate interveni chirurgical pentru transplantarea unor tendoane sau a unor fragmente de nervi. De obicei tarsita apare ca urmare a unor infectii conjunctivale sau tegumentare de vecinatate. Pentru vindecarea infectiilor. manifestata mai ales pe teritoriul tarilor de la tropice. se recomanda masarea usoara a pleoapelor afectate. Daca pleoapele sunt comprimate. cu evolutie cronica. Infectii care pot conduce la aparitia tarsitelor: . majoritatea bacililor vor fi deja distrusi. astfel incat dupa doar 3 luni de la initierea terapiei. de la nivelul membranei conjunctivale tarsale. puroiul acumulat la nivelul glandelor sebacee va fi eliminat sub forma unei secretii cu caracter vascos. Pacientul prezinta o intensa senzatie de jena locala. La examenul clinic se observa cum pleoapele afectate sunt intens edematiate. Rezistenta primara la dapsona apare destul de rar. protionamida. trahomul este o boala cu etiologie infectioasa. infectia se .Dapsona este medicamentul de electie pentru tratamentul leprei. marite de volum si inflamate. tarsul palpebral este o lamela de tesut conjunctiv dens. Meibomita si Tarsita Meibomita reprezinta infectia mai multor glande sebacee Meibomius. de forma semilunara. administrata in doza zilnica de 50-100 mg. care contribuie la formarea marginilor libere ale pleoapelor. dupa aplicarea topica a unguentului. iar acolo unde este cazul (leziuni mutilante). Alte chimioterapice eficiente in terapia leprei: clofazimina. la nivelul globului ocular. Starile reactionale din lepra pot fi combatute prin utilizarea de antipiretice si analgezice. tiambutozina si amitiozina.

care detrmina formarea unei teci la nivelul oaselor lungi si o ingrosare a tegumentului. Daca afectiunile tarsale treneaza si se cronicizeaza. care cel mai adesea se transmite prin contact sexual neprotejat. albie’’.tuberculoza – boala infectioasa contagioasa. Infectia tuberculoasa poate determina afectare tarsala – tarsul se prezinta ingrosat. tarsul se prezinta ca fiind ingrosat si cu aspect grasos.pahidermoperiostoza – este o osteodisplazie. caracterizate prin aparitia unor leziuni patognomonice – in sifilisul primar apare sancrul sifilitic. leziuni ce pot fi observate la nivelul fetei conjunctivale a pleoapei. sau poate disemina in intregul organism. determina aparitia unor forme cronice de tarsita. un aspect caracteristic de. pahidermoperiostoza mai este cunoscuta si sub denumirea de Boala Uehlinger sau Sindrom Touraine-Solente-Gole. produsa de infectia cu bacilul Mycobacterium tuberculosis (bacilul Koch) . dar si subtierea periostului de la nivelul oaselor lungi ale membrelor. . se poate produce degenerescenta amiloida a tarsului – modificarea patologica a structurii tarsale. neregulat si ulcerat.sifilisul – este o boala contagioasa inoculabila. De asemenea. astfel. cand tarsul devine ingrosat si prezinta o suprafata neregulata. in sifilisul secundar apar rozeole si sifilide. pacientii cu tarsita cronica. generand tulburari destul de grave) . iar in stadiul tertiar. a carei compozitie variaza functie de starile patologice cu care se asociaza – amiloidul se poate depune la nivelul unor organe precum ficat. in timp ce. secundara pahidermoperiostozei. caracterizate prin subtierea considerabila a tarsului. . cea mai frecventa localizare a bolii este cea pulmonara. . si prin inflamatia conjunctivei bulbare. Foliculii ciliari pot fi distrusi atunci cand infectia afecteaza marginea libera palpebrala. . trahomul se caracterizeaza prin aparitia unor leziuni foliculare la nivelul fundului de sac conjunctival. cand formatiunea tarsala apare ingrosata si cu aspect unsuros. prin hiperplazie papilara. . pe suprafata conjunctivala a pleoapei pot fi sesizate regiuni lucioase si refringente. caracterizata prin asocierea unei hiperostoze. modificari vizibile mai ales pe fata conjunctivala a pleoapelor. Daca se produce degenerescenta amiloida. prin depunerea extracelulara de amiloid (amiloidul este o substanta amorfa. apar plicaturi la nivelul tegumetului facial si cefalic. leziunea denumita goma. Atingerea tarsala apare de obicei in stadiul cicatriceal al trahomului. Trahomul poate produce tulburari de vedere. cu trasmitere genetica. prezinta hipocratism digital. Tarsita apare cu preponderenta in perioada sifilusului secundar. Pahidermoperiostoza. si chiar orbire. sifilisul are trei stadii evolutive. produsa de infectia cu patogenul Treponema pallidum.transmite prin intermediul mustelor si al obiectelor de toaleta contaminate. sechelele retractile vor imprima tarsului. rinichi sau splina. infectia poate ramane localizata la nivelul unui organ sau tesut.

O zona de cornee transparenta de 0. . aciculare de culoare alba (depozite de saruri de calciu) localizate la nivelul limbului nazal si temporal. Epiteliul nu este afectat. In patogenie este implicata o predispozitie genetica la care se poate asocia o hiperlipoproteinemie fapt sustinut de evidentierea pe sectiuni la gheata a depozitelor lipidice in stroma corneeana cu predilectie si in cantitati mai mari in proximitatea membranelor Bowman si Descemet. Inelul alb limbic Vogt reprezinta o degenerescenta subepiteliala a colagenului manifestata prin aparitia la varstnici a unor formatiuni punctiforme. incidenta ajungand aproape de 100 % la varstnicii de peste 80 de ani (s-ar putea spune ca e aproape fiziologic). 5 mm. Procesul incepe in partea superioara si inferioara a corneei progresand apoi sub forma de arc de cerc. Corneea farinata Vogt consta in aparitia predescemetic in stroma corneeana profunda a unor pete (depozite) mici de culoare gri bogate in lipofuscina. Apar ca niste proeminente spre camera anterioara situate la periferia corneei pe care o pot invada spre centru odata cu inaintarea in varsta ozazie cu care are loc si cresterea numarului acestora. periferice ale stromei avand o latime de cca. Este asimptomatica si prezinta importanta clinica din puctul de vedere al diagnosticului diferential cu distrofiile evolutive. 1. Corpii Hassall. situate la nivelul membranei Bowman si Descemet unde se produc rupturi.Modificari involutive ale corneei Apar ca urmare a degenerescenteii senile aparute in general la persoane in varsta de peste 40 de ani. poligonale separate de zone clare. Marginea periferica a arcului este regulata pe cand cea centrala difuza. Afectiunea poate aparea si secundar unor traumatisme sau inflamatii.Henle constituie proliferari localizate ale membranei Descemet avand aceasi structura cu aceasta. Trebuie diferentiat de arcul juvenil care apare in copilarie. 5 mm grosime desparte gerontoxonul de limbul scero-corneean. Intereseaza persoane in varsta de peste 40 de ani. Arcul senil (gerontoxon) consta in aparitia bilateral a unor opacifieri inelare. Degenerescenta „ in piele de crocodil ” (crocodile shagreen) sau degenerescenta in mozaic Vogt consta in aparitia unor opacitati centrale. Este asimptomatic si nu necesita tratament.

. la nivelul labilor mici. exista si regiuni ale corpului uman. unde exista glande sebacee. pielea pleoapei si membrana conjunctivala adiacenta prezinta o coloratie rosiatica (congestie) . incidenta acestor infectii este crescuta in randul persoanelor care sufera de diabet zaharat. se produce abcedarea acesteia (in aceasta etapa. orjeletul prezinta un. la nivelul areolelor mamare. Semne si simptome Pacientul prezinta la nivelul pleoapei. cat si la nivelul pleoapei inferioare. anexate foliculilor ciliari. abcesul (colectia purulenta) va fi centrat de un cil palpebral. atingerea frecventa a pleoapelor cu mainile murdare sau nespalate (contaminate cu diversi patogeni). O blefarita care se cronicizeaza. dar si flexibilitatea tegumentului. Din punct de vedere clinic. orjeletul mai este cunoscut si sub denumirile de "orgelet" sau "urcior". o formatiune pseudo-tumorala. in absenta firelor de par – la nivelul preputului. Orjeletul prezinta doua forme clinice de boala: orjeletul extern. pe langa functia de lubrifiere. si orjeletul intern.Orjeletul (ulcior) Introducere Orjeletul este o infectie supurativa. o cauza certa nu poate fi identificata. Orjeletul se poate manifesta atat la nivelul pleoapei superioare. a glandelor sebacee aflate la nivelul pleoapelor. Sebumul este produsul de secretia al glandelor sebacee. de etiologie stafilococica. evenimente precum. sau folosirea cosmeticelor pentru infrumusetarea ochilor (rimel. creioane pentru ochi). Leziunea evolueaza si ulterior. Etiologia orjeletului este de origine bacteriana. abcesele se pot deschide spontan. cap’’ asemanator cosurilor care apar la nivelul tegumentului facial) . pot conduce la grefarea locala a unor infectii bacteriene suparatoare. orjeletul poate fi confundat cu blefarita (infectie a structurilor palpebrale) . ele se deschid cel mai adesea la nivelul foliculului pilos. de asemenea. cand infectia este localizata la nivelul glandelor Zeiss. va favoriza in mod cert aparitia orjeletului. dar exista si situatii in care. produsul glandelor sebacee are rolul de a lubrifia firele de par. sebumul este format dintr-un amestec de acizi grasi si resturi ale celulelor secretoare. sebumul are si un rol foarte important in protectia tegumentului – rol antifungic si rol antibactericid. este vorba de inflamatia glandelor sebacee Meibomius si Zeiss. . Glandele sebacee sunt localizate la nivelul dermului. de dimensiuni apreciabile – uneori chiar de 6 mm. atunci cand infectia este localizata la nivelul glandelor Meibomius. dar si in randul indivizilor cu anumite debilitati mintale. aceasta secretie are o coloratie albicioasa si este semiconsistenta. numarul glandelor sebacee este semnificativ mai crescut in regiunile corpului acoperite cu fire de par. in cele mai multe situatii. sau la nivelul pleoapelor (glandele sebacee Meibomius) . de a asigura flexibilitatea firului de par.

Drenajul colectiei purulente. care determina aparitia unei solutii de continuitate la nivelul tegumentelor sau mucoaselor. leziunea va evolua catre fata posterioara a pleoapelor (fata posterioara a pleoapelor este acoperita de membrana conjunctivala) . se va forma o mica ulceratie care sangera foarte usor – data fiind buna vascularizatie a regiunii palpebrale (ulceratie = proces patologic. Mai pot fi aplicate local. poate fi utilizata caldura uscata care se aplica local de cateva ori in decursul a 24 de ore. simptomele nu dispar intotdeauna. In stadiile avansate de boala. Temperatura locala ridicata. rezidual. tratamentul loca cu antibiotice nu se intrerupe si va fi realizat pana in momentul in care simptomatologia a dispartut complet. Alte simptome prezente la pacientii cu orjelet – lacrimale abundenta. pot fi aplicate local comprese antiflogistice – cu toate acestea.sau pot fi drenate printr-o mica interventie chirurgicala. Dupa ce abcesul a fost drenat. Datorita localizarii sale profunde. proces insotit de o pierdere de substanta) . Tratament In fazele incipiente ale bolii. daca nu intervin alte complicatii. cand inflamatia abia a debutat. sau la intervale regulate de timp. care se manifesta prin aparitia mai multor orjelete in acelasi timp. dupa eliminarea puroiului. poate fi favorizat daca se realizeaza indepartarea (epilarea) cililor care centraza colectia de puroi – se realizeaza astfel o mica portita pentru evacuarea puroiului. acesta se poate vindeca spontan. Durerea aparuta in cazul orjeletului intern este mult mai intensa. au existat si cazuri insotite de ascensiune termica (febra) si stare de rau general. Senzatia de arsura oculara poate fi prezenta la unii pacienti. in cazul orjeletului intern. colectia purulenta este situata in vecinatatea marginii libere palpebrale. stimuland intens terminatiile nervoase de la acest nivel. deoarece tarsul este o structura inextensibila – formarea colectiei purulente. dupa formarea abcesului. de obicei. Topic. orjeletul intern poate determina complicatii locale destul de grave. durere acuta localizata in regiunea palpebrala. de cele mai multe ori. daca inflamatia survine pe un teren imunitar tarat (diabet zaharat). . prin intensificarea circulatiei capilare. are rolul de a stimula formarea colectiei purulente (abcesului). kanamicina – antibiotice care sa aiba actiune eficienta impotriva stafilococilor. In orjeletul extern. care contin antibiotice – gentamicina. deoarece colectia purulenta se localizeaza la nivelul glandelor sebacee tarsale. pot fi utilizate preparate (sub forma de coliruri sau unguente). abcesul evoluand catre tegumentul supraiacent. infectia se poate extinde la nivelul intregii cavitati orbitale. orjeletul se poate vindeca fara sechele. dupa eliminarea colectiei purulente. Exista si forme de infectie mai grave. acesta se va deschide spontan. orjeletul abcedeaza dupa 72 de ore de la declansarea procesului inflamator.

De asemenea. Abcesele care nu se elimina spontan. Diabetul zaharat trebuie tinut sub control .unguente cu tobramicina. va fi unul orizontal. Daca orjeletul recidiveaza frecvent.un organism tarat este mult mai predispus la aparitia orjeletelor. trebuiesc tratate afectiunile oculare predispozante. De asemnea. pot fi drenate cu ajutorul unor mici incizii chirurgicale. oxacilina. Traiectul inciziei la nivel tegumentar. Inciziile pentru drenajul colectiilor purulente se practica doar in clinicile de chirurgie generala sau oftalmologica. pot fi de un real folos – limitarea extinderii infectiei. Pe toata perioada tratamentului. Pana la obtinerea vindecarii. daca leziunile sunt foarte dureroase. se recomanda ca incizia sa fie realizata in partea decliva a colectiei – pentru a favoriza drenajul acesteia. In nici o situatie. atunci se recomanda administrarea de antibiotice pe cale sistemica – care binenteles sa fie eficiente impotriva stafilococului auriu implicat in etiologia orjeletului. in majoritatea cazurilor. . ralizate cu un sampon din gama celora folosite pentru copii. Pot fi utilizate urmatoarele antibiotice. unde exista o cantitate crescuta de praf si iritanti in aerul atmosferic. vor fi evitate zonele aglomerate. de 250 mg – doza suficienta pentru a realiza profilaxia orjeletului. daca pleoapele sunt foarte tumefiate si impiedica vederea. Daca abcesele sunt multiple. se poate institui un tratament de lunga durata. prin compresiune digitala. daca statiile ganglionare regionale sunt marite de volum si dureroase (adenopatie regionala). recidivele orjeletului pot fi stopate cu ajutorul vaccinarii antistafilococice. De cele mai multe ori. eritromicina sau cloxacilina. De asemenea. colectiile purulente nu vor fi fortate sa dreneze. Spalaturile locale. daca boala evolueaza catre un flegmon palpebral (flegmon – inflamatie difuza a tesutului celular subcutanat). care isi pastreaza eficienta impotriva stafilococului – ampicilina. abcesele dreneaza spontan. va fi evitata atingerea pleoapelor cu mainile murdare sau nespalate. tratamentul la domiciliu este suficient pentru pentru a asigura vindecarea orjeletului. si indepartarea eficienta a secretiilor purulente. fara alte complicatii. se va evita utilizarea lentilelor de contact sau a cosmeticelor pentru ochi. data fiind natura acestei infectii. si caracterul ei evolutiv. Ochii pot fi protejati prin purtarea ochelarilor de soare. care pot amplifica si mai mult fenomenele iritative locale. daca eliminarea de puroi nu dispare dupa cel mult 72 de ore. care favorizeaza aparitia orjeletelor. Deoarece fardurile si cosmeticele pot fi contaminate cu stafilococ. se recomanda instituirea unui tratament de specialitate care sa fie sustinut prin administrarea de antibiotice. daca incizia se realizeaza la nivelul membranei conjunctivale. de genul blefaritelor. cu toate acestea. traiectul acesteia va fi unul vertical. acestea trebuiesc schimbate cu altele noi si sigilate. cu tetraciclina – administrata in doza zilnica de intretinere. o data la cateva luni de zile.

Pterigionul Pterigionul este o afectiune bilaterala constand in aparitia unui pliu triunghiular cu baza spre conjunctiva nazala si varful spre cornee. Rareori capul pterigionului se poate maligniza. ele pot fi excizate prin metode chirurgicale. Expunerea la fenomene iritative indelungate.foarte frecventa la batrani. Tratamentul In stadiile incipiente sunt indicate injectii subconjunctivale cu corticosteroizi. pot fi utilizate pentru instilatii. catre regiunea nazala. fiind afectate in acelasi timp tesuturile subconjunctivale si regiunile superficiale ale sclerei. Evolueaza fie spre stagnare fie spre invazia rapida a corneei. Trebuie facut diagnosticul diferential cu pseudopterigionul aparut in urma arsurilor conjunctivale si inflamatiilor conjunctivale cronice dar acesta nu este invadant si este insotit si de alte modificari ale conjunctivei. Aceste leziuni se datoreaza denaturarii structurilor colagenice. Pacientul prezinta o serie de formatiuni proeminente. Daca insa este inestetic sau foarte mare se face excizie urmata aplicarea unei grefe conjunctive. . Tratamentul se face adesea doar din ratiuni estetice si consta in extirparea formatiunii. praf.Pinguecula Pinguecula este o degenerescenta elastoida a colagenului. care produc mici ulceratii corneene constituie factori favorizanti in aparitia bolii. Daca apar inflamatii care treneaza si recidiveaza.care se manifesta prin aparitia unor proeminente galbui mai ales in sectorul nazal al conjunctivei in apropierea limbului. Pterigionul invadeaza corneea prin vase de neoformatie formand un cap aderent la acest nivel. care se localizeaza la nivelul fantei palpebrale. infiltratii cu corticosteroizi in asociere cu grefa de cornee lamelara si grefa de conjunctiva libera. coliruri ce contin corticosteroizi. vant. daca leziunile proeminente sunt suparatoare. boala este stagnanta (leziunile nu prezinta un caracter evolutiv) si se asociaza cu o crestere marcanta a colesterolului plasmatic (hipercolesterolemie). pulberi etc. radiatii ultraviolete. de culoare galbena. Recidivele (destul de frecvente) impun un tratament cu antimitotice.

poate fi folosita metoda laserargon. in faze incipiente ale bolii se recomanda utilizarea injectiilor subconjunctivale cu corticosteroizi. Ulterior. fie secundar unei inflamatii cu caracter acut sau cronic. orientat cu baza spre conjuntiva nazala si varful spre cornee. cand vorbim despre pterigion. de asemenea. o alta metoda chirurgicala o reprezinta excizia cu keratoplastie lamelara sau perforanta. care va invada corneea. Boala afecteaza ambii globi oculari. Tratamentul pterigionului se face functie de evolutia acestuia. vorbim despre degenerarea tesutului hialin si elastic – fibrele elastice sunt marite de volum si degenerate hialin. leziunea evolueaza lent – ea se poate opri spontan din evolutie sau poate invada rapid corneea. leziunea va fi mai bine dezvoltata decat cea initiala. trebuie avut in vedere faptul ca. se manifesta cu predilectie in randul adultilor din mediul rural. atunci poate fi excizata chirurgical. urmatoarele elemente pot contribui la evitarea recidivelor – indepartarea tuturor factorilor iritativi care au favorizat aparitia pterigionului. Pterigionul este aderent la cornee. particulele de praf. trebuie exclus pseudopterigionul care apare fie secundar unei arsuri chimice (cu acizi sau baze). se pot face infiltratii co corticosteroizi. iar la nivelul corneei membrana Bowman este inlocuita cu tesut hialin si elastic. Exista si posibilitatea ca pterigionul sa sufere o transformare maligna epiteliomatoasa. diferite pulberi sau fumul. radiatiile ultraviolete. aceste ulceratii vor fi acoperite de o retea vasculara fina. avasculara. Adesea pterigionul poate recidiva – situatie in care. sau se poate realiza o grefa de cornee lamelara sau perforanta. toti acesti factori vor conduce la aparitia unor ulceratii de mici dimensiuni la nivelul regiunii limbice. . Adrian Necula): Pterigionul reprezinta degenerescenta conjunctivei bulbare. pot fi administrate local antimiotice (instilatii) . urmand ca apoi sa se realizeze o grefa de conjunctiva. Pentru diagnosticul diferential al acestei afectiuni. purtarea de lentile fumurii si mai ales. de asemenea. se prezinta ca un pliu de aspect triunghiular. Pentru formele recidivante de boala. pseudopterigionul nu are tendinta de a invada structurile invecinate. curentii de aer.===Completare(Dr. Exista o serie de factori iritativi. care vor contribui la aparitia acestei boli – microtraumatismele. alegerea pentru tratament a unei tehnici chirurgicale care sa genereze doar cicatrici conjunctivale cu dispozitie orizontala. fiind inconjurat de o zona gelatinoasa. daca leziunea este de mari dimensiuni si inestetica. pana catre regiunea centrala a acesteia. Practic.

acneea rozacee – afectiune a tegumentului. si chiar celule epiteliode. acneea rozacee si dermatita seboreica reprezinta factori ce favorizeaza aparitia salazionului. In cele mai multe cazuri. care apare datorita existentei unor disfunctii sau leziuni ale glandelor sebacee sau pilosebacee. si prezenta unor leziuni maculo-eritematoase localizate la nivelul regiunilor anatomice bogate in glande sebacee. salazionul se manifesta sub forma unei formatiuni chistice de mici dimensiuni (tumoreta benigna). celule gigante. formarea granulomului inflamator. plasata in grosimea pleoapei. Salazionul nu numai ca se poate constitui in urma prezentei leziunilor tegumentare descrise mai sus. cel mai adesea de etiologie microbiana (granulom – reactie inflamatorie. dar se poate forma si prin transformarea granulomatoasa a unui orjelet care nu s-a vindecat complet – frecvent este vorba de un orjelet intern. eozinofile. leziunile pot fi decelate foarte usor cu ochiul liber – salazionul extern. in care exista o arie centrala ce contine macrofage. sau pot lipsi cu desavarsire. in acesta moment. leziunea granulomaotasa este localizata catre regiunea conjuntivala a pleoapelor – salazion intern – caz in care fata posterioara a pleoapelor se prezinta congestionata si usor edematiata. creasta de cocos’’ al leziunilor. sistemul imunitar va recunoaste sebumul ca fiind o substanta straina si va declansa local. Semnele inflamatorii locale sunt de slaba intensitate (roseata. presupune participarea unui numar considerabil de celule – limfocite. Aspectul de. dermatita seboreica – afectiune cutanata. . Blefarita – inflamatia acuta sau cronica a marginilor pleoapelor.Salazionul (Chalazionul) Salazionul reprezinta o inflamatie cronica a glandelor sebacee Meibomius. situate pe marginea pleoapelor. inconjurate de limfocite activate) . spre fata anterioara a pleoapei. Shalazionul apare cel mai adesea dupa orjelet (orjeletul este o infectie supurativa. a glandelor sebacee aflate la nivelul pleoapelor glandele sebacee Meibomius si Zeiss) . Daca salazionul are o dezvoltare superficiala. cu determinism imunitar-alergic. Salazionul apare ca urmare a blocarii canalului de excretie al glandelor sebacee – acest eveniment va conduce la acumularea secretiilor sebacee. stagnarea secretiilor favorizeaza aparitia reactiilor inflamatorii. Semne si simptome Din punct de vedere clinic. caldura locala). Blefarita. o reactie inflamatorie complexa. apare atunci cand formatiunea evolueaza la nivelul . de etiologie stafilococica. care nu a drenat suficient. Din punct de vedere histologic. de mici dimensiuni. care apare in urma obstructiei canaliculelor excretorii glandulare – se manifesta prin aparitia unor formatiuni chistice tumorale (benigne). salazionul este o reactie inflamatorie granulomatoasa cronica. caracterizata prin absenta leziunilor veziculare.

Se va evita ducerea mainilor murdare si contaminate la ochi. trebuiesc tratate celelalte patologii.blefarita. . aplicatii urmate de masarea usoara a zonelor tumefiate. generat ca urmare a declansarii unei reactii inflamtorii locale) . se poate interveni chirurgical pentru excizia acestora. De asemenea. pot fi utilizate doar batistele de unica folosinta. se recomanda evitarea zonelor aglomerate. Daca leziunile tumorale sunt de marimi considerabile. Inciziile. pentru a grabi vindecarea. pentru inciziile efectuate pentru abordul tegumentar al formatiunilor chistice (salazion extern). pot fi realizate aplicatii cu unguente ce contin antibiotice. de catre salazionul voluminos. care favorizeaza aparitia salazionului . este bine ca aceste unguente sa contina si un corticosteroid – cortizon. acneea rozacee si dermatita seboreica. flegmonul este o inflamtie grava. efectuate pentru inlaturarea salazioanelor dispuse catre fata conjunctivala a pleoapelor (salazion intern). pe unul dintre meridiane. si care se pot asocia cu nevralgii persistente. vor avea un traiect vertical. care se dezvolta la nivelul pleoapei superioare. De asemenea. leziunile pot fi injectate cu un corticosteroid (leziunea este un granulom. deoarece produce necroza tesuturilor afectate. Flegmonul este o inflamatie difuza a tesutului celular subcutanat sau a tesutului conjunctiv de la nivelul unui organ. chirurgia salazionului prezinta pericolul aparitiei unor sangerari abundente (data fiind buna vascularizatie a pleoapelor) . Plagile chirurgicale se panseaza pentru a preveni hemoragiile. Pentru a preveni recidiva salazionului. pentru o mai buna vindecare. Celulita reprezinta este o inflamatie localizata la nivelul tesutului celular – se manifesta sub forma unor induratii. apare ca urmare a existentei unui defect de curbura al corneei sau cristalinului. traiectul se sectiune va fi unul orizontal. induratii ce sunt sensibile la palpare. putem enumera urmatoarele doua patologii: celulita palpebrala si flegmonul palpebral. lumina nu va mai fi focalizata intr-un singur punct la nivelul retinei. Tratament Salazioanele de mici dimensiuni se pot vindeca spontan. leziunile tumorale se pot vindeca mai rapid. cu un unguent ce contine antibiotice. in care aerul atmosferic este incarcat cu pulberi alergizante. daca pacientul realizeaza aplicatii locale zilnice. glandele sebacee trebuiesc indepartate complet. Ca si in cazul orjeletului. sangerarile pot fi prevenite daca regiunea incizata este clampata cu o pensa speciala. iar conturul obiectelor va fi perceput deformat) . Astigmatismul apare datorita compresiunii exercitate asupra corneei. de unde rezulta ca. Astigmatismul reprezinta o complicatie a salazionului care apare si se dezvolta la nivelul pleoapelor superioare (astigmatism – o disfunctie a dioptrului ocular.marginilor libere palpebrale. uneori bine delimitate. precum si contactul cu prosoapele sau batistele murdare. Dintre complicatiile infectioase ale salazionului. Daca este necesar.

alte detalii dar nu prin vedere. Agnoziile partiale au urmatoarele forme: a) agnozia pentru fizionomii sau prosopagnozie bolnavii identifica persoanele numai dupa voce. Se impart in sindroame de deficit si sindroame de excitatie. salazionul nu produce durere in regiunea palpebrala. deoarece cresterea formatiunilor chistice este destul de lenta. In etiologie sunt implicate traumatisme cerebrale. corpii geniculati externi si radiatiile Gradiolet) si . olfactiv. Salazionul poate deveni destul de suparator. degenerescente senile. Sindroamele psihovizuale sunt produse de afectarea ariilor corticale vizuale secundare 18 (parastriata) si 19 (prestriata). tumori. ticuri verbale. Acestea au rol in interpretarea mesajului vizual la care contribuie si informatii obtinute prin intermediul celorlalte simturi (olfactiv. daca salazionul evolueaza catre fata posterioara a pleoapei (salazion intern). chiasma. bandelete optice. tactil). gustativ) si este sinonima cu cecitatea psihica. auditiv. auditiv. intoxicatii. se va renunta la purtarea lentilelor de contact.unul intermediar –caile optice (nerv optic. tulburari circulatorii careproduc in timp atrofii ale tesutului cerebral.Pe toata perioada tratamentului. Pentru obiectivarea acesteia se foloseste testul “figurilor celebre” adica se ia o revista si i se cere pacientului . Sindroame psihovizuale Analizatorul vizual este alcatuit din trei segmente: unul periferic senzorial –globul ocular. 1) Sindroamele de deficit Agnoziile vizuale se definesc ca fiind anomalii ale perceptiei vizuale (sau doar a anumitor caractere ale perceptiei-forma.unul central –centrii corticali (aria vizuala primara 17 si ariile vizuale secundare 18 si 19. culoare etc) in conditiile pastrarii integritatii cailor senzoriale (glob ocular). atunci poate afecta functia vizuala – astgmatism. miros. Imaginea corticala a unui obiect variaza de la un individ la altul in functie de experienta sa de viata si starea psihica. infectii. Agnozia vizuala totala consta in imposibilitatea recunoasterii unui obiect cu ajutorul vederii ci doar prin celelate simturi (tactil. complicatie a shalazionului intern. gustativ. cel mai frecvent. si pana la obtinerea vindecarii complete. Oricare segment poate fi afectat de procese patologice ducand la manifestari clinice distincte. .

alterari ale culorilor. Deplasarea de la un obiect la altul se face greoi. Pentru punerea unui diagnostic corect sunt necesare: -anamneza amanuntita pentru aflarea conditiilor in care apare simptomatologia -examen oftalmologic complet pentru relevarea starii de integritate anatomica a globului ocular -examen neurologic pentru evidentierea tuturor tulburarilor de perceptie -investigatii paraclinice pentru obiectivarea leziunilor organice suspicionate (radiografie . Se asociaza cu tulburari ale simtului spatial si ale atentiei vizuale.tulburari de orientare: acientul nu se poate orienta in camera. numarului. Pot fi elementare – fotopsii (strafulgerari) sau complexe (personaje. scriere si vorbire. 2) Sindroame de excitatie Sindroame de excitatie pot fi grupate in trei categorii: a) Metamorfopsiile sunt reprezentari vizuale deformate din punct de vedere al marimii. Clinic se prezinta sub forma unor sindroame : . triunghi etc) sau pentru cuvantul scris caz in care se denumeste alexie (bolnavul nu poate citi). f) apraxia oculara consta in imposibilitatea de a urmari cu privirea obiectele. adesea prin miscari ale capului. fotbalistul lui preferat etc) astfel e pus in situatia de a nu putea folosi celelate simturi. nu se poate imbraca sau deschide usaaspect pseudodemential. masa. Alexia poate fi izolata sau asociata cu afazia (imposibilitea de a vorbi datorita unor leziuni centrale) sau alte tulburari de citire. d) agnozia spatiala consta in pierderea capacitatii de localizare in spatiu a obiectelor.agnozia corporala: pacientul nu poate distinge dreapta de stanga si nici anumite parti componente ale corpului sau. in ciuda motilitatii oculare pastrate. animale. ). .agnozia spatiala unilaterala pacientul nu poate identifica obiectele aflate intr-o jumatate a campului vizual e) apraxia vizuala pacientul nu poate desena din memorie un obiect simplu (scaun. c) Halucinatiile vizuale sunt de asemenea reprezantari fara obiect real (formate in lipsa oricarui stimul exterior) dar de care pacientul nu este constient. patrat. b) agnozia pentru obiecte cuprinde agnozia pentru culori (imposibilitatea de alege culorile si de a le asocia cu un obiect) si agnozii pentru imagini consta in imposibilitatea de a recunoaste un obiect desenat c) agnozia pentru simboluri se poate manifesta pentru elemente geometrice (cerc.tulburari de localizare: pacientul vede si recunoaste obiectul dar nu poate aprecia directia si distanta iar daca este pus sa-l deseneze nu poate deoarece nu are o reprezentare completa a acestuia . Asociaza frecvent ameteli si tulburari de orientare temporo spatiala. . etc. b) Halucinozele sunt tulburari senzoriale de scurta durata constand in reprezentari fara obiect. Pacientul este constient de aceasta si nu prezinta stari psihopatice si alterari ale constientei. flori).sa identifice o persoana foarte cunoscuta pe care ar trebui s-o cunoasca (presedintele republicii.

diureticele. electroencefalograma. in absenta necrozei. s. O varietate de factori pot cauza sau contribui la aceasta problema.flegmonul si abcesul palpebral Supuratiile palpebrale reprezinta alte tipuri de infectii acute. a. inclusiv antistaminicele. pilulele anticonceptionale. Inaintarea in varsta . angiografii. ) . flegmonul nu are tendinta la limitare (infectia difuzeaza) . analgezicele si anti-inflamatoarele Efort ocular datorat cititului sau lucrului pe computer . oricare solutie de continuitate aparuta la nivel palpebral. rezonanta magnetica nucleara. In majoritatea cazurilor.de craniu. favorizeaza inocularea acestui patogen. care pot aparea la nivelul pleoapelor – manifestarile clinice sunt similare cu situatiile in care supuratiile au alta localizare decat cea oculara.Medicamentele. computer tomografie.eventual examen psihiatric daca exista sa zicem o etiologie dubla (psihica si organica). .Un mediu uscat Supuratiile palpebrale . Este una din cauzele cele mai frecvente pentru care se merge la un consult oftalmologic. Tratamentul se indreapta catre afectiunile primare si este medical sau chirurgical in functie de caz Sindromul ochi uscat Sindromul de ochi uscat reprezinta pierderea sau reducerea abilitatii normale a ochiului de a produce lacrimi. Flegmonul palpebral Flegmonul pleoapei reprezinta o supuratie difuza – inflamatie acuta a tesutului celular. aceste infectii sunt produse de infectia cu stafilococul auriu hemolitic. In cele mai multe cazuri. flegmonul este produs de infectia cu streptococ. infectia se dezvolta de obicei la nivelul tesutului celular subcutanat sau la nivelul interstitiilor conjunctive.

la debut. fanta palpebrala nu mai poate fi deschisa (pacientul nu mai poate deschide ochii) . flegmon circumscris. pacientul prezinta febra ridicata si frison. Datorita accentuarii progresive a edemului. . iritabilitate nervoasa – starea generala a pacientului este vizibil afectata. insa vor ramane in urma cicatrici vicioase si chiar sechele functionale. flegmonul dezvolta procese de necroza locala. daca nu se intervine in acest moment. conducand astfel la aparitia flegmonului orbitopalpebral. Daca pana acum nu s-a intervenit chirurgical pentru drenajul colectiei purulente. pacinetul prezinta in continuare febra ridicata. intepatura) – de asemenea. procesul necrozant disloca formatiunile anatomice regionale. si se sfaceleaza. lasand puroiul de culoare verde sa se scurga impreuna cu multiple fragmente din tesutul necrozat. Dupa cateva zile de la inoculare. pielea supraiacenta focarului inflamator se decoleaza. se constata prezenta limfangitei lezionale si a adenopatiei regionale. superficial se observa prezenta unei impastari difuze a tegumentelor. apare edemul inflamator (plaga minima. care la apasare devine dureroasa. Atunci cand flegmonul se localizeaza la nivel palpebral. In cele mai multe situatii. care se formeaza ca urmare a distructiilor tisulare generate de anumiti microbi sau paraziti. anorexie. durerile locale se accentueaza. Starea generala a pacientului este afectata. Starea generala a pacientului se mentine in continuare grava. necroza a tendoanelor musculare. tulburari digestive. flegmonul se poate vindeca. Simptomatologia abceselor depinde in mare parte de localizarea acestora. Abcesul mai este cunoscut si sub denumirea de. Abcesul palpebral Abcesul reprezinta o infectie acuta. abcesele sunt provocate de infectia cu stafilococ sau streptococ – insa oricare alt agent piogen poate conduce la aparitia unor astfel de colectii purulente. sau chiar la patrunderea procesului septic in interiorul anumitor articulatii. semne locale inflamatorii se accentueaza. iar tegumentul lor este cald si capata un aspect lucios. Raspandirea regionala a infectie se datoreaza implicit virulentei crescute a patogenilor implicati in aparitia ei. insa simptomatologia diminua in intensitate. Daca procesul inflamator este localizat difuz. atunci cand procesul inflamator are o localizare superficiala (tesutul celular subcutanat). . Intr-o prima faza. frison. In utlima faza de evolutie. viata pacientului este in pericol. Infectia se poate extinde cu usurinta la nivelul intregii orbite. care se poate localiza inclusiv la nivel palpebral – este o colectie purulenta bine delimitata. escoriatie. Dupa aproximativ o saptamana de evolutie. de asemenea. si contribuie la aparitia unor grave complicatii – hemoragii (datorita lezarii vaselor regionale). pleoapele sunt vizibil edematiate si congestionate. la locul de inocularea al microbilor. abcesul poate fi diagnosticat cu usurinta.si mult mai rar de infectia cu stafilococ sau anaerobi. iar in plaga se constata formarea puroiului si aparitia proceselor de necroza tisulara.

pleoapele sunt tumefiate si foarte congestionate. ampicilina sau oxacilina. Daca puroiul este corect evacuat prin drenaj chirurgical. Tratament Supuratiile palpebrale vor fi tratate cu chimioterapice (antibiotice) administrate pe cale sistemica: penicilina. dupa cateva zile leziunea se cicatrizeaza favorabil. in momentul in care colectia purulenta este diagnosticata.Pacientul acuza durere locala si impotenta functionala. curba termica a pacientului respectiv prezinta un caracter oscilant. abcesul palpebral poate fistuliza spontan. care nu sunt suficiente pentru drenajul intregii cantitati de puroi. local. acesta este si motivul pentru care. De obicei. leziune ce va fi inconjurata de o discreta zona edematiata. asa cum am mai amintit. Daca colectia purulenta nu este evacuata chirurgical. Dupa aproximativ doua zile. poate fi identificata leziunea prin intermediul careia s-a produs inocularea patogenilor. atunci se recomanda aplicarea de comprese imbibate cu solutii antiseptice (rivanol) . cu atat mai intensa este senzatia dureroasa. cu cat regiunea palpebrala este mai solicitata. pacientul resimte o senzatie de tensiune pulsatia – in timp ce durerea diminua in intensitate. Dupa formarea puroiului. abcesul se cronicizeaza. Fluctuenta este un semn caracteristic pentru oricare colectie lichidiana. se constata cresterea numarului de leucocite – sugestiva pentru existenta unui proces inflamator in organism. evacuarea si drenajul colectiei purulente. se procedeaza si la evacuarea acesteia. . dozele de antibiotic se adapteaza functie de gravitatea infectiei. Pacientul poate prezenta febra usoara. la palparea pleoapelor poate fi pus in evidenta semnul fluctuentei. in sangele periferic. Daca se palpeaza leziunea. Abcesul palpebral este stadiul evolutiv care urmeaza dupa flegmon. In momentul in care apare fluctuenta (semn de localizare a colectiei purulente) se procedeaza la incizarea. ca oricare alt abces. Daca infectia nu este inca localizata. in lipsa interventiilor chirurgicale. iar centrul leziunii devine rosiatic. se constata prezenta semnului de fluctuenta – acest semn confirma colectarea locala a puroiului. semnele locale se modifica – edemul periferic se accentueaza. abcesul poate fistuliza spontan – fistulizarea se realizeaza prin intermediul unor orificii de mici dimensiuni.

pe care le fixeaza la nivelul scheletului osos orbitar. fenomen ce impidica ocluzia palpebrala. Si nu in ultimul rand. se va repercuta implicit asupra functionalitatii oculare – acesta este si motivul pentru care aceste tulburari trebuiesc tratate cu seriozitate si corectate pe cat posibil chirurgical. exista doua tipuri de tulburari ale staticii palpebrale: entropionul si ectropionul – ambele disfunctii avand grave repercursiuni functionale si de ordin estetic. Deoarece pleoapele au un rol foarte important in protectia polului anterior al globului ocular. in cazul de fata vorbim despre existenta unor ligamente suspensoare. Ligamentele palpebrale se afla dispuse in prelungirea celor doua structuri tarsale.Tulburarile de statica si motilitate palpebrala Pleoapele sunt mentinute in pozitia lor fiziologica. In patologia oculara. dar si datorita disfunctiei muschiului trasal Muller. Ligamentul este o bandeleta fibroconjunctiva. deasupra limbului superior si inferior. de integritatea structurilor tarsale si de integritatea septului orbitar (tarsul si septul orbitar alcatuiesc impreuna scheletul pleoapei) . Sindromul retractil palpebral consta in retractia marginilor pleoapelor. si blefarospasmul.rigiditate care depinde intotdeauna. atata timp cat scheletul palpebral detine o anumita rigiditate . Ptoza palpebrala apare datorita disfuctiei importante a muschiului ridicator al pleoapei superioare. fie afecteaza componenta tarsala. prin intermediul membranei conjunctivale palpebrale. Tulburarile de motilitate palpebrala se pot manifesta sub forma a patru entitati clinice distincte – ptoza palpebrala (este vorba de ptoza = caderea. pleoapei superioare). fie afecteaza componenta septala din structura scheletului pleoapei. Pleoapele pot fi mentinute in pozitie normala. . sindromul retractil palpebral. La nivelul fetei lor posterioare. determinand astfel vizualizarea unei benzi sclerale de latime variabila. ce are rolul de a fixa componentele unei articulatii (ligamente articulare). este de la sine inteles ca orice tulburare de pozitie si miscare a pleoapelor. blefarospasmul – o tulburare de motilitate palpebrala produsa de contractia anormala si involuntara a muschiului orbicular. sau rolul de a sustine anumite organe. cu ajutorul unor ligamente – interne sau externe – care le ancoreaza la nivelul rebordului orbitar. Lagoftalmia se datoreaza paraliziei nervului facial. pleoapele se sprijina pe polul anterior al globului ocular. cum este si cazul pleoapelor. Tulburarile de statica palpebrala apar in cadrul anumitor patologii oculare care. lagoftalmia paralitica.

Evolutia clinica a tumorii urmeaza cinci stadii: . Se dezvolta in majoritatea cazurilor pe nevi preexistenti. in spatiul subretinian care histologic se prezinta sub forma unui angiom cavernos cu spatii vasculare pline cu sange. Simptomatologia cuprinde scaderea acuitatii vizuale. exoftalmia.Tumorile coroidei Teoretic absolut orice fel de celula care inra in alcatuirea coroidei poate prolifera anormal dand nastere unei tumori benigne sau maligne. paraliziilor oculare si aparitia tumorii prin sclerotica subtiata.stadiul de metastazare duce foarte rapid la exitus. Hemangiomul coroidei . In vecinatatea leziunii pot aparea proliferari ale epiteliului pigmentar retinian. fiind foarte bine vascularizata. ecografie). Nevul coroidian numit si melanom benign este o afectiune de natura congenitala cu frecventa crescuta dar complet asimptomatica. La examenul fundului de ochi apare sub forma unor pete pigmentare subretiniene de culoare cenusie cu marginile sterse. Tumora nu creste in dimensiuni in timp si in foarte putine cazuri degenereaza malign totusi se recomanda supravegherea la intervale regulate de timp (fotografiere.in stadiul de decolare de retina aceasta proemina in vitros datorita cresterii tumorii. . hipermetropie progresiva. poate fi sediul metastazelor diferitelor cancere.stadiul incipient este asimptomatic foarte mult timp. Tumorile coroidiene sunt: nevul coroidian (melanom benign). distorsiunea imaginilor. Apare in general dupa varsta de 50 ani afectand in mod egal ambele sexe. metamorfopsii.Examenul oftalmoscopic evidentiaza decolarea de retina si prezenta planului dublu vascular (retinian si tumoral). dar si dupa inflamatii oculare sau traumatisme. Obiectiv se constata o proeminenta lenticulara care ridica usor retina printr-un transsudat.stadiul de exteriorizare se manifesta clinic prin aparitia exoftalmiei. Deasemenea coroida. . Melanomul malign coroidian este o afectiune rara dar cea mai frecventa tumora maligna oculara. . diagnosticul diferential trebuie facut cu nevul coroidian. . afectarea campului vizual. Tulburarile de vedere care apar mai ales in localizarea posterioara sunt: fosfene. Pentru punerea unui diagnostic corect sunt necesare: . Clinic apar modificari ale campului vizual. congestie perikeratica. . hemangiomul si melanomul malign. plamanii si vertebrele. . Ecografia si biomicroscopia sunt necesare evidentiind atat vascularizatia retinei cat si a tumorii.stadiul de glaucom secundar apare mai tarziu dar uneori poate fi chiar primul simptom al melanomului.Ecografia ajuta la aprecierea dimensiunilor si clasificarea tumorilor. Explorarile paraclinice necesare sunt ecografia si angiografia fluoresceinica. sediile cele mai frecvente sunt ficatul. scotom central.tumora situata profund. Se produce datorita cresterii tensiunii oculare produsa de cresterea tumorii care impiedica scurgerea umorii apoase la nivelul trabeculului. Tumora se prezinta ca o masa neagra-cenusie sub retina decolata. Afectiunea apare aproape intotdeauna in cadrul sindromului de angiomatoza encefalotrigeminala SturgeWeber-Krabbe.

perioada de incubatie a infectiei este de maxim 10 zile. iod) pe sclera. . hepatice. In cazul extensiei extrasclerale se practica exenteratia in asociere cu imuno-. conjunctivita purulenta. Ochiul enucleat nu se protezeaza pentru a nu masca posibilele recidive. Pot avea ca punct de plecare cancere pulmonare. din sfera genitala. boala evolueaza pe o perioada de maxim 10 zile. Vaccina Vaccina este o boala infectioasa produsa de catre virusul vaccinei. Spre deosebire de tumorile primare acestea sunt bilaterale si nepigmentate. Apar ca proeminente alb-galbui. de obicei.si radioterapie.Punctia-biopsie coroidiana translerala este absolut necesara pentru diagnosticul de certitudine (examen histopatologic) RMN pentru evidentierea posibilelor metastaze Prognosticul melanomului malign este unul sumbru datorita capacitatii mare de metastazare. De obicei apar in stadiile finale ale bolilor de baza dar se poate incerca iradiere localizata cu cobalt. In formele bilaterale se enucleaza ochiul cel mai afectat si se pastreaza celalalt. osoase. bine vascularizate. fara sechele functionale sau estetice. In cazul tumorilor mici se practica tumorectomia sau tratament conservator prin iradiere cu protoni. Leziunile tegumentare se localizeaza cu predilectie la nivel palpebral – o treime dintre cazuri vor fi insotite de leziuni corneene. pacientul prezinta una sau mai multe pustule – vezicule cu continut purulent.Tomografia computerizata axiala indica intinderea extrasclerala. Metastazele coroidiene sunt favorizate de vascularizatia bogata a coroidei. vindecandu-se in majoritatea cazurilor. fotocoagulare. Posibile complicatii ale vaccinei – celulita orbitara. iridiu. unice sau multiple. chimio. La nivelul pleoapelor. Produc decolarea exudativa a retinei ceea ce determina pierderea vederii. In cazul metastazelor hepatice unice se practica embolizarea vascularizatiei metastazelor sau indepartarea chirurgicala a acestora. leucemii (coroida sufera un proces infiltrativ difuz mai ales la nivelul polului posterior). tegumentul inconjurator este congestionat si eritematos. Profilaxia sau cel putin depistarea in stadiu incipient presupune supravegherea nevilor coroidieni. infectia apare in cele mai multe cazuri dupa autoinocularea virusului. Pentru tumorile de dimensiuni mai mari se face enucleatia globului ocular asociata si precedata de radioterapie. limfadenopatie preauriculara. iridiu. Tratament . Tratamentul difera in functie de gradul invaziei locale si metastatice precum si de afectarea uni sau bilaterala. aur. plasarea placutelor radioactive (rutheniu.

Vitaminele de grup B pot fi administrate cu succes. Pe cale generala. vasculite sau paralizii ale nervilor oculomotori. Zona zoster oftalmica Zona zoster oftalmica este generata de catre infectia cu virusul varicelo-zosterian = patogen infectios din genul Varicellavirus. Pacientul acuza o intensa senzatie de arsura. crustele pot fi indepartate cu ajutorul solutiilor emoliente antiseptice si cu ajutorul solutiilor keratolitice (acid boric sau acid salicilic) . precum – nevrita optica. Tratament Pentru tratamentul zonei zoster. Tegumentul afectat este eritematos si prezinta o serie de vezicule cu continut clar. pot fi utilizate si unele antibiotice care au si efect antiviral: rifampicina si griseofulvina. continutul veziculelor se modifica ulterior. virusul varicelo-zosterian afecteaza ramura oftalmica a nervului cranian trigemen (nervul V cranian) . Membrana conjunctivala si corneea pot fi si ele afectate de catre infectia cu virusul varicelo-zosterian. care produce varicela si zona zoster. apoi. avand in vedere faptul ca infectia virala afecteaza mai ales structurile nervoase periferice. poate fi utilizata imunoglobulina vaccinala. durere intensa si parestezii – simptomatologia se dispune in regiunea pleoapei afectate. . virusul ramane cantonat la nivelul organismului si are capacitatea de a se reactiva dupa perioade foarte lungi de timp. medicamente cu efect antiviral – comprimate ce contin aciclovir. in regiunea fruntii si la nivelul tegumentului regiunii cefalice (capului) . vor fi administrate precoce. De asemenea.Pentru tratamentul vaccinei. Infectia poate genera o serie de complicatii. Leziunile se pot suprainfecta cu agenti piogeni. topic pot fi aplicate pudre sau solutii cu antiseptice – se recomanda utilizarea antisepticelor pana cand se obtine uscarea leziunilor. veziculele se vor usca si dupa exfoliere vor forma mici godeuri (godeu – depresiune de mici dimensiuni a tegumentelor) . imunoglobulinele pot fi administrate local sau pe cale sistemica. La nivelul globului ocular. transmiterea virusului se face pe cale aeriana. preparata din serul indivizilor anterior vaccinati.

Leziunea pune doar probleme estetice. sclera. pete sau plaje in nuante de albastru. situate preecuatorial cu conjunctiva supraiacenta normala. Modificarile de culoare pot apare izolate ca in cazul melanosis oculi si nevului Ota sau in cadrul unor sindroame determinate de tulburari ale metabolismului tesutului conjunctiv ca in cazul sindromului sclerelor albastre. Aceste afectiuni. Sindromul sclerelor albastre apare in diferite sindroame produse de tulburari ale metabolismului tesutului conjunctiv si osos sau de aberatii cromozomiale avand ca manifestare clinica comuna printre altele si aspectul albastru al sclerelor. neregulate. coroida. Afectiunile legate de grosimea sclerei Apar in buftalmie. prezinta importanta nu atat din punct de vedere al afectarii oculare in sine care adesea este benigna si inconstanta cat mai ales din punct de vedere al afectarii asociate altor organe. Clinic se traduc prin modificari de volum ale globului ocular. Se prezinta sub forma de placarde sclerale maronii. Pigmentarea intereseaza conjunctiva. Protruzia congenitala Von Ammon Sclera este subtiata si captusita doar de o foita retiniana aplazica. La nivel scleral se prezinta sub forma de puncte. anumite membrane oculare si chiar pavilionul urechii si mucoasa orala. De aceea gravitatea simptomatologiei variaza de la inestetic pana la scaderea sperantei de viata. Buftalmia se manifesta prin cresterea diametrului anteroposterior al globului ocular si a diametrului corneei ceea ce provoaca hipertensiune oculara. Melanosis oculi sau melanoza oculara congenitala benigna Bourquin are caracteristic doua aspecte histologice: prezenta unui numar crescut de melanocite normale si dispunerea in gramezi a melanocitelor puternic pigmentate la nivelul tesuturilor sclerale si episclerale. gri pana la negru. Sub actiunea acesteia sclera se subtiaza.Afectiuni congenitale ale sclerei Pot fi impartite in doua categorii si anume: afectiuni legate de grosimea sclerei si afectiuni legate de culoare. In timp poate evolua spre ruptura maculara si dezlipire de retina Afectiunile legate de culoare Pot apare prin doua mecanisme si anume: difuziunea luminii ce traverseaza sclera a carei structura e modificata si acumularea de pigment. Atitudinea terapeutica este cea de supraveghere deoarece rata malignizarii este mare. Coloratia . stafilomul Sarpa si protruzia congenitala Von Ammon. capata o nuanta albastruie si este predispusa la rupturi chiar la cele mai mici traumatisme. Nevul Ota ocupa o suprafata foarte intinsa cuprinzand teritoriul cutanat inervat de primele doua ramuri ale trigemenului. grasimea periorbitara si teaca nervului optic. de multe ori. irisul si mai rar corneea. Stafilomul posterior din miopia forte (stafilomul Sarpa) provoaca subtierea sclerei la nivelul polului posterior si in segmentul dintre ecuator si insertia muschilor drepti. Exista insa si o pigmentare fiziologica numita melanoza stromala fiziologica a sclerei care apare la persoanele cu iris pigmentat in special la africani.

Hipofosfatezemia este o boala ereditara severa cu transmitere recesiv autosomala produsa de mutatii la nivelul genelor care codeaza fosfatazele alcaline. sclere albastre). musculatura atrofiata. ) si intarzierea aparitiei complicatiilor (in principal cardiovasculare) care pot pune in pericol viata pacientilor. Sindromul Ehlers-Danlos numit si fibroplazia elastica generalizata este afectiune transmisa autosomal dominant care afecteaza cu predilectie sexul masculin.albastra este data de vizibilitatea prin sclera translucida a uveei. escare. anomalii cardiovasculare (cele mai grave).fragilitate osoasa severa manifestata prin fracturi cvasispontane ce afecteaza cu predilectie diafizele oaselor lungi ale membrelor inferioare. a. . sindromul Marfan. hiperlaxitate ligamentara. In mod inconstant poate asocia si anomalii dentare. miopie. sferofachie. genetic. Urmareste evitarea factorilor de risc (traumatismelor. s. cifoscolioza si semne de afectare oculara (decolare de retina. atrofice si echimoze). megalocornee. . cifoscolioza. factorilor alimentari. m. cataracta congenitala. Sindromul Marfan este o boala autosomal dominanta care se manifesta prin sinteza unui colagen cu structura alterata. colobom irian asociaza si extremitati lungi. afectare articulara mergand pana la dislocatii ale soldului. s. embriotoxon. Manifestarile clinice cuprind semne de afectare cutanata (aspectul de hiperextensibilitate – cutix laxa. a. Semnele clinice sunt expresia unui deficit enzimatic implicat in procesul asamblarii precolagenului. Tratamentul poate fi medical si chirurgical si se adreseaza in principal afectiunilor de baza. striuri angioide retiniene. stomatologic. edentatie totala precoce.sclere albastre (in toate nuantele) . Maladia Lobstein sau "boala oaselor de sticla” este o boala ereditara transmisa autosomal dominant caracterizata clinic de triada clasica: . d. cataracta congenitala. Pentru multi pacienti simptomatologia este saraca astfel ca raman adesea nediagnosticati. sclere albastre si nefrocalcinoza care conduce adesea la deces. sindromul Ehlers-Danlos. Anomaliile oculare constand in sclere albastre. sindromul Albright II. Diagnosticarea corecta si orientarea terapiei presupune o abordare interdisciplinara asociind examenul oftalmologic cu cel cardiologic. Aceste afectiuni sunt: maladia Lobstein. mai rar poate asocia si miopie. surditatea este elementul cel mai inconstant si tardiv. toxice. hipofosfatezemia. Se manifesta clinic prin multiple malformatii scheletice insotite adesea de fracturi ale oaselor lungi.

se asociaza cu absenta globului ocular si alte malformatii grave. Corectia se face chirurgical. Cele de intindere mica nu necesita tratament. Apare datorita unui exces tegumentar sau insertiei aberante a unor fibre apartinand orbicularului.Blefarofimoza se manifesta prin imposibilitatea deschiderii complete a fantei palpebrale. Se descriu doua forme de epicantus: direct atunci cand pliul porneste dinspre pleoapa superioara si invers in cazurile in care pliul porneste de la pleoapa inferioara. In cazurile accentuate se manifesta prin imposibilitatea inchiderii fantei palpebrale (lagoftalmie) cu toate consecintele nefaste care decurg din aceasta (ochi uscat. aspect inestetic). Diferenta de ablefarie consta in calitatea acestui tesut care este normal in criptoftalmie. anomalii ale cililor.Epicantus (cuta mongoloida) consta in existenta bilaterala a cate unui pliu musculocutanat. Tratamentul este unul chirurgical purtan denumirea de cantoplastie interna sau externa. .Afectiunile congenitale ale pleoapelor Se pot grupa in: anomalii morfologice. de nerv optic). Uneori poate asocia simblefaron temporal. Anomalii ale morfologiei pleoapelor Ablefaria afectiune grava care consta in absenta pleoapelor sau inlocuirea acestora cu un tesut membranos. Atunci cand afecteaza treimea medie si are o intindere mare provoaca lagoftalmie. . Polul anterior al ochiului este acoperit de un tesut rezultat din fuziunea fara demarcatie a celor doua pleoape. Anomalii ale deschiderii palpebrale . Este o anomalie transmisa autosomal dominant destul de frecventa (2-5% din populatie). unghiurile palpebrale parand sudate. cu directie verticala care acopera unghiul intern. Colobomul palpebral defineste o lipsa de substanta de forma triunghiulara ce intereseaza toate planurile pleoapei sau doar tarsul (colobom partial). anomalii ale deschiderii pleoapelor. . anomalii ale marginilor libere ale pleoapelor. ele putand chiar sa dispara pana la pubertate odata cu dezvoltarea piramidei nazale. Pentru cele foarte intinse care micsoreaza campul vizual este necesar tratament chirurgical care consta in excizia excesului tegumentar si ancorarea tegumentului la ligamentul palpebral intern. Diagnosticul diferential se face cu ptoza congenitala de care o diferentiaza functia normala a muschiului ridicator al pleoapei superioare si cu microblefaria. Apare frecvent asociata cu epicantus si microblefarie. keratoconjunctivita de expunere. cu lipodermoidul limbului sau cu alte malformatii faciale luand forma sindromului Goldenhar si Franceschetti. Este fiziologic la mongoli iar pentru restul populatiei la sugari pana in luna a V-a datorita lipsei de dezvoltare a piramidei nazale. Tratamentul chirurgical consta in apropierea si sutura plan cu plan a marginilor colobomului in coloboamele mici si inlocuirea tesuturilor lipsa in coloboamele intinse. superioara si respectiv inferioara.Euriblefaronul consta intr-o largire exagerata a deschiderii fantei palpebrale permitand vizualizarea fundului de sac conjunctival. De aceea se impune corectia chirurgicala. Se produce datorita lipsei fuziunii sau fuziunii incomplete a mugurilor embrionari palpebrali. Microblefaria este o anomalie caracterizata prin pleoape de dimensiuni mai mici dar de structura normala. anomalii tegumentare si anomalii de motilitate.Criptoftalmia consta in lipsa fantei palpebrale. . Poate fi asociat cu alte coloboame (uvelale.

care capata un aspect solzos. .. Anomaliile tegumentelor pleoapelor . . Problema mai degraba de natura estetica se poate remedia cu ajutorul chirurgiei plastice. Cilii pot fi dispusi in doua trei randuri.Cilii moniliformi au aspectul de sirag de margele (sunt strangulati din loc in loc).Ectopia cililor anomalie care consta in prezenta cililor la nivelul pleoapelor in alte locuri decat cel normal. apare in alopecii. .Ichtioza este o afectiune cu caracter ereditar (transmitere legata de X) care se manifesta prin ingrosarea si uscarea excesiva a tegumentelor pleoapelor. . Ankiloblefaronul se manifesta prin imposibilitatea deschierii fantei palpebrale cauzata . Ectropionul – rasfrangerea in afara a marginii pleoapei.Aspectul antimongoloid al fantei palpebrale consta intr-o oblicitate inversa a deschiderii fantei palpebralecu unghiul extern situat sub nivelul celui intern. Asocierea congestiei tegumentare defineste eritrodermoichtioza. dar nu numai. Indepartarea lor se face prin excizie sau electroliza. mobila si bine delimitata situata spre unghiul palpebral extern. . Daca nu dispare spontan necesita corectie chirurgicala. . Rezolvarea problemei se face prin electroliza foliculilor.Hipertricoza este dimpotriva o exagerare a dezvoltarii cililor atat in grosime si lungime cat si ca numar.este determinat de dezvoltarea insuficienta a tegumentului. Entropionul –rasfrangerea congenital a pleoapei inferioare spre globul ocular. Anomalii de motilitate ale pleoapelor cuprind ptoza congenitala si retractia congenitala a pleoapei superioare. Tratamentul consta in extirparea chirurgicala inclusiv a capsulei pentru a preveni viitoare recidive.Blefarochalazisul este asemanator clinic cu epiblefaronul doar ca in patogenie este implicata o modificare degenerativa a dermului si o relaxare a septului orbitar. Apare in sindromul Francois si sindromul Goldenhar.Hipotricoza este absenta cililor sau inlocuirea acestora cu cativa oeri subtiri si rari. . Anomaliile marginilor libere includ entropionul si ectropionul congenital si ankiloblefaronul.Cilii incarnati apar datorita directiei anormale de crestere a acestora astfel incat acestia ies pe fata conjunctivala a pleoapei. a unei portiuni din orbicular si intarirea septului orbitar. Anomaliile ciliare . Atat blefarochalazisul cat si epiblefaronul pun adesea mai mult probleme estetice dar pot duce si la aparitia ptozei si implicit a limitarii campului vizual caz in care necesita excizia excesului de piele.Epiblefaronul defineste prezenta unui pliu cutanat orizontal paralel cu marginea libera a pleoapei. Procesul avanseaza cu varsta iar tratamentul simptomatic consta in administrarea de unguente pentru inmuierea pielii.este cauzata de aplazia tarsului sau hipertrofiei muschiului ciliar.Chistul dermoid este o formatiune pseudotumorala de dimensiuni mici elastica. Daca nu dispare cu varsta se practica excizia semilunara a excesului tegumentar.

de solidarizarea marginilor celor doua pleoape prin intermediul unei membrane. In general apare izolata dar se poate asocia si cu anomalii sistemice cum ar fi sindromul Down. .Megalocorneea defineste situatia in care corneea are diametrul orizontal mai mare de 13 mm dar nelegata de glaucom congenital si avand o structura histologica normala. Anomali congenitale ale corneei Anomaliile congenitale sunt definite ca alteratii morfologice evidente la nastere rezultate din dezvoltarea defectuoasa in timpul vietii intrauterine. . .Corneea plana apare ca o consecinta a opririi din dezvoltare a corneei de obicei in lunile a 4-a sau a 5-a a vietii intrauterine astfel incat raza de curbura ramane aceeasi cu a scleroticii iar refractia ramane foarte redusa 20-30 D. daca tot globul este micsorat si malformat se numeste microftalmie iar nanoftalmia desemneaza starea in care ochiul este mai mic dar absolut normal. . sclerocornee cu reducerea preponderent a diametrului vertical. coloboame. corneea plana. Daca apare in contextul unui segment anterior micsorat este vorba de microftalmie anterioara. keratoconul posterior generalizat. Anomaliile congenitale ale corneei sunt foarte diverse dar pot fi clasificate in doua mari grupe: anomalii de forma si anomalii de structura. Aceasta modificare se concretizeaza intr-o refractie mare (pana la + 46D) si adeseori hipermetropie. sindrom Alport. uneori poate fi prezenta o pseudocornee rudimentara fibroepiteliala. Are o transmitere recesiv legata de sex (90 % din cazuri sunt barbati) si este de obicei bilaterala. Microftalmia poate asocia si alte anomalii congenitale dintre care cel mai frecvent glaucomul congenital. Tratamentul consta in sectionarea acestei membrane. keratectazia. Ca etiologie este incriminata keratita intrauterina urmata de perforarea corneei. . cataracta congenitala. microcorneea.Keratoconul posterior generalizat consta intr-o curbura foarte accentuata a fetei . Acuitatea vizuala este scazuta (puterea dioptrului ocular variaza de la +7 la -9 D) la aceasta contribuind si asocierea altor anomalii oculare cum ar fi aplazia retinei.Absenta corneei este foarte rara. sindromul Marfan. cataracta congenitala. Anomaliile de forma si marime Anomaliile de forma si marime sunt: absenta corneei. .Microcorneea se defineste atunci cand diametrul corneei este mai mic de 10 mm. megalocorneea. cataracta presenila sau ectopia cristalinului. De-a lungul vietii se poate complica cu glaucom secundar tardiv. coloboame.Keratectazia consta intr-o cornee opaca care prezinta o proeminenta inspre fanta palpebrala.

Se transmite autosomal dominant si poate asocia alte anomalii ale polului anterior (filamente iriene. hipoplazie faciala. . Una din cauze o poate constitui inflamatia intrauterina. vascularizatie corneeana. Sindromul Rieger asociaza in plus si anomalii scheletice faciale si dentare cu sau fara retard mental. caz in care apar si sechele ale inflamatiei: precipitate endoteliale. Anomaliile de stuctura Anomaliile de stuctura cuprind: embriotoxonul posterior. Asociaza aniridei. Sindromul Axenfeld presupune asocierea anomaliei Axenfeld cu glaucomul si uneori cu asimetrie faciala. . hipertelorism. Poate asocia alte anomalii ca afachia. ). malformatii scheletice. a. Anomalia cuprinde embriotoxonul posterior.Sclerocorneea reprezinta o opacifiere neinflamatorie si neevolutiva care intereseaza corneea periferica sau in totalitate. atrofia stromei iriene si procese iriene proeminente care pot asocia sinechii anterioare periferice. anomalia Peters.Keratoconul circumscris posterior consta intr-o excavatie a fetei posterioare a corneei situata central sau paracentral fara afectarea curburii anterioare. cornee plana. glaucom (in 50 % din cazuri) si leziuni generale (palatoschizis. .posterioare in discrepanta cu fata anterioara care este perfect normala. ) sau sindroame sistemice. defecte cardiace. oligofrenia. coloboame. anomalia si sindromul Rieger. pseudopolicorie si glaucomul (50 % din cazuri). s. anomalia si sindromul Axenfeld.Embriotoxonul anterior sau arcul juvenil este reprezentat de prezenta in periferia corneei a unei formatiuni inelare opace asemanatoare gerontoxonului. Defectul este adeseori unilateral.Anomalia si sindromul Axenfeld. Anomalia consta in asocierea embriotoxonul posterior cu procese iriene proeminente aderente la inelul Schwalbe. a. sclere albastre.Anomalia Peters cuprinde leucom corneean la nivelul caruia apar defecte endoteliale si stromale. . . Anomaliile congenitale ale conjunctivei sunt afectiuni rare si cuprind malformatii . Determina o predispozitie pentru aparitia glaucomului. Apare in asociere cu cataracta. s. neevolutiv si asimptomatic (poate asocia uneori ambliopie) Anomalii congenitale ale conjunctivei Conjunctiva este membrana transparenta care inveleste fata posterioara a pleoapelor (conjunctiva tarsala) si partea anterioara a sclerei (conjunctiva bulbara) . keratoconul circumscris posterior. megalocornee. .Embriotoxonul posterior consta intr-o ingrosare cu deplasarea centrala a marginii anterioare a inelului Schwalbe (jonctiunea intre reteaua trabeculara si membrana Descemet) devenind vizibila cu ochiul liber. sclerocorneea si embriotoxonul anterior. Afecteaza predominant sexul feminin si este asimptomatica. . In general este bilaterala si are caracter ereditar. buza de iepure.Anomalia si sindromul Rieger.

. De dimensiuni mici la nastere. polidactilie) sau poate aparea in cadrul sindromului Milroy (debuteaza la nivelul membrelor inferioare la la mai multe persoane ale unei familii dar in generatii succesive) . de culoare rosie sau cianotica (in functie de felul sangelui pe care il contine arterial sau venos).Dermoidul limbului este o mica proeminenta. Au o crestere marcata atat in dimensiuni cat si ca pigmentare inainte de pubertate dar fara a prezenta risc de malignizare. fibros. glandular. Apare de obicei in asociere cu alte anomalii congenitale ale fetei (fistule preauriculare. Poate avea caracter infiltrativ si potential de a creste in dimensiuni. Sunt localizate preponderent la nivelul limbului sclero-corneean. de culoare brun neagra situata in preajma limbului sclero-corneean sau a plicii semilunare. Cuprind urmatoarele entitati clinice: .Dermolipomul este o formatiune formata din tesut conjunctiv dens. Este in mare majoritate a cazurilor unilateral. tratamentul impunandu-se in cazurile in care datorita cresterii in dimensiuni a acestor formatiuni se produc la scaderi ale campului vizual sau acuitatii vizuale. Tumorile disgenetice sunt tumori congenitale care afecteaza tesuturile epitelial. sau din ratiuni estetice si nu numai atunci cand asociaza si alte anomalii. apendicele preauricular) sau in cadrul asa numitelor sindroame fisurale ale fetei (sindromul Franceschetti si Goldenhar) . Observarea si evaluarea periodica este atitudinea standard. variabila ca marime (de la 2-3 mm la dimensiunile uni bob de mazare) situata la nivelul carunculei lacrimale sau a conjunctivei palpebrale. . sesil sau pediculat. aderenta la planurile profunde situata la nivelul limbului. alb-rozie din care pleaca mai multe fire de par. poate creste destul de mult la pubertate acoperind o parte din cornee.sau bilaterala constand in existenta unei cute anormale a conjunctivei tarsale mai ales la nivelul pleoapei superioare aparuta probabil ca o consecinta a unor inflamatii intrauterine a conjunctivei. Asociaza uneori diverse malformatii ale membrelor (sindactilie. tumori disgenetice si tulburari metabolice. mobila pe planurile subjacente.congenitale. Limfedemul conjunctival congenital este o conditie foarte rara ce apare datorita malformatiilor vaselor limfatice (staza limfatica) .Angiomul conjunctival congenital este o tumoreta proeminenta. . Exista doua forme de manifestare: precoce (pana in varsta de un an) si tardiva (intre 10 si 20 de ani) . In profunzime se continua nemijlocit cu paniculul adipos. Epitarsul sau sortul conjunctival este o afectiune uni. Poate avea diferite forme : telangiectazic sau cavernos. nervos. unilateral sau bilateral. Semnul major este edemul dur al conjunctivei bulbare. pigmentar si limfatic precum si vasele de sange. .Melanomul benign al conjunctivei apare sub forma unei formatiuni foarte usor proeminenta. Poate prezenta anexe sebacee si piloase. acoperita de epiteliu pavimentos stratificat cheratinizat situata in regiunea supero-externa a conjunctivei si aderenta la aceasta.Osteosarcomul si condromul conjunctivei sunt afectiuni foarte rare constand in .

dure. a adolescentului si a adultului. inferioare si nazale. In evolutie poate duce la dezlipire de retina care este principala complicatie ce poate surveni. Culoarea leziunilor variaza: gri pentru cca. Profunzimea depresiunilor variaza intre 0. care prezinta o excavatie profunda sub forma de palnie. 5 si 25 dioptrii. situate indeosebi in cadranul superolateral al sclerei. de eventuale leziuni asociate ale globului ocular sau posibile complicatii. mobile. Fosetele colobomatoase sunt mici excavatii. 60 % dintre ele.sau bilateral. In timp poate aparea o decolare seroasa cu dezvoltarea unei maculopatii. Colobomul papilar atipic este foarte rar constand in prezenta unei excavatii la nivelul jumatatii inferioare a papilei. alb-galbui 30 % si negru 10 %. Functia vizuala poate fi alterata de marimea colobomului. in general unilaterale (95%) constand din lipsa de substanta la nivelul suprafetei capului nervului optic. Astfel se deosebesc disversii: inferioare. Intereseaza diferite tesuturi si organe printre care si conjunctiva si corneea. Cistinoza este o tulburare metabolica ereditara constand in imposibilitate metabolizarii cistinei fapt care duce la depozitarea acesteia intracelulara sub forma de cristale. Rasunetul clinic consta in scaderea acuitatii vizuale sub 1/50 la aproape toti pacientii. Anomaliile congenitale ale nervului optic Colobomul papilar tipic este o anomalie cu transmitere autosomal dominanta care poate aparea izolat sau in cadrul colobomului corioretinian constand in lipsa unei portiuni variabile ca intindere din papila optica si retina cu respectarea vaselor retiniene. Obiectiv discul apare de dimensiuni marite adesea ovalizat vertical. prezenta unui stafilom scleral peripapilar si a unui burelet proeminent pigmentat ce inconjoara papila. o papila largita. Poate fi uni. Tratamentul vizeaza reducerea aportului (dieta) si facilitarea eliminarii prin administrarea de cisteamina. Sunt formate din osteocite sau condrocite si cresc foarte putin de-a lungul vietii. . Efectuarea unei tomodensiometrii este necesara pentru diferentierea leziunii de o tumoare (a retinei sau a papilei optice). superioare. Sindromul morning glory este o anomalie rara care asociaza un deficit al peretelui scleral. Se deosebesc trei tipuri clinice: a copilului. Disversiile papilare definesc starea in care axa deschiderii papilei si axa vaselor centrale sunt orientate intr-o orice alta directie decat temporala (care este cea normala). inferioare si temporale. Tabloul clinic depinde de marimea colobomului si eventuala asociere a altor anomalii oculare dar in principal este dominat de ingustari sectoriale ale campului vizual corespunzator colobomului.prezenta de la nastere a unor formatiuni nodulare.

fin.nazale. semilunara. 3-1%) . Acuitatea vizuala ramane scazuta sub 5/10 chiar si dupa corectie la aproximativ 67% din disversii.persistenta fibrelor de mielina peripapilare (avand o frecventa de 0. Acestea din urma mai sunt cunoscute si sub denumirea de inversie papilara sau situs inversus. Tulburarile de mielinizare ale nervului optic se manifesta sub doua forme clinice: . Consecintele clinice ale acestui fapt sunt aparitia strabismului si a nistagmusului precum si scaderea acuitatii vizuale pana la perceptie luminoasa in unele cazuri.sau bilaterala a dimensiunilor papilei si nervului optic. Membrana epipapilara apare sub forma unui voal conjunctiv. transparent care acopera in totalitate sau partial discul optic. localizata in axa disversiei asociate al carei planseu este mai profund decat planul retinei invecinate. Functia vizuala este normala. a nervului optic si a unei portiuni de retina avand drept consecinta clinica existenta enei cecitati congenitale necurabile. In regiunea afectata de atrofie se obiectiveaza o miopie. Conusul congenital defineste o suprafata regulata. . In alte cazuri acuitatea vizuala poate fi normala. Asocierea hipoplaziei papilare cu alte anomalii craniofaciale este frecventa. matasoasa pornind de la papila si continuandu-se cu prelungiri care urmeaza adeseori traiectul vaselor sanguine retiniene. care intereseaza fie o zona restransa in jurul conusului fie intreaga portiune inferioara a retinei ajungand pana la ora serrata. Megalopapila este o papila optica mai mare decat cea considerata statistic normala. . Papila este alcatuita preponderent din tesut glial stratul de fibre optice fiind redus. Asocierea conusului. marirea petei oarbe. atrofiei corioretiniene in sector si situs inversus al vaselor retiniene definesc sindromul disversiei papilare. Intereseaza preponderent nou-nascutii prematur care prezinta cecitate in ciuda aspectului normal al ochilor. Alte consecinte ale leziunii sunt aparitia scotomului central. Semnul caracteristic este aspectul cenusiu metalic al papilei. Aplazia papilara este o afectiune rarisima si grava care presupune absenta papilei. de dimensiuni variabile. Atrofia corioretiniana in sector se prezinta sub forma unei regiuni depigmentate. Hipoplazia papilara desemneaza o diminuare congenitala uni.sindromul Beauvieux sau pseudoatrofia cenusie a papilei este o afectiune rara constand in intarzierea mielinizarii nervului optic care in mod normal se incheie cel tarziu imediat dupa nastere. scotom tip Bjerrum si deficite in cadranul temporal superior. Aspectul tipic care pune diagnosticul este acela de rozeta sau flacara alb stralucitoare.

var. entropion. Acestea pot interesa: conjunctivele prin formarea de aderente intre conjunctiva tarsala si cea bulbara (simblefaron) si ocluzia punctelor lacrimale. corneea prin apritia leucomului corneean bine vascularizat si perforatie. ) si acizi tari (acid sulfuric. Acizii actioneaza asupra proteinelor provocand denaturarea. In cazul arsurilor grave vindecarea este greoaie si incompleta existand riscul aparitiei a numeroase complicatii. evitarea suprainfectiilor (pansamente sterile. combaterea reactiei irido-ciliare. pansament) si a sintezei de colagen (citrat de sodiu. a. limitarea reactiei inflamatorii si a necrozei stromale (inhibitori de colagenaza ca L-cisteina sau EDTA sodic) si combaterea durerii. amoniac. smoala. Bazele tari saponifica lipidele peretelui celular provocand moartea celulelor epiteliale dupa care patrund adanc in stroma provocand distructia keratocitelor. blefarospasm insotite in zilele urmatoare de o scadere progresiva a acuitatii vizuale.Arsurile corneei Sunt leziuni corneene necrotico-inflamatorii produse de contactul cu un agent chimic (acizi sau baze tari). pleoapele-malpozitii palpebrale. aflate in diferite stari de agregare. electric. durere vie. termic sau actinic (radiatii).tratamentul de urgenta. s. etc. Toate acestea provoaca coagularea proteinelor. Simptomatologia difera in functie de gravitatea arsurii si consta in lacrimare. clorhidric. Tratamentul vizeaza limitarea reactiei inflamatorii (corticosteroizi administrati local). arcuri . a substantei fundamentale si edematierea fibrelor de colagen. Arsurile chimice sunt cauzate de baze (hidroxid de sodiu. ) si vapori sau gaze fierbinti. Tabloul clinic este asemanator cu cel din arsurile chimice cu deosebirea ca sunt intotdeauna insotite de afectari palpebrale.tratamentul tardiv urmareste rezolvarea sechelelor functionale (simblefaron. acetic. acid ascorbic). Arsurile produse de radiatiile ultraviolete (lampi solare. in arsurile medii se observa opacifierea corneei si ischemia conjunctivelor atinse (conjunctiva palida) . camera umeda si unguente cu antibiotice) si stimularea reepitelizarii. ) si estetice. coagularea si precipitarea acestora formand astfel o bariera protectoare ce limiteaza oarecum patrunderea toxicului. arsurile severe produc o dezepitelizare si opacifiere completa a corneei si ischemie conjunctivo-sclerala. fluorhidric s. Agentul cauzator produce in prima etapa necroza tisulara care este urmata de edem si inflamatie. ). Se continua apoi in spital cu spalarea cu ser fiziologic inclusiv a fundurilor de sac conjunctivale si extractia daca este cazul a returilor solide ale substantei chimice. incepe chiar la locul accidentului si consta in spalarea cu apa din abundenta a ochiului. mase plastice etc. anilina. opacifierea corneei. Tratamentul se face in trei etape: . a.a doua etapa are ca obiectiv stimularea reepitelizarii (coliruri cicatrizante. azotic. Arsurile termice sunt produse de contactul cu materiale topite (metal. Modificarile obiective variaza in functie de gravitatea arsurii: in arsurile usoare apar mici eroziuni epiteliale. aparate de sudura. . Arsurile fizice sunt produse de agenti termici si radiatii (ultraviolete si ionizante). etc.cel mai important pentru vindecarea ad integrum-consta in indepartarea toxicului. .

deoarece aici exista foliculii ciliari. blefarita se manifesta mai ales in randul indivizilor care prezinta dermatita seboreica a tegumentului facial. Aparitia blefaritei este favorizata de hipersecretia glandelor Meibomius. Blefarita este o infectie recidivanta. eclipse solare) se manifesta la cateva ore de la expunere prin fotofobie. durere. de asemenea. senzatie de corp strain. blefarita ciliara sau blefarita marginala. dar si glandele anexe acestor foliculi. situate in grosimea tarsului palpebral. si care elaboreaza o secretie grasoasa ce se amesteca cu lacrimile.carbonice. keratite. coliruri cu antibiotice si analgezice pentru combaterea durerii. localizate in zonele anatomice bogate in glande . blepharon = pleoapa si " -ita" = inflamatie) . de asemenea. bine delimitate. dermatita seboreica este caracterizata prin prezenta unor leziuni maculoeritematoase. care se asociaza in mod frecvent cu conjunctivita. dar care nu este insotita de leziuni veziculare cutanate. care imbraca toate caracteristicile unei eczeme (eczema este caracterizata prin aparitia de leziuni eritemato-veziculare pruriginoase. Tratamentul se face prin administrarea de cicloplegice cu actiune rapida pentru combaterea spasmului ciliar. dar si de stagnarea la acest nivel al produsilor de excretie. imprecis delimitate). Cea mai crescuta incidenta a acestei infectii se inregistraza in randul indivizilor care asociaza anumite afectiuni determinate de un mecanism alergic (atopii) . contribuind astfel la lubrefierea corneei. Radiatiile ionizante provoaca atingeri corneene variabile: hipoestezie. functie de aspectele anatomopatologice. In schimb. Profilaxia se poate face foarte usor prin folosirea ochelarilor de protectie. se deosebesc mai multe tipuri de blefarita – blefarita angulara. in numar de 25-30. pot fi diferentiate urmatoarele tipuri de blefarita – blefarita non-ulcerativa (seboreica). tratamentul fiind acelasi. Dermatita seboreica mai este cunoscuta si sub denumirea de eczema seboreica – afectiune cutanata. blefarita scuamoasa. apare mai ales in randul persoanelor care prezinta matreata sau diferite forme de eczema. Blefarita Introducere Blefarita reprezinta o infectie acuta sau cronica a marginii pleoapelor (gr. blefarita scuamoasaseboreica sau blefarita ulceroasa. in aceasta regiunea exista si orificiul de deschidere al glandelor excretoare Meibomius – glande excretoare tarsale de mici dimensiuni. Functie de localizare. Infectia se localizeaza la nivelul marginii libere palpebrale. necroza aseptica.

lacalizata la nivelul glandelor Zeiss. lacrimare in exces. congestia locala se prelungeste. au fost izolati si incriminati in etiologia blefaritelor. Glandele Zeiss sunt formatiuni sebacee anexe cililor palpebrali – iar orjeletul reprezinta o stafilococie a foliculului ciliar. Manifestarea semnelor de iritatie locala palpebrala. Asa cum deja am amintit. care pot contribui la aparitia blefaritelor. umiditatea excesiva. durere acuta. si a microabceselor marginilor libere palpebrale. dar si menopauza. Blefarita apare mai ales la persoanele de varsta adulta. patogenii parazitari. iar acest lucru poate fi evidentiat in urma instilatiilor oculare cu fluoresceina. Blefarita este o boala cu etiologie complexa si incomplet elucidata pana in momentul de fata. manifestata prin roseata conjunctivala. Candidoza. De asemenea. praful. uneori. fumul. tegumentul trunchiului si tegumentul membrelor inferioare) . pelicula lichidiana corneeana va deveni instabila. starile de imunodepresie (infectiile HIV / SIDA). Blefarita apare mai ales la persoanele care prezinta un ten deschis la culoare. formele grave de blefarita vor conduce la aparitia unor complicatii locale variate – keratita punctata supericiala sau keratita flictenulara. clipit anormal si fotofobie. a edemului local. putem enumera – tulburarile digestive cronice (constipatia). reprezinta factori care favorizeaza aparitia si evolutia blefaritelor. tegumentul facial.sebacee (pilea de la nivelul capului. epiteliul corneei este alterat. in keratite. afectand in egala masura femeile si barbatii. tulburarile hormonale care apar in perioada pubertatii. leziunile maculo-eritematoase pot fi acoperite de scuame. infectiile faciale de vecinatate – toate acestea. dar si de elaborarea unor toxine iritative de catre speciile de stafilococ enumerate mai sus. frigul. dar si la persoanele cu par blond sau roscat. reprezinta factori care favorizeaza aparitia blefaritelor. radiatiile solare. Dintre factorii de ordin general. incidenta blefaritelor este mult mai crescuta in randul persoanelor care prezinta un teren atopic (alergii diverse) – contactul cu alergenul respectiv. daca individul respectiv prezinta un viciu de refractie ce nu a fost corectat – aceasta deoarece. intretinand astfel focarul inflamator. joaca un rol important in declasarea infectiei palpebrale. keratita este o inflamatie a corneei. urmatorii doi germeni aerobi – Staphylococus epidermidis si Staphylococus aureus. dar si colirurile sau cosmeticele utilizate de catre o anumita persoana. a congestiei pleoapelor. Frecvent. Tocmai datorita perturbarii secretiilor sebacee de la nivel palpebral. nu se cunoaste inca daca factorii genetici au un rol determinant in manifestarea acestor infectii. tulburarile endocrine. . O blefarita se poate croniciza. Datorita perturbarii functionalitatii glandelor excretorii (glandele Meibomius si glandele Zeiss). ca urmare a formarii unui strat lipidic anormal. Dermatita seboreica mai este cunoscuta si sub denumirea de Boala Unna. acneea rozacee. sunt favorizate de stagnarea secretiilor glandelor meibomiene.

daca scuamele sunt indepartate mecanic. Dupa extragerea cililor. Trichiaza se poate manifesta si ca o sechela a trahomului. Mai exista o alta clasificare clinica. leziunile ulcerative se vindeca greu. deoarece in foarte multe cazuri este dificil de diferentiat de alte patologii oculare. Particulele de fum. prin aparitia edemului si al eritemului palpebral. efectele benefice ale medicatie nu apar imediat. Colectia purulenta (abcesul) poate fi drenata atunci cand cilul este extras. umezeala excesiva si anumiti vapori toxici vor contribui la acutizarea simptomatologiei. de data aceasta. fenomenele iritative locale) . sau ca urmare a oboselii excesive (lipsa de somn) . Pacientul prezinta o intensa senzatie de mancarime palpebrala si o suparatoare senzatie de usturime. Semne si simptome In continuare vom aborda aspectele clinice ale urmatoarelor tipuri de blefarita: blefarita eritematoasa. in foarte multe situatii conjunctiva este si ea congestionata. marginea libera palpebrala poate fi acoperita de o secretie groasa. si in care pupila isi pastreaza topografia normala. de culoare galbena. simptomatologia se exacerbeaza in urma eforturilor oculare sustinute. marginea libera a pleoapelor va prezenta o serie de leziuni ulcerative care se vindeca cu dificultate. Trichiaza este deosebit de suparatoare deoarece. Blefarita eritematoasa se manifesta prin congestia pleoapelor si tumefierea marginilor libere palpebrale. si blefarita stafilococica (la care. dar apar cicatrizari retractile ce vor modifica pozitia cililor restanti – trichiaza = situatie anormala in care genele (cilii) sunt deviate (orientate) catre cornee. terapia este de lunga durata. Blefarita scuamoasa se manifesta de asemenea. situatie ce favorizeaza grefarea unor infectii bacteriene ciliare sau glandulare. se caracterizeaza prin aparitia unor mici abcese. Blefarita ulcerativa este o forma de boala ce se manifesta mai rar in populatia generala.Blefarita este o boala suparatoare. blefarita scuamoasa si blefarita ulcerativa. pe langa secretia sebacee excesiva. localizate la radacina cililor – abcesele sunt produse de infectia cu stafilococ auriu. conjunctiva bulbara si corneea sunt in permanenta iritate de . si de cele mai multe ori. In absenta acestor scuame. infectia recidiveaza. tegumentul subiacent ramane iritat si congestionat. Nu doar ca. care imparte infectiile marginilor libere ale pleoapelor. de asemenea. cu aspect spumos si coloratie galbuie. mai mult decat atat. marginea libera a pleoapelor va fi acoperita de o serie de scuame uscate. infectia se poate extinde cu usurinta de la un cil la cilul invecinat. in doua categorii: blefarita seboreica (in care secretia excesiva a glandelor sebacee joaca un rol principal in aparitia fenomenelor iritative) . se supraadauga si elaborare unor toxine ce vor amplifica si mai mult.

Leziunile marginilor libere palpebrale (inflamatie. In blefarita ulcerativa. precum si ingrosarea pleoapei. Orjeletul este o inflamatie localizata purulenta. ulceratii) care nu se vindeca in urma unui tratament corect aplicat si condus. si care se manifesta sub forma unor mici formatiuni tumorale chistice. detritusuri celulare. tumefiere. urcior’’. de etiologie stafilococica. fotofobia.catre cilii anormali pozitionati. De asemenea. infectii ale ductelor lacrimale sau chiar carcinoame (tumori maligne epiteliale) – aceste carcinoame sunt deosebit de periculoase. semnele locale sunt sugestive – marginile palpebrale libere ce prezinta leziuni ulcerative. in bob de orez’’. iar pacientul trebuie bine informat . nu se vor mai regenera. genele astfel distruse si pierdute. keratita punctata superficiala sau keratita foliculara (keratite = infectii ale corneei). cu aspect. progresiva sau brusca. Alte posibile complicatii generate de catre blefarite – conjunctivita cronica. Mai este cunoscut sub denumirea populara de. cunoscuta si sub denumirea de madaroza – alopecie = caderea firelor de par (genelor). si hordeolum intern – inflamatie acuta purulenta a glandelor Meibomius. apare astfel alopecia cililor. sau sub denumirea stiintifica de hordeolum. aspect grasos al marginilor pleoapelor. Shalazionul reprezinta o inflamatie cronica a glandelor sebacee Meibomius. Tratament Blefarita are un caracter trenant si recidivant. determina pacientul sa se prezinte la medicul oftalmolog. exista o forma de hordeolum extern – inflamatie a glandelor Zeiss. Pentru realizarea diagnosticului diferential al blefaritei vor fi luate in considerare posibile formatiuni tumorale –carcinoame. carcinoamele pot fi confundate cu shalazionul. deoarece pot fi usor confundate cu anumite leziuni benigne (urcior) . ce apare in urma obstructiei canalelor excretorii glandulare. conjunctivita foliculara. si senzatia de usturime. aparitia microabceselor va conduce la distrugerea foliculilor ciliari. localizate la nivelul marginilor pleoapelor. pacientul prezinta risc crescut pentru aparitia orjeletelor si a shalazioanelor. care pot fi confundate cu leziunile aparute in blefarita (o reactie inflamatorie persistenta a marginii libere palpebrale. Functie de afectarea glandulara. Lacrimarea excesiva. datorata infectiei glandelor sebacee palpebrale. congenitala sau dobandita (in urma unor infectii). precum si absenta unui numar considerabil de gene (alopecie ciliara) . pot ridica suspiciunea unui diagnostic de carcinom. pot fi semnele unui carcinom cu celule scuamoase) . in plus. Daca blefarita se cronicizeaza. . . aspectul estetic nu este tocmai unul agreabil. alopecie ciliara (caderea genelor). Pentru stabilirea diagnosticului de blefarita se recomanda realizarea unui examen de specialitate – examen oftalmoscopic. localizata sau difuza. senzatia de corp strain.

Se va acorda o deosebita atentie. a pleoapelor. care sa investigheze fiecare aparat si sistem in parte – examene gastroenterologice. in doze nu foarte crescute. . zilnica. se impune realizarea a numeroase examene clinice. mai ales seara inainte de culcare. Deoarece blefarita este o boala multifactoriala. se recomanda masarea digitala. in concentratie de 1%. imbibate cu un antiseptic. dupa extragerea cililor si evacuarea abceselor foliculare. care nu au efect iritativ ocular. De asemenea. pot fi administrate antibiotice pe cale sistemica – penicilina sau eritromicina. poate fi tamponata cu nitrat de argint. local sa fie aplicate comprese calde. In cazul blefaritei ulcerative. alaturi de eritromicina. De asemenea. apoi. secretiile. Alaturi de spalarea zilnica a regiunii palpebrale. De asemenea. poate fi administrat si prednison. care se administraza sub forma unei doze de intretinere de 1 mg / 24 de ore. eventual ceai de musetel – timp de cel putin 15 minute. pot fi utilizate cu o foarte buna eficienta sampoanele destinate copiilor mici. este posibil ca factorul favorizant al bolii sa fie depistat si ulterior contracarat. dar mai ales axaminari ale refractiei oculare – prin realizarea acestor investigatii. examene alergologice. kanamicina. Masajul se poate efectua si cu un tampon de tifon. dar si o parte din patogenii infectiosi. asigurand pe aceasta cale eficienta tratamentului local impotriva blefaritei. cu evolutie indelungata si recidivanta. reactie foarte utila pentru reducerea secretiilor unei plagi sau ale unei mucoase. corectarea viciilor de refractie ale dioptrului ocular. tetraciclina – antibiotice care sa fie eficiente impotriva stafilococilor) pot fi utilizate in cazul blefaritei scuamoase si a blefaritei ulcerative. examene endocrine. Colirurile si unguentele cu antibiotice (gentamicina. si va fi tratata dermatita seboreica de la nivelul tegumentului facial sau de la nivelul tegumentului paros al extremitatii cefalice (cu ajutorul unui specialist in dermatologie) . Unii medici recomanda ca inainte de efectuarea spalaturilor. se recomanda si spalarea zilnica a parului. se pot face spalaturi utilizand samponuri speciale. Tratamentul general urmareste indepartarea tuturor factorilor care concura la aparitia blefaritelor – de exemplu. care in prealabil a fost impregnat cu un antibiotic si cu un conticosteroid (cortizon) . examene coproparazitologice. se va efectua o igiena foarte riguroasa a regiunii pleoapelor. care sa nu amplifice fenomenele iritative locale deja existente. in tratamentul de lunga durata. poate fi instituit un tratament de lunga durata cu eritromicina. pentru a stimula eliminarea retentiilor de sebum. In formele grave de boala.asupra acestui fapt – factotii constitutionali sunt deosebit de importanti in aparitia recidivelor infectioase. oricare ar fi forma clinica de blefarita. In blefarita eritematoasa se pot face instilatii cu solutii astringente – solutii care determina o reactie fibrilara la nivelul structurilor vii. Spalaturile au rolul de a indeparta mecanic scuamele. se recomanda clatirea bine cu apa. leziunea ulcerativa restanta.

ele sunt suparatoare. anxiolitice si injectarea o data la 4-6 saptamani de toxina botulinica care provoaca paralizia muschiului. In etiologie sunt implicate afectiuni ale nucleilor bazali. care cel mai adesea produc dezepitelizarea corneei. Tratamentul medicamentos consta in administrarea de antagonisti ai dopaminei. Apare in hemiplegii. albicioase. Diagnosticul diferential se face cu. boala Parkinson. tonica a muschiului orbicular care poate dura pana la cateva minute.Blefarospasmul . deoarece pacientul acuza in permanenta "senzatia de corp strain". Tratamentul este indicat in formele severe si poate fi medicamentos sau chirurgical. . de asemenea. ele pot fi inlaturate prin manevre chirurgicale. Concretiunile calcare conjunctivale Concretiunile calcare conjunctivale sunt de forma unor granulatii mici. Cel mai frecvent.Blefaroclonusul consta intr-o frecventa crescuta a clipitului cauzata cel mai adesea de o iritatie a segmentului anterior al globului ocular. Tratamentul chirurgical consta in sectinarea partiala a filetelot muschiului orbicular. aceste concretiuni pot fi "dizolvate" daca se fac instilatii oculare cu citrat de sodiu sau tartrat de amoniu. statusurile postencefalitice. "blefarospasmul reflex” care apare prin excitarea terminatiilor trigemenului produsa de diferite afectiuni inflamatorii oculare. aceste granulatii se dispun la nivelul conjunctivei tarsale sau la nivelul fundurilor de sac conjunctivale. dupa ce in prealabil s-a efectuat o anestezie locala . isterie. hemiplegii.Blefarospasmul este o contractie. "orbire functionala" deoarece pacientul nu poate tine ochii deschisi. antidepresive. involuntara. Cazurile severe provoaca asa numita. dispuse superficial.