P. 1
Afectiuni Ale Ochiului

Afectiuni Ale Ochiului

|Views: 1,019|Likes:
Published by Cata Perieteanu

More info:

Published by: Cata Perieteanu on Nov 04, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as RTF, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

04/30/2013

pdf

text

original

Afectiuni congenitale ale cristalinului

Pot fi anomalii de forma si pozitie sau anomalii de transparenta (cataracta congenitala). Anomaliile de forma si pozitie sunt: afachia, lenticonul anterior sau posterior, ombilicatia, colobomul cristalinian, microsferofachia si ectopia cristaliniana. Afachia reprezinta absenta congenitala a cristalinului datorata lipsei formarii placodului cristalinian. Clinic pacientul este un hipermetrop si nu poate face acomodatie. Corectia afachiei cuprinde mai multe etape: - implantarea unui cristalin artificial in camera posterioara sau mai rar in cea anterioara este metoda curativa. Puterea refractiva este calculata astfel incat sa fie cat mai aproape de emetropie sau miopie mica. Contraindicatiile sunt temporare si tin de existenta vreunei inflamatii locale (uveite severe, vitroretinopatie proliferativa). - folosirea lentilelor de contact au dezavantajul costului ridicat, ingrijirii greoaie si al infectiilor care pot aparea. Microsferofachia consta in existenta bilaterala a unui cristalin mai mic si de forma sferica. Este frecvent asociata unor afectiuni sau sindroame familiale (Weill-Marchesani, Marfan) avand tendinta de luxatie in adolescenta. Lenticonul este o deformare conica sau sferica a fetei anterioare sau posterioare a cristalinului in regiunea axiala. Aceasta protruzie determina astigmatism cristalinian influentind dezvoltarea acuitatii vizuale. Corectia se face chirurgical. Colobomul cristalinului este o anomalie a dezvoltarii fibrelor zonulare care se manifesta sub forma lipsei unei portiuni din cristalin. Poate fi asociat cu un colobom uveal inferior. Ombilicatia apare ca o depresiune localizata si opaca a fetei posterioare a cristalinului. Ectopia cristalinului consta in pozitia anormala a acestuia cu sau fara parasirea sacului capsular. In functie de gradul de deplasare se manifesta clinic sub doua forme subluxatie atunci cand cristalinul nu paraseste sacul capsular si luxatia cand acesta paraseste loja cristaliniana. Chiar daca la nastere este doar putin deplasat cu varsta evolueaza spre luxatie. Se manifesta clinic prin scaderea vederii, astigmatism, diplopie si iridodonezis partial. Ectopiile cristaliniene apar adesea insotite de alte sindroame congenitale cum ar fi: homocistinuria, sindromul Marfan si Weill-Marchesani. Sindromul Marfan pe langa afectare oculara mai cuprinde grave malformatii cardiovasculare, renale, pulmonare, arachnodactilie, dolicocefalie. Sindromul Marchesani cuprinde brahicefalie, sistem muscular excesiv dezvoltat, talie mica, redoarea articulatiilor. Gonioscopia si ecografia sunt necesare pentru punerea diagnosticului. Daca deplasarea cristalinului este mare si tulburarile vizuale importante se impune interventia chirurgicala. Modifcari ale transparentei –opacifieri ale acestuia constituie cataracta congenitala

Afectiuni congenitale ale uveei
Uveea-tunica medie a globului ocular- este formata din trei portiuni distincte: iris si corp ciliar anterior si coroida posterior. Anomalii congenitale pot apare in embriogeneza oricarei portiuni, cele ale corpului ciliar fiind insa si mai rare. Anomaliile congenitale ale irisului sunt: aniridia, pseudopolicoria, corectopia, chisturile congenitale, colobomul irian, heterocromia iriana, anizocoria, albinismul, persistenta membranei pupilare. Aniridia se manifesta prin absenta irisului sau prin reducerea acestuia la un rudiment stromal inelar periferic de aproximativ 1 mm situat in spatele limbului sclero- corneean. Subiectiv se insoteste de fotofobie si scaderea acuitatii vizuale. Poate asocia alte anomalii oculare dar si somatice printe care , de aceea se impun investigatii paraclinice pentru detectia precoce a acesteia. Tratamentul este mai mult paleativ si vizeaza indepartarea fotofobiei prin folosirea de ochelari fumurii si lentile de contact cu iris colorat. Colobomul irian consta intr-o lipsa de substanta ce intereseaza suprafata iriana (cel mai frecvent sectorul inferior) in diferite grade (intre 1/6 si 1/3 din suprafata iriana), uni- sau bilaterala. Pupila capata un aspect caracteristic de, , gaura de cheie”. Leziunea apare rareori izolata. Fotofobia simptomul dominat se combate cu ochelari fumurii iar aspectul inestetic cu lentile de contact cu iris colorat. Procedeul chirurgical de reconstructie a irisului numit iridopexie poate constitui in unele cazuri optiunea terapeutica. Corectopia afectiune ereditara ce se defineste printr-o pozitie anormala (ectopica) a corneei in periferia irisului. Pseudopolicoria consta in aspectul perforat al irisului in mai multe puncte care da senzatia existentei mai multor pupile. Dar aceste gauri nu sunt pupile propriu-zise deoarece nu au sfincter si motilitate reflexa proprie. Sunt produse in urma vindecarii sechelare a unor procese inflamatorii intrauterine. Heterocromia iriana consta intr-o pigmentare inegala a irisului in doua sectoare diferite ale aceluiasi ochi (forma unilaterala) sau coloratie diferita a irisului celor doi ochi (forma bilaterala). Exista trei forme clinice: forma simpla nu are semnificatie patologica, forma consecutiva leziunilor simpaticului cervical si heterocromia complicata Fuchs care asociaza ciclita si cataracta. Anizocoria este o anomalie rara ereditara caracterizata prin inegalitatea diametrelor celor doua pupile. Reflexele pupilare sunt normale spre deosebire de anizocoriile dobandite (traumatice, uveitice, tabetice, glaucomatoase) in care aceste reflexe sunt absente sau alterate. Chisturile congenitale sunt foarte rare, apar sub forma unor proeminente (, , ciucuri”) maronii, vizibile biomicroscopic, care proemina in campul pupilar. Albinismul este o afectiune ereditara caracterizata prin absenta melaninei in melanocite. Clinic se manifesta prin depigmentarea parului, tegumentelor si structurilor oculare. Exista doua forme clinice principale: - albinismul oculo-cutanat se caracterizeaza prin culoare blonda a parului, tegumente palide, decolorare a irisului si a fundului de ochi ceea ce permite vizualizarea vaselor coroidiene. Simptomatologia include scaderea acuitatii vizuale (adesea sub 1/10),

fotofobie iar in formele grave alterari ale simtului cromatic, nistagmus, torticolis si ingustari ale campului vizual. - albinismul ocular izolat afecteaza in diferite grade doar structurile oculare si se manifesta prin fotofobie si scaderea acuitatii vizuale. Tratamentul vizeaza corectarea viciilor de refractie, reducerea fotofobiei cu ajutorul ochelarilor fumurii si lentile de contact estetice. Afectiunile congenitale ale corpului ciliar sunt mult mai rare si constau in inlocuirea unei portiuni cu tesut conjunctiv vascularizat (colobom) sau metaplazii ale epiteliului ciliar cu pigmentarea acestuia. Afectiunile congenitale ale coroidei sunt colobomul coroidei, coroideremia si angiomul coroidei. Colobomul coroidei poate sa apara sub doua forme: colobom tipic dispus inferior in spatiul dintre papila si marginea inferioara a coroidei si colobom atipic care ocupa regiunea maculara. Intotdeauna este insotit de colobomul retinian. Consta intr-o zona alba ce porneste din vecinatatea nervului optic pana in regiunea ciliara. Colobomul atipic (macular) se prezinta sub forma unei zone albe marginita de pigment negru. Tratamentul vizeaza corectarea deficitelor vizuale care pot apare: strabism, ambliopie, nistagmus. Coroideremia se manifesta prin absenta coroidei si a epiteliului pigmentar retinian. Fundul de ochi reprezentat de sclerotica capata o nuanta alb cenusie vizibila prin retina transparenta. Angiomul coroidei este o tumora vasculara benigna, foarte rara a corodei aparand mai mult in ochi enucleati.

Alergii oculare
Ochii tai pot deveni rosii, umezi, poti avea o senzatie de mancarime - iar ochii si pleoapele pot fi chiar inflamate. Persoanele sensibile pot avea reactii exagerate fata de anumite substante aeropurtate, cum ar fi polenul, rugina, iarba, sporii si parul de animale. De fiecare data cand aceste persoane intra in contact cu substantele alergenice, sistemul lor imunitar reactioneaza, si poate cauza roseata ochilor, senzatia de mancarime. Unele persoane limiteaza expunerea stand cat mai mult in interior cand concentratia de polen si de spori di aer este mare; alti prefera sa investeasca in filtre de aer speciale.

Anomalii lacrimal

congenitale

ale

aparatului

Aparatul lacrimal este alcatuit din glande lacrimale (principale si accesorii) si cai lacrimale. Glanda lacrimala principala este situata in unghiul superoextern al orbitei trimitand si o prelungire palpebrala (numita si glanda accesorie Rosenmuller) . Ea are o secretie seroasa paroxistica (reflexa). Glandele lacrimale accesorii sunt de trei tipuri: cu secretie seroasa (glandele Krause si WolfringCiaccio), cu secretie de mucina (glandele Henle si Manz) si - cu secretie lipidica, de tip sebaceu, acestea produc stratul superficial al filmului lacrimal (glandele Moll, Zeiss si Meibonius) . Glandele accesorii sunt situate la nivelul conjunctivei tarsale, intratarsal sau sub forma de celule libere pe suprafata conjunctivei. Glandele accesorie asigura secretia mucoasa bazala, permanenta. Caile lacrimale (canale excretorii, puncte lacrimale, sacul lacrimal si canalul lacrimonazal) au rolul de a aduce lacrimile in contact cu conjunctiva si corneea si de evacuare a acestora inspre meatul inferior al foselor nazale. Filmul lacrimal cu o grosime intre 4 si 8 µ se formeaza prin intinderea lacrimilor (din secretia bazala) pe epiteliul corneean prin actul reflex al clipitului. Filmul lacrimal are proprietati antibacteriene atat prin imunoglobulinele tip Ig A si sistemului complement continute cat si prin mecanism pur fizic de indepartare continua a bacteriilor. Indicele bacteriostatic al lacrimilor poate fi dozat. Cealalta functie majora a filmului lacrimal consta in asigurarea nutritiei corneei (tesut in mod normal avascular) si prevenirii deshidratarii acesteia. Anomaliile congenitale pot interesa atat glandele lacrimare cat si sistemul excretor avand pe plan clinic urmatoarele consecinte: - congenital cu deshidratarea si tulburari trofice ale corneei urmate de aparitia de mici eroziuni ce predispun la suprainfectii. Cauza acestui sindrom o poate constitui fie absenta glandelor lacrimale fie de anomalii neurologice (hipoplazia nucleului lacrimal, paralizii congenitale ale nercilor cranieni VI, VII, XII) . - staza lacrimilor in caile lacrimale cu suprainfectarea acestora, - epifora (expresie a sindromului ochiului lacrimos) adica scurgerea libera si permanenta a lacrimilor pe obraz in lipsa unei stimulari reflexe. Anomaliile congenitale ale glandelor lacrimale:

Glandele supranumerare sunt glande in plus fata de cele normale situate ectopic la diferite nivele ale ochiului (iris, orbita, dermoidul limbului, corp ciliar, etc. ) . Manifestarea clinica este aparitia sindromului ochiului lacrimos cu lacrimare excesiva (epifora) .

Chisturi congenitale este o anomalie cunoscuta si sub denumirea de „dacryops” constand in existenta congenitala a unor formatiuni lichidiene in unghiul superoextern al ochiului. Chisturile contin lacrimi cu o dominanta a componentei seroase sau mucinoase. Expresia clinica este aparitia exoftalmiei uneori chiar importanta. Cele de dimensiuni mai mari pot fi palpate. Ecografia este utila pentru punerea diagnosticului. Tratamentul consta in extirparea in bloc a chisturilor pentru a evita recidiva. Fistulele congenitale sunt comunicari anormale situate deasupra marginii superioare a cantusului extern sau deasupra marginii superioare a tarsului. Tratamentul consta in extirparea chirurgicala a acestora sau transplantarea lor in fundul de sac conjunctival. Alacrimia este urmarea lipsei congenitale a glandelor lacrimale ce apare in cadrul anoftalmiei sau criptoftalmiei. Anomalii congenitale ale cailor lacrimale

Imperforatia sau ocluzia punctului lacrimal are ca urmare aparitia epiforei. Tratamentul vizeaza dilatarea punctului lacrimal folosind o sonda extrem de fina sub microscop. Ocluzia canaliculului lacrimal este ceva mai frecventa decat precedenta avand uneori transmitere ereditara. poate afecta canaliculul in totalitatea sau doar portiunea externa a acestuia. Prezenta de canaliculi supranumerari este in majoritatea cazurilor asimptomatica. Daca se insoteste de prezenta unor fistule conduce la eliminarea lacrimilor pe piele ceea ce impune necesitatea extirparii fistulelor. Dacriocistografia este explorarea paraclinica de electie care poate evidentia si alte anormalitati cum ar fi existenta diverticulilor sacului sau canalului lacrimonazal si in mod cu totul exceptional absenta completa a cailor lacrimale in anomalii grave ale fetei. Imperforarea congenitala a canalului lacrimonazal duce la manifestari cum ar fi epifora, conjunctivita purulenta, dacriocistita care apar in general intre a 10-a si a 12-a zi dupa nastere pana cel tarziu in a doua luna. Canalul fie se termina in meatul inferior dar fara al perfora fie se termina sub forma unui reces intre mucoasa meatului si peretele osos. Portiunea osoasa a conductului poate fi absenta. Pentru punerea diagnosticului se folosesc teste de permeabilitate cum ar fi: - instilarea de fluoresceina sau orice alt lichid colorat in fundul de sac conjunctival trebuie sa ajunga in nas, - injectarea de ser in canaliculul inferior este urmata de refluare prin canaliculul superior in cazul unui obstacol situat in aval, - rinoscopia poate evidentia o posibila cauza nazala a imperforarii, sondajul cailor lacrimale evidentiaza obstacolul, - radiografia cu substanta de contrast de asemenea poate localiza obstacolul. Tratamentul in aproape jumatate din cazuri nu este necesar, vindecarea obtinandu-se

in ultima instanta in cazurile foarte severe se poate ajunge la enucleatie. tulburari functionale pot apare in functie de numar si localizare. Persistenta resturilor sistemului hialoidian este aproape o regula la copiii nascuti prematur (95%) si rara la cei nascuti la termen (cca. Nu produc tulburari optice. se maseaza regiunea sacului lacrimal si se face irigare sub presiune cu astuparea prealabila a punctului lacrimal superior pentru a forta ruperea membranei Hasner (valvula Hasner este situata la deschiderea nazala a canalului lacrimonazal avand rolul fiziologic de a impiedica refluarea lichidului din nas contaminat deci cu bacterii in sistemul lacrimal sau patrunderea aerului) . . Papila Bergmeister este o proeminenta papilara caracterizata de absenta excavatiei fiziologice. Evolutia este nefavorabila antrenand reducerea profunzimii camerei anterioare. Punctele Mittendorf reprezinta resturi ale sistemului vascular fetal anterior situate inferonazal la polul posterior al cristalinului. Anomaniile congenitale ale vitrosului Apar datorita persistentei diferitelor structuri fetale sau printr-o dezvoltare anormala a acestora. Poate asocia microftalmie. procedeu ce poate fi repetat de doua trei ori. Persistenta arterei hialoide apare sub forma unui conduct filamentos. Persistenta vitrosului primitiv este o malformatie congenitala grava. opacifierea cristalinului. situata anterior papilei nervului optic. Intr-o prima etapa se administreaza antiseptice si decongestive conjunctivale. hemoragii vitreene si glaucom secundar. de forma lineara. rareori permeabil inconjurat uneori de tesut glial care se intinde de la discul optic la cristalin. Chisturile vitreene sunt resturi ale sistemului hialoidian situate in vitrosul anterior sau posterior. Este constituita din resturi obliterate ale portiuni posterioare a arterei hialoide si tesut glial. Tratamentul consta in ablatia totala a malformatiei decoland-o cu mare grija de pe fata posterioara a cristalinului pentru a nu leza capsula. cataracta congenitala si persistenta resturilor arterei hialoide. Diagnosticul diferential se face cu retinoblastomul. Daca permeabilizarea totusi nu se obtine se face inainte de trei luni sondajul canalului. Ca ultima varianta terapeutica se practica interventia chirurgicala numita dacriocistorinostomia dar dupa ce copilul a implinit varsta de trei ani.spontan. de obicei unilaterala care intereseaza portiunea anterioara a vitrosului primitiv sub forma unei placi fibrovasculare aderente la capsula posterioara cristaliniana si la corpul ciliar pe care il tractioneaza central. 3%).

Poate fi congenitala sau dobandita. aponevrotica (in special la varstnici) sau traumatica. vasele retiniene temporale capata un aspect tortuos. Distrofia vitreoretiniana Goldmann-Favre se manifesta prin degenerescenta pigmentara retiniana primara care declanseaza procesele degenerative vitreene (degenerescenta macrofibrilara a vitrosului insotita de lichefierea sa) si retinoschizis periferic.decolarea posterioara a vitrosului cu formarea de bride care tractioneaza retina.ingrosarea cicatriceala a membranelor vitreene si neoangiogeneza. . stramtorarea concentrica a campului vizual. distofia oculofaringiana). nediferentiat care in timp sufera un proces de hialinizare si scleroza. Blefaroptoza Blefaroptoza este o afectiune datorata disfunctiei muschiului tarsal Muller si ridicator al pleoapei superioare concretizata in coborarea marginii pleoapei superioare sub punctul aflat la jumatate distantei dintre limbul superior si marginea superioara a pupilei. . Blefaroptozele dobandite pot fi de cauza miogena (distrofia musculara. . . 60% din cazuri si se datoreaza unei anomalii de dezvoltare a muschiului ridicator al pleoapei superioare o parte din fibrele striate ale acestuia fiind inlocuite cu tesut fibros si gras. cauza mecanica (tumori palpebrale. Patogenic procesul este initiat de leziuni degenerative ale vaselor apartinand anastomozei circulatiei vitreo-retiniene la nivelul careia se acumuleaza tesut conjunctiv amorf. fenestrate. avasculare dispuse anteroposterior si aderente la nivelul ecuatorului. Investigatii paraclinice utile sunt adaptometria si angiofluorografia. blefarosalazis).apar fibroza vitreana si exsudatele subretiniene care produc in final dezlipirea de retina.Vitroretinopatia exsudativa dominanta evolueaza asemanator retinopatiei prematuritatii dar in in lipsa oxigenarii postnatale in trei stadii: . Degenerescenta vitreoretiniana periferica (boala Wagner) apare datorita unui defect de dezvoltare a vitrosului secundar exprimat prin prezenta unor spatii optic vide in vitros delimitate de membrane subtiri. In cazurile de ptoza bilaterala severa copilul tine mereu capul pe spate si pare mereu incruntat deoarece isi foloseste muschiul frontal pentru ridicarea pleoapei. Forma congenitala reprezinta cca. Progresia bolii se face in directia aparitiei dezlipirii de retina. Simptomatologia clinica cuprinde scaderea progresiva a acuitatii vizuale pana la 1/10. discromatopsie in axul albastrugalben. Leziunile degenerative corioretiniene care pot varia de la atrofia coriocapilarelor coroidei pana la zone degenerative intinse asociate cu intecuirea vaselor retiniene se obiectiveaza cu ajutorul examenului fundului de ochi.cauza neurogena (anomalii la nivelul jonctiunii neuromusculare ca de exemplu in miastenia gravis).

in urma acumularii de lichid in spatiul subretinian sau prin tractiune. Dezlipirea de retina regmatogena Dezlipirea de retina regmatogena este cauzata de aparitia unei rupturi sau gauri retiniene care permit acumulare de lichid asa numitul transsudat coroidian intre cele doua foite pe care le cliveaza din aproape in aproape. celule nervoase (bipolare. Trebuie facut diagnostic diferential cu blefarochalazisul care consta intr-un exces de piele la nivel palpebral. Dezlipirea de retina Retina reprezinta tunica interna nervoasa a peretului globului ocular. evaluarea impactului pe care o are asupra functiei vizuale (afectarea campului vizual) si cercetarea cauzelor. a. La mentinerea acestei aderente contribuie mai multi factori printre care drenajul lichidian dinspre vitro spre coroida.Evaluarea clinica urmareste uni/ bilateralitaea ptozei. factori metabolici. transportul apei din spatiul subretian spre coroida. prelungirile axonale ale acestora din urma constituind nervul optic. ganglionare. Celulele fotoreceptoare fac sinapsa cu celulele bipolare care la randul lor fac sinapsa cu celulele ganglionare. determinarea gradului ptozei prin masuratori bilaterale. Energia luminoasa degradeaza fotopigmentii acestor celule declansand o cascada de reactii intracelulare care au ca finalitate convertirea stimulului in impuls nervos. presiunea exercitata de vitros. Au rolul de a receptiona stimulii luminosi. Simptomatologia e produsa de tulburarile vitreene si modificari ale retinei. Este alcatuita din celule senzoriale (fotoreceptoare). toate acestea dispuse in 10 straturi. distingerea formelor si culorilor. s. Gaurile retiniene pot fi consecinta unei atrofii. Celulele fotoreceptoare sunt de doua tipuri: celule cu bastonase care se gasesc in numar foarte mare (100 milioane) densitatea lor fiind maxima in periferia retinei si lipsesc complet in fovee sunt adaptate pentru vederea in lumina slaba (vedere scotopica) si celule cu conuri mai putin numeroase au densitatea maxima in fovee si sunt adaptate pentru vederea in lumina puternica (fotopica). Tulburarile vitreene produc miodezopsii care se manifesta ca muste zburatoare in campul vizualsi fosfene –senzatii luminoase sub forma de scantei. Tratamentul blefaroptozei este chirurgical si consta in rezectia muschiului ridicator al pleoapei superioare sau supleerea functiei acestui muschi prin ancorarea pleoapei superioare la muschiul frontal. Modificarile campului vizual . Dezlipirea de retina se poate produce in urma unei rupturi sau gauri retiniene (dezlipire regmatogena). amacrine si orizontale) si celule de sustinere. Definitie Dezlipirea de retina consta in pierderea aderentei dintre neuroepiteliu si epiteliul pigmentar al retinei (straturile exterioare ale retinei).

Utile pentru stabilirea diagnosticului etiologic sunt: computer tomografia. Examenul obiectiv trebuie facut la ambii ochi si are ca scop evidentierea leziunilor care predispun la instalarea dezlipirii de retina. ecografia si arteriografia fluoresceinica. cu aspect bulos iar lichidul bombeaza decliv. determinarea presiunii intraoculare care este scazuta si ecografia atunci cand mediile oculare sunt opace. afectiuni hematologice (purpura trombocitopenica. . tumori maligne (hemangiom coroidian. Simptomatologia difera doar prin absenta fosfenelor. Tratamentul se adreseaza afectiunii cauzatoare. inflamatii (sclerite. Etiologia cuprinde: cauze idiopatice (boala Coats.depunerea unui material fibrilar intre membrana Bowman si membrana bazala a . Tratamentul are doua obiective majore. Anatomopatologic s-au evidentiat urmatoarele aspecte: . indepartarea eventualelor membrane si bride si coagularea vaselor de neoformatie. Acestea urmaresc producerea unei reactii inflamatorii care sa duca la formarea unei cicatrici corioretiniene si. rezonanta magnetica. cauze vasculare (eclampsie. HTA maligna). Pete de culoare gri sau microchisturi pot fi observate prin retroiluminare in stratul epitelial central. Mai tarziu apare si o scadere a acuitatii vizuale. Aceasta se poate efectua prin introducerea de gaze sau silicon in cavitatea vitreeana. examenul luminii pupilare. Cel de-al doilea este de a repune in cantact direct cele doua foite. Acest tesut se formeaza in vitros si este consecinta unor proliferari fibroase sau fibrovasculare si organizari conjunctive posttraumatice sau postinflamatorii. procedeu cunoscut sub denumirea de indentatie. neteda.reprezinta primul semn observat de bolnav si se manifesta ca un val negru care acopera o parte a campului vizual. Dezlipirea de retina prin tractiune Dezlipirea de retina prin tractiune apare prin contractia tesuturilor de neoformatie aderente la fata interna a retinei. uveomeningite). Primul este sa inchida toate rupturile si gaurile prin crioterapie transsclerala sau fotocoagularea laser. Liniile in functie de grosime si dispunere dau aspectul de amprenta sau harta geografica. La examenul obiectiv se observa retina dezlipita. sudarea” astfel a celor doua foite. sindromul de efuzie uveala). Dezlipirea de retina exsudativa Dezlipirea de retina exsudativa e produsa de acumularea de lichid in spatiul subretinian in lipsa rupturilor neuroepiteliului si actiunii fortelor de tractiune. coagulare intravasculara diseminata). Tratamentul este complex si include vitrectomia. Cuprinde examenul fundului de ochi (se observa rupturile si limitele dezlipirii). melanom malign coroidian). Distrofii corneene anterioare Distrofia Cogan cunoscuta si sub denumirea de distrofia microchistica sau distrofia in harta sau in picatura. leucemie.

Celulele endoteliale produc colagen descemetic cu o structura anormala dand corneei aspectul de „ argint batut ” in lumina reflectata. Tratamentul chirurgical constand in keratoplastie lamelara sau perforanta este grevat de reaparitia leziunilor la nivelul grefonului Distrofiile corneene posterioare Corneea guttata consta in prezenta unor mici excrescente localizate central la nivelul membranei Descemet si endoteliului. Distrofia Meesmann sau distofia epiteliala juvenila ereditara este o afectiune cu transmitere autosomal dominanta care apare in primii doi ani de viata manifestandu-se printr-o usoara scadere a acuitatii vizuale si fenomene iritative. celule epiteliale cu microchisturi. Distrofia inelara Reis-Bücklers este o afectiune cu transmitere autosomal dominanta care intereseaza indeosebi membrana Bowman si se manifesta in primii ani de viata ai copilului. senzatie de corp strain.ingrosarea multilaminara a membranei bazale care da aspectul de amprenta. Tratamentul este unul de intretinere fara rezultate deosebite. marimii si formei celulelor endoteliale. Leziunile constau in mici opacitati punctiforme si vezicule epiteliale localizate in dreptul fantei palpebrale si vizibile prin retoiluminare. fenomene iritative periodice (durere. Microscopic se observa variatii ale numarului. Exista zone intregi in care membrana bazala epiteliala si membrana Bowman lipsesc. ingrosarea epiteliului si existenta unor prelungiri in stratul bazal al epiteliului de dinspre membrana bazala. Afectiunea care evolueaza bilateral asimetric nu afecteaza in sine vederea ci determina aparitia unui edem corneean. . Simptomatologia cuprinde pe langa scaderea acuitatii vizuale. Keratoplastia lamelara se impune in cazurile cu scadere importanta a vederii. lacrimare) datorita eroziunilor corneene superficiale recidivante care se intalnesc la 10 % din bolnavii cu aceata distrofie. folosirea lentilelor de contact si indepartarea epiteliului distrus. Se recomanda administrarea de trofice corneene (sub forma de instilatii sau unguente). Se poate decompensa dupa interventii chirurgicale.epiteliului. Microscopic s-a observat vacuolizarea celulelor epiteliale. . Aspectul de opacitati subepiteliale este dat de tesutul fibrocelular care inlocuieste membrana Bowman. fotofobie. Manifestarile clinice apar dupa varsta de 30 de ani. Modificarile observate constau in opacitati corneene centrale superficiale cu aspect de harta geografica si opacitati inelare neregulate subepitelial. Cicatrici epiteliale neregulate se formeaza in urma eroziunilor repetate si impreuna cu edemul stromei subjacente contribuie la aparitia tulburarilor de vedere.

Formele cu transmitere autosomal recesiva sunt manifeste inca de la nastere si asociaza nistagmus. dermatita de contact si eczemele cu etiologie complexa. frecvent intalnita. Corneea se ingroasa (grosime de 2-3 ori cea normala) datorita edemului epitelial fara bule. Aceste forme sunt cele mai frecvente. Datorita edemului corneea isi dubleaza grosimea in portiunea centrala (ajunge la 1mm). Leziunile nu se agraveaza ci au o evolutie stationara. sinechii largi iridocorneene. La nivelul endoteliului corneean se formeaza depozite pigmentare. iar la nivelul epiteliului apar bule care se rup. lacrimare si fotofobie fara nistagmus. corectopie. Ingrosarea membranei Descemet insotita de instalarea edemului stromal duce la aparitia cutelor descemetice. Sensibilitatea corneeana aproape dispare. caracterizata prin aparitia unor leziuni eritemo- . mai frecvent la sexul feminin. Eczema – afectiune cutanata. edem stromal) . prezinta desmozomi si au tendinta la proliferare) Distrofia endoteliala congenitala si ereditara are caracteristic existenta edemului corneean bilateral congenital.Forma cu transmitere dominanta evolueaza lent incepand din al doilea an de viata manifestandu-se prin durere. benzi late cu margini dintate.Distrofia endoteliala Fuchs mai este cunoscuta si sub denumirea de distrofie endoepteliala. Tratamentul vizeaza calmarea durerii si reducerea edemului prin instilatii cu solutie de clorura se sodiu si diferite unguente. Eczema pleoapelor Eczema pleoapelor este denumirea generala pentru o serie de afectiuni palpebrale – dermatita atopica. In functie de modul de transmitere are doua forme: . Semnele majore sunt scaderea acuitatii vizuale si durerea oculara datorata ruperii bulelor de edem epitelial. cu transmitere autosomal dominant. bule epiteliale si fibroza subepiteliala. Leziunile endoteliale (primare) preced cu mai multi ani leziunile epiteliale (edemul) si cele stromale. Microscopic se poate observa faptul ca celulele endoteliale arata si se comporta exact ca niste celule fibroblastice (au microvili. Distrofia polimorfa posterioara este o afectiune bilaterala si asimetrica. In ultima instanta se intervine chirurgical recurgandu-se la keratoplastie perforanta. Manifestarile clinice apar dupa varsta de 50 de ani. . aparuta in primii ani de viata exprimandu-se clinic foarte variabil (grupe de vezicule izolate pe fata posterioara a corneei. dau reactie pozitiva pentru cheratina. Anomalia se pare ca s-ar datora diferentierii anormale a ectodermului crestelor neurale in luna a 5-a de gestatie sau dupa. Corneea de culoare gri-albastruie capata un aspect de sticla sparta. Se manifesta intr-un prim stadiu evolutiv prin semne de cornee guttata la care ulterior se adauga progresiv edemul stromei.

eczema alimentara. Boala afecteaza in mare parte copii si adolescentii. leziunile palpebrale apar datorita hiperreactivitatii tegumentului. regiunea afectata este eritematoasa. Eczema atopica mai este cunoscuta si sub denumirea de. Eczema atopica mai poarta numele de eczema constitutionala. caldura. eczema varicoasa.eczema atopica: eczema sugarului. eczema adolescentului si eczema adultului. infectiile cu streptococ. al tractului respirator si al tractului gastrointestinal) nu poate fi inactivata eficient – excesul de histamina este cauza aparitiei leziunilor tegumentare. predispozitia familiala joaca un rol foarte . Leziunile din dermatita atopica pot fi provocate de factori diferiti – radiatia luminoasa. fiecare dintre aceste trei categorii reuneste cateva forme clinice de boala: eczema de contact: eczema ortoergica si eczema alergica. Eczemele pleoapelor pot fi clasificate in trei mari categorii: eczema de contact. dermatita atopica’’ – de obicei afectiunea se manifesta ca urmare a unei predispozitii (atopii) mostenite pe cale genetica.veziculare. la contactul cu anumiti alergeni (factorul mostenit genetic. leziunile tegumentare sunt de tip veziculos si sunt acompaniate de mancarime. imprecis delimitate si care sunt insotite de mancarime (prurit) . eczema de focar infectios. radiatiile ultraviolete. dupa ingestia alimentelor alergizante. . In majoritatea cazurilor. eczema de origine interna. intervenind atat imunitatea mediata celular cat si imunitatea mediata umoral. Pacientii cu dermatita atopica prezinta o concentratie plasmatica foarte crescuta a anticorpilor de clasa IgE. de asemenea. din punct de vedere histologic. infectiile fungice sau chiar infectiile cu bacilul Koch. si intr-o mai mica masura adultii. eczema cu autointretinere. histamina (histamina – este un mediator foarte important al manifestarilor alergice. leziunile sunt dispuse mai ales la nivelul pliurilor cutanate si la nivelul fetei. in majoritatea cazurilor.eczema de etiologie complexa: eczema seboreica. eczema copilului. edematiata si este localizata in aria unde s-a realizat contactul cu substanta alergizanta. asa cum am mai precizat. Tot datorita deficitelor genetice. precum si deficientele metabolice joaca un rol foarte important in manifestarea acestor leziuni) . se gaseste mai ales la nivelul tegumentului. si eczema asociata cu anumite maladii genetice. . acestor leziuni le corespund focare de spongioza epidermica. infectiile cu stafilococ. mecanismul eczemelor este de natura alergica. . de asemenea. pacientii cu dermatita atopica asociaza si alte afectiuni de etiologie alergica – alergii respiratorii (astm bronsic) si alergii alimentare manifestate prin aparitia unor reactii cutanate. eczema dermoepidermica microbiana. eczema atopica si eczema cu etiologie complexa. Practic. investigatiile imunologice au evidentiat multiple deficiente ale imunitatii mediate celular.

topice locale. detergenti. Eczema de contact prezinta doua forme clinice de boala: o forma iritativa si una alergica. . deoarece aceste chimioterapice au un important caracter alergizant. Tratament In tratamentul eczemei umede pot fi utilizate comprese cu antiseptice. Eczema de contact de tip iritativ (ortoergica) apare atunci cand substanta alergizanta se afla in cantitate mare (surplus de concentratie. in timp ce eczema de contact de tip alergic. Tot pe cale sistemica va fi administrata si medicatia antihistaminica. tegumetul pleoapelor este intens congestionat. etc. in forma de boala denumita eczema umeda – tegumentul pleoapelor capata o coloratie rosiatica si prezinta o serie de vizicule care se sparg si care formeaza ulterior o leziune sub forma de placard – leziunea este umeda. Eczema de contact sau dermatita de contact – se poate manifesta atunci cand pielea pleoapelor a fost expusa actiunii unor substante de genul: medicamente (atropina. apare oricand in urma contactului respectiv. continutul leziunilor veziculare devine purulent iar placardele vor capata o coloratie galbuie. caracteristic este faptul ca leziunile vor recidiva atunci cand are loc un nou contact cu aceeasi substanta alergizanta. pilocarpina. coloranti sintetici. Dupa producerea infectiilor. insa pe o perioada scurta de timp – pentru a evita aparitia unor efecte adverse suparatoare. rugoasa si zemuieste. aplicate local – comprese imbibate cu rivanol. sau sub forma unor eczeme uscate. de asemenea.important in aparitia acestei afectiuni. Eczema de contact se manifesta foarte frecvent in populatia generala. pielea de la acest nivel se descuameaza usor si va fi acoperita de o patura fina de scuame furfuracee. Daca boala se manifesta sub forma unei eczeme uscate. daca leziunile se suprainfecteaza. se recomanda corticoterapia administrata pe cale sistemica – prednison in doze medii. pot fi administrate chimioterapice pe cale sistemica sau local – nu se recomanda utilizarea locala a penicilinelor. surplus cantitativ sau exces de caldura) . subtire si uscat. De asemenea. pot fi utilizate si unguente ce contin corticosteroizi. In formele grave de boala. Din punct de vedere clinic. dermatitele palpebrale se pot manifesta sub forma unor eczeme umede. apare impedigo-ul palpebral – cel mai frecvent prin infectia cu streptococ sau stafilococ. ceai de musetel sau ser fiziologic. nitrat de argint. indiferent de cantitatea sau concentratia substantei alergizante. leziunile apar in regiunile expuse contactului cu substantele alergizante. cat si tegumentul facial. neomicina). cosmetice din comert. este afectat atat tegumentul palpebral. in cazul eczemelor de contact acute.

inclusiv la nivel palpebral. leziunile din erizipel vor evolua si se vor extinde pe cale limfatica. mai mult sau mai putin severe – necroza pleoapelor. dacrioadenita. ulterior. dupa diminuarea simptomatologie. Initial streptococul se localizeara la nivelul nazofaringelui. Infectia primordiala cu virusul herpetic ramane de obicei asimptomatica. bolnavul prezinta febra si frison. abces orbitar sau tromboflebita a sinusului cavernos. in patru administrari zilnice. la nivel palpebral pot fi aplicate comprese imbibate cu antiseptice – rivanol sau solutii iodate. Boala netratata corespunzator poate genera o serie de complicatii. erizipelul este produs de infectiile cu streptococ de grup A (streptococul hemolitic). aspectul general al leziunilor este cel de placard. Hepesul palpebral Herpesul palpebral este o infectie virala acuta. Daca pacientul este alergic la penicilina. leziunilor locale prezinta urmatoarele caracteristici – roseata. atunci tratamentul se poate face cu eritromicina – 500 mg. sau poate prezenta manifestari subclinice – virusul herpes simplex face parte din familia Herpesviridae. 000 UI. daca infectia se cronicizeaza. este preintampinata extinderea sistemica a infectiei. penicilina G se administraza pe o perioada de cel putin 10 zile – astfel. unde placardul va fi inconjurat de o zona usor proeminenta. generata de catre virusul herpes simplex – de obicei acest patogen provoaca leziuni la nivelul pielii si mucoaselor (labiala si genitala). leziunile astfel rezultate se vor localiza mai ales la nivelul fetei si extremitatilor. se poate raspandi catre teritoriile cutante unde exista leziuni sangerande chiar si de mici dimensiuni (zgarieturi. si mult mai rar de infectiile cu streptococ de grup C. etc) . de aici. de patru ori in 24 de ore. recurenta. doza poate fi scazuta pana la 250 mg. pacientul va prezenta edem lingos si elefantiaza a pleoapelor. 000. Tratament Medicamentul de electie pentru tratamentul erizipelului este penicilina G. la nivel tegumentar. vor produce ulceratii superficiale. dar poate cauza leziuni si la nivel ocular (poate afecta inclusiv anexele globului ocular) . 000 UI. penicilina G poate fi inlocuita cu penicilina potasica V – administrata in patru doze zilnice. Starea generala a pacientului cu erizipel este alterata. leziunile se vor dispune cu predilectie in unghiul intern al pleoapelor. in regiunea oculara. infectia primordiala acuta este subclinica. care dupa ce se vor sparge. Topic. . Formele grave de infectie vor fi insotite de aparitia unor vezicule. Penicilina se administraza in perfuzii intravenoase in doza initiala de 6. escoriatii. edem si induratie tegumentara bine delimitata.Erizipelul pleoapei Erizipelul reprezinta o inflamatie (dermatita acuta infectioasa – popular mai este denumita si branca) ce afecteaza pielea si tesutul celular subcutant. a cate 250.

In primul rand orice leziune penetranta la nivelul peretilor este urmata de scaderea tensiunii oculare. Valori ale tensiunii intraoculare intre 0-5 mm Hg. Hipotoniile musculare produc si ele o diminuare a tensiunii oculare. Forme clinice. presiunea extrinseca asupra peretilor si integritatea peretilor.urmatoarele infectii sunt latente. modificarea presiunii sanguine in arterele ciliare si artera oftalmica. hipotonia oculara se produce in oricare din situatiile urmatoare: diminuarea secretiei ciliare sau resorbtia exagerata a umorii apoase. Continutul veziculelor nu este purulent. pot fi utilizate unguente cu antibiotice. la nivel palpebral. simptomatologia este destul de suparatoare pentru pacient. pacientul acuza o intensa senzatie de arsura si prurit (mancarime) . Valorile normale ale acesteia variaza intre 10-21 mm Hg. care dupa maxim o saptamana se exfoliaza. Hipotonia oculara Presiunea exercitata de lichidele intraoculare asupra peretilor globului ocular se defineste prin termenul de oftalmotonus. Sindromul de hipotonie oculara este dat de scaderea tensiunii intraoculare sub valoarea de 7 mm Hg. precum si pierderea de vitros (de cauza traumatica sau iatrogena) . generand o ulceratie care va fi acoperita de o crusta. . vitros si sangele circulant. Tratament Infectiile herpetice palpebrale pot fi tratate cu ajutorul unguentelor ce contin antivirale. Tensiunea oculara este mentinuta la valori normale in urma unui echilibru intre urmatorii trei factori: presiunea intrinseca a continutului asupra peretilor. aplicate local – aceste unguente ajuta la scurtarea perioadei de evolutie a bolii. Presiunea intrinseca este asigurata de umoarea apoasa. pot fi administrate medicamente din gama antiviralelor – aciclovir – sub forma de comprimate sau perfuzii intravenoase. datorita prezentei constante a virusului in organism. tot local. diseminate pe un ford eritematos. tegumentul pleoapelor este edematiat si prezinta multiple leziuni veziculare. Pe cale generala. Atunci cand infectia herpetica recidiveaza. Modificari asupra oricaruia dintre acesti factori pot duce la cresterea sau scaderea tensiunii intraoculare. mentinute perioade lungi de timp produc grave disfunctii constituind oftalmomalacia sau hipotonia complicata. Patogenie. exista doua tipuri de virusuri herpetice. Asadar. pot fi aplicate o serie de pudre cu rol antiseptic. iar pentru a preveni aparitia unor suprainfectii bacteriene. veziculele se pot sparge cu usurinta. tipul 1 (transmis prin intermediul salivei infectate) si tipul 2 (care se transmite prin intermediul secretiilor genitale) .

bazic determinand acidoza cum ar fi de exemplu diabetul zaharat provoaca hipotonie ocularaprin alterarea balantei osmotice intre plasma si tesuturi. a perioadei de timp in care aceasta se mentine si a gravitatii modificarilor oculare de deosebesc forme de hipotonie necomplicate cu prognostic bun (in contuzii oculare. Apare dupa plagi perforante urmate de hernie de membrane si vitros sau dupa interventii chirurgicale repetate. edem corioretinian si atrofia corpului ciliar caz in care tensiunea oculara scade sub 5 mm Hg si apare si atrofia globului ocular. in uveite si unele afectiuni generale. Afectiunile generale care perturba echilibrul acido. in uveite si afectiuni generale) si forma complicata grava –oftalmomalacia. Hipotonii postoperatorii apar dupa operatii de glaucom si cataracta fiind cauzate de atalamii pasagere cu decolare de coroida. Serclajul preecuatorial cu banda de silicon poate reprezenta o solutie pentru cresterea oftalmotonusului in hipotoniile mari posttraumatice. Socul posttraumautic produce edem la nivelul uveei cu transsudarea plasmei in spatiul extravascular datorita faptului ca coriocapilarele coroidei sunt lipsite de stratul muscular. dezlipire de retina. Daca persista necesita reinterventie. Datorita gradientului presiunii intraoculare mai mici decat cea intracraniana apare edemul papilar si cute radiare in regiunea maculei. postoperator. Mentinerea echilibrului acido bazic si a glicemiei in limite normale poate contribui la profilaxia hipotoniei oculare la pacientii diabetici. Tratamentul hipotoniei oculare este individualizat in functie de cauza generatoare. Acest transsudat determina decolarea coroidei si ulterior a corpului ciliar si implicit diminuarea secretiei umorii apoase. dezlipire de retina. Hipotoniile postoperatorii se vindeca printr-o noua interventie si sutura corecta a plagii.In functie de severitatea scaderii presiunii oculare. Hipotonia complicata sau oftalmomalacia se manifesta prin pierderea ireversibila a functiei vizuale. Dezlipirea de retina poate provoca hipotonie oculara atunci cand se propaga spre regiunea ciliara. Presiunea intraoculara revine la normal odata cu vindecarea chirurgicala a dezlipirii de retina. . Hipotonii in contuzii oculare. Hipotonia oculara fara complicatii apare in contuzii oculare. cele cauzate de decolari cilio-coroidiene beneficiaza de efectuarea unor incizii sclerale radiar pe o circumferinta de 180 grade pentru drenarea lichidului. postoperator. Uveitele repetate pot determina reducerea secretiei de umoare apoasa. La nivelul fundului de ochi apar pliuri stelate sub forma de dungi radiare avand ca punct de plecare papila. Trebuie sa constituie un semnal de alarma scaderea tensiunii oculare sub 5mm Hg. Apare mai ales dupa plagi perforante oculare cu sau fara corpi straini intraoculari.

Aparitia keratitelor fungice este in general precedata de un traumatism minor cu un corp vegetal (ramuri de copaci). lucru . Etiologia este reprezentata in special de fungi saprofiti cum sunt Penicillium.Keratita fungica Keratitele fungice apar mai frecvent pe leziuni preexistente ale corneei cum ar fi keratoconjunctivita sicca sau ulcere traumatice. Inocluzia palpebrala este permanenta (chiar mai accentuata in timpul somnului). Fusarium dar in cazuri mai rare pot fi identificati si Actynomices. Confirmarea diagnosticului se face in urma izolarii si identificarii ciupercii in cultura. globul ocular deviat in sus si in afara iar pleoapa inferioara usor ectropionata fapt ce produce epifora. Lagoftalmia paralitica Lagoftalmia paralitica se defineste ca fiind imposibilitatea ocluziei palpebrale cauzata de paralizia periferica a nervului facial. Fumigatus. Aspectul clinic cuprinde infiltrat necrotic cu marginile efilate avand aspect de pana situat in stratul superficial al corneei. in cateva saptamani. 05-0. Diagnosticul este sugerat de conditiile in care apare simptomatologia si de caracterele clinice ale ulcerului. Recoltarea produsului biologic se face in cazul infectiilor profunde prin biopsie corneeana. apare hipopion si o falsa membrana uscata ce acopera ulceratia dar care se indeparteaza si se reface usor. De multe ori coexista cu infectii bacteriene si/sau herpetice ale corneei. Candida albicans s. Infiltratul ulcereaza. a. Abuzul de antibiotice si de steroizi in aplicatii locale precum si orice stare insotita de diminuarea imunitatii constituie factori favorizanti ai aparitiei keratitelor fungice. Sporotrichum. Aspergillus. Leziunile evolueaza lent. caruia nu i se da importanta de catre pacient. Keratitele provocate de Candida si Aspergillus se trateaza cu Amphotericina B solutie 0. spre perforatie. Amphotericine B) . Alte medicamente folosite sunt Clotrimazole subconjunctival 5-10 mg si Fluconazole 200-400 mg/zi pe cale orala. Tratamentul este greoi si indelungat datorita slabei penetrante oculare a multora dintre antifungicele administrate sistemic (Mycostatine. 2 % sau Miconazole administrat subconjunctival 5-10 mg sau pe cale sistemica 30 mg/kgc/zi. Pentru keratitele al caror agent etiologic este Fusarium unicul medicament cu rezultate bun este Natamycin suspensie 5 % care trebuie folosit timp de 3-4 saptamani. Fanta palpebrala este intredeschisa.

Exista doua forme clinice de lepra: . . sulfamide sau rifampicina. Daca apar insa leziuni corneene se impune blefarorafia temporara in doua treimi externe ale pleoapelor.care duce la uscarea. Tratamentul variaza in functie de gradul deficitului ocluzional. La nivel ocular. ce apar datorita unor reactii granulomatoase cu celule gigante si multipli patogeni intracelulari. Cicatrizarea leproamelor (nodulii din forma de boala lepromatoasa) va genera retractii si deformari ale pleoapelor. generand atrofii musculare. Leziuni oculare in lepra Lepra (boala Hansen) este o infectie cronica cu atingere palpebrala. lepra conduce la afectarea tegumentului palpebral. dezepitelizarea si ulcerarea corneei (keratita lagoftalmica). in cazul in care exista un deficit usor si perspective de recuperare tratamentul se limiteaza la pansarea ochiului peste noapte si administrarea de solutii protectoare. tulburari de sensibilitate (anestezie sau hiperestezie). produsa de bacilul Hansen (Mycobacterium leprae) . leziunile palpebrale pot imbraca doua forme: forma lepromatoasa sau forma tuberculoida. Boala debuteaza prin leziuni tegumentare de tip papular sau macular. . O alta masura vizeaza fixarea in pozitie corecta a pleoapei inferioare. insa periferic. Tratament Pentru tratamentul leprei pot fi utilizate o serie de antibiotice dar si corticosterorizii. tratamentul este de foarte lunga durata – ani de zile. depigmentate sau hiperpigmentate. Astfel. raspandinsu-de apoi prin intermediul structurilor nervoase periferice. Lepra poate fi tratata daca este utilizata terapia cu sulfone. apare de obicei in familiile in care exista astfel de bolnavi. patogenul patrunde in organism pe cale tegumentara.lepra lepromatoasa – manifestata predominant prin leziuni ale pielii difuze. aceasta forma de lepra evolueaza sever si este foarte contagioasa. leziunile se pot localiza si la nivelul nervilor periferici sau mucoaselor. Incidenta leprei este cea mai crescuta in tarile tropicale. perioada de incubatie a bolii este deosebit de lunga – 3 pana la 5 ani. evolutia acestei forme de lepra este in general benigna iar contagiozitatea este mai scazuta comparativ cu forma de boala lepromatoasa. Asa cum deja am amintit. simetrice si extensive. sau ulceratii la nivelul degetelor urmate de pierderea unor falange.lepra tuberculoida – in care leziunile predomina la nivelul structurilor nervoase.

infectia se . Tarsita reprezinta infectia intregii structuri tarsale. Infectii care pot conduce la aparitia tarsitelor: . administrata in doza zilnica de 50-100 mg. tiambutozina si amitiozina. iar acolo unde este cazul (leziuni mutilante). manifestata mai ales pe teritoriul tarilor de la tropice.Dapsona este medicamentul de electie pentru tratamentul leprei. Examinarea cu biomicroscopul. la nivelul globului ocular. permite evidentiarea glandelor sebacee. Alte chimioterapice eficiente in terapia leprei: clofazimina. rifampicina este un chimioterapic eficient impotriva bacilului leprei – in foarte rare situatii bacilul poate dezvolta rezistenta in fata acestui antibiotic. exista o formatiune tarsala superioara si una inferioara. cu evolutie cronica. Pentru vindecarea infectiilor. dupa aplicarea topica a unguentului. fiind provocata de infectia cu patogenul Chlamydia trachomatis. Daca pleoapele sunt comprimate. etionamida. de la nivelul membranei conjunctivale tarsale. se recomanda utilizarea unor unguente care sa contina antibiotice si corticoteroizi. De obicei tarsita apare ca urmare a unor infectii conjunctivale sau tegumentare de vecinatate. Starile reactionale din lepra pot fi combatute prin utilizarea de antipiretice si analgezice. La examenul clinic se observa cum pleoapele afectate sunt intens edematiate. de forma semilunara. protionamida. se poate interveni chirurgical pentru transplantarea unor tendoane sau a unor fragmente de nervi.trahomul – este o conjunctivita (kerato-conjunctivita) contagioasa. puroiul acumulat la nivelul glandelor sebacee va fi eliminat sub forma unei secretii cu caracter vascos. dapsona are o foarte buna eficienta in terapia leprei. se recomanda masarea usoara a pleoapelor afectate. tarsul palpebral este o lamela de tesut conjunctiv dens. Meibomita si Tarsita Meibomita reprezinta infectia mai multor glande sebacee Meibomius. marite de volum si inflamate. Pacientul prezinta o intensa senzatie de jena locala. trahomul este o boala cu etiologie infectioasa. care contribuie la formarea marginilor libere ale pleoapelor. majoritatea bacililor vor fi deja distrusi. astfel incat dupa doar 3 luni de la initierea terapiei. Rezistenta primara la dapsona apare destul de rar. Terapia fizica recuperatorie este indicata pentru ameliorarea contracturilor fizice ale mainii.

albie’’. iar in stadiul tertiar. sau poate disemina in intregul organism. si chiar orbire. apar plicaturi la nivelul tegumetului facial si cefalic. pacientii cu tarsita cronica.transmite prin intermediul mustelor si al obiectelor de toaleta contaminate. . determina aparitia unor forme cronice de tarsita. tarsul se prezinta ca fiind ingrosat si cu aspect grasos. sechelele retractile vor imprima tarsului. astfel. pahidermoperiostoza mai este cunoscuta si sub denumirea de Boala Uehlinger sau Sindrom Touraine-Solente-Gole.pahidermoperiostoza – este o osteodisplazie. un aspect caracteristic de. neregulat si ulcerat. Infectia tuberculoasa poate determina afectare tarsala – tarsul se prezinta ingrosat. si prin inflamatia conjunctivei bulbare. pe suprafata conjunctivala a pleoapei pot fi sesizate regiuni lucioase si refringente. Trahomul poate produce tulburari de vedere. . a carei compozitie variaza functie de starile patologice cu care se asociaza – amiloidul se poate depune la nivelul unor organe precum ficat. leziuni ce pot fi observate la nivelul fetei conjunctivale a pleoapei. sifilisul are trei stadii evolutive. produsa de infectia cu patogenul Treponema pallidum.tuberculoza – boala infectioasa contagioasa. . secundara pahidermoperiostozei. . produsa de infectia cu bacilul Mycobacterium tuberculosis (bacilul Koch) . leziunea denumita goma. caracterizate prin subtierea considerabila a tarsului. infectia poate ramane localizata la nivelul unui organ sau tesut. in sifilisul secundar apar rozeole si sifilide. in timp ce. modificari vizibile mai ales pe fata conjunctivala a pleoapelor. prin hiperplazie papilara. Atingerea tarsala apare de obicei in stadiul cicatriceal al trahomului. De asemenea.sifilisul – este o boala contagioasa inoculabila. . prezinta hipocratism digital. caracterizata prin asocierea unei hiperostoze. care cel mai adesea se transmite prin contact sexual neprotejat. Daca se produce degenerescenta amiloida. cand tarsul devine ingrosat si prezinta o suprafata neregulata. cu trasmitere genetica. se poate produce degenerescenta amiloida a tarsului – modificarea patologica a structurii tarsale. cand formatiunea tarsala apare ingrosata si cu aspect unsuros. Daca afectiunile tarsale treneaza si se cronicizeaza. cea mai frecventa localizare a bolii este cea pulmonara. trahomul se caracterizeaza prin aparitia unor leziuni foliculare la nivelul fundului de sac conjunctival. Foliculii ciliari pot fi distrusi atunci cand infectia afecteaza marginea libera palpebrala. dar si subtierea periostului de la nivelul oaselor lungi ale membrelor. rinichi sau splina. caracterizate prin aparitia unor leziuni patognomonice – in sifilisul primar apare sancrul sifilitic. care detrmina formarea unei teci la nivelul oaselor lungi si o ingrosare a tegumentului. Pahidermoperiostoza. generand tulburari destul de grave) . Tarsita apare cu preponderenta in perioada sifilusului secundar. prin depunerea extracelulara de amiloid (amiloidul este o substanta amorfa.

periferice ale stromei avand o latime de cca. poligonale separate de zone clare. Este asimptomatic si nu necesita tratament. incidenta ajungand aproape de 100 % la varstnicii de peste 80 de ani (s-ar putea spune ca e aproape fiziologic). 5 mm grosime desparte gerontoxonul de limbul scero-corneean. Marginea periferica a arcului este regulata pe cand cea centrala difuza.Henle constituie proliferari localizate ale membranei Descemet avand aceasi structura cu aceasta. aciculare de culoare alba (depozite de saruri de calciu) localizate la nivelul limbului nazal si temporal. Procesul incepe in partea superioara si inferioara a corneei progresand apoi sub forma de arc de cerc. Trebuie diferentiat de arcul juvenil care apare in copilarie. Corpii Hassall. . 5 mm. Degenerescenta „ in piele de crocodil ” (crocodile shagreen) sau degenerescenta in mozaic Vogt consta in aparitia unor opacitati centrale. Arcul senil (gerontoxon) consta in aparitia bilateral a unor opacifieri inelare. 1. In patogenie este implicata o predispozitie genetica la care se poate asocia o hiperlipoproteinemie fapt sustinut de evidentierea pe sectiuni la gheata a depozitelor lipidice in stroma corneeana cu predilectie si in cantitati mai mari in proximitatea membranelor Bowman si Descemet.Modificari involutive ale corneei Apar ca urmare a degenerescenteii senile aparute in general la persoane in varsta de peste 40 de ani. Epiteliul nu este afectat. Corneea farinata Vogt consta in aparitia predescemetic in stroma corneeana profunda a unor pete (depozite) mici de culoare gri bogate in lipofuscina. O zona de cornee transparenta de 0. situate la nivelul membranei Bowman si Descemet unde se produc rupturi. Apar ca niste proeminente spre camera anterioara situate la periferia corneei pe care o pot invada spre centru odata cu inaintarea in varsta ozazie cu care are loc si cresterea numarului acestora. Inelul alb limbic Vogt reprezinta o degenerescenta subepiteliala a colagenului manifestata prin aparitia la varstnici a unor formatiuni punctiforme. Este asimptomatica si prezinta importanta clinica din puctul de vedere al diagnosticului diferential cu distrofiile evolutive. Intereseaza persoane in varsta de peste 40 de ani. Afectiunea poate aparea si secundar unor traumatisme sau inflamatii.

creioane pentru ochi). Semne si simptome Pacientul prezinta la nivelul pleoapei. cat si la nivelul pleoapei inferioare. se produce abcedarea acesteia (in aceasta etapa. Sebumul este produsul de secretia al glandelor sebacee. de etiologie stafilococica. dar exista si situatii in care. cap’’ asemanator cosurilor care apar la nivelul tegumentului facial) . si orjeletul intern. produsul glandelor sebacee are rolul de a lubrifia firele de par. Orjeletul prezinta doua forme clinice de boala: orjeletul extern. o cauza certa nu poate fi identificata. abcesele se pot deschide spontan. Glandele sebacee sunt localizate la nivelul dermului. anexate foliculilor ciliari. sau la nivelul pleoapelor (glandele sebacee Meibomius) . de asemenea. de a asigura flexibilitatea firului de par. aceasta secretie are o coloratie albicioasa si este semiconsistenta. incidenta acestor infectii este crescuta in randul persoanelor care sufera de diabet zaharat. . numarul glandelor sebacee este semnificativ mai crescut in regiunile corpului acoperite cu fire de par. sebumul are si un rol foarte important in protectia tegumentului – rol antifungic si rol antibactericid. Leziunea evolueaza si ulterior. abcesul (colectia purulenta) va fi centrat de un cil palpebral. Din punct de vedere clinic. sebumul este format dintr-un amestec de acizi grasi si resturi ale celulelor secretoare.Orjeletul (ulcior) Introducere Orjeletul este o infectie supurativa. pot conduce la grefarea locala a unor infectii bacteriene suparatoare. orjeletul prezinta un. cand infectia este localizata la nivelul glandelor Zeiss. in absenta firelor de par – la nivelul preputului. in cele mai multe situatii. este vorba de inflamatia glandelor sebacee Meibomius si Zeiss. evenimente precum. la nivelul areolelor mamare. sau folosirea cosmeticelor pentru infrumusetarea ochilor (rimel. atunci cand infectia este localizata la nivelul glandelor Meibomius. dar si flexibilitatea tegumentului. ele se deschid cel mai adesea la nivelul foliculului pilos. unde exista glande sebacee. orjeletul mai este cunoscut si sub denumirile de "orgelet" sau "urcior". dar si in randul indivizilor cu anumite debilitati mintale. orjeletul poate fi confundat cu blefarita (infectie a structurilor palpebrale) . O blefarita care se cronicizeaza. exista si regiuni ale corpului uman. Orjeletul se poate manifesta atat la nivelul pleoapei superioare. de dimensiuni apreciabile – uneori chiar de 6 mm. va favoriza in mod cert aparitia orjeletului. la nivelul labilor mici. atingerea frecventa a pleoapelor cu mainile murdare sau nespalate (contaminate cu diversi patogeni). pe langa functia de lubrifiere. . Etiologia orjeletului este de origine bacteriana. pielea pleoapei si membrana conjunctivala adiacenta prezinta o coloratie rosiatica (congestie) . a glandelor sebacee aflate la nivelul pleoapelor. o formatiune pseudo-tumorala.

leziunea va evolua catre fata posterioara a pleoapelor (fata posterioara a pleoapelor este acoperita de membrana conjunctivala) . care se manifesta prin aparitia mai multor orjelete in acelasi timp. Tratament In fazele incipiente ale bolii. rezidual. orjeletul intern poate determina complicatii locale destul de grave. Temperatura locala ridicata.sau pot fi drenate printr-o mica interventie chirurgicala. tratamentul loca cu antibiotice nu se intrerupe si va fi realizat pana in momentul in care simptomatologia a dispartut complet. Durerea aparuta in cazul orjeletului intern este mult mai intensa. durere acuta localizata in regiunea palpebrala. poate fi utilizata caldura uscata care se aplica local de cateva ori in decursul a 24 de ore. se va forma o mica ulceratie care sangera foarte usor – data fiind buna vascularizatie a regiunii palpebrale (ulceratie = proces patologic. pot fi utilizate preparate (sub forma de coliruri sau unguente). stimuland intens terminatiile nervoase de la acest nivel. abcesul evoluand catre tegumentul supraiacent. cand inflamatia abia a debutat. Dupa ce abcesul a fost drenat. in cazul orjeletului intern. daca inflamatia survine pe un teren imunitar tarat (diabet zaharat). deoarece tarsul este o structura inextensibila – formarea colectiei purulente. proces insotit de o pierdere de substanta) . dupa formarea abcesului. de obicei. Mai pot fi aplicate local. poate fi favorizat daca se realizeaza indepartarea (epilarea) cililor care centraza colectia de puroi – se realizeaza astfel o mica portita pentru evacuarea puroiului. daca nu intervin alte complicatii. care determina aparitia unei solutii de continuitate la nivelul tegumentelor sau mucoaselor. prin intensificarea circulatiei capilare. au existat si cazuri insotite de ascensiune termica (febra) si stare de rau general. Topic. acesta se poate vindeca spontan. de cele mai multe ori. In orjeletul extern. acesta se va deschide spontan. colectia purulenta este situata in vecinatatea marginii libere palpebrale. Datorita localizarii sale profunde. care contin antibiotice – gentamicina. dupa eliminarea colectiei purulente. Exista si forme de infectie mai grave. simptomele nu dispar intotdeauna. Senzatia de arsura oculara poate fi prezenta la unii pacienti. Drenajul colectiei purulente. deoarece colectia purulenta se localizeaza la nivelul glandelor sebacee tarsale. Alte simptome prezente la pacientii cu orjelet – lacrimale abundenta. pot fi aplicate local comprese antiflogistice – cu toate acestea. . kanamicina – antibiotice care sa aiba actiune eficienta impotriva stafilococilor. are rolul de a stimula formarea colectiei purulente (abcesului). In stadiile avansate de boala. orjeletul se poate vindeca fara sechele. orjeletul abcedeaza dupa 72 de ore de la declansarea procesului inflamator. dupa eliminarea puroiului. sau la intervale regulate de timp. infectia se poate extinde la nivelul intregii cavitati orbitale.

Deoarece fardurile si cosmeticele pot fi contaminate cu stafilococ. acestea trebuiesc schimbate cu altele noi si sigilate. daca leziunile sunt foarte dureroase. Daca abcesele sunt multiple. Abcesele care nu se elimina spontan. Pot fi utilizate urmatoarele antibiotice. pot fi drenate cu ajutorul unor mici incizii chirurgicale. si caracterul ei evolutiv. daca statiile ganglionare regionale sunt marite de volum si dureroase (adenopatie regionala). unde exista o cantitate crescuta de praf si iritanti in aerul atmosferic. cu tetraciclina – administrata in doza zilnica de intretinere. data fiind natura acestei infectii. daca boala evolueaza catre un flegmon palpebral (flegmon – inflamatie difuza a tesutului celular subcutanat). care pot amplifica si mai mult fenomenele iritative locale. daca incizia se realizeaza la nivelul membranei conjunctivale. vor fi evitate zonele aglomerate. eritromicina sau cloxacilina. atunci se recomanda administrarea de antibiotice pe cale sistemica – care binenteles sa fie eficiente impotriva stafilococului auriu implicat in etiologia orjeletului. in majoritatea cazurilor.unguente cu tobramicina. colectiile purulente nu vor fi fortate sa dreneze. se recomanda ca incizia sa fie realizata in partea decliva a colectiei – pentru a favoriza drenajul acesteia. Daca orjeletul recidiveaza frecvent. va fi unul orizontal. abcesele dreneaza spontan. Pana la obtinerea vindecarii. traiectul acesteia va fi unul vertical. daca eliminarea de puroi nu dispare dupa cel mult 72 de ore. . fara alte complicatii. Pe toata perioada tratamentului. care favorizeaza aparitia orjeletelor. Inciziile pentru drenajul colectiilor purulente se practica doar in clinicile de chirurgie generala sau oftalmologica. Diabetul zaharat trebuie tinut sub control . De asemnea. va fi evitata atingerea pleoapelor cu mainile murdare sau nespalate. de genul blefaritelor. Ochii pot fi protejati prin purtarea ochelarilor de soare. se poate institui un tratament de lunga durata. cu toate acestea. o data la cateva luni de zile. se va evita utilizarea lentilelor de contact sau a cosmeticelor pentru ochi. trebuiesc tratate afectiunile oculare predispozante. De asemenea. In nici o situatie. recidivele orjeletului pot fi stopate cu ajutorul vaccinarii antistafilococice. daca pleoapele sunt foarte tumefiate si impiedica vederea. prin compresiune digitala. ralizate cu un sampon din gama celora folosite pentru copii.un organism tarat este mult mai predispus la aparitia orjeletelor. Traiectul inciziei la nivel tegumentar. tratamentul la domiciliu este suficient pentru pentru a asigura vindecarea orjeletului. oxacilina. pot fi de un real folos – limitarea extinderii infectiei. De asemenea. care isi pastreaza eficienta impotriva stafilococului – ampicilina. de 250 mg – doza suficienta pentru a realiza profilaxia orjeletului. De cele mai multe ori. Spalaturile locale. se recomanda instituirea unui tratament de specialitate care sa fie sustinut prin administrarea de antibiotice. si indepartarea eficienta a secretiilor purulente.

Recidivele (destul de frecvente) impun un tratament cu antimitotice. Pterigionul invadeaza corneea prin vase de neoformatie formand un cap aderent la acest nivel. Daca insa este inestetic sau foarte mare se face excizie urmata aplicarea unei grefe conjunctive. Rareori capul pterigionului se poate maligniza.foarte frecventa la batrani. vant. radiatii ultraviolete. fiind afectate in acelasi timp tesuturile subconjunctivale si regiunile superficiale ale sclerei. infiltratii cu corticosteroizi in asociere cu grefa de cornee lamelara si grefa de conjunctiva libera. Expunerea la fenomene iritative indelungate. Pterigionul Pterigionul este o afectiune bilaterala constand in aparitia unui pliu triunghiular cu baza spre conjunctiva nazala si varful spre cornee. Evolueaza fie spre stagnare fie spre invazia rapida a corneei. pot fi utilizate pentru instilatii. boala este stagnanta (leziunile nu prezinta un caracter evolutiv) si se asociaza cu o crestere marcanta a colesterolului plasmatic (hipercolesterolemie). praf. Aceste leziuni se datoreaza denaturarii structurilor colagenice. care produc mici ulceratii corneene constituie factori favorizanti in aparitia bolii. Daca apar inflamatii care treneaza si recidiveaza. catre regiunea nazala.Pinguecula Pinguecula este o degenerescenta elastoida a colagenului. pulberi etc. daca leziunile proeminente sunt suparatoare.care se manifesta prin aparitia unor proeminente galbui mai ales in sectorul nazal al conjunctivei in apropierea limbului. Tratamentul In stadiile incipiente sunt indicate injectii subconjunctivale cu corticosteroizi. coliruri ce contin corticosteroizi. de culoare galbena. care se localizeaza la nivelul fantei palpebrale. Trebuie facut diagnosticul diferential cu pseudopterigionul aparut in urma arsurilor conjunctivale si inflamatiilor conjunctivale cronice dar acesta nu este invadant si este insotit si de alte modificari ale conjunctivei. Pacientul prezinta o serie de formatiuni proeminente. ele pot fi excizate prin metode chirurgicale. . Tratamentul se face adesea doar din ratiuni estetice si consta in extirparea formatiunii.

alegerea pentru tratament a unei tehnici chirurgicale care sa genereze doar cicatrici conjunctivale cu dispozitie orizontala. in faze incipiente ale bolii se recomanda utilizarea injectiilor subconjunctivale cu corticosteroizi. orientat cu baza spre conjuntiva nazala si varful spre cornee. pana catre regiunea centrala a acesteia. Pterigionul este aderent la cornee. atunci poate fi excizata chirurgical. curentii de aer. se manifesta cu predilectie in randul adultilor din mediul rural. urmatoarele elemente pot contribui la evitarea recidivelor – indepartarea tuturor factorilor iritativi care au favorizat aparitia pterigionului. diferite pulberi sau fumul. pseudopterigionul nu are tendinta de a invada structurile invecinate. Tratamentul pterigionului se face functie de evolutia acestuia. leziunea evolueaza lent – ea se poate opri spontan din evolutie sau poate invada rapid corneea.===Completare(Dr. iar la nivelul corneei membrana Bowman este inlocuita cu tesut hialin si elastic. Ulterior. avasculara. cand vorbim despre pterigion. Exista o serie de factori iritativi. trebuie exclus pseudopterigionul care apare fie secundar unei arsuri chimice (cu acizi sau baze). particulele de praf. fiind inconjurat de o zona gelatinoasa. Adesea pterigionul poate recidiva – situatie in care. Pentru diagnosticul diferential al acestei afectiuni. vorbim despre degenerarea tesutului hialin si elastic – fibrele elastice sunt marite de volum si degenerate hialin. de asemenea. purtarea de lentile fumurii si mai ales. se prezinta ca un pliu de aspect triunghiular. radiatiile ultraviolete. trebuie avut in vedere faptul ca. care va invada corneea. poate fi folosita metoda laserargon. leziunea va fi mai bine dezvoltata decat cea initiala. fie secundar unei inflamatii cu caracter acut sau cronic. Adrian Necula): Pterigionul reprezinta degenerescenta conjunctivei bulbare. sau se poate realiza o grefa de cornee lamelara sau perforanta. Exista si posibilitatea ca pterigionul sa sufere o transformare maligna epiteliomatoasa. de asemenea. aceste ulceratii vor fi acoperite de o retea vasculara fina. care vor contribui la aparitia acestei boli – microtraumatismele. urmand ca apoi sa se realizeze o grefa de conjunctiva. . Boala afecteaza ambii globi oculari. daca leziunea este de mari dimensiuni si inestetica. se pot face infiltratii co corticosteroizi. pot fi administrate local antimiotice (instilatii) . Practic. o alta metoda chirurgicala o reprezinta excizia cu keratoplastie lamelara sau perforanta. toti acesti factori vor conduce la aparitia unor ulceratii de mici dimensiuni la nivelul regiunii limbice. Pentru formele recidivante de boala.

situate pe marginea pleoapelor. creasta de cocos’’ al leziunilor. Shalazionul apare cel mai adesea dupa orjelet (orjeletul este o infectie supurativa. Daca salazionul are o dezvoltare superficiala. eozinofile. salazionul este o reactie inflamatorie granulomatoasa cronica. formarea granulomului inflamator. presupune participarea unui numar considerabil de celule – limfocite. Salazionul nu numai ca se poate constitui in urma prezentei leziunilor tegumentare descrise mai sus. salazionul se manifesta sub forma unei formatiuni chistice de mici dimensiuni (tumoreta benigna). sistemul imunitar va recunoaste sebumul ca fiind o substanta straina si va declansa local. apare atunci cand formatiunea evolueaza la nivelul . si chiar celule epiteliode. si prezenta unor leziuni maculo-eritematoase localizate la nivelul regiunilor anatomice bogate in glande sebacee. o reactie inflamatorie complexa. cel mai adesea de etiologie microbiana (granulom – reactie inflamatorie. caldura locala). Semne si simptome Din punct de vedere clinic. dermatita seboreica – afectiune cutanata. celule gigante. In cele mai multe cazuri. Din punct de vedere histologic. Blefarita – inflamatia acuta sau cronica a marginilor pleoapelor. inconjurate de limfocite activate) .Salazionul (Chalazionul) Salazionul reprezinta o inflamatie cronica a glandelor sebacee Meibomius. Blefarita. leziunea granulomaotasa este localizata catre regiunea conjuntivala a pleoapelor – salazion intern – caz in care fata posterioara a pleoapelor se prezinta congestionata si usor edematiata. Semnele inflamatorii locale sunt de slaba intensitate (roseata. in acesta moment. cu determinism imunitar-alergic. Aspectul de. caracterizata prin absenta leziunilor veziculare. Salazionul apare ca urmare a blocarii canalului de excretie al glandelor sebacee – acest eveniment va conduce la acumularea secretiilor sebacee. de etiologie stafilococica. spre fata anterioara a pleoapei. acneea rozacee si dermatita seboreica reprezinta factori ce favorizeaza aparitia salazionului. de mici dimensiuni. acneea rozacee – afectiune a tegumentului. . stagnarea secretiilor favorizeaza aparitia reactiilor inflamatorii. a glandelor sebacee aflate la nivelul pleoapelor glandele sebacee Meibomius si Zeiss) . care apare in urma obstructiei canaliculelor excretorii glandulare – se manifesta prin aparitia unor formatiuni chistice tumorale (benigne). care apare datorita existentei unor disfunctii sau leziuni ale glandelor sebacee sau pilosebacee. dar se poate forma si prin transformarea granulomatoasa a unui orjelet care nu s-a vindecat complet – frecvent este vorba de un orjelet intern. in care exista o arie centrala ce contine macrofage. care nu a drenat suficient. plasata in grosimea pleoapei. sau pot lipsi cu desavarsire. leziunile pot fi decelate foarte usor cu ochiul liber – salazionul extern.

Se va evita ducerea mainilor murdare si contaminate la ochi. putem enumera urmatoarele doua patologii: celulita palpebrala si flegmonul palpebral. si care se pot asocia cu nevralgii persistente. apare ca urmare a existentei unui defect de curbura al corneei sau cristalinului. Daca leziunile tumorale sunt de marimi considerabile. pentru inciziile efectuate pentru abordul tegumentar al formatiunilor chistice (salazion extern). in care aerul atmosferic este incarcat cu pulberi alergizante. care se dezvolta la nivelul pleoapei superioare.blefarita. lumina nu va mai fi focalizata intr-un singur punct la nivelul retinei. flegmonul este o inflamtie grava. pentru o mai buna vindecare. traiectul se sectiune va fi unul orizontal. Daca este necesar. daca pacientul realizeaza aplicatii locale zilnice. se poate interveni chirurgical pentru excizia acestora. glandele sebacee trebuiesc indepartate complet. acneea rozacee si dermatita seboreica. Astigmatismul apare datorita compresiunii exercitate asupra corneei. Inciziile. induratii ce sunt sensibile la palpare. De asemenea. pot fi utilizate doar batistele de unica folosinta. generat ca urmare a declansarii unei reactii inflamtorii locale) . uneori bine delimitate. Flegmonul este o inflamatie difuza a tesutului celular subcutanat sau a tesutului conjunctiv de la nivelul unui organ. leziunile pot fi injectate cu un corticosteroid (leziunea este un granulom. . Tratament Salazioanele de mici dimensiuni se pot vindeca spontan.marginilor libere palpebrale. efectuate pentru inlaturarea salazioanelor dispuse catre fata conjunctivala a pleoapelor (salazion intern). Plagile chirurgicale se panseaza pentru a preveni hemoragiile. de unde rezulta ca. sangerarile pot fi prevenite daca regiunea incizata este clampata cu o pensa speciala. pot fi realizate aplicatii cu unguente ce contin antibiotice. deoarece produce necroza tesuturilor afectate. este bine ca aceste unguente sa contina si un corticosteroid – cortizon. leziunile tumorale se pot vindeca mai rapid. Dintre complicatiile infectioase ale salazionului. Astigmatismul reprezinta o complicatie a salazionului care apare si se dezvolta la nivelul pleoapelor superioare (astigmatism – o disfunctie a dioptrului ocular. De asemenea. precum si contactul cu prosoapele sau batistele murdare. de catre salazionul voluminos. Pentru a preveni recidiva salazionului. chirurgia salazionului prezinta pericolul aparitiei unor sangerari abundente (data fiind buna vascularizatie a pleoapelor) . iar conturul obiectelor va fi perceput deformat) . pe unul dintre meridiane. vor avea un traiect vertical. Ca si in cazul orjeletului. cu un unguent ce contine antibiotice. pentru a grabi vindecarea. se recomanda evitarea zonelor aglomerate. Celulita reprezinta este o inflamatie localizata la nivelul tesutului celular – se manifesta sub forma unor induratii. aplicatii urmate de masarea usoara a zonelor tumefiate. trebuiesc tratate celelalte patologii. care favorizeaza aparitia salazionului .

atunci poate afecta functia vizuala – astgmatism. tactil). chiasma. Oricare segment poate fi afectat de procese patologice ducand la manifestari clinice distincte. auditiv. culoare etc) in conditiile pastrarii integritatii cailor senzoriale (glob ocular). Agnozia vizuala totala consta in imposibilitatea recunoasterii unui obiect cu ajutorul vederii ci doar prin celelate simturi (tactil. gustativ. bandelete optice. In etiologie sunt implicate traumatisme cerebrale. degenerescente senile. deoarece cresterea formatiunilor chistice este destul de lenta. olfactiv. miros. Acestea au rol in interpretarea mesajului vizual la care contribuie si informatii obtinute prin intermediul celorlalte simturi (olfactiv. tulburari circulatorii careproduc in timp atrofii ale tesutului cerebral. intoxicatii. Sindroamele psihovizuale sunt produse de afectarea ariilor corticale vizuale secundare 18 (parastriata) si 19 (prestriata).unul central –centrii corticali (aria vizuala primara 17 si ariile vizuale secundare 18 si 19. ticuri verbale. se va renunta la purtarea lentilelor de contact. Salazionul poate deveni destul de suparator. tumori. gustativ) si este sinonima cu cecitatea psihica. Pentru obiectivarea acesteia se foloseste testul “figurilor celebre” adica se ia o revista si i se cere pacientului . Se impart in sindroame de deficit si sindroame de excitatie. 1) Sindroamele de deficit Agnoziile vizuale se definesc ca fiind anomalii ale perceptiei vizuale (sau doar a anumitor caractere ale perceptiei-forma. . si pana la obtinerea vindecarii complete. complicatie a shalazionului intern. corpii geniculati externi si radiatiile Gradiolet) si . Agnoziile partiale au urmatoarele forme: a) agnozia pentru fizionomii sau prosopagnozie bolnavii identifica persoanele numai dupa voce. Sindroame psihovizuale Analizatorul vizual este alcatuit din trei segmente: unul periferic senzorial –globul ocular.Pe toata perioada tratamentului. alte detalii dar nu prin vedere. Imaginea corticala a unui obiect variaza de la un individ la altul in functie de experienta sa de viata si starea psihica.unul intermediar –caile optice (nerv optic. salazionul nu produce durere in regiunea palpebrala. daca salazionul evolueaza catre fata posterioara a pleoapei (salazion intern). auditiv. infectii. cel mai frecvent.

patrat. Clinic se prezinta sub forma unor sindroame : . d) agnozia spatiala consta in pierderea capacitatii de localizare in spatiu a obiectelor. Alexia poate fi izolata sau asociata cu afazia (imposibilitea de a vorbi datorita unor leziuni centrale) sau alte tulburari de citire. . Pentru punerea unui diagnostic corect sunt necesare: -anamneza amanuntita pentru aflarea conditiilor in care apare simptomatologia -examen oftalmologic complet pentru relevarea starii de integritate anatomica a globului ocular -examen neurologic pentru evidentierea tuturor tulburarilor de perceptie -investigatii paraclinice pentru obiectivarea leziunilor organice suspicionate (radiografie .agnozia spatiala unilaterala pacientul nu poate identifica obiectele aflate intr-o jumatate a campului vizual e) apraxia vizuala pacientul nu poate desena din memorie un obiect simplu (scaun. alterari ale culorilor. b) agnozia pentru obiecte cuprinde agnozia pentru culori (imposibilitatea de alege culorile si de a le asocia cu un obiect) si agnozii pentru imagini consta in imposibilitatea de a recunoaste un obiect desenat c) agnozia pentru simboluri se poate manifesta pentru elemente geometrice (cerc. ). Pot fi elementare – fotopsii (strafulgerari) sau complexe (personaje. etc. adesea prin miscari ale capului. masa. scriere si vorbire. in ciuda motilitatii oculare pastrate. animale. f) apraxia oculara consta in imposibilitatea de a urmari cu privirea obiectele.sa identifice o persoana foarte cunoscuta pe care ar trebui s-o cunoasca (presedintele republicii. . Deplasarea de la un obiect la altul se face greoi. Se asociaza cu tulburari ale simtului spatial si ale atentiei vizuale. c) Halucinatiile vizuale sunt de asemenea reprezantari fara obiect real (formate in lipsa oricarui stimul exterior) dar de care pacientul nu este constient. numarului. b) Halucinozele sunt tulburari senzoriale de scurta durata constand in reprezentari fara obiect. Pacientul este constient de aceasta si nu prezinta stari psihopatice si alterari ale constientei.tulburari de orientare: acientul nu se poate orienta in camera.agnozia corporala: pacientul nu poate distinge dreapta de stanga si nici anumite parti componente ale corpului sau.tulburari de localizare: pacientul vede si recunoaste obiectul dar nu poate aprecia directia si distanta iar daca este pus sa-l deseneze nu poate deoarece nu are o reprezentare completa a acestuia . Asociaza frecvent ameteli si tulburari de orientare temporo spatiala. 2) Sindroame de excitatie Sindroame de excitatie pot fi grupate in trei categorii: a) Metamorfopsiile sunt reprezentari vizuale deformate din punct de vedere al marimii. flori). nu se poate imbraca sau deschide usaaspect pseudodemential. triunghi etc) sau pentru cuvantul scris caz in care se denumeste alexie (bolnavul nu poate citi). fotbalistul lui preferat etc) astfel e pus in situatia de a nu putea folosi celelate simturi.

flegmonul si abcesul palpebral Supuratiile palpebrale reprezinta alte tipuri de infectii acute. infectia se dezvolta de obicei la nivelul tesutului celular subcutanat sau la nivelul interstitiilor conjunctive. electroencefalograma. Tratamentul se indreapta catre afectiunile primare si este medical sau chirurgical in functie de caz Sindromul ochi uscat Sindromul de ochi uscat reprezinta pierderea sau reducerea abilitatii normale a ochiului de a produce lacrimi. In cele mai multe cazuri.eventual examen psihiatric daca exista sa zicem o etiologie dubla (psihica si organica).Medicamentele. favorizeaza inocularea acestui patogen. analgezicele si anti-inflamatoarele Efort ocular datorat cititului sau lucrului pe computer . rezonanta magnetica nucleara. O varietate de factori pot cauza sau contribui la aceasta problema. a. care pot aparea la nivelul pleoapelor – manifestarile clinice sunt similare cu situatiile in care supuratiile au alta localizare decat cea oculara. Inaintarea in varsta .Un mediu uscat Supuratiile palpebrale . Este una din cauzele cele mai frecvente pentru care se merge la un consult oftalmologic. flegmonul nu are tendinta la limitare (infectia difuzeaza) . computer tomografie.de craniu. pilulele anticonceptionale. s. in absenta necrozei. Flegmonul palpebral Flegmonul pleoapei reprezinta o supuratie difuza – inflamatie acuta a tesutului celular. oricare solutie de continuitate aparuta la nivel palpebral. aceste infectii sunt produse de infectia cu stafilococul auriu hemolitic. inclusiv antistaminicele. flegmonul este produs de infectia cu streptococ. angiografii. In majoritatea cazurilor. . diureticele. ) .

flegmonul dezvolta procese de necroza locala. superficial se observa prezenta unei impastari difuze a tegumentelor. iar tegumentul lor este cald si capata un aspect lucios. intepatura) – de asemenea. . sau chiar la patrunderea procesului septic in interiorul anumitor articulatii. la locul de inocularea al microbilor. Simptomatologia abceselor depinde in mare parte de localizarea acestora. Dupa aproximativ o saptamana de evolutie. flegmonul se poate vindeca. care la apasare devine dureroasa. pacientul prezinta febra ridicata si frison. In cele mai multe situatii. iritabilitate nervoasa – starea generala a pacientului este vizibil afectata. Daca procesul inflamator este localizat difuz. pleoapele sunt vizibil edematiate si congestionate. viata pacientului este in pericol. Starea generala a pacientului este afectata. Abcesul palpebral Abcesul reprezinta o infectie acuta. care se poate localiza inclusiv la nivel palpebral – este o colectie purulenta bine delimitata. procesul necrozant disloca formatiunile anatomice regionale. si se sfaceleaza. insa vor ramane in urma cicatrici vicioase si chiar sechele functionale. abcesele sunt provocate de infectia cu stafilococ sau streptococ – insa oricare alt agent piogen poate conduce la aparitia unor astfel de colectii purulente. daca nu se intervine in acest moment. fanta palpebrala nu mai poate fi deschisa (pacientul nu mai poate deschide ochii) . Intr-o prima faza. pacinetul prezinta in continuare febra ridicata. apare edemul inflamator (plaga minima. abcesul poate fi diagnosticat cu usurinta. Infectia se poate extinde cu usurinta la nivelul intregii orbite. la debut. de asemenea. Starea generala a pacientului se mentine in continuare grava. insa simptomatologia diminua in intensitate.si mult mai rar de infectia cu stafilococ sau anaerobi. frison. iar in plaga se constata formarea puroiului si aparitia proceselor de necroza tisulara. . anorexie. flegmon circumscris. Datorita accentuarii progresive a edemului. In utlima faza de evolutie. semne locale inflamatorii se accentueaza. necroza a tendoanelor musculare. lasand puroiul de culoare verde sa se scurga impreuna cu multiple fragmente din tesutul necrozat. care se formeaza ca urmare a distructiilor tisulare generate de anumiti microbi sau paraziti. Daca pana acum nu s-a intervenit chirurgical pentru drenajul colectiei purulente. Dupa cateva zile de la inoculare. Raspandirea regionala a infectie se datoreaza implicit virulentei crescute a patogenilor implicati in aparitia ei. se constata prezenta limfangitei lezionale si a adenopatiei regionale. conducand astfel la aparitia flegmonului orbitopalpebral. durerile locale se accentueaza. Atunci cand flegmonul se localizeaza la nivel palpebral. escoriatie. pielea supraiacenta focarului inflamator se decoleaza. tulburari digestive. si contribuie la aparitia unor grave complicatii – hemoragii (datorita lezarii vaselor regionale). Abcesul mai este cunoscut si sub denumirea de. atunci cand procesul inflamator are o localizare superficiala (tesutul celular subcutanat).

abcesul palpebral poate fistuliza spontan. in momentul in care colectia purulenta este diagnosticata. Abcesul palpebral este stadiul evolutiv care urmeaza dupa flegmon. care nu sunt suficiente pentru drenajul intregii cantitati de puroi. Fluctuenta este un semn caracteristic pentru oricare colectie lichidiana. Daca puroiul este corect evacuat prin drenaj chirurgical. In momentul in care apare fluctuenta (semn de localizare a colectiei purulente) se procedeaza la incizarea.Pacientul acuza durere locala si impotenta functionala. se constata prezenta semnului de fluctuenta – acest semn confirma colectarea locala a puroiului. atunci se recomanda aplicarea de comprese imbibate cu solutii antiseptice (rivanol) . pleoapele sunt tumefiate si foarte congestionate. Daca se palpeaza leziunea. Daca colectia purulenta nu este evacuata chirurgical. ca oricare alt abces. se procedeaza si la evacuarea acesteia. Dupa formarea puroiului. iar centrul leziunii devine rosiatic. abcesul poate fistuliza spontan – fistulizarea se realizeaza prin intermediul unor orificii de mici dimensiuni. evacuarea si drenajul colectiei purulente. curba termica a pacientului respectiv prezinta un caracter oscilant. in lipsa interventiilor chirurgicale. in sangele periferic. poate fi identificata leziunea prin intermediul careia s-a produs inocularea patogenilor. semnele locale se modifica – edemul periferic se accentueaza. pacientul resimte o senzatie de tensiune pulsatia – in timp ce durerea diminua in intensitate. cu cat regiunea palpebrala este mai solicitata. ampicilina sau oxacilina. dupa cateva zile leziunea se cicatrizeaza favorabil. acesta este si motivul pentru care. cu atat mai intensa este senzatia dureroasa. abcesul se cronicizeaza. Tratament Supuratiile palpebrale vor fi tratate cu chimioterapice (antibiotice) administrate pe cale sistemica: penicilina. Daca infectia nu este inca localizata. local. asa cum am mai amintit. . Pacientul poate prezenta febra usoara. la palparea pleoapelor poate fi pus in evidenta semnul fluctuentei. leziune ce va fi inconjurata de o discreta zona edematiata. Dupa aproximativ doua zile. se constata cresterea numarului de leucocite – sugestiva pentru existenta unui proces inflamator in organism. dozele de antibiotic se adapteaza functie de gravitatea infectiei. De obicei.

Deoarece pleoapele au un rol foarte important in protectia polului anterior al globului ocular. Tulburarile de statica palpebrala apar in cadrul anumitor patologii oculare care. Ligamentele palpebrale se afla dispuse in prelungirea celor doua structuri tarsale. si blefarospasmul. atata timp cat scheletul palpebral detine o anumita rigiditate . se va repercuta implicit asupra functionalitatii oculare – acesta este si motivul pentru care aceste tulburari trebuiesc tratate cu seriozitate si corectate pe cat posibil chirurgical. . pe care le fixeaza la nivelul scheletului osos orbitar. Ptoza palpebrala apare datorita disfuctiei importante a muschiului ridicator al pleoapei superioare. La nivelul fetei lor posterioare. lagoftalmia paralitica. fie afecteaza componenta septala din structura scheletului pleoapei. exista doua tipuri de tulburari ale staticii palpebrale: entropionul si ectropionul – ambele disfunctii avand grave repercursiuni functionale si de ordin estetic. fie afecteaza componenta tarsala. deasupra limbului superior si inferior. Tulburarile de motilitate palpebrala se pot manifesta sub forma a patru entitati clinice distincte – ptoza palpebrala (este vorba de ptoza = caderea. in cazul de fata vorbim despre existenta unor ligamente suspensoare. cu ajutorul unor ligamente – interne sau externe – care le ancoreaza la nivelul rebordului orbitar. ce are rolul de a fixa componentele unei articulatii (ligamente articulare). Pleoapele pot fi mentinute in pozitie normala. In patologia oculara. Sindromul retractil palpebral consta in retractia marginilor pleoapelor. sau rolul de a sustine anumite organe. dar si datorita disfunctiei muschiului trasal Muller. este de la sine inteles ca orice tulburare de pozitie si miscare a pleoapelor.rigiditate care depinde intotdeauna. prin intermediul membranei conjunctivale palpebrale. pleoapei superioare). cum este si cazul pleoapelor. blefarospasmul – o tulburare de motilitate palpebrala produsa de contractia anormala si involuntara a muschiului orbicular. de integritatea structurilor tarsale si de integritatea septului orbitar (tarsul si septul orbitar alcatuiesc impreuna scheletul pleoapei) . Ligamentul este o bandeleta fibroconjunctiva. Si nu in ultimul rand. fenomen ce impidica ocluzia palpebrala. sindromul retractil palpebral. Lagoftalmia se datoreaza paraliziei nervului facial.Tulburarile de statica si motilitate palpebrala Pleoapele sunt mentinute in pozitia lor fiziologica. pleoapele se sprijina pe polul anterior al globului ocular. determinand astfel vizualizarea unei benzi sclerale de latime variabila.

Tulburarile de vedere care apar mai ales in localizarea posterioara sunt: fosfene.stadiul de exteriorizare se manifesta clinic prin aparitia exoftalmiei. Ecografia si biomicroscopia sunt necesare evidentiind atat vascularizatia retinei cat si a tumorii. in spatiul subretinian care histologic se prezinta sub forma unui angiom cavernos cu spatii vasculare pline cu sange.stadiul incipient este asimptomatic foarte mult timp. paraliziilor oculare si aparitia tumorii prin sclerotica subtiata.Ecografia ajuta la aprecierea dimensiunilor si clasificarea tumorilor. hipermetropie progresiva. . hemangiomul si melanomul malign. distorsiunea imaginilor. plamanii si vertebrele. Evolutia clinica a tumorii urmeaza cinci stadii: . fiind foarte bine vascularizata. Simptomatologia cuprinde scaderea acuitatii vizuale. scotom central. .tumora situata profund. Tumora nu creste in dimensiuni in timp si in foarte putine cazuri degenereaza malign totusi se recomanda supravegherea la intervale regulate de timp (fotografiere.Tumorile coroidei Teoretic absolut orice fel de celula care inra in alcatuirea coroidei poate prolifera anormal dand nastere unei tumori benigne sau maligne. Tumora se prezinta ca o masa neagra-cenusie sub retina decolata. Melanomul malign coroidian este o afectiune rara dar cea mai frecventa tumora maligna oculara. Hemangiomul coroidei . Apare in general dupa varsta de 50 ani afectand in mod egal ambele sexe. Obiectiv se constata o proeminenta lenticulara care ridica usor retina printr-un transsudat.stadiul de metastazare duce foarte rapid la exitus. diagnosticul diferential trebuie facut cu nevul coroidian. Nevul coroidian numit si melanom benign este o afectiune de natura congenitala cu frecventa crescuta dar complet asimptomatica. sediile cele mai frecvente sunt ficatul. congestie perikeratica. Afectiunea apare aproape intotdeauna in cadrul sindromului de angiomatoza encefalotrigeminala SturgeWeber-Krabbe. Tumorile coroidiene sunt: nevul coroidian (melanom benign). poate fi sediul metastazelor diferitelor cancere. Clinic apar modificari ale campului vizual. Se produce datorita cresterii tensiunii oculare produsa de cresterea tumorii care impiedica scurgerea umorii apoase la nivelul trabeculului. . . exoftalmia. Pentru punerea unui diagnostic corect sunt necesare: . metamorfopsii. Se dezvolta in majoritatea cazurilor pe nevi preexistenti.in stadiul de decolare de retina aceasta proemina in vitros datorita cresterii tumorii. ecografie).Examenul oftalmoscopic evidentiaza decolarea de retina si prezenta planului dublu vascular (retinian si tumoral). Explorarile paraclinice necesare sunt ecografia si angiografia fluoresceinica. afectarea campului vizual. . La examenul fundului de ochi apare sub forma unor pete pigmentare subretiniene de culoare cenusie cu marginile sterse. In vecinatatea leziunii pot aparea proliferari ale epiteliului pigmentar retinian. . dar si dupa inflamatii oculare sau traumatisme. Deasemenea coroida.stadiul de glaucom secundar apare mai tarziu dar uneori poate fi chiar primul simptom al melanomului.

Metastazele coroidiene sunt favorizate de vascularizatia bogata a coroidei. iod) pe sclera. bine vascularizate. pacientul prezinta una sau mai multe pustule – vezicule cu continut purulent. aur. perioada de incubatie a infectiei este de maxim 10 zile. Pot avea ca punct de plecare cancere pulmonare. de obicei. chimio. vindecandu-se in majoritatea cazurilor. tegumentul inconjurator este congestionat si eritematos. unice sau multiple. leucemii (coroida sufera un proces infiltrativ difuz mai ales la nivelul polului posterior). plasarea placutelor radioactive (rutheniu. Apar ca proeminente alb-galbui. iridiu. Ochiul enucleat nu se protezeaza pentru a nu masca posibilele recidive. Posibile complicatii ale vaccinei – celulita orbitara. fara sechele functionale sau estetice. In cazul tumorilor mici se practica tumorectomia sau tratament conservator prin iradiere cu protoni. La nivelul pleoapelor. Tratamentul difera in functie de gradul invaziei locale si metastatice precum si de afectarea uni sau bilaterala. Tratament . osoase. fotocoagulare.si radioterapie. In cazul metastazelor hepatice unice se practica embolizarea vascularizatiei metastazelor sau indepartarea chirurgicala a acestora. infectia apare in cele mai multe cazuri dupa autoinocularea virusului.Tomografia computerizata axiala indica intinderea extrasclerala. iridiu. din sfera genitala. limfadenopatie preauriculara. conjunctivita purulenta. Pentru tumorile de dimensiuni mai mari se face enucleatia globului ocular asociata si precedata de radioterapie. hepatice. Profilaxia sau cel putin depistarea in stadiu incipient presupune supravegherea nevilor coroidieni. Produc decolarea exudativa a retinei ceea ce determina pierderea vederii. In formele bilaterale se enucleaza ochiul cel mai afectat si se pastreaza celalalt. De obicei apar in stadiile finale ale bolilor de baza dar se poate incerca iradiere localizata cu cobalt.Punctia-biopsie coroidiana translerala este absolut necesara pentru diagnosticul de certitudine (examen histopatologic) RMN pentru evidentierea posibilelor metastaze Prognosticul melanomului malign este unul sumbru datorita capacitatii mare de metastazare. . Vaccina Vaccina este o boala infectioasa produsa de catre virusul vaccinei. Spre deosebire de tumorile primare acestea sunt bilaterale si nepigmentate. In cazul extensiei extrasclerale se practica exenteratia in asociere cu imuno-. boala evolueaza pe o perioada de maxim 10 zile. Leziunile tegumentare se localizeaza cu predilectie la nivel palpebral – o treime dintre cazuri vor fi insotite de leziuni corneene.

Pacientul acuza o intensa senzatie de arsura. poate fi utilizata imunoglobulina vaccinala. Tegumentul afectat este eritematos si prezinta o serie de vezicule cu continut clar. vor fi administrate precoce. Tratament Pentru tratamentul zonei zoster. preparata din serul indivizilor anterior vaccinati. . imunoglobulinele pot fi administrate local sau pe cale sistemica. durere intensa si parestezii – simptomatologia se dispune in regiunea pleoapei afectate. La nivelul globului ocular. avand in vedere faptul ca infectia virala afecteaza mai ales structurile nervoase periferice. care produce varicela si zona zoster. in regiunea fruntii si la nivelul tegumentului regiunii cefalice (capului) . Leziunile se pot suprainfecta cu agenti piogeni. pot fi utilizate si unele antibiotice care au si efect antiviral: rifampicina si griseofulvina. topic pot fi aplicate pudre sau solutii cu antiseptice – se recomanda utilizarea antisepticelor pana cand se obtine uscarea leziunilor. Zona zoster oftalmica Zona zoster oftalmica este generata de catre infectia cu virusul varicelo-zosterian = patogen infectios din genul Varicellavirus. virusul varicelo-zosterian afecteaza ramura oftalmica a nervului cranian trigemen (nervul V cranian) . veziculele se vor usca si dupa exfoliere vor forma mici godeuri (godeu – depresiune de mici dimensiuni a tegumentelor) . apoi. continutul veziculelor se modifica ulterior. precum – nevrita optica.Pentru tratamentul vaccinei. transmiterea virusului se face pe cale aeriana. medicamente cu efect antiviral – comprimate ce contin aciclovir. Pe cale generala. virusul ramane cantonat la nivelul organismului si are capacitatea de a se reactiva dupa perioade foarte lungi de timp. vasculite sau paralizii ale nervilor oculomotori. Infectia poate genera o serie de complicatii. Membrana conjunctivala si corneea pot fi si ele afectate de catre infectia cu virusul varicelo-zosterian. Vitaminele de grup B pot fi administrate cu succes. De asemenea. crustele pot fi indepartate cu ajutorul solutiilor emoliente antiseptice si cu ajutorul solutiilor keratolitice (acid boric sau acid salicilic) .

Sub actiunea acesteia sclera se subtiaza. grasimea periorbitara si teaca nervului optic. Coloratia . neregulate. Protruzia congenitala Von Ammon Sclera este subtiata si captusita doar de o foita retiniana aplazica. De aceea gravitatea simptomatologiei variaza de la inestetic pana la scaderea sperantei de viata. prezinta importanta nu atat din punct de vedere al afectarii oculare in sine care adesea este benigna si inconstanta cat mai ales din punct de vedere al afectarii asociate altor organe. capata o nuanta albastruie si este predispusa la rupturi chiar la cele mai mici traumatisme. Pigmentarea intereseaza conjunctiva. irisul si mai rar corneea. Modificarile de culoare pot apare izolate ca in cazul melanosis oculi si nevului Ota sau in cadrul unor sindroame determinate de tulburari ale metabolismului tesutului conjunctiv ca in cazul sindromului sclerelor albastre.Afectiuni congenitale ale sclerei Pot fi impartite in doua categorii si anume: afectiuni legate de grosimea sclerei si afectiuni legate de culoare. In timp poate evolua spre ruptura maculara si dezlipire de retina Afectiunile legate de culoare Pot apare prin doua mecanisme si anume: difuziunea luminii ce traverseaza sclera a carei structura e modificata si acumularea de pigment. coroida. stafilomul Sarpa si protruzia congenitala Von Ammon. de multe ori. Buftalmia se manifesta prin cresterea diametrului anteroposterior al globului ocular si a diametrului corneei ceea ce provoaca hipertensiune oculara. situate preecuatorial cu conjunctiva supraiacenta normala. pete sau plaje in nuante de albastru. Melanosis oculi sau melanoza oculara congenitala benigna Bourquin are caracteristic doua aspecte histologice: prezenta unui numar crescut de melanocite normale si dispunerea in gramezi a melanocitelor puternic pigmentate la nivelul tesuturilor sclerale si episclerale. Exista insa si o pigmentare fiziologica numita melanoza stromala fiziologica a sclerei care apare la persoanele cu iris pigmentat in special la africani. Nevul Ota ocupa o suprafata foarte intinsa cuprinzand teritoriul cutanat inervat de primele doua ramuri ale trigemenului. Stafilomul posterior din miopia forte (stafilomul Sarpa) provoaca subtierea sclerei la nivelul polului posterior si in segmentul dintre ecuator si insertia muschilor drepti. Leziunea pune doar probleme estetice. Sindromul sclerelor albastre apare in diferite sindroame produse de tulburari ale metabolismului tesutului conjunctiv si osos sau de aberatii cromozomiale avand ca manifestare clinica comuna printre altele si aspectul albastru al sclerelor. sclera. Aceste afectiuni. Se prezinta sub forma de placarde sclerale maronii. gri pana la negru. anumite membrane oculare si chiar pavilionul urechii si mucoasa orala. Atitudinea terapeutica este cea de supraveghere deoarece rata malignizarii este mare. Afectiunile legate de grosimea sclerei Apar in buftalmie. La nivel scleral se prezinta sub forma de puncte. Clinic se traduc prin modificari de volum ale globului ocular.

sclere albastre si nefrocalcinoza care conduce adesea la deces.sclere albastre (in toate nuantele) . a. sindromul Albright II.fragilitate osoasa severa manifestata prin fracturi cvasispontane ce afecteaza cu predilectie diafizele oaselor lungi ale membrelor inferioare. Se manifesta clinic prin multiple malformatii scheletice insotite adesea de fracturi ale oaselor lungi. Sindromul Ehlers-Danlos numit si fibroplazia elastica generalizata este afectiune transmisa autosomal dominant care afecteaza cu predilectie sexul masculin. Manifestarile clinice cuprind semne de afectare cutanata (aspectul de hiperextensibilitate – cutix laxa. Maladia Lobstein sau "boala oaselor de sticla” este o boala ereditara transmisa autosomal dominant caracterizata clinic de triada clasica: . ) si intarzierea aparitiei complicatiilor (in principal cardiovasculare) care pot pune in pericol viata pacientilor. surditatea este elementul cel mai inconstant si tardiv. musculatura atrofiata. hipofosfatezemia. colobom irian asociaza si extremitati lungi. cifoscolioza. . miopie. factorilor alimentari. hiperlaxitate ligamentara. Tratamentul poate fi medical si chirurgical si se adreseaza in principal afectiunilor de baza. striuri angioide retiniene.albastra este data de vizibilitatea prin sclera translucida a uveei. stomatologic. anomalii cardiovasculare (cele mai grave). Urmareste evitarea factorilor de risc (traumatismelor. sferofachie. Semnele clinice sunt expresia unui deficit enzimatic implicat in procesul asamblarii precolagenului. s. sclere albastre). d. cataracta congenitala. atrofice si echimoze). genetic. embriotoxon. a. Aceste afectiuni sunt: maladia Lobstein. In mod inconstant poate asocia si anomalii dentare. afectare articulara mergand pana la dislocatii ale soldului. Pentru multi pacienti simptomatologia este saraca astfel ca raman adesea nediagnosticati. cifoscolioza si semne de afectare oculara (decolare de retina. cataracta congenitala. m. edentatie totala precoce. Hipofosfatezemia este o boala ereditara severa cu transmitere recesiv autosomala produsa de mutatii la nivelul genelor care codeaza fosfatazele alcaline. s. sindromul Marfan. mai rar poate asocia si miopie. Anomaliile oculare constand in sclere albastre. sindromul Ehlers-Danlos. megalocornee. . toxice. escare. Diagnosticarea corecta si orientarea terapiei presupune o abordare interdisciplinara asociind examenul oftalmologic cu cel cardiologic. Sindromul Marfan este o boala autosomal dominanta care se manifesta prin sinteza unui colagen cu structura alterata.

unghiurile palpebrale parand sudate. ele putand chiar sa dispara pana la pubertate odata cu dezvoltarea piramidei nazale. anomalii tegumentare si anomalii de motilitate. Polul anterior al ochiului este acoperit de un tesut rezultat din fuziunea fara demarcatie a celor doua pleoape.Blefarofimoza se manifesta prin imposibilitatea deschiderii complete a fantei palpebrale.Criptoftalmia consta in lipsa fantei palpebrale. cu directie verticala care acopera unghiul intern. Anomalii ale deschiderii palpebrale . Microblefaria este o anomalie caracterizata prin pleoape de dimensiuni mai mici dar de structura normala. Anomalii ale morfologiei pleoapelor Ablefaria afectiune grava care consta in absenta pleoapelor sau inlocuirea acestora cu un tesut membranos. Pentru cele foarte intinse care micsoreaza campul vizual este necesar tratament chirurgical care consta in excizia excesului tegumentar si ancorarea tegumentului la ligamentul palpebral intern. Se descriu doua forme de epicantus: direct atunci cand pliul porneste dinspre pleoapa superioara si invers in cazurile in care pliul porneste de la pleoapa inferioara. cu lipodermoidul limbului sau cu alte malformatii faciale luand forma sindromului Goldenhar si Franceschetti. aspect inestetic). se asociaza cu absenta globului ocular si alte malformatii grave. . anomalii ale deschiderii pleoapelor. anomalii ale marginilor libere ale pleoapelor.Euriblefaronul consta intr-o largire exagerata a deschiderii fantei palpebrale permitand vizualizarea fundului de sac conjunctival. Diferenta de ablefarie consta in calitatea acestui tesut care este normal in criptoftalmie. Colobomul palpebral defineste o lipsa de substanta de forma triunghiulara ce intereseaza toate planurile pleoapei sau doar tarsul (colobom partial). . de nerv optic).Epicantus (cuta mongoloida) consta in existenta bilaterala a cate unui pliu musculocutanat. . Corectia se face chirurgical. keratoconjunctivita de expunere. Tratamentul este unul chirurgical purtan denumirea de cantoplastie interna sau externa. superioara si respectiv inferioara. Tratamentul chirurgical consta in apropierea si sutura plan cu plan a marginilor colobomului in coloboamele mici si inlocuirea tesuturilor lipsa in coloboamele intinse. . Diagnosticul diferential se face cu ptoza congenitala de care o diferentiaza functia normala a muschiului ridicator al pleoapei superioare si cu microblefaria. Poate fi asociat cu alte coloboame (uvelale. Atunci cand afecteaza treimea medie si are o intindere mare provoaca lagoftalmie. In cazurile accentuate se manifesta prin imposibilitatea inchiderii fantei palpebrale (lagoftalmie) cu toate consecintele nefaste care decurg din aceasta (ochi uscat. Se produce datorita lipsei fuziunii sau fuziunii incomplete a mugurilor embrionari palpebrali.Afectiunile congenitale ale pleoapelor Se pot grupa in: anomalii morfologice. Cele de intindere mica nu necesita tratament. Apare frecvent asociata cu epicantus si microblefarie. De aceea se impune corectia chirurgicala. anomalii ale cililor. Este fiziologic la mongoli iar pentru restul populatiei la sugari pana in luna a V-a datorita lipsei de dezvoltare a piramidei nazale. Apare datorita unui exces tegumentar sau insertiei aberante a unor fibre apartinand orbicularului. Este o anomalie transmisa autosomal dominant destul de frecventa (2-5% din populatie). Uneori poate asocia simblefaron temporal.

Rezolvarea problemei se face prin electroliza foliculilor. Tratamentul consta in extirparea chirurgicala inclusiv a capsulei pentru a preveni viitoare recidive. Anomaliile ciliare . Ankiloblefaronul se manifesta prin imposibilitatea deschierii fantei palpebrale cauzata . . Ectropionul – rasfrangerea in afara a marginii pleoapei. Anomaliile tegumentelor pleoapelor . . . Asocierea congestiei tegumentare defineste eritrodermoichtioza. Procesul avanseaza cu varsta iar tratamentul simptomatic consta in administrarea de unguente pentru inmuierea pielii. apare in alopecii. dar nu numai.Hipertricoza este dimpotriva o exagerare a dezvoltarii cililor atat in grosime si lungime cat si ca numar. .Hipotricoza este absenta cililor sau inlocuirea acestora cu cativa oeri subtiri si rari. Daca nu dispare spontan necesita corectie chirurgicala.Ectopia cililor anomalie care consta in prezenta cililor la nivelul pleoapelor in alte locuri decat cel normal. a unei portiuni din orbicular si intarirea septului orbitar.Aspectul antimongoloid al fantei palpebrale consta intr-o oblicitate inversa a deschiderii fantei palpebralecu unghiul extern situat sub nivelul celui intern. Anomaliile marginilor libere includ entropionul si ectropionul congenital si ankiloblefaronul. care capata un aspect solzos. Indepartarea lor se face prin excizie sau electroliza.este cauzata de aplazia tarsului sau hipertrofiei muschiului ciliar. ..Epiblefaronul defineste prezenta unui pliu cutanat orizontal paralel cu marginea libera a pleoapei. . Cilii pot fi dispusi in doua trei randuri. Daca nu dispare cu varsta se practica excizia semilunara a excesului tegumentar. Problema mai degraba de natura estetica se poate remedia cu ajutorul chirurgiei plastice. Apare in sindromul Francois si sindromul Goldenhar. Entropionul –rasfrangerea congenital a pleoapei inferioare spre globul ocular.Blefarochalazisul este asemanator clinic cu epiblefaronul doar ca in patogenie este implicata o modificare degenerativa a dermului si o relaxare a septului orbitar.Chistul dermoid este o formatiune pseudotumorala de dimensiuni mici elastica. .este determinat de dezvoltarea insuficienta a tegumentului. mobila si bine delimitata situata spre unghiul palpebral extern.Cilii incarnati apar datorita directiei anormale de crestere a acestora astfel incat acestia ies pe fata conjunctivala a pleoapei. Anomalii de motilitate ale pleoapelor cuprind ptoza congenitala si retractia congenitala a pleoapei superioare.Ichtioza este o afectiune cu caracter ereditar (transmitere legata de X) care se manifesta prin ingrosarea si uscarea excesiva a tegumentelor pleoapelor.Cilii moniliformi au aspectul de sirag de margele (sunt strangulati din loc in loc). Atat blefarochalazisul cat si epiblefaronul pun adesea mai mult probleme estetice dar pot duce si la aparitia ptozei si implicit a limitarii campului vizual caz in care necesita excizia excesului de piele.

keratectazia. microcorneea. cataracta congenitala. . uneori poate fi prezenta o pseudocornee rudimentara fibroepiteliala. Acuitatea vizuala este scazuta (puterea dioptrului ocular variaza de la +7 la -9 D) la aceasta contribuind si asocierea altor anomalii oculare cum ar fi aplazia retinei. cataracta congenitala.Keratoconul posterior generalizat consta intr-o curbura foarte accentuata a fetei . Ca etiologie este incriminata keratita intrauterina urmata de perforarea corneei. .de solidarizarea marginilor celor doua pleoape prin intermediul unei membrane. .Megalocorneea defineste situatia in care corneea are diametrul orizontal mai mare de 13 mm dar nelegata de glaucom congenital si avand o structura histologica normala. . Anomaliile congenitale ale corneei sunt foarte diverse dar pot fi clasificate in doua mari grupe: anomalii de forma si anomalii de structura. Daca apare in contextul unui segment anterior micsorat este vorba de microftalmie anterioara. coloboame. Are o transmitere recesiv legata de sex (90 % din cazuri sunt barbati) si este de obicei bilaterala. coloboame. sindrom Alport.Keratectazia consta intr-o cornee opaca care prezinta o proeminenta inspre fanta palpebrala.Absenta corneei este foarte rara. In general apare izolata dar se poate asocia si cu anomalii sistemice cum ar fi sindromul Down. . Anomaliile de forma si marime Anomaliile de forma si marime sunt: absenta corneei. Tratamentul consta in sectionarea acestei membrane. Anomali congenitale ale corneei Anomaliile congenitale sunt definite ca alteratii morfologice evidente la nastere rezultate din dezvoltarea defectuoasa in timpul vietii intrauterine. . corneea plana. megalocorneea. Microftalmia poate asocia si alte anomalii congenitale dintre care cel mai frecvent glaucomul congenital.Corneea plana apare ca o consecinta a opririi din dezvoltare a corneei de obicei in lunile a 4-a sau a 5-a a vietii intrauterine astfel incat raza de curbura ramane aceeasi cu a scleroticii iar refractia ramane foarte redusa 20-30 D. De-a lungul vietii se poate complica cu glaucom secundar tardiv. daca tot globul este micsorat si malformat se numeste microftalmie iar nanoftalmia desemneaza starea in care ochiul este mai mic dar absolut normal. Aceasta modificare se concretizeaza intr-o refractie mare (pana la + 46D) si adeseori hipermetropie. cataracta presenila sau ectopia cristalinului. sindromul Marfan. keratoconul posterior generalizat.Microcorneea se defineste atunci cand diametrul corneei este mai mic de 10 mm. sclerocornee cu reducerea preponderent a diametrului vertical.

sclerocorneea si embriotoxonul anterior. . defecte cardiace. s. glaucom (in 50 % din cazuri) si leziuni generale (palatoschizis. hipertelorism. megalocornee. a. Una din cauze o poate constitui inflamatia intrauterina.Anomalia Peters cuprinde leucom corneean la nivelul caruia apar defecte endoteliale si stromale. pseudopolicorie si glaucomul (50 % din cazuri). neevolutiv si asimptomatic (poate asocia uneori ambliopie) Anomalii congenitale ale conjunctivei Conjunctiva este membrana transparenta care inveleste fata posterioara a pleoapelor (conjunctiva tarsala) si partea anterioara a sclerei (conjunctiva bulbara) . . . Anomaliile de stuctura Anomaliile de stuctura cuprind: embriotoxonul posterior. coloboame. Determina o predispozitie pentru aparitia glaucomului. ). Defectul este adeseori unilateral.Anomalia si sindromul Rieger. malformatii scheletice. anomalia si sindromul Rieger. cornee plana. oligofrenia.Anomalia si sindromul Axenfeld. caz in care apar si sechele ale inflamatiei: precipitate endoteliale.Keratoconul circumscris posterior consta intr-o excavatie a fetei posterioare a corneei situata central sau paracentral fara afectarea curburii anterioare. Anomalia cuprinde embriotoxonul posterior.Embriotoxonul posterior consta intr-o ingrosare cu deplasarea centrala a marginii anterioare a inelului Schwalbe (jonctiunea intre reteaua trabeculara si membrana Descemet) devenind vizibila cu ochiul liber. Anomalia consta in asocierea embriotoxonul posterior cu procese iriene proeminente aderente la inelul Schwalbe. anomalia Peters. keratoconul circumscris posterior. Sindromul Rieger asociaza in plus si anomalii scheletice faciale si dentare cu sau fara retard mental. . buza de iepure. Se transmite autosomal dominant si poate asocia alte anomalii ale polului anterior (filamente iriene. Apare in asociere cu cataracta. . atrofia stromei iriene si procese iriene proeminente care pot asocia sinechii anterioare periferice. . .posterioare in discrepanta cu fata anterioara care este perfect normala. s. ) sau sindroame sistemice. Anomaliile congenitale ale conjunctivei sunt afectiuni rare si cuprind malformatii . Poate asocia alte anomalii ca afachia. Sindromul Axenfeld presupune asocierea anomaliei Axenfeld cu glaucomul si uneori cu asimetrie faciala. a.Embriotoxonul anterior sau arcul juvenil este reprezentat de prezenta in periferia corneei a unei formatiuni inelare opace asemanatoare gerontoxonului. vascularizatie corneeana. anomalia si sindromul Axenfeld. Afecteaza predominant sexul feminin si este asimptomatica. hipoplazie faciala. Asociaza aniridei. In general este bilaterala si are caracter ereditar.Sclerocorneea reprezinta o opacifiere neinflamatorie si neevolutiva care intereseaza corneea periferica sau in totalitate. sclere albastre.

De dimensiuni mici la nastere.Dermoidul limbului este o mica proeminenta. .Melanomul benign al conjunctivei apare sub forma unei formatiuni foarte usor proeminenta. de culoare brun neagra situata in preajma limbului sclero-corneean sau a plicii semilunare. polidactilie) sau poate aparea in cadrul sindromului Milroy (debuteaza la nivelul membrelor inferioare la la mai multe persoane ale unei familii dar in generatii succesive) . mobila pe planurile subjacente. Sunt localizate preponderent la nivelul limbului sclero-corneean. . Exista doua forme de manifestare: precoce (pana in varsta de un an) si tardiva (intre 10 si 20 de ani) .Angiomul conjunctival congenital este o tumoreta proeminenta.Osteosarcomul si condromul conjunctivei sunt afectiuni foarte rare constand in . . Poate avea diferite forme : telangiectazic sau cavernos. Asociaza uneori diverse malformatii ale membrelor (sindactilie. Observarea si evaluarea periodica este atitudinea standard. Au o crestere marcata atat in dimensiuni cat si ca pigmentare inainte de pubertate dar fara a prezenta risc de malignizare. unilateral sau bilateral. pigmentar si limfatic precum si vasele de sange. sesil sau pediculat. Apare de obicei in asociere cu alte anomalii congenitale ale fetei (fistule preauriculare. In profunzime se continua nemijlocit cu paniculul adipos. sau din ratiuni estetice si nu numai atunci cand asociaza si alte anomalii. variabila ca marime (de la 2-3 mm la dimensiunile uni bob de mazare) situata la nivelul carunculei lacrimale sau a conjunctivei palpebrale. de culoare rosie sau cianotica (in functie de felul sangelui pe care il contine arterial sau venos). nervos. apendicele preauricular) sau in cadrul asa numitelor sindroame fisurale ale fetei (sindromul Franceschetti si Goldenhar) . Este in mare majoritate a cazurilor unilateral. fibros. Cuprind urmatoarele entitati clinice: . tratamentul impunandu-se in cazurile in care datorita cresterii in dimensiuni a acestor formatiuni se produc la scaderi ale campului vizual sau acuitatii vizuale. Tumorile disgenetice sunt tumori congenitale care afecteaza tesuturile epitelial. Poate avea caracter infiltrativ si potential de a creste in dimensiuni. . tumori disgenetice si tulburari metabolice. acoperita de epiteliu pavimentos stratificat cheratinizat situata in regiunea supero-externa a conjunctivei si aderenta la aceasta.sau bilaterala constand in existenta unei cute anormale a conjunctivei tarsale mai ales la nivelul pleoapei superioare aparuta probabil ca o consecinta a unor inflamatii intrauterine a conjunctivei.Dermolipomul este o formatiune formata din tesut conjunctiv dens. aderenta la planurile profunde situata la nivelul limbului. Epitarsul sau sortul conjunctival este o afectiune uni. alb-rozie din care pleaca mai multe fire de par. glandular. Poate prezenta anexe sebacee si piloase. poate creste destul de mult la pubertate acoperind o parte din cornee. Semnul major este edemul dur al conjunctivei bulbare. Limfedemul conjunctival congenital este o conditie foarte rara ce apare datorita malformatiilor vaselor limfatice (staza limfatica) .congenitale.

mobile. 60 % dintre ele. 5 si 25 dioptrii. Se deosebesc trei tipuri clinice: a copilului. Anomaliile congenitale ale nervului optic Colobomul papilar tipic este o anomalie cu transmitere autosomal dominanta care poate aparea izolat sau in cadrul colobomului corioretinian constand in lipsa unei portiuni variabile ca intindere din papila optica si retina cu respectarea vaselor retiniene. Profunzimea depresiunilor variaza intre 0. Disversiile papilare definesc starea in care axa deschiderii papilei si axa vaselor centrale sunt orientate intr-o orice alta directie decat temporala (care este cea normala). Efectuarea unei tomodensiometrii este necesara pentru diferentierea leziunii de o tumoare (a retinei sau a papilei optice). inferioare si nazale. Rasunetul clinic consta in scaderea acuitatii vizuale sub 1/50 la aproape toti pacientii. Sindromul morning glory este o anomalie rara care asociaza un deficit al peretelui scleral. Cistinoza este o tulburare metabolica ereditara constand in imposibilitate metabolizarii cistinei fapt care duce la depozitarea acesteia intracelulara sub forma de cristale. Obiectiv discul apare de dimensiuni marite adesea ovalizat vertical. dure. de eventuale leziuni asociate ale globului ocular sau posibile complicatii. Culoarea leziunilor variaza: gri pentru cca. Colobomul papilar atipic este foarte rar constand in prezenta unei excavatii la nivelul jumatatii inferioare a papilei. Tabloul clinic depinde de marimea colobomului si eventuala asociere a altor anomalii oculare dar in principal este dominat de ingustari sectoriale ale campului vizual corespunzator colobomului. In timp poate aparea o decolare seroasa cu dezvoltarea unei maculopatii. Sunt formate din osteocite sau condrocite si cresc foarte putin de-a lungul vietii. In evolutie poate duce la dezlipire de retina care este principala complicatie ce poate surveni. Astfel se deosebesc disversii: inferioare. Intereseaza diferite tesuturi si organe printre care si conjunctiva si corneea. .prezenta de la nastere a unor formatiuni nodulare. in general unilaterale (95%) constand din lipsa de substanta la nivelul suprafetei capului nervului optic. inferioare si temporale. care prezinta o excavatie profunda sub forma de palnie. superioare. Tratamentul vizeaza reducerea aportului (dieta) si facilitarea eliminarii prin administrarea de cisteamina. Functia vizuala poate fi alterata de marimea colobomului.sau bilateral. situate indeosebi in cadranul superolateral al sclerei. o papila largita. prezenta unui stafilom scleral peripapilar si a unui burelet proeminent pigmentat ce inconjoara papila. Fosetele colobomatoase sunt mici excavatii. alb-galbui 30 % si negru 10 %. a adolescentului si a adultului. Poate fi uni.

Aspectul tipic care pune diagnosticul este acela de rozeta sau flacara alb stralucitoare. . a nervului optic si a unei portiuni de retina avand drept consecinta clinica existenta enei cecitati congenitale necurabile. de dimensiuni variabile. scotom tip Bjerrum si deficite in cadranul temporal superior. atrofiei corioretiniene in sector si situs inversus al vaselor retiniene definesc sindromul disversiei papilare. Intereseaza preponderent nou-nascutii prematur care prezinta cecitate in ciuda aspectului normal al ochilor.persistenta fibrelor de mielina peripapilare (avand o frecventa de 0. transparent care acopera in totalitate sau partial discul optic. Conusul congenital defineste o suprafata regulata. Consecintele clinice ale acestui fapt sunt aparitia strabismului si a nistagmusului precum si scaderea acuitatii vizuale pana la perceptie luminoasa in unele cazuri. Acestea din urma mai sunt cunoscute si sub denumirea de inversie papilara sau situs inversus. care intereseaza fie o zona restransa in jurul conusului fie intreaga portiune inferioara a retinei ajungand pana la ora serrata. Acuitatea vizuala ramane scazuta sub 5/10 chiar si dupa corectie la aproximativ 67% din disversii. Asocierea hipoplaziei papilare cu alte anomalii craniofaciale este frecventa. Hipoplazia papilara desemneaza o diminuare congenitala uni. localizata in axa disversiei asociate al carei planseu este mai profund decat planul retinei invecinate. Membrana epipapilara apare sub forma unui voal conjunctiv. Asocierea conusului. Papila este alcatuita preponderent din tesut glial stratul de fibre optice fiind redus. fin.nazale. Atrofia corioretiniana in sector se prezinta sub forma unei regiuni depigmentate. Megalopapila este o papila optica mai mare decat cea considerata statistic normala.sindromul Beauvieux sau pseudoatrofia cenusie a papilei este o afectiune rara constand in intarzierea mielinizarii nervului optic care in mod normal se incheie cel tarziu imediat dupa nastere. Alte consecinte ale leziunii sunt aparitia scotomului central. Tulburarile de mielinizare ale nervului optic se manifesta sub doua forme clinice: . Functia vizuala este normala. marirea petei oarbe. Semnul caracteristic este aspectul cenusiu metalic al papilei.sau bilaterala a dimensiunilor papilei si nervului optic. 3-1%) . In regiunea afectata de atrofie se obiectiveaza o miopie. Aplazia papilara este o afectiune rarisima si grava care presupune absenta papilei. semilunara. In alte cazuri acuitatea vizuala poate fi normala. matasoasa pornind de la papila si continuandu-se cu prelungiri care urmeaza adeseori traiectul vaselor sanguine retiniene. .

Simptomatologia difera in functie de gravitatea arsurii si consta in lacrimare. incepe chiar la locul accidentului si consta in spalarea cu apa din abundenta a ochiului. ) si vapori sau gaze fierbinti. acid ascorbic). Toate acestea provoaca coagularea proteinelor. smoala. a. Arsurile fizice sunt produse de agenti termici si radiatii (ultraviolete si ionizante). Arsurile produse de radiatiile ultraviolete (lampi solare. mase plastice etc. aparate de sudura. Bazele tari saponifica lipidele peretelui celular provocand moartea celulelor epiteliale dupa care patrund adanc in stroma provocand distructia keratocitelor. a. entropion. combaterea reactiei irido-ciliare. electric. fluorhidric s.tratamentul de urgenta. azotic. aflate in diferite stari de agregare. camera umeda si unguente cu antibiotice) si stimularea reepitelizarii.Arsurile corneei Sunt leziuni corneene necrotico-inflamatorii produse de contactul cu un agent chimic (acizi sau baze tari). pleoapele-malpozitii palpebrale. ) si acizi tari (acid sulfuric.a doua etapa are ca obiectiv stimularea reepitelizarii (coliruri cicatrizante. etc. opacifierea corneei. ) si estetice. limitarea reactiei inflamatorii si a necrozei stromale (inhibitori de colagenaza ca L-cisteina sau EDTA sodic) si combaterea durerii. Arsurile chimice sunt cauzate de baze (hidroxid de sodiu. Arsurile termice sunt produse de contactul cu materiale topite (metal. . a substantei fundamentale si edematierea fibrelor de colagen. Agentul cauzator produce in prima etapa necroza tisulara care este urmata de edem si inflamatie. Tabloul clinic este asemanator cu cel din arsurile chimice cu deosebirea ca sunt intotdeauna insotite de afectari palpebrale. ). Acizii actioneaza asupra proteinelor provocand denaturarea. pansament) si a sintezei de colagen (citrat de sodiu. in arsurile medii se observa opacifierea corneei si ischemia conjunctivelor atinse (conjunctiva palida) . . evitarea suprainfectiilor (pansamente sterile. arcuri . clorhidric. Acestea pot interesa: conjunctivele prin formarea de aderente intre conjunctiva tarsala si cea bulbara (simblefaron) si ocluzia punctelor lacrimale. corneea prin apritia leucomului corneean bine vascularizat si perforatie. etc. coagularea si precipitarea acestora formand astfel o bariera protectoare ce limiteaza oarecum patrunderea toxicului. anilina.cel mai important pentru vindecarea ad integrum-consta in indepartarea toxicului. blefarospasm insotite in zilele urmatoare de o scadere progresiva a acuitatii vizuale. acetic. Tratamentul vizeaza limitarea reactiei inflamatorii (corticosteroizi administrati local). Modificarile obiective variaza in functie de gravitatea arsurii: in arsurile usoare apar mici eroziuni epiteliale. Se continua apoi in spital cu spalarea cu ser fiziologic inclusiv a fundurilor de sac conjunctivale si extractia daca este cazul a returilor solide ale substantei chimice. durere vie. Tratamentul se face in trei etape: . var. amoniac. termic sau actinic (radiatii). s. In cazul arsurilor grave vindecarea este greoaie si incompleta existand riscul aparitiei a numeroase complicatii. arsurile severe produc o dezepitelizare si opacifiere completa a corneei si ischemie conjunctivo-sclerala.tratamentul tardiv urmareste rezolvarea sechelelor functionale (simblefaron.

blepharon = pleoapa si " -ita" = inflamatie) . se deosebesc mai multe tipuri de blefarita – blefarita angulara. durere. Functie de localizare. de asemenea. apare mai ales in randul persoanelor care prezinta matreata sau diferite forme de eczema. localizate in zonele anatomice bogate in glande . tratamentul fiind acelasi. Cea mai crescuta incidenta a acestei infectii se inregistraza in randul indivizilor care asociaza anumite afectiuni determinate de un mecanism alergic (atopii) . Blefarita Introducere Blefarita reprezinta o infectie acuta sau cronica a marginii pleoapelor (gr. keratite. blefarita ciliara sau blefarita marginala. Aparitia blefaritei este favorizata de hipersecretia glandelor Meibomius. dar si de stagnarea la acest nivel al produsilor de excretie. Infectia se localizeaza la nivelul marginii libere palpebrale. senzatie de corp strain. pot fi diferentiate urmatoarele tipuri de blefarita – blefarita non-ulcerativa (seboreica). bine delimitate. situate in grosimea tarsului palpebral. dar care nu este insotita de leziuni veziculare cutanate. necroza aseptica. contribuind astfel la lubrefierea corneei. deoarece aici exista foliculii ciliari. eclipse solare) se manifesta la cateva ore de la expunere prin fotofobie. care imbraca toate caracteristicile unei eczeme (eczema este caracterizata prin aparitia de leziuni eritemato-veziculare pruriginoase. dermatita seboreica este caracterizata prin prezenta unor leziuni maculoeritematoase. Blefarita este o infectie recidivanta. Radiatiile ionizante provoaca atingeri corneene variabile: hipoestezie. in numar de 25-30. in aceasta regiunea exista si orificiul de deschidere al glandelor excretoare Meibomius – glande excretoare tarsale de mici dimensiuni. Tratamentul se face prin administrarea de cicloplegice cu actiune rapida pentru combaterea spasmului ciliar. blefarita se manifesta mai ales in randul indivizilor care prezinta dermatita seboreica a tegumentului facial. coliruri cu antibiotice si analgezice pentru combaterea durerii. Profilaxia se poate face foarte usor prin folosirea ochelarilor de protectie. Dermatita seboreica mai este cunoscuta si sub denumirea de eczema seboreica – afectiune cutanata. blefarita scuamoasaseboreica sau blefarita ulceroasa. si care elaboreaza o secretie grasoasa ce se amesteca cu lacrimile. In schimb. functie de aspectele anatomopatologice. care se asociaza in mod frecvent cu conjunctivita.carbonice. blefarita scuamoasa. imprecis delimitate). de asemenea. dar si glandele anexe acestor foliculi.

afectand in egala masura femeile si barbatii. manifestata prin roseata conjunctivala. pelicula lichidiana corneeana va deveni instabila. sunt favorizate de stagnarea secretiilor glandelor meibomiene. a edemului local. tegumentul trunchiului si tegumentul membrelor inferioare) . keratita este o inflamatie a corneei. si a microabceselor marginilor libere palpebrale. acneea rozacee. tulburarile hormonale care apar in perioada pubertatii. Glandele Zeiss sunt formatiuni sebacee anexe cililor palpebrali – iar orjeletul reprezinta o stafilococie a foliculului ciliar. Datorita perturbarii functionalitatii glandelor excretorii (glandele Meibomius si glandele Zeiss). dar si la persoanele cu par blond sau roscat. praful. care pot contribui la aparitia blefaritelor. formele grave de blefarita vor conduce la aparitia unor complicatii locale variate – keratita punctata supericiala sau keratita flictenulara.sebacee (pilea de la nivelul capului. starile de imunodepresie (infectiile HIV / SIDA). urmatorii doi germeni aerobi – Staphylococus epidermidis si Staphylococus aureus. clipit anormal si fotofobie. radiatiile solare. in keratite. lacrimare in exces. durere acuta. tegumentul facial. patogenii parazitari. joaca un rol important in declasarea infectiei palpebrale. nu se cunoaste inca daca factorii genetici au un rol determinant in manifestarea acestor infectii. fumul. uneori. Asa cum deja am amintit. Blefarita apare mai ales la persoanele care prezinta un ten deschis la culoare. leziunile maculo-eritematoase pot fi acoperite de scuame. ca urmare a formarii unui strat lipidic anormal. infectiile faciale de vecinatate – toate acestea. O blefarita se poate croniciza. Blefarita este o boala cu etiologie complexa si incomplet elucidata pana in momentul de fata. Manifestarea semnelor de iritatie locala palpebrala. epiteliul corneei este alterat. a congestiei pleoapelor. Frecvent. reprezinta factori care favorizeaza aparitia si evolutia blefaritelor. au fost izolati si incriminati in etiologia blefaritelor. dar si menopauza. Dermatita seboreica mai este cunoscuta si sub denumirea de Boala Unna. daca individul respectiv prezinta un viciu de refractie ce nu a fost corectat – aceasta deoarece. lacalizata la nivelul glandelor Zeiss. iar acest lucru poate fi evidentiat in urma instilatiilor oculare cu fluoresceina. congestia locala se prelungeste. Blefarita apare mai ales la persoanele de varsta adulta. De asemenea. Dintre factorii de ordin general. intretinand astfel focarul inflamator. dar si colirurile sau cosmeticele utilizate de catre o anumita persoana. Tocmai datorita perturbarii secretiilor sebacee de la nivel palpebral. putem enumera – tulburarile digestive cronice (constipatia). tulburarile endocrine. frigul. Candidoza. reprezinta factori care favorizeaza aparitia blefaritelor. dar si de elaborarea unor toxine iritative de catre speciile de stafilococ enumerate mai sus. incidenta blefaritelor este mult mai crescuta in randul persoanelor care prezinta un teren atopic (alergii diverse) – contactul cu alergenul respectiv. umiditatea excesiva. .

Blefarita ulcerativa este o forma de boala ce se manifesta mai rar in populatia generala. cu aspect spumos si coloratie galbuie. de culoare galbena. Dupa extragerea cililor. fenomenele iritative locale) . Mai exista o alta clasificare clinica. marginea libera a pleoapelor va prezenta o serie de leziuni ulcerative care se vindeca cu dificultate. Nu doar ca. si de cele mai multe ori. deoarece in foarte multe cazuri este dificil de diferentiat de alte patologii oculare. pe langa secretia sebacee excesiva. daca scuamele sunt indepartate mecanic. in doua categorii: blefarita seboreica (in care secretia excesiva a glandelor sebacee joaca un rol principal in aparitia fenomenelor iritative) . de data aceasta. In absenta acestor scuame. se caracterizeaza prin aparitia unor mici abcese. si in care pupila isi pastreaza topografia normala. simptomatologia se exacerbeaza in urma eforturilor oculare sustinute. leziunile ulcerative se vindeca greu. sau ca urmare a oboselii excesive (lipsa de somn) . situatie ce favorizeaza grefarea unor infectii bacteriene ciliare sau glandulare. terapia este de lunga durata. Trichiaza se poate manifesta si ca o sechela a trahomului. in foarte multe situatii conjunctiva este si ea congestionata. Colectia purulenta (abcesul) poate fi drenata atunci cand cilul este extras. Semne si simptome In continuare vom aborda aspectele clinice ale urmatoarelor tipuri de blefarita: blefarita eritematoasa. localizate la radacina cililor – abcesele sunt produse de infectia cu stafilococ auriu. si blefarita stafilococica (la care. mai mult decat atat.Blefarita este o boala suparatoare. Blefarita scuamoasa se manifesta de asemenea. de asemenea. marginea libera a pleoapelor va fi acoperita de o serie de scuame uscate. conjunctiva bulbara si corneea sunt in permanenta iritate de . Trichiaza este deosebit de suparatoare deoarece. Pacientul prezinta o intensa senzatie de mancarime palpebrala si o suparatoare senzatie de usturime. efectele benefice ale medicatie nu apar imediat. care imparte infectiile marginilor libere ale pleoapelor. blefarita scuamoasa si blefarita ulcerativa. Blefarita eritematoasa se manifesta prin congestia pleoapelor si tumefierea marginilor libere palpebrale. marginea libera palpebrala poate fi acoperita de o secretie groasa. dar apar cicatrizari retractile ce vor modifica pozitia cililor restanti – trichiaza = situatie anormala in care genele (cilii) sunt deviate (orientate) catre cornee. prin aparitia edemului si al eritemului palpebral. tegumentul subiacent ramane iritat si congestionat. infectia se poate extinde cu usurinta de la un cil la cilul invecinat. se supraadauga si elaborare unor toxine ce vor amplifica si mai mult. Particulele de fum. umezeala excesiva si anumiti vapori toxici vor contribui la acutizarea simptomatologiei. infectia recidiveaza.

detritusuri celulare. Orjeletul este o inflamatie localizata purulenta. alopecie ciliara (caderea genelor). genele astfel distruse si pierdute. Shalazionul reprezinta o inflamatie cronica a glandelor sebacee Meibomius. ulceratii) care nu se vindeca in urma unui tratament corect aplicat si condus. deoarece pot fi usor confundate cu anumite leziuni benigne (urcior) . si senzatia de usturime. progresiva sau brusca. sau sub denumirea stiintifica de hordeolum. Lacrimarea excesiva. apare astfel alopecia cililor. fotofobia. precum si absenta unui numar considerabil de gene (alopecie ciliara) . Leziunile marginilor libere palpebrale (inflamatie. aparitia microabceselor va conduce la distrugerea foliculilor ciliari.catre cilii anormali pozitionati. pacientul prezinta risc crescut pentru aparitia orjeletelor si a shalazioanelor. tumefiere. . localizata sau difuza. localizate la nivelul marginilor pleoapelor. pot ridica suspiciunea unui diagnostic de carcinom. Functie de afectarea glandulara. in plus. de etiologie stafilococica. cu aspect. ce apare in urma obstructiei canalelor excretorii glandulare. iar pacientul trebuie bine informat . care pot fi confundate cu leziunile aparute in blefarita (o reactie inflamatorie persistenta a marginii libere palpebrale. Pentru stabilirea diagnosticului de blefarita se recomanda realizarea unui examen de specialitate – examen oftalmoscopic. Daca blefarita se cronicizeaza. precum si ingrosarea pleoapei. determina pacientul sa se prezinte la medicul oftalmolog. si hordeolum intern – inflamatie acuta purulenta a glandelor Meibomius. keratita punctata superficiala sau keratita foliculara (keratite = infectii ale corneei). aspectul estetic nu este tocmai unul agreabil. carcinoamele pot fi confundate cu shalazionul. congenitala sau dobandita (in urma unor infectii). De asemenea. in bob de orez’’. Pentru realizarea diagnosticului diferential al blefaritei vor fi luate in considerare posibile formatiuni tumorale –carcinoame. cunoscuta si sub denumirea de madaroza – alopecie = caderea firelor de par (genelor). infectii ale ductelor lacrimale sau chiar carcinoame (tumori maligne epiteliale) – aceste carcinoame sunt deosebit de periculoase. urcior’’. senzatia de corp strain. si care se manifesta sub forma unor mici formatiuni tumorale chistice. nu se vor mai regenera. Tratament Blefarita are un caracter trenant si recidivant. pot fi semnele unui carcinom cu celule scuamoase) . Alte posibile complicatii generate de catre blefarite – conjunctivita cronica. Mai este cunoscut sub denumirea populara de. aspect grasos al marginilor pleoapelor. exista o forma de hordeolum extern – inflamatie a glandelor Zeiss. . semnele locale sunt sugestive – marginile palpebrale libere ce prezinta leziuni ulcerative. conjunctivita foliculara. datorata infectiei glandelor sebacee palpebrale. In blefarita ulcerativa.

dar si o parte din patogenii infectiosi. De asemenea. Colirurile si unguentele cu antibiotice (gentamicina. alaturi de eritromicina. zilnica. dupa extragerea cililor si evacuarea abceselor foliculare. asigurand pe aceasta cale eficienta tratamentului local impotriva blefaritei. . local sa fie aplicate comprese calde. se recomanda clatirea bine cu apa. tetraciclina – antibiotice care sa fie eficiente impotriva stafilococilor) pot fi utilizate in cazul blefaritei scuamoase si a blefaritei ulcerative. Deoarece blefarita este o boala multifactoriala. Spalaturile au rolul de a indeparta mecanic scuamele. si va fi tratata dermatita seboreica de la nivelul tegumentului facial sau de la nivelul tegumentului paros al extremitatii cefalice (cu ajutorul unui specialist in dermatologie) . se recomanda si spalarea zilnica a parului. pentru a stimula eliminarea retentiilor de sebum. care in prealabil a fost impregnat cu un antibiotic si cu un conticosteroid (cortizon) . care se administraza sub forma unei doze de intretinere de 1 mg / 24 de ore. Se va acorda o deosebita atentie. dar mai ales axaminari ale refractiei oculare – prin realizarea acestor investigatii. in tratamentul de lunga durata. secretiile. De asemenea. eventual ceai de musetel – timp de cel putin 15 minute. poate fi tamponata cu nitrat de argint. corectarea viciilor de refractie ale dioptrului ocular. cu evolutie indelungata si recidivanta. apoi. se va efectua o igiena foarte riguroasa a regiunii pleoapelor. mai ales seara inainte de culcare. se pot face spalaturi utilizand samponuri speciale. De asemenea. In cazul blefaritei ulcerative. pot fi utilizate cu o foarte buna eficienta sampoanele destinate copiilor mici. este posibil ca factorul favorizant al bolii sa fie depistat si ulterior contracarat. examene alergologice. reactie foarte utila pentru reducerea secretiilor unei plagi sau ale unei mucoase. care sa nu amplifice fenomenele iritative locale deja existente. In formele grave de boala. examene coproparazitologice. Alaturi de spalarea zilnica a regiunii palpebrale. Tratamentul general urmareste indepartarea tuturor factorilor care concura la aparitia blefaritelor – de exemplu. se recomanda masarea digitala. in concentratie de 1%. poate fi instituit un tratament de lunga durata cu eritromicina. pot fi administrate antibiotice pe cale sistemica – penicilina sau eritromicina. a pleoapelor. examene endocrine. oricare ar fi forma clinica de blefarita. care sa investigheze fiecare aparat si sistem in parte – examene gastroenterologice. se impune realizarea a numeroase examene clinice. Unii medici recomanda ca inainte de efectuarea spalaturilor. care nu au efect iritativ ocular. Masajul se poate efectua si cu un tampon de tifon. leziunea ulcerativa restanta. in doze nu foarte crescute. In blefarita eritematoasa se pot face instilatii cu solutii astringente – solutii care determina o reactie fibrilara la nivelul structurilor vii. imbibate cu un antiseptic.asupra acestui fapt – factotii constitutionali sunt deosebit de importanti in aparitia recidivelor infectioase. poate fi administrat si prednison. kanamicina.

Cel mai frecvent. Apare in hemiplegii. boala Parkinson. anxiolitice si injectarea o data la 4-6 saptamani de toxina botulinica care provoaca paralizia muschiului. dupa ce in prealabil s-a efectuat o anestezie locala . ele sunt suparatoare. "orbire functionala" deoarece pacientul nu poate tine ochii deschisi. Tratamentul medicamentos consta in administrarea de antagonisti ai dopaminei.Blefaroclonusul consta intr-o frecventa crescuta a clipitului cauzata cel mai adesea de o iritatie a segmentului anterior al globului ocular. dispuse superficial. Concretiunile calcare conjunctivale Concretiunile calcare conjunctivale sunt de forma unor granulatii mici. tonica a muschiului orbicular care poate dura pana la cateva minute. Tratamentul este indicat in formele severe si poate fi medicamentos sau chirurgical. Tratamentul chirurgical consta in sectinarea partiala a filetelot muschiului orbicular.Blefarospasmul este o contractie.Blefarospasmul . isterie. Cazurile severe provoaca asa numita. deoarece pacientul acuza in permanenta "senzatia de corp strain". involuntara. antidepresive. "blefarospasmul reflex” care apare prin excitarea terminatiilor trigemenului produsa de diferite afectiuni inflamatorii oculare. Diagnosticul diferential se face cu. In etiologie sunt implicate afectiuni ale nucleilor bazali. aceste concretiuni pot fi "dizolvate" daca se fac instilatii oculare cu citrat de sodiu sau tartrat de amoniu. de asemenea. aceste granulatii se dispun la nivelul conjunctivei tarsale sau la nivelul fundurilor de sac conjunctivale. . ele pot fi inlaturate prin manevre chirurgicale. hemiplegii. statusurile postencefalitice. albicioase. care cel mai adesea produc dezepitelizarea corneei.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->