Afectiuni congenitale ale cristalinului

Pot fi anomalii de forma si pozitie sau anomalii de transparenta (cataracta congenitala). Anomaliile de forma si pozitie sunt: afachia, lenticonul anterior sau posterior, ombilicatia, colobomul cristalinian, microsferofachia si ectopia cristaliniana. Afachia reprezinta absenta congenitala a cristalinului datorata lipsei formarii placodului cristalinian. Clinic pacientul este un hipermetrop si nu poate face acomodatie. Corectia afachiei cuprinde mai multe etape: - implantarea unui cristalin artificial in camera posterioara sau mai rar in cea anterioara este metoda curativa. Puterea refractiva este calculata astfel incat sa fie cat mai aproape de emetropie sau miopie mica. Contraindicatiile sunt temporare si tin de existenta vreunei inflamatii locale (uveite severe, vitroretinopatie proliferativa). - folosirea lentilelor de contact au dezavantajul costului ridicat, ingrijirii greoaie si al infectiilor care pot aparea. Microsferofachia consta in existenta bilaterala a unui cristalin mai mic si de forma sferica. Este frecvent asociata unor afectiuni sau sindroame familiale (Weill-Marchesani, Marfan) avand tendinta de luxatie in adolescenta. Lenticonul este o deformare conica sau sferica a fetei anterioare sau posterioare a cristalinului in regiunea axiala. Aceasta protruzie determina astigmatism cristalinian influentind dezvoltarea acuitatii vizuale. Corectia se face chirurgical. Colobomul cristalinului este o anomalie a dezvoltarii fibrelor zonulare care se manifesta sub forma lipsei unei portiuni din cristalin. Poate fi asociat cu un colobom uveal inferior. Ombilicatia apare ca o depresiune localizata si opaca a fetei posterioare a cristalinului. Ectopia cristalinului consta in pozitia anormala a acestuia cu sau fara parasirea sacului capsular. In functie de gradul de deplasare se manifesta clinic sub doua forme subluxatie atunci cand cristalinul nu paraseste sacul capsular si luxatia cand acesta paraseste loja cristaliniana. Chiar daca la nastere este doar putin deplasat cu varsta evolueaza spre luxatie. Se manifesta clinic prin scaderea vederii, astigmatism, diplopie si iridodonezis partial. Ectopiile cristaliniene apar adesea insotite de alte sindroame congenitale cum ar fi: homocistinuria, sindromul Marfan si Weill-Marchesani. Sindromul Marfan pe langa afectare oculara mai cuprinde grave malformatii cardiovasculare, renale, pulmonare, arachnodactilie, dolicocefalie. Sindromul Marchesani cuprinde brahicefalie, sistem muscular excesiv dezvoltat, talie mica, redoarea articulatiilor. Gonioscopia si ecografia sunt necesare pentru punerea diagnosticului. Daca deplasarea cristalinului este mare si tulburarile vizuale importante se impune interventia chirurgicala. Modifcari ale transparentei –opacifieri ale acestuia constituie cataracta congenitala

Afectiuni congenitale ale uveei
Uveea-tunica medie a globului ocular- este formata din trei portiuni distincte: iris si corp ciliar anterior si coroida posterior. Anomalii congenitale pot apare in embriogeneza oricarei portiuni, cele ale corpului ciliar fiind insa si mai rare. Anomaliile congenitale ale irisului sunt: aniridia, pseudopolicoria, corectopia, chisturile congenitale, colobomul irian, heterocromia iriana, anizocoria, albinismul, persistenta membranei pupilare. Aniridia se manifesta prin absenta irisului sau prin reducerea acestuia la un rudiment stromal inelar periferic de aproximativ 1 mm situat in spatele limbului sclero- corneean. Subiectiv se insoteste de fotofobie si scaderea acuitatii vizuale. Poate asocia alte anomalii oculare dar si somatice printe care , de aceea se impun investigatii paraclinice pentru detectia precoce a acesteia. Tratamentul este mai mult paleativ si vizeaza indepartarea fotofobiei prin folosirea de ochelari fumurii si lentile de contact cu iris colorat. Colobomul irian consta intr-o lipsa de substanta ce intereseaza suprafata iriana (cel mai frecvent sectorul inferior) in diferite grade (intre 1/6 si 1/3 din suprafata iriana), uni- sau bilaterala. Pupila capata un aspect caracteristic de, , gaura de cheie”. Leziunea apare rareori izolata. Fotofobia simptomul dominat se combate cu ochelari fumurii iar aspectul inestetic cu lentile de contact cu iris colorat. Procedeul chirurgical de reconstructie a irisului numit iridopexie poate constitui in unele cazuri optiunea terapeutica. Corectopia afectiune ereditara ce se defineste printr-o pozitie anormala (ectopica) a corneei in periferia irisului. Pseudopolicoria consta in aspectul perforat al irisului in mai multe puncte care da senzatia existentei mai multor pupile. Dar aceste gauri nu sunt pupile propriu-zise deoarece nu au sfincter si motilitate reflexa proprie. Sunt produse in urma vindecarii sechelare a unor procese inflamatorii intrauterine. Heterocromia iriana consta intr-o pigmentare inegala a irisului in doua sectoare diferite ale aceluiasi ochi (forma unilaterala) sau coloratie diferita a irisului celor doi ochi (forma bilaterala). Exista trei forme clinice: forma simpla nu are semnificatie patologica, forma consecutiva leziunilor simpaticului cervical si heterocromia complicata Fuchs care asociaza ciclita si cataracta. Anizocoria este o anomalie rara ereditara caracterizata prin inegalitatea diametrelor celor doua pupile. Reflexele pupilare sunt normale spre deosebire de anizocoriile dobandite (traumatice, uveitice, tabetice, glaucomatoase) in care aceste reflexe sunt absente sau alterate. Chisturile congenitale sunt foarte rare, apar sub forma unor proeminente (, , ciucuri”) maronii, vizibile biomicroscopic, care proemina in campul pupilar. Albinismul este o afectiune ereditara caracterizata prin absenta melaninei in melanocite. Clinic se manifesta prin depigmentarea parului, tegumentelor si structurilor oculare. Exista doua forme clinice principale: - albinismul oculo-cutanat se caracterizeaza prin culoare blonda a parului, tegumente palide, decolorare a irisului si a fundului de ochi ceea ce permite vizualizarea vaselor coroidiene. Simptomatologia include scaderea acuitatii vizuale (adesea sub 1/10),

fotofobie iar in formele grave alterari ale simtului cromatic, nistagmus, torticolis si ingustari ale campului vizual. - albinismul ocular izolat afecteaza in diferite grade doar structurile oculare si se manifesta prin fotofobie si scaderea acuitatii vizuale. Tratamentul vizeaza corectarea viciilor de refractie, reducerea fotofobiei cu ajutorul ochelarilor fumurii si lentile de contact estetice. Afectiunile congenitale ale corpului ciliar sunt mult mai rare si constau in inlocuirea unei portiuni cu tesut conjunctiv vascularizat (colobom) sau metaplazii ale epiteliului ciliar cu pigmentarea acestuia. Afectiunile congenitale ale coroidei sunt colobomul coroidei, coroideremia si angiomul coroidei. Colobomul coroidei poate sa apara sub doua forme: colobom tipic dispus inferior in spatiul dintre papila si marginea inferioara a coroidei si colobom atipic care ocupa regiunea maculara. Intotdeauna este insotit de colobomul retinian. Consta intr-o zona alba ce porneste din vecinatatea nervului optic pana in regiunea ciliara. Colobomul atipic (macular) se prezinta sub forma unei zone albe marginita de pigment negru. Tratamentul vizeaza corectarea deficitelor vizuale care pot apare: strabism, ambliopie, nistagmus. Coroideremia se manifesta prin absenta coroidei si a epiteliului pigmentar retinian. Fundul de ochi reprezentat de sclerotica capata o nuanta alb cenusie vizibila prin retina transparenta. Angiomul coroidei este o tumora vasculara benigna, foarte rara a corodei aparand mai mult in ochi enucleati.

Alergii oculare
Ochii tai pot deveni rosii, umezi, poti avea o senzatie de mancarime - iar ochii si pleoapele pot fi chiar inflamate. Persoanele sensibile pot avea reactii exagerate fata de anumite substante aeropurtate, cum ar fi polenul, rugina, iarba, sporii si parul de animale. De fiecare data cand aceste persoane intra in contact cu substantele alergenice, sistemul lor imunitar reactioneaza, si poate cauza roseata ochilor, senzatia de mancarime. Unele persoane limiteaza expunerea stand cat mai mult in interior cand concentratia de polen si de spori di aer este mare; alti prefera sa investeasca in filtre de aer speciale.

Anomalii lacrimal

congenitale

ale

aparatului

Aparatul lacrimal este alcatuit din glande lacrimale (principale si accesorii) si cai lacrimale. Glanda lacrimala principala este situata in unghiul superoextern al orbitei trimitand si o prelungire palpebrala (numita si glanda accesorie Rosenmuller) . Ea are o secretie seroasa paroxistica (reflexa). Glandele lacrimale accesorii sunt de trei tipuri: cu secretie seroasa (glandele Krause si WolfringCiaccio), cu secretie de mucina (glandele Henle si Manz) si - cu secretie lipidica, de tip sebaceu, acestea produc stratul superficial al filmului lacrimal (glandele Moll, Zeiss si Meibonius) . Glandele accesorii sunt situate la nivelul conjunctivei tarsale, intratarsal sau sub forma de celule libere pe suprafata conjunctivei. Glandele accesorie asigura secretia mucoasa bazala, permanenta. Caile lacrimale (canale excretorii, puncte lacrimale, sacul lacrimal si canalul lacrimonazal) au rolul de a aduce lacrimile in contact cu conjunctiva si corneea si de evacuare a acestora inspre meatul inferior al foselor nazale. Filmul lacrimal cu o grosime intre 4 si 8 µ se formeaza prin intinderea lacrimilor (din secretia bazala) pe epiteliul corneean prin actul reflex al clipitului. Filmul lacrimal are proprietati antibacteriene atat prin imunoglobulinele tip Ig A si sistemului complement continute cat si prin mecanism pur fizic de indepartare continua a bacteriilor. Indicele bacteriostatic al lacrimilor poate fi dozat. Cealalta functie majora a filmului lacrimal consta in asigurarea nutritiei corneei (tesut in mod normal avascular) si prevenirii deshidratarii acesteia. Anomaliile congenitale pot interesa atat glandele lacrimare cat si sistemul excretor avand pe plan clinic urmatoarele consecinte: - congenital cu deshidratarea si tulburari trofice ale corneei urmate de aparitia de mici eroziuni ce predispun la suprainfectii. Cauza acestui sindrom o poate constitui fie absenta glandelor lacrimale fie de anomalii neurologice (hipoplazia nucleului lacrimal, paralizii congenitale ale nercilor cranieni VI, VII, XII) . - staza lacrimilor in caile lacrimale cu suprainfectarea acestora, - epifora (expresie a sindromului ochiului lacrimos) adica scurgerea libera si permanenta a lacrimilor pe obraz in lipsa unei stimulari reflexe. Anomaliile congenitale ale glandelor lacrimale:

Glandele supranumerare sunt glande in plus fata de cele normale situate ectopic la diferite nivele ale ochiului (iris, orbita, dermoidul limbului, corp ciliar, etc. ) . Manifestarea clinica este aparitia sindromului ochiului lacrimos cu lacrimare excesiva (epifora) .

Chisturi congenitale este o anomalie cunoscuta si sub denumirea de „dacryops” constand in existenta congenitala a unor formatiuni lichidiene in unghiul superoextern al ochiului. Chisturile contin lacrimi cu o dominanta a componentei seroase sau mucinoase. Expresia clinica este aparitia exoftalmiei uneori chiar importanta. Cele de dimensiuni mai mari pot fi palpate. Ecografia este utila pentru punerea diagnosticului. Tratamentul consta in extirparea in bloc a chisturilor pentru a evita recidiva. Fistulele congenitale sunt comunicari anormale situate deasupra marginii superioare a cantusului extern sau deasupra marginii superioare a tarsului. Tratamentul consta in extirparea chirurgicala a acestora sau transplantarea lor in fundul de sac conjunctival. Alacrimia este urmarea lipsei congenitale a glandelor lacrimale ce apare in cadrul anoftalmiei sau criptoftalmiei. Anomalii congenitale ale cailor lacrimale

Imperforatia sau ocluzia punctului lacrimal are ca urmare aparitia epiforei. Tratamentul vizeaza dilatarea punctului lacrimal folosind o sonda extrem de fina sub microscop. Ocluzia canaliculului lacrimal este ceva mai frecventa decat precedenta avand uneori transmitere ereditara. poate afecta canaliculul in totalitatea sau doar portiunea externa a acestuia. Prezenta de canaliculi supranumerari este in majoritatea cazurilor asimptomatica. Daca se insoteste de prezenta unor fistule conduce la eliminarea lacrimilor pe piele ceea ce impune necesitatea extirparii fistulelor. Dacriocistografia este explorarea paraclinica de electie care poate evidentia si alte anormalitati cum ar fi existenta diverticulilor sacului sau canalului lacrimonazal si in mod cu totul exceptional absenta completa a cailor lacrimale in anomalii grave ale fetei. Imperforarea congenitala a canalului lacrimonazal duce la manifestari cum ar fi epifora, conjunctivita purulenta, dacriocistita care apar in general intre a 10-a si a 12-a zi dupa nastere pana cel tarziu in a doua luna. Canalul fie se termina in meatul inferior dar fara al perfora fie se termina sub forma unui reces intre mucoasa meatului si peretele osos. Portiunea osoasa a conductului poate fi absenta. Pentru punerea diagnosticului se folosesc teste de permeabilitate cum ar fi: - instilarea de fluoresceina sau orice alt lichid colorat in fundul de sac conjunctival trebuie sa ajunga in nas, - injectarea de ser in canaliculul inferior este urmata de refluare prin canaliculul superior in cazul unui obstacol situat in aval, - rinoscopia poate evidentia o posibila cauza nazala a imperforarii, sondajul cailor lacrimale evidentiaza obstacolul, - radiografia cu substanta de contrast de asemenea poate localiza obstacolul. Tratamentul in aproape jumatate din cazuri nu este necesar, vindecarea obtinandu-se

rareori permeabil inconjurat uneori de tesut glial care se intinde de la discul optic la cristalin. opacifierea cristalinului. hemoragii vitreene si glaucom secundar. Persistenta arterei hialoide apare sub forma unui conduct filamentos. Punctele Mittendorf reprezinta resturi ale sistemului vascular fetal anterior situate inferonazal la polul posterior al cristalinului. in ultima instanta in cazurile foarte severe se poate ajunge la enucleatie. . tulburari functionale pot apare in functie de numar si localizare. situata anterior papilei nervului optic. Daca permeabilizarea totusi nu se obtine se face inainte de trei luni sondajul canalului. Papila Bergmeister este o proeminenta papilara caracterizata de absenta excavatiei fiziologice. Persistenta vitrosului primitiv este o malformatie congenitala grava. Tratamentul consta in ablatia totala a malformatiei decoland-o cu mare grija de pe fata posterioara a cristalinului pentru a nu leza capsula.spontan. Diagnosticul diferential se face cu retinoblastomul. 3%). Intr-o prima etapa se administreaza antiseptice si decongestive conjunctivale. cataracta congenitala si persistenta resturilor arterei hialoide. Anomaniile congenitale ale vitrosului Apar datorita persistentei diferitelor structuri fetale sau printr-o dezvoltare anormala a acestora. Poate asocia microftalmie. de obicei unilaterala care intereseaza portiunea anterioara a vitrosului primitiv sub forma unei placi fibrovasculare aderente la capsula posterioara cristaliniana si la corpul ciliar pe care il tractioneaza central. Chisturile vitreene sunt resturi ale sistemului hialoidian situate in vitrosul anterior sau posterior. se maseaza regiunea sacului lacrimal si se face irigare sub presiune cu astuparea prealabila a punctului lacrimal superior pentru a forta ruperea membranei Hasner (valvula Hasner este situata la deschiderea nazala a canalului lacrimonazal avand rolul fiziologic de a impiedica refluarea lichidului din nas contaminat deci cu bacterii in sistemul lacrimal sau patrunderea aerului) . Ca ultima varianta terapeutica se practica interventia chirurgicala numita dacriocistorinostomia dar dupa ce copilul a implinit varsta de trei ani. Evolutia este nefavorabila antrenand reducerea profunzimii camerei anterioare. Persistenta resturilor sistemului hialoidian este aproape o regula la copiii nascuti prematur (95%) si rara la cei nascuti la termen (cca. Nu produc tulburari optice. de forma lineara. Este constituita din resturi obliterate ale portiuni posterioare a arterei hialoide si tesut glial. procedeu ce poate fi repetat de doua trei ori.

Progresia bolii se face in directia aparitiei dezlipirii de retina. stramtorarea concentrica a campului vizual. Patogenic procesul este initiat de leziuni degenerative ale vaselor apartinand anastomozei circulatiei vitreo-retiniene la nivelul careia se acumuleaza tesut conjunctiv amorf.decolarea posterioara a vitrosului cu formarea de bride care tractioneaza retina. discromatopsie in axul albastrugalben.ingrosarea cicatriceala a membranelor vitreene si neoangiogeneza.Vitroretinopatia exsudativa dominanta evolueaza asemanator retinopatiei prematuritatii dar in in lipsa oxigenarii postnatale in trei stadii: . vasele retiniene temporale capata un aspect tortuos. 60% din cazuri si se datoreaza unei anomalii de dezvoltare a muschiului ridicator al pleoapei superioare o parte din fibrele striate ale acestuia fiind inlocuite cu tesut fibros si gras. cauza mecanica (tumori palpebrale. blefarosalazis). Forma congenitala reprezinta cca. . . Blefaroptoza Blefaroptoza este o afectiune datorata disfunctiei muschiului tarsal Muller si ridicator al pleoapei superioare concretizata in coborarea marginii pleoapei superioare sub punctul aflat la jumatate distantei dintre limbul superior si marginea superioara a pupilei.cauza neurogena (anomalii la nivelul jonctiunii neuromusculare ca de exemplu in miastenia gravis). nediferentiat care in timp sufera un proces de hialinizare si scleroza. Poate fi congenitala sau dobandita. . fenestrate. Degenerescenta vitreoretiniana periferica (boala Wagner) apare datorita unui defect de dezvoltare a vitrosului secundar exprimat prin prezenta unor spatii optic vide in vitros delimitate de membrane subtiri. Distrofia vitreoretiniana Goldmann-Favre se manifesta prin degenerescenta pigmentara retiniana primara care declanseaza procesele degenerative vitreene (degenerescenta macrofibrilara a vitrosului insotita de lichefierea sa) si retinoschizis periferic. avasculare dispuse anteroposterior si aderente la nivelul ecuatorului. . Blefaroptozele dobandite pot fi de cauza miogena (distrofia musculara. Leziunile degenerative corioretiniene care pot varia de la atrofia coriocapilarelor coroidei pana la zone degenerative intinse asociate cu intecuirea vaselor retiniene se obiectiveaza cu ajutorul examenului fundului de ochi. aponevrotica (in special la varstnici) sau traumatica. distofia oculofaringiana). Investigatii paraclinice utile sunt adaptometria si angiofluorografia.apar fibroza vitreana si exsudatele subretiniene care produc in final dezlipirea de retina. In cazurile de ptoza bilaterala severa copilul tine mereu capul pe spate si pare mereu incruntat deoarece isi foloseste muschiul frontal pentru ridicarea pleoapei. Simptomatologia clinica cuprinde scaderea progresiva a acuitatii vizuale pana la 1/10.

Gaurile retiniene pot fi consecinta unei atrofii. Dezlipirea de retina Retina reprezinta tunica interna nervoasa a peretului globului ocular. La mentinerea acestei aderente contribuie mai multi factori printre care drenajul lichidian dinspre vitro spre coroida. amacrine si orizontale) si celule de sustinere. prelungirile axonale ale acestora din urma constituind nervul optic. presiunea exercitata de vitros. determinarea gradului ptozei prin masuratori bilaterale. s. ganglionare. celule nervoase (bipolare. Dezlipirea de retina se poate produce in urma unei rupturi sau gauri retiniene (dezlipire regmatogena). in urma acumularii de lichid in spatiul subretinian sau prin tractiune. Celulele fotoreceptoare sunt de doua tipuri: celule cu bastonase care se gasesc in numar foarte mare (100 milioane) densitatea lor fiind maxima in periferia retinei si lipsesc complet in fovee sunt adaptate pentru vederea in lumina slaba (vedere scotopica) si celule cu conuri mai putin numeroase au densitatea maxima in fovee si sunt adaptate pentru vederea in lumina puternica (fotopica). Celulele fotoreceptoare fac sinapsa cu celulele bipolare care la randul lor fac sinapsa cu celulele ganglionare. Simptomatologia e produsa de tulburarile vitreene si modificari ale retinei. transportul apei din spatiul subretian spre coroida. Energia luminoasa degradeaza fotopigmentii acestor celule declansand o cascada de reactii intracelulare care au ca finalitate convertirea stimulului in impuls nervos. Dezlipirea de retina regmatogena Dezlipirea de retina regmatogena este cauzata de aparitia unei rupturi sau gauri retiniene care permit acumulare de lichid asa numitul transsudat coroidian intre cele doua foite pe care le cliveaza din aproape in aproape. Trebuie facut diagnostic diferential cu blefarochalazisul care consta intr-un exces de piele la nivel palpebral. toate acestea dispuse in 10 straturi. Este alcatuita din celule senzoriale (fotoreceptoare). a. Definitie Dezlipirea de retina consta in pierderea aderentei dintre neuroepiteliu si epiteliul pigmentar al retinei (straturile exterioare ale retinei). Modificarile campului vizual . Au rolul de a receptiona stimulii luminosi.Evaluarea clinica urmareste uni/ bilateralitaea ptozei. Tratamentul blefaroptozei este chirurgical si consta in rezectia muschiului ridicator al pleoapei superioare sau supleerea functiei acestui muschi prin ancorarea pleoapei superioare la muschiul frontal. distingerea formelor si culorilor. Tulburarile vitreene produc miodezopsii care se manifesta ca muste zburatoare in campul vizualsi fosfene –senzatii luminoase sub forma de scantei. evaluarea impactului pe care o are asupra functiei vizuale (afectarea campului vizual) si cercetarea cauzelor. factori metabolici.

depunerea unui material fibrilar intre membrana Bowman si membrana bazala a . Tratamentul este complex si include vitrectomia. leucemie. inflamatii (sclerite. ecografia si arteriografia fluoresceinica. Acest tesut se formeaza in vitros si este consecinta unor proliferari fibroase sau fibrovasculare si organizari conjunctive posttraumatice sau postinflamatorii. Primul este sa inchida toate rupturile si gaurile prin crioterapie transsclerala sau fotocoagularea laser.reprezinta primul semn observat de bolnav si se manifesta ca un val negru care acopera o parte a campului vizual. Tratamentul are doua obiective majore. Tratamentul se adreseaza afectiunii cauzatoare. cu aspect bulos iar lichidul bombeaza decliv. indepartarea eventualelor membrane si bride si coagularea vaselor de neoformatie. Liniile in functie de grosime si dispunere dau aspectul de amprenta sau harta geografica. Utile pentru stabilirea diagnosticului etiologic sunt: computer tomografia. tumori maligne (hemangiom coroidian. Aceasta se poate efectua prin introducerea de gaze sau silicon in cavitatea vitreeana. Dezlipirea de retina exsudativa Dezlipirea de retina exsudativa e produsa de acumularea de lichid in spatiul subretinian in lipsa rupturilor neuroepiteliului si actiunii fortelor de tractiune. examenul luminii pupilare. afectiuni hematologice (purpura trombocitopenica. Cel de-al doilea este de a repune in cantact direct cele doua foite. HTA maligna). rezonanta magnetica. Cuprinde examenul fundului de ochi (se observa rupturile si limitele dezlipirii). Etiologia cuprinde: cauze idiopatice (boala Coats. Distrofii corneene anterioare Distrofia Cogan cunoscuta si sub denumirea de distrofia microchistica sau distrofia in harta sau in picatura. coagulare intravasculara diseminata). sudarea” astfel a celor doua foite. Examenul obiectiv trebuie facut la ambii ochi si are ca scop evidentierea leziunilor care predispun la instalarea dezlipirii de retina. Pete de culoare gri sau microchisturi pot fi observate prin retroiluminare in stratul epitelial central. sindromul de efuzie uveala). melanom malign coroidian). determinarea presiunii intraoculare care este scazuta si ecografia atunci cand mediile oculare sunt opace. La examenul obiectiv se observa retina dezlipita. procedeu cunoscut sub denumirea de indentatie. Dezlipirea de retina prin tractiune Dezlipirea de retina prin tractiune apare prin contractia tesuturilor de neoformatie aderente la fata interna a retinei. cauze vasculare (eclampsie. Simptomatologia difera doar prin absenta fosfenelor. Anatomopatologic s-au evidentiat urmatoarele aspecte: . Mai tarziu apare si o scadere a acuitatii vizuale. neteda. Acestea urmaresc producerea unei reactii inflamatorii care sa duca la formarea unei cicatrici corioretiniene si. . uveomeningite).

Microscopic se observa variatii ale numarului. Distrofia inelara Reis-Bücklers este o afectiune cu transmitere autosomal dominanta care intereseaza indeosebi membrana Bowman si se manifesta in primii ani de viata ai copilului. celule epiteliale cu microchisturi. Keratoplastia lamelara se impune in cazurile cu scadere importanta a vederii. Celulele endoteliale produc colagen descemetic cu o structura anormala dand corneei aspectul de „ argint batut ” in lumina reflectata. fotofobie. Manifestarile clinice apar dupa varsta de 30 de ani. Se poate decompensa dupa interventii chirurgicale. marimii si formei celulelor endoteliale. fenomene iritative periodice (durere. Tratamentul este unul de intretinere fara rezultate deosebite. Cicatrici epiteliale neregulate se formeaza in urma eroziunilor repetate si impreuna cu edemul stromei subjacente contribuie la aparitia tulburarilor de vedere. Simptomatologia cuprinde pe langa scaderea acuitatii vizuale. lacrimare) datorita eroziunilor corneene superficiale recidivante care se intalnesc la 10 % din bolnavii cu aceata distrofie. Leziunile constau in mici opacitati punctiforme si vezicule epiteliale localizate in dreptul fantei palpebrale si vizibile prin retoiluminare. Tratamentul chirurgical constand in keratoplastie lamelara sau perforanta este grevat de reaparitia leziunilor la nivelul grefonului Distrofiile corneene posterioare Corneea guttata consta in prezenta unor mici excrescente localizate central la nivelul membranei Descemet si endoteliului. Exista zone intregi in care membrana bazala epiteliala si membrana Bowman lipsesc.epiteliului. senzatie de corp strain. Distrofia Meesmann sau distofia epiteliala juvenila ereditara este o afectiune cu transmitere autosomal dominanta care apare in primii doi ani de viata manifestandu-se printr-o usoara scadere a acuitatii vizuale si fenomene iritative. folosirea lentilelor de contact si indepartarea epiteliului distrus. . Modificarile observate constau in opacitati corneene centrale superficiale cu aspect de harta geografica si opacitati inelare neregulate subepitelial.ingrosarea multilaminara a membranei bazale care da aspectul de amprenta. . Se recomanda administrarea de trofice corneene (sub forma de instilatii sau unguente). Afectiunea care evolueaza bilateral asimetric nu afecteaza in sine vederea ci determina aparitia unui edem corneean. Microscopic s-a observat vacuolizarea celulelor epiteliale. ingrosarea epiteliului si existenta unor prelungiri in stratul bazal al epiteliului de dinspre membrana bazala. Aspectul de opacitati subepiteliale este dat de tesutul fibrocelular care inlocuieste membrana Bowman.

cu transmitere autosomal dominant. Leziunile endoteliale (primare) preced cu mai multi ani leziunile epiteliale (edemul) si cele stromale. benzi late cu margini dintate. Eczema – afectiune cutanata. Anomalia se pare ca s-ar datora diferentierii anormale a ectodermului crestelor neurale in luna a 5-a de gestatie sau dupa. mai frecvent la sexul feminin. sinechii largi iridocorneene. Leziunile nu se agraveaza ci au o evolutie stationara. In ultima instanta se intervine chirurgical recurgandu-se la keratoplastie perforanta. bule epiteliale si fibroza subepiteliala. Datorita edemului corneea isi dubleaza grosimea in portiunea centrala (ajunge la 1mm). corectopie. dau reactie pozitiva pentru cheratina. Corneea de culoare gri-albastruie capata un aspect de sticla sparta. Microscopic se poate observa faptul ca celulele endoteliale arata si se comporta exact ca niste celule fibroblastice (au microvili. Corneea se ingroasa (grosime de 2-3 ori cea normala) datorita edemului epitelial fara bule. dermatita de contact si eczemele cu etiologie complexa.Forma cu transmitere dominanta evolueaza lent incepand din al doilea an de viata manifestandu-se prin durere. iar la nivelul epiteliului apar bule care se rup. frecvent intalnita. edem stromal) . La nivelul endoteliului corneean se formeaza depozite pigmentare. lacrimare si fotofobie fara nistagmus. Aceste forme sunt cele mai frecvente. Ingrosarea membranei Descemet insotita de instalarea edemului stromal duce la aparitia cutelor descemetice. aparuta in primii ani de viata exprimandu-se clinic foarte variabil (grupe de vezicule izolate pe fata posterioara a corneei. Distrofia polimorfa posterioara este o afectiune bilaterala si asimetrica. Eczema pleoapelor Eczema pleoapelor este denumirea generala pentru o serie de afectiuni palpebrale – dermatita atopica. caracterizata prin aparitia unor leziuni eritemo- . Semnele majore sunt scaderea acuitatii vizuale si durerea oculara datorata ruperii bulelor de edem epitelial. Se manifesta intr-un prim stadiu evolutiv prin semne de cornee guttata la care ulterior se adauga progresiv edemul stromei. prezinta desmozomi si au tendinta la proliferare) Distrofia endoteliala congenitala si ereditara are caracteristic existenta edemului corneean bilateral congenital. In functie de modul de transmitere are doua forme: . . Manifestarile clinice apar dupa varsta de 50 de ani. Tratamentul vizeaza calmarea durerii si reducerea edemului prin instilatii cu solutie de clorura se sodiu si diferite unguente.Formele cu transmitere autosomal recesiva sunt manifeste inca de la nastere si asociaza nistagmus.Distrofia endoteliala Fuchs mai este cunoscuta si sub denumirea de distrofie endoepteliala. Sensibilitatea corneeana aproape dispare.

Tot datorita deficitelor genetice. Pacientii cu dermatita atopica prezinta o concentratie plasmatica foarte crescuta a anticorpilor de clasa IgE. si intr-o mai mica masura adultii. predispozitia familiala joaca un rol foarte . la contactul cu anumiti alergeni (factorul mostenit genetic. histamina (histamina – este un mediator foarte important al manifestarilor alergice. infectiile cu streptococ. radiatiile ultraviolete. infectiile fungice sau chiar infectiile cu bacilul Koch. eczema dermoepidermica microbiana.eczema atopica: eczema sugarului. . infectiile cu stafilococ. mecanismul eczemelor este de natura alergica. si eczema asociata cu anumite maladii genetice. se gaseste mai ales la nivelul tegumentului. Eczema atopica mai poarta numele de eczema constitutionala. dermatita atopica’’ – de obicei afectiunea se manifesta ca urmare a unei predispozitii (atopii) mostenite pe cale genetica. eczema copilului. intervenind atat imunitatea mediata celular cat si imunitatea mediata umoral. acestor leziuni le corespund focare de spongioza epidermica. caldura. Boala afecteaza in mare parte copii si adolescentii. al tractului respirator si al tractului gastrointestinal) nu poate fi inactivata eficient – excesul de histamina este cauza aparitiei leziunilor tegumentare. Practic. eczema varicoasa. eczema atopica si eczema cu etiologie complexa. in majoritatea cazurilor.eczema de etiologie complexa: eczema seboreica. eczema de focar infectios. fiecare dintre aceste trei categorii reuneste cateva forme clinice de boala: eczema de contact: eczema ortoergica si eczema alergica. imprecis delimitate si care sunt insotite de mancarime (prurit) . dupa ingestia alimentelor alergizante. asa cum am mai precizat. Leziunile din dermatita atopica pot fi provocate de factori diferiti – radiatia luminoasa. In majoritatea cazurilor. regiunea afectata este eritematoasa. Eczema atopica mai este cunoscuta si sub denumirea de. investigatiile imunologice au evidentiat multiple deficiente ale imunitatii mediate celular. precum si deficientele metabolice joaca un rol foarte important in manifestarea acestor leziuni) . Eczemele pleoapelor pot fi clasificate in trei mari categorii: eczema de contact. . eczema adolescentului si eczema adultului. . pacientii cu dermatita atopica asociaza si alte afectiuni de etiologie alergica – alergii respiratorii (astm bronsic) si alergii alimentare manifestate prin aparitia unor reactii cutanate. eczema de origine interna. edematiata si este localizata in aria unde s-a realizat contactul cu substanta alergizanta. eczema cu autointretinere. din punct de vedere histologic. leziunile palpebrale apar datorita hiperreactivitatii tegumentului. leziunile sunt dispuse mai ales la nivelul pliurilor cutanate si la nivelul fetei. eczema alimentara. leziunile tegumentare sunt de tip veziculos si sunt acompaniate de mancarime.veziculare. de asemenea. de asemenea.

Dupa producerea infectiilor. deoarece aceste chimioterapice au un important caracter alergizant. indiferent de cantitatea sau concentratia substantei alergizante. Tratament In tratamentul eczemei umede pot fi utilizate comprese cu antiseptice. aplicate local – comprese imbibate cu rivanol. subtire si uscat. de asemenea. cat si tegumentul facial. tegumetul pleoapelor este intens congestionat. Tot pe cale sistemica va fi administrata si medicatia antihistaminica. nitrat de argint. surplus cantitativ sau exces de caldura) . De asemenea. Eczema de contact se manifesta foarte frecvent in populatia generala. pot fi utilizate si unguente ce contin corticosteroizi.important in aparitia acestei afectiuni. detergenti. in forma de boala denumita eczema umeda – tegumentul pleoapelor capata o coloratie rosiatica si prezinta o serie de vizicule care se sparg si care formeaza ulterior o leziune sub forma de placard – leziunea este umeda. pilocarpina. se recomanda corticoterapia administrata pe cale sistemica – prednison in doze medii. topice locale. Din punct de vedere clinic. leziunile apar in regiunile expuse contactului cu substantele alergizante. este afectat atat tegumentul palpebral. . neomicina). Eczema de contact de tip iritativ (ortoergica) apare atunci cand substanta alergizanta se afla in cantitate mare (surplus de concentratie. continutul leziunilor veziculare devine purulent iar placardele vor capata o coloratie galbuie. insa pe o perioada scurta de timp – pentru a evita aparitia unor efecte adverse suparatoare. pielea de la acest nivel se descuameaza usor si va fi acoperita de o patura fina de scuame furfuracee. sau sub forma unor eczeme uscate. Daca boala se manifesta sub forma unei eczeme uscate. pot fi administrate chimioterapice pe cale sistemica sau local – nu se recomanda utilizarea locala a penicilinelor. apare oricand in urma contactului respectiv. etc. coloranti sintetici. In formele grave de boala. rugoasa si zemuieste. Eczema de contact prezinta doua forme clinice de boala: o forma iritativa si una alergica. in cazul eczemelor de contact acute. dermatitele palpebrale se pot manifesta sub forma unor eczeme umede. Eczema de contact sau dermatita de contact – se poate manifesta atunci cand pielea pleoapelor a fost expusa actiunii unor substante de genul: medicamente (atropina. cosmetice din comert. ceai de musetel sau ser fiziologic. caracteristic este faptul ca leziunile vor recidiva atunci cand are loc un nou contact cu aceeasi substanta alergizanta. in timp ce eczema de contact de tip alergic. daca leziunile se suprainfecteaza. apare impedigo-ul palpebral – cel mai frecvent prin infectia cu streptococ sau stafilococ.

recurenta. leziunile se vor dispune cu predilectie in unghiul intern al pleoapelor. la nivel tegumentar. dar poate cauza leziuni si la nivel ocular (poate afecta inclusiv anexele globului ocular) . sau poate prezenta manifestari subclinice – virusul herpes simplex face parte din familia Herpesviridae. in patru administrari zilnice. Infectia primordiala cu virusul herpetic ramane de obicei asimptomatica. Topic. 000. care dupa ce se vor sparge. dupa diminuarea simptomatologie. leziunilor locale prezinta urmatoarele caracteristici – roseata. leziunile astfel rezultate se vor localiza mai ales la nivelul fetei si extremitatilor. penicilina G se administraza pe o perioada de cel putin 10 zile – astfel. generata de catre virusul herpes simplex – de obicei acest patogen provoaca leziuni la nivelul pielii si mucoaselor (labiala si genitala). 000 UI. edem si induratie tegumentara bine delimitata. in regiunea oculara. Initial streptococul se localizeara la nivelul nazofaringelui. atunci tratamentul se poate face cu eritromicina – 500 mg. etc) . aspectul general al leziunilor este cel de placard. ulterior. daca infectia se cronicizeaza. escoriatii. doza poate fi scazuta pana la 250 mg. de aici. penicilina G poate fi inlocuita cu penicilina potasica V – administrata in patru doze zilnice. la nivel palpebral pot fi aplicate comprese imbibate cu antiseptice – rivanol sau solutii iodate. abces orbitar sau tromboflebita a sinusului cavernos.Erizipelul pleoapei Erizipelul reprezinta o inflamatie (dermatita acuta infectioasa – popular mai este denumita si branca) ce afecteaza pielea si tesutul celular subcutant. unde placardul va fi inconjurat de o zona usor proeminenta. mai mult sau mai putin severe – necroza pleoapelor. erizipelul este produs de infectiile cu streptococ de grup A (streptococul hemolitic). vor produce ulceratii superficiale. Starea generala a pacientului cu erizipel este alterata. de patru ori in 24 de ore. 000 UI. . Daca pacientul este alergic la penicilina. inclusiv la nivel palpebral. dacrioadenita. a cate 250. se poate raspandi catre teritoriile cutante unde exista leziuni sangerande chiar si de mici dimensiuni (zgarieturi. Penicilina se administraza in perfuzii intravenoase in doza initiala de 6. Tratament Medicamentul de electie pentru tratamentul erizipelului este penicilina G. infectia primordiala acuta este subclinica. este preintampinata extinderea sistemica a infectiei. leziunile din erizipel vor evolua si se vor extinde pe cale limfatica. bolnavul prezinta febra si frison. pacientul va prezenta edem lingos si elefantiaza a pleoapelor. si mult mai rar de infectiile cu streptococ de grup C. Hepesul palpebral Herpesul palpebral este o infectie virala acuta. Boala netratata corespunzator poate genera o serie de complicatii. Formele grave de infectie vor fi insotite de aparitia unor vezicule.

diseminate pe un ford eritematos. presiunea extrinseca asupra peretilor si integritatea peretilor. Valori ale tensiunii intraoculare intre 0-5 mm Hg. Atunci cand infectia herpetica recidiveaza. Continutul veziculelor nu este purulent. pot fi utilizate unguente cu antibiotice. Pe cale generala. Modificari asupra oricaruia dintre acesti factori pot duce la cresterea sau scaderea tensiunii intraoculare. pot fi aplicate o serie de pudre cu rol antiseptic. generand o ulceratie care va fi acoperita de o crusta. tipul 1 (transmis prin intermediul salivei infectate) si tipul 2 (care se transmite prin intermediul secretiilor genitale) . veziculele se pot sparge cu usurinta. Patogenie. precum si pierderea de vitros (de cauza traumatica sau iatrogena) . tegumentul pleoapelor este edematiat si prezinta multiple leziuni veziculare. vitros si sangele circulant. Hipotonia oculara Presiunea exercitata de lichidele intraoculare asupra peretilor globului ocular se defineste prin termenul de oftalmotonus. modificarea presiunii sanguine in arterele ciliare si artera oftalmica. Sindromul de hipotonie oculara este dat de scaderea tensiunii intraoculare sub valoarea de 7 mm Hg. exista doua tipuri de virusuri herpetice. mentinute perioade lungi de timp produc grave disfunctii constituind oftalmomalacia sau hipotonia complicata. Asadar. Tratament Infectiile herpetice palpebrale pot fi tratate cu ajutorul unguentelor ce contin antivirale. Forme clinice. Presiunea intrinseca este asigurata de umoarea apoasa.urmatoarele infectii sunt latente. In primul rand orice leziune penetranta la nivelul peretilor este urmata de scaderea tensiunii oculare. iar pentru a preveni aparitia unor suprainfectii bacteriene. care dupa maxim o saptamana se exfoliaza. simptomatologia este destul de suparatoare pentru pacient. Hipotoniile musculare produc si ele o diminuare a tensiunii oculare. la nivel palpebral. aplicate local – aceste unguente ajuta la scurtarea perioadei de evolutie a bolii. tot local. . pacientul acuza o intensa senzatie de arsura si prurit (mancarime) . hipotonia oculara se produce in oricare din situatiile urmatoare: diminuarea secretiei ciliare sau resorbtia exagerata a umorii apoase. Valorile normale ale acesteia variaza intre 10-21 mm Hg. datorita prezentei constante a virusului in organism. Tensiunea oculara este mentinuta la valori normale in urma unui echilibru intre urmatorii trei factori: presiunea intrinseca a continutului asupra peretilor. pot fi administrate medicamente din gama antiviralelor – aciclovir – sub forma de comprimate sau perfuzii intravenoase.

cele cauzate de decolari cilio-coroidiene beneficiaza de efectuarea unor incizii sclerale radiar pe o circumferinta de 180 grade pentru drenarea lichidului. in uveite si afectiuni generale) si forma complicata grava –oftalmomalacia. postoperator. Serclajul preecuatorial cu banda de silicon poate reprezenta o solutie pentru cresterea oftalmotonusului in hipotoniile mari posttraumatice. Acest transsudat determina decolarea coroidei si ulterior a corpului ciliar si implicit diminuarea secretiei umorii apoase. Hipotonii in contuzii oculare. Hipotonii postoperatorii apar dupa operatii de glaucom si cataracta fiind cauzate de atalamii pasagere cu decolare de coroida. in uveite si unele afectiuni generale. dezlipire de retina. Presiunea intraoculara revine la normal odata cu vindecarea chirurgicala a dezlipirii de retina.In functie de severitatea scaderii presiunii oculare. Hipotonia complicata sau oftalmomalacia se manifesta prin pierderea ireversibila a functiei vizuale. Socul posttraumautic produce edem la nivelul uveei cu transsudarea plasmei in spatiul extravascular datorita faptului ca coriocapilarele coroidei sunt lipsite de stratul muscular. Apare dupa plagi perforante urmate de hernie de membrane si vitros sau dupa interventii chirurgicale repetate. dezlipire de retina. Apare mai ales dupa plagi perforante oculare cu sau fara corpi straini intraoculari.bazic determinand acidoza cum ar fi de exemplu diabetul zaharat provoaca hipotonie ocularaprin alterarea balantei osmotice intre plasma si tesuturi. . postoperator. Datorita gradientului presiunii intraoculare mai mici decat cea intracraniana apare edemul papilar si cute radiare in regiunea maculei. edem corioretinian si atrofia corpului ciliar caz in care tensiunea oculara scade sub 5 mm Hg si apare si atrofia globului ocular. Daca persista necesita reinterventie. Hipotonia oculara fara complicatii apare in contuzii oculare. Mentinerea echilibrului acido bazic si a glicemiei in limite normale poate contribui la profilaxia hipotoniei oculare la pacientii diabetici. La nivelul fundului de ochi apar pliuri stelate sub forma de dungi radiare avand ca punct de plecare papila. Dezlipirea de retina poate provoca hipotonie oculara atunci cand se propaga spre regiunea ciliara. Hipotoniile postoperatorii se vindeca printr-o noua interventie si sutura corecta a plagii. Afectiunile generale care perturba echilibrul acido. Tratamentul hipotoniei oculare este individualizat in functie de cauza generatoare. Trebuie sa constituie un semnal de alarma scaderea tensiunii oculare sub 5mm Hg. a perioadei de timp in care aceasta se mentine si a gravitatii modificarilor oculare de deosebesc forme de hipotonie necomplicate cu prognostic bun (in contuzii oculare. Uveitele repetate pot determina reducerea secretiei de umoare apoasa.

apare hipopion si o falsa membrana uscata ce acopera ulceratia dar care se indeparteaza si se reface usor. Recoltarea produsului biologic se face in cazul infectiilor profunde prin biopsie corneeana. Inocluzia palpebrala este permanenta (chiar mai accentuata in timpul somnului). Pentru keratitele al caror agent etiologic este Fusarium unicul medicament cu rezultate bun este Natamycin suspensie 5 % care trebuie folosit timp de 3-4 saptamani. Etiologia este reprezentata in special de fungi saprofiti cum sunt Penicillium. Aparitia keratitelor fungice este in general precedata de un traumatism minor cu un corp vegetal (ramuri de copaci). Leziunile evolueaza lent. in cateva saptamani. Candida albicans s. Tratamentul este greoi si indelungat datorita slabei penetrante oculare a multora dintre antifungicele administrate sistemic (Mycostatine. Keratitele provocate de Candida si Aspergillus se trateaza cu Amphotericina B solutie 0. Confirmarea diagnosticului se face in urma izolarii si identificarii ciupercii in cultura. Abuzul de antibiotice si de steroizi in aplicatii locale precum si orice stare insotita de diminuarea imunitatii constituie factori favorizanti ai aparitiei keratitelor fungice. 2 % sau Miconazole administrat subconjunctival 5-10 mg sau pe cale sistemica 30 mg/kgc/zi. Amphotericine B) . Fusarium dar in cazuri mai rare pot fi identificati si Actynomices. Fanta palpebrala este intredeschisa. De multe ori coexista cu infectii bacteriene si/sau herpetice ale corneei. Diagnosticul este sugerat de conditiile in care apare simptomatologia si de caracterele clinice ale ulcerului. Sporotrichum. Lagoftalmia paralitica Lagoftalmia paralitica se defineste ca fiind imposibilitatea ocluziei palpebrale cauzata de paralizia periferica a nervului facial. a. spre perforatie. Infiltratul ulcereaza. 05-0. Alte medicamente folosite sunt Clotrimazole subconjunctival 5-10 mg si Fluconazole 200-400 mg/zi pe cale orala. Aspergillus. Fumigatus.Keratita fungica Keratitele fungice apar mai frecvent pe leziuni preexistente ale corneei cum ar fi keratoconjunctivita sicca sau ulcere traumatice. Aspectul clinic cuprinde infiltrat necrotic cu marginile efilate avand aspect de pana situat in stratul superficial al corneei. globul ocular deviat in sus si in afara iar pleoapa inferioara usor ectropionata fapt ce produce epifora. caruia nu i se da importanta de catre pacient. lucru .

tulburari de sensibilitate (anestezie sau hiperestezie).care duce la uscarea. Tratament Pentru tratamentul leprei pot fi utilizate o serie de antibiotice dar si corticosterorizii. Cicatrizarea leproamelor (nodulii din forma de boala lepromatoasa) va genera retractii si deformari ale pleoapelor. O alta masura vizeaza fixarea in pozitie corecta a pleoapei inferioare. . simetrice si extensive. aceasta forma de lepra evolueaza sever si este foarte contagioasa. Incidenta leprei este cea mai crescuta in tarile tropicale. Asa cum deja am amintit. Lepra poate fi tratata daca este utilizata terapia cu sulfone. Boala debuteaza prin leziuni tegumentare de tip papular sau macular. produsa de bacilul Hansen (Mycobacterium leprae) . Exista doua forme clinice de lepra: . raspandinsu-de apoi prin intermediul structurilor nervoase periferice. perioada de incubatie a bolii este deosebit de lunga – 3 pana la 5 ani. lepra conduce la afectarea tegumentului palpebral. Leziuni oculare in lepra Lepra (boala Hansen) este o infectie cronica cu atingere palpebrala. generand atrofii musculare. Tratamentul variaza in functie de gradul deficitului ocluzional. leziunile se pot localiza si la nivelul nervilor periferici sau mucoaselor. in cazul in care exista un deficit usor si perspective de recuperare tratamentul se limiteaza la pansarea ochiului peste noapte si administrarea de solutii protectoare. ce apar datorita unor reactii granulomatoase cu celule gigante si multipli patogeni intracelulari. insa periferic. leziunile palpebrale pot imbraca doua forme: forma lepromatoasa sau forma tuberculoida. patogenul patrunde in organism pe cale tegumentara. Daca apar insa leziuni corneene se impune blefarorafia temporara in doua treimi externe ale pleoapelor. apare de obicei in familiile in care exista astfel de bolnavi. La nivel ocular. tratamentul este de foarte lunga durata – ani de zile. Astfel. . dezepitelizarea si ulcerarea corneei (keratita lagoftalmica). evolutia acestei forme de lepra este in general benigna iar contagiozitatea este mai scazuta comparativ cu forma de boala lepromatoasa. depigmentate sau hiperpigmentate.lepra tuberculoida – in care leziunile predomina la nivelul structurilor nervoase. sulfamide sau rifampicina. sau ulceratii la nivelul degetelor urmate de pierderea unor falange.lepra lepromatoasa – manifestata predominant prin leziuni ale pielii difuze.

manifestata mai ales pe teritoriul tarilor de la tropice. Alte chimioterapice eficiente in terapia leprei: clofazimina. etionamida. infectia se . de forma semilunara. de la nivelul membranei conjunctivale tarsale. rifampicina este un chimioterapic eficient impotriva bacilului leprei – in foarte rare situatii bacilul poate dezvolta rezistenta in fata acestui antibiotic. Daca pleoapele sunt comprimate. Terapia fizica recuperatorie este indicata pentru ameliorarea contracturilor fizice ale mainii. puroiul acumulat la nivelul glandelor sebacee va fi eliminat sub forma unei secretii cu caracter vascos. la nivelul globului ocular. Examinarea cu biomicroscopul. Pentru vindecarea infectiilor. administrata in doza zilnica de 50-100 mg. Tarsita reprezinta infectia intregii structuri tarsale. fiind provocata de infectia cu patogenul Chlamydia trachomatis. marite de volum si inflamate. Rezistenta primara la dapsona apare destul de rar. astfel incat dupa doar 3 luni de la initierea terapiei. se poate interveni chirurgical pentru transplantarea unor tendoane sau a unor fragmente de nervi. dupa aplicarea topica a unguentului.trahomul – este o conjunctivita (kerato-conjunctivita) contagioasa. De obicei tarsita apare ca urmare a unor infectii conjunctivale sau tegumentare de vecinatate. exista o formatiune tarsala superioara si una inferioara. tiambutozina si amitiozina. permite evidentiarea glandelor sebacee. tarsul palpebral este o lamela de tesut conjunctiv dens. Meibomita si Tarsita Meibomita reprezinta infectia mai multor glande sebacee Meibomius. majoritatea bacililor vor fi deja distrusi. se recomanda masarea usoara a pleoapelor afectate. Infectii care pot conduce la aparitia tarsitelor: . cu evolutie cronica. La examenul clinic se observa cum pleoapele afectate sunt intens edematiate. care contribuie la formarea marginilor libere ale pleoapelor.Dapsona este medicamentul de electie pentru tratamentul leprei. trahomul este o boala cu etiologie infectioasa. Pacientul prezinta o intensa senzatie de jena locala. protionamida. iar acolo unde este cazul (leziuni mutilante). se recomanda utilizarea unor unguente care sa contina antibiotice si corticoteroizi. dapsona are o foarte buna eficienta in terapia leprei. Starile reactionale din lepra pot fi combatute prin utilizarea de antipiretice si analgezice.

si chiar orbire. prin depunerea extracelulara de amiloid (amiloidul este o substanta amorfa. in sifilisul secundar apar rozeole si sifilide. cea mai frecventa localizare a bolii este cea pulmonara. neregulat si ulcerat. produsa de infectia cu bacilul Mycobacterium tuberculosis (bacilul Koch) . iar in stadiul tertiar. rinichi sau splina.sifilisul – este o boala contagioasa inoculabila. sau poate disemina in intregul organism. caracterizate prin subtierea considerabila a tarsului. si prin inflamatia conjunctivei bulbare. a carei compozitie variaza functie de starile patologice cu care se asociaza – amiloidul se poate depune la nivelul unor organe precum ficat. care detrmina formarea unei teci la nivelul oaselor lungi si o ingrosare a tegumentului. albie’’. sechelele retractile vor imprima tarsului. . dar si subtierea periostului de la nivelul oaselor lungi ale membrelor. caracterizate prin aparitia unor leziuni patognomonice – in sifilisul primar apare sancrul sifilitic. infectia poate ramane localizata la nivelul unui organ sau tesut. cand formatiunea tarsala apare ingrosata si cu aspect unsuros. trahomul se caracterizeaza prin aparitia unor leziuni foliculare la nivelul fundului de sac conjunctival. Infectia tuberculoasa poate determina afectare tarsala – tarsul se prezinta ingrosat. caracterizata prin asocierea unei hiperostoze. astfel. tarsul se prezinta ca fiind ingrosat si cu aspect grasos. leziunea denumita goma.transmite prin intermediul mustelor si al obiectelor de toaleta contaminate. in timp ce. secundara pahidermoperiostozei. Pahidermoperiostoza. se poate produce degenerescenta amiloida a tarsului – modificarea patologica a structurii tarsale. prin hiperplazie papilara. De asemenea. . cand tarsul devine ingrosat si prezinta o suprafata neregulata. Atingerea tarsala apare de obicei in stadiul cicatriceal al trahomului. generand tulburari destul de grave) . . apar plicaturi la nivelul tegumetului facial si cefalic. .pahidermoperiostoza – este o osteodisplazie. . pahidermoperiostoza mai este cunoscuta si sub denumirea de Boala Uehlinger sau Sindrom Touraine-Solente-Gole. Tarsita apare cu preponderenta in perioada sifilusului secundar. Trahomul poate produce tulburari de vedere. prezinta hipocratism digital. Daca se produce degenerescenta amiloida. un aspect caracteristic de. care cel mai adesea se transmite prin contact sexual neprotejat. Daca afectiunile tarsale treneaza si se cronicizeaza. modificari vizibile mai ales pe fata conjunctivala a pleoapelor. pe suprafata conjunctivala a pleoapei pot fi sesizate regiuni lucioase si refringente. Foliculii ciliari pot fi distrusi atunci cand infectia afecteaza marginea libera palpebrala. sifilisul are trei stadii evolutive. cu trasmitere genetica. determina aparitia unor forme cronice de tarsita. pacientii cu tarsita cronica. leziuni ce pot fi observate la nivelul fetei conjunctivale a pleoapei.tuberculoza – boala infectioasa contagioasa. produsa de infectia cu patogenul Treponema pallidum.

. aciculare de culoare alba (depozite de saruri de calciu) localizate la nivelul limbului nazal si temporal. Arcul senil (gerontoxon) consta in aparitia bilateral a unor opacifieri inelare. Este asimptomatic si nu necesita tratament. Intereseaza persoane in varsta de peste 40 de ani. situate la nivelul membranei Bowman si Descemet unde se produc rupturi.Henle constituie proliferari localizate ale membranei Descemet avand aceasi structura cu aceasta. 1. Este asimptomatica si prezinta importanta clinica din puctul de vedere al diagnosticului diferential cu distrofiile evolutive. Trebuie diferentiat de arcul juvenil care apare in copilarie. incidenta ajungand aproape de 100 % la varstnicii de peste 80 de ani (s-ar putea spune ca e aproape fiziologic). Corneea farinata Vogt consta in aparitia predescemetic in stroma corneeana profunda a unor pete (depozite) mici de culoare gri bogate in lipofuscina. Epiteliul nu este afectat. In patogenie este implicata o predispozitie genetica la care se poate asocia o hiperlipoproteinemie fapt sustinut de evidentierea pe sectiuni la gheata a depozitelor lipidice in stroma corneeana cu predilectie si in cantitati mai mari in proximitatea membranelor Bowman si Descemet. Inelul alb limbic Vogt reprezinta o degenerescenta subepiteliala a colagenului manifestata prin aparitia la varstnici a unor formatiuni punctiforme. periferice ale stromei avand o latime de cca. poligonale separate de zone clare. Corpii Hassall. Degenerescenta „ in piele de crocodil ” (crocodile shagreen) sau degenerescenta in mozaic Vogt consta in aparitia unor opacitati centrale. 5 mm. O zona de cornee transparenta de 0. Marginea periferica a arcului este regulata pe cand cea centrala difuza. Afectiunea poate aparea si secundar unor traumatisme sau inflamatii.Modificari involutive ale corneei Apar ca urmare a degenerescenteii senile aparute in general la persoane in varsta de peste 40 de ani. Apar ca niste proeminente spre camera anterioara situate la periferia corneei pe care o pot invada spre centru odata cu inaintarea in varsta ozazie cu care are loc si cresterea numarului acestora. Procesul incepe in partea superioara si inferioara a corneei progresand apoi sub forma de arc de cerc. 5 mm grosime desparte gerontoxonul de limbul scero-corneean.

dar si flexibilitatea tegumentului. Glandele sebacee sunt localizate la nivelul dermului. cat si la nivelul pleoapei inferioare. produsul glandelor sebacee are rolul de a lubrifia firele de par. atingerea frecventa a pleoapelor cu mainile murdare sau nespalate (contaminate cu diversi patogeni). se produce abcedarea acesteia (in aceasta etapa. exista si regiuni ale corpului uman. dar si in randul indivizilor cu anumite debilitati mintale. a glandelor sebacee aflate la nivelul pleoapelor. creioane pentru ochi). Orjeletul se poate manifesta atat la nivelul pleoapei superioare. Semne si simptome Pacientul prezinta la nivelul pleoapei. sau la nivelul pleoapelor (glandele sebacee Meibomius) . sebumul are si un rol foarte important in protectia tegumentului – rol antifungic si rol antibactericid.Orjeletul (ulcior) Introducere Orjeletul este o infectie supurativa. O blefarita care se cronicizeaza. unde exista glande sebacee. la nivelul areolelor mamare. . de asemenea. aceasta secretie are o coloratie albicioasa si este semiconsistenta. de etiologie stafilococica. de a asigura flexibilitatea firului de par. si orjeletul intern. va favoriza in mod cert aparitia orjeletului. cap’’ asemanator cosurilor care apar la nivelul tegumentului facial) . orjeletul prezinta un. de dimensiuni apreciabile – uneori chiar de 6 mm. abcesul (colectia purulenta) va fi centrat de un cil palpebral. Etiologia orjeletului este de origine bacteriana. in absenta firelor de par – la nivelul preputului. la nivelul labilor mici. numarul glandelor sebacee este semnificativ mai crescut in regiunile corpului acoperite cu fire de par. abcesele se pot deschide spontan. incidenta acestor infectii este crescuta in randul persoanelor care sufera de diabet zaharat. pielea pleoapei si membrana conjunctivala adiacenta prezinta o coloratie rosiatica (congestie) . Sebumul este produsul de secretia al glandelor sebacee. dar exista si situatii in care. Din punct de vedere clinic. evenimente precum. orjeletul poate fi confundat cu blefarita (infectie a structurilor palpebrale) . este vorba de inflamatia glandelor sebacee Meibomius si Zeiss. pot conduce la grefarea locala a unor infectii bacteriene suparatoare. o cauza certa nu poate fi identificata. anexate foliculilor ciliari. ele se deschid cel mai adesea la nivelul foliculului pilos. in cele mai multe situatii. sebumul este format dintr-un amestec de acizi grasi si resturi ale celulelor secretoare. o formatiune pseudo-tumorala. . sau folosirea cosmeticelor pentru infrumusetarea ochilor (rimel. orjeletul mai este cunoscut si sub denumirile de "orgelet" sau "urcior". atunci cand infectia este localizata la nivelul glandelor Meibomius. Orjeletul prezinta doua forme clinice de boala: orjeletul extern. Leziunea evolueaza si ulterior. pe langa functia de lubrifiere. cand infectia este localizata la nivelul glandelor Zeiss.

tratamentul loca cu antibiotice nu se intrerupe si va fi realizat pana in momentul in care simptomatologia a dispartut complet. simptomele nu dispar intotdeauna. se va forma o mica ulceratie care sangera foarte usor – data fiind buna vascularizatie a regiunii palpebrale (ulceratie = proces patologic. stimuland intens terminatiile nervoase de la acest nivel. care contin antibiotice – gentamicina. In orjeletul extern. deoarece tarsul este o structura inextensibila – formarea colectiei purulente. pot fi utilizate preparate (sub forma de coliruri sau unguente). prin intensificarea circulatiei capilare. in cazul orjeletului intern. Senzatia de arsura oculara poate fi prezenta la unii pacienti. daca inflamatia survine pe un teren imunitar tarat (diabet zaharat). Mai pot fi aplicate local. Topic. orjeletul abcedeaza dupa 72 de ore de la declansarea procesului inflamator. de obicei. au existat si cazuri insotite de ascensiune termica (febra) si stare de rau general. . durere acuta localizata in regiunea palpebrala. proces insotit de o pierdere de substanta) . Temperatura locala ridicata. colectia purulenta este situata in vecinatatea marginii libere palpebrale. orjeletul se poate vindeca fara sechele. deoarece colectia purulenta se localizeaza la nivelul glandelor sebacee tarsale. Datorita localizarii sale profunde. care determina aparitia unei solutii de continuitate la nivelul tegumentelor sau mucoaselor. orjeletul intern poate determina complicatii locale destul de grave. kanamicina – antibiotice care sa aiba actiune eficienta impotriva stafilococilor.sau pot fi drenate printr-o mica interventie chirurgicala. Durerea aparuta in cazul orjeletului intern este mult mai intensa. abcesul evoluand catre tegumentul supraiacent. dupa formarea abcesului. In stadiile avansate de boala. daca nu intervin alte complicatii. Dupa ce abcesul a fost drenat. cand inflamatia abia a debutat. rezidual. dupa eliminarea puroiului. care se manifesta prin aparitia mai multor orjelete in acelasi timp. Exista si forme de infectie mai grave. Drenajul colectiei purulente. poate fi favorizat daca se realizeaza indepartarea (epilarea) cililor care centraza colectia de puroi – se realizeaza astfel o mica portita pentru evacuarea puroiului. pot fi aplicate local comprese antiflogistice – cu toate acestea. Tratament In fazele incipiente ale bolii. infectia se poate extinde la nivelul intregii cavitati orbitale. are rolul de a stimula formarea colectiei purulente (abcesului). dupa eliminarea colectiei purulente. Alte simptome prezente la pacientii cu orjelet – lacrimale abundenta. de cele mai multe ori. leziunea va evolua catre fata posterioara a pleoapelor (fata posterioara a pleoapelor este acoperita de membrana conjunctivala) . poate fi utilizata caldura uscata care se aplica local de cateva ori in decursul a 24 de ore. sau la intervale regulate de timp. acesta se va deschide spontan. acesta se poate vindeca spontan.

unguente cu tobramicina. daca incizia se realizeaza la nivelul membranei conjunctivale. De asemenea. prin compresiune digitala. se poate institui un tratament de lunga durata. de 250 mg – doza suficienta pentru a realiza profilaxia orjeletului. trebuiesc tratate afectiunile oculare predispozante. vor fi evitate zonele aglomerate. Traiectul inciziei la nivel tegumentar. colectiile purulente nu vor fi fortate sa dreneze. in majoritatea cazurilor. fara alte complicatii. care isi pastreaza eficienta impotriva stafilococului – ampicilina. data fiind natura acestei infectii. De asemnea. acestea trebuiesc schimbate cu altele noi si sigilate. pot fi de un real folos – limitarea extinderii infectiei. si indepartarea eficienta a secretiilor purulente. daca pleoapele sunt foarte tumefiate si impiedica vederea. daca leziunile sunt foarte dureroase. Inciziile pentru drenajul colectiilor purulente se practica doar in clinicile de chirurgie generala sau oftalmologica. De cele mai multe ori. . traiectul acesteia va fi unul vertical. daca boala evolueaza catre un flegmon palpebral (flegmon – inflamatie difuza a tesutului celular subcutanat). Daca orjeletul recidiveaza frecvent. Ochii pot fi protejati prin purtarea ochelarilor de soare. pot fi drenate cu ajutorul unor mici incizii chirurgicale. se recomanda instituirea unui tratament de specialitate care sa fie sustinut prin administrarea de antibiotice. Deoarece fardurile si cosmeticele pot fi contaminate cu stafilococ. si caracterul ei evolutiv.un organism tarat este mult mai predispus la aparitia orjeletelor. care favorizeaza aparitia orjeletelor. atunci se recomanda administrarea de antibiotice pe cale sistemica – care binenteles sa fie eficiente impotriva stafilococului auriu implicat in etiologia orjeletului. ralizate cu un sampon din gama celora folosite pentru copii. Pot fi utilizate urmatoarele antibiotice. de genul blefaritelor. abcesele dreneaza spontan. Abcesele care nu se elimina spontan. daca eliminarea de puroi nu dispare dupa cel mult 72 de ore. Pana la obtinerea vindecarii. cu tetraciclina – administrata in doza zilnica de intretinere. De asemenea. se va evita utilizarea lentilelor de contact sau a cosmeticelor pentru ochi. Spalaturile locale. Pe toata perioada tratamentului. se recomanda ca incizia sa fie realizata in partea decliva a colectiei – pentru a favoriza drenajul acesteia. In nici o situatie. va fi unul orizontal. cu toate acestea. va fi evitata atingerea pleoapelor cu mainile murdare sau nespalate. tratamentul la domiciliu este suficient pentru pentru a asigura vindecarea orjeletului. unde exista o cantitate crescuta de praf si iritanti in aerul atmosferic. Diabetul zaharat trebuie tinut sub control . recidivele orjeletului pot fi stopate cu ajutorul vaccinarii antistafilococice. care pot amplifica si mai mult fenomenele iritative locale. oxacilina. daca statiile ganglionare regionale sunt marite de volum si dureroase (adenopatie regionala). o data la cateva luni de zile. Daca abcesele sunt multiple. eritromicina sau cloxacilina.

boala este stagnanta (leziunile nu prezinta un caracter evolutiv) si se asociaza cu o crestere marcanta a colesterolului plasmatic (hipercolesterolemie).Pinguecula Pinguecula este o degenerescenta elastoida a colagenului.foarte frecventa la batrani. pulberi etc. catre regiunea nazala. Pterigionul invadeaza corneea prin vase de neoformatie formand un cap aderent la acest nivel. Tratamentul se face adesea doar din ratiuni estetice si consta in extirparea formatiunii. . fiind afectate in acelasi timp tesuturile subconjunctivale si regiunile superficiale ale sclerei. care se localizeaza la nivelul fantei palpebrale. Daca insa este inestetic sau foarte mare se face excizie urmata aplicarea unei grefe conjunctive. Pterigionul Pterigionul este o afectiune bilaterala constand in aparitia unui pliu triunghiular cu baza spre conjunctiva nazala si varful spre cornee. ele pot fi excizate prin metode chirurgicale. Tratamentul In stadiile incipiente sunt indicate injectii subconjunctivale cu corticosteroizi. Aceste leziuni se datoreaza denaturarii structurilor colagenice. Rareori capul pterigionului se poate maligniza. Recidivele (destul de frecvente) impun un tratament cu antimitotice. de culoare galbena. Expunerea la fenomene iritative indelungate. radiatii ultraviolete. vant. Daca apar inflamatii care treneaza si recidiveaza. Trebuie facut diagnosticul diferential cu pseudopterigionul aparut in urma arsurilor conjunctivale si inflamatiilor conjunctivale cronice dar acesta nu este invadant si este insotit si de alte modificari ale conjunctivei. daca leziunile proeminente sunt suparatoare.care se manifesta prin aparitia unor proeminente galbui mai ales in sectorul nazal al conjunctivei in apropierea limbului. care produc mici ulceratii corneene constituie factori favorizanti in aparitia bolii. Pacientul prezinta o serie de formatiuni proeminente. praf. infiltratii cu corticosteroizi in asociere cu grefa de cornee lamelara si grefa de conjunctiva libera. pot fi utilizate pentru instilatii. coliruri ce contin corticosteroizi. Evolueaza fie spre stagnare fie spre invazia rapida a corneei.

toti acesti factori vor conduce la aparitia unor ulceratii de mici dimensiuni la nivelul regiunii limbice. sau se poate realiza o grefa de cornee lamelara sau perforanta. trebuie exclus pseudopterigionul care apare fie secundar unei arsuri chimice (cu acizi sau baze). pot fi administrate local antimiotice (instilatii) . se manifesta cu predilectie in randul adultilor din mediul rural. Boala afecteaza ambii globi oculari. vorbim despre degenerarea tesutului hialin si elastic – fibrele elastice sunt marite de volum si degenerate hialin. o alta metoda chirurgicala o reprezinta excizia cu keratoplastie lamelara sau perforanta. leziunea va fi mai bine dezvoltata decat cea initiala. trebuie avut in vedere faptul ca. care va invada corneea. fiind inconjurat de o zona gelatinoasa. Tratamentul pterigionului se face functie de evolutia acestuia. curentii de aer. . Exista si posibilitatea ca pterigionul sa sufere o transformare maligna epiteliomatoasa. de asemenea. Exista o serie de factori iritativi. iar la nivelul corneei membrana Bowman este inlocuita cu tesut hialin si elastic. alegerea pentru tratament a unei tehnici chirurgicale care sa genereze doar cicatrici conjunctivale cu dispozitie orizontala. se prezinta ca un pliu de aspect triunghiular. Pentru diagnosticul diferential al acestei afectiuni. Pentru formele recidivante de boala. aceste ulceratii vor fi acoperite de o retea vasculara fina. diferite pulberi sau fumul. Pterigionul este aderent la cornee. particulele de praf. in faze incipiente ale bolii se recomanda utilizarea injectiilor subconjunctivale cu corticosteroizi. pana catre regiunea centrala a acesteia. urmatoarele elemente pot contribui la evitarea recidivelor – indepartarea tuturor factorilor iritativi care au favorizat aparitia pterigionului. urmand ca apoi sa se realizeze o grefa de conjunctiva. atunci poate fi excizata chirurgical. Adesea pterigionul poate recidiva – situatie in care. avasculara. Practic. radiatiile ultraviolete. de asemenea. fie secundar unei inflamatii cu caracter acut sau cronic. Adrian Necula): Pterigionul reprezinta degenerescenta conjunctivei bulbare. care vor contribui la aparitia acestei boli – microtraumatismele. Ulterior. pseudopterigionul nu are tendinta de a invada structurile invecinate. poate fi folosita metoda laserargon. daca leziunea este de mari dimensiuni si inestetica.===Completare(Dr. cand vorbim despre pterigion. leziunea evolueaza lent – ea se poate opri spontan din evolutie sau poate invada rapid corneea. se pot face infiltratii co corticosteroizi. purtarea de lentile fumurii si mai ales. orientat cu baza spre conjuntiva nazala si varful spre cornee.

acneea rozacee – afectiune a tegumentului. Semnele inflamatorii locale sunt de slaba intensitate (roseata. presupune participarea unui numar considerabil de celule – limfocite. Blefarita. caracterizata prin absenta leziunilor veziculare. salazionul se manifesta sub forma unei formatiuni chistice de mici dimensiuni (tumoreta benigna). Blefarita – inflamatia acuta sau cronica a marginilor pleoapelor. Salazionul apare ca urmare a blocarii canalului de excretie al glandelor sebacee – acest eveniment va conduce la acumularea secretiilor sebacee. Shalazionul apare cel mai adesea dupa orjelet (orjeletul este o infectie supurativa. in acesta moment. Aspectul de. de mici dimensiuni. acneea rozacee si dermatita seboreica reprezinta factori ce favorizeaza aparitia salazionului. In cele mai multe cazuri. cel mai adesea de etiologie microbiana (granulom – reactie inflamatorie. Semne si simptome Din punct de vedere clinic. care nu a drenat suficient. inconjurate de limfocite activate) . de etiologie stafilococica. dar se poate forma si prin transformarea granulomatoasa a unui orjelet care nu s-a vindecat complet – frecvent este vorba de un orjelet intern. a glandelor sebacee aflate la nivelul pleoapelor glandele sebacee Meibomius si Zeiss) . si prezenta unor leziuni maculo-eritematoase localizate la nivelul regiunilor anatomice bogate in glande sebacee. sistemul imunitar va recunoaste sebumul ca fiind o substanta straina si va declansa local. formarea granulomului inflamator. salazionul este o reactie inflamatorie granulomatoasa cronica. o reactie inflamatorie complexa. plasata in grosimea pleoapei. eozinofile. spre fata anterioara a pleoapei. celule gigante. . care apare datorita existentei unor disfunctii sau leziuni ale glandelor sebacee sau pilosebacee. care apare in urma obstructiei canaliculelor excretorii glandulare – se manifesta prin aparitia unor formatiuni chistice tumorale (benigne). si chiar celule epiteliode. sau pot lipsi cu desavarsire. leziunile pot fi decelate foarte usor cu ochiul liber – salazionul extern. in care exista o arie centrala ce contine macrofage. leziunea granulomaotasa este localizata catre regiunea conjuntivala a pleoapelor – salazion intern – caz in care fata posterioara a pleoapelor se prezinta congestionata si usor edematiata. creasta de cocos’’ al leziunilor. situate pe marginea pleoapelor. Daca salazionul are o dezvoltare superficiala. caldura locala). dermatita seboreica – afectiune cutanata. cu determinism imunitar-alergic. apare atunci cand formatiunea evolueaza la nivelul .Salazionul (Chalazionul) Salazionul reprezinta o inflamatie cronica a glandelor sebacee Meibomius. Salazionul nu numai ca se poate constitui in urma prezentei leziunilor tegumentare descrise mai sus. stagnarea secretiilor favorizeaza aparitia reactiilor inflamatorii. Din punct de vedere histologic.

chirurgia salazionului prezinta pericolul aparitiei unor sangerari abundente (data fiind buna vascularizatie a pleoapelor) . de catre salazionul voluminos. generat ca urmare a declansarii unei reactii inflamtorii locale) . care favorizeaza aparitia salazionului . De asemenea. cu un unguent ce contine antibiotice. Daca este necesar. Daca leziunile tumorale sunt de marimi considerabile. flegmonul este o inflamtie grava. se poate interveni chirurgical pentru excizia acestora. traiectul se sectiune va fi unul orizontal. Astigmatismul apare datorita compresiunii exercitate asupra corneei. pentru inciziile efectuate pentru abordul tegumentar al formatiunilor chistice (salazion extern). vor avea un traiect vertical. Pentru a preveni recidiva salazionului. apare ca urmare a existentei unui defect de curbura al corneei sau cristalinului. daca pacientul realizeaza aplicatii locale zilnice. De asemenea. Tratament Salazioanele de mici dimensiuni se pot vindeca spontan. pentru o mai buna vindecare. . deoarece produce necroza tesuturilor afectate. Inciziile. induratii ce sunt sensibile la palpare. Astigmatismul reprezinta o complicatie a salazionului care apare si se dezvolta la nivelul pleoapelor superioare (astigmatism – o disfunctie a dioptrului ocular. care se dezvolta la nivelul pleoapei superioare. se recomanda evitarea zonelor aglomerate. si care se pot asocia cu nevralgii persistente. pot fi utilizate doar batistele de unica folosinta. pot fi realizate aplicatii cu unguente ce contin antibiotice. lumina nu va mai fi focalizata intr-un singur punct la nivelul retinei. putem enumera urmatoarele doua patologii: celulita palpebrala si flegmonul palpebral. sangerarile pot fi prevenite daca regiunea incizata este clampata cu o pensa speciala. de unde rezulta ca. acneea rozacee si dermatita seboreica. precum si contactul cu prosoapele sau batistele murdare.marginilor libere palpebrale. iar conturul obiectelor va fi perceput deformat) .blefarita. leziunile tumorale se pot vindeca mai rapid. Ca si in cazul orjeletului. in care aerul atmosferic este incarcat cu pulberi alergizante. aplicatii urmate de masarea usoara a zonelor tumefiate. Dintre complicatiile infectioase ale salazionului. pentru a grabi vindecarea. leziunile pot fi injectate cu un corticosteroid (leziunea este un granulom. trebuiesc tratate celelalte patologii. efectuate pentru inlaturarea salazioanelor dispuse catre fata conjunctivala a pleoapelor (salazion intern). Plagile chirurgicale se panseaza pentru a preveni hemoragiile. Celulita reprezinta este o inflamatie localizata la nivelul tesutului celular – se manifesta sub forma unor induratii. este bine ca aceste unguente sa contina si un corticosteroid – cortizon. uneori bine delimitate. glandele sebacee trebuiesc indepartate complet. pe unul dintre meridiane. Se va evita ducerea mainilor murdare si contaminate la ochi. Flegmonul este o inflamatie difuza a tesutului celular subcutanat sau a tesutului conjunctiv de la nivelul unui organ.

auditiv. tumori. bandelete optice. daca salazionul evolueaza catre fata posterioara a pleoapei (salazion intern). deoarece cresterea formatiunilor chistice este destul de lenta. corpii geniculati externi si radiatiile Gradiolet) si . infectii. gustativ. cel mai frecvent. atunci poate afecta functia vizuala – astgmatism. Salazionul poate deveni destul de suparator. auditiv. In etiologie sunt implicate traumatisme cerebrale. Agnoziile partiale au urmatoarele forme: a) agnozia pentru fizionomii sau prosopagnozie bolnavii identifica persoanele numai dupa voce. Oricare segment poate fi afectat de procese patologice ducand la manifestari clinice distincte. intoxicatii. culoare etc) in conditiile pastrarii integritatii cailor senzoriale (glob ocular). se va renunta la purtarea lentilelor de contact. Pentru obiectivarea acesteia se foloseste testul “figurilor celebre” adica se ia o revista si i se cere pacientului .unul intermediar –caile optice (nerv optic. alte detalii dar nu prin vedere.unul central –centrii corticali (aria vizuala primara 17 si ariile vizuale secundare 18 si 19. gustativ) si este sinonima cu cecitatea psihica. olfactiv. Sindroame psihovizuale Analizatorul vizual este alcatuit din trei segmente: unul periferic senzorial –globul ocular. tulburari circulatorii careproduc in timp atrofii ale tesutului cerebral. . miros.Pe toata perioada tratamentului. chiasma. 1) Sindroamele de deficit Agnoziile vizuale se definesc ca fiind anomalii ale perceptiei vizuale (sau doar a anumitor caractere ale perceptiei-forma. tactil). Sindroamele psihovizuale sunt produse de afectarea ariilor corticale vizuale secundare 18 (parastriata) si 19 (prestriata). ticuri verbale. degenerescente senile. Imaginea corticala a unui obiect variaza de la un individ la altul in functie de experienta sa de viata si starea psihica. Se impart in sindroame de deficit si sindroame de excitatie. Agnozia vizuala totala consta in imposibilitatea recunoasterii unui obiect cu ajutorul vederii ci doar prin celelate simturi (tactil. complicatie a shalazionului intern. salazionul nu produce durere in regiunea palpebrala. si pana la obtinerea vindecarii complete. Acestea au rol in interpretarea mesajului vizual la care contribuie si informatii obtinute prin intermediul celorlalte simturi (olfactiv.

tulburari de orientare: acientul nu se poate orienta in camera.agnozia corporala: pacientul nu poate distinge dreapta de stanga si nici anumite parti componente ale corpului sau. patrat. numarului. Deplasarea de la un obiect la altul se face greoi. nu se poate imbraca sau deschide usaaspect pseudodemential. adesea prin miscari ale capului.agnozia spatiala unilaterala pacientul nu poate identifica obiectele aflate intr-o jumatate a campului vizual e) apraxia vizuala pacientul nu poate desena din memorie un obiect simplu (scaun. Pot fi elementare – fotopsii (strafulgerari) sau complexe (personaje.sa identifice o persoana foarte cunoscuta pe care ar trebui s-o cunoasca (presedintele republicii. animale. in ciuda motilitatii oculare pastrate. Asociaza frecvent ameteli si tulburari de orientare temporo spatiala. masa. fotbalistul lui preferat etc) astfel e pus in situatia de a nu putea folosi celelate simturi. 2) Sindroame de excitatie Sindroame de excitatie pot fi grupate in trei categorii: a) Metamorfopsiile sunt reprezentari vizuale deformate din punct de vedere al marimii.tulburari de localizare: pacientul vede si recunoaste obiectul dar nu poate aprecia directia si distanta iar daca este pus sa-l deseneze nu poate deoarece nu are o reprezentare completa a acestuia . b) agnozia pentru obiecte cuprinde agnozia pentru culori (imposibilitatea de alege culorile si de a le asocia cu un obiect) si agnozii pentru imagini consta in imposibilitatea de a recunoaste un obiect desenat c) agnozia pentru simboluri se poate manifesta pentru elemente geometrice (cerc. ). . etc. c) Halucinatiile vizuale sunt de asemenea reprezantari fara obiect real (formate in lipsa oricarui stimul exterior) dar de care pacientul nu este constient. d) agnozia spatiala consta in pierderea capacitatii de localizare in spatiu a obiectelor. b) Halucinozele sunt tulburari senzoriale de scurta durata constand in reprezentari fara obiect. Pentru punerea unui diagnostic corect sunt necesare: -anamneza amanuntita pentru aflarea conditiilor in care apare simptomatologia -examen oftalmologic complet pentru relevarea starii de integritate anatomica a globului ocular -examen neurologic pentru evidentierea tuturor tulburarilor de perceptie -investigatii paraclinice pentru obiectivarea leziunilor organice suspicionate (radiografie . Alexia poate fi izolata sau asociata cu afazia (imposibilitea de a vorbi datorita unor leziuni centrale) sau alte tulburari de citire. alterari ale culorilor. . Se asociaza cu tulburari ale simtului spatial si ale atentiei vizuale. flori). Clinic se prezinta sub forma unor sindroame : . Pacientul este constient de aceasta si nu prezinta stari psihopatice si alterari ale constientei. scriere si vorbire. f) apraxia oculara consta in imposibilitatea de a urmari cu privirea obiectele. triunghi etc) sau pentru cuvantul scris caz in care se denumeste alexie (bolnavul nu poate citi).

electroencefalograma. s.Un mediu uscat Supuratiile palpebrale . a. aceste infectii sunt produse de infectia cu stafilococul auriu hemolitic.de craniu. pilulele anticonceptionale. angiografii. flegmonul nu are tendinta la limitare (infectia difuzeaza) . flegmonul este produs de infectia cu streptococ. Inaintarea in varsta . Flegmonul palpebral Flegmonul pleoapei reprezinta o supuratie difuza – inflamatie acuta a tesutului celular. infectia se dezvolta de obicei la nivelul tesutului celular subcutanat sau la nivelul interstitiilor conjunctive. inclusiv antistaminicele. favorizeaza inocularea acestui patogen. in absenta necrozei. Tratamentul se indreapta catre afectiunile primare si este medical sau chirurgical in functie de caz Sindromul ochi uscat Sindromul de ochi uscat reprezinta pierderea sau reducerea abilitatii normale a ochiului de a produce lacrimi.Medicamentele. In majoritatea cazurilor. rezonanta magnetica nucleara.flegmonul si abcesul palpebral Supuratiile palpebrale reprezinta alte tipuri de infectii acute. In cele mai multe cazuri. computer tomografie.eventual examen psihiatric daca exista sa zicem o etiologie dubla (psihica si organica). ) . care pot aparea la nivelul pleoapelor – manifestarile clinice sunt similare cu situatiile in care supuratiile au alta localizare decat cea oculara. analgezicele si anti-inflamatoarele Efort ocular datorat cititului sau lucrului pe computer . . O varietate de factori pot cauza sau contribui la aceasta problema. oricare solutie de continuitate aparuta la nivel palpebral. Este una din cauzele cele mai frecvente pentru care se merge la un consult oftalmologic. diureticele.

flegmonul se poate vindeca. conducand astfel la aparitia flegmonului orbitopalpebral. iar in plaga se constata formarea puroiului si aparitia proceselor de necroza tisulara. si se sfaceleaza. Atunci cand flegmonul se localizeaza la nivel palpebral. care se poate localiza inclusiv la nivel palpebral – este o colectie purulenta bine delimitata. viata pacientului este in pericol. anorexie. Datorita accentuarii progresive a edemului. Starea generala a pacientului este afectata. In cele mai multe situatii. durerile locale se accentueaza. . In utlima faza de evolutie. Dupa aproximativ o saptamana de evolutie. flegmonul dezvolta procese de necroza locala. . care se formeaza ca urmare a distructiilor tisulare generate de anumiti microbi sau paraziti.si mult mai rar de infectia cu stafilococ sau anaerobi. frison. flegmon circumscris. fanta palpebrala nu mai poate fi deschisa (pacientul nu mai poate deschide ochii) . Infectia se poate extinde cu usurinta la nivelul intregii orbite. escoriatie. la locul de inocularea al microbilor. abcesele sunt provocate de infectia cu stafilococ sau streptococ – insa oricare alt agent piogen poate conduce la aparitia unor astfel de colectii purulente. pielea supraiacenta focarului inflamator se decoleaza. Daca pana acum nu s-a intervenit chirurgical pentru drenajul colectiei purulente. pacientul prezinta febra ridicata si frison. atunci cand procesul inflamator are o localizare superficiala (tesutul celular subcutanat). lasand puroiul de culoare verde sa se scurga impreuna cu multiple fragmente din tesutul necrozat. Starea generala a pacientului se mentine in continuare grava. sau chiar la patrunderea procesului septic in interiorul anumitor articulatii. semne locale inflamatorii se accentueaza. tulburari digestive. se constata prezenta limfangitei lezionale si a adenopatiei regionale. Simptomatologia abceselor depinde in mare parte de localizarea acestora. intepatura) – de asemenea. necroza a tendoanelor musculare. iar tegumentul lor este cald si capata un aspect lucios. Abcesul palpebral Abcesul reprezinta o infectie acuta. Dupa cateva zile de la inoculare. Raspandirea regionala a infectie se datoreaza implicit virulentei crescute a patogenilor implicati in aparitia ei. la debut. apare edemul inflamator (plaga minima. Intr-o prima faza. care la apasare devine dureroasa. insa vor ramane in urma cicatrici vicioase si chiar sechele functionale. daca nu se intervine in acest moment. Abcesul mai este cunoscut si sub denumirea de. pleoapele sunt vizibil edematiate si congestionate. superficial se observa prezenta unei impastari difuze a tegumentelor. abcesul poate fi diagnosticat cu usurinta. insa simptomatologia diminua in intensitate. pacinetul prezinta in continuare febra ridicata. Daca procesul inflamator este localizat difuz. procesul necrozant disloca formatiunile anatomice regionale. iritabilitate nervoasa – starea generala a pacientului este vizibil afectata. de asemenea. si contribuie la aparitia unor grave complicatii – hemoragii (datorita lezarii vaselor regionale).

Tratament Supuratiile palpebrale vor fi tratate cu chimioterapice (antibiotice) administrate pe cale sistemica: penicilina. la palparea pleoapelor poate fi pus in evidenta semnul fluctuentei. poate fi identificata leziunea prin intermediul careia s-a produs inocularea patogenilor. in lipsa interventiilor chirurgicale. Daca infectia nu este inca localizata. ampicilina sau oxacilina. In momentul in care apare fluctuenta (semn de localizare a colectiei purulente) se procedeaza la incizarea. Dupa aproximativ doua zile. cu atat mai intensa este senzatia dureroasa. . Daca se palpeaza leziunea. in sangele periferic. abcesul palpebral poate fistuliza spontan. abcesul poate fistuliza spontan – fistulizarea se realizeaza prin intermediul unor orificii de mici dimensiuni. ca oricare alt abces. pacientul resimte o senzatie de tensiune pulsatia – in timp ce durerea diminua in intensitate. Fluctuenta este un semn caracteristic pentru oricare colectie lichidiana. se procedeaza si la evacuarea acesteia.Pacientul acuza durere locala si impotenta functionala. cu cat regiunea palpebrala este mai solicitata. Daca colectia purulenta nu este evacuata chirurgical. evacuarea si drenajul colectiei purulente. in momentul in care colectia purulenta este diagnosticata. local. Daca puroiul este corect evacuat prin drenaj chirurgical. atunci se recomanda aplicarea de comprese imbibate cu solutii antiseptice (rivanol) . semnele locale se modifica – edemul periferic se accentueaza. asa cum am mai amintit. pleoapele sunt tumefiate si foarte congestionate. dozele de antibiotic se adapteaza functie de gravitatea infectiei. iar centrul leziunii devine rosiatic. Dupa formarea puroiului. leziune ce va fi inconjurata de o discreta zona edematiata. acesta este si motivul pentru care. se constata cresterea numarului de leucocite – sugestiva pentru existenta unui proces inflamator in organism. dupa cateva zile leziunea se cicatrizeaza favorabil. curba termica a pacientului respectiv prezinta un caracter oscilant. Abcesul palpebral este stadiul evolutiv care urmeaza dupa flegmon. De obicei. se constata prezenta semnului de fluctuenta – acest semn confirma colectarea locala a puroiului. Pacientul poate prezenta febra usoara. care nu sunt suficiente pentru drenajul intregii cantitati de puroi. abcesul se cronicizeaza.

ce are rolul de a fixa componentele unei articulatii (ligamente articulare). In patologia oculara. de integritatea structurilor tarsale si de integritatea septului orbitar (tarsul si septul orbitar alcatuiesc impreuna scheletul pleoapei) . prin intermediul membranei conjunctivale palpebrale. Si nu in ultimul rand.Tulburarile de statica si motilitate palpebrala Pleoapele sunt mentinute in pozitia lor fiziologica. Lagoftalmia se datoreaza paraliziei nervului facial. Deoarece pleoapele au un rol foarte important in protectia polului anterior al globului ocular. atata timp cat scheletul palpebral detine o anumita rigiditate . dar si datorita disfunctiei muschiului trasal Muller. Ligamentele palpebrale se afla dispuse in prelungirea celor doua structuri tarsale. Ptoza palpebrala apare datorita disfuctiei importante a muschiului ridicator al pleoapei superioare. Pleoapele pot fi mentinute in pozitie normala. Tulburarile de statica palpebrala apar in cadrul anumitor patologii oculare care. sau rolul de a sustine anumite organe. exista doua tipuri de tulburari ale staticii palpebrale: entropionul si ectropionul – ambele disfunctii avand grave repercursiuni functionale si de ordin estetic. Sindromul retractil palpebral consta in retractia marginilor pleoapelor. deasupra limbului superior si inferior. lagoftalmia paralitica. Tulburarile de motilitate palpebrala se pot manifesta sub forma a patru entitati clinice distincte – ptoza palpebrala (este vorba de ptoza = caderea.rigiditate care depinde intotdeauna. fenomen ce impidica ocluzia palpebrala. blefarospasmul – o tulburare de motilitate palpebrala produsa de contractia anormala si involuntara a muschiului orbicular. determinand astfel vizualizarea unei benzi sclerale de latime variabila. pleoapei superioare). pleoapele se sprijina pe polul anterior al globului ocular. fie afecteaza componenta tarsala. sindromul retractil palpebral. se va repercuta implicit asupra functionalitatii oculare – acesta este si motivul pentru care aceste tulburari trebuiesc tratate cu seriozitate si corectate pe cat posibil chirurgical. Ligamentul este o bandeleta fibroconjunctiva. cu ajutorul unor ligamente – interne sau externe – care le ancoreaza la nivelul rebordului orbitar. pe care le fixeaza la nivelul scheletului osos orbitar. La nivelul fetei lor posterioare. si blefarospasmul. cum este si cazul pleoapelor. . este de la sine inteles ca orice tulburare de pozitie si miscare a pleoapelor. in cazul de fata vorbim despre existenta unor ligamente suspensoare. fie afecteaza componenta septala din structura scheletului pleoapei.

. Nevul coroidian numit si melanom benign este o afectiune de natura congenitala cu frecventa crescuta dar complet asimptomatica.Examenul oftalmoscopic evidentiaza decolarea de retina si prezenta planului dublu vascular (retinian si tumoral). fiind foarte bine vascularizata. Ecografia si biomicroscopia sunt necesare evidentiind atat vascularizatia retinei cat si a tumorii. scotom central. Se dezvolta in majoritatea cazurilor pe nevi preexistenti. Simptomatologia cuprinde scaderea acuitatii vizuale. hemangiomul si melanomul malign. . ecografie). poate fi sediul metastazelor diferitelor cancere. Hemangiomul coroidei . Se produce datorita cresterii tensiunii oculare produsa de cresterea tumorii care impiedica scurgerea umorii apoase la nivelul trabeculului. Explorarile paraclinice necesare sunt ecografia si angiografia fluoresceinica. Deasemenea coroida. Tumora se prezinta ca o masa neagra-cenusie sub retina decolata. congestie perikeratica. in spatiul subretinian care histologic se prezinta sub forma unui angiom cavernos cu spatii vasculare pline cu sange.Ecografia ajuta la aprecierea dimensiunilor si clasificarea tumorilor. hipermetropie progresiva. Afectiunea apare aproape intotdeauna in cadrul sindromului de angiomatoza encefalotrigeminala SturgeWeber-Krabbe. afectarea campului vizual.Tumorile coroidei Teoretic absolut orice fel de celula care inra in alcatuirea coroidei poate prolifera anormal dand nastere unei tumori benigne sau maligne. Tumorile coroidiene sunt: nevul coroidian (melanom benign).in stadiul de decolare de retina aceasta proemina in vitros datorita cresterii tumorii. dar si dupa inflamatii oculare sau traumatisme.stadiul de exteriorizare se manifesta clinic prin aparitia exoftalmiei. sediile cele mai frecvente sunt ficatul. plamanii si vertebrele. La examenul fundului de ochi apare sub forma unor pete pigmentare subretiniene de culoare cenusie cu marginile sterse. Melanomul malign coroidian este o afectiune rara dar cea mai frecventa tumora maligna oculara. Apare in general dupa varsta de 50 ani afectand in mod egal ambele sexe.stadiul incipient este asimptomatic foarte mult timp. exoftalmia.tumora situata profund. In vecinatatea leziunii pot aparea proliferari ale epiteliului pigmentar retinian. Tulburarile de vedere care apar mai ales in localizarea posterioara sunt: fosfene. Pentru punerea unui diagnostic corect sunt necesare: . Tumora nu creste in dimensiuni in timp si in foarte putine cazuri degenereaza malign totusi se recomanda supravegherea la intervale regulate de timp (fotografiere. distorsiunea imaginilor. Clinic apar modificari ale campului vizual.stadiul de glaucom secundar apare mai tarziu dar uneori poate fi chiar primul simptom al melanomului. metamorfopsii. Evolutia clinica a tumorii urmeaza cinci stadii: . . . diagnosticul diferential trebuie facut cu nevul coroidian. paraliziilor oculare si aparitia tumorii prin sclerotica subtiata. Obiectiv se constata o proeminenta lenticulara care ridica usor retina printr-un transsudat.stadiul de metastazare duce foarte rapid la exitus. . .

Spre deosebire de tumorile primare acestea sunt bilaterale si nepigmentate. infectia apare in cele mai multe cazuri dupa autoinocularea virusului. Ochiul enucleat nu se protezeaza pentru a nu masca posibilele recidive. osoase. chimio. plasarea placutelor radioactive (rutheniu. hepatice. boala evolueaza pe o perioada de maxim 10 zile. unice sau multiple. aur. Profilaxia sau cel putin depistarea in stadiu incipient presupune supravegherea nevilor coroidieni. iod) pe sclera. Tratamentul difera in functie de gradul invaziei locale si metastatice precum si de afectarea uni sau bilaterala. fotocoagulare. de obicei. fara sechele functionale sau estetice. Apar ca proeminente alb-galbui. iridiu. Posibile complicatii ale vaccinei – celulita orbitara. leucemii (coroida sufera un proces infiltrativ difuz mai ales la nivelul polului posterior). bine vascularizate. In cazul tumorilor mici se practica tumorectomia sau tratament conservator prin iradiere cu protoni. conjunctivita purulenta. Vaccina Vaccina este o boala infectioasa produsa de catre virusul vaccinei. din sfera genitala.Tomografia computerizata axiala indica intinderea extrasclerala. La nivelul pleoapelor. limfadenopatie preauriculara.si radioterapie. Produc decolarea exudativa a retinei ceea ce determina pierderea vederii. perioada de incubatie a infectiei este de maxim 10 zile. In cazul metastazelor hepatice unice se practica embolizarea vascularizatiei metastazelor sau indepartarea chirurgicala a acestora. vindecandu-se in majoritatea cazurilor. Metastazele coroidiene sunt favorizate de vascularizatia bogata a coroidei. Pot avea ca punct de plecare cancere pulmonare. . tegumentul inconjurator este congestionat si eritematos. De obicei apar in stadiile finale ale bolilor de baza dar se poate incerca iradiere localizata cu cobalt. Pentru tumorile de dimensiuni mai mari se face enucleatia globului ocular asociata si precedata de radioterapie. In cazul extensiei extrasclerale se practica exenteratia in asociere cu imuno-. iridiu. Leziunile tegumentare se localizeaza cu predilectie la nivel palpebral – o treime dintre cazuri vor fi insotite de leziuni corneene.Punctia-biopsie coroidiana translerala este absolut necesara pentru diagnosticul de certitudine (examen histopatologic) RMN pentru evidentierea posibilelor metastaze Prognosticul melanomului malign este unul sumbru datorita capacitatii mare de metastazare. Tratament . In formele bilaterale se enucleaza ochiul cel mai afectat si se pastreaza celalalt. pacientul prezinta una sau mai multe pustule – vezicule cu continut purulent.

precum – nevrita optica. avand in vedere faptul ca infectia virala afecteaza mai ales structurile nervoase periferice. in regiunea fruntii si la nivelul tegumentului regiunii cefalice (capului) . Zona zoster oftalmica Zona zoster oftalmica este generata de catre infectia cu virusul varicelo-zosterian = patogen infectios din genul Varicellavirus. veziculele se vor usca si dupa exfoliere vor forma mici godeuri (godeu – depresiune de mici dimensiuni a tegumentelor) . durere intensa si parestezii – simptomatologia se dispune in regiunea pleoapei afectate.Pentru tratamentul vaccinei. De asemenea. topic pot fi aplicate pudre sau solutii cu antiseptice – se recomanda utilizarea antisepticelor pana cand se obtine uscarea leziunilor. Tegumentul afectat este eritematos si prezinta o serie de vezicule cu continut clar. vasculite sau paralizii ale nervilor oculomotori. imunoglobulinele pot fi administrate local sau pe cale sistemica. care produce varicela si zona zoster. Infectia poate genera o serie de complicatii. crustele pot fi indepartate cu ajutorul solutiilor emoliente antiseptice si cu ajutorul solutiilor keratolitice (acid boric sau acid salicilic) . Pacientul acuza o intensa senzatie de arsura. . Vitaminele de grup B pot fi administrate cu succes. pot fi utilizate si unele antibiotice care au si efect antiviral: rifampicina si griseofulvina. preparata din serul indivizilor anterior vaccinati. Tratament Pentru tratamentul zonei zoster. Membrana conjunctivala si corneea pot fi si ele afectate de catre infectia cu virusul varicelo-zosterian. apoi. medicamente cu efect antiviral – comprimate ce contin aciclovir. La nivelul globului ocular. Pe cale generala. virusul ramane cantonat la nivelul organismului si are capacitatea de a se reactiva dupa perioade foarte lungi de timp. continutul veziculelor se modifica ulterior. vor fi administrate precoce. virusul varicelo-zosterian afecteaza ramura oftalmica a nervului cranian trigemen (nervul V cranian) . Leziunile se pot suprainfecta cu agenti piogeni. transmiterea virusului se face pe cale aeriana. poate fi utilizata imunoglobulina vaccinala.

Clinic se traduc prin modificari de volum ale globului ocular. Se prezinta sub forma de placarde sclerale maronii. Melanosis oculi sau melanoza oculara congenitala benigna Bourquin are caracteristic doua aspecte histologice: prezenta unui numar crescut de melanocite normale si dispunerea in gramezi a melanocitelor puternic pigmentate la nivelul tesuturilor sclerale si episclerale. de multe ori. Leziunea pune doar probleme estetice. pete sau plaje in nuante de albastru. coroida. Protruzia congenitala Von Ammon Sclera este subtiata si captusita doar de o foita retiniana aplazica. grasimea periorbitara si teaca nervului optic. Sindromul sclerelor albastre apare in diferite sindroame produse de tulburari ale metabolismului tesutului conjunctiv si osos sau de aberatii cromozomiale avand ca manifestare clinica comuna printre altele si aspectul albastru al sclerelor. Pigmentarea intereseaza conjunctiva. Afectiunile legate de grosimea sclerei Apar in buftalmie. De aceea gravitatea simptomatologiei variaza de la inestetic pana la scaderea sperantei de viata. Stafilomul posterior din miopia forte (stafilomul Sarpa) provoaca subtierea sclerei la nivelul polului posterior si in segmentul dintre ecuator si insertia muschilor drepti. prezinta importanta nu atat din punct de vedere al afectarii oculare in sine care adesea este benigna si inconstanta cat mai ales din punct de vedere al afectarii asociate altor organe. capata o nuanta albastruie si este predispusa la rupturi chiar la cele mai mici traumatisme. Aceste afectiuni. gri pana la negru. anumite membrane oculare si chiar pavilionul urechii si mucoasa orala. Modificarile de culoare pot apare izolate ca in cazul melanosis oculi si nevului Ota sau in cadrul unor sindroame determinate de tulburari ale metabolismului tesutului conjunctiv ca in cazul sindromului sclerelor albastre. Exista insa si o pigmentare fiziologica numita melanoza stromala fiziologica a sclerei care apare la persoanele cu iris pigmentat in special la africani. Buftalmia se manifesta prin cresterea diametrului anteroposterior al globului ocular si a diametrului corneei ceea ce provoaca hipertensiune oculara. La nivel scleral se prezinta sub forma de puncte. situate preecuatorial cu conjunctiva supraiacenta normala. irisul si mai rar corneea. sclera. Sub actiunea acesteia sclera se subtiaza. Atitudinea terapeutica este cea de supraveghere deoarece rata malignizarii este mare. stafilomul Sarpa si protruzia congenitala Von Ammon. neregulate. In timp poate evolua spre ruptura maculara si dezlipire de retina Afectiunile legate de culoare Pot apare prin doua mecanisme si anume: difuziunea luminii ce traverseaza sclera a carei structura e modificata si acumularea de pigment.Afectiuni congenitale ale sclerei Pot fi impartite in doua categorii si anume: afectiuni legate de grosimea sclerei si afectiuni legate de culoare. Nevul Ota ocupa o suprafata foarte intinsa cuprinzand teritoriul cutanat inervat de primele doua ramuri ale trigemenului. Coloratia .

Diagnosticarea corecta si orientarea terapiei presupune o abordare interdisciplinara asociind examenul oftalmologic cu cel cardiologic. Urmareste evitarea factorilor de risc (traumatismelor. In mod inconstant poate asocia si anomalii dentare. Sindromul Ehlers-Danlos numit si fibroplazia elastica generalizata este afectiune transmisa autosomal dominant care afecteaza cu predilectie sexul masculin. Se manifesta clinic prin multiple malformatii scheletice insotite adesea de fracturi ale oaselor lungi. Semnele clinice sunt expresia unui deficit enzimatic implicat in procesul asamblarii precolagenului. afectare articulara mergand pana la dislocatii ale soldului. cifoscolioza. striuri angioide retiniene. mai rar poate asocia si miopie. edentatie totala precoce. .sclere albastre (in toate nuantele) . cifoscolioza si semne de afectare oculara (decolare de retina. hipofosfatezemia. Sindromul Marfan este o boala autosomal dominanta care se manifesta prin sinteza unui colagen cu structura alterata.albastra este data de vizibilitatea prin sclera translucida a uveei. sclere albastre si nefrocalcinoza care conduce adesea la deces. s. cataracta congenitala. sindromul Ehlers-Danlos. . miopie. colobom irian asociaza si extremitati lungi. a. musculatura atrofiata. stomatologic. toxice. Manifestarile clinice cuprind semne de afectare cutanata (aspectul de hiperextensibilitate – cutix laxa. m. sindromul Marfan. a. genetic. megalocornee. Hipofosfatezemia este o boala ereditara severa cu transmitere recesiv autosomala produsa de mutatii la nivelul genelor care codeaza fosfatazele alcaline. Aceste afectiuni sunt: maladia Lobstein. atrofice si echimoze). Pentru multi pacienti simptomatologia este saraca astfel ca raman adesea nediagnosticati. escare. cataracta congenitala. sindromul Albright II. anomalii cardiovasculare (cele mai grave). s. factorilor alimentari. embriotoxon. Maladia Lobstein sau "boala oaselor de sticla” este o boala ereditara transmisa autosomal dominant caracterizata clinic de triada clasica: . hiperlaxitate ligamentara. d. surditatea este elementul cel mai inconstant si tardiv. sclere albastre). Tratamentul poate fi medical si chirurgical si se adreseaza in principal afectiunilor de baza. ) si intarzierea aparitiei complicatiilor (in principal cardiovasculare) care pot pune in pericol viata pacientilor. Anomaliile oculare constand in sclere albastre. sferofachie.fragilitate osoasa severa manifestata prin fracturi cvasispontane ce afecteaza cu predilectie diafizele oaselor lungi ale membrelor inferioare.

Pentru cele foarte intinse care micsoreaza campul vizual este necesar tratament chirurgical care consta in excizia excesului tegumentar si ancorarea tegumentului la ligamentul palpebral intern.Criptoftalmia consta in lipsa fantei palpebrale. anomalii tegumentare si anomalii de motilitate. anomalii ale deschiderii pleoapelor. . ele putand chiar sa dispara pana la pubertate odata cu dezvoltarea piramidei nazale. de nerv optic). De aceea se impune corectia chirurgicala. Se descriu doua forme de epicantus: direct atunci cand pliul porneste dinspre pleoapa superioara si invers in cazurile in care pliul porneste de la pleoapa inferioara. Uneori poate asocia simblefaron temporal.Afectiunile congenitale ale pleoapelor Se pot grupa in: anomalii morfologice. aspect inestetic). Polul anterior al ochiului este acoperit de un tesut rezultat din fuziunea fara demarcatie a celor doua pleoape.Euriblefaronul consta intr-o largire exagerata a deschiderii fantei palpebrale permitand vizualizarea fundului de sac conjunctival. Microblefaria este o anomalie caracterizata prin pleoape de dimensiuni mai mici dar de structura normala. Colobomul palpebral defineste o lipsa de substanta de forma triunghiulara ce intereseaza toate planurile pleoapei sau doar tarsul (colobom partial). Tratamentul este unul chirurgical purtan denumirea de cantoplastie interna sau externa. Este o anomalie transmisa autosomal dominant destul de frecventa (2-5% din populatie). Apare frecvent asociata cu epicantus si microblefarie. Tratamentul chirurgical consta in apropierea si sutura plan cu plan a marginilor colobomului in coloboamele mici si inlocuirea tesuturilor lipsa in coloboamele intinse.Epicantus (cuta mongoloida) consta in existenta bilaterala a cate unui pliu musculocutanat. keratoconjunctivita de expunere. Anomalii ale morfologiei pleoapelor Ablefaria afectiune grava care consta in absenta pleoapelor sau inlocuirea acestora cu un tesut membranos. cu directie verticala care acopera unghiul intern. Diferenta de ablefarie consta in calitatea acestui tesut care este normal in criptoftalmie. Diagnosticul diferential se face cu ptoza congenitala de care o diferentiaza functia normala a muschiului ridicator al pleoapei superioare si cu microblefaria. Se produce datorita lipsei fuziunii sau fuziunii incomplete a mugurilor embrionari palpebrali. cu lipodermoidul limbului sau cu alte malformatii faciale luand forma sindromului Goldenhar si Franceschetti. unghiurile palpebrale parand sudate. Poate fi asociat cu alte coloboame (uvelale. . Corectia se face chirurgical. Cele de intindere mica nu necesita tratament. . anomalii ale marginilor libere ale pleoapelor. . Este fiziologic la mongoli iar pentru restul populatiei la sugari pana in luna a V-a datorita lipsei de dezvoltare a piramidei nazale. In cazurile accentuate se manifesta prin imposibilitatea inchiderii fantei palpebrale (lagoftalmie) cu toate consecintele nefaste care decurg din aceasta (ochi uscat. Atunci cand afecteaza treimea medie si are o intindere mare provoaca lagoftalmie. Apare datorita unui exces tegumentar sau insertiei aberante a unor fibre apartinand orbicularului. se asociaza cu absenta globului ocular si alte malformatii grave.Blefarofimoza se manifesta prin imposibilitatea deschiderii complete a fantei palpebrale. anomalii ale cililor. Anomalii ale deschiderii palpebrale . superioara si respectiv inferioara.

Aspectul antimongoloid al fantei palpebrale consta intr-o oblicitate inversa a deschiderii fantei palpebralecu unghiul extern situat sub nivelul celui intern. apare in alopecii. dar nu numai. Daca nu dispare cu varsta se practica excizia semilunara a excesului tegumentar. . Procesul avanseaza cu varsta iar tratamentul simptomatic consta in administrarea de unguente pentru inmuierea pielii. Ankiloblefaronul se manifesta prin imposibilitatea deschierii fantei palpebrale cauzata . Asocierea congestiei tegumentare defineste eritrodermoichtioza.Ectopia cililor anomalie care consta in prezenta cililor la nivelul pleoapelor in alte locuri decat cel normal. Indepartarea lor se face prin excizie sau electroliza. Atat blefarochalazisul cat si epiblefaronul pun adesea mai mult probleme estetice dar pot duce si la aparitia ptozei si implicit a limitarii campului vizual caz in care necesita excizia excesului de piele.Blefarochalazisul este asemanator clinic cu epiblefaronul doar ca in patogenie este implicata o modificare degenerativa a dermului si o relaxare a septului orbitar.Epiblefaronul defineste prezenta unui pliu cutanat orizontal paralel cu marginea libera a pleoapei. Anomaliile ciliare . . Daca nu dispare spontan necesita corectie chirurgicala. mobila si bine delimitata situata spre unghiul palpebral extern.Hipertricoza este dimpotriva o exagerare a dezvoltarii cililor atat in grosime si lungime cat si ca numar. a unei portiuni din orbicular si intarirea septului orbitar. Anomaliile marginilor libere includ entropionul si ectropionul congenital si ankiloblefaronul.Cilii moniliformi au aspectul de sirag de margele (sunt strangulati din loc in loc). . care capata un aspect solzos. Anomalii de motilitate ale pleoapelor cuprind ptoza congenitala si retractia congenitala a pleoapei superioare. Entropionul –rasfrangerea congenital a pleoapei inferioare spre globul ocular.Hipotricoza este absenta cililor sau inlocuirea acestora cu cativa oeri subtiri si rari.. Rezolvarea problemei se face prin electroliza foliculilor. Apare in sindromul Francois si sindromul Goldenhar. Anomaliile tegumentelor pleoapelor . Cilii pot fi dispusi in doua trei randuri. Tratamentul consta in extirparea chirurgicala inclusiv a capsulei pentru a preveni viitoare recidive. .Chistul dermoid este o formatiune pseudotumorala de dimensiuni mici elastica. . . . Problema mai degraba de natura estetica se poate remedia cu ajutorul chirurgiei plastice.este cauzata de aplazia tarsului sau hipertrofiei muschiului ciliar.este determinat de dezvoltarea insuficienta a tegumentului.Cilii incarnati apar datorita directiei anormale de crestere a acestora astfel incat acestia ies pe fata conjunctivala a pleoapei.Ichtioza este o afectiune cu caracter ereditar (transmitere legata de X) care se manifesta prin ingrosarea si uscarea excesiva a tegumentelor pleoapelor. Ectropionul – rasfrangerea in afara a marginii pleoapei.

. sindromul Marfan.Absenta corneei este foarte rara. Ca etiologie este incriminata keratita intrauterina urmata de perforarea corneei. keratoconul posterior generalizat. sclerocornee cu reducerea preponderent a diametrului vertical. uneori poate fi prezenta o pseudocornee rudimentara fibroepiteliala. . cataracta congenitala. De-a lungul vietii se poate complica cu glaucom secundar tardiv. . coloboame. cataracta congenitala.Corneea plana apare ca o consecinta a opririi din dezvoltare a corneei de obicei in lunile a 4-a sau a 5-a a vietii intrauterine astfel incat raza de curbura ramane aceeasi cu a scleroticii iar refractia ramane foarte redusa 20-30 D. . corneea plana.Keratectazia consta intr-o cornee opaca care prezinta o proeminenta inspre fanta palpebrala. .Megalocorneea defineste situatia in care corneea are diametrul orizontal mai mare de 13 mm dar nelegata de glaucom congenital si avand o structura histologica normala. cataracta presenila sau ectopia cristalinului. daca tot globul este micsorat si malformat se numeste microftalmie iar nanoftalmia desemneaza starea in care ochiul este mai mic dar absolut normal. keratectazia. Anomaliile congenitale ale corneei sunt foarte diverse dar pot fi clasificate in doua mari grupe: anomalii de forma si anomalii de structura. . megalocorneea. Daca apare in contextul unui segment anterior micsorat este vorba de microftalmie anterioara. Acuitatea vizuala este scazuta (puterea dioptrului ocular variaza de la +7 la -9 D) la aceasta contribuind si asocierea altor anomalii oculare cum ar fi aplazia retinei. Anomali congenitale ale corneei Anomaliile congenitale sunt definite ca alteratii morfologice evidente la nastere rezultate din dezvoltarea defectuoasa in timpul vietii intrauterine. sindrom Alport.Microcorneea se defineste atunci cand diametrul corneei este mai mic de 10 mm. coloboame. Are o transmitere recesiv legata de sex (90 % din cazuri sunt barbati) si este de obicei bilaterala. Anomaliile de forma si marime Anomaliile de forma si marime sunt: absenta corneei. Tratamentul consta in sectionarea acestei membrane.Keratoconul posterior generalizat consta intr-o curbura foarte accentuata a fetei . microcorneea. Aceasta modificare se concretizeaza intr-o refractie mare (pana la + 46D) si adeseori hipermetropie. In general apare izolata dar se poate asocia si cu anomalii sistemice cum ar fi sindromul Down.de solidarizarea marginilor celor doua pleoape prin intermediul unei membrane. Microftalmia poate asocia si alte anomalii congenitale dintre care cel mai frecvent glaucomul congenital.

hipoplazie faciala.posterioare in discrepanta cu fata anterioara care este perfect normala. s. Sindromul Rieger asociaza in plus si anomalii scheletice faciale si dentare cu sau fara retard mental. sclerocorneea si embriotoxonul anterior. pseudopolicorie si glaucomul (50 % din cazuri). sclere albastre. Asociaza aniridei.Embriotoxonul posterior consta intr-o ingrosare cu deplasarea centrala a marginii anterioare a inelului Schwalbe (jonctiunea intre reteaua trabeculara si membrana Descemet) devenind vizibila cu ochiul liber. Anomalia cuprinde embriotoxonul posterior. defecte cardiace. vascularizatie corneeana. Anomaliile de stuctura Anomaliile de stuctura cuprind: embriotoxonul posterior. anomalia Peters.Sclerocorneea reprezinta o opacifiere neinflamatorie si neevolutiva care intereseaza corneea periferica sau in totalitate. Una din cauze o poate constitui inflamatia intrauterina. . anomalia si sindromul Axenfeld. Poate asocia alte anomalii ca afachia. Se transmite autosomal dominant si poate asocia alte anomalii ale polului anterior (filamente iriene. anomalia si sindromul Rieger. Anomalia consta in asocierea embriotoxonul posterior cu procese iriene proeminente aderente la inelul Schwalbe. Apare in asociere cu cataracta.Anomalia si sindromul Rieger.Embriotoxonul anterior sau arcul juvenil este reprezentat de prezenta in periferia corneei a unei formatiuni inelare opace asemanatoare gerontoxonului. ) sau sindroame sistemice. ). .Keratoconul circumscris posterior consta intr-o excavatie a fetei posterioare a corneei situata central sau paracentral fara afectarea curburii anterioare. Afecteaza predominant sexul feminin si este asimptomatica. . cornee plana. caz in care apar si sechele ale inflamatiei: precipitate endoteliale. hipertelorism.Anomalia si sindromul Axenfeld. neevolutiv si asimptomatic (poate asocia uneori ambliopie) Anomalii congenitale ale conjunctivei Conjunctiva este membrana transparenta care inveleste fata posterioara a pleoapelor (conjunctiva tarsala) si partea anterioara a sclerei (conjunctiva bulbara) . coloboame.Anomalia Peters cuprinde leucom corneean la nivelul caruia apar defecte endoteliale si stromale. megalocornee. Defectul este adeseori unilateral. Sindromul Axenfeld presupune asocierea anomaliei Axenfeld cu glaucomul si uneori cu asimetrie faciala. a. buza de iepure. glaucom (in 50 % din cazuri) si leziuni generale (palatoschizis. keratoconul circumscris posterior. . s. In general este bilaterala si are caracter ereditar. . malformatii scheletice. Determina o predispozitie pentru aparitia glaucomului. atrofia stromei iriene si procese iriene proeminente care pot asocia sinechii anterioare periferice. a. oligofrenia. Anomaliile congenitale ale conjunctivei sunt afectiuni rare si cuprind malformatii . . .

. glandular. variabila ca marime (de la 2-3 mm la dimensiunile uni bob de mazare) situata la nivelul carunculei lacrimale sau a conjunctivei palpebrale. de culoare brun neagra situata in preajma limbului sclero-corneean sau a plicii semilunare. nervos.congenitale.sau bilaterala constand in existenta unei cute anormale a conjunctivei tarsale mai ales la nivelul pleoapei superioare aparuta probabil ca o consecinta a unor inflamatii intrauterine a conjunctivei. In profunzime se continua nemijlocit cu paniculul adipos.Osteosarcomul si condromul conjunctivei sunt afectiuni foarte rare constand in . sesil sau pediculat. Asociaza uneori diverse malformatii ale membrelor (sindactilie. . Limfedemul conjunctival congenital este o conditie foarte rara ce apare datorita malformatiilor vaselor limfatice (staza limfatica) . aderenta la planurile profunde situata la nivelul limbului. Poate avea caracter infiltrativ si potential de a creste in dimensiuni. fibros.Angiomul conjunctival congenital este o tumoreta proeminenta. Apare de obicei in asociere cu alte anomalii congenitale ale fetei (fistule preauriculare. alb-rozie din care pleaca mai multe fire de par.Dermoidul limbului este o mica proeminenta. Au o crestere marcata atat in dimensiuni cat si ca pigmentare inainte de pubertate dar fara a prezenta risc de malignizare. Poate avea diferite forme : telangiectazic sau cavernos. . Sunt localizate preponderent la nivelul limbului sclero-corneean. unilateral sau bilateral. Cuprind urmatoarele entitati clinice: . Epitarsul sau sortul conjunctival este o afectiune uni. pigmentar si limfatic precum si vasele de sange. acoperita de epiteliu pavimentos stratificat cheratinizat situata in regiunea supero-externa a conjunctivei si aderenta la aceasta. tratamentul impunandu-se in cazurile in care datorita cresterii in dimensiuni a acestor formatiuni se produc la scaderi ale campului vizual sau acuitatii vizuale. Este in mare majoritate a cazurilor unilateral. mobila pe planurile subjacente.Dermolipomul este o formatiune formata din tesut conjunctiv dens. Semnul major este edemul dur al conjunctivei bulbare. tumori disgenetice si tulburari metabolice. Observarea si evaluarea periodica este atitudinea standard. Exista doua forme de manifestare: precoce (pana in varsta de un an) si tardiva (intre 10 si 20 de ani) .Melanomul benign al conjunctivei apare sub forma unei formatiuni foarte usor proeminenta. Poate prezenta anexe sebacee si piloase. polidactilie) sau poate aparea in cadrul sindromului Milroy (debuteaza la nivelul membrelor inferioare la la mai multe persoane ale unei familii dar in generatii succesive) . De dimensiuni mici la nastere. Tumorile disgenetice sunt tumori congenitale care afecteaza tesuturile epitelial. de culoare rosie sau cianotica (in functie de felul sangelui pe care il contine arterial sau venos). apendicele preauricular) sau in cadrul asa numitelor sindroame fisurale ale fetei (sindromul Franceschetti si Goldenhar) . poate creste destul de mult la pubertate acoperind o parte din cornee. . sau din ratiuni estetice si nu numai atunci cand asociaza si alte anomalii.

Fosetele colobomatoase sunt mici excavatii. Culoarea leziunilor variaza: gri pentru cca. Efectuarea unei tomodensiometrii este necesara pentru diferentierea leziunii de o tumoare (a retinei sau a papilei optice). o papila largita. Colobomul papilar atipic este foarte rar constand in prezenta unei excavatii la nivelul jumatatii inferioare a papilei. Functia vizuala poate fi alterata de marimea colobomului. 5 si 25 dioptrii. mobile. Poate fi uni. Disversiile papilare definesc starea in care axa deschiderii papilei si axa vaselor centrale sunt orientate intr-o orice alta directie decat temporala (care este cea normala). In timp poate aparea o decolare seroasa cu dezvoltarea unei maculopatii. Cistinoza este o tulburare metabolica ereditara constand in imposibilitate metabolizarii cistinei fapt care duce la depozitarea acesteia intracelulara sub forma de cristale. In evolutie poate duce la dezlipire de retina care este principala complicatie ce poate surveni. Rasunetul clinic consta in scaderea acuitatii vizuale sub 1/50 la aproape toti pacientii. in general unilaterale (95%) constand din lipsa de substanta la nivelul suprafetei capului nervului optic.prezenta de la nastere a unor formatiuni nodulare. Astfel se deosebesc disversii: inferioare. care prezinta o excavatie profunda sub forma de palnie. alb-galbui 30 % si negru 10 %. Anomaliile congenitale ale nervului optic Colobomul papilar tipic este o anomalie cu transmitere autosomal dominanta care poate aparea izolat sau in cadrul colobomului corioretinian constand in lipsa unei portiuni variabile ca intindere din papila optica si retina cu respectarea vaselor retiniene. Se deosebesc trei tipuri clinice: a copilului. situate indeosebi in cadranul superolateral al sclerei. Tabloul clinic depinde de marimea colobomului si eventuala asociere a altor anomalii oculare dar in principal este dominat de ingustari sectoriale ale campului vizual corespunzator colobomului. Profunzimea depresiunilor variaza intre 0. Intereseaza diferite tesuturi si organe printre care si conjunctiva si corneea. prezenta unui stafilom scleral peripapilar si a unui burelet proeminent pigmentat ce inconjoara papila. inferioare si temporale. Tratamentul vizeaza reducerea aportului (dieta) si facilitarea eliminarii prin administrarea de cisteamina. Sindromul morning glory este o anomalie rara care asociaza un deficit al peretelui scleral. de eventuale leziuni asociate ale globului ocular sau posibile complicatii. 60 % dintre ele. a adolescentului si a adultului. dure.sau bilateral. . inferioare si nazale. superioare. Obiectiv discul apare de dimensiuni marite adesea ovalizat vertical. Sunt formate din osteocite sau condrocite si cresc foarte putin de-a lungul vietii.

Papila este alcatuita preponderent din tesut glial stratul de fibre optice fiind redus. Megalopapila este o papila optica mai mare decat cea considerata statistic normala.persistenta fibrelor de mielina peripapilare (avand o frecventa de 0. Asocierea hipoplaziei papilare cu alte anomalii craniofaciale este frecventa. In alte cazuri acuitatea vizuala poate fi normala. fin.nazale. Semnul caracteristic este aspectul cenusiu metalic al papilei. Intereseaza preponderent nou-nascutii prematur care prezinta cecitate in ciuda aspectului normal al ochilor. care intereseaza fie o zona restransa in jurul conusului fie intreaga portiune inferioara a retinei ajungand pana la ora serrata.sindromul Beauvieux sau pseudoatrofia cenusie a papilei este o afectiune rara constand in intarzierea mielinizarii nervului optic care in mod normal se incheie cel tarziu imediat dupa nastere. matasoasa pornind de la papila si continuandu-se cu prelungiri care urmeaza adeseori traiectul vaselor sanguine retiniene. 3-1%) . de dimensiuni variabile.sau bilaterala a dimensiunilor papilei si nervului optic. scotom tip Bjerrum si deficite in cadranul temporal superior. marirea petei oarbe. semilunara. Functia vizuala este normala. atrofiei corioretiniene in sector si situs inversus al vaselor retiniene definesc sindromul disversiei papilare. Tulburarile de mielinizare ale nervului optic se manifesta sub doua forme clinice: . . Acuitatea vizuala ramane scazuta sub 5/10 chiar si dupa corectie la aproximativ 67% din disversii. Membrana epipapilara apare sub forma unui voal conjunctiv. In regiunea afectata de atrofie se obiectiveaza o miopie. Aspectul tipic care pune diagnosticul este acela de rozeta sau flacara alb stralucitoare. localizata in axa disversiei asociate al carei planseu este mai profund decat planul retinei invecinate. Atrofia corioretiniana in sector se prezinta sub forma unei regiuni depigmentate. Acestea din urma mai sunt cunoscute si sub denumirea de inversie papilara sau situs inversus. Conusul congenital defineste o suprafata regulata. a nervului optic si a unei portiuni de retina avand drept consecinta clinica existenta enei cecitati congenitale necurabile. Aplazia papilara este o afectiune rarisima si grava care presupune absenta papilei. Alte consecinte ale leziunii sunt aparitia scotomului central. transparent care acopera in totalitate sau partial discul optic. Hipoplazia papilara desemneaza o diminuare congenitala uni. Consecintele clinice ale acestui fapt sunt aparitia strabismului si a nistagmusului precum si scaderea acuitatii vizuale pana la perceptie luminoasa in unele cazuri. Asocierea conusului. .

anilina. mase plastice etc. Arsurile chimice sunt cauzate de baze (hidroxid de sodiu. limitarea reactiei inflamatorii si a necrozei stromale (inhibitori de colagenaza ca L-cisteina sau EDTA sodic) si combaterea durerii. ) si vapori sau gaze fierbinti. Simptomatologia difera in functie de gravitatea arsurii si consta in lacrimare. a. ). etc. amoniac. s. Modificarile obiective variaza in functie de gravitatea arsurii: in arsurile usoare apar mici eroziuni epiteliale. Arsurile produse de radiatiile ultraviolete (lampi solare. Tratamentul vizeaza limitarea reactiei inflamatorii (corticosteroizi administrati local). clorhidric. pansament) si a sintezei de colagen (citrat de sodiu.a doua etapa are ca obiectiv stimularea reepitelizarii (coliruri cicatrizante. combaterea reactiei irido-ciliare. azotic.tratamentul tardiv urmareste rezolvarea sechelelor functionale (simblefaron. a. Tabloul clinic este asemanator cu cel din arsurile chimice cu deosebirea ca sunt intotdeauna insotite de afectari palpebrale. in arsurile medii se observa opacifierea corneei si ischemia conjunctivelor atinse (conjunctiva palida) . corneea prin apritia leucomului corneean bine vascularizat si perforatie. Bazele tari saponifica lipidele peretelui celular provocand moartea celulelor epiteliale dupa care patrund adanc in stroma provocand distructia keratocitelor. Acestea pot interesa: conjunctivele prin formarea de aderente intre conjunctiva tarsala si cea bulbara (simblefaron) si ocluzia punctelor lacrimale. etc. ) si estetice. Toate acestea provoaca coagularea proteinelor. Tratamentul se face in trei etape: . a substantei fundamentale si edematierea fibrelor de colagen. opacifierea corneei. durere vie.cel mai important pentru vindecarea ad integrum-consta in indepartarea toxicului. camera umeda si unguente cu antibiotice) si stimularea reepitelizarii. . fluorhidric s. Agentul cauzator produce in prima etapa necroza tisulara care este urmata de edem si inflamatie. aflate in diferite stari de agregare. arsurile severe produc o dezepitelizare si opacifiere completa a corneei si ischemie conjunctivo-sclerala. ) si acizi tari (acid sulfuric. aparate de sudura. arcuri . smoala. acid ascorbic). acetic. pleoapele-malpozitii palpebrale.tratamentul de urgenta. . termic sau actinic (radiatii). Se continua apoi in spital cu spalarea cu ser fiziologic inclusiv a fundurilor de sac conjunctivale si extractia daca este cazul a returilor solide ale substantei chimice. evitarea suprainfectiilor (pansamente sterile. blefarospasm insotite in zilele urmatoare de o scadere progresiva a acuitatii vizuale.Arsurile corneei Sunt leziuni corneene necrotico-inflamatorii produse de contactul cu un agent chimic (acizi sau baze tari). Arsurile termice sunt produse de contactul cu materiale topite (metal. In cazul arsurilor grave vindecarea este greoaie si incompleta existand riscul aparitiei a numeroase complicatii. Acizii actioneaza asupra proteinelor provocand denaturarea. incepe chiar la locul accidentului si consta in spalarea cu apa din abundenta a ochiului. var. entropion. coagularea si precipitarea acestora formand astfel o bariera protectoare ce limiteaza oarecum patrunderea toxicului. electric. Arsurile fizice sunt produse de agenti termici si radiatii (ultraviolete si ionizante).

senzatie de corp strain. Tratamentul se face prin administrarea de cicloplegice cu actiune rapida pentru combaterea spasmului ciliar. In schimb. eclipse solare) se manifesta la cateva ore de la expunere prin fotofobie. imprecis delimitate). dar si de stagnarea la acest nivel al produsilor de excretie. Infectia se localizeaza la nivelul marginii libere palpebrale. Aparitia blefaritei este favorizata de hipersecretia glandelor Meibomius. Profilaxia se poate face foarte usor prin folosirea ochelarilor de protectie. functie de aspectele anatomopatologice. care se asociaza in mod frecvent cu conjunctivita. de asemenea. blefarita scuamoasa. care imbraca toate caracteristicile unei eczeme (eczema este caracterizata prin aparitia de leziuni eritemato-veziculare pruriginoase. blefarita ciliara sau blefarita marginala. necroza aseptica.carbonice. deoarece aici exista foliculii ciliari. Blefarita Introducere Blefarita reprezinta o infectie acuta sau cronica a marginii pleoapelor (gr. dermatita seboreica este caracterizata prin prezenta unor leziuni maculoeritematoase. blepharon = pleoapa si " -ita" = inflamatie) . keratite. Functie de localizare. Dermatita seboreica mai este cunoscuta si sub denumirea de eczema seboreica – afectiune cutanata. Radiatiile ionizante provoaca atingeri corneene variabile: hipoestezie. in aceasta regiunea exista si orificiul de deschidere al glandelor excretoare Meibomius – glande excretoare tarsale de mici dimensiuni. blefarita se manifesta mai ales in randul indivizilor care prezinta dermatita seboreica a tegumentului facial. dar care nu este insotita de leziuni veziculare cutanate. localizate in zonele anatomice bogate in glande . Blefarita este o infectie recidivanta. dar si glandele anexe acestor foliculi. in numar de 25-30. de asemenea. si care elaboreaza o secretie grasoasa ce se amesteca cu lacrimile. apare mai ales in randul persoanelor care prezinta matreata sau diferite forme de eczema. situate in grosimea tarsului palpebral. Cea mai crescuta incidenta a acestei infectii se inregistraza in randul indivizilor care asociaza anumite afectiuni determinate de un mecanism alergic (atopii) . coliruri cu antibiotice si analgezice pentru combaterea durerii. durere. pot fi diferentiate urmatoarele tipuri de blefarita – blefarita non-ulcerativa (seboreica). se deosebesc mai multe tipuri de blefarita – blefarita angulara. bine delimitate. contribuind astfel la lubrefierea corneei. blefarita scuamoasaseboreica sau blefarita ulceroasa. tratamentul fiind acelasi.

reprezinta factori care favorizeaza aparitia blefaritelor. Dermatita seboreica mai este cunoscuta si sub denumirea de Boala Unna. Blefarita apare mai ales la persoanele care prezinta un ten deschis la culoare. Datorita perturbarii functionalitatii glandelor excretorii (glandele Meibomius si glandele Zeiss). Asa cum deja am amintit. umiditatea excesiva. Candidoza. afectand in egala masura femeile si barbatii. epiteliul corneei este alterat. O blefarita se poate croniciza. leziunile maculo-eritematoase pot fi acoperite de scuame. dar si colirurile sau cosmeticele utilizate de catre o anumita persoana. infectiile faciale de vecinatate – toate acestea. care pot contribui la aparitia blefaritelor. nu se cunoaste inca daca factorii genetici au un rol determinant in manifestarea acestor infectii. a edemului local. tulburarile endocrine. lacalizata la nivelul glandelor Zeiss. Blefarita este o boala cu etiologie complexa si incomplet elucidata pana in momentul de fata. formele grave de blefarita vor conduce la aparitia unor complicatii locale variate – keratita punctata supericiala sau keratita flictenulara. De asemenea. patogenii parazitari. urmatorii doi germeni aerobi – Staphylococus epidermidis si Staphylococus aureus. Tocmai datorita perturbarii secretiilor sebacee de la nivel palpebral. lacrimare in exces. dar si la persoanele cu par blond sau roscat. pelicula lichidiana corneeana va deveni instabila. keratita este o inflamatie a corneei. iar acest lucru poate fi evidentiat in urma instilatiilor oculare cu fluoresceina. incidenta blefaritelor este mult mai crescuta in randul persoanelor care prezinta un teren atopic (alergii diverse) – contactul cu alergenul respectiv. reprezinta factori care favorizeaza aparitia si evolutia blefaritelor. . radiatiile solare. durere acuta. Glandele Zeiss sunt formatiuni sebacee anexe cililor palpebrali – iar orjeletul reprezinta o stafilococie a foliculului ciliar. manifestata prin roseata conjunctivala. tegumentul facial. putem enumera – tulburarile digestive cronice (constipatia). daca individul respectiv prezinta un viciu de refractie ce nu a fost corectat – aceasta deoarece. starile de imunodepresie (infectiile HIV / SIDA). si a microabceselor marginilor libere palpebrale. Dintre factorii de ordin general. a congestiei pleoapelor. Blefarita apare mai ales la persoanele de varsta adulta. praful. tulburarile hormonale care apar in perioada pubertatii. clipit anormal si fotofobie. Frecvent. ca urmare a formarii unui strat lipidic anormal. congestia locala se prelungeste. joaca un rol important in declasarea infectiei palpebrale. Manifestarea semnelor de iritatie locala palpebrala. au fost izolati si incriminati in etiologia blefaritelor. in keratite. frigul. acneea rozacee. fumul. dar si de elaborarea unor toxine iritative de catre speciile de stafilococ enumerate mai sus.sebacee (pilea de la nivelul capului. sunt favorizate de stagnarea secretiilor glandelor meibomiene. intretinand astfel focarul inflamator. tegumentul trunchiului si tegumentul membrelor inferioare) . uneori. dar si menopauza.

cu aspect spumos si coloratie galbuie. si in care pupila isi pastreaza topografia normala. blefarita scuamoasa si blefarita ulcerativa. infectia se poate extinde cu usurinta de la un cil la cilul invecinat. Colectia purulenta (abcesul) poate fi drenata atunci cand cilul este extras. Trichiaza este deosebit de suparatoare deoarece. prin aparitia edemului si al eritemului palpebral. Pacientul prezinta o intensa senzatie de mancarime palpebrala si o suparatoare senzatie de usturime. Blefarita ulcerativa este o forma de boala ce se manifesta mai rar in populatia generala.Blefarita este o boala suparatoare. marginea libera palpebrala poate fi acoperita de o secretie groasa. daca scuamele sunt indepartate mecanic. de data aceasta. deoarece in foarte multe cazuri este dificil de diferentiat de alte patologii oculare. in doua categorii: blefarita seboreica (in care secretia excesiva a glandelor sebacee joaca un rol principal in aparitia fenomenelor iritative) . de culoare galbena. terapia este de lunga durata. Mai exista o alta clasificare clinica. localizate la radacina cililor – abcesele sunt produse de infectia cu stafilococ auriu. tegumentul subiacent ramane iritat si congestionat. situatie ce favorizeaza grefarea unor infectii bacteriene ciliare sau glandulare. de asemenea. efectele benefice ale medicatie nu apar imediat. sau ca urmare a oboselii excesive (lipsa de somn) . Particulele de fum. leziunile ulcerative se vindeca greu. Semne si simptome In continuare vom aborda aspectele clinice ale urmatoarelor tipuri de blefarita: blefarita eritematoasa. infectia recidiveaza. care imparte infectiile marginilor libere ale pleoapelor. marginea libera a pleoapelor va prezenta o serie de leziuni ulcerative care se vindeca cu dificultate. pe langa secretia sebacee excesiva. In absenta acestor scuame. in foarte multe situatii conjunctiva este si ea congestionata. Dupa extragerea cililor. marginea libera a pleoapelor va fi acoperita de o serie de scuame uscate. umezeala excesiva si anumiti vapori toxici vor contribui la acutizarea simptomatologiei. Nu doar ca. simptomatologia se exacerbeaza in urma eforturilor oculare sustinute. mai mult decat atat. si de cele mai multe ori. si blefarita stafilococica (la care. Blefarita scuamoasa se manifesta de asemenea. dar apar cicatrizari retractile ce vor modifica pozitia cililor restanti – trichiaza = situatie anormala in care genele (cilii) sunt deviate (orientate) catre cornee. fenomenele iritative locale) . se supraadauga si elaborare unor toxine ce vor amplifica si mai mult. Blefarita eritematoasa se manifesta prin congestia pleoapelor si tumefierea marginilor libere palpebrale. se caracterizeaza prin aparitia unor mici abcese. conjunctiva bulbara si corneea sunt in permanenta iritate de . Trichiaza se poate manifesta si ca o sechela a trahomului.

detritusuri celulare. De asemenea. carcinoamele pot fi confundate cu shalazionul. pot ridica suspiciunea unui diagnostic de carcinom. ulceratii) care nu se vindeca in urma unui tratament corect aplicat si condus. pacientul prezinta risc crescut pentru aparitia orjeletelor si a shalazioanelor. iar pacientul trebuie bine informat . infectii ale ductelor lacrimale sau chiar carcinoame (tumori maligne epiteliale) – aceste carcinoame sunt deosebit de periculoase. pot fi semnele unui carcinom cu celule scuamoase) . apare astfel alopecia cililor. progresiva sau brusca. exista o forma de hordeolum extern – inflamatie a glandelor Zeiss. localizata sau difuza. urcior’’. aspectul estetic nu este tocmai unul agreabil. care pot fi confundate cu leziunile aparute in blefarita (o reactie inflamatorie persistenta a marginii libere palpebrale. deoarece pot fi usor confundate cu anumite leziuni benigne (urcior) . conjunctivita foliculara. . Daca blefarita se cronicizeaza. alopecie ciliara (caderea genelor). Lacrimarea excesiva. Mai este cunoscut sub denumirea populara de. nu se vor mai regenera. Functie de afectarea glandulara. tumefiere. Shalazionul reprezinta o inflamatie cronica a glandelor sebacee Meibomius. senzatia de corp strain. Alte posibile complicatii generate de catre blefarite – conjunctivita cronica. aspect grasos al marginilor pleoapelor. datorata infectiei glandelor sebacee palpebrale. si senzatia de usturime. si hordeolum intern – inflamatie acuta purulenta a glandelor Meibomius. in plus. congenitala sau dobandita (in urma unor infectii). Tratament Blefarita are un caracter trenant si recidivant. Pentru stabilirea diagnosticului de blefarita se recomanda realizarea unui examen de specialitate – examen oftalmoscopic. semnele locale sunt sugestive – marginile palpebrale libere ce prezinta leziuni ulcerative. de etiologie stafilococica. Pentru realizarea diagnosticului diferential al blefaritei vor fi luate in considerare posibile formatiuni tumorale –carcinoame. cunoscuta si sub denumirea de madaroza – alopecie = caderea firelor de par (genelor). localizate la nivelul marginilor pleoapelor. genele astfel distruse si pierdute. si care se manifesta sub forma unor mici formatiuni tumorale chistice. Orjeletul este o inflamatie localizata purulenta. determina pacientul sa se prezinte la medicul oftalmolog. ce apare in urma obstructiei canalelor excretorii glandulare. Leziunile marginilor libere palpebrale (inflamatie.catre cilii anormali pozitionati. . sau sub denumirea stiintifica de hordeolum. In blefarita ulcerativa. keratita punctata superficiala sau keratita foliculara (keratite = infectii ale corneei). precum si ingrosarea pleoapei. aparitia microabceselor va conduce la distrugerea foliculilor ciliari. cu aspect. precum si absenta unui numar considerabil de gene (alopecie ciliara) . fotofobia. in bob de orez’’.

a pleoapelor. poate fi tamponata cu nitrat de argint. alaturi de eritromicina. corectarea viciilor de refractie ale dioptrului ocular. Spalaturile au rolul de a indeparta mecanic scuamele. eventual ceai de musetel – timp de cel putin 15 minute. poate fi instituit un tratament de lunga durata cu eritromicina. care in prealabil a fost impregnat cu un antibiotic si cu un conticosteroid (cortizon) . care nu au efect iritativ ocular. pentru a stimula eliminarea retentiilor de sebum. examene coproparazitologice. oricare ar fi forma clinica de blefarita. In cazul blefaritei ulcerative. Se va acorda o deosebita atentie. este posibil ca factorul favorizant al bolii sa fie depistat si ulterior contracarat. kanamicina. De asemenea. mai ales seara inainte de culcare. secretiile. dar si o parte din patogenii infectiosi. in concentratie de 1%. si va fi tratata dermatita seboreica de la nivelul tegumentului facial sau de la nivelul tegumentului paros al extremitatii cefalice (cu ajutorul unui specialist in dermatologie) . Tratamentul general urmareste indepartarea tuturor factorilor care concura la aparitia blefaritelor – de exemplu. se impune realizarea a numeroase examene clinice. zilnica. Deoarece blefarita este o boala multifactoriala. poate fi administrat si prednison. local sa fie aplicate comprese calde. De asemenea. asigurand pe aceasta cale eficienta tratamentului local impotriva blefaritei. care se administraza sub forma unei doze de intretinere de 1 mg / 24 de ore. se recomanda masarea digitala.asupra acestui fapt – factotii constitutionali sunt deosebit de importanti in aparitia recidivelor infectioase. se va efectua o igiena foarte riguroasa a regiunii pleoapelor. se pot face spalaturi utilizand samponuri speciale. care sa nu amplifice fenomenele iritative locale deja existente. care sa investigheze fiecare aparat si sistem in parte – examene gastroenterologice. Colirurile si unguentele cu antibiotice (gentamicina. examene endocrine. dupa extragerea cililor si evacuarea abceselor foliculare. se recomanda clatirea bine cu apa. in doze nu foarte crescute. apoi. examene alergologice. tetraciclina – antibiotice care sa fie eficiente impotriva stafilococilor) pot fi utilizate in cazul blefaritei scuamoase si a blefaritei ulcerative. Alaturi de spalarea zilnica a regiunii palpebrale. leziunea ulcerativa restanta. dar mai ales axaminari ale refractiei oculare – prin realizarea acestor investigatii. cu evolutie indelungata si recidivanta. In formele grave de boala. Masajul se poate efectua si cu un tampon de tifon. In blefarita eritematoasa se pot face instilatii cu solutii astringente – solutii care determina o reactie fibrilara la nivelul structurilor vii. in tratamentul de lunga durata. se recomanda si spalarea zilnica a parului. reactie foarte utila pentru reducerea secretiilor unei plagi sau ale unei mucoase. pot fi administrate antibiotice pe cale sistemica – penicilina sau eritromicina. imbibate cu un antiseptic. pot fi utilizate cu o foarte buna eficienta sampoanele destinate copiilor mici. De asemenea. Unii medici recomanda ca inainte de efectuarea spalaturilor. .

Apare in hemiplegii. isterie. Diagnosticul diferential se face cu. ele pot fi inlaturate prin manevre chirurgicale. anxiolitice si injectarea o data la 4-6 saptamani de toxina botulinica care provoaca paralizia muschiului. In etiologie sunt implicate afectiuni ale nucleilor bazali. Tratamentul medicamentos consta in administrarea de antagonisti ai dopaminei. antidepresive. Cazurile severe provoaca asa numita. albicioase. hemiplegii. "blefarospasmul reflex” care apare prin excitarea terminatiilor trigemenului produsa de diferite afectiuni inflamatorii oculare. "orbire functionala" deoarece pacientul nu poate tine ochii deschisi.Blefarospasmul . ele sunt suparatoare. deoarece pacientul acuza in permanenta "senzatia de corp strain". Concretiunile calcare conjunctivale Concretiunile calcare conjunctivale sunt de forma unor granulatii mici. . tonica a muschiului orbicular care poate dura pana la cateva minute. dispuse superficial.Blefarospasmul este o contractie. boala Parkinson. Cel mai frecvent.Blefaroclonusul consta intr-o frecventa crescuta a clipitului cauzata cel mai adesea de o iritatie a segmentului anterior al globului ocular. de asemenea. statusurile postencefalitice. involuntara. aceste granulatii se dispun la nivelul conjunctivei tarsale sau la nivelul fundurilor de sac conjunctivale. dupa ce in prealabil s-a efectuat o anestezie locala . Tratamentul chirurgical consta in sectinarea partiala a filetelot muschiului orbicular. aceste concretiuni pot fi "dizolvate" daca se fac instilatii oculare cu citrat de sodiu sau tartrat de amoniu. care cel mai adesea produc dezepitelizarea corneei. Tratamentul este indicat in formele severe si poate fi medicamentos sau chirurgical.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful