Afectiuni congenitale ale cristalinului

Pot fi anomalii de forma si pozitie sau anomalii de transparenta (cataracta congenitala). Anomaliile de forma si pozitie sunt: afachia, lenticonul anterior sau posterior, ombilicatia, colobomul cristalinian, microsferofachia si ectopia cristaliniana. Afachia reprezinta absenta congenitala a cristalinului datorata lipsei formarii placodului cristalinian. Clinic pacientul este un hipermetrop si nu poate face acomodatie. Corectia afachiei cuprinde mai multe etape: - implantarea unui cristalin artificial in camera posterioara sau mai rar in cea anterioara este metoda curativa. Puterea refractiva este calculata astfel incat sa fie cat mai aproape de emetropie sau miopie mica. Contraindicatiile sunt temporare si tin de existenta vreunei inflamatii locale (uveite severe, vitroretinopatie proliferativa). - folosirea lentilelor de contact au dezavantajul costului ridicat, ingrijirii greoaie si al infectiilor care pot aparea. Microsferofachia consta in existenta bilaterala a unui cristalin mai mic si de forma sferica. Este frecvent asociata unor afectiuni sau sindroame familiale (Weill-Marchesani, Marfan) avand tendinta de luxatie in adolescenta. Lenticonul este o deformare conica sau sferica a fetei anterioare sau posterioare a cristalinului in regiunea axiala. Aceasta protruzie determina astigmatism cristalinian influentind dezvoltarea acuitatii vizuale. Corectia se face chirurgical. Colobomul cristalinului este o anomalie a dezvoltarii fibrelor zonulare care se manifesta sub forma lipsei unei portiuni din cristalin. Poate fi asociat cu un colobom uveal inferior. Ombilicatia apare ca o depresiune localizata si opaca a fetei posterioare a cristalinului. Ectopia cristalinului consta in pozitia anormala a acestuia cu sau fara parasirea sacului capsular. In functie de gradul de deplasare se manifesta clinic sub doua forme subluxatie atunci cand cristalinul nu paraseste sacul capsular si luxatia cand acesta paraseste loja cristaliniana. Chiar daca la nastere este doar putin deplasat cu varsta evolueaza spre luxatie. Se manifesta clinic prin scaderea vederii, astigmatism, diplopie si iridodonezis partial. Ectopiile cristaliniene apar adesea insotite de alte sindroame congenitale cum ar fi: homocistinuria, sindromul Marfan si Weill-Marchesani. Sindromul Marfan pe langa afectare oculara mai cuprinde grave malformatii cardiovasculare, renale, pulmonare, arachnodactilie, dolicocefalie. Sindromul Marchesani cuprinde brahicefalie, sistem muscular excesiv dezvoltat, talie mica, redoarea articulatiilor. Gonioscopia si ecografia sunt necesare pentru punerea diagnosticului. Daca deplasarea cristalinului este mare si tulburarile vizuale importante se impune interventia chirurgicala. Modifcari ale transparentei –opacifieri ale acestuia constituie cataracta congenitala

Afectiuni congenitale ale uveei
Uveea-tunica medie a globului ocular- este formata din trei portiuni distincte: iris si corp ciliar anterior si coroida posterior. Anomalii congenitale pot apare in embriogeneza oricarei portiuni, cele ale corpului ciliar fiind insa si mai rare. Anomaliile congenitale ale irisului sunt: aniridia, pseudopolicoria, corectopia, chisturile congenitale, colobomul irian, heterocromia iriana, anizocoria, albinismul, persistenta membranei pupilare. Aniridia se manifesta prin absenta irisului sau prin reducerea acestuia la un rudiment stromal inelar periferic de aproximativ 1 mm situat in spatele limbului sclero- corneean. Subiectiv se insoteste de fotofobie si scaderea acuitatii vizuale. Poate asocia alte anomalii oculare dar si somatice printe care , de aceea se impun investigatii paraclinice pentru detectia precoce a acesteia. Tratamentul este mai mult paleativ si vizeaza indepartarea fotofobiei prin folosirea de ochelari fumurii si lentile de contact cu iris colorat. Colobomul irian consta intr-o lipsa de substanta ce intereseaza suprafata iriana (cel mai frecvent sectorul inferior) in diferite grade (intre 1/6 si 1/3 din suprafata iriana), uni- sau bilaterala. Pupila capata un aspect caracteristic de, , gaura de cheie”. Leziunea apare rareori izolata. Fotofobia simptomul dominat se combate cu ochelari fumurii iar aspectul inestetic cu lentile de contact cu iris colorat. Procedeul chirurgical de reconstructie a irisului numit iridopexie poate constitui in unele cazuri optiunea terapeutica. Corectopia afectiune ereditara ce se defineste printr-o pozitie anormala (ectopica) a corneei in periferia irisului. Pseudopolicoria consta in aspectul perforat al irisului in mai multe puncte care da senzatia existentei mai multor pupile. Dar aceste gauri nu sunt pupile propriu-zise deoarece nu au sfincter si motilitate reflexa proprie. Sunt produse in urma vindecarii sechelare a unor procese inflamatorii intrauterine. Heterocromia iriana consta intr-o pigmentare inegala a irisului in doua sectoare diferite ale aceluiasi ochi (forma unilaterala) sau coloratie diferita a irisului celor doi ochi (forma bilaterala). Exista trei forme clinice: forma simpla nu are semnificatie patologica, forma consecutiva leziunilor simpaticului cervical si heterocromia complicata Fuchs care asociaza ciclita si cataracta. Anizocoria este o anomalie rara ereditara caracterizata prin inegalitatea diametrelor celor doua pupile. Reflexele pupilare sunt normale spre deosebire de anizocoriile dobandite (traumatice, uveitice, tabetice, glaucomatoase) in care aceste reflexe sunt absente sau alterate. Chisturile congenitale sunt foarte rare, apar sub forma unor proeminente (, , ciucuri”) maronii, vizibile biomicroscopic, care proemina in campul pupilar. Albinismul este o afectiune ereditara caracterizata prin absenta melaninei in melanocite. Clinic se manifesta prin depigmentarea parului, tegumentelor si structurilor oculare. Exista doua forme clinice principale: - albinismul oculo-cutanat se caracterizeaza prin culoare blonda a parului, tegumente palide, decolorare a irisului si a fundului de ochi ceea ce permite vizualizarea vaselor coroidiene. Simptomatologia include scaderea acuitatii vizuale (adesea sub 1/10),

fotofobie iar in formele grave alterari ale simtului cromatic, nistagmus, torticolis si ingustari ale campului vizual. - albinismul ocular izolat afecteaza in diferite grade doar structurile oculare si se manifesta prin fotofobie si scaderea acuitatii vizuale. Tratamentul vizeaza corectarea viciilor de refractie, reducerea fotofobiei cu ajutorul ochelarilor fumurii si lentile de contact estetice. Afectiunile congenitale ale corpului ciliar sunt mult mai rare si constau in inlocuirea unei portiuni cu tesut conjunctiv vascularizat (colobom) sau metaplazii ale epiteliului ciliar cu pigmentarea acestuia. Afectiunile congenitale ale coroidei sunt colobomul coroidei, coroideremia si angiomul coroidei. Colobomul coroidei poate sa apara sub doua forme: colobom tipic dispus inferior in spatiul dintre papila si marginea inferioara a coroidei si colobom atipic care ocupa regiunea maculara. Intotdeauna este insotit de colobomul retinian. Consta intr-o zona alba ce porneste din vecinatatea nervului optic pana in regiunea ciliara. Colobomul atipic (macular) se prezinta sub forma unei zone albe marginita de pigment negru. Tratamentul vizeaza corectarea deficitelor vizuale care pot apare: strabism, ambliopie, nistagmus. Coroideremia se manifesta prin absenta coroidei si a epiteliului pigmentar retinian. Fundul de ochi reprezentat de sclerotica capata o nuanta alb cenusie vizibila prin retina transparenta. Angiomul coroidei este o tumora vasculara benigna, foarte rara a corodei aparand mai mult in ochi enucleati.

Alergii oculare
Ochii tai pot deveni rosii, umezi, poti avea o senzatie de mancarime - iar ochii si pleoapele pot fi chiar inflamate. Persoanele sensibile pot avea reactii exagerate fata de anumite substante aeropurtate, cum ar fi polenul, rugina, iarba, sporii si parul de animale. De fiecare data cand aceste persoane intra in contact cu substantele alergenice, sistemul lor imunitar reactioneaza, si poate cauza roseata ochilor, senzatia de mancarime. Unele persoane limiteaza expunerea stand cat mai mult in interior cand concentratia de polen si de spori di aer este mare; alti prefera sa investeasca in filtre de aer speciale.

Anomalii lacrimal

congenitale

ale

aparatului

Aparatul lacrimal este alcatuit din glande lacrimale (principale si accesorii) si cai lacrimale. Glanda lacrimala principala este situata in unghiul superoextern al orbitei trimitand si o prelungire palpebrala (numita si glanda accesorie Rosenmuller) . Ea are o secretie seroasa paroxistica (reflexa). Glandele lacrimale accesorii sunt de trei tipuri: cu secretie seroasa (glandele Krause si WolfringCiaccio), cu secretie de mucina (glandele Henle si Manz) si - cu secretie lipidica, de tip sebaceu, acestea produc stratul superficial al filmului lacrimal (glandele Moll, Zeiss si Meibonius) . Glandele accesorii sunt situate la nivelul conjunctivei tarsale, intratarsal sau sub forma de celule libere pe suprafata conjunctivei. Glandele accesorie asigura secretia mucoasa bazala, permanenta. Caile lacrimale (canale excretorii, puncte lacrimale, sacul lacrimal si canalul lacrimonazal) au rolul de a aduce lacrimile in contact cu conjunctiva si corneea si de evacuare a acestora inspre meatul inferior al foselor nazale. Filmul lacrimal cu o grosime intre 4 si 8 µ se formeaza prin intinderea lacrimilor (din secretia bazala) pe epiteliul corneean prin actul reflex al clipitului. Filmul lacrimal are proprietati antibacteriene atat prin imunoglobulinele tip Ig A si sistemului complement continute cat si prin mecanism pur fizic de indepartare continua a bacteriilor. Indicele bacteriostatic al lacrimilor poate fi dozat. Cealalta functie majora a filmului lacrimal consta in asigurarea nutritiei corneei (tesut in mod normal avascular) si prevenirii deshidratarii acesteia. Anomaliile congenitale pot interesa atat glandele lacrimare cat si sistemul excretor avand pe plan clinic urmatoarele consecinte: - congenital cu deshidratarea si tulburari trofice ale corneei urmate de aparitia de mici eroziuni ce predispun la suprainfectii. Cauza acestui sindrom o poate constitui fie absenta glandelor lacrimale fie de anomalii neurologice (hipoplazia nucleului lacrimal, paralizii congenitale ale nercilor cranieni VI, VII, XII) . - staza lacrimilor in caile lacrimale cu suprainfectarea acestora, - epifora (expresie a sindromului ochiului lacrimos) adica scurgerea libera si permanenta a lacrimilor pe obraz in lipsa unei stimulari reflexe. Anomaliile congenitale ale glandelor lacrimale:

Glandele supranumerare sunt glande in plus fata de cele normale situate ectopic la diferite nivele ale ochiului (iris, orbita, dermoidul limbului, corp ciliar, etc. ) . Manifestarea clinica este aparitia sindromului ochiului lacrimos cu lacrimare excesiva (epifora) .

Chisturi congenitale este o anomalie cunoscuta si sub denumirea de „dacryops” constand in existenta congenitala a unor formatiuni lichidiene in unghiul superoextern al ochiului. Chisturile contin lacrimi cu o dominanta a componentei seroase sau mucinoase. Expresia clinica este aparitia exoftalmiei uneori chiar importanta. Cele de dimensiuni mai mari pot fi palpate. Ecografia este utila pentru punerea diagnosticului. Tratamentul consta in extirparea in bloc a chisturilor pentru a evita recidiva. Fistulele congenitale sunt comunicari anormale situate deasupra marginii superioare a cantusului extern sau deasupra marginii superioare a tarsului. Tratamentul consta in extirparea chirurgicala a acestora sau transplantarea lor in fundul de sac conjunctival. Alacrimia este urmarea lipsei congenitale a glandelor lacrimale ce apare in cadrul anoftalmiei sau criptoftalmiei. Anomalii congenitale ale cailor lacrimale

Imperforatia sau ocluzia punctului lacrimal are ca urmare aparitia epiforei. Tratamentul vizeaza dilatarea punctului lacrimal folosind o sonda extrem de fina sub microscop. Ocluzia canaliculului lacrimal este ceva mai frecventa decat precedenta avand uneori transmitere ereditara. poate afecta canaliculul in totalitatea sau doar portiunea externa a acestuia. Prezenta de canaliculi supranumerari este in majoritatea cazurilor asimptomatica. Daca se insoteste de prezenta unor fistule conduce la eliminarea lacrimilor pe piele ceea ce impune necesitatea extirparii fistulelor. Dacriocistografia este explorarea paraclinica de electie care poate evidentia si alte anormalitati cum ar fi existenta diverticulilor sacului sau canalului lacrimonazal si in mod cu totul exceptional absenta completa a cailor lacrimale in anomalii grave ale fetei. Imperforarea congenitala a canalului lacrimonazal duce la manifestari cum ar fi epifora, conjunctivita purulenta, dacriocistita care apar in general intre a 10-a si a 12-a zi dupa nastere pana cel tarziu in a doua luna. Canalul fie se termina in meatul inferior dar fara al perfora fie se termina sub forma unui reces intre mucoasa meatului si peretele osos. Portiunea osoasa a conductului poate fi absenta. Pentru punerea diagnosticului se folosesc teste de permeabilitate cum ar fi: - instilarea de fluoresceina sau orice alt lichid colorat in fundul de sac conjunctival trebuie sa ajunga in nas, - injectarea de ser in canaliculul inferior este urmata de refluare prin canaliculul superior in cazul unui obstacol situat in aval, - rinoscopia poate evidentia o posibila cauza nazala a imperforarii, sondajul cailor lacrimale evidentiaza obstacolul, - radiografia cu substanta de contrast de asemenea poate localiza obstacolul. Tratamentul in aproape jumatate din cazuri nu este necesar, vindecarea obtinandu-se

procedeu ce poate fi repetat de doua trei ori. situata anterior papilei nervului optic. Diagnosticul diferential se face cu retinoblastomul. Este constituita din resturi obliterate ale portiuni posterioare a arterei hialoide si tesut glial. de obicei unilaterala care intereseaza portiunea anterioara a vitrosului primitiv sub forma unei placi fibrovasculare aderente la capsula posterioara cristaliniana si la corpul ciliar pe care il tractioneaza central. de forma lineara. rareori permeabil inconjurat uneori de tesut glial care se intinde de la discul optic la cristalin. Nu produc tulburari optice. Daca permeabilizarea totusi nu se obtine se face inainte de trei luni sondajul canalului. Punctele Mittendorf reprezinta resturi ale sistemului vascular fetal anterior situate inferonazal la polul posterior al cristalinului. Evolutia este nefavorabila antrenand reducerea profunzimii camerei anterioare. Persistenta vitrosului primitiv este o malformatie congenitala grava. Intr-o prima etapa se administreaza antiseptice si decongestive conjunctivale. 3%). Ca ultima varianta terapeutica se practica interventia chirurgicala numita dacriocistorinostomia dar dupa ce copilul a implinit varsta de trei ani. Tratamentul consta in ablatia totala a malformatiei decoland-o cu mare grija de pe fata posterioara a cristalinului pentru a nu leza capsula. Persistenta arterei hialoide apare sub forma unui conduct filamentos. Papila Bergmeister este o proeminenta papilara caracterizata de absenta excavatiei fiziologice. Chisturile vitreene sunt resturi ale sistemului hialoidian situate in vitrosul anterior sau posterior. opacifierea cristalinului. Persistenta resturilor sistemului hialoidian este aproape o regula la copiii nascuti prematur (95%) si rara la cei nascuti la termen (cca. tulburari functionale pot apare in functie de numar si localizare. hemoragii vitreene si glaucom secundar. se maseaza regiunea sacului lacrimal si se face irigare sub presiune cu astuparea prealabila a punctului lacrimal superior pentru a forta ruperea membranei Hasner (valvula Hasner este situata la deschiderea nazala a canalului lacrimonazal avand rolul fiziologic de a impiedica refluarea lichidului din nas contaminat deci cu bacterii in sistemul lacrimal sau patrunderea aerului) .spontan. . cataracta congenitala si persistenta resturilor arterei hialoide. Anomaniile congenitale ale vitrosului Apar datorita persistentei diferitelor structuri fetale sau printr-o dezvoltare anormala a acestora. Poate asocia microftalmie. in ultima instanta in cazurile foarte severe se poate ajunge la enucleatie.

Blefaroptozele dobandite pot fi de cauza miogena (distrofia musculara. In cazurile de ptoza bilaterala severa copilul tine mereu capul pe spate si pare mereu incruntat deoarece isi foloseste muschiul frontal pentru ridicarea pleoapei. Distrofia vitreoretiniana Goldmann-Favre se manifesta prin degenerescenta pigmentara retiniana primara care declanseaza procesele degenerative vitreene (degenerescenta macrofibrilara a vitrosului insotita de lichefierea sa) si retinoschizis periferic. blefarosalazis). Investigatii paraclinice utile sunt adaptometria si angiofluorografia. Degenerescenta vitreoretiniana periferica (boala Wagner) apare datorita unui defect de dezvoltare a vitrosului secundar exprimat prin prezenta unor spatii optic vide in vitros delimitate de membrane subtiri.decolarea posterioara a vitrosului cu formarea de bride care tractioneaza retina. Progresia bolii se face in directia aparitiei dezlipirii de retina. . discromatopsie in axul albastrugalben. Blefaroptoza Blefaroptoza este o afectiune datorata disfunctiei muschiului tarsal Muller si ridicator al pleoapei superioare concretizata in coborarea marginii pleoapei superioare sub punctul aflat la jumatate distantei dintre limbul superior si marginea superioara a pupilei. cauza mecanica (tumori palpebrale. distofia oculofaringiana).ingrosarea cicatriceala a membranelor vitreene si neoangiogeneza. . Leziunile degenerative corioretiniene care pot varia de la atrofia coriocapilarelor coroidei pana la zone degenerative intinse asociate cu intecuirea vaselor retiniene se obiectiveaza cu ajutorul examenului fundului de ochi. . stramtorarea concentrica a campului vizual. vasele retiniene temporale capata un aspect tortuos.cauza neurogena (anomalii la nivelul jonctiunii neuromusculare ca de exemplu in miastenia gravis). Forma congenitala reprezinta cca. Poate fi congenitala sau dobandita. 60% din cazuri si se datoreaza unei anomalii de dezvoltare a muschiului ridicator al pleoapei superioare o parte din fibrele striate ale acestuia fiind inlocuite cu tesut fibros si gras. nediferentiat care in timp sufera un proces de hialinizare si scleroza. aponevrotica (in special la varstnici) sau traumatica. Simptomatologia clinica cuprinde scaderea progresiva a acuitatii vizuale pana la 1/10. avasculare dispuse anteroposterior si aderente la nivelul ecuatorului. Patogenic procesul este initiat de leziuni degenerative ale vaselor apartinand anastomozei circulatiei vitreo-retiniene la nivelul careia se acumuleaza tesut conjunctiv amorf.Vitroretinopatia exsudativa dominanta evolueaza asemanator retinopatiei prematuritatii dar in in lipsa oxigenarii postnatale in trei stadii: . fenestrate.apar fibroza vitreana si exsudatele subretiniene care produc in final dezlipirea de retina. .

celule nervoase (bipolare. Gaurile retiniene pot fi consecinta unei atrofii. in urma acumularii de lichid in spatiul subretinian sau prin tractiune. prelungirile axonale ale acestora din urma constituind nervul optic. ganglionare. Energia luminoasa degradeaza fotopigmentii acestor celule declansand o cascada de reactii intracelulare care au ca finalitate convertirea stimulului in impuls nervos. evaluarea impactului pe care o are asupra functiei vizuale (afectarea campului vizual) si cercetarea cauzelor. Tratamentul blefaroptozei este chirurgical si consta in rezectia muschiului ridicator al pleoapei superioare sau supleerea functiei acestui muschi prin ancorarea pleoapei superioare la muschiul frontal. s. Celulele fotoreceptoare fac sinapsa cu celulele bipolare care la randul lor fac sinapsa cu celulele ganglionare. presiunea exercitata de vitros. Simptomatologia e produsa de tulburarile vitreene si modificari ale retinei. amacrine si orizontale) si celule de sustinere. Dezlipirea de retina Retina reprezinta tunica interna nervoasa a peretului globului ocular. Dezlipirea de retina regmatogena Dezlipirea de retina regmatogena este cauzata de aparitia unei rupturi sau gauri retiniene care permit acumulare de lichid asa numitul transsudat coroidian intre cele doua foite pe care le cliveaza din aproape in aproape. Au rolul de a receptiona stimulii luminosi. toate acestea dispuse in 10 straturi. Dezlipirea de retina se poate produce in urma unei rupturi sau gauri retiniene (dezlipire regmatogena). Tulburarile vitreene produc miodezopsii care se manifesta ca muste zburatoare in campul vizualsi fosfene –senzatii luminoase sub forma de scantei. Este alcatuita din celule senzoriale (fotoreceptoare). Trebuie facut diagnostic diferential cu blefarochalazisul care consta intr-un exces de piele la nivel palpebral.Evaluarea clinica urmareste uni/ bilateralitaea ptozei. Definitie Dezlipirea de retina consta in pierderea aderentei dintre neuroepiteliu si epiteliul pigmentar al retinei (straturile exterioare ale retinei). factori metabolici. Celulele fotoreceptoare sunt de doua tipuri: celule cu bastonase care se gasesc in numar foarte mare (100 milioane) densitatea lor fiind maxima in periferia retinei si lipsesc complet in fovee sunt adaptate pentru vederea in lumina slaba (vedere scotopica) si celule cu conuri mai putin numeroase au densitatea maxima in fovee si sunt adaptate pentru vederea in lumina puternica (fotopica). a. La mentinerea acestei aderente contribuie mai multi factori printre care drenajul lichidian dinspre vitro spre coroida. distingerea formelor si culorilor. Modificarile campului vizual . determinarea gradului ptozei prin masuratori bilaterale. transportul apei din spatiul subretian spre coroida.

ecografia si arteriografia fluoresceinica. Simptomatologia difera doar prin absenta fosfenelor. sudarea” astfel a celor doua foite. inflamatii (sclerite. Liniile in functie de grosime si dispunere dau aspectul de amprenta sau harta geografica. Mai tarziu apare si o scadere a acuitatii vizuale. Distrofii corneene anterioare Distrofia Cogan cunoscuta si sub denumirea de distrofia microchistica sau distrofia in harta sau in picatura. cu aspect bulos iar lichidul bombeaza decliv. indepartarea eventualelor membrane si bride si coagularea vaselor de neoformatie. Acestea urmaresc producerea unei reactii inflamatorii care sa duca la formarea unei cicatrici corioretiniene si. Cuprinde examenul fundului de ochi (se observa rupturile si limitele dezlipirii). Utile pentru stabilirea diagnosticului etiologic sunt: computer tomografia. determinarea presiunii intraoculare care este scazuta si ecografia atunci cand mediile oculare sunt opace. La examenul obiectiv se observa retina dezlipita. afectiuni hematologice (purpura trombocitopenica. Examenul obiectiv trebuie facut la ambii ochi si are ca scop evidentierea leziunilor care predispun la instalarea dezlipirii de retina. Dezlipirea de retina prin tractiune Dezlipirea de retina prin tractiune apare prin contractia tesuturilor de neoformatie aderente la fata interna a retinei. HTA maligna).reprezinta primul semn observat de bolnav si se manifesta ca un val negru care acopera o parte a campului vizual. procedeu cunoscut sub denumirea de indentatie. neteda. rezonanta magnetica. examenul luminii pupilare. . tumori maligne (hemangiom coroidian. Acest tesut se formeaza in vitros si este consecinta unor proliferari fibroase sau fibrovasculare si organizari conjunctive posttraumatice sau postinflamatorii. Tratamentul are doua obiective majore. Dezlipirea de retina exsudativa Dezlipirea de retina exsudativa e produsa de acumularea de lichid in spatiul subretinian in lipsa rupturilor neuroepiteliului si actiunii fortelor de tractiune. Cel de-al doilea este de a repune in cantact direct cele doua foite. sindromul de efuzie uveala). leucemie. Anatomopatologic s-au evidentiat urmatoarele aspecte: . Primul este sa inchida toate rupturile si gaurile prin crioterapie transsclerala sau fotocoagularea laser. Tratamentul se adreseaza afectiunii cauzatoare. Pete de culoare gri sau microchisturi pot fi observate prin retroiluminare in stratul epitelial central. melanom malign coroidian). cauze vasculare (eclampsie. Etiologia cuprinde: cauze idiopatice (boala Coats. coagulare intravasculara diseminata). Tratamentul este complex si include vitrectomia. uveomeningite).depunerea unui material fibrilar intre membrana Bowman si membrana bazala a . Aceasta se poate efectua prin introducerea de gaze sau silicon in cavitatea vitreeana.

Modificarile observate constau in opacitati corneene centrale superficiale cu aspect de harta geografica si opacitati inelare neregulate subepitelial. celule epiteliale cu microchisturi. Cicatrici epiteliale neregulate se formeaza in urma eroziunilor repetate si impreuna cu edemul stromei subjacente contribuie la aparitia tulburarilor de vedere. Aspectul de opacitati subepiteliale este dat de tesutul fibrocelular care inlocuieste membrana Bowman. Tratamentul chirurgical constand in keratoplastie lamelara sau perforanta este grevat de reaparitia leziunilor la nivelul grefonului Distrofiile corneene posterioare Corneea guttata consta in prezenta unor mici excrescente localizate central la nivelul membranei Descemet si endoteliului. Afectiunea care evolueaza bilateral asimetric nu afecteaza in sine vederea ci determina aparitia unui edem corneean. Microscopic se observa variatii ale numarului. Se poate decompensa dupa interventii chirurgicale. Exista zone intregi in care membrana bazala epiteliala si membrana Bowman lipsesc. Keratoplastia lamelara se impune in cazurile cu scadere importanta a vederii. Manifestarile clinice apar dupa varsta de 30 de ani. fenomene iritative periodice (durere. Simptomatologia cuprinde pe langa scaderea acuitatii vizuale. Celulele endoteliale produc colagen descemetic cu o structura anormala dand corneei aspectul de „ argint batut ” in lumina reflectata. Microscopic s-a observat vacuolizarea celulelor epiteliale. Tratamentul este unul de intretinere fara rezultate deosebite. fotofobie. folosirea lentilelor de contact si indepartarea epiteliului distrus.epiteliului. Distrofia inelara Reis-Bücklers este o afectiune cu transmitere autosomal dominanta care intereseaza indeosebi membrana Bowman si se manifesta in primii ani de viata ai copilului. . lacrimare) datorita eroziunilor corneene superficiale recidivante care se intalnesc la 10 % din bolnavii cu aceata distrofie. Distrofia Meesmann sau distofia epiteliala juvenila ereditara este o afectiune cu transmitere autosomal dominanta care apare in primii doi ani de viata manifestandu-se printr-o usoara scadere a acuitatii vizuale si fenomene iritative. Se recomanda administrarea de trofice corneene (sub forma de instilatii sau unguente). Leziunile constau in mici opacitati punctiforme si vezicule epiteliale localizate in dreptul fantei palpebrale si vizibile prin retoiluminare. senzatie de corp strain. marimii si formei celulelor endoteliale. ingrosarea epiteliului si existenta unor prelungiri in stratul bazal al epiteliului de dinspre membrana bazala.ingrosarea multilaminara a membranei bazale care da aspectul de amprenta. .

Leziunile nu se agraveaza ci au o evolutie stationara. lacrimare si fotofobie fara nistagmus. Leziunile endoteliale (primare) preced cu mai multi ani leziunile epiteliale (edemul) si cele stromale. cu transmitere autosomal dominant. Manifestarile clinice apar dupa varsta de 50 de ani.Distrofia endoteliala Fuchs mai este cunoscuta si sub denumirea de distrofie endoepteliala. Eczema – afectiune cutanata. iar la nivelul epiteliului apar bule care se rup. In functie de modul de transmitere are doua forme: . Corneea de culoare gri-albastruie capata un aspect de sticla sparta. aparuta in primii ani de viata exprimandu-se clinic foarte variabil (grupe de vezicule izolate pe fata posterioara a corneei. benzi late cu margini dintate. Aceste forme sunt cele mai frecvente. Se manifesta intr-un prim stadiu evolutiv prin semne de cornee guttata la care ulterior se adauga progresiv edemul stromei. edem stromal) . Anomalia se pare ca s-ar datora diferentierii anormale a ectodermului crestelor neurale in luna a 5-a de gestatie sau dupa. corectopie. prezinta desmozomi si au tendinta la proliferare) Distrofia endoteliala congenitala si ereditara are caracteristic existenta edemului corneean bilateral congenital.Forma cu transmitere dominanta evolueaza lent incepand din al doilea an de viata manifestandu-se prin durere. Sensibilitatea corneeana aproape dispare. caracterizata prin aparitia unor leziuni eritemo- . . Tratamentul vizeaza calmarea durerii si reducerea edemului prin instilatii cu solutie de clorura se sodiu si diferite unguente. Ingrosarea membranei Descemet insotita de instalarea edemului stromal duce la aparitia cutelor descemetice. Datorita edemului corneea isi dubleaza grosimea in portiunea centrala (ajunge la 1mm).Formele cu transmitere autosomal recesiva sunt manifeste inca de la nastere si asociaza nistagmus. mai frecvent la sexul feminin. In ultima instanta se intervine chirurgical recurgandu-se la keratoplastie perforanta. Semnele majore sunt scaderea acuitatii vizuale si durerea oculara datorata ruperii bulelor de edem epitelial. Distrofia polimorfa posterioara este o afectiune bilaterala si asimetrica. dermatita de contact si eczemele cu etiologie complexa. Corneea se ingroasa (grosime de 2-3 ori cea normala) datorita edemului epitelial fara bule. Microscopic se poate observa faptul ca celulele endoteliale arata si se comporta exact ca niste celule fibroblastice (au microvili. dau reactie pozitiva pentru cheratina. frecvent intalnita. sinechii largi iridocorneene. bule epiteliale si fibroza subepiteliala. Eczema pleoapelor Eczema pleoapelor este denumirea generala pentru o serie de afectiuni palpebrale – dermatita atopica. La nivelul endoteliului corneean se formeaza depozite pigmentare.

Tot datorita deficitelor genetice. eczema alimentara. infectiile cu stafilococ. leziunile tegumentare sunt de tip veziculos si sunt acompaniate de mancarime. regiunea afectata este eritematoasa. infectiile cu streptococ. si intr-o mai mica masura adultii. pacientii cu dermatita atopica asociaza si alte afectiuni de etiologie alergica – alergii respiratorii (astm bronsic) si alergii alimentare manifestate prin aparitia unor reactii cutanate. in majoritatea cazurilor. leziunile sunt dispuse mai ales la nivelul pliurilor cutanate si la nivelul fetei. histamina (histamina – este un mediator foarte important al manifestarilor alergice. precum si deficientele metabolice joaca un rol foarte important in manifestarea acestor leziuni) . caldura. mecanismul eczemelor este de natura alergica. se gaseste mai ales la nivelul tegumentului. de asemenea. Leziunile din dermatita atopica pot fi provocate de factori diferiti – radiatia luminoasa. eczema atopica si eczema cu etiologie complexa. eczema de origine interna. fiecare dintre aceste trei categorii reuneste cateva forme clinice de boala: eczema de contact: eczema ortoergica si eczema alergica. imprecis delimitate si care sunt insotite de mancarime (prurit) . eczema de focar infectios. . Eczemele pleoapelor pot fi clasificate in trei mari categorii: eczema de contact. la contactul cu anumiti alergeni (factorul mostenit genetic. intervenind atat imunitatea mediata celular cat si imunitatea mediata umoral. de asemenea. In majoritatea cazurilor. Eczema atopica mai este cunoscuta si sub denumirea de. edematiata si este localizata in aria unde s-a realizat contactul cu substanta alergizanta. leziunile palpebrale apar datorita hiperreactivitatii tegumentului. eczema varicoasa. dermatita atopica’’ – de obicei afectiunea se manifesta ca urmare a unei predispozitii (atopii) mostenite pe cale genetica. eczema adolescentului si eczema adultului. . acestor leziuni le corespund focare de spongioza epidermica. asa cum am mai precizat. radiatiile ultraviolete. dupa ingestia alimentelor alergizante. eczema cu autointretinere. eczema dermoepidermica microbiana. din punct de vedere histologic. Pacientii cu dermatita atopica prezinta o concentratie plasmatica foarte crescuta a anticorpilor de clasa IgE. Practic. Boala afecteaza in mare parte copii si adolescentii. investigatiile imunologice au evidentiat multiple deficiente ale imunitatii mediate celular. infectiile fungice sau chiar infectiile cu bacilul Koch. al tractului respirator si al tractului gastrointestinal) nu poate fi inactivata eficient – excesul de histamina este cauza aparitiei leziunilor tegumentare.eczema de etiologie complexa: eczema seboreica. . si eczema asociata cu anumite maladii genetice. predispozitia familiala joaca un rol foarte .veziculare. eczema copilului. Eczema atopica mai poarta numele de eczema constitutionala.eczema atopica: eczema sugarului.

nitrat de argint. surplus cantitativ sau exces de caldura) . dermatitele palpebrale se pot manifesta sub forma unor eczeme umede. In formele grave de boala. topice locale. tegumetul pleoapelor este intens congestionat. insa pe o perioada scurta de timp – pentru a evita aparitia unor efecte adverse suparatoare. pot fi utilizate si unguente ce contin corticosteroizi. leziunile apar in regiunile expuse contactului cu substantele alergizante. continutul leziunilor veziculare devine purulent iar placardele vor capata o coloratie galbuie. pot fi administrate chimioterapice pe cale sistemica sau local – nu se recomanda utilizarea locala a penicilinelor. De asemenea. rugoasa si zemuieste. indiferent de cantitatea sau concentratia substantei alergizante. coloranti sintetici. Eczema de contact se manifesta foarte frecvent in populatia generala. caracteristic este faptul ca leziunile vor recidiva atunci cand are loc un nou contact cu aceeasi substanta alergizanta. de asemenea. ceai de musetel sau ser fiziologic. Din punct de vedere clinic. cosmetice din comert. cat si tegumentul facial. in timp ce eczema de contact de tip alergic. sau sub forma unor eczeme uscate. Eczema de contact sau dermatita de contact – se poate manifesta atunci cand pielea pleoapelor a fost expusa actiunii unor substante de genul: medicamente (atropina. Tot pe cale sistemica va fi administrata si medicatia antihistaminica. aplicate local – comprese imbibate cu rivanol. apare impedigo-ul palpebral – cel mai frecvent prin infectia cu streptococ sau stafilococ. apare oricand in urma contactului respectiv. este afectat atat tegumentul palpebral. Eczema de contact de tip iritativ (ortoergica) apare atunci cand substanta alergizanta se afla in cantitate mare (surplus de concentratie. Daca boala se manifesta sub forma unei eczeme uscate. daca leziunile se suprainfecteaza. etc. in forma de boala denumita eczema umeda – tegumentul pleoapelor capata o coloratie rosiatica si prezinta o serie de vizicule care se sparg si care formeaza ulterior o leziune sub forma de placard – leziunea este umeda. pilocarpina. Eczema de contact prezinta doua forme clinice de boala: o forma iritativa si una alergica. . detergenti. Dupa producerea infectiilor. se recomanda corticoterapia administrata pe cale sistemica – prednison in doze medii.important in aparitia acestei afectiuni. in cazul eczemelor de contact acute. neomicina). deoarece aceste chimioterapice au un important caracter alergizant. Tratament In tratamentul eczemei umede pot fi utilizate comprese cu antiseptice. pielea de la acest nivel se descuameaza usor si va fi acoperita de o patura fina de scuame furfuracee. subtire si uscat.

abces orbitar sau tromboflebita a sinusului cavernos. si mult mai rar de infectiile cu streptococ de grup C. infectia primordiala acuta este subclinica. atunci tratamentul se poate face cu eritromicina – 500 mg. Tratament Medicamentul de electie pentru tratamentul erizipelului este penicilina G. inclusiv la nivel palpebral. penicilina G poate fi inlocuita cu penicilina potasica V – administrata in patru doze zilnice. leziunile se vor dispune cu predilectie in unghiul intern al pleoapelor. recurenta. se poate raspandi catre teritoriile cutante unde exista leziuni sangerande chiar si de mici dimensiuni (zgarieturi. Formele grave de infectie vor fi insotite de aparitia unor vezicule. vor produce ulceratii superficiale. escoriatii. Daca pacientul este alergic la penicilina. care dupa ce se vor sparge. Boala netratata corespunzator poate genera o serie de complicatii. doza poate fi scazuta pana la 250 mg. erizipelul este produs de infectiile cu streptococ de grup A (streptococul hemolitic). de aici. mai mult sau mai putin severe – necroza pleoapelor. etc) . leziunile astfel rezultate se vor localiza mai ales la nivelul fetei si extremitatilor. 000 UI. dupa diminuarea simptomatologie. 000 UI. leziunile din erizipel vor evolua si se vor extinde pe cale limfatica. penicilina G se administraza pe o perioada de cel putin 10 zile – astfel. Infectia primordiala cu virusul herpetic ramane de obicei asimptomatica. edem si induratie tegumentara bine delimitata. . aspectul general al leziunilor este cel de placard. sau poate prezenta manifestari subclinice – virusul herpes simplex face parte din familia Herpesviridae. ulterior. la nivel palpebral pot fi aplicate comprese imbibate cu antiseptice – rivanol sau solutii iodate. de patru ori in 24 de ore. leziunilor locale prezinta urmatoarele caracteristici – roseata. dacrioadenita. Starea generala a pacientului cu erizipel este alterata. Topic. bolnavul prezinta febra si frison. la nivel tegumentar. Penicilina se administraza in perfuzii intravenoase in doza initiala de 6. pacientul va prezenta edem lingos si elefantiaza a pleoapelor. dar poate cauza leziuni si la nivel ocular (poate afecta inclusiv anexele globului ocular) . a cate 250. 000. Initial streptococul se localizeara la nivelul nazofaringelui. este preintampinata extinderea sistemica a infectiei. unde placardul va fi inconjurat de o zona usor proeminenta. generata de catre virusul herpes simplex – de obicei acest patogen provoaca leziuni la nivelul pielii si mucoaselor (labiala si genitala).Erizipelul pleoapei Erizipelul reprezinta o inflamatie (dermatita acuta infectioasa – popular mai este denumita si branca) ce afecteaza pielea si tesutul celular subcutant. in patru administrari zilnice. in regiunea oculara. Hepesul palpebral Herpesul palpebral este o infectie virala acuta. daca infectia se cronicizeaza.

Valori ale tensiunii intraoculare intre 0-5 mm Hg. Patogenie. iar pentru a preveni aparitia unor suprainfectii bacteriene. tegumentul pleoapelor este edematiat si prezinta multiple leziuni veziculare. care dupa maxim o saptamana se exfoliaza. generand o ulceratie care va fi acoperita de o crusta. Tensiunea oculara este mentinuta la valori normale in urma unui echilibru intre urmatorii trei factori: presiunea intrinseca a continutului asupra peretilor. simptomatologia este destul de suparatoare pentru pacient. modificarea presiunii sanguine in arterele ciliare si artera oftalmica. Hipotoniile musculare produc si ele o diminuare a tensiunii oculare. Hipotonia oculara Presiunea exercitata de lichidele intraoculare asupra peretilor globului ocular se defineste prin termenul de oftalmotonus. In primul rand orice leziune penetranta la nivelul peretilor este urmata de scaderea tensiunii oculare. Presiunea intrinseca este asigurata de umoarea apoasa. datorita prezentei constante a virusului in organism. aplicate local – aceste unguente ajuta la scurtarea perioadei de evolutie a bolii. Atunci cand infectia herpetica recidiveaza.urmatoarele infectii sunt latente. Pe cale generala. presiunea extrinseca asupra peretilor si integritatea peretilor. la nivel palpebral. Forme clinice. Continutul veziculelor nu este purulent. Valorile normale ale acesteia variaza intre 10-21 mm Hg. pot fi utilizate unguente cu antibiotice. . Tratament Infectiile herpetice palpebrale pot fi tratate cu ajutorul unguentelor ce contin antivirale. mentinute perioade lungi de timp produc grave disfunctii constituind oftalmomalacia sau hipotonia complicata. tot local. pacientul acuza o intensa senzatie de arsura si prurit (mancarime) . pot fi aplicate o serie de pudre cu rol antiseptic. Sindromul de hipotonie oculara este dat de scaderea tensiunii intraoculare sub valoarea de 7 mm Hg. pot fi administrate medicamente din gama antiviralelor – aciclovir – sub forma de comprimate sau perfuzii intravenoase. Modificari asupra oricaruia dintre acesti factori pot duce la cresterea sau scaderea tensiunii intraoculare. Asadar. hipotonia oculara se produce in oricare din situatiile urmatoare: diminuarea secretiei ciliare sau resorbtia exagerata a umorii apoase. diseminate pe un ford eritematos. veziculele se pot sparge cu usurinta. vitros si sangele circulant. tipul 1 (transmis prin intermediul salivei infectate) si tipul 2 (care se transmite prin intermediul secretiilor genitale) . exista doua tipuri de virusuri herpetice. precum si pierderea de vitros (de cauza traumatica sau iatrogena) .

a perioadei de timp in care aceasta se mentine si a gravitatii modificarilor oculare de deosebesc forme de hipotonie necomplicate cu prognostic bun (in contuzii oculare. Hipotoniile postoperatorii se vindeca printr-o noua interventie si sutura corecta a plagii. edem corioretinian si atrofia corpului ciliar caz in care tensiunea oculara scade sub 5 mm Hg si apare si atrofia globului ocular. Apare dupa plagi perforante urmate de hernie de membrane si vitros sau dupa interventii chirurgicale repetate. Hipotonia oculara fara complicatii apare in contuzii oculare. Datorita gradientului presiunii intraoculare mai mici decat cea intracraniana apare edemul papilar si cute radiare in regiunea maculei. Hipotonia complicata sau oftalmomalacia se manifesta prin pierderea ireversibila a functiei vizuale. Hipotonii in contuzii oculare. Apare mai ales dupa plagi perforante oculare cu sau fara corpi straini intraoculari. Mentinerea echilibrului acido bazic si a glicemiei in limite normale poate contribui la profilaxia hipotoniei oculare la pacientii diabetici. Daca persista necesita reinterventie. Presiunea intraoculara revine la normal odata cu vindecarea chirurgicala a dezlipirii de retina. postoperator. Serclajul preecuatorial cu banda de silicon poate reprezenta o solutie pentru cresterea oftalmotonusului in hipotoniile mari posttraumatice.bazic determinand acidoza cum ar fi de exemplu diabetul zaharat provoaca hipotonie ocularaprin alterarea balantei osmotice intre plasma si tesuturi.In functie de severitatea scaderii presiunii oculare. La nivelul fundului de ochi apar pliuri stelate sub forma de dungi radiare avand ca punct de plecare papila. in uveite si unele afectiuni generale. cele cauzate de decolari cilio-coroidiene beneficiaza de efectuarea unor incizii sclerale radiar pe o circumferinta de 180 grade pentru drenarea lichidului. Acest transsudat determina decolarea coroidei si ulterior a corpului ciliar si implicit diminuarea secretiei umorii apoase. Dezlipirea de retina poate provoca hipotonie oculara atunci cand se propaga spre regiunea ciliara. in uveite si afectiuni generale) si forma complicata grava –oftalmomalacia. Trebuie sa constituie un semnal de alarma scaderea tensiunii oculare sub 5mm Hg. . Afectiunile generale care perturba echilibrul acido. postoperator. Hipotonii postoperatorii apar dupa operatii de glaucom si cataracta fiind cauzate de atalamii pasagere cu decolare de coroida. Tratamentul hipotoniei oculare este individualizat in functie de cauza generatoare. Socul posttraumautic produce edem la nivelul uveei cu transsudarea plasmei in spatiul extravascular datorita faptului ca coriocapilarele coroidei sunt lipsite de stratul muscular. dezlipire de retina. dezlipire de retina. Uveitele repetate pot determina reducerea secretiei de umoare apoasa.

Diagnosticul este sugerat de conditiile in care apare simptomatologia si de caracterele clinice ale ulcerului. Amphotericine B) . in cateva saptamani. Etiologia este reprezentata in special de fungi saprofiti cum sunt Penicillium. a. De multe ori coexista cu infectii bacteriene si/sau herpetice ale corneei. Leziunile evolueaza lent. Recoltarea produsului biologic se face in cazul infectiilor profunde prin biopsie corneeana. Abuzul de antibiotice si de steroizi in aplicatii locale precum si orice stare insotita de diminuarea imunitatii constituie factori favorizanti ai aparitiei keratitelor fungice. Confirmarea diagnosticului se face in urma izolarii si identificarii ciupercii in cultura. Candida albicans s. lucru . Keratitele provocate de Candida si Aspergillus se trateaza cu Amphotericina B solutie 0. globul ocular deviat in sus si in afara iar pleoapa inferioara usor ectropionata fapt ce produce epifora. Alte medicamente folosite sunt Clotrimazole subconjunctival 5-10 mg si Fluconazole 200-400 mg/zi pe cale orala.Keratita fungica Keratitele fungice apar mai frecvent pe leziuni preexistente ale corneei cum ar fi keratoconjunctivita sicca sau ulcere traumatice. Infiltratul ulcereaza. caruia nu i se da importanta de catre pacient. Aspergillus. apare hipopion si o falsa membrana uscata ce acopera ulceratia dar care se indeparteaza si se reface usor. Pentru keratitele al caror agent etiologic este Fusarium unicul medicament cu rezultate bun este Natamycin suspensie 5 % care trebuie folosit timp de 3-4 saptamani. Inocluzia palpebrala este permanenta (chiar mai accentuata in timpul somnului). Fusarium dar in cazuri mai rare pot fi identificati si Actynomices. 05-0. Fanta palpebrala este intredeschisa. spre perforatie. Tratamentul este greoi si indelungat datorita slabei penetrante oculare a multora dintre antifungicele administrate sistemic (Mycostatine. Aspectul clinic cuprinde infiltrat necrotic cu marginile efilate avand aspect de pana situat in stratul superficial al corneei. 2 % sau Miconazole administrat subconjunctival 5-10 mg sau pe cale sistemica 30 mg/kgc/zi. Fumigatus. Lagoftalmia paralitica Lagoftalmia paralitica se defineste ca fiind imposibilitatea ocluziei palpebrale cauzata de paralizia periferica a nervului facial. Aparitia keratitelor fungice este in general precedata de un traumatism minor cu un corp vegetal (ramuri de copaci). Sporotrichum.

patogenul patrunde in organism pe cale tegumentara. evolutia acestei forme de lepra este in general benigna iar contagiozitatea este mai scazuta comparativ cu forma de boala lepromatoasa. tratamentul este de foarte lunga durata – ani de zile. raspandinsu-de apoi prin intermediul structurilor nervoase periferice. ce apar datorita unor reactii granulomatoase cu celule gigante si multipli patogeni intracelulari.care duce la uscarea. perioada de incubatie a bolii este deosebit de lunga – 3 pana la 5 ani. apare de obicei in familiile in care exista astfel de bolnavi. leziunile se pot localiza si la nivelul nervilor periferici sau mucoaselor. La nivel ocular. Exista doua forme clinice de lepra: . Astfel. Leziuni oculare in lepra Lepra (boala Hansen) este o infectie cronica cu atingere palpebrala. produsa de bacilul Hansen (Mycobacterium leprae) . dezepitelizarea si ulcerarea corneei (keratita lagoftalmica). insa periferic. in cazul in care exista un deficit usor si perspective de recuperare tratamentul se limiteaza la pansarea ochiului peste noapte si administrarea de solutii protectoare. lepra conduce la afectarea tegumentului palpebral. Daca apar insa leziuni corneene se impune blefarorafia temporara in doua treimi externe ale pleoapelor. Asa cum deja am amintit. Boala debuteaza prin leziuni tegumentare de tip papular sau macular. O alta masura vizeaza fixarea in pozitie corecta a pleoapei inferioare. Tratamentul variaza in functie de gradul deficitului ocluzional. leziunile palpebrale pot imbraca doua forme: forma lepromatoasa sau forma tuberculoida. depigmentate sau hiperpigmentate. Incidenta leprei este cea mai crescuta in tarile tropicale. simetrice si extensive. sulfamide sau rifampicina. Lepra poate fi tratata daca este utilizata terapia cu sulfone. sau ulceratii la nivelul degetelor urmate de pierderea unor falange. . tulburari de sensibilitate (anestezie sau hiperestezie). generand atrofii musculare.lepra tuberculoida – in care leziunile predomina la nivelul structurilor nervoase. Tratament Pentru tratamentul leprei pot fi utilizate o serie de antibiotice dar si corticosterorizii. . Cicatrizarea leproamelor (nodulii din forma de boala lepromatoasa) va genera retractii si deformari ale pleoapelor.lepra lepromatoasa – manifestata predominant prin leziuni ale pielii difuze. aceasta forma de lepra evolueaza sever si este foarte contagioasa.

Terapia fizica recuperatorie este indicata pentru ameliorarea contracturilor fizice ale mainii. marite de volum si inflamate. infectia se . Daca pleoapele sunt comprimate. cu evolutie cronica. La examenul clinic se observa cum pleoapele afectate sunt intens edematiate. de la nivelul membranei conjunctivale tarsale. astfel incat dupa doar 3 luni de la initierea terapiei. Rezistenta primara la dapsona apare destul de rar. exista o formatiune tarsala superioara si una inferioara. dupa aplicarea topica a unguentului. trahomul este o boala cu etiologie infectioasa. Alte chimioterapice eficiente in terapia leprei: clofazimina. manifestata mai ales pe teritoriul tarilor de la tropice. etionamida. Pentru vindecarea infectiilor. De obicei tarsita apare ca urmare a unor infectii conjunctivale sau tegumentare de vecinatate. tarsul palpebral este o lamela de tesut conjunctiv dens.trahomul – este o conjunctivita (kerato-conjunctivita) contagioasa. care contribuie la formarea marginilor libere ale pleoapelor. fiind provocata de infectia cu patogenul Chlamydia trachomatis. Starile reactionale din lepra pot fi combatute prin utilizarea de antipiretice si analgezice. protionamida. se poate interveni chirurgical pentru transplantarea unor tendoane sau a unor fragmente de nervi. dapsona are o foarte buna eficienta in terapia leprei. Examinarea cu biomicroscopul. majoritatea bacililor vor fi deja distrusi. iar acolo unde este cazul (leziuni mutilante). se recomanda utilizarea unor unguente care sa contina antibiotice si corticoteroizi. Meibomita si Tarsita Meibomita reprezinta infectia mai multor glande sebacee Meibomius. permite evidentiarea glandelor sebacee. la nivelul globului ocular.Dapsona este medicamentul de electie pentru tratamentul leprei. rifampicina este un chimioterapic eficient impotriva bacilului leprei – in foarte rare situatii bacilul poate dezvolta rezistenta in fata acestui antibiotic. tiambutozina si amitiozina. de forma semilunara. administrata in doza zilnica de 50-100 mg. Pacientul prezinta o intensa senzatie de jena locala. Infectii care pot conduce la aparitia tarsitelor: . Tarsita reprezinta infectia intregii structuri tarsale. se recomanda masarea usoara a pleoapelor afectate. puroiul acumulat la nivelul glandelor sebacee va fi eliminat sub forma unei secretii cu caracter vascos.

secundara pahidermoperiostozei. tarsul se prezinta ca fiind ingrosat si cu aspect grasos. leziuni ce pot fi observate la nivelul fetei conjunctivale a pleoapei. pacientii cu tarsita cronica. Trahomul poate produce tulburari de vedere. . De asemenea. neregulat si ulcerat. . generand tulburari destul de grave) . Foliculii ciliari pot fi distrusi atunci cand infectia afecteaza marginea libera palpebrala. si prin inflamatia conjunctivei bulbare. se poate produce degenerescenta amiloida a tarsului – modificarea patologica a structurii tarsale. caracterizate prin aparitia unor leziuni patognomonice – in sifilisul primar apare sancrul sifilitic. care detrmina formarea unei teci la nivelul oaselor lungi si o ingrosare a tegumentului. sifilisul are trei stadii evolutive. produsa de infectia cu bacilul Mycobacterium tuberculosis (bacilul Koch) . iar in stadiul tertiar. in sifilisul secundar apar rozeole si sifilide. Infectia tuberculoasa poate determina afectare tarsala – tarsul se prezinta ingrosat. rinichi sau splina. . . prin depunerea extracelulara de amiloid (amiloidul este o substanta amorfa. trahomul se caracterizeaza prin aparitia unor leziuni foliculare la nivelul fundului de sac conjunctival. dar si subtierea periostului de la nivelul oaselor lungi ale membrelor. modificari vizibile mai ales pe fata conjunctivala a pleoapelor. Daca se produce degenerescenta amiloida.pahidermoperiostoza – este o osteodisplazie. cand tarsul devine ingrosat si prezinta o suprafata neregulata.transmite prin intermediul mustelor si al obiectelor de toaleta contaminate. prezinta hipocratism digital. cand formatiunea tarsala apare ingrosata si cu aspect unsuros. produsa de infectia cu patogenul Treponema pallidum. cea mai frecventa localizare a bolii este cea pulmonara. un aspect caracteristic de. Tarsita apare cu preponderenta in perioada sifilusului secundar. leziunea denumita goma. pahidermoperiostoza mai este cunoscuta si sub denumirea de Boala Uehlinger sau Sindrom Touraine-Solente-Gole. . si chiar orbire. astfel. pe suprafata conjunctivala a pleoapei pot fi sesizate regiuni lucioase si refringente. sechelele retractile vor imprima tarsului.sifilisul – este o boala contagioasa inoculabila. infectia poate ramane localizata la nivelul unui organ sau tesut.tuberculoza – boala infectioasa contagioasa. care cel mai adesea se transmite prin contact sexual neprotejat. determina aparitia unor forme cronice de tarsita. prin hiperplazie papilara. caracterizate prin subtierea considerabila a tarsului. caracterizata prin asocierea unei hiperostoze. Atingerea tarsala apare de obicei in stadiul cicatriceal al trahomului. cu trasmitere genetica. Pahidermoperiostoza. sau poate disemina in intregul organism. in timp ce. apar plicaturi la nivelul tegumetului facial si cefalic. albie’’. a carei compozitie variaza functie de starile patologice cu care se asociaza – amiloidul se poate depune la nivelul unor organe precum ficat. Daca afectiunile tarsale treneaza si se cronicizeaza.

periferice ale stromei avand o latime de cca. Corneea farinata Vogt consta in aparitia predescemetic in stroma corneeana profunda a unor pete (depozite) mici de culoare gri bogate in lipofuscina. 1. Intereseaza persoane in varsta de peste 40 de ani. incidenta ajungand aproape de 100 % la varstnicii de peste 80 de ani (s-ar putea spune ca e aproape fiziologic).Henle constituie proliferari localizate ale membranei Descemet avand aceasi structura cu aceasta. Trebuie diferentiat de arcul juvenil care apare in copilarie. 5 mm. Corpii Hassall. situate la nivelul membranei Bowman si Descemet unde se produc rupturi. O zona de cornee transparenta de 0. Degenerescenta „ in piele de crocodil ” (crocodile shagreen) sau degenerescenta in mozaic Vogt consta in aparitia unor opacitati centrale. In patogenie este implicata o predispozitie genetica la care se poate asocia o hiperlipoproteinemie fapt sustinut de evidentierea pe sectiuni la gheata a depozitelor lipidice in stroma corneeana cu predilectie si in cantitati mai mari in proximitatea membranelor Bowman si Descemet. poligonale separate de zone clare. aciculare de culoare alba (depozite de saruri de calciu) localizate la nivelul limbului nazal si temporal. Apar ca niste proeminente spre camera anterioara situate la periferia corneei pe care o pot invada spre centru odata cu inaintarea in varsta ozazie cu care are loc si cresterea numarului acestora. Procesul incepe in partea superioara si inferioara a corneei progresand apoi sub forma de arc de cerc. 5 mm grosime desparte gerontoxonul de limbul scero-corneean. Epiteliul nu este afectat.Modificari involutive ale corneei Apar ca urmare a degenerescenteii senile aparute in general la persoane in varsta de peste 40 de ani. Arcul senil (gerontoxon) consta in aparitia bilateral a unor opacifieri inelare. Este asimptomatic si nu necesita tratament. . Inelul alb limbic Vogt reprezinta o degenerescenta subepiteliala a colagenului manifestata prin aparitia la varstnici a unor formatiuni punctiforme. Afectiunea poate aparea si secundar unor traumatisme sau inflamatii. Marginea periferica a arcului este regulata pe cand cea centrala difuza. Este asimptomatica si prezinta importanta clinica din puctul de vedere al diagnosticului diferential cu distrofiile evolutive.

. cand infectia este localizata la nivelul glandelor Zeiss. cat si la nivelul pleoapei inferioare. evenimente precum. abcesul (colectia purulenta) va fi centrat de un cil palpebral. orjeletul mai este cunoscut si sub denumirile de "orgelet" sau "urcior". Etiologia orjeletului este de origine bacteriana. pielea pleoapei si membrana conjunctivala adiacenta prezinta o coloratie rosiatica (congestie) . atingerea frecventa a pleoapelor cu mainile murdare sau nespalate (contaminate cu diversi patogeni). la nivelul areolelor mamare. Din punct de vedere clinic. sau folosirea cosmeticelor pentru infrumusetarea ochilor (rimel. abcesele se pot deschide spontan. de etiologie stafilococica. de dimensiuni apreciabile – uneori chiar de 6 mm. Leziunea evolueaza si ulterior. orjeletul poate fi confundat cu blefarita (infectie a structurilor palpebrale) . unde exista glande sebacee. ele se deschid cel mai adesea la nivelul foliculului pilos. anexate foliculilor ciliari. sebumul are si un rol foarte important in protectia tegumentului – rol antifungic si rol antibactericid. atunci cand infectia este localizata la nivelul glandelor Meibomius. incidenta acestor infectii este crescuta in randul persoanelor care sufera de diabet zaharat. de asemenea. dar exista si situatii in care. Glandele sebacee sunt localizate la nivelul dermului. sau la nivelul pleoapelor (glandele sebacee Meibomius) . o cauza certa nu poate fi identificata. se produce abcedarea acesteia (in aceasta etapa. dar si flexibilitatea tegumentului. si orjeletul intern. a glandelor sebacee aflate la nivelul pleoapelor. in absenta firelor de par – la nivelul preputului. o formatiune pseudo-tumorala. va favoriza in mod cert aparitia orjeletului.Orjeletul (ulcior) Introducere Orjeletul este o infectie supurativa. orjeletul prezinta un. Orjeletul se poate manifesta atat la nivelul pleoapei superioare. produsul glandelor sebacee are rolul de a lubrifia firele de par. aceasta secretie are o coloratie albicioasa si este semiconsistenta. O blefarita care se cronicizeaza. de a asigura flexibilitatea firului de par. Orjeletul prezinta doua forme clinice de boala: orjeletul extern. in cele mai multe situatii. este vorba de inflamatia glandelor sebacee Meibomius si Zeiss. creioane pentru ochi). dar si in randul indivizilor cu anumite debilitati mintale. numarul glandelor sebacee este semnificativ mai crescut in regiunile corpului acoperite cu fire de par. cap’’ asemanator cosurilor care apar la nivelul tegumentului facial) . pe langa functia de lubrifiere. pot conduce la grefarea locala a unor infectii bacteriene suparatoare. . la nivelul labilor mici. sebumul este format dintr-un amestec de acizi grasi si resturi ale celulelor secretoare. Sebumul este produsul de secretia al glandelor sebacee. Semne si simptome Pacientul prezinta la nivelul pleoapei. exista si regiuni ale corpului uman.

daca inflamatia survine pe un teren imunitar tarat (diabet zaharat). infectia se poate extinde la nivelul intregii cavitati orbitale. abcesul evoluand catre tegumentul supraiacent. orjeletul se poate vindeca fara sechele. se va forma o mica ulceratie care sangera foarte usor – data fiind buna vascularizatie a regiunii palpebrale (ulceratie = proces patologic. deoarece tarsul este o structura inextensibila – formarea colectiei purulente. acesta se poate vindeca spontan. de cele mai multe ori. stimuland intens terminatiile nervoase de la acest nivel. care se manifesta prin aparitia mai multor orjelete in acelasi timp. . Dupa ce abcesul a fost drenat. sau la intervale regulate de timp. dupa eliminarea puroiului. In stadiile avansate de boala.sau pot fi drenate printr-o mica interventie chirurgicala. care contin antibiotice – gentamicina. rezidual. dupa eliminarea colectiei purulente. orjeletul intern poate determina complicatii locale destul de grave. in cazul orjeletului intern. proces insotit de o pierdere de substanta) . orjeletul abcedeaza dupa 72 de ore de la declansarea procesului inflamator. Mai pot fi aplicate local. simptomele nu dispar intotdeauna. cand inflamatia abia a debutat. Topic. Temperatura locala ridicata. Durerea aparuta in cazul orjeletului intern este mult mai intensa. Drenajul colectiei purulente. Senzatia de arsura oculara poate fi prezenta la unii pacienti. au existat si cazuri insotite de ascensiune termica (febra) si stare de rau general. colectia purulenta este situata in vecinatatea marginii libere palpebrale. poate fi utilizata caldura uscata care se aplica local de cateva ori in decursul a 24 de ore. kanamicina – antibiotice care sa aiba actiune eficienta impotriva stafilococilor. durere acuta localizata in regiunea palpebrala. prin intensificarea circulatiei capilare. are rolul de a stimula formarea colectiei purulente (abcesului). Alte simptome prezente la pacientii cu orjelet – lacrimale abundenta. de obicei. poate fi favorizat daca se realizeaza indepartarea (epilarea) cililor care centraza colectia de puroi – se realizeaza astfel o mica portita pentru evacuarea puroiului. deoarece colectia purulenta se localizeaza la nivelul glandelor sebacee tarsale. tratamentul loca cu antibiotice nu se intrerupe si va fi realizat pana in momentul in care simptomatologia a dispartut complet. leziunea va evolua catre fata posterioara a pleoapelor (fata posterioara a pleoapelor este acoperita de membrana conjunctivala) . care determina aparitia unei solutii de continuitate la nivelul tegumentelor sau mucoaselor. Tratament In fazele incipiente ale bolii. pot fi utilizate preparate (sub forma de coliruri sau unguente). dupa formarea abcesului. Exista si forme de infectie mai grave. acesta se va deschide spontan. In orjeletul extern. daca nu intervin alte complicatii. Datorita localizarii sale profunde. pot fi aplicate local comprese antiflogistice – cu toate acestea.

si caracterul ei evolutiv. Daca abcesele sunt multiple. daca statiile ganglionare regionale sunt marite de volum si dureroase (adenopatie regionala). Diabetul zaharat trebuie tinut sub control . pot fi de un real folos – limitarea extinderii infectiei. recidivele orjeletului pot fi stopate cu ajutorul vaccinarii antistafilococice. va fi unul orizontal. de genul blefaritelor. care isi pastreaza eficienta impotriva stafilococului – ampicilina. care pot amplifica si mai mult fenomenele iritative locale. se poate institui un tratament de lunga durata. de 250 mg – doza suficienta pentru a realiza profilaxia orjeletului. Ochii pot fi protejati prin purtarea ochelarilor de soare. in majoritatea cazurilor. se recomanda instituirea unui tratament de specialitate care sa fie sustinut prin administrarea de antibiotice. cu tetraciclina – administrata in doza zilnica de intretinere. daca eliminarea de puroi nu dispare dupa cel mult 72 de ore. va fi evitata atingerea pleoapelor cu mainile murdare sau nespalate. De asemenea. Pot fi utilizate urmatoarele antibiotice. care favorizeaza aparitia orjeletelor. ralizate cu un sampon din gama celora folosite pentru copii. Pe toata perioada tratamentului. traiectul acesteia va fi unul vertical. In nici o situatie. De asemenea. Daca orjeletul recidiveaza frecvent. trebuiesc tratate afectiunile oculare predispozante. abcesele dreneaza spontan. daca boala evolueaza catre un flegmon palpebral (flegmon – inflamatie difuza a tesutului celular subcutanat).unguente cu tobramicina. De cele mai multe ori. Pana la obtinerea vindecarii. Spalaturile locale. daca pleoapele sunt foarte tumefiate si impiedica vederea. oxacilina. daca incizia se realizeaza la nivelul membranei conjunctivale. acestea trebuiesc schimbate cu altele noi si sigilate. se recomanda ca incizia sa fie realizata in partea decliva a colectiei – pentru a favoriza drenajul acesteia. tratamentul la domiciliu este suficient pentru pentru a asigura vindecarea orjeletului. De asemnea. eritromicina sau cloxacilina.un organism tarat este mult mai predispus la aparitia orjeletelor. daca leziunile sunt foarte dureroase. Abcesele care nu se elimina spontan. Inciziile pentru drenajul colectiilor purulente se practica doar in clinicile de chirurgie generala sau oftalmologica. . prin compresiune digitala. o data la cateva luni de zile. atunci se recomanda administrarea de antibiotice pe cale sistemica – care binenteles sa fie eficiente impotriva stafilococului auriu implicat in etiologia orjeletului. fara alte complicatii. colectiile purulente nu vor fi fortate sa dreneze. cu toate acestea. pot fi drenate cu ajutorul unor mici incizii chirurgicale. Deoarece fardurile si cosmeticele pot fi contaminate cu stafilococ. unde exista o cantitate crescuta de praf si iritanti in aerul atmosferic. si indepartarea eficienta a secretiilor purulente. se va evita utilizarea lentilelor de contact sau a cosmeticelor pentru ochi. vor fi evitate zonele aglomerate. data fiind natura acestei infectii. Traiectul inciziei la nivel tegumentar.

foarte frecventa la batrani. vant. Expunerea la fenomene iritative indelungate. boala este stagnanta (leziunile nu prezinta un caracter evolutiv) si se asociaza cu o crestere marcanta a colesterolului plasmatic (hipercolesterolemie). Daca insa este inestetic sau foarte mare se face excizie urmata aplicarea unei grefe conjunctive. Evolueaza fie spre stagnare fie spre invazia rapida a corneei. Pterigionul invadeaza corneea prin vase de neoformatie formand un cap aderent la acest nivel.care se manifesta prin aparitia unor proeminente galbui mai ales in sectorul nazal al conjunctivei in apropierea limbului. care produc mici ulceratii corneene constituie factori favorizanti in aparitia bolii. fiind afectate in acelasi timp tesuturile subconjunctivale si regiunile superficiale ale sclerei. Trebuie facut diagnosticul diferential cu pseudopterigionul aparut in urma arsurilor conjunctivale si inflamatiilor conjunctivale cronice dar acesta nu este invadant si este insotit si de alte modificari ale conjunctivei. coliruri ce contin corticosteroizi. Pacientul prezinta o serie de formatiuni proeminente. pot fi utilizate pentru instilatii. Tratamentul In stadiile incipiente sunt indicate injectii subconjunctivale cu corticosteroizi. daca leziunile proeminente sunt suparatoare. catre regiunea nazala. Daca apar inflamatii care treneaza si recidiveaza. Pterigionul Pterigionul este o afectiune bilaterala constand in aparitia unui pliu triunghiular cu baza spre conjunctiva nazala si varful spre cornee. Tratamentul se face adesea doar din ratiuni estetice si consta in extirparea formatiunii. infiltratii cu corticosteroizi in asociere cu grefa de cornee lamelara si grefa de conjunctiva libera. ele pot fi excizate prin metode chirurgicale. Rareori capul pterigionului se poate maligniza. de culoare galbena. care se localizeaza la nivelul fantei palpebrale. pulberi etc. praf. radiatii ultraviolete. . Recidivele (destul de frecvente) impun un tratament cu antimitotice. Aceste leziuni se datoreaza denaturarii structurilor colagenice.Pinguecula Pinguecula este o degenerescenta elastoida a colagenului.

Practic. atunci poate fi excizata chirurgical. fiind inconjurat de o zona gelatinoasa. se pot face infiltratii co corticosteroizi. pana catre regiunea centrala a acesteia. Exista o serie de factori iritativi. trebuie avut in vedere faptul ca. Adesea pterigionul poate recidiva – situatie in care. alegerea pentru tratament a unei tehnici chirurgicale care sa genereze doar cicatrici conjunctivale cu dispozitie orizontala. o alta metoda chirurgicala o reprezinta excizia cu keratoplastie lamelara sau perforanta. trebuie exclus pseudopterigionul care apare fie secundar unei arsuri chimice (cu acizi sau baze). cand vorbim despre pterigion. sau se poate realiza o grefa de cornee lamelara sau perforanta. Boala afecteaza ambii globi oculari. Tratamentul pterigionului se face functie de evolutia acestuia. Exista si posibilitatea ca pterigionul sa sufere o transformare maligna epiteliomatoasa. avasculara. care vor contribui la aparitia acestei boli – microtraumatismele. in faze incipiente ale bolii se recomanda utilizarea injectiilor subconjunctivale cu corticosteroizi. fie secundar unei inflamatii cu caracter acut sau cronic. iar la nivelul corneei membrana Bowman este inlocuita cu tesut hialin si elastic. pot fi administrate local antimiotice (instilatii) . leziunea va fi mai bine dezvoltata decat cea initiala. Pentru diagnosticul diferential al acestei afectiuni. Pentru formele recidivante de boala. radiatiile ultraviolete. urmatoarele elemente pot contribui la evitarea recidivelor – indepartarea tuturor factorilor iritativi care au favorizat aparitia pterigionului. daca leziunea este de mari dimensiuni si inestetica. de asemenea. purtarea de lentile fumurii si mai ales. aceste ulceratii vor fi acoperite de o retea vasculara fina. . Adrian Necula): Pterigionul reprezinta degenerescenta conjunctivei bulbare. vorbim despre degenerarea tesutului hialin si elastic – fibrele elastice sunt marite de volum si degenerate hialin. care va invada corneea.===Completare(Dr. se prezinta ca un pliu de aspect triunghiular. curentii de aer. de asemenea. se manifesta cu predilectie in randul adultilor din mediul rural. Pterigionul este aderent la cornee. poate fi folosita metoda laserargon. diferite pulberi sau fumul. toti acesti factori vor conduce la aparitia unor ulceratii de mici dimensiuni la nivelul regiunii limbice. urmand ca apoi sa se realizeze o grefa de conjunctiva. particulele de praf. pseudopterigionul nu are tendinta de a invada structurile invecinate. orientat cu baza spre conjuntiva nazala si varful spre cornee. Ulterior. leziunea evolueaza lent – ea se poate opri spontan din evolutie sau poate invada rapid corneea.

o reactie inflamatorie complexa. Daca salazionul are o dezvoltare superficiala. in acesta moment. Shalazionul apare cel mai adesea dupa orjelet (orjeletul este o infectie supurativa. sau pot lipsi cu desavarsire. . si chiar celule epiteliode. formarea granulomului inflamator. stagnarea secretiilor favorizeaza aparitia reactiilor inflamatorii. plasata in grosimea pleoapei. cu determinism imunitar-alergic. Salazionul apare ca urmare a blocarii canalului de excretie al glandelor sebacee – acest eveniment va conduce la acumularea secretiilor sebacee. leziunea granulomaotasa este localizata catre regiunea conjuntivala a pleoapelor – salazion intern – caz in care fata posterioara a pleoapelor se prezinta congestionata si usor edematiata. leziunile pot fi decelate foarte usor cu ochiul liber – salazionul extern. acneea rozacee – afectiune a tegumentului. sistemul imunitar va recunoaste sebumul ca fiind o substanta straina si va declansa local. a glandelor sebacee aflate la nivelul pleoapelor glandele sebacee Meibomius si Zeiss) . apare atunci cand formatiunea evolueaza la nivelul . spre fata anterioara a pleoapei. care apare in urma obstructiei canaliculelor excretorii glandulare – se manifesta prin aparitia unor formatiuni chistice tumorale (benigne). care nu a drenat suficient. eozinofile. de etiologie stafilococica. dar se poate forma si prin transformarea granulomatoasa a unui orjelet care nu s-a vindecat complet – frecvent este vorba de un orjelet intern. Din punct de vedere histologic. creasta de cocos’’ al leziunilor. cel mai adesea de etiologie microbiana (granulom – reactie inflamatorie. dermatita seboreica – afectiune cutanata. Blefarita. caracterizata prin absenta leziunilor veziculare. Semne si simptome Din punct de vedere clinic. situate pe marginea pleoapelor. Aspectul de. celule gigante. Semnele inflamatorii locale sunt de slaba intensitate (roseata. salazionul se manifesta sub forma unei formatiuni chistice de mici dimensiuni (tumoreta benigna). salazionul este o reactie inflamatorie granulomatoasa cronica. caldura locala). In cele mai multe cazuri. acneea rozacee si dermatita seboreica reprezinta factori ce favorizeaza aparitia salazionului. in care exista o arie centrala ce contine macrofage. Blefarita – inflamatia acuta sau cronica a marginilor pleoapelor.Salazionul (Chalazionul) Salazionul reprezinta o inflamatie cronica a glandelor sebacee Meibomius. presupune participarea unui numar considerabil de celule – limfocite. care apare datorita existentei unor disfunctii sau leziuni ale glandelor sebacee sau pilosebacee. inconjurate de limfocite activate) . Salazionul nu numai ca se poate constitui in urma prezentei leziunilor tegumentare descrise mai sus. si prezenta unor leziuni maculo-eritematoase localizate la nivelul regiunilor anatomice bogate in glande sebacee. de mici dimensiuni.

Ca si in cazul orjeletului. De asemenea. sangerarile pot fi prevenite daca regiunea incizata este clampata cu o pensa speciala. Se va evita ducerea mainilor murdare si contaminate la ochi. uneori bine delimitate. generat ca urmare a declansarii unei reactii inflamtorii locale) . trebuiesc tratate celelalte patologii. pentru o mai buna vindecare. care se dezvolta la nivelul pleoapei superioare. Plagile chirurgicale se panseaza pentru a preveni hemoragiile. pot fi utilizate doar batistele de unica folosinta. flegmonul este o inflamtie grava. vor avea un traiect vertical. leziunile tumorale se pot vindeca mai rapid. chirurgia salazionului prezinta pericolul aparitiei unor sangerari abundente (data fiind buna vascularizatie a pleoapelor) . induratii ce sunt sensibile la palpare. Daca este necesar.blefarita. De asemenea. Flegmonul este o inflamatie difuza a tesutului celular subcutanat sau a tesutului conjunctiv de la nivelul unui organ. deoarece produce necroza tesuturilor afectate. putem enumera urmatoarele doua patologii: celulita palpebrala si flegmonul palpebral. Tratament Salazioanele de mici dimensiuni se pot vindeca spontan. de catre salazionul voluminos. pot fi realizate aplicatii cu unguente ce contin antibiotice. acneea rozacee si dermatita seboreica. de unde rezulta ca. pe unul dintre meridiane. in care aerul atmosferic este incarcat cu pulberi alergizante.marginilor libere palpebrale. se poate interveni chirurgical pentru excizia acestora. leziunile pot fi injectate cu un corticosteroid (leziunea este un granulom. . apare ca urmare a existentei unui defect de curbura al corneei sau cristalinului. iar conturul obiectelor va fi perceput deformat) . pentru a grabi vindecarea. Pentru a preveni recidiva salazionului. Inciziile. cu un unguent ce contine antibiotice. pentru inciziile efectuate pentru abordul tegumentar al formatiunilor chistice (salazion extern). care favorizeaza aparitia salazionului . Astigmatismul reprezinta o complicatie a salazionului care apare si se dezvolta la nivelul pleoapelor superioare (astigmatism – o disfunctie a dioptrului ocular. este bine ca aceste unguente sa contina si un corticosteroid – cortizon. traiectul se sectiune va fi unul orizontal. aplicatii urmate de masarea usoara a zonelor tumefiate. si care se pot asocia cu nevralgii persistente. Dintre complicatiile infectioase ale salazionului. Daca leziunile tumorale sunt de marimi considerabile. precum si contactul cu prosoapele sau batistele murdare. daca pacientul realizeaza aplicatii locale zilnice. lumina nu va mai fi focalizata intr-un singur punct la nivelul retinei. Astigmatismul apare datorita compresiunii exercitate asupra corneei. Celulita reprezinta este o inflamatie localizata la nivelul tesutului celular – se manifesta sub forma unor induratii. efectuate pentru inlaturarea salazioanelor dispuse catre fata conjunctivala a pleoapelor (salazion intern). se recomanda evitarea zonelor aglomerate. glandele sebacee trebuiesc indepartate complet.

Sindroamele psihovizuale sunt produse de afectarea ariilor corticale vizuale secundare 18 (parastriata) si 19 (prestriata). bandelete optice.unul central –centrii corticali (aria vizuala primara 17 si ariile vizuale secundare 18 si 19.unul intermediar –caile optice (nerv optic. 1) Sindroamele de deficit Agnoziile vizuale se definesc ca fiind anomalii ale perceptiei vizuale (sau doar a anumitor caractere ale perceptiei-forma.Pe toata perioada tratamentului. chiasma. Agnozia vizuala totala consta in imposibilitatea recunoasterii unui obiect cu ajutorul vederii ci doar prin celelate simturi (tactil. In etiologie sunt implicate traumatisme cerebrale. intoxicatii. infectii. Pentru obiectivarea acesteia se foloseste testul “figurilor celebre” adica se ia o revista si i se cere pacientului . miros. tactil). deoarece cresterea formatiunilor chistice este destul de lenta. culoare etc) in conditiile pastrarii integritatii cailor senzoriale (glob ocular). alte detalii dar nu prin vedere. Salazionul poate deveni destul de suparator. daca salazionul evolueaza catre fata posterioara a pleoapei (salazion intern). complicatie a shalazionului intern. atunci poate afecta functia vizuala – astgmatism. corpii geniculati externi si radiatiile Gradiolet) si . tumori. gustativ. Sindroame psihovizuale Analizatorul vizual este alcatuit din trei segmente: unul periferic senzorial –globul ocular. salazionul nu produce durere in regiunea palpebrala. olfactiv. gustativ) si este sinonima cu cecitatea psihica. si pana la obtinerea vindecarii complete. Acestea au rol in interpretarea mesajului vizual la care contribuie si informatii obtinute prin intermediul celorlalte simturi (olfactiv. tulburari circulatorii careproduc in timp atrofii ale tesutului cerebral. Oricare segment poate fi afectat de procese patologice ducand la manifestari clinice distincte. degenerescente senile. cel mai frecvent. Se impart in sindroame de deficit si sindroame de excitatie. auditiv. Agnoziile partiale au urmatoarele forme: a) agnozia pentru fizionomii sau prosopagnozie bolnavii identifica persoanele numai dupa voce. se va renunta la purtarea lentilelor de contact. auditiv. . Imaginea corticala a unui obiect variaza de la un individ la altul in functie de experienta sa de viata si starea psihica. ticuri verbale.

c) Halucinatiile vizuale sunt de asemenea reprezantari fara obiect real (formate in lipsa oricarui stimul exterior) dar de care pacientul nu este constient.tulburari de localizare: pacientul vede si recunoaste obiectul dar nu poate aprecia directia si distanta iar daca este pus sa-l deseneze nu poate deoarece nu are o reprezentare completa a acestuia . triunghi etc) sau pentru cuvantul scris caz in care se denumeste alexie (bolnavul nu poate citi). f) apraxia oculara consta in imposibilitatea de a urmari cu privirea obiectele. . animale. b) agnozia pentru obiecte cuprinde agnozia pentru culori (imposibilitatea de alege culorile si de a le asocia cu un obiect) si agnozii pentru imagini consta in imposibilitatea de a recunoaste un obiect desenat c) agnozia pentru simboluri se poate manifesta pentru elemente geometrice (cerc. Pacientul este constient de aceasta si nu prezinta stari psihopatice si alterari ale constientei. etc. in ciuda motilitatii oculare pastrate. masa. Clinic se prezinta sub forma unor sindroame : . flori).agnozia spatiala unilaterala pacientul nu poate identifica obiectele aflate intr-o jumatate a campului vizual e) apraxia vizuala pacientul nu poate desena din memorie un obiect simplu (scaun. nu se poate imbraca sau deschide usaaspect pseudodemential. fotbalistul lui preferat etc) astfel e pus in situatia de a nu putea folosi celelate simturi. Pot fi elementare – fotopsii (strafulgerari) sau complexe (personaje.sa identifice o persoana foarte cunoscuta pe care ar trebui s-o cunoasca (presedintele republicii. Alexia poate fi izolata sau asociata cu afazia (imposibilitea de a vorbi datorita unor leziuni centrale) sau alte tulburari de citire. d) agnozia spatiala consta in pierderea capacitatii de localizare in spatiu a obiectelor. Pentru punerea unui diagnostic corect sunt necesare: -anamneza amanuntita pentru aflarea conditiilor in care apare simptomatologia -examen oftalmologic complet pentru relevarea starii de integritate anatomica a globului ocular -examen neurologic pentru evidentierea tuturor tulburarilor de perceptie -investigatii paraclinice pentru obiectivarea leziunilor organice suspicionate (radiografie .tulburari de orientare: acientul nu se poate orienta in camera.agnozia corporala: pacientul nu poate distinge dreapta de stanga si nici anumite parti componente ale corpului sau. 2) Sindroame de excitatie Sindroame de excitatie pot fi grupate in trei categorii: a) Metamorfopsiile sunt reprezentari vizuale deformate din punct de vedere al marimii. Asociaza frecvent ameteli si tulburari de orientare temporo spatiala. b) Halucinozele sunt tulburari senzoriale de scurta durata constand in reprezentari fara obiect. Deplasarea de la un obiect la altul se face greoi. ). numarului. alterari ale culorilor. Se asociaza cu tulburari ale simtului spatial si ale atentiei vizuale. scriere si vorbire. adesea prin miscari ale capului. . patrat.

. a. computer tomografie. s. In cele mai multe cazuri. analgezicele si anti-inflamatoarele Efort ocular datorat cititului sau lucrului pe computer . flegmonul este produs de infectia cu streptococ. electroencefalograma. angiografii. Inaintarea in varsta . inclusiv antistaminicele. infectia se dezvolta de obicei la nivelul tesutului celular subcutanat sau la nivelul interstitiilor conjunctive. favorizeaza inocularea acestui patogen.flegmonul si abcesul palpebral Supuratiile palpebrale reprezinta alte tipuri de infectii acute. aceste infectii sunt produse de infectia cu stafilococul auriu hemolitic. ) .Un mediu uscat Supuratiile palpebrale . care pot aparea la nivelul pleoapelor – manifestarile clinice sunt similare cu situatiile in care supuratiile au alta localizare decat cea oculara. oricare solutie de continuitate aparuta la nivel palpebral. Este una din cauzele cele mai frecvente pentru care se merge la un consult oftalmologic. pilulele anticonceptionale.eventual examen psihiatric daca exista sa zicem o etiologie dubla (psihica si organica). diureticele. flegmonul nu are tendinta la limitare (infectia difuzeaza) .de craniu. In majoritatea cazurilor. Flegmonul palpebral Flegmonul pleoapei reprezinta o supuratie difuza – inflamatie acuta a tesutului celular.Medicamentele. rezonanta magnetica nucleara. Tratamentul se indreapta catre afectiunile primare si este medical sau chirurgical in functie de caz Sindromul ochi uscat Sindromul de ochi uscat reprezinta pierderea sau reducerea abilitatii normale a ochiului de a produce lacrimi. O varietate de factori pot cauza sau contribui la aceasta problema. in absenta necrozei.

se constata prezenta limfangitei lezionale si a adenopatiei regionale. si se sfaceleaza. insa simptomatologia diminua in intensitate. de asemenea. durerile locale se accentueaza. flegmonul dezvolta procese de necroza locala. care se poate localiza inclusiv la nivel palpebral – este o colectie purulenta bine delimitata. anorexie. In cele mai multe situatii. fanta palpebrala nu mai poate fi deschisa (pacientul nu mai poate deschide ochii) . pacinetul prezinta in continuare febra ridicata. care la apasare devine dureroasa. lasand puroiul de culoare verde sa se scurga impreuna cu multiple fragmente din tesutul necrozat. pleoapele sunt vizibil edematiate si congestionate. Datorita accentuarii progresive a edemului. Daca pana acum nu s-a intervenit chirurgical pentru drenajul colectiei purulente. flegmonul se poate vindeca. procesul necrozant disloca formatiunile anatomice regionale. abcesul poate fi diagnosticat cu usurinta. viata pacientului este in pericol. escoriatie. apare edemul inflamator (plaga minima. la locul de inocularea al microbilor. Intr-o prima faza. iar in plaga se constata formarea puroiului si aparitia proceselor de necroza tisulara. care se formeaza ca urmare a distructiilor tisulare generate de anumiti microbi sau paraziti. pacientul prezinta febra ridicata si frison. la debut. abcesele sunt provocate de infectia cu stafilococ sau streptococ – insa oricare alt agent piogen poate conduce la aparitia unor astfel de colectii purulente. insa vor ramane in urma cicatrici vicioase si chiar sechele functionale. si contribuie la aparitia unor grave complicatii – hemoragii (datorita lezarii vaselor regionale). Dupa aproximativ o saptamana de evolutie. iar tegumentul lor este cald si capata un aspect lucios. conducand astfel la aparitia flegmonului orbitopalpebral. Simptomatologia abceselor depinde in mare parte de localizarea acestora. . Dupa cateva zile de la inoculare. necroza a tendoanelor musculare. Abcesul palpebral Abcesul reprezinta o infectie acuta. Raspandirea regionala a infectie se datoreaza implicit virulentei crescute a patogenilor implicati in aparitia ei. Starea generala a pacientului se mentine in continuare grava. Daca procesul inflamator este localizat difuz. daca nu se intervine in acest moment.si mult mai rar de infectia cu stafilococ sau anaerobi. . intepatura) – de asemenea. In utlima faza de evolutie. tulburari digestive. flegmon circumscris. iritabilitate nervoasa – starea generala a pacientului este vizibil afectata. semne locale inflamatorii se accentueaza. Atunci cand flegmonul se localizeaza la nivel palpebral. Abcesul mai este cunoscut si sub denumirea de. atunci cand procesul inflamator are o localizare superficiala (tesutul celular subcutanat). Starea generala a pacientului este afectata. Infectia se poate extinde cu usurinta la nivelul intregii orbite. superficial se observa prezenta unei impastari difuze a tegumentelor. pielea supraiacenta focarului inflamator se decoleaza. frison. sau chiar la patrunderea procesului septic in interiorul anumitor articulatii.

abcesul palpebral poate fistuliza spontan. semnele locale se modifica – edemul periferic se accentueaza. poate fi identificata leziunea prin intermediul careia s-a produs inocularea patogenilor. Pacientul poate prezenta febra usoara. dupa cateva zile leziunea se cicatrizeaza favorabil. local. atunci se recomanda aplicarea de comprese imbibate cu solutii antiseptice (rivanol) . in momentul in care colectia purulenta este diagnosticata.Pacientul acuza durere locala si impotenta functionala. se constata prezenta semnului de fluctuenta – acest semn confirma colectarea locala a puroiului. abcesul poate fistuliza spontan – fistulizarea se realizeaza prin intermediul unor orificii de mici dimensiuni. Fluctuenta este un semn caracteristic pentru oricare colectie lichidiana. De obicei. care nu sunt suficiente pentru drenajul intregii cantitati de puroi. asa cum am mai amintit. Daca colectia purulenta nu este evacuata chirurgical. . evacuarea si drenajul colectiei purulente. in sangele periferic. acesta este si motivul pentru care. Dupa formarea puroiului. In momentul in care apare fluctuenta (semn de localizare a colectiei purulente) se procedeaza la incizarea. Dupa aproximativ doua zile. cu cat regiunea palpebrala este mai solicitata. iar centrul leziunii devine rosiatic. pacientul resimte o senzatie de tensiune pulsatia – in timp ce durerea diminua in intensitate. Abcesul palpebral este stadiul evolutiv care urmeaza dupa flegmon. curba termica a pacientului respectiv prezinta un caracter oscilant. Daca puroiul este corect evacuat prin drenaj chirurgical. se procedeaza si la evacuarea acesteia. in lipsa interventiilor chirurgicale. leziune ce va fi inconjurata de o discreta zona edematiata. cu atat mai intensa este senzatia dureroasa. pleoapele sunt tumefiate si foarte congestionate. se constata cresterea numarului de leucocite – sugestiva pentru existenta unui proces inflamator in organism. ca oricare alt abces. Daca se palpeaza leziunea. ampicilina sau oxacilina. dozele de antibiotic se adapteaza functie de gravitatea infectiei. Daca infectia nu este inca localizata. abcesul se cronicizeaza. Tratament Supuratiile palpebrale vor fi tratate cu chimioterapice (antibiotice) administrate pe cale sistemica: penicilina. la palparea pleoapelor poate fi pus in evidenta semnul fluctuentei.

ce are rolul de a fixa componentele unei articulatii (ligamente articulare). cum este si cazul pleoapelor. fie afecteaza componenta septala din structura scheletului pleoapei. fenomen ce impidica ocluzia palpebrala. este de la sine inteles ca orice tulburare de pozitie si miscare a pleoapelor. Ligamentele palpebrale se afla dispuse in prelungirea celor doua structuri tarsale.Tulburarile de statica si motilitate palpebrala Pleoapele sunt mentinute in pozitia lor fiziologica. Pleoapele pot fi mentinute in pozitie normala. Lagoftalmia se datoreaza paraliziei nervului facial. se va repercuta implicit asupra functionalitatii oculare – acesta este si motivul pentru care aceste tulburari trebuiesc tratate cu seriozitate si corectate pe cat posibil chirurgical. sau rolul de a sustine anumite organe. pleoapele se sprijina pe polul anterior al globului ocular. in cazul de fata vorbim despre existenta unor ligamente suspensoare. Ptoza palpebrala apare datorita disfuctiei importante a muschiului ridicator al pleoapei superioare. pleoapei superioare). La nivelul fetei lor posterioare. lagoftalmia paralitica. cu ajutorul unor ligamente – interne sau externe – care le ancoreaza la nivelul rebordului orbitar.rigiditate care depinde intotdeauna. Ligamentul este o bandeleta fibroconjunctiva. de integritatea structurilor tarsale si de integritatea septului orbitar (tarsul si septul orbitar alcatuiesc impreuna scheletul pleoapei) . Sindromul retractil palpebral consta in retractia marginilor pleoapelor. In patologia oculara. deasupra limbului superior si inferior. Si nu in ultimul rand. blefarospasmul – o tulburare de motilitate palpebrala produsa de contractia anormala si involuntara a muschiului orbicular. Deoarece pleoapele au un rol foarte important in protectia polului anterior al globului ocular. dar si datorita disfunctiei muschiului trasal Muller. . atata timp cat scheletul palpebral detine o anumita rigiditate . sindromul retractil palpebral. fie afecteaza componenta tarsala. prin intermediul membranei conjunctivale palpebrale. exista doua tipuri de tulburari ale staticii palpebrale: entropionul si ectropionul – ambele disfunctii avand grave repercursiuni functionale si de ordin estetic. pe care le fixeaza la nivelul scheletului osos orbitar. Tulburarile de statica palpebrala apar in cadrul anumitor patologii oculare care. Tulburarile de motilitate palpebrala se pot manifesta sub forma a patru entitati clinice distincte – ptoza palpebrala (este vorba de ptoza = caderea. si blefarospasmul. determinand astfel vizualizarea unei benzi sclerale de latime variabila.

. Clinic apar modificari ale campului vizual. . distorsiunea imaginilor. afectarea campului vizual. fiind foarte bine vascularizata. . exoftalmia. plamanii si vertebrele. metamorfopsii. Ecografia si biomicroscopia sunt necesare evidentiind atat vascularizatia retinei cat si a tumorii. . poate fi sediul metastazelor diferitelor cancere. Melanomul malign coroidian este o afectiune rara dar cea mai frecventa tumora maligna oculara.tumora situata profund. Se dezvolta in majoritatea cazurilor pe nevi preexistenti. Tumora nu creste in dimensiuni in timp si in foarte putine cazuri degenereaza malign totusi se recomanda supravegherea la intervale regulate de timp (fotografiere. In vecinatatea leziunii pot aparea proliferari ale epiteliului pigmentar retinian.Tumorile coroidei Teoretic absolut orice fel de celula care inra in alcatuirea coroidei poate prolifera anormal dand nastere unei tumori benigne sau maligne. Obiectiv se constata o proeminenta lenticulara care ridica usor retina printr-un transsudat. Tumora se prezinta ca o masa neagra-cenusie sub retina decolata. hipermetropie progresiva. Explorarile paraclinice necesare sunt ecografia si angiografia fluoresceinica.Ecografia ajuta la aprecierea dimensiunilor si clasificarea tumorilor.stadiul de metastazare duce foarte rapid la exitus.in stadiul de decolare de retina aceasta proemina in vitros datorita cresterii tumorii. paraliziilor oculare si aparitia tumorii prin sclerotica subtiata. . Se produce datorita cresterii tensiunii oculare produsa de cresterea tumorii care impiedica scurgerea umorii apoase la nivelul trabeculului.Examenul oftalmoscopic evidentiaza decolarea de retina si prezenta planului dublu vascular (retinian si tumoral). congestie perikeratica. Apare in general dupa varsta de 50 ani afectand in mod egal ambele sexe.stadiul de glaucom secundar apare mai tarziu dar uneori poate fi chiar primul simptom al melanomului. Hemangiomul coroidei . hemangiomul si melanomul malign. Tulburarile de vedere care apar mai ales in localizarea posterioara sunt: fosfene. Evolutia clinica a tumorii urmeaza cinci stadii: . diagnosticul diferential trebuie facut cu nevul coroidian. scotom central. ecografie). Afectiunea apare aproape intotdeauna in cadrul sindromului de angiomatoza encefalotrigeminala SturgeWeber-Krabbe. Deasemenea coroida. Tumorile coroidiene sunt: nevul coroidian (melanom benign). . Simptomatologia cuprinde scaderea acuitatii vizuale. Pentru punerea unui diagnostic corect sunt necesare: .stadiul incipient este asimptomatic foarte mult timp. Nevul coroidian numit si melanom benign este o afectiune de natura congenitala cu frecventa crescuta dar complet asimptomatica. sediile cele mai frecvente sunt ficatul. in spatiul subretinian care histologic se prezinta sub forma unui angiom cavernos cu spatii vasculare pline cu sange. La examenul fundului de ochi apare sub forma unor pete pigmentare subretiniene de culoare cenusie cu marginile sterse.stadiul de exteriorizare se manifesta clinic prin aparitia exoftalmiei. dar si dupa inflamatii oculare sau traumatisme.

Punctia-biopsie coroidiana translerala este absolut necesara pentru diagnosticul de certitudine (examen histopatologic) RMN pentru evidentierea posibilelor metastaze Prognosticul melanomului malign este unul sumbru datorita capacitatii mare de metastazare. boala evolueaza pe o perioada de maxim 10 zile. limfadenopatie preauriculara. Pentru tumorile de dimensiuni mai mari se face enucleatia globului ocular asociata si precedata de radioterapie. osoase. infectia apare in cele mai multe cazuri dupa autoinocularea virusului. La nivelul pleoapelor. plasarea placutelor radioactive (rutheniu. iridiu. vindecandu-se in majoritatea cazurilor.Tomografia computerizata axiala indica intinderea extrasclerala. In cazul tumorilor mici se practica tumorectomia sau tratament conservator prin iradiere cu protoni. De obicei apar in stadiile finale ale bolilor de baza dar se poate incerca iradiere localizata cu cobalt. iridiu. perioada de incubatie a infectiei este de maxim 10 zile. pacientul prezinta una sau mai multe pustule – vezicule cu continut purulent.si radioterapie. Pot avea ca punct de plecare cancere pulmonare. Produc decolarea exudativa a retinei ceea ce determina pierderea vederii. fotocoagulare. Metastazele coroidiene sunt favorizate de vascularizatia bogata a coroidei. din sfera genitala. iod) pe sclera. bine vascularizate. In cazul metastazelor hepatice unice se practica embolizarea vascularizatiei metastazelor sau indepartarea chirurgicala a acestora. . hepatice. In formele bilaterale se enucleaza ochiul cel mai afectat si se pastreaza celalalt. Spre deosebire de tumorile primare acestea sunt bilaterale si nepigmentate. de obicei. Tratament . unice sau multiple. leucemii (coroida sufera un proces infiltrativ difuz mai ales la nivelul polului posterior). Tratamentul difera in functie de gradul invaziei locale si metastatice precum si de afectarea uni sau bilaterala. Leziunile tegumentare se localizeaza cu predilectie la nivel palpebral – o treime dintre cazuri vor fi insotite de leziuni corneene. In cazul extensiei extrasclerale se practica exenteratia in asociere cu imuno-. tegumentul inconjurator este congestionat si eritematos. fara sechele functionale sau estetice. Ochiul enucleat nu se protezeaza pentru a nu masca posibilele recidive. Profilaxia sau cel putin depistarea in stadiu incipient presupune supravegherea nevilor coroidieni. chimio. Vaccina Vaccina este o boala infectioasa produsa de catre virusul vaccinei. Posibile complicatii ale vaccinei – celulita orbitara. conjunctivita purulenta. Apar ca proeminente alb-galbui. aur.

virusul varicelo-zosterian afecteaza ramura oftalmica a nervului cranian trigemen (nervul V cranian) . pot fi utilizate si unele antibiotice care au si efect antiviral: rifampicina si griseofulvina. care produce varicela si zona zoster. veziculele se vor usca si dupa exfoliere vor forma mici godeuri (godeu – depresiune de mici dimensiuni a tegumentelor) . Infectia poate genera o serie de complicatii. precum – nevrita optica. vasculite sau paralizii ale nervilor oculomotori. vor fi administrate precoce. Pacientul acuza o intensa senzatie de arsura. Zona zoster oftalmica Zona zoster oftalmica este generata de catre infectia cu virusul varicelo-zosterian = patogen infectios din genul Varicellavirus. De asemenea. imunoglobulinele pot fi administrate local sau pe cale sistemica. Vitaminele de grup B pot fi administrate cu succes. in regiunea fruntii si la nivelul tegumentului regiunii cefalice (capului) . transmiterea virusului se face pe cale aeriana. Tegumentul afectat este eritematos si prezinta o serie de vezicule cu continut clar. La nivelul globului ocular. crustele pot fi indepartate cu ajutorul solutiilor emoliente antiseptice si cu ajutorul solutiilor keratolitice (acid boric sau acid salicilic) . Membrana conjunctivala si corneea pot fi si ele afectate de catre infectia cu virusul varicelo-zosterian. Pe cale generala. avand in vedere faptul ca infectia virala afecteaza mai ales structurile nervoase periferice. poate fi utilizata imunoglobulina vaccinala. . medicamente cu efect antiviral – comprimate ce contin aciclovir. topic pot fi aplicate pudre sau solutii cu antiseptice – se recomanda utilizarea antisepticelor pana cand se obtine uscarea leziunilor.Pentru tratamentul vaccinei. continutul veziculelor se modifica ulterior. preparata din serul indivizilor anterior vaccinati. Leziunile se pot suprainfecta cu agenti piogeni. durere intensa si parestezii – simptomatologia se dispune in regiunea pleoapei afectate. virusul ramane cantonat la nivelul organismului si are capacitatea de a se reactiva dupa perioade foarte lungi de timp. Tratament Pentru tratamentul zonei zoster. apoi.

Se prezinta sub forma de placarde sclerale maronii. Modificarile de culoare pot apare izolate ca in cazul melanosis oculi si nevului Ota sau in cadrul unor sindroame determinate de tulburari ale metabolismului tesutului conjunctiv ca in cazul sindromului sclerelor albastre. neregulate. grasimea periorbitara si teaca nervului optic. sclera. Stafilomul posterior din miopia forte (stafilomul Sarpa) provoaca subtierea sclerei la nivelul polului posterior si in segmentul dintre ecuator si insertia muschilor drepti. pete sau plaje in nuante de albastru. Pigmentarea intereseaza conjunctiva. Exista insa si o pigmentare fiziologica numita melanoza stromala fiziologica a sclerei care apare la persoanele cu iris pigmentat in special la africani. De aceea gravitatea simptomatologiei variaza de la inestetic pana la scaderea sperantei de viata. Buftalmia se manifesta prin cresterea diametrului anteroposterior al globului ocular si a diametrului corneei ceea ce provoaca hipertensiune oculara. Sub actiunea acesteia sclera se subtiaza. Sindromul sclerelor albastre apare in diferite sindroame produse de tulburari ale metabolismului tesutului conjunctiv si osos sau de aberatii cromozomiale avand ca manifestare clinica comuna printre altele si aspectul albastru al sclerelor. de multe ori. Nevul Ota ocupa o suprafata foarte intinsa cuprinzand teritoriul cutanat inervat de primele doua ramuri ale trigemenului. Atitudinea terapeutica este cea de supraveghere deoarece rata malignizarii este mare. Protruzia congenitala Von Ammon Sclera este subtiata si captusita doar de o foita retiniana aplazica. coroida. Clinic se traduc prin modificari de volum ale globului ocular. irisul si mai rar corneea. Melanosis oculi sau melanoza oculara congenitala benigna Bourquin are caracteristic doua aspecte histologice: prezenta unui numar crescut de melanocite normale si dispunerea in gramezi a melanocitelor puternic pigmentate la nivelul tesuturilor sclerale si episclerale.Afectiuni congenitale ale sclerei Pot fi impartite in doua categorii si anume: afectiuni legate de grosimea sclerei si afectiuni legate de culoare. Leziunea pune doar probleme estetice. Coloratia . stafilomul Sarpa si protruzia congenitala Von Ammon. Afectiunile legate de grosimea sclerei Apar in buftalmie. Aceste afectiuni. prezinta importanta nu atat din punct de vedere al afectarii oculare in sine care adesea este benigna si inconstanta cat mai ales din punct de vedere al afectarii asociate altor organe. anumite membrane oculare si chiar pavilionul urechii si mucoasa orala. gri pana la negru. La nivel scleral se prezinta sub forma de puncte. capata o nuanta albastruie si este predispusa la rupturi chiar la cele mai mici traumatisme. In timp poate evolua spre ruptura maculara si dezlipire de retina Afectiunile legate de culoare Pot apare prin doua mecanisme si anume: difuziunea luminii ce traverseaza sclera a carei structura e modificata si acumularea de pigment. situate preecuatorial cu conjunctiva supraiacenta normala.

Diagnosticarea corecta si orientarea terapiei presupune o abordare interdisciplinara asociind examenul oftalmologic cu cel cardiologic. atrofice si echimoze). hiperlaxitate ligamentara. Se manifesta clinic prin multiple malformatii scheletice insotite adesea de fracturi ale oaselor lungi. mai rar poate asocia si miopie. Aceste afectiuni sunt: maladia Lobstein. Urmareste evitarea factorilor de risc (traumatismelor. Sindromul Ehlers-Danlos numit si fibroplazia elastica generalizata este afectiune transmisa autosomal dominant care afecteaza cu predilectie sexul masculin. sclere albastre si nefrocalcinoza care conduce adesea la deces. cifoscolioza si semne de afectare oculara (decolare de retina. embriotoxon. Hipofosfatezemia este o boala ereditara severa cu transmitere recesiv autosomala produsa de mutatii la nivelul genelor care codeaza fosfatazele alcaline. sindromul Albright II. miopie. a. anomalii cardiovasculare (cele mai grave). Anomaliile oculare constand in sclere albastre. escare.fragilitate osoasa severa manifestata prin fracturi cvasispontane ce afecteaza cu predilectie diafizele oaselor lungi ale membrelor inferioare. . megalocornee. s. sindromul Marfan. edentatie totala precoce. d. musculatura atrofiata. cifoscolioza. a. s. . m. Pentru multi pacienti simptomatologia este saraca astfel ca raman adesea nediagnosticati. surditatea este elementul cel mai inconstant si tardiv. sferofachie. sindromul Ehlers-Danlos. ) si intarzierea aparitiei complicatiilor (in principal cardiovasculare) care pot pune in pericol viata pacientilor. cataracta congenitala. Sindromul Marfan este o boala autosomal dominanta care se manifesta prin sinteza unui colagen cu structura alterata. factorilor alimentari. striuri angioide retiniene. Manifestarile clinice cuprind semne de afectare cutanata (aspectul de hiperextensibilitate – cutix laxa. afectare articulara mergand pana la dislocatii ale soldului. stomatologic. Maladia Lobstein sau "boala oaselor de sticla” este o boala ereditara transmisa autosomal dominant caracterizata clinic de triada clasica: . Semnele clinice sunt expresia unui deficit enzimatic implicat in procesul asamblarii precolagenului. Tratamentul poate fi medical si chirurgical si se adreseaza in principal afectiunilor de baza. genetic. colobom irian asociaza si extremitati lungi.sclere albastre (in toate nuantele) . sclere albastre). cataracta congenitala.albastra este data de vizibilitatea prin sclera translucida a uveei. toxice. In mod inconstant poate asocia si anomalii dentare. hipofosfatezemia.

Atunci cand afecteaza treimea medie si are o intindere mare provoaca lagoftalmie. Anomalii ale morfologiei pleoapelor Ablefaria afectiune grava care consta in absenta pleoapelor sau inlocuirea acestora cu un tesut membranos. Tratamentul este unul chirurgical purtan denumirea de cantoplastie interna sau externa. anomalii ale marginilor libere ale pleoapelor. . Uneori poate asocia simblefaron temporal. Cele de intindere mica nu necesita tratament. Este o anomalie transmisa autosomal dominant destul de frecventa (2-5% din populatie). Colobomul palpebral defineste o lipsa de substanta de forma triunghiulara ce intereseaza toate planurile pleoapei sau doar tarsul (colobom partial). Polul anterior al ochiului este acoperit de un tesut rezultat din fuziunea fara demarcatie a celor doua pleoape. unghiurile palpebrale parand sudate. Tratamentul chirurgical consta in apropierea si sutura plan cu plan a marginilor colobomului in coloboamele mici si inlocuirea tesuturilor lipsa in coloboamele intinse.Criptoftalmia consta in lipsa fantei palpebrale.Euriblefaronul consta intr-o largire exagerata a deschiderii fantei palpebrale permitand vizualizarea fundului de sac conjunctival. Apare datorita unui exces tegumentar sau insertiei aberante a unor fibre apartinand orbicularului. anomalii ale cililor. . Pentru cele foarte intinse care micsoreaza campul vizual este necesar tratament chirurgical care consta in excizia excesului tegumentar si ancorarea tegumentului la ligamentul palpebral intern.Afectiunile congenitale ale pleoapelor Se pot grupa in: anomalii morfologice. se asociaza cu absenta globului ocular si alte malformatii grave. Diferenta de ablefarie consta in calitatea acestui tesut care este normal in criptoftalmie. Corectia se face chirurgical. Apare frecvent asociata cu epicantus si microblefarie.Blefarofimoza se manifesta prin imposibilitatea deschiderii complete a fantei palpebrale. In cazurile accentuate se manifesta prin imposibilitatea inchiderii fantei palpebrale (lagoftalmie) cu toate consecintele nefaste care decurg din aceasta (ochi uscat. De aceea se impune corectia chirurgicala. cu lipodermoidul limbului sau cu alte malformatii faciale luand forma sindromului Goldenhar si Franceschetti. Microblefaria este o anomalie caracterizata prin pleoape de dimensiuni mai mici dar de structura normala. de nerv optic). Se descriu doua forme de epicantus: direct atunci cand pliul porneste dinspre pleoapa superioara si invers in cazurile in care pliul porneste de la pleoapa inferioara. . ele putand chiar sa dispara pana la pubertate odata cu dezvoltarea piramidei nazale. superioara si respectiv inferioara. Se produce datorita lipsei fuziunii sau fuziunii incomplete a mugurilor embrionari palpebrali. Diagnosticul diferential se face cu ptoza congenitala de care o diferentiaza functia normala a muschiului ridicator al pleoapei superioare si cu microblefaria. . Este fiziologic la mongoli iar pentru restul populatiei la sugari pana in luna a V-a datorita lipsei de dezvoltare a piramidei nazale. anomalii tegumentare si anomalii de motilitate. keratoconjunctivita de expunere.Epicantus (cuta mongoloida) consta in existenta bilaterala a cate unui pliu musculocutanat. aspect inestetic). Poate fi asociat cu alte coloboame (uvelale. anomalii ale deschiderii pleoapelor. cu directie verticala care acopera unghiul intern. Anomalii ale deschiderii palpebrale .

Ectopia cililor anomalie care consta in prezenta cililor la nivelul pleoapelor in alte locuri decat cel normal. Anomaliile ciliare . Procesul avanseaza cu varsta iar tratamentul simptomatic consta in administrarea de unguente pentru inmuierea pielii. . . apare in alopecii.Ichtioza este o afectiune cu caracter ereditar (transmitere legata de X) care se manifesta prin ingrosarea si uscarea excesiva a tegumentelor pleoapelor. Atat blefarochalazisul cat si epiblefaronul pun adesea mai mult probleme estetice dar pot duce si la aparitia ptozei si implicit a limitarii campului vizual caz in care necesita excizia excesului de piele.Cilii incarnati apar datorita directiei anormale de crestere a acestora astfel incat acestia ies pe fata conjunctivala a pleoapei. . a unei portiuni din orbicular si intarirea septului orbitar.Epiblefaronul defineste prezenta unui pliu cutanat orizontal paralel cu marginea libera a pleoapei. Daca nu dispare cu varsta se practica excizia semilunara a excesului tegumentar. mobila si bine delimitata situata spre unghiul palpebral extern. dar nu numai.Hipotricoza este absenta cililor sau inlocuirea acestora cu cativa oeri subtiri si rari. Ankiloblefaronul se manifesta prin imposibilitatea deschierii fantei palpebrale cauzata .. Indepartarea lor se face prin excizie sau electroliza. Ectropionul – rasfrangerea in afara a marginii pleoapei. Anomaliile tegumentelor pleoapelor . Cilii pot fi dispusi in doua trei randuri.este determinat de dezvoltarea insuficienta a tegumentului.Hipertricoza este dimpotriva o exagerare a dezvoltarii cililor atat in grosime si lungime cat si ca numar. . .este cauzata de aplazia tarsului sau hipertrofiei muschiului ciliar. Entropionul –rasfrangerea congenital a pleoapei inferioare spre globul ocular. Anomaliile marginilor libere includ entropionul si ectropionul congenital si ankiloblefaronul. . Tratamentul consta in extirparea chirurgicala inclusiv a capsulei pentru a preveni viitoare recidive. Apare in sindromul Francois si sindromul Goldenhar.Cilii moniliformi au aspectul de sirag de margele (sunt strangulati din loc in loc). care capata un aspect solzos. . Daca nu dispare spontan necesita corectie chirurgicala.Aspectul antimongoloid al fantei palpebrale consta intr-o oblicitate inversa a deschiderii fantei palpebralecu unghiul extern situat sub nivelul celui intern. Rezolvarea problemei se face prin electroliza foliculilor. Problema mai degraba de natura estetica se poate remedia cu ajutorul chirurgiei plastice.Chistul dermoid este o formatiune pseudotumorala de dimensiuni mici elastica.Blefarochalazisul este asemanator clinic cu epiblefaronul doar ca in patogenie este implicata o modificare degenerativa a dermului si o relaxare a septului orbitar. Anomalii de motilitate ale pleoapelor cuprind ptoza congenitala si retractia congenitala a pleoapei superioare. Asocierea congestiei tegumentare defineste eritrodermoichtioza.

. Aceasta modificare se concretizeaza intr-o refractie mare (pana la + 46D) si adeseori hipermetropie. Anomali congenitale ale corneei Anomaliile congenitale sunt definite ca alteratii morfologice evidente la nastere rezultate din dezvoltarea defectuoasa in timpul vietii intrauterine. cataracta congenitala. megalocorneea. keratoconul posterior generalizat. coloboame. daca tot globul este micsorat si malformat se numeste microftalmie iar nanoftalmia desemneaza starea in care ochiul este mai mic dar absolut normal.Keratoconul posterior generalizat consta intr-o curbura foarte accentuata a fetei . Tratamentul consta in sectionarea acestei membrane. . sindrom Alport.de solidarizarea marginilor celor doua pleoape prin intermediul unei membrane. . sindromul Marfan. coloboame.Megalocorneea defineste situatia in care corneea are diametrul orizontal mai mare de 13 mm dar nelegata de glaucom congenital si avand o structura histologica normala. cataracta congenitala. Anomaliile congenitale ale corneei sunt foarte diverse dar pot fi clasificate in doua mari grupe: anomalii de forma si anomalii de structura.Keratectazia consta intr-o cornee opaca care prezinta o proeminenta inspre fanta palpebrala. microcorneea. keratectazia. corneea plana. In general apare izolata dar se poate asocia si cu anomalii sistemice cum ar fi sindromul Down. Are o transmitere recesiv legata de sex (90 % din cazuri sunt barbati) si este de obicei bilaterala. cataracta presenila sau ectopia cristalinului. .Microcorneea se defineste atunci cand diametrul corneei este mai mic de 10 mm. Ca etiologie este incriminata keratita intrauterina urmata de perforarea corneei. . uneori poate fi prezenta o pseudocornee rudimentara fibroepiteliala. Anomaliile de forma si marime Anomaliile de forma si marime sunt: absenta corneei. sclerocornee cu reducerea preponderent a diametrului vertical. Daca apare in contextul unui segment anterior micsorat este vorba de microftalmie anterioara.Absenta corneei este foarte rara. De-a lungul vietii se poate complica cu glaucom secundar tardiv. . Acuitatea vizuala este scazuta (puterea dioptrului ocular variaza de la +7 la -9 D) la aceasta contribuind si asocierea altor anomalii oculare cum ar fi aplazia retinei.Corneea plana apare ca o consecinta a opririi din dezvoltare a corneei de obicei in lunile a 4-a sau a 5-a a vietii intrauterine astfel incat raza de curbura ramane aceeasi cu a scleroticii iar refractia ramane foarte redusa 20-30 D. Microftalmia poate asocia si alte anomalii congenitale dintre care cel mai frecvent glaucomul congenital.

Embriotoxonul posterior consta intr-o ingrosare cu deplasarea centrala a marginii anterioare a inelului Schwalbe (jonctiunea intre reteaua trabeculara si membrana Descemet) devenind vizibila cu ochiul liber.Embriotoxonul anterior sau arcul juvenil este reprezentat de prezenta in periferia corneei a unei formatiuni inelare opace asemanatoare gerontoxonului. sclere albastre. a. coloboame. anomalia si sindromul Rieger. s.Anomalia Peters cuprinde leucom corneean la nivelul caruia apar defecte endoteliale si stromale. glaucom (in 50 % din cazuri) si leziuni generale (palatoschizis. hipoplazie faciala. neevolutiv si asimptomatic (poate asocia uneori ambliopie) Anomalii congenitale ale conjunctivei Conjunctiva este membrana transparenta care inveleste fata posterioara a pleoapelor (conjunctiva tarsala) si partea anterioara a sclerei (conjunctiva bulbara) .Sclerocorneea reprezinta o opacifiere neinflamatorie si neevolutiva care intereseaza corneea periferica sau in totalitate. megalocornee. malformatii scheletice.Anomalia si sindromul Rieger. Apare in asociere cu cataracta. anomalia Peters. hipertelorism. Anomalia consta in asocierea embriotoxonul posterior cu procese iriene proeminente aderente la inelul Schwalbe. . . a. Sindromul Rieger asociaza in plus si anomalii scheletice faciale si dentare cu sau fara retard mental. Sindromul Axenfeld presupune asocierea anomaliei Axenfeld cu glaucomul si uneori cu asimetrie faciala. .posterioare in discrepanta cu fata anterioara care este perfect normala. keratoconul circumscris posterior. ) sau sindroame sistemice. . Determina o predispozitie pentru aparitia glaucomului. cornee plana. defecte cardiace. buza de iepure. s. Anomaliile congenitale ale conjunctivei sunt afectiuni rare si cuprind malformatii . caz in care apar si sechele ale inflamatiei: precipitate endoteliale. . . Poate asocia alte anomalii ca afachia. In general este bilaterala si are caracter ereditar. .Keratoconul circumscris posterior consta intr-o excavatie a fetei posterioare a corneei situata central sau paracentral fara afectarea curburii anterioare. Anomaliile de stuctura Anomaliile de stuctura cuprind: embriotoxonul posterior. vascularizatie corneeana.Anomalia si sindromul Axenfeld. Se transmite autosomal dominant si poate asocia alte anomalii ale polului anterior (filamente iriene. oligofrenia. Defectul este adeseori unilateral. anomalia si sindromul Axenfeld. Anomalia cuprinde embriotoxonul posterior. Asociaza aniridei. pseudopolicorie si glaucomul (50 % din cazuri). sclerocorneea si embriotoxonul anterior. Afecteaza predominant sexul feminin si este asimptomatica. ). atrofia stromei iriene si procese iriene proeminente care pot asocia sinechii anterioare periferice. Una din cauze o poate constitui inflamatia intrauterina.

de culoare brun neagra situata in preajma limbului sclero-corneean sau a plicii semilunare. glandular.Dermoidul limbului este o mica proeminenta. tumori disgenetice si tulburari metabolice. mobila pe planurile subjacente.congenitale. acoperita de epiteliu pavimentos stratificat cheratinizat situata in regiunea supero-externa a conjunctivei si aderenta la aceasta. Cuprind urmatoarele entitati clinice: . poate creste destul de mult la pubertate acoperind o parte din cornee. Limfedemul conjunctival congenital este o conditie foarte rara ce apare datorita malformatiilor vaselor limfatice (staza limfatica) . De dimensiuni mici la nastere. nervos.Angiomul conjunctival congenital este o tumoreta proeminenta. Poate prezenta anexe sebacee si piloase. Este in mare majoritate a cazurilor unilateral. Semnul major este edemul dur al conjunctivei bulbare. sau din ratiuni estetice si nu numai atunci cand asociaza si alte anomalii. Observarea si evaluarea periodica este atitudinea standard. fibros. Asociaza uneori diverse malformatii ale membrelor (sindactilie. Sunt localizate preponderent la nivelul limbului sclero-corneean. Poate avea diferite forme : telangiectazic sau cavernos. pigmentar si limfatic precum si vasele de sange. variabila ca marime (de la 2-3 mm la dimensiunile uni bob de mazare) situata la nivelul carunculei lacrimale sau a conjunctivei palpebrale. In profunzime se continua nemijlocit cu paniculul adipos. aderenta la planurile profunde situata la nivelul limbului. Tumorile disgenetice sunt tumori congenitale care afecteaza tesuturile epitelial. . alb-rozie din care pleaca mai multe fire de par. de culoare rosie sau cianotica (in functie de felul sangelui pe care il contine arterial sau venos). .Osteosarcomul si condromul conjunctivei sunt afectiuni foarte rare constand in . tratamentul impunandu-se in cazurile in care datorita cresterii in dimensiuni a acestor formatiuni se produc la scaderi ale campului vizual sau acuitatii vizuale. Epitarsul sau sortul conjunctival este o afectiune uni.Dermolipomul este o formatiune formata din tesut conjunctiv dens. sesil sau pediculat. Apare de obicei in asociere cu alte anomalii congenitale ale fetei (fistule preauriculare. Exista doua forme de manifestare: precoce (pana in varsta de un an) si tardiva (intre 10 si 20 de ani) .Melanomul benign al conjunctivei apare sub forma unei formatiuni foarte usor proeminenta.sau bilaterala constand in existenta unei cute anormale a conjunctivei tarsale mai ales la nivelul pleoapei superioare aparuta probabil ca o consecinta a unor inflamatii intrauterine a conjunctivei. unilateral sau bilateral. . Au o crestere marcata atat in dimensiuni cat si ca pigmentare inainte de pubertate dar fara a prezenta risc de malignizare. . polidactilie) sau poate aparea in cadrul sindromului Milroy (debuteaza la nivelul membrelor inferioare la la mai multe persoane ale unei familii dar in generatii succesive) . Poate avea caracter infiltrativ si potential de a creste in dimensiuni. apendicele preauricular) sau in cadrul asa numitelor sindroame fisurale ale fetei (sindromul Franceschetti si Goldenhar) .

Profunzimea depresiunilor variaza intre 0. prezenta unui stafilom scleral peripapilar si a unui burelet proeminent pigmentat ce inconjoara papila. In evolutie poate duce la dezlipire de retina care este principala complicatie ce poate surveni. Efectuarea unei tomodensiometrii este necesara pentru diferentierea leziunii de o tumoare (a retinei sau a papilei optice). de eventuale leziuni asociate ale globului ocular sau posibile complicatii. Fosetele colobomatoase sunt mici excavatii. Rasunetul clinic consta in scaderea acuitatii vizuale sub 1/50 la aproape toti pacientii. Obiectiv discul apare de dimensiuni marite adesea ovalizat vertical. Functia vizuala poate fi alterata de marimea colobomului. Sindromul morning glory este o anomalie rara care asociaza un deficit al peretelui scleral. o papila largita. In timp poate aparea o decolare seroasa cu dezvoltarea unei maculopatii. Intereseaza diferite tesuturi si organe printre care si conjunctiva si corneea. in general unilaterale (95%) constand din lipsa de substanta la nivelul suprafetei capului nervului optic. inferioare si temporale. inferioare si nazale. Astfel se deosebesc disversii: inferioare. 5 si 25 dioptrii. Anomaliile congenitale ale nervului optic Colobomul papilar tipic este o anomalie cu transmitere autosomal dominanta care poate aparea izolat sau in cadrul colobomului corioretinian constand in lipsa unei portiuni variabile ca intindere din papila optica si retina cu respectarea vaselor retiniene. . Disversiile papilare definesc starea in care axa deschiderii papilei si axa vaselor centrale sunt orientate intr-o orice alta directie decat temporala (care este cea normala). Se deosebesc trei tipuri clinice: a copilului. Tratamentul vizeaza reducerea aportului (dieta) si facilitarea eliminarii prin administrarea de cisteamina.prezenta de la nastere a unor formatiuni nodulare. situate indeosebi in cadranul superolateral al sclerei. Colobomul papilar atipic este foarte rar constand in prezenta unei excavatii la nivelul jumatatii inferioare a papilei. care prezinta o excavatie profunda sub forma de palnie. mobile. 60 % dintre ele. superioare. Culoarea leziunilor variaza: gri pentru cca. Poate fi uni.sau bilateral. Sunt formate din osteocite sau condrocite si cresc foarte putin de-a lungul vietii. Cistinoza este o tulburare metabolica ereditara constand in imposibilitate metabolizarii cistinei fapt care duce la depozitarea acesteia intracelulara sub forma de cristale. a adolescentului si a adultului. alb-galbui 30 % si negru 10 %. Tabloul clinic depinde de marimea colobomului si eventuala asociere a altor anomalii oculare dar in principal este dominat de ingustari sectoriale ale campului vizual corespunzator colobomului. dure.

scotom tip Bjerrum si deficite in cadranul temporal superior. marirea petei oarbe. Atrofia corioretiniana in sector se prezinta sub forma unei regiuni depigmentate. In regiunea afectata de atrofie se obiectiveaza o miopie. fin. Alte consecinte ale leziunii sunt aparitia scotomului central. Conusul congenital defineste o suprafata regulata. 3-1%) . transparent care acopera in totalitate sau partial discul optic. Aplazia papilara este o afectiune rarisima si grava care presupune absenta papilei. atrofiei corioretiniene in sector si situs inversus al vaselor retiniene definesc sindromul disversiei papilare.persistenta fibrelor de mielina peripapilare (avand o frecventa de 0. Intereseaza preponderent nou-nascutii prematur care prezinta cecitate in ciuda aspectului normal al ochilor. a nervului optic si a unei portiuni de retina avand drept consecinta clinica existenta enei cecitati congenitale necurabile. Membrana epipapilara apare sub forma unui voal conjunctiv. .sindromul Beauvieux sau pseudoatrofia cenusie a papilei este o afectiune rara constand in intarzierea mielinizarii nervului optic care in mod normal se incheie cel tarziu imediat dupa nastere. de dimensiuni variabile. Hipoplazia papilara desemneaza o diminuare congenitala uni. . Acestea din urma mai sunt cunoscute si sub denumirea de inversie papilara sau situs inversus. Semnul caracteristic este aspectul cenusiu metalic al papilei. Asocierea hipoplaziei papilare cu alte anomalii craniofaciale este frecventa. localizata in axa disversiei asociate al carei planseu este mai profund decat planul retinei invecinate.sau bilaterala a dimensiunilor papilei si nervului optic. Papila este alcatuita preponderent din tesut glial stratul de fibre optice fiind redus. Asocierea conusului. Aspectul tipic care pune diagnosticul este acela de rozeta sau flacara alb stralucitoare. Consecintele clinice ale acestui fapt sunt aparitia strabismului si a nistagmusului precum si scaderea acuitatii vizuale pana la perceptie luminoasa in unele cazuri. semilunara. Functia vizuala este normala. Acuitatea vizuala ramane scazuta sub 5/10 chiar si dupa corectie la aproximativ 67% din disversii. In alte cazuri acuitatea vizuala poate fi normala. matasoasa pornind de la papila si continuandu-se cu prelungiri care urmeaza adeseori traiectul vaselor sanguine retiniene. Tulburarile de mielinizare ale nervului optic se manifesta sub doua forme clinice: . care intereseaza fie o zona restransa in jurul conusului fie intreaga portiune inferioara a retinei ajungand pana la ora serrata. Megalopapila este o papila optica mai mare decat cea considerata statistic normala.nazale.

Acestea pot interesa: conjunctivele prin formarea de aderente intre conjunctiva tarsala si cea bulbara (simblefaron) si ocluzia punctelor lacrimale. Arsurile termice sunt produse de contactul cu materiale topite (metal. clorhidric. etc. blefarospasm insotite in zilele urmatoare de o scadere progresiva a acuitatii vizuale. fluorhidric s. amoniac. coagularea si precipitarea acestora formand astfel o bariera protectoare ce limiteaza oarecum patrunderea toxicului. Se continua apoi in spital cu spalarea cu ser fiziologic inclusiv a fundurilor de sac conjunctivale si extractia daca este cazul a returilor solide ale substantei chimice. combaterea reactiei irido-ciliare.tratamentul tardiv urmareste rezolvarea sechelelor functionale (simblefaron. In cazul arsurilor grave vindecarea este greoaie si incompleta existand riscul aparitiei a numeroase complicatii. Simptomatologia difera in functie de gravitatea arsurii si consta in lacrimare. opacifierea corneei. acid ascorbic).a doua etapa are ca obiectiv stimularea reepitelizarii (coliruri cicatrizante. Modificarile obiective variaza in functie de gravitatea arsurii: in arsurile usoare apar mici eroziuni epiteliale. smoala. acetic. entropion. var. evitarea suprainfectiilor (pansamente sterile. limitarea reactiei inflamatorii si a necrozei stromale (inhibitori de colagenaza ca L-cisteina sau EDTA sodic) si combaterea durerii. Agentul cauzator produce in prima etapa necroza tisulara care este urmata de edem si inflamatie. pansament) si a sintezei de colagen (citrat de sodiu. in arsurile medii se observa opacifierea corneei si ischemia conjunctivelor atinse (conjunctiva palida) . aparate de sudura. pleoapele-malpozitii palpebrale. a. azotic. Toate acestea provoaca coagularea proteinelor. incepe chiar la locul accidentului si consta in spalarea cu apa din abundenta a ochiului. a. aflate in diferite stari de agregare. termic sau actinic (radiatii). camera umeda si unguente cu antibiotice) si stimularea reepitelizarii. Tabloul clinic este asemanator cu cel din arsurile chimice cu deosebirea ca sunt intotdeauna insotite de afectari palpebrale. anilina.cel mai important pentru vindecarea ad integrum-consta in indepartarea toxicului. ) si acizi tari (acid sulfuric. corneea prin apritia leucomului corneean bine vascularizat si perforatie. mase plastice etc. Arsurile fizice sunt produse de agenti termici si radiatii (ultraviolete si ionizante).tratamentul de urgenta. arcuri . Bazele tari saponifica lipidele peretelui celular provocand moartea celulelor epiteliale dupa care patrund adanc in stroma provocand distructia keratocitelor. arsurile severe produc o dezepitelizare si opacifiere completa a corneei si ischemie conjunctivo-sclerala. ) si vapori sau gaze fierbinti. ). Tratamentul vizeaza limitarea reactiei inflamatorii (corticosteroizi administrati local). ) si estetice. . durere vie.Arsurile corneei Sunt leziuni corneene necrotico-inflamatorii produse de contactul cu un agent chimic (acizi sau baze tari). Tratamentul se face in trei etape: . . etc. s. a substantei fundamentale si edematierea fibrelor de colagen. Arsurile produse de radiatiile ultraviolete (lampi solare. Acizii actioneaza asupra proteinelor provocand denaturarea. Arsurile chimice sunt cauzate de baze (hidroxid de sodiu. electric.

dar si glandele anexe acestor foliculi. deoarece aici exista foliculii ciliari. Functie de localizare. blefarita scuamoasaseboreica sau blefarita ulceroasa. care imbraca toate caracteristicile unei eczeme (eczema este caracterizata prin aparitia de leziuni eritemato-veziculare pruriginoase. imprecis delimitate). localizate in zonele anatomice bogate in glande . contribuind astfel la lubrefierea corneei. blefarita scuamoasa. si care elaboreaza o secretie grasoasa ce se amesteca cu lacrimile. bine delimitate. blefarita ciliara sau blefarita marginala. Dermatita seboreica mai este cunoscuta si sub denumirea de eczema seboreica – afectiune cutanata. functie de aspectele anatomopatologice. Cea mai crescuta incidenta a acestei infectii se inregistraza in randul indivizilor care asociaza anumite afectiuni determinate de un mecanism alergic (atopii) . necroza aseptica. blepharon = pleoapa si " -ita" = inflamatie) . coliruri cu antibiotice si analgezice pentru combaterea durerii. apare mai ales in randul persoanelor care prezinta matreata sau diferite forme de eczema. keratite. in aceasta regiunea exista si orificiul de deschidere al glandelor excretoare Meibomius – glande excretoare tarsale de mici dimensiuni. Blefarita Introducere Blefarita reprezinta o infectie acuta sau cronica a marginii pleoapelor (gr. dar si de stagnarea la acest nivel al produsilor de excretie. Blefarita este o infectie recidivanta. Aparitia blefaritei este favorizata de hipersecretia glandelor Meibomius. care se asociaza in mod frecvent cu conjunctivita. de asemenea. dermatita seboreica este caracterizata prin prezenta unor leziuni maculoeritematoase. Profilaxia se poate face foarte usor prin folosirea ochelarilor de protectie. blefarita se manifesta mai ales in randul indivizilor care prezinta dermatita seboreica a tegumentului facial.carbonice. dar care nu este insotita de leziuni veziculare cutanate. de asemenea. eclipse solare) se manifesta la cateva ore de la expunere prin fotofobie. Radiatiile ionizante provoaca atingeri corneene variabile: hipoestezie. senzatie de corp strain. durere. situate in grosimea tarsului palpebral. Tratamentul se face prin administrarea de cicloplegice cu actiune rapida pentru combaterea spasmului ciliar. pot fi diferentiate urmatoarele tipuri de blefarita – blefarita non-ulcerativa (seboreica). in numar de 25-30. Infectia se localizeaza la nivelul marginii libere palpebrale. se deosebesc mai multe tipuri de blefarita – blefarita angulara. tratamentul fiind acelasi. In schimb.

tegumentul facial. iar acest lucru poate fi evidentiat in urma instilatiilor oculare cu fluoresceina. a congestiei pleoapelor. patogenii parazitari. si a microabceselor marginilor libere palpebrale. ca urmare a formarii unui strat lipidic anormal. afectand in egala masura femeile si barbatii. . Frecvent. in keratite. incidenta blefaritelor este mult mai crescuta in randul persoanelor care prezinta un teren atopic (alergii diverse) – contactul cu alergenul respectiv. tulburarile hormonale care apar in perioada pubertatii. epiteliul corneei este alterat. congestia locala se prelungeste. Blefarita este o boala cu etiologie complexa si incomplet elucidata pana in momentul de fata. De asemenea. lacalizata la nivelul glandelor Zeiss. reprezinta factori care favorizeaza aparitia blefaritelor. infectiile faciale de vecinatate – toate acestea. pelicula lichidiana corneeana va deveni instabila. Tocmai datorita perturbarii secretiilor sebacee de la nivel palpebral. fumul. radiatiile solare.sebacee (pilea de la nivelul capului. Datorita perturbarii functionalitatii glandelor excretorii (glandele Meibomius si glandele Zeiss). frigul. acneea rozacee. Glandele Zeiss sunt formatiuni sebacee anexe cililor palpebrali – iar orjeletul reprezinta o stafilococie a foliculului ciliar. dar si de elaborarea unor toxine iritative de catre speciile de stafilococ enumerate mai sus. dar si colirurile sau cosmeticele utilizate de catre o anumita persoana. au fost izolati si incriminati in etiologia blefaritelor. manifestata prin roseata conjunctivala. Candidoza. Dintre factorii de ordin general. O blefarita se poate croniciza. Blefarita apare mai ales la persoanele de varsta adulta. putem enumera – tulburarile digestive cronice (constipatia). tulburarile endocrine. clipit anormal si fotofobie. lacrimare in exces. Dermatita seboreica mai este cunoscuta si sub denumirea de Boala Unna. Asa cum deja am amintit. durere acuta. intretinand astfel focarul inflamator. a edemului local. tegumentul trunchiului si tegumentul membrelor inferioare) . Blefarita apare mai ales la persoanele care prezinta un ten deschis la culoare. praful. formele grave de blefarita vor conduce la aparitia unor complicatii locale variate – keratita punctata supericiala sau keratita flictenulara. keratita este o inflamatie a corneei. urmatorii doi germeni aerobi – Staphylococus epidermidis si Staphylococus aureus. nu se cunoaste inca daca factorii genetici au un rol determinant in manifestarea acestor infectii. reprezinta factori care favorizeaza aparitia si evolutia blefaritelor. dar si la persoanele cu par blond sau roscat. uneori. dar si menopauza. joaca un rol important in declasarea infectiei palpebrale. starile de imunodepresie (infectiile HIV / SIDA). umiditatea excesiva. Manifestarea semnelor de iritatie locala palpebrala. daca individul respectiv prezinta un viciu de refractie ce nu a fost corectat – aceasta deoarece. care pot contribui la aparitia blefaritelor. leziunile maculo-eritematoase pot fi acoperite de scuame. sunt favorizate de stagnarea secretiilor glandelor meibomiene.

deoarece in foarte multe cazuri este dificil de diferentiat de alte patologii oculare. situatie ce favorizeaza grefarea unor infectii bacteriene ciliare sau glandulare. cu aspect spumos si coloratie galbuie. Nu doar ca. Colectia purulenta (abcesul) poate fi drenata atunci cand cilul este extras. de asemenea. Trichiaza se poate manifesta si ca o sechela a trahomului. se supraadauga si elaborare unor toxine ce vor amplifica si mai mult. localizate la radacina cililor – abcesele sunt produse de infectia cu stafilococ auriu. dar apar cicatrizari retractile ce vor modifica pozitia cililor restanti – trichiaza = situatie anormala in care genele (cilii) sunt deviate (orientate) catre cornee. infectia se poate extinde cu usurinta de la un cil la cilul invecinat. efectele benefice ale medicatie nu apar imediat. infectia recidiveaza. tegumentul subiacent ramane iritat si congestionat. Dupa extragerea cililor. Blefarita scuamoasa se manifesta de asemenea. In absenta acestor scuame. si de cele mai multe ori. Trichiaza este deosebit de suparatoare deoarece. de data aceasta. si in care pupila isi pastreaza topografia normala. in foarte multe situatii conjunctiva este si ea congestionata. umezeala excesiva si anumiti vapori toxici vor contribui la acutizarea simptomatologiei. daca scuamele sunt indepartate mecanic. Blefarita ulcerativa este o forma de boala ce se manifesta mai rar in populatia generala. mai mult decat atat. marginea libera a pleoapelor va prezenta o serie de leziuni ulcerative care se vindeca cu dificultate. terapia este de lunga durata. Particulele de fum. sau ca urmare a oboselii excesive (lipsa de somn) . Semne si simptome In continuare vom aborda aspectele clinice ale urmatoarelor tipuri de blefarita: blefarita eritematoasa. Pacientul prezinta o intensa senzatie de mancarime palpebrala si o suparatoare senzatie de usturime. si blefarita stafilococica (la care. conjunctiva bulbara si corneea sunt in permanenta iritate de . Blefarita eritematoasa se manifesta prin congestia pleoapelor si tumefierea marginilor libere palpebrale. marginea libera palpebrala poate fi acoperita de o secretie groasa. simptomatologia se exacerbeaza in urma eforturilor oculare sustinute. fenomenele iritative locale) . marginea libera a pleoapelor va fi acoperita de o serie de scuame uscate. blefarita scuamoasa si blefarita ulcerativa.Blefarita este o boala suparatoare. care imparte infectiile marginilor libere ale pleoapelor. in doua categorii: blefarita seboreica (in care secretia excesiva a glandelor sebacee joaca un rol principal in aparitia fenomenelor iritative) . prin aparitia edemului si al eritemului palpebral. pe langa secretia sebacee excesiva. leziunile ulcerative se vindeca greu. de culoare galbena. Mai exista o alta clasificare clinica. se caracterizeaza prin aparitia unor mici abcese.

In blefarita ulcerativa. Daca blefarita se cronicizeaza. care pot fi confundate cu leziunile aparute in blefarita (o reactie inflamatorie persistenta a marginii libere palpebrale. nu se vor mai regenera. datorata infectiei glandelor sebacee palpebrale. ce apare in urma obstructiei canalelor excretorii glandulare. congenitala sau dobandita (in urma unor infectii). sau sub denumirea stiintifica de hordeolum. aparitia microabceselor va conduce la distrugerea foliculilor ciliari. . tumefiere. Shalazionul reprezinta o inflamatie cronica a glandelor sebacee Meibomius. pacientul prezinta risc crescut pentru aparitia orjeletelor si a shalazioanelor. keratita punctata superficiala sau keratita foliculara (keratite = infectii ale corneei). Leziunile marginilor libere palpebrale (inflamatie. Mai este cunoscut sub denumirea populara de. in bob de orez’’. Pentru stabilirea diagnosticului de blefarita se recomanda realizarea unui examen de specialitate – examen oftalmoscopic. localizate la nivelul marginilor pleoapelor. Pentru realizarea diagnosticului diferential al blefaritei vor fi luate in considerare posibile formatiuni tumorale –carcinoame. in plus. infectii ale ductelor lacrimale sau chiar carcinoame (tumori maligne epiteliale) – aceste carcinoame sunt deosebit de periculoase. precum si ingrosarea pleoapei. genele astfel distruse si pierdute. si senzatia de usturime. Orjeletul este o inflamatie localizata purulenta. precum si absenta unui numar considerabil de gene (alopecie ciliara) . si care se manifesta sub forma unor mici formatiuni tumorale chistice. exista o forma de hordeolum extern – inflamatie a glandelor Zeiss. si hordeolum intern – inflamatie acuta purulenta a glandelor Meibomius. fotofobia. pot ridica suspiciunea unui diagnostic de carcinom. Lacrimarea excesiva. determina pacientul sa se prezinte la medicul oftalmolog. Tratament Blefarita are un caracter trenant si recidivant. Alte posibile complicatii generate de catre blefarite – conjunctivita cronica.catre cilii anormali pozitionati. aspect grasos al marginilor pleoapelor. deoarece pot fi usor confundate cu anumite leziuni benigne (urcior) . iar pacientul trebuie bine informat . detritusuri celulare. conjunctivita foliculara. senzatia de corp strain. semnele locale sunt sugestive – marginile palpebrale libere ce prezinta leziuni ulcerative. carcinoamele pot fi confundate cu shalazionul. progresiva sau brusca. apare astfel alopecia cililor. Functie de afectarea glandulara. cunoscuta si sub denumirea de madaroza – alopecie = caderea firelor de par (genelor). localizata sau difuza. de etiologie stafilococica. cu aspect. . alopecie ciliara (caderea genelor). De asemenea. aspectul estetic nu este tocmai unul agreabil. pot fi semnele unui carcinom cu celule scuamoase) . ulceratii) care nu se vindeca in urma unui tratament corect aplicat si condus. urcior’’.

In formele grave de boala. secretiile. imbibate cu un antiseptic. pentru a stimula eliminarea retentiilor de sebum. se recomanda masarea digitala. Alaturi de spalarea zilnica a regiunii palpebrale. eventual ceai de musetel – timp de cel putin 15 minute. leziunea ulcerativa restanta. este posibil ca factorul favorizant al bolii sa fie depistat si ulterior contracarat. se va efectua o igiena foarte riguroasa a regiunii pleoapelor. mai ales seara inainte de culcare. In cazul blefaritei ulcerative. care in prealabil a fost impregnat cu un antibiotic si cu un conticosteroid (cortizon) . care se administraza sub forma unei doze de intretinere de 1 mg / 24 de ore. examene endocrine. in tratamentul de lunga durata. se recomanda si spalarea zilnica a parului. Colirurile si unguentele cu antibiotice (gentamicina. Masajul se poate efectua si cu un tampon de tifon. De asemenea. examene alergologice. Se va acorda o deosebita atentie. alaturi de eritromicina. examene coproparazitologice. pot fi administrate antibiotice pe cale sistemica – penicilina sau eritromicina. kanamicina. Unii medici recomanda ca inainte de efectuarea spalaturilor. Deoarece blefarita este o boala multifactoriala. a pleoapelor. Spalaturile au rolul de a indeparta mecanic scuamele. . De asemenea. cu evolutie indelungata si recidivanta. oricare ar fi forma clinica de blefarita. local sa fie aplicate comprese calde. poate fi administrat si prednison. in concentratie de 1%. reactie foarte utila pentru reducerea secretiilor unei plagi sau ale unei mucoase. dar mai ales axaminari ale refractiei oculare – prin realizarea acestor investigatii. dar si o parte din patogenii infectiosi. care nu au efect iritativ ocular. se impune realizarea a numeroase examene clinice. asigurand pe aceasta cale eficienta tratamentului local impotriva blefaritei.asupra acestui fapt – factotii constitutionali sunt deosebit de importanti in aparitia recidivelor infectioase. Tratamentul general urmareste indepartarea tuturor factorilor care concura la aparitia blefaritelor – de exemplu. dupa extragerea cililor si evacuarea abceselor foliculare. pot fi utilizate cu o foarte buna eficienta sampoanele destinate copiilor mici. se recomanda clatirea bine cu apa. poate fi tamponata cu nitrat de argint. poate fi instituit un tratament de lunga durata cu eritromicina. In blefarita eritematoasa se pot face instilatii cu solutii astringente – solutii care determina o reactie fibrilara la nivelul structurilor vii. se pot face spalaturi utilizand samponuri speciale. si va fi tratata dermatita seboreica de la nivelul tegumentului facial sau de la nivelul tegumentului paros al extremitatii cefalice (cu ajutorul unui specialist in dermatologie) . tetraciclina – antibiotice care sa fie eficiente impotriva stafilococilor) pot fi utilizate in cazul blefaritei scuamoase si a blefaritei ulcerative. De asemenea. corectarea viciilor de refractie ale dioptrului ocular. care sa investigheze fiecare aparat si sistem in parte – examene gastroenterologice. in doze nu foarte crescute. apoi. zilnica. care sa nu amplifice fenomenele iritative locale deja existente.

aceste granulatii se dispun la nivelul conjunctivei tarsale sau la nivelul fundurilor de sac conjunctivale. ele sunt suparatoare. Apare in hemiplegii. hemiplegii. statusurile postencefalitice. deoarece pacientul acuza in permanenta "senzatia de corp strain". isterie. dupa ce in prealabil s-a efectuat o anestezie locala . tonica a muschiului orbicular care poate dura pana la cateva minute.Blefarospasmul este o contractie. involuntara. In etiologie sunt implicate afectiuni ale nucleilor bazali. boala Parkinson.Blefaroclonusul consta intr-o frecventa crescuta a clipitului cauzata cel mai adesea de o iritatie a segmentului anterior al globului ocular. Tratamentul chirurgical consta in sectinarea partiala a filetelot muschiului orbicular. Cel mai frecvent. "orbire functionala" deoarece pacientul nu poate tine ochii deschisi. care cel mai adesea produc dezepitelizarea corneei. "blefarospasmul reflex” care apare prin excitarea terminatiilor trigemenului produsa de diferite afectiuni inflamatorii oculare. Tratamentul este indicat in formele severe si poate fi medicamentos sau chirurgical. dispuse superficial. . de asemenea. Tratamentul medicamentos consta in administrarea de antagonisti ai dopaminei. Concretiunile calcare conjunctivale Concretiunile calcare conjunctivale sunt de forma unor granulatii mici. aceste concretiuni pot fi "dizolvate" daca se fac instilatii oculare cu citrat de sodiu sau tartrat de amoniu. antidepresive. albicioase. ele pot fi inlaturate prin manevre chirurgicale.Blefarospasmul . anxiolitice si injectarea o data la 4-6 saptamani de toxina botulinica care provoaca paralizia muschiului. Cazurile severe provoaca asa numita. Diagnosticul diferential se face cu.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful