Afectiuni congenitale ale cristalinului

Pot fi anomalii de forma si pozitie sau anomalii de transparenta (cataracta congenitala). Anomaliile de forma si pozitie sunt: afachia, lenticonul anterior sau posterior, ombilicatia, colobomul cristalinian, microsferofachia si ectopia cristaliniana. Afachia reprezinta absenta congenitala a cristalinului datorata lipsei formarii placodului cristalinian. Clinic pacientul este un hipermetrop si nu poate face acomodatie. Corectia afachiei cuprinde mai multe etape: - implantarea unui cristalin artificial in camera posterioara sau mai rar in cea anterioara este metoda curativa. Puterea refractiva este calculata astfel incat sa fie cat mai aproape de emetropie sau miopie mica. Contraindicatiile sunt temporare si tin de existenta vreunei inflamatii locale (uveite severe, vitroretinopatie proliferativa). - folosirea lentilelor de contact au dezavantajul costului ridicat, ingrijirii greoaie si al infectiilor care pot aparea. Microsferofachia consta in existenta bilaterala a unui cristalin mai mic si de forma sferica. Este frecvent asociata unor afectiuni sau sindroame familiale (Weill-Marchesani, Marfan) avand tendinta de luxatie in adolescenta. Lenticonul este o deformare conica sau sferica a fetei anterioare sau posterioare a cristalinului in regiunea axiala. Aceasta protruzie determina astigmatism cristalinian influentind dezvoltarea acuitatii vizuale. Corectia se face chirurgical. Colobomul cristalinului este o anomalie a dezvoltarii fibrelor zonulare care se manifesta sub forma lipsei unei portiuni din cristalin. Poate fi asociat cu un colobom uveal inferior. Ombilicatia apare ca o depresiune localizata si opaca a fetei posterioare a cristalinului. Ectopia cristalinului consta in pozitia anormala a acestuia cu sau fara parasirea sacului capsular. In functie de gradul de deplasare se manifesta clinic sub doua forme subluxatie atunci cand cristalinul nu paraseste sacul capsular si luxatia cand acesta paraseste loja cristaliniana. Chiar daca la nastere este doar putin deplasat cu varsta evolueaza spre luxatie. Se manifesta clinic prin scaderea vederii, astigmatism, diplopie si iridodonezis partial. Ectopiile cristaliniene apar adesea insotite de alte sindroame congenitale cum ar fi: homocistinuria, sindromul Marfan si Weill-Marchesani. Sindromul Marfan pe langa afectare oculara mai cuprinde grave malformatii cardiovasculare, renale, pulmonare, arachnodactilie, dolicocefalie. Sindromul Marchesani cuprinde brahicefalie, sistem muscular excesiv dezvoltat, talie mica, redoarea articulatiilor. Gonioscopia si ecografia sunt necesare pentru punerea diagnosticului. Daca deplasarea cristalinului este mare si tulburarile vizuale importante se impune interventia chirurgicala. Modifcari ale transparentei –opacifieri ale acestuia constituie cataracta congenitala

Afectiuni congenitale ale uveei
Uveea-tunica medie a globului ocular- este formata din trei portiuni distincte: iris si corp ciliar anterior si coroida posterior. Anomalii congenitale pot apare in embriogeneza oricarei portiuni, cele ale corpului ciliar fiind insa si mai rare. Anomaliile congenitale ale irisului sunt: aniridia, pseudopolicoria, corectopia, chisturile congenitale, colobomul irian, heterocromia iriana, anizocoria, albinismul, persistenta membranei pupilare. Aniridia se manifesta prin absenta irisului sau prin reducerea acestuia la un rudiment stromal inelar periferic de aproximativ 1 mm situat in spatele limbului sclero- corneean. Subiectiv se insoteste de fotofobie si scaderea acuitatii vizuale. Poate asocia alte anomalii oculare dar si somatice printe care , de aceea se impun investigatii paraclinice pentru detectia precoce a acesteia. Tratamentul este mai mult paleativ si vizeaza indepartarea fotofobiei prin folosirea de ochelari fumurii si lentile de contact cu iris colorat. Colobomul irian consta intr-o lipsa de substanta ce intereseaza suprafata iriana (cel mai frecvent sectorul inferior) in diferite grade (intre 1/6 si 1/3 din suprafata iriana), uni- sau bilaterala. Pupila capata un aspect caracteristic de, , gaura de cheie”. Leziunea apare rareori izolata. Fotofobia simptomul dominat se combate cu ochelari fumurii iar aspectul inestetic cu lentile de contact cu iris colorat. Procedeul chirurgical de reconstructie a irisului numit iridopexie poate constitui in unele cazuri optiunea terapeutica. Corectopia afectiune ereditara ce se defineste printr-o pozitie anormala (ectopica) a corneei in periferia irisului. Pseudopolicoria consta in aspectul perforat al irisului in mai multe puncte care da senzatia existentei mai multor pupile. Dar aceste gauri nu sunt pupile propriu-zise deoarece nu au sfincter si motilitate reflexa proprie. Sunt produse in urma vindecarii sechelare a unor procese inflamatorii intrauterine. Heterocromia iriana consta intr-o pigmentare inegala a irisului in doua sectoare diferite ale aceluiasi ochi (forma unilaterala) sau coloratie diferita a irisului celor doi ochi (forma bilaterala). Exista trei forme clinice: forma simpla nu are semnificatie patologica, forma consecutiva leziunilor simpaticului cervical si heterocromia complicata Fuchs care asociaza ciclita si cataracta. Anizocoria este o anomalie rara ereditara caracterizata prin inegalitatea diametrelor celor doua pupile. Reflexele pupilare sunt normale spre deosebire de anizocoriile dobandite (traumatice, uveitice, tabetice, glaucomatoase) in care aceste reflexe sunt absente sau alterate. Chisturile congenitale sunt foarte rare, apar sub forma unor proeminente (, , ciucuri”) maronii, vizibile biomicroscopic, care proemina in campul pupilar. Albinismul este o afectiune ereditara caracterizata prin absenta melaninei in melanocite. Clinic se manifesta prin depigmentarea parului, tegumentelor si structurilor oculare. Exista doua forme clinice principale: - albinismul oculo-cutanat se caracterizeaza prin culoare blonda a parului, tegumente palide, decolorare a irisului si a fundului de ochi ceea ce permite vizualizarea vaselor coroidiene. Simptomatologia include scaderea acuitatii vizuale (adesea sub 1/10),

fotofobie iar in formele grave alterari ale simtului cromatic, nistagmus, torticolis si ingustari ale campului vizual. - albinismul ocular izolat afecteaza in diferite grade doar structurile oculare si se manifesta prin fotofobie si scaderea acuitatii vizuale. Tratamentul vizeaza corectarea viciilor de refractie, reducerea fotofobiei cu ajutorul ochelarilor fumurii si lentile de contact estetice. Afectiunile congenitale ale corpului ciliar sunt mult mai rare si constau in inlocuirea unei portiuni cu tesut conjunctiv vascularizat (colobom) sau metaplazii ale epiteliului ciliar cu pigmentarea acestuia. Afectiunile congenitale ale coroidei sunt colobomul coroidei, coroideremia si angiomul coroidei. Colobomul coroidei poate sa apara sub doua forme: colobom tipic dispus inferior in spatiul dintre papila si marginea inferioara a coroidei si colobom atipic care ocupa regiunea maculara. Intotdeauna este insotit de colobomul retinian. Consta intr-o zona alba ce porneste din vecinatatea nervului optic pana in regiunea ciliara. Colobomul atipic (macular) se prezinta sub forma unei zone albe marginita de pigment negru. Tratamentul vizeaza corectarea deficitelor vizuale care pot apare: strabism, ambliopie, nistagmus. Coroideremia se manifesta prin absenta coroidei si a epiteliului pigmentar retinian. Fundul de ochi reprezentat de sclerotica capata o nuanta alb cenusie vizibila prin retina transparenta. Angiomul coroidei este o tumora vasculara benigna, foarte rara a corodei aparand mai mult in ochi enucleati.

Alergii oculare
Ochii tai pot deveni rosii, umezi, poti avea o senzatie de mancarime - iar ochii si pleoapele pot fi chiar inflamate. Persoanele sensibile pot avea reactii exagerate fata de anumite substante aeropurtate, cum ar fi polenul, rugina, iarba, sporii si parul de animale. De fiecare data cand aceste persoane intra in contact cu substantele alergenice, sistemul lor imunitar reactioneaza, si poate cauza roseata ochilor, senzatia de mancarime. Unele persoane limiteaza expunerea stand cat mai mult in interior cand concentratia de polen si de spori di aer este mare; alti prefera sa investeasca in filtre de aer speciale.

Anomalii lacrimal

congenitale

ale

aparatului

Aparatul lacrimal este alcatuit din glande lacrimale (principale si accesorii) si cai lacrimale. Glanda lacrimala principala este situata in unghiul superoextern al orbitei trimitand si o prelungire palpebrala (numita si glanda accesorie Rosenmuller) . Ea are o secretie seroasa paroxistica (reflexa). Glandele lacrimale accesorii sunt de trei tipuri: cu secretie seroasa (glandele Krause si WolfringCiaccio), cu secretie de mucina (glandele Henle si Manz) si - cu secretie lipidica, de tip sebaceu, acestea produc stratul superficial al filmului lacrimal (glandele Moll, Zeiss si Meibonius) . Glandele accesorii sunt situate la nivelul conjunctivei tarsale, intratarsal sau sub forma de celule libere pe suprafata conjunctivei. Glandele accesorie asigura secretia mucoasa bazala, permanenta. Caile lacrimale (canale excretorii, puncte lacrimale, sacul lacrimal si canalul lacrimonazal) au rolul de a aduce lacrimile in contact cu conjunctiva si corneea si de evacuare a acestora inspre meatul inferior al foselor nazale. Filmul lacrimal cu o grosime intre 4 si 8 µ se formeaza prin intinderea lacrimilor (din secretia bazala) pe epiteliul corneean prin actul reflex al clipitului. Filmul lacrimal are proprietati antibacteriene atat prin imunoglobulinele tip Ig A si sistemului complement continute cat si prin mecanism pur fizic de indepartare continua a bacteriilor. Indicele bacteriostatic al lacrimilor poate fi dozat. Cealalta functie majora a filmului lacrimal consta in asigurarea nutritiei corneei (tesut in mod normal avascular) si prevenirii deshidratarii acesteia. Anomaliile congenitale pot interesa atat glandele lacrimare cat si sistemul excretor avand pe plan clinic urmatoarele consecinte: - congenital cu deshidratarea si tulburari trofice ale corneei urmate de aparitia de mici eroziuni ce predispun la suprainfectii. Cauza acestui sindrom o poate constitui fie absenta glandelor lacrimale fie de anomalii neurologice (hipoplazia nucleului lacrimal, paralizii congenitale ale nercilor cranieni VI, VII, XII) . - staza lacrimilor in caile lacrimale cu suprainfectarea acestora, - epifora (expresie a sindromului ochiului lacrimos) adica scurgerea libera si permanenta a lacrimilor pe obraz in lipsa unei stimulari reflexe. Anomaliile congenitale ale glandelor lacrimale:

Glandele supranumerare sunt glande in plus fata de cele normale situate ectopic la diferite nivele ale ochiului (iris, orbita, dermoidul limbului, corp ciliar, etc. ) . Manifestarea clinica este aparitia sindromului ochiului lacrimos cu lacrimare excesiva (epifora) .

Chisturi congenitale este o anomalie cunoscuta si sub denumirea de „dacryops” constand in existenta congenitala a unor formatiuni lichidiene in unghiul superoextern al ochiului. Chisturile contin lacrimi cu o dominanta a componentei seroase sau mucinoase. Expresia clinica este aparitia exoftalmiei uneori chiar importanta. Cele de dimensiuni mai mari pot fi palpate. Ecografia este utila pentru punerea diagnosticului. Tratamentul consta in extirparea in bloc a chisturilor pentru a evita recidiva. Fistulele congenitale sunt comunicari anormale situate deasupra marginii superioare a cantusului extern sau deasupra marginii superioare a tarsului. Tratamentul consta in extirparea chirurgicala a acestora sau transplantarea lor in fundul de sac conjunctival. Alacrimia este urmarea lipsei congenitale a glandelor lacrimale ce apare in cadrul anoftalmiei sau criptoftalmiei. Anomalii congenitale ale cailor lacrimale

Imperforatia sau ocluzia punctului lacrimal are ca urmare aparitia epiforei. Tratamentul vizeaza dilatarea punctului lacrimal folosind o sonda extrem de fina sub microscop. Ocluzia canaliculului lacrimal este ceva mai frecventa decat precedenta avand uneori transmitere ereditara. poate afecta canaliculul in totalitatea sau doar portiunea externa a acestuia. Prezenta de canaliculi supranumerari este in majoritatea cazurilor asimptomatica. Daca se insoteste de prezenta unor fistule conduce la eliminarea lacrimilor pe piele ceea ce impune necesitatea extirparii fistulelor. Dacriocistografia este explorarea paraclinica de electie care poate evidentia si alte anormalitati cum ar fi existenta diverticulilor sacului sau canalului lacrimonazal si in mod cu totul exceptional absenta completa a cailor lacrimale in anomalii grave ale fetei. Imperforarea congenitala a canalului lacrimonazal duce la manifestari cum ar fi epifora, conjunctivita purulenta, dacriocistita care apar in general intre a 10-a si a 12-a zi dupa nastere pana cel tarziu in a doua luna. Canalul fie se termina in meatul inferior dar fara al perfora fie se termina sub forma unui reces intre mucoasa meatului si peretele osos. Portiunea osoasa a conductului poate fi absenta. Pentru punerea diagnosticului se folosesc teste de permeabilitate cum ar fi: - instilarea de fluoresceina sau orice alt lichid colorat in fundul de sac conjunctival trebuie sa ajunga in nas, - injectarea de ser in canaliculul inferior este urmata de refluare prin canaliculul superior in cazul unui obstacol situat in aval, - rinoscopia poate evidentia o posibila cauza nazala a imperforarii, sondajul cailor lacrimale evidentiaza obstacolul, - radiografia cu substanta de contrast de asemenea poate localiza obstacolul. Tratamentul in aproape jumatate din cazuri nu este necesar, vindecarea obtinandu-se

in ultima instanta in cazurile foarte severe se poate ajunge la enucleatie. de obicei unilaterala care intereseaza portiunea anterioara a vitrosului primitiv sub forma unei placi fibrovasculare aderente la capsula posterioara cristaliniana si la corpul ciliar pe care il tractioneaza central. Nu produc tulburari optice. Diagnosticul diferential se face cu retinoblastomul. Daca permeabilizarea totusi nu se obtine se face inainte de trei luni sondajul canalului. opacifierea cristalinului. tulburari functionale pot apare in functie de numar si localizare. Este constituita din resturi obliterate ale portiuni posterioare a arterei hialoide si tesut glial. de forma lineara. Punctele Mittendorf reprezinta resturi ale sistemului vascular fetal anterior situate inferonazal la polul posterior al cristalinului. . Intr-o prima etapa se administreaza antiseptice si decongestive conjunctivale.spontan. Chisturile vitreene sunt resturi ale sistemului hialoidian situate in vitrosul anterior sau posterior. Tratamentul consta in ablatia totala a malformatiei decoland-o cu mare grija de pe fata posterioara a cristalinului pentru a nu leza capsula. Persistenta vitrosului primitiv este o malformatie congenitala grava. rareori permeabil inconjurat uneori de tesut glial care se intinde de la discul optic la cristalin. cataracta congenitala si persistenta resturilor arterei hialoide. 3%). procedeu ce poate fi repetat de doua trei ori. Papila Bergmeister este o proeminenta papilara caracterizata de absenta excavatiei fiziologice. situata anterior papilei nervului optic. se maseaza regiunea sacului lacrimal si se face irigare sub presiune cu astuparea prealabila a punctului lacrimal superior pentru a forta ruperea membranei Hasner (valvula Hasner este situata la deschiderea nazala a canalului lacrimonazal avand rolul fiziologic de a impiedica refluarea lichidului din nas contaminat deci cu bacterii in sistemul lacrimal sau patrunderea aerului) . Poate asocia microftalmie. Anomaniile congenitale ale vitrosului Apar datorita persistentei diferitelor structuri fetale sau printr-o dezvoltare anormala a acestora. Ca ultima varianta terapeutica se practica interventia chirurgicala numita dacriocistorinostomia dar dupa ce copilul a implinit varsta de trei ani. Persistenta arterei hialoide apare sub forma unui conduct filamentos. Evolutia este nefavorabila antrenand reducerea profunzimii camerei anterioare. Persistenta resturilor sistemului hialoidian este aproape o regula la copiii nascuti prematur (95%) si rara la cei nascuti la termen (cca. hemoragii vitreene si glaucom secundar.

stramtorarea concentrica a campului vizual. vasele retiniene temporale capata un aspect tortuos.cauza neurogena (anomalii la nivelul jonctiunii neuromusculare ca de exemplu in miastenia gravis). Leziunile degenerative corioretiniene care pot varia de la atrofia coriocapilarelor coroidei pana la zone degenerative intinse asociate cu intecuirea vaselor retiniene se obiectiveaza cu ajutorul examenului fundului de ochi. . Patogenic procesul este initiat de leziuni degenerative ale vaselor apartinand anastomozei circulatiei vitreo-retiniene la nivelul careia se acumuleaza tesut conjunctiv amorf. fenestrate. aponevrotica (in special la varstnici) sau traumatica. avasculare dispuse anteroposterior si aderente la nivelul ecuatorului. blefarosalazis). Poate fi congenitala sau dobandita.ingrosarea cicatriceala a membranelor vitreene si neoangiogeneza. . nediferentiat care in timp sufera un proces de hialinizare si scleroza. 60% din cazuri si se datoreaza unei anomalii de dezvoltare a muschiului ridicator al pleoapei superioare o parte din fibrele striate ale acestuia fiind inlocuite cu tesut fibros si gras. cauza mecanica (tumori palpebrale. Degenerescenta vitreoretiniana periferica (boala Wagner) apare datorita unui defect de dezvoltare a vitrosului secundar exprimat prin prezenta unor spatii optic vide in vitros delimitate de membrane subtiri. Forma congenitala reprezinta cca. Blefaroptozele dobandite pot fi de cauza miogena (distrofia musculara. Distrofia vitreoretiniana Goldmann-Favre se manifesta prin degenerescenta pigmentara retiniana primara care declanseaza procesele degenerative vitreene (degenerescenta macrofibrilara a vitrosului insotita de lichefierea sa) si retinoschizis periferic. distofia oculofaringiana). Progresia bolii se face in directia aparitiei dezlipirii de retina. Blefaroptoza Blefaroptoza este o afectiune datorata disfunctiei muschiului tarsal Muller si ridicator al pleoapei superioare concretizata in coborarea marginii pleoapei superioare sub punctul aflat la jumatate distantei dintre limbul superior si marginea superioara a pupilei. .decolarea posterioara a vitrosului cu formarea de bride care tractioneaza retina. Simptomatologia clinica cuprinde scaderea progresiva a acuitatii vizuale pana la 1/10.apar fibroza vitreana si exsudatele subretiniene care produc in final dezlipirea de retina. Investigatii paraclinice utile sunt adaptometria si angiofluorografia. In cazurile de ptoza bilaterala severa copilul tine mereu capul pe spate si pare mereu incruntat deoarece isi foloseste muschiul frontal pentru ridicarea pleoapei. . discromatopsie in axul albastrugalben.Vitroretinopatia exsudativa dominanta evolueaza asemanator retinopatiei prematuritatii dar in in lipsa oxigenarii postnatale in trei stadii: .

amacrine si orizontale) si celule de sustinere. Dezlipirea de retina regmatogena Dezlipirea de retina regmatogena este cauzata de aparitia unei rupturi sau gauri retiniene care permit acumulare de lichid asa numitul transsudat coroidian intre cele doua foite pe care le cliveaza din aproape in aproape.Evaluarea clinica urmareste uni/ bilateralitaea ptozei. determinarea gradului ptozei prin masuratori bilaterale. Energia luminoasa degradeaza fotopigmentii acestor celule declansand o cascada de reactii intracelulare care au ca finalitate convertirea stimulului in impuls nervos. s. Celulele fotoreceptoare sunt de doua tipuri: celule cu bastonase care se gasesc in numar foarte mare (100 milioane) densitatea lor fiind maxima in periferia retinei si lipsesc complet in fovee sunt adaptate pentru vederea in lumina slaba (vedere scotopica) si celule cu conuri mai putin numeroase au densitatea maxima in fovee si sunt adaptate pentru vederea in lumina puternica (fotopica). Dezlipirea de retina Retina reprezinta tunica interna nervoasa a peretului globului ocular. Simptomatologia e produsa de tulburarile vitreene si modificari ale retinei. factori metabolici. in urma acumularii de lichid in spatiul subretinian sau prin tractiune. La mentinerea acestei aderente contribuie mai multi factori printre care drenajul lichidian dinspre vitro spre coroida. ganglionare. Definitie Dezlipirea de retina consta in pierderea aderentei dintre neuroepiteliu si epiteliul pigmentar al retinei (straturile exterioare ale retinei). Trebuie facut diagnostic diferential cu blefarochalazisul care consta intr-un exces de piele la nivel palpebral. Tratamentul blefaroptozei este chirurgical si consta in rezectia muschiului ridicator al pleoapei superioare sau supleerea functiei acestui muschi prin ancorarea pleoapei superioare la muschiul frontal. evaluarea impactului pe care o are asupra functiei vizuale (afectarea campului vizual) si cercetarea cauzelor. Tulburarile vitreene produc miodezopsii care se manifesta ca muste zburatoare in campul vizualsi fosfene –senzatii luminoase sub forma de scantei. Celulele fotoreceptoare fac sinapsa cu celulele bipolare care la randul lor fac sinapsa cu celulele ganglionare. celule nervoase (bipolare. Gaurile retiniene pot fi consecinta unei atrofii. Dezlipirea de retina se poate produce in urma unei rupturi sau gauri retiniene (dezlipire regmatogena). a. toate acestea dispuse in 10 straturi. prelungirile axonale ale acestora din urma constituind nervul optic. distingerea formelor si culorilor. Este alcatuita din celule senzoriale (fotoreceptoare). transportul apei din spatiul subretian spre coroida. Au rolul de a receptiona stimulii luminosi. presiunea exercitata de vitros. Modificarile campului vizual .

Dezlipirea de retina prin tractiune Dezlipirea de retina prin tractiune apare prin contractia tesuturilor de neoformatie aderente la fata interna a retinei. sindromul de efuzie uveala). Anatomopatologic s-au evidentiat urmatoarele aspecte: . Acestea urmaresc producerea unei reactii inflamatorii care sa duca la formarea unei cicatrici corioretiniene si. Distrofii corneene anterioare Distrofia Cogan cunoscuta si sub denumirea de distrofia microchistica sau distrofia in harta sau in picatura. leucemie. Utile pentru stabilirea diagnosticului etiologic sunt: computer tomografia. HTA maligna). ecografia si arteriografia fluoresceinica. sudarea” astfel a celor doua foite. Liniile in functie de grosime si dispunere dau aspectul de amprenta sau harta geografica.depunerea unui material fibrilar intre membrana Bowman si membrana bazala a . Examenul obiectiv trebuie facut la ambii ochi si are ca scop evidentierea leziunilor care predispun la instalarea dezlipirii de retina. indepartarea eventualelor membrane si bride si coagularea vaselor de neoformatie. cu aspect bulos iar lichidul bombeaza decliv. procedeu cunoscut sub denumirea de indentatie. determinarea presiunii intraoculare care este scazuta si ecografia atunci cand mediile oculare sunt opace. tumori maligne (hemangiom coroidian. Simptomatologia difera doar prin absenta fosfenelor. Primul este sa inchida toate rupturile si gaurile prin crioterapie transsclerala sau fotocoagularea laser. Aceasta se poate efectua prin introducerea de gaze sau silicon in cavitatea vitreeana. afectiuni hematologice (purpura trombocitopenica. Pete de culoare gri sau microchisturi pot fi observate prin retroiluminare in stratul epitelial central. Etiologia cuprinde: cauze idiopatice (boala Coats. Cuprinde examenul fundului de ochi (se observa rupturile si limitele dezlipirii). examenul luminii pupilare. Tratamentul este complex si include vitrectomia. La examenul obiectiv se observa retina dezlipita. Acest tesut se formeaza in vitros si este consecinta unor proliferari fibroase sau fibrovasculare si organizari conjunctive posttraumatice sau postinflamatorii. Tratamentul are doua obiective majore. neteda. melanom malign coroidian). Tratamentul se adreseaza afectiunii cauzatoare. Mai tarziu apare si o scadere a acuitatii vizuale. rezonanta magnetica. cauze vasculare (eclampsie. . Dezlipirea de retina exsudativa Dezlipirea de retina exsudativa e produsa de acumularea de lichid in spatiul subretinian in lipsa rupturilor neuroepiteliului si actiunii fortelor de tractiune. inflamatii (sclerite. uveomeningite).reprezinta primul semn observat de bolnav si se manifesta ca un val negru care acopera o parte a campului vizual. Cel de-al doilea este de a repune in cantact direct cele doua foite. coagulare intravasculara diseminata).

ingrosarea multilaminara a membranei bazale care da aspectul de amprenta.epiteliului. Tratamentul chirurgical constand in keratoplastie lamelara sau perforanta este grevat de reaparitia leziunilor la nivelul grefonului Distrofiile corneene posterioare Corneea guttata consta in prezenta unor mici excrescente localizate central la nivelul membranei Descemet si endoteliului. Afectiunea care evolueaza bilateral asimetric nu afecteaza in sine vederea ci determina aparitia unui edem corneean. senzatie de corp strain. Microscopic se observa variatii ale numarului. lacrimare) datorita eroziunilor corneene superficiale recidivante care se intalnesc la 10 % din bolnavii cu aceata distrofie. Manifestarile clinice apar dupa varsta de 30 de ani. Distrofia inelara Reis-Bücklers este o afectiune cu transmitere autosomal dominanta care intereseaza indeosebi membrana Bowman si se manifesta in primii ani de viata ai copilului. Distrofia Meesmann sau distofia epiteliala juvenila ereditara este o afectiune cu transmitere autosomal dominanta care apare in primii doi ani de viata manifestandu-se printr-o usoara scadere a acuitatii vizuale si fenomene iritative. Leziunile constau in mici opacitati punctiforme si vezicule epiteliale localizate in dreptul fantei palpebrale si vizibile prin retoiluminare. Microscopic s-a observat vacuolizarea celulelor epiteliale. celule epiteliale cu microchisturi. Celulele endoteliale produc colagen descemetic cu o structura anormala dand corneei aspectul de „ argint batut ” in lumina reflectata. Modificarile observate constau in opacitati corneene centrale superficiale cu aspect de harta geografica si opacitati inelare neregulate subepitelial. Aspectul de opacitati subepiteliale este dat de tesutul fibrocelular care inlocuieste membrana Bowman. folosirea lentilelor de contact si indepartarea epiteliului distrus. Tratamentul este unul de intretinere fara rezultate deosebite. ingrosarea epiteliului si existenta unor prelungiri in stratul bazal al epiteliului de dinspre membrana bazala. Se recomanda administrarea de trofice corneene (sub forma de instilatii sau unguente). fotofobie. fenomene iritative periodice (durere. Keratoplastia lamelara se impune in cazurile cu scadere importanta a vederii. . Se poate decompensa dupa interventii chirurgicale. Simptomatologia cuprinde pe langa scaderea acuitatii vizuale. marimii si formei celulelor endoteliale. Cicatrici epiteliale neregulate se formeaza in urma eroziunilor repetate si impreuna cu edemul stromei subjacente contribuie la aparitia tulburarilor de vedere. Exista zone intregi in care membrana bazala epiteliala si membrana Bowman lipsesc. .

Leziunile nu se agraveaza ci au o evolutie stationara. bule epiteliale si fibroza subepiteliala. Manifestarile clinice apar dupa varsta de 50 de ani. Corneea de culoare gri-albastruie capata un aspect de sticla sparta. benzi late cu margini dintate.Distrofia endoteliala Fuchs mai este cunoscuta si sub denumirea de distrofie endoepteliala. Anomalia se pare ca s-ar datora diferentierii anormale a ectodermului crestelor neurale in luna a 5-a de gestatie sau dupa. Sensibilitatea corneeana aproape dispare. Microscopic se poate observa faptul ca celulele endoteliale arata si se comporta exact ca niste celule fibroblastice (au microvili. corectopie. Ingrosarea membranei Descemet insotita de instalarea edemului stromal duce la aparitia cutelor descemetice. Corneea se ingroasa (grosime de 2-3 ori cea normala) datorita edemului epitelial fara bule. mai frecvent la sexul feminin. edem stromal) . Tratamentul vizeaza calmarea durerii si reducerea edemului prin instilatii cu solutie de clorura se sodiu si diferite unguente. sinechii largi iridocorneene. Leziunile endoteliale (primare) preced cu mai multi ani leziunile epiteliale (edemul) si cele stromale. caracterizata prin aparitia unor leziuni eritemo- .Forma cu transmitere dominanta evolueaza lent incepand din al doilea an de viata manifestandu-se prin durere. Eczema pleoapelor Eczema pleoapelor este denumirea generala pentru o serie de afectiuni palpebrale – dermatita atopica. prezinta desmozomi si au tendinta la proliferare) Distrofia endoteliala congenitala si ereditara are caracteristic existenta edemului corneean bilateral congenital. frecvent intalnita. La nivelul endoteliului corneean se formeaza depozite pigmentare. In ultima instanta se intervine chirurgical recurgandu-se la keratoplastie perforanta. . cu transmitere autosomal dominant.Formele cu transmitere autosomal recesiva sunt manifeste inca de la nastere si asociaza nistagmus. lacrimare si fotofobie fara nistagmus. dau reactie pozitiva pentru cheratina. dermatita de contact si eczemele cu etiologie complexa. In functie de modul de transmitere are doua forme: . aparuta in primii ani de viata exprimandu-se clinic foarte variabil (grupe de vezicule izolate pe fata posterioara a corneei. Distrofia polimorfa posterioara este o afectiune bilaterala si asimetrica. iar la nivelul epiteliului apar bule care se rup. Datorita edemului corneea isi dubleaza grosimea in portiunea centrala (ajunge la 1mm). Aceste forme sunt cele mai frecvente. Eczema – afectiune cutanata. Se manifesta intr-un prim stadiu evolutiv prin semne de cornee guttata la care ulterior se adauga progresiv edemul stromei. Semnele majore sunt scaderea acuitatii vizuale si durerea oculara datorata ruperii bulelor de edem epitelial.

eczema atopica: eczema sugarului.eczema de etiologie complexa: eczema seboreica. eczema cu autointretinere. Eczemele pleoapelor pot fi clasificate in trei mari categorii: eczema de contact. leziunile tegumentare sunt de tip veziculos si sunt acompaniate de mancarime. leziunile palpebrale apar datorita hiperreactivitatii tegumentului. infectiile cu streptococ. Tot datorita deficitelor genetice. Leziunile din dermatita atopica pot fi provocate de factori diferiti – radiatia luminoasa. eczema varicoasa. din punct de vedere histologic. la contactul cu anumiti alergeni (factorul mostenit genetic. de asemenea. fiecare dintre aceste trei categorii reuneste cateva forme clinice de boala: eczema de contact: eczema ortoergica si eczema alergica. eczema de origine interna. pacientii cu dermatita atopica asociaza si alte afectiuni de etiologie alergica – alergii respiratorii (astm bronsic) si alergii alimentare manifestate prin aparitia unor reactii cutanate. asa cum am mai precizat. eczema adolescentului si eczema adultului. infectiile fungice sau chiar infectiile cu bacilul Koch. radiatiile ultraviolete. . eczema copilului. si intr-o mai mica masura adultii. predispozitia familiala joaca un rol foarte . regiunea afectata este eritematoasa. dermatita atopica’’ – de obicei afectiunea se manifesta ca urmare a unei predispozitii (atopii) mostenite pe cale genetica. . leziunile sunt dispuse mai ales la nivelul pliurilor cutanate si la nivelul fetei. imprecis delimitate si care sunt insotite de mancarime (prurit) . Boala afecteaza in mare parte copii si adolescentii. investigatiile imunologice au evidentiat multiple deficiente ale imunitatii mediate celular. Eczema atopica mai poarta numele de eczema constitutionala. dupa ingestia alimentelor alergizante. histamina (histamina – este un mediator foarte important al manifestarilor alergice. infectiile cu stafilococ. Pacientii cu dermatita atopica prezinta o concentratie plasmatica foarte crescuta a anticorpilor de clasa IgE. acestor leziuni le corespund focare de spongioza epidermica. In majoritatea cazurilor. intervenind atat imunitatea mediata celular cat si imunitatea mediata umoral. in majoritatea cazurilor. eczema de focar infectios. eczema dermoepidermica microbiana. al tractului respirator si al tractului gastrointestinal) nu poate fi inactivata eficient – excesul de histamina este cauza aparitiei leziunilor tegumentare. mecanismul eczemelor este de natura alergica. eczema atopica si eczema cu etiologie complexa. .veziculare. si eczema asociata cu anumite maladii genetice. Eczema atopica mai este cunoscuta si sub denumirea de. caldura. de asemenea. precum si deficientele metabolice joaca un rol foarte important in manifestarea acestor leziuni) . Practic. edematiata si este localizata in aria unde s-a realizat contactul cu substanta alergizanta. se gaseste mai ales la nivelul tegumentului. eczema alimentara.

insa pe o perioada scurta de timp – pentru a evita aparitia unor efecte adverse suparatoare. caracteristic este faptul ca leziunile vor recidiva atunci cand are loc un nou contact cu aceeasi substanta alergizanta. detergenti. ceai de musetel sau ser fiziologic. in forma de boala denumita eczema umeda – tegumentul pleoapelor capata o coloratie rosiatica si prezinta o serie de vizicule care se sparg si care formeaza ulterior o leziune sub forma de placard – leziunea este umeda. de asemenea. cosmetice din comert. etc. pielea de la acest nivel se descuameaza usor si va fi acoperita de o patura fina de scuame furfuracee. in timp ce eczema de contact de tip alergic. topice locale. daca leziunile se suprainfecteaza. Tratament In tratamentul eczemei umede pot fi utilizate comprese cu antiseptice. apare impedigo-ul palpebral – cel mai frecvent prin infectia cu streptococ sau stafilococ. indiferent de cantitatea sau concentratia substantei alergizante. cat si tegumentul facial. aplicate local – comprese imbibate cu rivanol. In formele grave de boala. Eczema de contact prezinta doua forme clinice de boala: o forma iritativa si una alergica. pilocarpina. Tot pe cale sistemica va fi administrata si medicatia antihistaminica. leziunile apar in regiunile expuse contactului cu substantele alergizante.important in aparitia acestei afectiuni. Eczema de contact sau dermatita de contact – se poate manifesta atunci cand pielea pleoapelor a fost expusa actiunii unor substante de genul: medicamente (atropina. Eczema de contact se manifesta foarte frecvent in populatia generala. De asemenea. sau sub forma unor eczeme uscate. continutul leziunilor veziculare devine purulent iar placardele vor capata o coloratie galbuie. surplus cantitativ sau exces de caldura) . dermatitele palpebrale se pot manifesta sub forma unor eczeme umede. in cazul eczemelor de contact acute. apare oricand in urma contactului respectiv. este afectat atat tegumentul palpebral. Eczema de contact de tip iritativ (ortoergica) apare atunci cand substanta alergizanta se afla in cantitate mare (surplus de concentratie. . Dupa producerea infectiilor. Daca boala se manifesta sub forma unei eczeme uscate. coloranti sintetici. pot fi utilizate si unguente ce contin corticosteroizi. nitrat de argint. neomicina). rugoasa si zemuieste. pot fi administrate chimioterapice pe cale sistemica sau local – nu se recomanda utilizarea locala a penicilinelor. Din punct de vedere clinic. deoarece aceste chimioterapice au un important caracter alergizant. se recomanda corticoterapia administrata pe cale sistemica – prednison in doze medii. subtire si uscat. tegumetul pleoapelor este intens congestionat.

. Starea generala a pacientului cu erizipel este alterata. leziunile se vor dispune cu predilectie in unghiul intern al pleoapelor. abces orbitar sau tromboflebita a sinusului cavernos. inclusiv la nivel palpebral. pacientul va prezenta edem lingos si elefantiaza a pleoapelor. atunci tratamentul se poate face cu eritromicina – 500 mg. mai mult sau mai putin severe – necroza pleoapelor. daca infectia se cronicizeaza.Erizipelul pleoapei Erizipelul reprezinta o inflamatie (dermatita acuta infectioasa – popular mai este denumita si branca) ce afecteaza pielea si tesutul celular subcutant. leziunile astfel rezultate se vor localiza mai ales la nivelul fetei si extremitatilor. bolnavul prezinta febra si frison. este preintampinata extinderea sistemica a infectiei. care dupa ce se vor sparge. dupa diminuarea simptomatologie. se poate raspandi catre teritoriile cutante unde exista leziuni sangerande chiar si de mici dimensiuni (zgarieturi. leziunile din erizipel vor evolua si se vor extinde pe cale limfatica. dar poate cauza leziuni si la nivel ocular (poate afecta inclusiv anexele globului ocular) . infectia primordiala acuta este subclinica. Initial streptococul se localizeara la nivelul nazofaringelui. doza poate fi scazuta pana la 250 mg. vor produce ulceratii superficiale. Formele grave de infectie vor fi insotite de aparitia unor vezicule. escoriatii. si mult mai rar de infectiile cu streptococ de grup C. a cate 250. etc) . dacrioadenita. aspectul general al leziunilor este cel de placard. Topic. la nivel tegumentar. unde placardul va fi inconjurat de o zona usor proeminenta. Penicilina se administraza in perfuzii intravenoase in doza initiala de 6. generata de catre virusul herpes simplex – de obicei acest patogen provoaca leziuni la nivelul pielii si mucoaselor (labiala si genitala). 000 UI. Hepesul palpebral Herpesul palpebral este o infectie virala acuta. sau poate prezenta manifestari subclinice – virusul herpes simplex face parte din familia Herpesviridae. Tratament Medicamentul de electie pentru tratamentul erizipelului este penicilina G. de aici. de patru ori in 24 de ore. penicilina G poate fi inlocuita cu penicilina potasica V – administrata in patru doze zilnice. Boala netratata corespunzator poate genera o serie de complicatii. edem si induratie tegumentara bine delimitata. Infectia primordiala cu virusul herpetic ramane de obicei asimptomatica. 000 UI. Daca pacientul este alergic la penicilina. ulterior. erizipelul este produs de infectiile cu streptococ de grup A (streptococul hemolitic). 000. la nivel palpebral pot fi aplicate comprese imbibate cu antiseptice – rivanol sau solutii iodate. in patru administrari zilnice. in regiunea oculara. penicilina G se administraza pe o perioada de cel putin 10 zile – astfel. recurenta. leziunilor locale prezinta urmatoarele caracteristici – roseata.

pot fi aplicate o serie de pudre cu rol antiseptic. Patogenie. care dupa maxim o saptamana se exfoliaza. vitros si sangele circulant. . la nivel palpebral. precum si pierderea de vitros (de cauza traumatica sau iatrogena) . In primul rand orice leziune penetranta la nivelul peretilor este urmata de scaderea tensiunii oculare. Hipotoniile musculare produc si ele o diminuare a tensiunii oculare. tipul 1 (transmis prin intermediul salivei infectate) si tipul 2 (care se transmite prin intermediul secretiilor genitale) . iar pentru a preveni aparitia unor suprainfectii bacteriene. generand o ulceratie care va fi acoperita de o crusta. presiunea extrinseca asupra peretilor si integritatea peretilor. Sindromul de hipotonie oculara este dat de scaderea tensiunii intraoculare sub valoarea de 7 mm Hg. pacientul acuza o intensa senzatie de arsura si prurit (mancarime) . Valori ale tensiunii intraoculare intre 0-5 mm Hg. Continutul veziculelor nu este purulent. aplicate local – aceste unguente ajuta la scurtarea perioadei de evolutie a bolii. Pe cale generala. mentinute perioade lungi de timp produc grave disfunctii constituind oftalmomalacia sau hipotonia complicata. hipotonia oculara se produce in oricare din situatiile urmatoare: diminuarea secretiei ciliare sau resorbtia exagerata a umorii apoase. Atunci cand infectia herpetica recidiveaza. modificarea presiunii sanguine in arterele ciliare si artera oftalmica. pot fi utilizate unguente cu antibiotice. simptomatologia este destul de suparatoare pentru pacient. Presiunea intrinseca este asigurata de umoarea apoasa. datorita prezentei constante a virusului in organism. Tratament Infectiile herpetice palpebrale pot fi tratate cu ajutorul unguentelor ce contin antivirale.urmatoarele infectii sunt latente. tegumentul pleoapelor este edematiat si prezinta multiple leziuni veziculare. exista doua tipuri de virusuri herpetice. Asadar. Tensiunea oculara este mentinuta la valori normale in urma unui echilibru intre urmatorii trei factori: presiunea intrinseca a continutului asupra peretilor. Modificari asupra oricaruia dintre acesti factori pot duce la cresterea sau scaderea tensiunii intraoculare. Valorile normale ale acesteia variaza intre 10-21 mm Hg. veziculele se pot sparge cu usurinta. Forme clinice. Hipotonia oculara Presiunea exercitata de lichidele intraoculare asupra peretilor globului ocular se defineste prin termenul de oftalmotonus. pot fi administrate medicamente din gama antiviralelor – aciclovir – sub forma de comprimate sau perfuzii intravenoase. tot local. diseminate pe un ford eritematos.

in uveite si afectiuni generale) si forma complicata grava –oftalmomalacia.In functie de severitatea scaderii presiunii oculare. Trebuie sa constituie un semnal de alarma scaderea tensiunii oculare sub 5mm Hg. in uveite si unele afectiuni generale. Hipotonii postoperatorii apar dupa operatii de glaucom si cataracta fiind cauzate de atalamii pasagere cu decolare de coroida. Dezlipirea de retina poate provoca hipotonie oculara atunci cand se propaga spre regiunea ciliara. Afectiunile generale care perturba echilibrul acido. a perioadei de timp in care aceasta se mentine si a gravitatii modificarilor oculare de deosebesc forme de hipotonie necomplicate cu prognostic bun (in contuzii oculare. Presiunea intraoculara revine la normal odata cu vindecarea chirurgicala a dezlipirii de retina. edem corioretinian si atrofia corpului ciliar caz in care tensiunea oculara scade sub 5 mm Hg si apare si atrofia globului ocular. Tratamentul hipotoniei oculare este individualizat in functie de cauza generatoare. dezlipire de retina. postoperator. Hipotonii in contuzii oculare.bazic determinand acidoza cum ar fi de exemplu diabetul zaharat provoaca hipotonie ocularaprin alterarea balantei osmotice intre plasma si tesuturi. La nivelul fundului de ochi apar pliuri stelate sub forma de dungi radiare avand ca punct de plecare papila. Uveitele repetate pot determina reducerea secretiei de umoare apoasa. dezlipire de retina. Mentinerea echilibrului acido bazic si a glicemiei in limite normale poate contribui la profilaxia hipotoniei oculare la pacientii diabetici. Acest transsudat determina decolarea coroidei si ulterior a corpului ciliar si implicit diminuarea secretiei umorii apoase. Daca persista necesita reinterventie. . Hipotonia oculara fara complicatii apare in contuzii oculare. Hipotonia complicata sau oftalmomalacia se manifesta prin pierderea ireversibila a functiei vizuale. Hipotoniile postoperatorii se vindeca printr-o noua interventie si sutura corecta a plagii. Datorita gradientului presiunii intraoculare mai mici decat cea intracraniana apare edemul papilar si cute radiare in regiunea maculei. Socul posttraumautic produce edem la nivelul uveei cu transsudarea plasmei in spatiul extravascular datorita faptului ca coriocapilarele coroidei sunt lipsite de stratul muscular. postoperator. Apare dupa plagi perforante urmate de hernie de membrane si vitros sau dupa interventii chirurgicale repetate. cele cauzate de decolari cilio-coroidiene beneficiaza de efectuarea unor incizii sclerale radiar pe o circumferinta de 180 grade pentru drenarea lichidului. Apare mai ales dupa plagi perforante oculare cu sau fara corpi straini intraoculari. Serclajul preecuatorial cu banda de silicon poate reprezenta o solutie pentru cresterea oftalmotonusului in hipotoniile mari posttraumatice.

De multe ori coexista cu infectii bacteriene si/sau herpetice ale corneei. a. Aspergillus. Inocluzia palpebrala este permanenta (chiar mai accentuata in timpul somnului). Pentru keratitele al caror agent etiologic este Fusarium unicul medicament cu rezultate bun este Natamycin suspensie 5 % care trebuie folosit timp de 3-4 saptamani. 2 % sau Miconazole administrat subconjunctival 5-10 mg sau pe cale sistemica 30 mg/kgc/zi. Diagnosticul este sugerat de conditiile in care apare simptomatologia si de caracterele clinice ale ulcerului. Keratitele provocate de Candida si Aspergillus se trateaza cu Amphotericina B solutie 0. Tratamentul este greoi si indelungat datorita slabei penetrante oculare a multora dintre antifungicele administrate sistemic (Mycostatine.Keratita fungica Keratitele fungice apar mai frecvent pe leziuni preexistente ale corneei cum ar fi keratoconjunctivita sicca sau ulcere traumatice. Candida albicans s. Leziunile evolueaza lent. Fanta palpebrala este intredeschisa. Fumigatus. Fusarium dar in cazuri mai rare pot fi identificati si Actynomices. Alte medicamente folosite sunt Clotrimazole subconjunctival 5-10 mg si Fluconazole 200-400 mg/zi pe cale orala. spre perforatie. Sporotrichum. caruia nu i se da importanta de catre pacient. apare hipopion si o falsa membrana uscata ce acopera ulceratia dar care se indeparteaza si se reface usor. Aspectul clinic cuprinde infiltrat necrotic cu marginile efilate avand aspect de pana situat in stratul superficial al corneei. Lagoftalmia paralitica Lagoftalmia paralitica se defineste ca fiind imposibilitatea ocluziei palpebrale cauzata de paralizia periferica a nervului facial. Recoltarea produsului biologic se face in cazul infectiilor profunde prin biopsie corneeana. Aparitia keratitelor fungice este in general precedata de un traumatism minor cu un corp vegetal (ramuri de copaci). Infiltratul ulcereaza. in cateva saptamani. lucru . globul ocular deviat in sus si in afara iar pleoapa inferioara usor ectropionata fapt ce produce epifora. Abuzul de antibiotice si de steroizi in aplicatii locale precum si orice stare insotita de diminuarea imunitatii constituie factori favorizanti ai aparitiei keratitelor fungice. 05-0. Confirmarea diagnosticului se face in urma izolarii si identificarii ciupercii in cultura. Etiologia este reprezentata in special de fungi saprofiti cum sunt Penicillium. Amphotericine B) .

Daca apar insa leziuni corneene se impune blefarorafia temporara in doua treimi externe ale pleoapelor. in cazul in care exista un deficit usor si perspective de recuperare tratamentul se limiteaza la pansarea ochiului peste noapte si administrarea de solutii protectoare. generand atrofii musculare. apare de obicei in familiile in care exista astfel de bolnavi. Boala debuteaza prin leziuni tegumentare de tip papular sau macular. Astfel. dezepitelizarea si ulcerarea corneei (keratita lagoftalmica). sau ulceratii la nivelul degetelor urmate de pierderea unor falange. lepra conduce la afectarea tegumentului palpebral. leziunile palpebrale pot imbraca doua forme: forma lepromatoasa sau forma tuberculoida. Lepra poate fi tratata daca este utilizata terapia cu sulfone. O alta masura vizeaza fixarea in pozitie corecta a pleoapei inferioare. Tratamentul variaza in functie de gradul deficitului ocluzional. leziunile se pot localiza si la nivelul nervilor periferici sau mucoaselor. perioada de incubatie a bolii este deosebit de lunga – 3 pana la 5 ani. . depigmentate sau hiperpigmentate. patogenul patrunde in organism pe cale tegumentara. La nivel ocular. Incidenta leprei este cea mai crescuta in tarile tropicale. Cicatrizarea leproamelor (nodulii din forma de boala lepromatoasa) va genera retractii si deformari ale pleoapelor. aceasta forma de lepra evolueaza sever si este foarte contagioasa.lepra lepromatoasa – manifestata predominant prin leziuni ale pielii difuze.care duce la uscarea. tratamentul este de foarte lunga durata – ani de zile. sulfamide sau rifampicina. ce apar datorita unor reactii granulomatoase cu celule gigante si multipli patogeni intracelulari. Tratament Pentru tratamentul leprei pot fi utilizate o serie de antibiotice dar si corticosterorizii. produsa de bacilul Hansen (Mycobacterium leprae) . . Asa cum deja am amintit. Exista doua forme clinice de lepra: . Leziuni oculare in lepra Lepra (boala Hansen) este o infectie cronica cu atingere palpebrala. simetrice si extensive.lepra tuberculoida – in care leziunile predomina la nivelul structurilor nervoase. insa periferic. raspandinsu-de apoi prin intermediul structurilor nervoase periferice. tulburari de sensibilitate (anestezie sau hiperestezie). evolutia acestei forme de lepra este in general benigna iar contagiozitatea este mai scazuta comparativ cu forma de boala lepromatoasa.

la nivelul globului ocular. manifestata mai ales pe teritoriul tarilor de la tropice.trahomul – este o conjunctivita (kerato-conjunctivita) contagioasa. trahomul este o boala cu etiologie infectioasa. dapsona are o foarte buna eficienta in terapia leprei.Dapsona este medicamentul de electie pentru tratamentul leprei. administrata in doza zilnica de 50-100 mg. fiind provocata de infectia cu patogenul Chlamydia trachomatis. tiambutozina si amitiozina. cu evolutie cronica. iar acolo unde este cazul (leziuni mutilante). se recomanda utilizarea unor unguente care sa contina antibiotice si corticoteroizi. etionamida. Rezistenta primara la dapsona apare destul de rar. de forma semilunara. Meibomita si Tarsita Meibomita reprezinta infectia mai multor glande sebacee Meibomius. Alte chimioterapice eficiente in terapia leprei: clofazimina. La examenul clinic se observa cum pleoapele afectate sunt intens edematiate. exista o formatiune tarsala superioara si una inferioara. De obicei tarsita apare ca urmare a unor infectii conjunctivale sau tegumentare de vecinatate. permite evidentiarea glandelor sebacee. Tarsita reprezinta infectia intregii structuri tarsale. astfel incat dupa doar 3 luni de la initierea terapiei. se recomanda masarea usoara a pleoapelor afectate. infectia se . tarsul palpebral este o lamela de tesut conjunctiv dens. Daca pleoapele sunt comprimate. rifampicina este un chimioterapic eficient impotriva bacilului leprei – in foarte rare situatii bacilul poate dezvolta rezistenta in fata acestui antibiotic. care contribuie la formarea marginilor libere ale pleoapelor. se poate interveni chirurgical pentru transplantarea unor tendoane sau a unor fragmente de nervi. Pentru vindecarea infectiilor. Terapia fizica recuperatorie este indicata pentru ameliorarea contracturilor fizice ale mainii. de la nivelul membranei conjunctivale tarsale. Pacientul prezinta o intensa senzatie de jena locala. protionamida. puroiul acumulat la nivelul glandelor sebacee va fi eliminat sub forma unei secretii cu caracter vascos. dupa aplicarea topica a unguentului. marite de volum si inflamate. Infectii care pot conduce la aparitia tarsitelor: . Starile reactionale din lepra pot fi combatute prin utilizarea de antipiretice si analgezice. majoritatea bacililor vor fi deja distrusi. Examinarea cu biomicroscopul.

transmite prin intermediul mustelor si al obiectelor de toaleta contaminate. Daca afectiunile tarsale treneaza si se cronicizeaza. modificari vizibile mai ales pe fata conjunctivala a pleoapelor. De asemenea. .pahidermoperiostoza – este o osteodisplazie. iar in stadiul tertiar. infectia poate ramane localizata la nivelul unui organ sau tesut. a carei compozitie variaza functie de starile patologice cu care se asociaza – amiloidul se poate depune la nivelul unor organe precum ficat. pahidermoperiostoza mai este cunoscuta si sub denumirea de Boala Uehlinger sau Sindrom Touraine-Solente-Gole. . apar plicaturi la nivelul tegumetului facial si cefalic. cea mai frecventa localizare a bolii este cea pulmonara. sechelele retractile vor imprima tarsului. in timp ce. produsa de infectia cu bacilul Mycobacterium tuberculosis (bacilul Koch) . albie’’. prin hiperplazie papilara. cand tarsul devine ingrosat si prezinta o suprafata neregulata. prezinta hipocratism digital. Pahidermoperiostoza. si prin inflamatia conjunctivei bulbare. care cel mai adesea se transmite prin contact sexual neprotejat. generand tulburari destul de grave) . .sifilisul – este o boala contagioasa inoculabila. rinichi sau splina. sau poate disemina in intregul organism. caracterizate prin aparitia unor leziuni patognomonice – in sifilisul primar apare sancrul sifilitic. tarsul se prezinta ca fiind ingrosat si cu aspect grasos. trahomul se caracterizeaza prin aparitia unor leziuni foliculare la nivelul fundului de sac conjunctival. neregulat si ulcerat. se poate produce degenerescenta amiloida a tarsului – modificarea patologica a structurii tarsale. sifilisul are trei stadii evolutive. Foliculii ciliari pot fi distrusi atunci cand infectia afecteaza marginea libera palpebrala. si chiar orbire. un aspect caracteristic de. Daca se produce degenerescenta amiloida. leziuni ce pot fi observate la nivelul fetei conjunctivale a pleoapei. caracterizata prin asocierea unei hiperostoze. astfel. pacientii cu tarsita cronica. Atingerea tarsala apare de obicei in stadiul cicatriceal al trahomului. care detrmina formarea unei teci la nivelul oaselor lungi si o ingrosare a tegumentului.tuberculoza – boala infectioasa contagioasa. cu trasmitere genetica. cand formatiunea tarsala apare ingrosata si cu aspect unsuros. in sifilisul secundar apar rozeole si sifilide. secundara pahidermoperiostozei. leziunea denumita goma. produsa de infectia cu patogenul Treponema pallidum. determina aparitia unor forme cronice de tarsita. . Trahomul poate produce tulburari de vedere. Infectia tuberculoasa poate determina afectare tarsala – tarsul se prezinta ingrosat. pe suprafata conjunctivala a pleoapei pot fi sesizate regiuni lucioase si refringente. caracterizate prin subtierea considerabila a tarsului. . prin depunerea extracelulara de amiloid (amiloidul este o substanta amorfa. Tarsita apare cu preponderenta in perioada sifilusului secundar. dar si subtierea periostului de la nivelul oaselor lungi ale membrelor.

Este asimptomatic si nu necesita tratament. aciculare de culoare alba (depozite de saruri de calciu) localizate la nivelul limbului nazal si temporal. Marginea periferica a arcului este regulata pe cand cea centrala difuza. Arcul senil (gerontoxon) consta in aparitia bilateral a unor opacifieri inelare. Este asimptomatica si prezinta importanta clinica din puctul de vedere al diagnosticului diferential cu distrofiile evolutive. periferice ale stromei avand o latime de cca.Modificari involutive ale corneei Apar ca urmare a degenerescenteii senile aparute in general la persoane in varsta de peste 40 de ani. 1. Procesul incepe in partea superioara si inferioara a corneei progresand apoi sub forma de arc de cerc. incidenta ajungand aproape de 100 % la varstnicii de peste 80 de ani (s-ar putea spune ca e aproape fiziologic). Afectiunea poate aparea si secundar unor traumatisme sau inflamatii.Henle constituie proliferari localizate ale membranei Descemet avand aceasi structura cu aceasta. . situate la nivelul membranei Bowman si Descemet unde se produc rupturi. Corpii Hassall. In patogenie este implicata o predispozitie genetica la care se poate asocia o hiperlipoproteinemie fapt sustinut de evidentierea pe sectiuni la gheata a depozitelor lipidice in stroma corneeana cu predilectie si in cantitati mai mari in proximitatea membranelor Bowman si Descemet. 5 mm. 5 mm grosime desparte gerontoxonul de limbul scero-corneean. poligonale separate de zone clare. Intereseaza persoane in varsta de peste 40 de ani. Corneea farinata Vogt consta in aparitia predescemetic in stroma corneeana profunda a unor pete (depozite) mici de culoare gri bogate in lipofuscina. Trebuie diferentiat de arcul juvenil care apare in copilarie. Epiteliul nu este afectat. O zona de cornee transparenta de 0. Inelul alb limbic Vogt reprezinta o degenerescenta subepiteliala a colagenului manifestata prin aparitia la varstnici a unor formatiuni punctiforme. Apar ca niste proeminente spre camera anterioara situate la periferia corneei pe care o pot invada spre centru odata cu inaintarea in varsta ozazie cu care are loc si cresterea numarului acestora. Degenerescenta „ in piele de crocodil ” (crocodile shagreen) sau degenerescenta in mozaic Vogt consta in aparitia unor opacitati centrale.

ele se deschid cel mai adesea la nivelul foliculului pilos. Glandele sebacee sunt localizate la nivelul dermului. anexate foliculilor ciliari. cat si la nivelul pleoapei inferioare. atunci cand infectia este localizata la nivelul glandelor Meibomius. pielea pleoapei si membrana conjunctivala adiacenta prezinta o coloratie rosiatica (congestie) . evenimente precum. numarul glandelor sebacee este semnificativ mai crescut in regiunile corpului acoperite cu fire de par. dar exista si situatii in care. cand infectia este localizata la nivelul glandelor Zeiss. produsul glandelor sebacee are rolul de a lubrifia firele de par. orjeletul prezinta un. Sebumul este produsul de secretia al glandelor sebacee. Semne si simptome Pacientul prezinta la nivelul pleoapei. atingerea frecventa a pleoapelor cu mainile murdare sau nespalate (contaminate cu diversi patogeni). in absenta firelor de par – la nivelul preputului. de asemenea. o formatiune pseudo-tumorala. la nivelul areolelor mamare. aceasta secretie are o coloratie albicioasa si este semiconsistenta. dar si in randul indivizilor cu anumite debilitati mintale. Orjeletul prezinta doua forme clinice de boala: orjeletul extern. incidenta acestor infectii este crescuta in randul persoanelor care sufera de diabet zaharat. creioane pentru ochi). va favoriza in mod cert aparitia orjeletului. Leziunea evolueaza si ulterior. orjeletul poate fi confundat cu blefarita (infectie a structurilor palpebrale) . la nivelul labilor mici. Etiologia orjeletului este de origine bacteriana.Orjeletul (ulcior) Introducere Orjeletul este o infectie supurativa. o cauza certa nu poate fi identificata. . este vorba de inflamatia glandelor sebacee Meibomius si Zeiss. pot conduce la grefarea locala a unor infectii bacteriene suparatoare. de etiologie stafilococica. sau folosirea cosmeticelor pentru infrumusetarea ochilor (rimel. de dimensiuni apreciabile – uneori chiar de 6 mm. abcesul (colectia purulenta) va fi centrat de un cil palpebral. . sau la nivelul pleoapelor (glandele sebacee Meibomius) . exista si regiuni ale corpului uman. a glandelor sebacee aflate la nivelul pleoapelor. sebumul este format dintr-un amestec de acizi grasi si resturi ale celulelor secretoare. dar si flexibilitatea tegumentului. cap’’ asemanator cosurilor care apar la nivelul tegumentului facial) . in cele mai multe situatii. orjeletul mai este cunoscut si sub denumirile de "orgelet" sau "urcior". O blefarita care se cronicizeaza. si orjeletul intern. unde exista glande sebacee. de a asigura flexibilitatea firului de par. pe langa functia de lubrifiere. se produce abcedarea acesteia (in aceasta etapa. abcesele se pot deschide spontan. sebumul are si un rol foarte important in protectia tegumentului – rol antifungic si rol antibactericid. Din punct de vedere clinic. Orjeletul se poate manifesta atat la nivelul pleoapei superioare.

Senzatia de arsura oculara poate fi prezenta la unii pacienti. infectia se poate extinde la nivelul intregii cavitati orbitale. durere acuta localizata in regiunea palpebrala. de cele mai multe ori. In orjeletul extern. acesta se poate vindeca spontan. in cazul orjeletului intern. de obicei. deoarece colectia purulenta se localizeaza la nivelul glandelor sebacee tarsale. rezidual. Datorita localizarii sale profunde. In stadiile avansate de boala. tratamentul loca cu antibiotice nu se intrerupe si va fi realizat pana in momentul in care simptomatologia a dispartut complet. colectia purulenta este situata in vecinatatea marginii libere palpebrale. Exista si forme de infectie mai grave. Temperatura locala ridicata. poate fi favorizat daca se realizeaza indepartarea (epilarea) cililor care centraza colectia de puroi – se realizeaza astfel o mica portita pentru evacuarea puroiului. Topic. Mai pot fi aplicate local. Alte simptome prezente la pacientii cu orjelet – lacrimale abundenta. au existat si cazuri insotite de ascensiune termica (febra) si stare de rau general. dupa formarea abcesului. Drenajul colectiei purulente. Tratament In fazele incipiente ale bolii. kanamicina – antibiotice care sa aiba actiune eficienta impotriva stafilococilor. Durerea aparuta in cazul orjeletului intern este mult mai intensa. pot fi aplicate local comprese antiflogistice – cu toate acestea. daca inflamatia survine pe un teren imunitar tarat (diabet zaharat). Dupa ce abcesul a fost drenat. poate fi utilizata caldura uscata care se aplica local de cateva ori in decursul a 24 de ore. daca nu intervin alte complicatii. prin intensificarea circulatiei capilare. care se manifesta prin aparitia mai multor orjelete in acelasi timp. simptomele nu dispar intotdeauna. orjeletul abcedeaza dupa 72 de ore de la declansarea procesului inflamator. dupa eliminarea colectiei purulente. deoarece tarsul este o structura inextensibila – formarea colectiei purulente. orjeletul intern poate determina complicatii locale destul de grave. . leziunea va evolua catre fata posterioara a pleoapelor (fata posterioara a pleoapelor este acoperita de membrana conjunctivala) . sau la intervale regulate de timp. pot fi utilizate preparate (sub forma de coliruri sau unguente). se va forma o mica ulceratie care sangera foarte usor – data fiind buna vascularizatie a regiunii palpebrale (ulceratie = proces patologic. dupa eliminarea puroiului. cand inflamatia abia a debutat. orjeletul se poate vindeca fara sechele. abcesul evoluand catre tegumentul supraiacent. stimuland intens terminatiile nervoase de la acest nivel. acesta se va deschide spontan. care determina aparitia unei solutii de continuitate la nivelul tegumentelor sau mucoaselor. are rolul de a stimula formarea colectiei purulente (abcesului).sau pot fi drenate printr-o mica interventie chirurgicala. proces insotit de o pierdere de substanta) . care contin antibiotice – gentamicina.

va fi unul orizontal. o data la cateva luni de zile.un organism tarat este mult mai predispus la aparitia orjeletelor. tratamentul la domiciliu este suficient pentru pentru a asigura vindecarea orjeletului. Traiectul inciziei la nivel tegumentar.unguente cu tobramicina. atunci se recomanda administrarea de antibiotice pe cale sistemica – care binenteles sa fie eficiente impotriva stafilococului auriu implicat in etiologia orjeletului. In nici o situatie. de 250 mg – doza suficienta pentru a realiza profilaxia orjeletului. ralizate cu un sampon din gama celora folosite pentru copii. care pot amplifica si mai mult fenomenele iritative locale. daca boala evolueaza catre un flegmon palpebral (flegmon – inflamatie difuza a tesutului celular subcutanat). cu tetraciclina – administrata in doza zilnica de intretinere. Inciziile pentru drenajul colectiilor purulente se practica doar in clinicile de chirurgie generala sau oftalmologica. colectiile purulente nu vor fi fortate sa dreneze. Deoarece fardurile si cosmeticele pot fi contaminate cu stafilococ. Abcesele care nu se elimina spontan. care isi pastreaza eficienta impotriva stafilococului – ampicilina. Diabetul zaharat trebuie tinut sub control . de genul blefaritelor. daca incizia se realizeaza la nivelul membranei conjunctivale. Ochii pot fi protejati prin purtarea ochelarilor de soare. pot fi de un real folos – limitarea extinderii infectiei. prin compresiune digitala. oxacilina. vor fi evitate zonele aglomerate. De asemenea. daca leziunile sunt foarte dureroase. Pot fi utilizate urmatoarele antibiotice. cu toate acestea. De asemenea. Daca orjeletul recidiveaza frecvent. va fi evitata atingerea pleoapelor cu mainile murdare sau nespalate. daca statiile ganglionare regionale sunt marite de volum si dureroase (adenopatie regionala). se recomanda instituirea unui tratament de specialitate care sa fie sustinut prin administrarea de antibiotice. se va evita utilizarea lentilelor de contact sau a cosmeticelor pentru ochi. daca pleoapele sunt foarte tumefiate si impiedica vederea. De asemnea. . traiectul acesteia va fi unul vertical. unde exista o cantitate crescuta de praf si iritanti in aerul atmosferic. se recomanda ca incizia sa fie realizata in partea decliva a colectiei – pentru a favoriza drenajul acesteia. Pana la obtinerea vindecarii. abcesele dreneaza spontan. daca eliminarea de puroi nu dispare dupa cel mult 72 de ore. Daca abcesele sunt multiple. recidivele orjeletului pot fi stopate cu ajutorul vaccinarii antistafilococice. Spalaturile locale. fara alte complicatii. pot fi drenate cu ajutorul unor mici incizii chirurgicale. si caracterul ei evolutiv. in majoritatea cazurilor. care favorizeaza aparitia orjeletelor. De cele mai multe ori. trebuiesc tratate afectiunile oculare predispozante. Pe toata perioada tratamentului. acestea trebuiesc schimbate cu altele noi si sigilate. si indepartarea eficienta a secretiilor purulente. se poate institui un tratament de lunga durata. data fiind natura acestei infectii. eritromicina sau cloxacilina.

care se manifesta prin aparitia unor proeminente galbui mai ales in sectorul nazal al conjunctivei in apropierea limbului. ele pot fi excizate prin metode chirurgicale. Evolueaza fie spre stagnare fie spre invazia rapida a corneei. pot fi utilizate pentru instilatii. Daca insa este inestetic sau foarte mare se face excizie urmata aplicarea unei grefe conjunctive. boala este stagnanta (leziunile nu prezinta un caracter evolutiv) si se asociaza cu o crestere marcanta a colesterolului plasmatic (hipercolesterolemie). care produc mici ulceratii corneene constituie factori favorizanti in aparitia bolii. . praf. catre regiunea nazala. Trebuie facut diagnosticul diferential cu pseudopterigionul aparut in urma arsurilor conjunctivale si inflamatiilor conjunctivale cronice dar acesta nu este invadant si este insotit si de alte modificari ale conjunctivei. infiltratii cu corticosteroizi in asociere cu grefa de cornee lamelara si grefa de conjunctiva libera. Tratamentul se face adesea doar din ratiuni estetice si consta in extirparea formatiunii. Rareori capul pterigionului se poate maligniza.foarte frecventa la batrani. care se localizeaza la nivelul fantei palpebrale. Pterigionul Pterigionul este o afectiune bilaterala constand in aparitia unui pliu triunghiular cu baza spre conjunctiva nazala si varful spre cornee. Expunerea la fenomene iritative indelungate. coliruri ce contin corticosteroizi.Pinguecula Pinguecula este o degenerescenta elastoida a colagenului. Tratamentul In stadiile incipiente sunt indicate injectii subconjunctivale cu corticosteroizi. Daca apar inflamatii care treneaza si recidiveaza. radiatii ultraviolete. Aceste leziuni se datoreaza denaturarii structurilor colagenice. Pacientul prezinta o serie de formatiuni proeminente. Pterigionul invadeaza corneea prin vase de neoformatie formand un cap aderent la acest nivel. vant. pulberi etc. de culoare galbena. Recidivele (destul de frecvente) impun un tratament cu antimitotice. daca leziunile proeminente sunt suparatoare. fiind afectate in acelasi timp tesuturile subconjunctivale si regiunile superficiale ale sclerei.

. daca leziunea este de mari dimensiuni si inestetica. pseudopterigionul nu are tendinta de a invada structurile invecinate. curentii de aer. toti acesti factori vor conduce la aparitia unor ulceratii de mici dimensiuni la nivelul regiunii limbice. alegerea pentru tratament a unei tehnici chirurgicale care sa genereze doar cicatrici conjunctivale cu dispozitie orizontala. Pentru formele recidivante de boala. fie secundar unei inflamatii cu caracter acut sau cronic. leziunea va fi mai bine dezvoltata decat cea initiala. pot fi administrate local antimiotice (instilatii) . Adesea pterigionul poate recidiva – situatie in care. se manifesta cu predilectie in randul adultilor din mediul rural. fiind inconjurat de o zona gelatinoasa. Practic.===Completare(Dr. poate fi folosita metoda laserargon. in faze incipiente ale bolii se recomanda utilizarea injectiilor subconjunctivale cu corticosteroizi. de asemenea. Exista o serie de factori iritativi. leziunea evolueaza lent – ea se poate opri spontan din evolutie sau poate invada rapid corneea. urmatoarele elemente pot contribui la evitarea recidivelor – indepartarea tuturor factorilor iritativi care au favorizat aparitia pterigionului. radiatiile ultraviolete. Ulterior. iar la nivelul corneei membrana Bowman este inlocuita cu tesut hialin si elastic. atunci poate fi excizata chirurgical. purtarea de lentile fumurii si mai ales. se pot face infiltratii co corticosteroizi. sau se poate realiza o grefa de cornee lamelara sau perforanta. Pentru diagnosticul diferential al acestei afectiuni. care va invada corneea. Exista si posibilitatea ca pterigionul sa sufere o transformare maligna epiteliomatoasa. aceste ulceratii vor fi acoperite de o retea vasculara fina. trebuie avut in vedere faptul ca. pana catre regiunea centrala a acesteia. Tratamentul pterigionului se face functie de evolutia acestuia. cand vorbim despre pterigion. urmand ca apoi sa se realizeze o grefa de conjunctiva. diferite pulberi sau fumul. o alta metoda chirurgicala o reprezinta excizia cu keratoplastie lamelara sau perforanta. care vor contribui la aparitia acestei boli – microtraumatismele. de asemenea. Adrian Necula): Pterigionul reprezinta degenerescenta conjunctivei bulbare. trebuie exclus pseudopterigionul care apare fie secundar unei arsuri chimice (cu acizi sau baze). particulele de praf. vorbim despre degenerarea tesutului hialin si elastic – fibrele elastice sunt marite de volum si degenerate hialin. Pterigionul este aderent la cornee. Boala afecteaza ambii globi oculari. avasculara. orientat cu baza spre conjuntiva nazala si varful spre cornee. se prezinta ca un pliu de aspect triunghiular.

de mici dimensiuni. de etiologie stafilococica. Din punct de vedere histologic. care nu a drenat suficient. formarea granulomului inflamator. a glandelor sebacee aflate la nivelul pleoapelor glandele sebacee Meibomius si Zeiss) . Salazionul nu numai ca se poate constitui in urma prezentei leziunilor tegumentare descrise mai sus. creasta de cocos’’ al leziunilor. salazionul se manifesta sub forma unei formatiuni chistice de mici dimensiuni (tumoreta benigna). Aspectul de. . acneea rozacee – afectiune a tegumentului. salazionul este o reactie inflamatorie granulomatoasa cronica. si chiar celule epiteliode. dermatita seboreica – afectiune cutanata. plasata in grosimea pleoapei. care apare in urma obstructiei canaliculelor excretorii glandulare – se manifesta prin aparitia unor formatiuni chistice tumorale (benigne). cu determinism imunitar-alergic. celule gigante. leziunile pot fi decelate foarte usor cu ochiul liber – salazionul extern. sistemul imunitar va recunoaste sebumul ca fiind o substanta straina si va declansa local. Blefarita – inflamatia acuta sau cronica a marginilor pleoapelor. caldura locala). care apare datorita existentei unor disfunctii sau leziuni ale glandelor sebacee sau pilosebacee. si prezenta unor leziuni maculo-eritematoase localizate la nivelul regiunilor anatomice bogate in glande sebacee. dar se poate forma si prin transformarea granulomatoasa a unui orjelet care nu s-a vindecat complet – frecvent este vorba de un orjelet intern. sau pot lipsi cu desavarsire. In cele mai multe cazuri. Semnele inflamatorii locale sunt de slaba intensitate (roseata. leziunea granulomaotasa este localizata catre regiunea conjuntivala a pleoapelor – salazion intern – caz in care fata posterioara a pleoapelor se prezinta congestionata si usor edematiata. acneea rozacee si dermatita seboreica reprezinta factori ce favorizeaza aparitia salazionului. Salazionul apare ca urmare a blocarii canalului de excretie al glandelor sebacee – acest eveniment va conduce la acumularea secretiilor sebacee. in care exista o arie centrala ce contine macrofage. eozinofile. apare atunci cand formatiunea evolueaza la nivelul . inconjurate de limfocite activate) . spre fata anterioara a pleoapei. stagnarea secretiilor favorizeaza aparitia reactiilor inflamatorii. Shalazionul apare cel mai adesea dupa orjelet (orjeletul este o infectie supurativa. cel mai adesea de etiologie microbiana (granulom – reactie inflamatorie. Daca salazionul are o dezvoltare superficiala. situate pe marginea pleoapelor. Semne si simptome Din punct de vedere clinic. in acesta moment. o reactie inflamatorie complexa. caracterizata prin absenta leziunilor veziculare. presupune participarea unui numar considerabil de celule – limfocite.Salazionul (Chalazionul) Salazionul reprezinta o inflamatie cronica a glandelor sebacee Meibomius. Blefarita.

Astigmatismul reprezinta o complicatie a salazionului care apare si se dezvolta la nivelul pleoapelor superioare (astigmatism – o disfunctie a dioptrului ocular. Inciziile. pentru inciziile efectuate pentru abordul tegumentar al formatiunilor chistice (salazion extern). lumina nu va mai fi focalizata intr-un singur punct la nivelul retinei. sangerarile pot fi prevenite daca regiunea incizata este clampata cu o pensa speciala. De asemenea. este bine ca aceste unguente sa contina si un corticosteroid – cortizon. induratii ce sunt sensibile la palpare. care se dezvolta la nivelul pleoapei superioare. trebuiesc tratate celelalte patologii. deoarece produce necroza tesuturilor afectate. care favorizeaza aparitia salazionului . Se va evita ducerea mainilor murdare si contaminate la ochi. glandele sebacee trebuiesc indepartate complet. pentru o mai buna vindecare. Daca este necesar. efectuate pentru inlaturarea salazioanelor dispuse catre fata conjunctivala a pleoapelor (salazion intern). putem enumera urmatoarele doua patologii: celulita palpebrala si flegmonul palpebral.marginilor libere palpebrale. se recomanda evitarea zonelor aglomerate. . Ca si in cazul orjeletului. generat ca urmare a declansarii unei reactii inflamtorii locale) . apare ca urmare a existentei unui defect de curbura al corneei sau cristalinului. Dintre complicatiile infectioase ale salazionului. traiectul se sectiune va fi unul orizontal. acneea rozacee si dermatita seboreica. uneori bine delimitate. flegmonul este o inflamtie grava. leziunile tumorale se pot vindeca mai rapid. cu un unguent ce contine antibiotice. Tratament Salazioanele de mici dimensiuni se pot vindeca spontan. pentru a grabi vindecarea. Plagile chirurgicale se panseaza pentru a preveni hemoragiile. Celulita reprezinta este o inflamatie localizata la nivelul tesutului celular – se manifesta sub forma unor induratii. vor avea un traiect vertical. leziunile pot fi injectate cu un corticosteroid (leziunea este un granulom. precum si contactul cu prosoapele sau batistele murdare. chirurgia salazionului prezinta pericolul aparitiei unor sangerari abundente (data fiind buna vascularizatie a pleoapelor) . si care se pot asocia cu nevralgii persistente. se poate interveni chirurgical pentru excizia acestora. Astigmatismul apare datorita compresiunii exercitate asupra corneei. Pentru a preveni recidiva salazionului. de catre salazionul voluminos. in care aerul atmosferic este incarcat cu pulberi alergizante.blefarita. aplicatii urmate de masarea usoara a zonelor tumefiate. daca pacientul realizeaza aplicatii locale zilnice. iar conturul obiectelor va fi perceput deformat) . Daca leziunile tumorale sunt de marimi considerabile. De asemenea. pe unul dintre meridiane. pot fi realizate aplicatii cu unguente ce contin antibiotice. pot fi utilizate doar batistele de unica folosinta. Flegmonul este o inflamatie difuza a tesutului celular subcutanat sau a tesutului conjunctiv de la nivelul unui organ. de unde rezulta ca.

gustativ. tactil). se va renunta la purtarea lentilelor de contact. corpii geniculati externi si radiatiile Gradiolet) si . Sindroamele psihovizuale sunt produse de afectarea ariilor corticale vizuale secundare 18 (parastriata) si 19 (prestriata). Agnozia vizuala totala consta in imposibilitatea recunoasterii unui obiect cu ajutorul vederii ci doar prin celelate simturi (tactil.unul intermediar –caile optice (nerv optic. ticuri verbale. complicatie a shalazionului intern. infectii. Pentru obiectivarea acesteia se foloseste testul “figurilor celebre” adica se ia o revista si i se cere pacientului . Imaginea corticala a unui obiect variaza de la un individ la altul in functie de experienta sa de viata si starea psihica. degenerescente senile. miros. culoare etc) in conditiile pastrarii integritatii cailor senzoriale (glob ocular). tumori. bandelete optice. tulburari circulatorii careproduc in timp atrofii ale tesutului cerebral. daca salazionul evolueaza catre fata posterioara a pleoapei (salazion intern). Acestea au rol in interpretarea mesajului vizual la care contribuie si informatii obtinute prin intermediul celorlalte simturi (olfactiv. chiasma. olfactiv. salazionul nu produce durere in regiunea palpebrala. deoarece cresterea formatiunilor chistice este destul de lenta. Sindroame psihovizuale Analizatorul vizual este alcatuit din trei segmente: unul periferic senzorial –globul ocular. si pana la obtinerea vindecarii complete.unul central –centrii corticali (aria vizuala primara 17 si ariile vizuale secundare 18 si 19. cel mai frecvent. Salazionul poate deveni destul de suparator. Agnoziile partiale au urmatoarele forme: a) agnozia pentru fizionomii sau prosopagnozie bolnavii identifica persoanele numai dupa voce. auditiv.Pe toata perioada tratamentului. intoxicatii. Se impart in sindroame de deficit si sindroame de excitatie. In etiologie sunt implicate traumatisme cerebrale. auditiv. 1) Sindroamele de deficit Agnoziile vizuale se definesc ca fiind anomalii ale perceptiei vizuale (sau doar a anumitor caractere ale perceptiei-forma. . Oricare segment poate fi afectat de procese patologice ducand la manifestari clinice distincte. gustativ) si este sinonima cu cecitatea psihica. alte detalii dar nu prin vedere. atunci poate afecta functia vizuala – astgmatism.

tulburari de orientare: acientul nu se poate orienta in camera. 2) Sindroame de excitatie Sindroame de excitatie pot fi grupate in trei categorii: a) Metamorfopsiile sunt reprezentari vizuale deformate din punct de vedere al marimii. adesea prin miscari ale capului. f) apraxia oculara consta in imposibilitatea de a urmari cu privirea obiectele. in ciuda motilitatii oculare pastrate. flori). patrat. nu se poate imbraca sau deschide usaaspect pseudodemential. b) agnozia pentru obiecte cuprinde agnozia pentru culori (imposibilitatea de alege culorile si de a le asocia cu un obiect) si agnozii pentru imagini consta in imposibilitatea de a recunoaste un obiect desenat c) agnozia pentru simboluri se poate manifesta pentru elemente geometrice (cerc.tulburari de localizare: pacientul vede si recunoaste obiectul dar nu poate aprecia directia si distanta iar daca este pus sa-l deseneze nu poate deoarece nu are o reprezentare completa a acestuia . Alexia poate fi izolata sau asociata cu afazia (imposibilitea de a vorbi datorita unor leziuni centrale) sau alte tulburari de citire. Pentru punerea unui diagnostic corect sunt necesare: -anamneza amanuntita pentru aflarea conditiilor in care apare simptomatologia -examen oftalmologic complet pentru relevarea starii de integritate anatomica a globului ocular -examen neurologic pentru evidentierea tuturor tulburarilor de perceptie -investigatii paraclinice pentru obiectivarea leziunilor organice suspicionate (radiografie . Pot fi elementare – fotopsii (strafulgerari) sau complexe (personaje. alterari ale culorilor. ). . fotbalistul lui preferat etc) astfel e pus in situatia de a nu putea folosi celelate simturi. Deplasarea de la un obiect la altul se face greoi. Clinic se prezinta sub forma unor sindroame : . d) agnozia spatiala consta in pierderea capacitatii de localizare in spatiu a obiectelor. triunghi etc) sau pentru cuvantul scris caz in care se denumeste alexie (bolnavul nu poate citi). b) Halucinozele sunt tulburari senzoriale de scurta durata constand in reprezentari fara obiect.sa identifice o persoana foarte cunoscuta pe care ar trebui s-o cunoasca (presedintele republicii. masa. Asociaza frecvent ameteli si tulburari de orientare temporo spatiala. Pacientul este constient de aceasta si nu prezinta stari psihopatice si alterari ale constientei. animale. Se asociaza cu tulburari ale simtului spatial si ale atentiei vizuale. . etc. numarului. scriere si vorbire.agnozia corporala: pacientul nu poate distinge dreapta de stanga si nici anumite parti componente ale corpului sau. c) Halucinatiile vizuale sunt de asemenea reprezantari fara obiect real (formate in lipsa oricarui stimul exterior) dar de care pacientul nu este constient.agnozia spatiala unilaterala pacientul nu poate identifica obiectele aflate intr-o jumatate a campului vizual e) apraxia vizuala pacientul nu poate desena din memorie un obiect simplu (scaun.

O varietate de factori pot cauza sau contribui la aceasta problema. Tratamentul se indreapta catre afectiunile primare si este medical sau chirurgical in functie de caz Sindromul ochi uscat Sindromul de ochi uscat reprezinta pierderea sau reducerea abilitatii normale a ochiului de a produce lacrimi. flegmonul nu are tendinta la limitare (infectia difuzeaza) .de craniu. care pot aparea la nivelul pleoapelor – manifestarile clinice sunt similare cu situatiile in care supuratiile au alta localizare decat cea oculara. oricare solutie de continuitate aparuta la nivel palpebral.flegmonul si abcesul palpebral Supuratiile palpebrale reprezinta alte tipuri de infectii acute. s. electroencefalograma. aceste infectii sunt produse de infectia cu stafilococul auriu hemolitic. Inaintarea in varsta . In cele mai multe cazuri.Un mediu uscat Supuratiile palpebrale . pilulele anticonceptionale. analgezicele si anti-inflamatoarele Efort ocular datorat cititului sau lucrului pe computer . in absenta necrozei. In majoritatea cazurilor. Flegmonul palpebral Flegmonul pleoapei reprezinta o supuratie difuza – inflamatie acuta a tesutului celular. flegmonul este produs de infectia cu streptococ. computer tomografie. rezonanta magnetica nucleara. infectia se dezvolta de obicei la nivelul tesutului celular subcutanat sau la nivelul interstitiilor conjunctive. . Este una din cauzele cele mai frecvente pentru care se merge la un consult oftalmologic. favorizeaza inocularea acestui patogen.eventual examen psihiatric daca exista sa zicem o etiologie dubla (psihica si organica).Medicamentele. diureticele. inclusiv antistaminicele. angiografii. ) . a.

necroza a tendoanelor musculare. iar in plaga se constata formarea puroiului si aparitia proceselor de necroza tisulara. procesul necrozant disloca formatiunile anatomice regionale. daca nu se intervine in acest moment. atunci cand procesul inflamator are o localizare superficiala (tesutul celular subcutanat). intepatura) – de asemenea. de asemenea. care la apasare devine dureroasa. la debut. care se formeaza ca urmare a distructiilor tisulare generate de anumiti microbi sau paraziti. Infectia se poate extinde cu usurinta la nivelul intregii orbite. flegmonul se poate vindeca. Dupa aproximativ o saptamana de evolutie. pacientul prezinta febra ridicata si frison.si mult mai rar de infectia cu stafilococ sau anaerobi. Simptomatologia abceselor depinde in mare parte de localizarea acestora. . lasand puroiul de culoare verde sa se scurga impreuna cu multiple fragmente din tesutul necrozat. anorexie. Abcesul palpebral Abcesul reprezinta o infectie acuta. Starea generala a pacientului se mentine in continuare grava. durerile locale se accentueaza. frison. superficial se observa prezenta unei impastari difuze a tegumentelor. conducand astfel la aparitia flegmonului orbitopalpebral. apare edemul inflamator (plaga minima. Abcesul mai este cunoscut si sub denumirea de. fanta palpebrala nu mai poate fi deschisa (pacientul nu mai poate deschide ochii) . Starea generala a pacientului este afectata. Intr-o prima faza. escoriatie. sau chiar la patrunderea procesului septic in interiorul anumitor articulatii. In utlima faza de evolutie. insa vor ramane in urma cicatrici vicioase si chiar sechele functionale. flegmonul dezvolta procese de necroza locala. flegmon circumscris. Dupa cateva zile de la inoculare. . si contribuie la aparitia unor grave complicatii – hemoragii (datorita lezarii vaselor regionale). Daca procesul inflamator este localizat difuz. pacinetul prezinta in continuare febra ridicata. se constata prezenta limfangitei lezionale si a adenopatiei regionale. In cele mai multe situatii. care se poate localiza inclusiv la nivel palpebral – este o colectie purulenta bine delimitata. semne locale inflamatorii se accentueaza. Datorita accentuarii progresive a edemului. abcesele sunt provocate de infectia cu stafilococ sau streptococ – insa oricare alt agent piogen poate conduce la aparitia unor astfel de colectii purulente. tulburari digestive. la locul de inocularea al microbilor. Daca pana acum nu s-a intervenit chirurgical pentru drenajul colectiei purulente. iritabilitate nervoasa – starea generala a pacientului este vizibil afectata. pleoapele sunt vizibil edematiate si congestionate. iar tegumentul lor este cald si capata un aspect lucios. Raspandirea regionala a infectie se datoreaza implicit virulentei crescute a patogenilor implicati in aparitia ei. Atunci cand flegmonul se localizeaza la nivel palpebral. pielea supraiacenta focarului inflamator se decoleaza. insa simptomatologia diminua in intensitate. si se sfaceleaza. viata pacientului este in pericol. abcesul poate fi diagnosticat cu usurinta.

pacientul resimte o senzatie de tensiune pulsatia – in timp ce durerea diminua in intensitate. evacuarea si drenajul colectiei purulente. De obicei. atunci se recomanda aplicarea de comprese imbibate cu solutii antiseptice (rivanol) . iar centrul leziunii devine rosiatic. semnele locale se modifica – edemul periferic se accentueaza. Tratament Supuratiile palpebrale vor fi tratate cu chimioterapice (antibiotice) administrate pe cale sistemica: penicilina. Daca puroiul este corect evacuat prin drenaj chirurgical. se constata cresterea numarului de leucocite – sugestiva pentru existenta unui proces inflamator in organism.Pacientul acuza durere locala si impotenta functionala. Daca colectia purulenta nu este evacuata chirurgical. Dupa formarea puroiului. Abcesul palpebral este stadiul evolutiv care urmeaza dupa flegmon. la palparea pleoapelor poate fi pus in evidenta semnul fluctuentei. Daca se palpeaza leziunea. . poate fi identificata leziunea prin intermediul careia s-a produs inocularea patogenilor. curba termica a pacientului respectiv prezinta un caracter oscilant. acesta este si motivul pentru care. cu cat regiunea palpebrala este mai solicitata. pleoapele sunt tumefiate si foarte congestionate. asa cum am mai amintit. dupa cateva zile leziunea se cicatrizeaza favorabil. abcesul poate fistuliza spontan – fistulizarea se realizeaza prin intermediul unor orificii de mici dimensiuni. se constata prezenta semnului de fluctuenta – acest semn confirma colectarea locala a puroiului. dozele de antibiotic se adapteaza functie de gravitatea infectiei. Pacientul poate prezenta febra usoara. ca oricare alt abces. Dupa aproximativ doua zile. in sangele periferic. in lipsa interventiilor chirurgicale. se procedeaza si la evacuarea acesteia. ampicilina sau oxacilina. abcesul se cronicizeaza. In momentul in care apare fluctuenta (semn de localizare a colectiei purulente) se procedeaza la incizarea. care nu sunt suficiente pentru drenajul intregii cantitati de puroi. Fluctuenta este un semn caracteristic pentru oricare colectie lichidiana. cu atat mai intensa este senzatia dureroasa. abcesul palpebral poate fistuliza spontan. leziune ce va fi inconjurata de o discreta zona edematiata. local. in momentul in care colectia purulenta este diagnosticata. Daca infectia nu este inca localizata.

fenomen ce impidica ocluzia palpebrala. In patologia oculara. cu ajutorul unor ligamente – interne sau externe – care le ancoreaza la nivelul rebordului orbitar. atata timp cat scheletul palpebral detine o anumita rigiditate . cum este si cazul pleoapelor. La nivelul fetei lor posterioare. de integritatea structurilor tarsale si de integritatea septului orbitar (tarsul si septul orbitar alcatuiesc impreuna scheletul pleoapei) . Pleoapele pot fi mentinute in pozitie normala. sau rolul de a sustine anumite organe. fie afecteaza componenta tarsala. si blefarospasmul. se va repercuta implicit asupra functionalitatii oculare – acesta este si motivul pentru care aceste tulburari trebuiesc tratate cu seriozitate si corectate pe cat posibil chirurgical. Ptoza palpebrala apare datorita disfuctiei importante a muschiului ridicator al pleoapei superioare. dar si datorita disfunctiei muschiului trasal Muller. deasupra limbului superior si inferior. este de la sine inteles ca orice tulburare de pozitie si miscare a pleoapelor.Tulburarile de statica si motilitate palpebrala Pleoapele sunt mentinute in pozitia lor fiziologica. Tulburarile de statica palpebrala apar in cadrul anumitor patologii oculare care. . Tulburarile de motilitate palpebrala se pot manifesta sub forma a patru entitati clinice distincte – ptoza palpebrala (este vorba de ptoza = caderea. Si nu in ultimul rand. Lagoftalmia se datoreaza paraliziei nervului facial. Ligamentele palpebrale se afla dispuse in prelungirea celor doua structuri tarsale. sindromul retractil palpebral. blefarospasmul – o tulburare de motilitate palpebrala produsa de contractia anormala si involuntara a muschiului orbicular. fie afecteaza componenta septala din structura scheletului pleoapei. ce are rolul de a fixa componentele unei articulatii (ligamente articulare). pleoapele se sprijina pe polul anterior al globului ocular. exista doua tipuri de tulburari ale staticii palpebrale: entropionul si ectropionul – ambele disfunctii avand grave repercursiuni functionale si de ordin estetic. determinand astfel vizualizarea unei benzi sclerale de latime variabila. lagoftalmia paralitica. pe care le fixeaza la nivelul scheletului osos orbitar. prin intermediul membranei conjunctivale palpebrale.rigiditate care depinde intotdeauna. Sindromul retractil palpebral consta in retractia marginilor pleoapelor. in cazul de fata vorbim despre existenta unor ligamente suspensoare. Ligamentul este o bandeleta fibroconjunctiva. Deoarece pleoapele au un rol foarte important in protectia polului anterior al globului ocular. pleoapei superioare).

Hemangiomul coroidei . hemangiomul si melanomul malign. Afectiunea apare aproape intotdeauna in cadrul sindromului de angiomatoza encefalotrigeminala SturgeWeber-Krabbe.tumora situata profund. plamanii si vertebrele. afectarea campului vizual.stadiul de exteriorizare se manifesta clinic prin aparitia exoftalmiei. congestie perikeratica. . Pentru punerea unui diagnostic corect sunt necesare: . Se dezvolta in majoritatea cazurilor pe nevi preexistenti. Tumora se prezinta ca o masa neagra-cenusie sub retina decolata.Ecografia ajuta la aprecierea dimensiunilor si clasificarea tumorilor.Tumorile coroidei Teoretic absolut orice fel de celula care inra in alcatuirea coroidei poate prolifera anormal dand nastere unei tumori benigne sau maligne. Apare in general dupa varsta de 50 ani afectand in mod egal ambele sexe. . ecografie). Ecografia si biomicroscopia sunt necesare evidentiind atat vascularizatia retinei cat si a tumorii. La examenul fundului de ochi apare sub forma unor pete pigmentare subretiniene de culoare cenusie cu marginile sterse. . Simptomatologia cuprinde scaderea acuitatii vizuale. Explorarile paraclinice necesare sunt ecografia si angiografia fluoresceinica. poate fi sediul metastazelor diferitelor cancere.stadiul incipient este asimptomatic foarte mult timp. Clinic apar modificari ale campului vizual. Tumorile coroidiene sunt: nevul coroidian (melanom benign).stadiul de metastazare duce foarte rapid la exitus. Nevul coroidian numit si melanom benign este o afectiune de natura congenitala cu frecventa crescuta dar complet asimptomatica.Examenul oftalmoscopic evidentiaza decolarea de retina si prezenta planului dublu vascular (retinian si tumoral). diagnosticul diferential trebuie facut cu nevul coroidian. In vecinatatea leziunii pot aparea proliferari ale epiteliului pigmentar retinian. distorsiunea imaginilor.stadiul de glaucom secundar apare mai tarziu dar uneori poate fi chiar primul simptom al melanomului. . in spatiul subretinian care histologic se prezinta sub forma unui angiom cavernos cu spatii vasculare pline cu sange. Tumora nu creste in dimensiuni in timp si in foarte putine cazuri degenereaza malign totusi se recomanda supravegherea la intervale regulate de timp (fotografiere. Obiectiv se constata o proeminenta lenticulara care ridica usor retina printr-un transsudat. dar si dupa inflamatii oculare sau traumatisme. paraliziilor oculare si aparitia tumorii prin sclerotica subtiata. hipermetropie progresiva. Deasemenea coroida.in stadiul de decolare de retina aceasta proemina in vitros datorita cresterii tumorii. scotom central. sediile cele mai frecvente sunt ficatul. Se produce datorita cresterii tensiunii oculare produsa de cresterea tumorii care impiedica scurgerea umorii apoase la nivelul trabeculului. exoftalmia. Melanomul malign coroidian este o afectiune rara dar cea mai frecventa tumora maligna oculara. . fiind foarte bine vascularizata. Evolutia clinica a tumorii urmeaza cinci stadii: . Tulburarile de vedere care apar mai ales in localizarea posterioara sunt: fosfene. metamorfopsii. .

chimio. In cazul metastazelor hepatice unice se practica embolizarea vascularizatiei metastazelor sau indepartarea chirurgicala a acestora. Ochiul enucleat nu se protezeaza pentru a nu masca posibilele recidive. leucemii (coroida sufera un proces infiltrativ difuz mai ales la nivelul polului posterior). unice sau multiple. aur. bine vascularizate. Tratamentul difera in functie de gradul invaziei locale si metastatice precum si de afectarea uni sau bilaterala. fotocoagulare. De obicei apar in stadiile finale ale bolilor de baza dar se poate incerca iradiere localizata cu cobalt. limfadenopatie preauriculara. Produc decolarea exudativa a retinei ceea ce determina pierderea vederii. . Leziunile tegumentare se localizeaza cu predilectie la nivel palpebral – o treime dintre cazuri vor fi insotite de leziuni corneene. hepatice. tegumentul inconjurator este congestionat si eritematos.Tomografia computerizata axiala indica intinderea extrasclerala. infectia apare in cele mai multe cazuri dupa autoinocularea virusului.si radioterapie. osoase. Apar ca proeminente alb-galbui. In cazul extensiei extrasclerale se practica exenteratia in asociere cu imuno-. Pot avea ca punct de plecare cancere pulmonare.Punctia-biopsie coroidiana translerala este absolut necesara pentru diagnosticul de certitudine (examen histopatologic) RMN pentru evidentierea posibilelor metastaze Prognosticul melanomului malign este unul sumbru datorita capacitatii mare de metastazare. La nivelul pleoapelor. Tratament . Posibile complicatii ale vaccinei – celulita orbitara. In formele bilaterale se enucleaza ochiul cel mai afectat si se pastreaza celalalt. perioada de incubatie a infectiei este de maxim 10 zile. pacientul prezinta una sau mai multe pustule – vezicule cu continut purulent. Pentru tumorile de dimensiuni mai mari se face enucleatia globului ocular asociata si precedata de radioterapie. iridiu. Profilaxia sau cel putin depistarea in stadiu incipient presupune supravegherea nevilor coroidieni. fara sechele functionale sau estetice. vindecandu-se in majoritatea cazurilor. Vaccina Vaccina este o boala infectioasa produsa de catre virusul vaccinei. In cazul tumorilor mici se practica tumorectomia sau tratament conservator prin iradiere cu protoni. plasarea placutelor radioactive (rutheniu. Metastazele coroidiene sunt favorizate de vascularizatia bogata a coroidei. din sfera genitala. boala evolueaza pe o perioada de maxim 10 zile. de obicei. Spre deosebire de tumorile primare acestea sunt bilaterale si nepigmentate. conjunctivita purulenta. iridiu. iod) pe sclera.

precum – nevrita optica. virusul ramane cantonat la nivelul organismului si are capacitatea de a se reactiva dupa perioade foarte lungi de timp. durere intensa si parestezii – simptomatologia se dispune in regiunea pleoapei afectate. . Membrana conjunctivala si corneea pot fi si ele afectate de catre infectia cu virusul varicelo-zosterian. transmiterea virusului se face pe cale aeriana. in regiunea fruntii si la nivelul tegumentului regiunii cefalice (capului) . Pacientul acuza o intensa senzatie de arsura. De asemenea. Vitaminele de grup B pot fi administrate cu succes. medicamente cu efect antiviral – comprimate ce contin aciclovir. Tegumentul afectat este eritematos si prezinta o serie de vezicule cu continut clar. apoi. veziculele se vor usca si dupa exfoliere vor forma mici godeuri (godeu – depresiune de mici dimensiuni a tegumentelor) . poate fi utilizata imunoglobulina vaccinala. Zona zoster oftalmica Zona zoster oftalmica este generata de catre infectia cu virusul varicelo-zosterian = patogen infectios din genul Varicellavirus. avand in vedere faptul ca infectia virala afecteaza mai ales structurile nervoase periferice. continutul veziculelor se modifica ulterior. care produce varicela si zona zoster. Leziunile se pot suprainfecta cu agenti piogeni. virusul varicelo-zosterian afecteaza ramura oftalmica a nervului cranian trigemen (nervul V cranian) . Infectia poate genera o serie de complicatii. vasculite sau paralizii ale nervilor oculomotori. imunoglobulinele pot fi administrate local sau pe cale sistemica. vor fi administrate precoce. topic pot fi aplicate pudre sau solutii cu antiseptice – se recomanda utilizarea antisepticelor pana cand se obtine uscarea leziunilor.Pentru tratamentul vaccinei. pot fi utilizate si unele antibiotice care au si efect antiviral: rifampicina si griseofulvina. Pe cale generala. Tratament Pentru tratamentul zonei zoster. crustele pot fi indepartate cu ajutorul solutiilor emoliente antiseptice si cu ajutorul solutiilor keratolitice (acid boric sau acid salicilic) . preparata din serul indivizilor anterior vaccinati. La nivelul globului ocular.

stafilomul Sarpa si protruzia congenitala Von Ammon. irisul si mai rar corneea. Modificarile de culoare pot apare izolate ca in cazul melanosis oculi si nevului Ota sau in cadrul unor sindroame determinate de tulburari ale metabolismului tesutului conjunctiv ca in cazul sindromului sclerelor albastre. de multe ori.Afectiuni congenitale ale sclerei Pot fi impartite in doua categorii si anume: afectiuni legate de grosimea sclerei si afectiuni legate de culoare. Stafilomul posterior din miopia forte (stafilomul Sarpa) provoaca subtierea sclerei la nivelul polului posterior si in segmentul dintre ecuator si insertia muschilor drepti. Buftalmia se manifesta prin cresterea diametrului anteroposterior al globului ocular si a diametrului corneei ceea ce provoaca hipertensiune oculara. La nivel scleral se prezinta sub forma de puncte. coroida. Sindromul sclerelor albastre apare in diferite sindroame produse de tulburari ale metabolismului tesutului conjunctiv si osos sau de aberatii cromozomiale avand ca manifestare clinica comuna printre altele si aspectul albastru al sclerelor. pete sau plaje in nuante de albastru. Clinic se traduc prin modificari de volum ale globului ocular. Protruzia congenitala Von Ammon Sclera este subtiata si captusita doar de o foita retiniana aplazica. In timp poate evolua spre ruptura maculara si dezlipire de retina Afectiunile legate de culoare Pot apare prin doua mecanisme si anume: difuziunea luminii ce traverseaza sclera a carei structura e modificata si acumularea de pigment. Sub actiunea acesteia sclera se subtiaza. sclera. Melanosis oculi sau melanoza oculara congenitala benigna Bourquin are caracteristic doua aspecte histologice: prezenta unui numar crescut de melanocite normale si dispunerea in gramezi a melanocitelor puternic pigmentate la nivelul tesuturilor sclerale si episclerale. situate preecuatorial cu conjunctiva supraiacenta normala. Leziunea pune doar probleme estetice. Afectiunile legate de grosimea sclerei Apar in buftalmie. grasimea periorbitara si teaca nervului optic. Coloratia . Pigmentarea intereseaza conjunctiva. Aceste afectiuni. Exista insa si o pigmentare fiziologica numita melanoza stromala fiziologica a sclerei care apare la persoanele cu iris pigmentat in special la africani. Se prezinta sub forma de placarde sclerale maronii. Nevul Ota ocupa o suprafata foarte intinsa cuprinzand teritoriul cutanat inervat de primele doua ramuri ale trigemenului. De aceea gravitatea simptomatologiei variaza de la inestetic pana la scaderea sperantei de viata. capata o nuanta albastruie si este predispusa la rupturi chiar la cele mai mici traumatisme. anumite membrane oculare si chiar pavilionul urechii si mucoasa orala. Atitudinea terapeutica este cea de supraveghere deoarece rata malignizarii este mare. prezinta importanta nu atat din punct de vedere al afectarii oculare in sine care adesea este benigna si inconstanta cat mai ales din punct de vedere al afectarii asociate altor organe. gri pana la negru. neregulate.

sclere albastre (in toate nuantele) . Pentru multi pacienti simptomatologia este saraca astfel ca raman adesea nediagnosticati. toxice. megalocornee. musculatura atrofiata. sindromul Marfan. . factorilor alimentari. atrofice si echimoze). Tratamentul poate fi medical si chirurgical si se adreseaza in principal afectiunilor de baza. s. hiperlaxitate ligamentara. Diagnosticarea corecta si orientarea terapiei presupune o abordare interdisciplinara asociind examenul oftalmologic cu cel cardiologic. sferofachie. sindromul Ehlers-Danlos. surditatea este elementul cel mai inconstant si tardiv. anomalii cardiovasculare (cele mai grave). hipofosfatezemia. In mod inconstant poate asocia si anomalii dentare. Manifestarile clinice cuprind semne de afectare cutanata (aspectul de hiperextensibilitate – cutix laxa. cataracta congenitala. striuri angioide retiniene. miopie. s. a. sclere albastre si nefrocalcinoza care conduce adesea la deces. Maladia Lobstein sau "boala oaselor de sticla” este o boala ereditara transmisa autosomal dominant caracterizata clinic de triada clasica: . sindromul Albright II. cataracta congenitala. cifoscolioza si semne de afectare oculara (decolare de retina. colobom irian asociaza si extremitati lungi.fragilitate osoasa severa manifestata prin fracturi cvasispontane ce afecteaza cu predilectie diafizele oaselor lungi ale membrelor inferioare. d. mai rar poate asocia si miopie. . Hipofosfatezemia este o boala ereditara severa cu transmitere recesiv autosomala produsa de mutatii la nivelul genelor care codeaza fosfatazele alcaline. Se manifesta clinic prin multiple malformatii scheletice insotite adesea de fracturi ale oaselor lungi. Semnele clinice sunt expresia unui deficit enzimatic implicat in procesul asamblarii precolagenului. m. a. stomatologic. escare. ) si intarzierea aparitiei complicatiilor (in principal cardiovasculare) care pot pune in pericol viata pacientilor. Sindromul Marfan este o boala autosomal dominanta care se manifesta prin sinteza unui colagen cu structura alterata. embriotoxon. genetic. edentatie totala precoce. Aceste afectiuni sunt: maladia Lobstein. Sindromul Ehlers-Danlos numit si fibroplazia elastica generalizata este afectiune transmisa autosomal dominant care afecteaza cu predilectie sexul masculin. afectare articulara mergand pana la dislocatii ale soldului. Urmareste evitarea factorilor de risc (traumatismelor. cifoscolioza. Anomaliile oculare constand in sclere albastre.albastra este data de vizibilitatea prin sclera translucida a uveei. sclere albastre).

de nerv optic). Se produce datorita lipsei fuziunii sau fuziunii incomplete a mugurilor embrionari palpebrali. Este o anomalie transmisa autosomal dominant destul de frecventa (2-5% din populatie). cu lipodermoidul limbului sau cu alte malformatii faciale luand forma sindromului Goldenhar si Franceschetti. superioara si respectiv inferioara. anomalii ale marginilor libere ale pleoapelor. unghiurile palpebrale parand sudate. .Blefarofimoza se manifesta prin imposibilitatea deschiderii complete a fantei palpebrale. cu directie verticala care acopera unghiul intern. . Tratamentul chirurgical consta in apropierea si sutura plan cu plan a marginilor colobomului in coloboamele mici si inlocuirea tesuturilor lipsa in coloboamele intinse. Microblefaria este o anomalie caracterizata prin pleoape de dimensiuni mai mici dar de structura normala. keratoconjunctivita de expunere. Atunci cand afecteaza treimea medie si are o intindere mare provoaca lagoftalmie. Polul anterior al ochiului este acoperit de un tesut rezultat din fuziunea fara demarcatie a celor doua pleoape. Anomalii ale morfologiei pleoapelor Ablefaria afectiune grava care consta in absenta pleoapelor sau inlocuirea acestora cu un tesut membranos. . Este fiziologic la mongoli iar pentru restul populatiei la sugari pana in luna a V-a datorita lipsei de dezvoltare a piramidei nazale.Afectiunile congenitale ale pleoapelor Se pot grupa in: anomalii morfologice. Apare frecvent asociata cu epicantus si microblefarie.Criptoftalmia consta in lipsa fantei palpebrale. anomalii ale cililor. Anomalii ale deschiderii palpebrale . In cazurile accentuate se manifesta prin imposibilitatea inchiderii fantei palpebrale (lagoftalmie) cu toate consecintele nefaste care decurg din aceasta (ochi uscat. aspect inestetic). anomalii tegumentare si anomalii de motilitate. Colobomul palpebral defineste o lipsa de substanta de forma triunghiulara ce intereseaza toate planurile pleoapei sau doar tarsul (colobom partial). . Cele de intindere mica nu necesita tratament. ele putand chiar sa dispara pana la pubertate odata cu dezvoltarea piramidei nazale. anomalii ale deschiderii pleoapelor. Diagnosticul diferential se face cu ptoza congenitala de care o diferentiaza functia normala a muschiului ridicator al pleoapei superioare si cu microblefaria. Tratamentul este unul chirurgical purtan denumirea de cantoplastie interna sau externa. Uneori poate asocia simblefaron temporal. Apare datorita unui exces tegumentar sau insertiei aberante a unor fibre apartinand orbicularului. Poate fi asociat cu alte coloboame (uvelale. Se descriu doua forme de epicantus: direct atunci cand pliul porneste dinspre pleoapa superioara si invers in cazurile in care pliul porneste de la pleoapa inferioara. Corectia se face chirurgical.Euriblefaronul consta intr-o largire exagerata a deschiderii fantei palpebrale permitand vizualizarea fundului de sac conjunctival. De aceea se impune corectia chirurgicala. Pentru cele foarte intinse care micsoreaza campul vizual este necesar tratament chirurgical care consta in excizia excesului tegumentar si ancorarea tegumentului la ligamentul palpebral intern. se asociaza cu absenta globului ocular si alte malformatii grave.Epicantus (cuta mongoloida) consta in existenta bilaterala a cate unui pliu musculocutanat. Diferenta de ablefarie consta in calitatea acestui tesut care este normal in criptoftalmie.

Chistul dermoid este o formatiune pseudotumorala de dimensiuni mici elastica.Cilii incarnati apar datorita directiei anormale de crestere a acestora astfel incat acestia ies pe fata conjunctivala a pleoapei. . .Hipertricoza este dimpotriva o exagerare a dezvoltarii cililor atat in grosime si lungime cat si ca numar. Anomalii de motilitate ale pleoapelor cuprind ptoza congenitala si retractia congenitala a pleoapei superioare. a unei portiuni din orbicular si intarirea septului orbitar. Cilii pot fi dispusi in doua trei randuri.Hipotricoza este absenta cililor sau inlocuirea acestora cu cativa oeri subtiri si rari.Ectopia cililor anomalie care consta in prezenta cililor la nivelul pleoapelor in alte locuri decat cel normal. care capata un aspect solzos. Atat blefarochalazisul cat si epiblefaronul pun adesea mai mult probleme estetice dar pot duce si la aparitia ptozei si implicit a limitarii campului vizual caz in care necesita excizia excesului de piele. Tratamentul consta in extirparea chirurgicala inclusiv a capsulei pentru a preveni viitoare recidive.este determinat de dezvoltarea insuficienta a tegumentului.Blefarochalazisul este asemanator clinic cu epiblefaronul doar ca in patogenie este implicata o modificare degenerativa a dermului si o relaxare a septului orbitar. Procesul avanseaza cu varsta iar tratamentul simptomatic consta in administrarea de unguente pentru inmuierea pielii. mobila si bine delimitata situata spre unghiul palpebral extern. Anomaliile marginilor libere includ entropionul si ectropionul congenital si ankiloblefaronul. . Ankiloblefaronul se manifesta prin imposibilitatea deschierii fantei palpebrale cauzata . Anomaliile ciliare . Problema mai degraba de natura estetica se poate remedia cu ajutorul chirurgiei plastice. Indepartarea lor se face prin excizie sau electroliza. .Epiblefaronul defineste prezenta unui pliu cutanat orizontal paralel cu marginea libera a pleoapei. Anomaliile tegumentelor pleoapelor . Entropionul –rasfrangerea congenital a pleoapei inferioare spre globul ocular. Daca nu dispare spontan necesita corectie chirurgicala. . Apare in sindromul Francois si sindromul Goldenhar.. Rezolvarea problemei se face prin electroliza foliculilor.Ichtioza este o afectiune cu caracter ereditar (transmitere legata de X) care se manifesta prin ingrosarea si uscarea excesiva a tegumentelor pleoapelor.Aspectul antimongoloid al fantei palpebrale consta intr-o oblicitate inversa a deschiderii fantei palpebralecu unghiul extern situat sub nivelul celui intern.Cilii moniliformi au aspectul de sirag de margele (sunt strangulati din loc in loc). Asocierea congestiei tegumentare defineste eritrodermoichtioza. Daca nu dispare cu varsta se practica excizia semilunara a excesului tegumentar.este cauzata de aplazia tarsului sau hipertrofiei muschiului ciliar. apare in alopecii. Ectropionul – rasfrangerea in afara a marginii pleoapei. . dar nu numai. .

Corneea plana apare ca o consecinta a opririi din dezvoltare a corneei de obicei in lunile a 4-a sau a 5-a a vietii intrauterine astfel incat raza de curbura ramane aceeasi cu a scleroticii iar refractia ramane foarte redusa 20-30 D.Absenta corneei este foarte rara. Daca apare in contextul unui segment anterior micsorat este vorba de microftalmie anterioara. Anomaliile congenitale ale corneei sunt foarte diverse dar pot fi clasificate in doua mari grupe: anomalii de forma si anomalii de structura. Are o transmitere recesiv legata de sex (90 % din cazuri sunt barbati) si este de obicei bilaterala. . sindromul Marfan. cataracta congenitala. . . Anomali congenitale ale corneei Anomaliile congenitale sunt definite ca alteratii morfologice evidente la nastere rezultate din dezvoltarea defectuoasa in timpul vietii intrauterine. keratoconul posterior generalizat. sindrom Alport.Microcorneea se defineste atunci cand diametrul corneei este mai mic de 10 mm. In general apare izolata dar se poate asocia si cu anomalii sistemice cum ar fi sindromul Down. coloboame. Acuitatea vizuala este scazuta (puterea dioptrului ocular variaza de la +7 la -9 D) la aceasta contribuind si asocierea altor anomalii oculare cum ar fi aplazia retinei.Keratoconul posterior generalizat consta intr-o curbura foarte accentuata a fetei . coloboame. megalocorneea. . Ca etiologie este incriminata keratita intrauterina urmata de perforarea corneei.Megalocorneea defineste situatia in care corneea are diametrul orizontal mai mare de 13 mm dar nelegata de glaucom congenital si avand o structura histologica normala. De-a lungul vietii se poate complica cu glaucom secundar tardiv. corneea plana. . uneori poate fi prezenta o pseudocornee rudimentara fibroepiteliala. daca tot globul este micsorat si malformat se numeste microftalmie iar nanoftalmia desemneaza starea in care ochiul este mai mic dar absolut normal.de solidarizarea marginilor celor doua pleoape prin intermediul unei membrane. Anomaliile de forma si marime Anomaliile de forma si marime sunt: absenta corneei. . cataracta congenitala. cataracta presenila sau ectopia cristalinului. sclerocornee cu reducerea preponderent a diametrului vertical. Microftalmia poate asocia si alte anomalii congenitale dintre care cel mai frecvent glaucomul congenital. keratectazia. Tratamentul consta in sectionarea acestei membrane. Aceasta modificare se concretizeaza intr-o refractie mare (pana la + 46D) si adeseori hipermetropie.Keratectazia consta intr-o cornee opaca care prezinta o proeminenta inspre fanta palpebrala. microcorneea.

Se transmite autosomal dominant si poate asocia alte anomalii ale polului anterior (filamente iriene. In general este bilaterala si are caracter ereditar. keratoconul circumscris posterior.posterioare in discrepanta cu fata anterioara care este perfect normala. coloboame. megalocornee.Anomalia Peters cuprinde leucom corneean la nivelul caruia apar defecte endoteliale si stromale. anomalia si sindromul Axenfeld. hipertelorism. Sindromul Axenfeld presupune asocierea anomaliei Axenfeld cu glaucomul si uneori cu asimetrie faciala. . buza de iepure. defecte cardiace. Poate asocia alte anomalii ca afachia. Anomalia cuprinde embriotoxonul posterior. anomalia Peters. . neevolutiv si asimptomatic (poate asocia uneori ambliopie) Anomalii congenitale ale conjunctivei Conjunctiva este membrana transparenta care inveleste fata posterioara a pleoapelor (conjunctiva tarsala) si partea anterioara a sclerei (conjunctiva bulbara) . . caz in care apar si sechele ale inflamatiei: precipitate endoteliale. sclerocorneea si embriotoxonul anterior. sclere albastre. Anomalia consta in asocierea embriotoxonul posterior cu procese iriene proeminente aderente la inelul Schwalbe. s.Sclerocorneea reprezinta o opacifiere neinflamatorie si neevolutiva care intereseaza corneea periferica sau in totalitate. pseudopolicorie si glaucomul (50 % din cazuri). Anomaliile de stuctura Anomaliile de stuctura cuprind: embriotoxonul posterior. .Anomalia si sindromul Rieger. Determina o predispozitie pentru aparitia glaucomului. hipoplazie faciala. Defectul este adeseori unilateral. Asociaza aniridei. Una din cauze o poate constitui inflamatia intrauterina. oligofrenia. Sindromul Rieger asociaza in plus si anomalii scheletice faciale si dentare cu sau fara retard mental. a. atrofia stromei iriene si procese iriene proeminente care pot asocia sinechii anterioare periferice. vascularizatie corneeana. Afecteaza predominant sexul feminin si este asimptomatica. ). Apare in asociere cu cataracta. a. glaucom (in 50 % din cazuri) si leziuni generale (palatoschizis. ) sau sindroame sistemice. malformatii scheletice. . anomalia si sindromul Rieger. cornee plana. . Anomaliile congenitale ale conjunctivei sunt afectiuni rare si cuprind malformatii . s. .Embriotoxonul posterior consta intr-o ingrosare cu deplasarea centrala a marginii anterioare a inelului Schwalbe (jonctiunea intre reteaua trabeculara si membrana Descemet) devenind vizibila cu ochiul liber.Keratoconul circumscris posterior consta intr-o excavatie a fetei posterioare a corneei situata central sau paracentral fara afectarea curburii anterioare.Anomalia si sindromul Axenfeld.Embriotoxonul anterior sau arcul juvenil este reprezentat de prezenta in periferia corneei a unei formatiuni inelare opace asemanatoare gerontoxonului.

Melanomul benign al conjunctivei apare sub forma unei formatiuni foarte usor proeminenta.sau bilaterala constand in existenta unei cute anormale a conjunctivei tarsale mai ales la nivelul pleoapei superioare aparuta probabil ca o consecinta a unor inflamatii intrauterine a conjunctivei. Este in mare majoritate a cazurilor unilateral. polidactilie) sau poate aparea in cadrul sindromului Milroy (debuteaza la nivelul membrelor inferioare la la mai multe persoane ale unei familii dar in generatii succesive) . . aderenta la planurile profunde situata la nivelul limbului. poate creste destul de mult la pubertate acoperind o parte din cornee. pigmentar si limfatic precum si vasele de sange. . de culoare brun neagra situata in preajma limbului sclero-corneean sau a plicii semilunare. sau din ratiuni estetice si nu numai atunci cand asociaza si alte anomalii. glandular.Dermoidul limbului este o mica proeminenta. de culoare rosie sau cianotica (in functie de felul sangelui pe care il contine arterial sau venos). Asociaza uneori diverse malformatii ale membrelor (sindactilie. Exista doua forme de manifestare: precoce (pana in varsta de un an) si tardiva (intre 10 si 20 de ani) . Poate avea diferite forme : telangiectazic sau cavernos.Angiomul conjunctival congenital este o tumoreta proeminenta. acoperita de epiteliu pavimentos stratificat cheratinizat situata in regiunea supero-externa a conjunctivei si aderenta la aceasta.congenitale. Epitarsul sau sortul conjunctival este o afectiune uni. Poate avea caracter infiltrativ si potential de a creste in dimensiuni.Osteosarcomul si condromul conjunctivei sunt afectiuni foarte rare constand in . De dimensiuni mici la nastere. Observarea si evaluarea periodica este atitudinea standard. tratamentul impunandu-se in cazurile in care datorita cresterii in dimensiuni a acestor formatiuni se produc la scaderi ale campului vizual sau acuitatii vizuale. Au o crestere marcata atat in dimensiuni cat si ca pigmentare inainte de pubertate dar fara a prezenta risc de malignizare. Cuprind urmatoarele entitati clinice: . apendicele preauricular) sau in cadrul asa numitelor sindroame fisurale ale fetei (sindromul Franceschetti si Goldenhar) . tumori disgenetice si tulburari metabolice. . Tumorile disgenetice sunt tumori congenitale care afecteaza tesuturile epitelial. Semnul major este edemul dur al conjunctivei bulbare. fibros. Limfedemul conjunctival congenital este o conditie foarte rara ce apare datorita malformatiilor vaselor limfatice (staza limfatica) . nervos. alb-rozie din care pleaca mai multe fire de par. unilateral sau bilateral. mobila pe planurile subjacente. Poate prezenta anexe sebacee si piloase. Sunt localizate preponderent la nivelul limbului sclero-corneean. sesil sau pediculat. Apare de obicei in asociere cu alte anomalii congenitale ale fetei (fistule preauriculare. In profunzime se continua nemijlocit cu paniculul adipos. variabila ca marime (de la 2-3 mm la dimensiunile uni bob de mazare) situata la nivelul carunculei lacrimale sau a conjunctivei palpebrale. .Dermolipomul este o formatiune formata din tesut conjunctiv dens.

.sau bilateral. Anomaliile congenitale ale nervului optic Colobomul papilar tipic este o anomalie cu transmitere autosomal dominanta care poate aparea izolat sau in cadrul colobomului corioretinian constand in lipsa unei portiuni variabile ca intindere din papila optica si retina cu respectarea vaselor retiniene. care prezinta o excavatie profunda sub forma de palnie. de eventuale leziuni asociate ale globului ocular sau posibile complicatii. o papila largita. Profunzimea depresiunilor variaza intre 0. 5 si 25 dioptrii. Tabloul clinic depinde de marimea colobomului si eventuala asociere a altor anomalii oculare dar in principal este dominat de ingustari sectoriale ale campului vizual corespunzator colobomului. prezenta unui stafilom scleral peripapilar si a unui burelet proeminent pigmentat ce inconjoara papila. Fosetele colobomatoase sunt mici excavatii. Intereseaza diferite tesuturi si organe printre care si conjunctiva si corneea. inferioare si temporale. Astfel se deosebesc disversii: inferioare. Functia vizuala poate fi alterata de marimea colobomului. Tratamentul vizeaza reducerea aportului (dieta) si facilitarea eliminarii prin administrarea de cisteamina. Disversiile papilare definesc starea in care axa deschiderii papilei si axa vaselor centrale sunt orientate intr-o orice alta directie decat temporala (care este cea normala). In evolutie poate duce la dezlipire de retina care este principala complicatie ce poate surveni.prezenta de la nastere a unor formatiuni nodulare. Cistinoza este o tulburare metabolica ereditara constand in imposibilitate metabolizarii cistinei fapt care duce la depozitarea acesteia intracelulara sub forma de cristale. Sunt formate din osteocite sau condrocite si cresc foarte putin de-a lungul vietii. mobile. inferioare si nazale. in general unilaterale (95%) constand din lipsa de substanta la nivelul suprafetei capului nervului optic. 60 % dintre ele. situate indeosebi in cadranul superolateral al sclerei. superioare. Culoarea leziunilor variaza: gri pentru cca. Efectuarea unei tomodensiometrii este necesara pentru diferentierea leziunii de o tumoare (a retinei sau a papilei optice). Colobomul papilar atipic este foarte rar constand in prezenta unei excavatii la nivelul jumatatii inferioare a papilei. Obiectiv discul apare de dimensiuni marite adesea ovalizat vertical. Sindromul morning glory este o anomalie rara care asociaza un deficit al peretelui scleral. Se deosebesc trei tipuri clinice: a copilului. Poate fi uni. a adolescentului si a adultului. alb-galbui 30 % si negru 10 %. dure. Rasunetul clinic consta in scaderea acuitatii vizuale sub 1/50 la aproape toti pacientii. In timp poate aparea o decolare seroasa cu dezvoltarea unei maculopatii.

Asocierea hipoplaziei papilare cu alte anomalii craniofaciale este frecventa. In regiunea afectata de atrofie se obiectiveaza o miopie. marirea petei oarbe. Alte consecinte ale leziunii sunt aparitia scotomului central.nazale. scotom tip Bjerrum si deficite in cadranul temporal superior. matasoasa pornind de la papila si continuandu-se cu prelungiri care urmeaza adeseori traiectul vaselor sanguine retiniene. transparent care acopera in totalitate sau partial discul optic. Tulburarile de mielinizare ale nervului optic se manifesta sub doua forme clinice: . . care intereseaza fie o zona restransa in jurul conusului fie intreaga portiune inferioara a retinei ajungand pana la ora serrata.sau bilaterala a dimensiunilor papilei si nervului optic. Atrofia corioretiniana in sector se prezinta sub forma unei regiuni depigmentate. atrofiei corioretiniene in sector si situs inversus al vaselor retiniene definesc sindromul disversiei papilare. Acuitatea vizuala ramane scazuta sub 5/10 chiar si dupa corectie la aproximativ 67% din disversii. localizata in axa disversiei asociate al carei planseu este mai profund decat planul retinei invecinate.persistenta fibrelor de mielina peripapilare (avand o frecventa de 0. Aspectul tipic care pune diagnosticul este acela de rozeta sau flacara alb stralucitoare. Hipoplazia papilara desemneaza o diminuare congenitala uni. Functia vizuala este normala. Acestea din urma mai sunt cunoscute si sub denumirea de inversie papilara sau situs inversus. Semnul caracteristic este aspectul cenusiu metalic al papilei. Asocierea conusului. 3-1%) . In alte cazuri acuitatea vizuala poate fi normala. Megalopapila este o papila optica mai mare decat cea considerata statistic normala. . fin. Intereseaza preponderent nou-nascutii prematur care prezinta cecitate in ciuda aspectului normal al ochilor. Consecintele clinice ale acestui fapt sunt aparitia strabismului si a nistagmusului precum si scaderea acuitatii vizuale pana la perceptie luminoasa in unele cazuri.sindromul Beauvieux sau pseudoatrofia cenusie a papilei este o afectiune rara constand in intarzierea mielinizarii nervului optic care in mod normal se incheie cel tarziu imediat dupa nastere. Conusul congenital defineste o suprafata regulata. Papila este alcatuita preponderent din tesut glial stratul de fibre optice fiind redus. a nervului optic si a unei portiuni de retina avand drept consecinta clinica existenta enei cecitati congenitale necurabile. de dimensiuni variabile. Aplazia papilara este o afectiune rarisima si grava care presupune absenta papilei. semilunara. Membrana epipapilara apare sub forma unui voal conjunctiv.

) si vapori sau gaze fierbinti. arsurile severe produc o dezepitelizare si opacifiere completa a corneei si ischemie conjunctivo-sclerala. In cazul arsurilor grave vindecarea este greoaie si incompleta existand riscul aparitiei a numeroase complicatii. a. aparate de sudura. Tratamentul vizeaza limitarea reactiei inflamatorii (corticosteroizi administrati local).a doua etapa are ca obiectiv stimularea reepitelizarii (coliruri cicatrizante. pansament) si a sintezei de colagen (citrat de sodiu. Arsurile fizice sunt produse de agenti termici si radiatii (ultraviolete si ionizante). Se continua apoi in spital cu spalarea cu ser fiziologic inclusiv a fundurilor de sac conjunctivale si extractia daca este cazul a returilor solide ale substantei chimice. anilina. termic sau actinic (radiatii).tratamentul de urgenta. in arsurile medii se observa opacifierea corneei si ischemia conjunctivelor atinse (conjunctiva palida) . incepe chiar la locul accidentului si consta in spalarea cu apa din abundenta a ochiului. durere vie. Simptomatologia difera in functie de gravitatea arsurii si consta in lacrimare. var. arcuri . a. fluorhidric s. acetic. a substantei fundamentale si edematierea fibrelor de colagen. . ) si acizi tari (acid sulfuric. Modificarile obiective variaza in functie de gravitatea arsurii: in arsurile usoare apar mici eroziuni epiteliale. ). pleoapele-malpozitii palpebrale. limitarea reactiei inflamatorii si a necrozei stromale (inhibitori de colagenaza ca L-cisteina sau EDTA sodic) si combaterea durerii. mase plastice etc. . amoniac. etc. Agentul cauzator produce in prima etapa necroza tisulara care este urmata de edem si inflamatie. smoala. entropion. Bazele tari saponifica lipidele peretelui celular provocand moartea celulelor epiteliale dupa care patrund adanc in stroma provocand distructia keratocitelor. etc. s. aflate in diferite stari de agregare.tratamentul tardiv urmareste rezolvarea sechelelor functionale (simblefaron. Tratamentul se face in trei etape: .Arsurile corneei Sunt leziuni corneene necrotico-inflamatorii produse de contactul cu un agent chimic (acizi sau baze tari). Arsurile produse de radiatiile ultraviolete (lampi solare. camera umeda si unguente cu antibiotice) si stimularea reepitelizarii. Arsurile termice sunt produse de contactul cu materiale topite (metal. electric. Acizii actioneaza asupra proteinelor provocand denaturarea. ) si estetice. Toate acestea provoaca coagularea proteinelor. Acestea pot interesa: conjunctivele prin formarea de aderente intre conjunctiva tarsala si cea bulbara (simblefaron) si ocluzia punctelor lacrimale. evitarea suprainfectiilor (pansamente sterile. combaterea reactiei irido-ciliare. azotic. clorhidric. coagularea si precipitarea acestora formand astfel o bariera protectoare ce limiteaza oarecum patrunderea toxicului. blefarospasm insotite in zilele urmatoare de o scadere progresiva a acuitatii vizuale. corneea prin apritia leucomului corneean bine vascularizat si perforatie. opacifierea corneei.cel mai important pentru vindecarea ad integrum-consta in indepartarea toxicului. Tabloul clinic este asemanator cu cel din arsurile chimice cu deosebirea ca sunt intotdeauna insotite de afectari palpebrale. acid ascorbic). Arsurile chimice sunt cauzate de baze (hidroxid de sodiu.

localizate in zonele anatomice bogate in glande . de asemenea. Infectia se localizeaza la nivelul marginii libere palpebrale. functie de aspectele anatomopatologice. Functie de localizare. apare mai ales in randul persoanelor care prezinta matreata sau diferite forme de eczema. se deosebesc mai multe tipuri de blefarita – blefarita angulara. situate in grosimea tarsului palpebral. Blefarita este o infectie recidivanta. bine delimitate. dar care nu este insotita de leziuni veziculare cutanate. eclipse solare) se manifesta la cateva ore de la expunere prin fotofobie. durere. care se asociaza in mod frecvent cu conjunctivita. in numar de 25-30. blefarita scuamoasaseboreica sau blefarita ulceroasa. contribuind astfel la lubrefierea corneei. care imbraca toate caracteristicile unei eczeme (eczema este caracterizata prin aparitia de leziuni eritemato-veziculare pruriginoase. Profilaxia se poate face foarte usor prin folosirea ochelarilor de protectie. blefarita ciliara sau blefarita marginala. In schimb. necroza aseptica. de asemenea. si care elaboreaza o secretie grasoasa ce se amesteca cu lacrimile. Tratamentul se face prin administrarea de cicloplegice cu actiune rapida pentru combaterea spasmului ciliar. blefarita scuamoasa. dermatita seboreica este caracterizata prin prezenta unor leziuni maculoeritematoase. Cea mai crescuta incidenta a acestei infectii se inregistraza in randul indivizilor care asociaza anumite afectiuni determinate de un mecanism alergic (atopii) . Aparitia blefaritei este favorizata de hipersecretia glandelor Meibomius. coliruri cu antibiotice si analgezice pentru combaterea durerii. blefarita se manifesta mai ales in randul indivizilor care prezinta dermatita seboreica a tegumentului facial. dar si de stagnarea la acest nivel al produsilor de excretie. keratite. blepharon = pleoapa si " -ita" = inflamatie) . Blefarita Introducere Blefarita reprezinta o infectie acuta sau cronica a marginii pleoapelor (gr. Dermatita seboreica mai este cunoscuta si sub denumirea de eczema seboreica – afectiune cutanata. Radiatiile ionizante provoaca atingeri corneene variabile: hipoestezie.carbonice. pot fi diferentiate urmatoarele tipuri de blefarita – blefarita non-ulcerativa (seboreica). imprecis delimitate). senzatie de corp strain. tratamentul fiind acelasi. dar si glandele anexe acestor foliculi. deoarece aici exista foliculii ciliari. in aceasta regiunea exista si orificiul de deschidere al glandelor excretoare Meibomius – glande excretoare tarsale de mici dimensiuni.

lacrimare in exces. afectand in egala masura femeile si barbatii. sunt favorizate de stagnarea secretiilor glandelor meibomiene. pelicula lichidiana corneeana va deveni instabila. Glandele Zeiss sunt formatiuni sebacee anexe cililor palpebrali – iar orjeletul reprezinta o stafilococie a foliculului ciliar. Tocmai datorita perturbarii secretiilor sebacee de la nivel palpebral. dar si colirurile sau cosmeticele utilizate de catre o anumita persoana. durere acuta. a congestiei pleoapelor. daca individul respectiv prezinta un viciu de refractie ce nu a fost corectat – aceasta deoarece. a edemului local. radiatiile solare. reprezinta factori care favorizeaza aparitia si evolutia blefaritelor. dar si la persoanele cu par blond sau roscat. formele grave de blefarita vor conduce la aparitia unor complicatii locale variate – keratita punctata supericiala sau keratita flictenulara. . incidenta blefaritelor este mult mai crescuta in randul persoanelor care prezinta un teren atopic (alergii diverse) – contactul cu alergenul respectiv. uneori. tulburarile hormonale care apar in perioada pubertatii. si a microabceselor marginilor libere palpebrale. Asa cum deja am amintit. lacalizata la nivelul glandelor Zeiss. Dermatita seboreica mai este cunoscuta si sub denumirea de Boala Unna. Manifestarea semnelor de iritatie locala palpebrala. Dintre factorii de ordin general. congestia locala se prelungeste. fumul. leziunile maculo-eritematoase pot fi acoperite de scuame. au fost izolati si incriminati in etiologia blefaritelor. patogenii parazitari. frigul. nu se cunoaste inca daca factorii genetici au un rol determinant in manifestarea acestor infectii. ca urmare a formarii unui strat lipidic anormal. Blefarita apare mai ales la persoanele care prezinta un ten deschis la culoare. dar si de elaborarea unor toxine iritative de catre speciile de stafilococ enumerate mai sus.sebacee (pilea de la nivelul capului. epiteliul corneei este alterat. praful. manifestata prin roseata conjunctivala. tulburarile endocrine. keratita este o inflamatie a corneei. Candidoza. intretinand astfel focarul inflamator. joaca un rol important in declasarea infectiei palpebrale. infectiile faciale de vecinatate – toate acestea. Datorita perturbarii functionalitatii glandelor excretorii (glandele Meibomius si glandele Zeiss). care pot contribui la aparitia blefaritelor. putem enumera – tulburarile digestive cronice (constipatia). De asemenea. Blefarita este o boala cu etiologie complexa si incomplet elucidata pana in momentul de fata. O blefarita se poate croniciza. urmatorii doi germeni aerobi – Staphylococus epidermidis si Staphylococus aureus. tegumentul facial. in keratite. dar si menopauza. reprezinta factori care favorizeaza aparitia blefaritelor. acneea rozacee. Blefarita apare mai ales la persoanele de varsta adulta. clipit anormal si fotofobie. tegumentul trunchiului si tegumentul membrelor inferioare) . starile de imunodepresie (infectiile HIV / SIDA). umiditatea excesiva. iar acest lucru poate fi evidentiat in urma instilatiilor oculare cu fluoresceina. Frecvent.

infectia se poate extinde cu usurinta de la un cil la cilul invecinat. in doua categorii: blefarita seboreica (in care secretia excesiva a glandelor sebacee joaca un rol principal in aparitia fenomenelor iritative) . Blefarita ulcerativa este o forma de boala ce se manifesta mai rar in populatia generala. se caracterizeaza prin aparitia unor mici abcese. marginea libera palpebrala poate fi acoperita de o secretie groasa. deoarece in foarte multe cazuri este dificil de diferentiat de alte patologii oculare. Nu doar ca. sau ca urmare a oboselii excesive (lipsa de somn) . efectele benefice ale medicatie nu apar imediat. conjunctiva bulbara si corneea sunt in permanenta iritate de . tegumentul subiacent ramane iritat si congestionat. blefarita scuamoasa si blefarita ulcerativa. cu aspect spumos si coloratie galbuie. localizate la radacina cililor – abcesele sunt produse de infectia cu stafilococ auriu. Trichiaza este deosebit de suparatoare deoarece. Pacientul prezinta o intensa senzatie de mancarime palpebrala si o suparatoare senzatie de usturime. dar apar cicatrizari retractile ce vor modifica pozitia cililor restanti – trichiaza = situatie anormala in care genele (cilii) sunt deviate (orientate) catre cornee. Semne si simptome In continuare vom aborda aspectele clinice ale urmatoarelor tipuri de blefarita: blefarita eritematoasa. leziunile ulcerative se vindeca greu. fenomenele iritative locale) . de asemenea. care imparte infectiile marginilor libere ale pleoapelor. prin aparitia edemului si al eritemului palpebral.Blefarita este o boala suparatoare. terapia este de lunga durata. Mai exista o alta clasificare clinica. situatie ce favorizeaza grefarea unor infectii bacteriene ciliare sau glandulare. infectia recidiveaza. Trichiaza se poate manifesta si ca o sechela a trahomului. Particulele de fum. pe langa secretia sebacee excesiva. in foarte multe situatii conjunctiva este si ea congestionata. se supraadauga si elaborare unor toxine ce vor amplifica si mai mult. marginea libera a pleoapelor va fi acoperita de o serie de scuame uscate. Dupa extragerea cililor. daca scuamele sunt indepartate mecanic. mai mult decat atat. de culoare galbena. marginea libera a pleoapelor va prezenta o serie de leziuni ulcerative care se vindeca cu dificultate. si de cele mai multe ori. si in care pupila isi pastreaza topografia normala. umezeala excesiva si anumiti vapori toxici vor contribui la acutizarea simptomatologiei. Colectia purulenta (abcesul) poate fi drenata atunci cand cilul este extras. Blefarita scuamoasa se manifesta de asemenea. de data aceasta. si blefarita stafilococica (la care. In absenta acestor scuame. Blefarita eritematoasa se manifesta prin congestia pleoapelor si tumefierea marginilor libere palpebrale. simptomatologia se exacerbeaza in urma eforturilor oculare sustinute.

pacientul prezinta risc crescut pentru aparitia orjeletelor si a shalazioanelor. keratita punctata superficiala sau keratita foliculara (keratite = infectii ale corneei). aspectul estetic nu este tocmai unul agreabil. urcior’’. apare astfel alopecia cililor. Pentru realizarea diagnosticului diferential al blefaritei vor fi luate in considerare posibile formatiuni tumorale –carcinoame. Tratament Blefarita are un caracter trenant si recidivant. Alte posibile complicatii generate de catre blefarite – conjunctivita cronica. in bob de orez’’. datorata infectiei glandelor sebacee palpebrale. nu se vor mai regenera. precum si absenta unui numar considerabil de gene (alopecie ciliara) . si hordeolum intern – inflamatie acuta purulenta a glandelor Meibomius. In blefarita ulcerativa. si senzatia de usturime. alopecie ciliara (caderea genelor). iar pacientul trebuie bine informat . localizata sau difuza. precum si ingrosarea pleoapei. De asemenea. in plus. Shalazionul reprezinta o inflamatie cronica a glandelor sebacee Meibomius. detritusuri celulare. senzatia de corp strain. sau sub denumirea stiintifica de hordeolum. deoarece pot fi usor confundate cu anumite leziuni benigne (urcior) . conjunctivita foliculara. congenitala sau dobandita (in urma unor infectii). Daca blefarita se cronicizeaza. ulceratii) care nu se vindeca in urma unui tratament corect aplicat si condus. Orjeletul este o inflamatie localizata purulenta. semnele locale sunt sugestive – marginile palpebrale libere ce prezinta leziuni ulcerative. tumefiere. Lacrimarea excesiva. cunoscuta si sub denumirea de madaroza – alopecie = caderea firelor de par (genelor). Leziunile marginilor libere palpebrale (inflamatie. localizate la nivelul marginilor pleoapelor. determina pacientul sa se prezinte la medicul oftalmolog. carcinoamele pot fi confundate cu shalazionul. Functie de afectarea glandulara. fotofobia. infectii ale ductelor lacrimale sau chiar carcinoame (tumori maligne epiteliale) – aceste carcinoame sunt deosebit de periculoase. aspect grasos al marginilor pleoapelor. de etiologie stafilococica. . pot ridica suspiciunea unui diagnostic de carcinom. ce apare in urma obstructiei canalelor excretorii glandulare. Mai este cunoscut sub denumirea populara de. si care se manifesta sub forma unor mici formatiuni tumorale chistice. Pentru stabilirea diagnosticului de blefarita se recomanda realizarea unui examen de specialitate – examen oftalmoscopic. cu aspect. genele astfel distruse si pierdute. pot fi semnele unui carcinom cu celule scuamoase) . exista o forma de hordeolum extern – inflamatie a glandelor Zeiss.catre cilii anormali pozitionati. care pot fi confundate cu leziunile aparute in blefarita (o reactie inflamatorie persistenta a marginii libere palpebrale. progresiva sau brusca. . aparitia microabceselor va conduce la distrugerea foliculilor ciliari.

Se va acorda o deosebita atentie. pot fi administrate antibiotice pe cale sistemica – penicilina sau eritromicina. in tratamentul de lunga durata. si va fi tratata dermatita seboreica de la nivelul tegumentului facial sau de la nivelul tegumentului paros al extremitatii cefalice (cu ajutorul unui specialist in dermatologie) . De asemenea. Spalaturile au rolul de a indeparta mecanic scuamele. reactie foarte utila pentru reducerea secretiilor unei plagi sau ale unei mucoase. poate fi administrat si prednison. se va efectua o igiena foarte riguroasa a regiunii pleoapelor. cu evolutie indelungata si recidivanta. examene alergologice. poate fi instituit un tratament de lunga durata cu eritromicina. leziunea ulcerativa restanta. Alaturi de spalarea zilnica a regiunii palpebrale. dar mai ales axaminari ale refractiei oculare – prin realizarea acestor investigatii. apoi. dar si o parte din patogenii infectiosi. examene coproparazitologice. care nu au efect iritativ ocular. poate fi tamponata cu nitrat de argint. se recomanda si spalarea zilnica a parului. care sa nu amplifice fenomenele iritative locale deja existente. In formele grave de boala. Deoarece blefarita este o boala multifactoriala. secretiile. pot fi utilizate cu o foarte buna eficienta sampoanele destinate copiilor mici. tetraciclina – antibiotice care sa fie eficiente impotriva stafilococilor) pot fi utilizate in cazul blefaritei scuamoase si a blefaritei ulcerative. se recomanda clatirea bine cu apa. a pleoapelor. Tratamentul general urmareste indepartarea tuturor factorilor care concura la aparitia blefaritelor – de exemplu. se pot face spalaturi utilizand samponuri speciale. oricare ar fi forma clinica de blefarita. De asemenea. in concentratie de 1%. mai ales seara inainte de culcare. care se administraza sub forma unei doze de intretinere de 1 mg / 24 de ore. asigurand pe aceasta cale eficienta tratamentului local impotriva blefaritei. care sa investigheze fiecare aparat si sistem in parte – examene gastroenterologice. in doze nu foarte crescute. se recomanda masarea digitala. este posibil ca factorul favorizant al bolii sa fie depistat si ulterior contracarat. kanamicina. Masajul se poate efectua si cu un tampon de tifon. In cazul blefaritei ulcerative. zilnica. alaturi de eritromicina. . dupa extragerea cililor si evacuarea abceselor foliculare. Colirurile si unguentele cu antibiotice (gentamicina. De asemenea. Unii medici recomanda ca inainte de efectuarea spalaturilor.asupra acestui fapt – factotii constitutionali sunt deosebit de importanti in aparitia recidivelor infectioase. examene endocrine. se impune realizarea a numeroase examene clinice. local sa fie aplicate comprese calde. eventual ceai de musetel – timp de cel putin 15 minute. care in prealabil a fost impregnat cu un antibiotic si cu un conticosteroid (cortizon) . pentru a stimula eliminarea retentiilor de sebum. corectarea viciilor de refractie ale dioptrului ocular. In blefarita eritematoasa se pot face instilatii cu solutii astringente – solutii care determina o reactie fibrilara la nivelul structurilor vii. imbibate cu un antiseptic.

ele pot fi inlaturate prin manevre chirurgicale. ele sunt suparatoare. de asemenea. aceste granulatii se dispun la nivelul conjunctivei tarsale sau la nivelul fundurilor de sac conjunctivale. isterie. albicioase. Cazurile severe provoaca asa numita.Blefarospasmul . dupa ce in prealabil s-a efectuat o anestezie locala . boala Parkinson. Tratamentul medicamentos consta in administrarea de antagonisti ai dopaminei. anxiolitice si injectarea o data la 4-6 saptamani de toxina botulinica care provoaca paralizia muschiului. In etiologie sunt implicate afectiuni ale nucleilor bazali. Tratamentul este indicat in formele severe si poate fi medicamentos sau chirurgical. Tratamentul chirurgical consta in sectinarea partiala a filetelot muschiului orbicular. deoarece pacientul acuza in permanenta "senzatia de corp strain". aceste concretiuni pot fi "dizolvate" daca se fac instilatii oculare cu citrat de sodiu sau tartrat de amoniu.Blefaroclonusul consta intr-o frecventa crescuta a clipitului cauzata cel mai adesea de o iritatie a segmentului anterior al globului ocular. "orbire functionala" deoarece pacientul nu poate tine ochii deschisi. Concretiunile calcare conjunctivale Concretiunile calcare conjunctivale sunt de forma unor granulatii mici. tonica a muschiului orbicular care poate dura pana la cateva minute. involuntara. antidepresive. Cel mai frecvent. Apare in hemiplegii. "blefarospasmul reflex” care apare prin excitarea terminatiilor trigemenului produsa de diferite afectiuni inflamatorii oculare. Diagnosticul diferential se face cu. . statusurile postencefalitice.Blefarospasmul este o contractie. care cel mai adesea produc dezepitelizarea corneei. hemiplegii. dispuse superficial.