Afectiuni congenitale ale cristalinului

Pot fi anomalii de forma si pozitie sau anomalii de transparenta (cataracta congenitala). Anomaliile de forma si pozitie sunt: afachia, lenticonul anterior sau posterior, ombilicatia, colobomul cristalinian, microsferofachia si ectopia cristaliniana. Afachia reprezinta absenta congenitala a cristalinului datorata lipsei formarii placodului cristalinian. Clinic pacientul este un hipermetrop si nu poate face acomodatie. Corectia afachiei cuprinde mai multe etape: - implantarea unui cristalin artificial in camera posterioara sau mai rar in cea anterioara este metoda curativa. Puterea refractiva este calculata astfel incat sa fie cat mai aproape de emetropie sau miopie mica. Contraindicatiile sunt temporare si tin de existenta vreunei inflamatii locale (uveite severe, vitroretinopatie proliferativa). - folosirea lentilelor de contact au dezavantajul costului ridicat, ingrijirii greoaie si al infectiilor care pot aparea. Microsferofachia consta in existenta bilaterala a unui cristalin mai mic si de forma sferica. Este frecvent asociata unor afectiuni sau sindroame familiale (Weill-Marchesani, Marfan) avand tendinta de luxatie in adolescenta. Lenticonul este o deformare conica sau sferica a fetei anterioare sau posterioare a cristalinului in regiunea axiala. Aceasta protruzie determina astigmatism cristalinian influentind dezvoltarea acuitatii vizuale. Corectia se face chirurgical. Colobomul cristalinului este o anomalie a dezvoltarii fibrelor zonulare care se manifesta sub forma lipsei unei portiuni din cristalin. Poate fi asociat cu un colobom uveal inferior. Ombilicatia apare ca o depresiune localizata si opaca a fetei posterioare a cristalinului. Ectopia cristalinului consta in pozitia anormala a acestuia cu sau fara parasirea sacului capsular. In functie de gradul de deplasare se manifesta clinic sub doua forme subluxatie atunci cand cristalinul nu paraseste sacul capsular si luxatia cand acesta paraseste loja cristaliniana. Chiar daca la nastere este doar putin deplasat cu varsta evolueaza spre luxatie. Se manifesta clinic prin scaderea vederii, astigmatism, diplopie si iridodonezis partial. Ectopiile cristaliniene apar adesea insotite de alte sindroame congenitale cum ar fi: homocistinuria, sindromul Marfan si Weill-Marchesani. Sindromul Marfan pe langa afectare oculara mai cuprinde grave malformatii cardiovasculare, renale, pulmonare, arachnodactilie, dolicocefalie. Sindromul Marchesani cuprinde brahicefalie, sistem muscular excesiv dezvoltat, talie mica, redoarea articulatiilor. Gonioscopia si ecografia sunt necesare pentru punerea diagnosticului. Daca deplasarea cristalinului este mare si tulburarile vizuale importante se impune interventia chirurgicala. Modifcari ale transparentei –opacifieri ale acestuia constituie cataracta congenitala

Afectiuni congenitale ale uveei
Uveea-tunica medie a globului ocular- este formata din trei portiuni distincte: iris si corp ciliar anterior si coroida posterior. Anomalii congenitale pot apare in embriogeneza oricarei portiuni, cele ale corpului ciliar fiind insa si mai rare. Anomaliile congenitale ale irisului sunt: aniridia, pseudopolicoria, corectopia, chisturile congenitale, colobomul irian, heterocromia iriana, anizocoria, albinismul, persistenta membranei pupilare. Aniridia se manifesta prin absenta irisului sau prin reducerea acestuia la un rudiment stromal inelar periferic de aproximativ 1 mm situat in spatele limbului sclero- corneean. Subiectiv se insoteste de fotofobie si scaderea acuitatii vizuale. Poate asocia alte anomalii oculare dar si somatice printe care , de aceea se impun investigatii paraclinice pentru detectia precoce a acesteia. Tratamentul este mai mult paleativ si vizeaza indepartarea fotofobiei prin folosirea de ochelari fumurii si lentile de contact cu iris colorat. Colobomul irian consta intr-o lipsa de substanta ce intereseaza suprafata iriana (cel mai frecvent sectorul inferior) in diferite grade (intre 1/6 si 1/3 din suprafata iriana), uni- sau bilaterala. Pupila capata un aspect caracteristic de, , gaura de cheie”. Leziunea apare rareori izolata. Fotofobia simptomul dominat se combate cu ochelari fumurii iar aspectul inestetic cu lentile de contact cu iris colorat. Procedeul chirurgical de reconstructie a irisului numit iridopexie poate constitui in unele cazuri optiunea terapeutica. Corectopia afectiune ereditara ce se defineste printr-o pozitie anormala (ectopica) a corneei in periferia irisului. Pseudopolicoria consta in aspectul perforat al irisului in mai multe puncte care da senzatia existentei mai multor pupile. Dar aceste gauri nu sunt pupile propriu-zise deoarece nu au sfincter si motilitate reflexa proprie. Sunt produse in urma vindecarii sechelare a unor procese inflamatorii intrauterine. Heterocromia iriana consta intr-o pigmentare inegala a irisului in doua sectoare diferite ale aceluiasi ochi (forma unilaterala) sau coloratie diferita a irisului celor doi ochi (forma bilaterala). Exista trei forme clinice: forma simpla nu are semnificatie patologica, forma consecutiva leziunilor simpaticului cervical si heterocromia complicata Fuchs care asociaza ciclita si cataracta. Anizocoria este o anomalie rara ereditara caracterizata prin inegalitatea diametrelor celor doua pupile. Reflexele pupilare sunt normale spre deosebire de anizocoriile dobandite (traumatice, uveitice, tabetice, glaucomatoase) in care aceste reflexe sunt absente sau alterate. Chisturile congenitale sunt foarte rare, apar sub forma unor proeminente (, , ciucuri”) maronii, vizibile biomicroscopic, care proemina in campul pupilar. Albinismul este o afectiune ereditara caracterizata prin absenta melaninei in melanocite. Clinic se manifesta prin depigmentarea parului, tegumentelor si structurilor oculare. Exista doua forme clinice principale: - albinismul oculo-cutanat se caracterizeaza prin culoare blonda a parului, tegumente palide, decolorare a irisului si a fundului de ochi ceea ce permite vizualizarea vaselor coroidiene. Simptomatologia include scaderea acuitatii vizuale (adesea sub 1/10),

fotofobie iar in formele grave alterari ale simtului cromatic, nistagmus, torticolis si ingustari ale campului vizual. - albinismul ocular izolat afecteaza in diferite grade doar structurile oculare si se manifesta prin fotofobie si scaderea acuitatii vizuale. Tratamentul vizeaza corectarea viciilor de refractie, reducerea fotofobiei cu ajutorul ochelarilor fumurii si lentile de contact estetice. Afectiunile congenitale ale corpului ciliar sunt mult mai rare si constau in inlocuirea unei portiuni cu tesut conjunctiv vascularizat (colobom) sau metaplazii ale epiteliului ciliar cu pigmentarea acestuia. Afectiunile congenitale ale coroidei sunt colobomul coroidei, coroideremia si angiomul coroidei. Colobomul coroidei poate sa apara sub doua forme: colobom tipic dispus inferior in spatiul dintre papila si marginea inferioara a coroidei si colobom atipic care ocupa regiunea maculara. Intotdeauna este insotit de colobomul retinian. Consta intr-o zona alba ce porneste din vecinatatea nervului optic pana in regiunea ciliara. Colobomul atipic (macular) se prezinta sub forma unei zone albe marginita de pigment negru. Tratamentul vizeaza corectarea deficitelor vizuale care pot apare: strabism, ambliopie, nistagmus. Coroideremia se manifesta prin absenta coroidei si a epiteliului pigmentar retinian. Fundul de ochi reprezentat de sclerotica capata o nuanta alb cenusie vizibila prin retina transparenta. Angiomul coroidei este o tumora vasculara benigna, foarte rara a corodei aparand mai mult in ochi enucleati.

Alergii oculare
Ochii tai pot deveni rosii, umezi, poti avea o senzatie de mancarime - iar ochii si pleoapele pot fi chiar inflamate. Persoanele sensibile pot avea reactii exagerate fata de anumite substante aeropurtate, cum ar fi polenul, rugina, iarba, sporii si parul de animale. De fiecare data cand aceste persoane intra in contact cu substantele alergenice, sistemul lor imunitar reactioneaza, si poate cauza roseata ochilor, senzatia de mancarime. Unele persoane limiteaza expunerea stand cat mai mult in interior cand concentratia de polen si de spori di aer este mare; alti prefera sa investeasca in filtre de aer speciale.

Anomalii lacrimal

congenitale

ale

aparatului

Aparatul lacrimal este alcatuit din glande lacrimale (principale si accesorii) si cai lacrimale. Glanda lacrimala principala este situata in unghiul superoextern al orbitei trimitand si o prelungire palpebrala (numita si glanda accesorie Rosenmuller) . Ea are o secretie seroasa paroxistica (reflexa). Glandele lacrimale accesorii sunt de trei tipuri: cu secretie seroasa (glandele Krause si WolfringCiaccio), cu secretie de mucina (glandele Henle si Manz) si - cu secretie lipidica, de tip sebaceu, acestea produc stratul superficial al filmului lacrimal (glandele Moll, Zeiss si Meibonius) . Glandele accesorii sunt situate la nivelul conjunctivei tarsale, intratarsal sau sub forma de celule libere pe suprafata conjunctivei. Glandele accesorie asigura secretia mucoasa bazala, permanenta. Caile lacrimale (canale excretorii, puncte lacrimale, sacul lacrimal si canalul lacrimonazal) au rolul de a aduce lacrimile in contact cu conjunctiva si corneea si de evacuare a acestora inspre meatul inferior al foselor nazale. Filmul lacrimal cu o grosime intre 4 si 8 µ se formeaza prin intinderea lacrimilor (din secretia bazala) pe epiteliul corneean prin actul reflex al clipitului. Filmul lacrimal are proprietati antibacteriene atat prin imunoglobulinele tip Ig A si sistemului complement continute cat si prin mecanism pur fizic de indepartare continua a bacteriilor. Indicele bacteriostatic al lacrimilor poate fi dozat. Cealalta functie majora a filmului lacrimal consta in asigurarea nutritiei corneei (tesut in mod normal avascular) si prevenirii deshidratarii acesteia. Anomaliile congenitale pot interesa atat glandele lacrimare cat si sistemul excretor avand pe plan clinic urmatoarele consecinte: - congenital cu deshidratarea si tulburari trofice ale corneei urmate de aparitia de mici eroziuni ce predispun la suprainfectii. Cauza acestui sindrom o poate constitui fie absenta glandelor lacrimale fie de anomalii neurologice (hipoplazia nucleului lacrimal, paralizii congenitale ale nercilor cranieni VI, VII, XII) . - staza lacrimilor in caile lacrimale cu suprainfectarea acestora, - epifora (expresie a sindromului ochiului lacrimos) adica scurgerea libera si permanenta a lacrimilor pe obraz in lipsa unei stimulari reflexe. Anomaliile congenitale ale glandelor lacrimale:

Glandele supranumerare sunt glande in plus fata de cele normale situate ectopic la diferite nivele ale ochiului (iris, orbita, dermoidul limbului, corp ciliar, etc. ) . Manifestarea clinica este aparitia sindromului ochiului lacrimos cu lacrimare excesiva (epifora) .

Chisturi congenitale este o anomalie cunoscuta si sub denumirea de „dacryops” constand in existenta congenitala a unor formatiuni lichidiene in unghiul superoextern al ochiului. Chisturile contin lacrimi cu o dominanta a componentei seroase sau mucinoase. Expresia clinica este aparitia exoftalmiei uneori chiar importanta. Cele de dimensiuni mai mari pot fi palpate. Ecografia este utila pentru punerea diagnosticului. Tratamentul consta in extirparea in bloc a chisturilor pentru a evita recidiva. Fistulele congenitale sunt comunicari anormale situate deasupra marginii superioare a cantusului extern sau deasupra marginii superioare a tarsului. Tratamentul consta in extirparea chirurgicala a acestora sau transplantarea lor in fundul de sac conjunctival. Alacrimia este urmarea lipsei congenitale a glandelor lacrimale ce apare in cadrul anoftalmiei sau criptoftalmiei. Anomalii congenitale ale cailor lacrimale

Imperforatia sau ocluzia punctului lacrimal are ca urmare aparitia epiforei. Tratamentul vizeaza dilatarea punctului lacrimal folosind o sonda extrem de fina sub microscop. Ocluzia canaliculului lacrimal este ceva mai frecventa decat precedenta avand uneori transmitere ereditara. poate afecta canaliculul in totalitatea sau doar portiunea externa a acestuia. Prezenta de canaliculi supranumerari este in majoritatea cazurilor asimptomatica. Daca se insoteste de prezenta unor fistule conduce la eliminarea lacrimilor pe piele ceea ce impune necesitatea extirparii fistulelor. Dacriocistografia este explorarea paraclinica de electie care poate evidentia si alte anormalitati cum ar fi existenta diverticulilor sacului sau canalului lacrimonazal si in mod cu totul exceptional absenta completa a cailor lacrimale in anomalii grave ale fetei. Imperforarea congenitala a canalului lacrimonazal duce la manifestari cum ar fi epifora, conjunctivita purulenta, dacriocistita care apar in general intre a 10-a si a 12-a zi dupa nastere pana cel tarziu in a doua luna. Canalul fie se termina in meatul inferior dar fara al perfora fie se termina sub forma unui reces intre mucoasa meatului si peretele osos. Portiunea osoasa a conductului poate fi absenta. Pentru punerea diagnosticului se folosesc teste de permeabilitate cum ar fi: - instilarea de fluoresceina sau orice alt lichid colorat in fundul de sac conjunctival trebuie sa ajunga in nas, - injectarea de ser in canaliculul inferior este urmata de refluare prin canaliculul superior in cazul unui obstacol situat in aval, - rinoscopia poate evidentia o posibila cauza nazala a imperforarii, sondajul cailor lacrimale evidentiaza obstacolul, - radiografia cu substanta de contrast de asemenea poate localiza obstacolul. Tratamentul in aproape jumatate din cazuri nu este necesar, vindecarea obtinandu-se

Persistenta vitrosului primitiv este o malformatie congenitala grava. cataracta congenitala si persistenta resturilor arterei hialoide. Nu produc tulburari optice. procedeu ce poate fi repetat de doua trei ori. Papila Bergmeister este o proeminenta papilara caracterizata de absenta excavatiei fiziologice. Chisturile vitreene sunt resturi ale sistemului hialoidian situate in vitrosul anterior sau posterior. in ultima instanta in cazurile foarte severe se poate ajunge la enucleatie. 3%). Intr-o prima etapa se administreaza antiseptice si decongestive conjunctivale. de obicei unilaterala care intereseaza portiunea anterioara a vitrosului primitiv sub forma unei placi fibrovasculare aderente la capsula posterioara cristaliniana si la corpul ciliar pe care il tractioneaza central. Anomaniile congenitale ale vitrosului Apar datorita persistentei diferitelor structuri fetale sau printr-o dezvoltare anormala a acestora. Poate asocia microftalmie. opacifierea cristalinului. se maseaza regiunea sacului lacrimal si se face irigare sub presiune cu astuparea prealabila a punctului lacrimal superior pentru a forta ruperea membranei Hasner (valvula Hasner este situata la deschiderea nazala a canalului lacrimonazal avand rolul fiziologic de a impiedica refluarea lichidului din nas contaminat deci cu bacterii in sistemul lacrimal sau patrunderea aerului) . Evolutia este nefavorabila antrenand reducerea profunzimii camerei anterioare. de forma lineara. . Punctele Mittendorf reprezinta resturi ale sistemului vascular fetal anterior situate inferonazal la polul posterior al cristalinului. Tratamentul consta in ablatia totala a malformatiei decoland-o cu mare grija de pe fata posterioara a cristalinului pentru a nu leza capsula. Diagnosticul diferential se face cu retinoblastomul. situata anterior papilei nervului optic. rareori permeabil inconjurat uneori de tesut glial care se intinde de la discul optic la cristalin. tulburari functionale pot apare in functie de numar si localizare. hemoragii vitreene si glaucom secundar. Persistenta resturilor sistemului hialoidian este aproape o regula la copiii nascuti prematur (95%) si rara la cei nascuti la termen (cca. Este constituita din resturi obliterate ale portiuni posterioare a arterei hialoide si tesut glial. Daca permeabilizarea totusi nu se obtine se face inainte de trei luni sondajul canalului. Ca ultima varianta terapeutica se practica interventia chirurgicala numita dacriocistorinostomia dar dupa ce copilul a implinit varsta de trei ani.spontan. Persistenta arterei hialoide apare sub forma unui conduct filamentos.

Vitroretinopatia exsudativa dominanta evolueaza asemanator retinopatiei prematuritatii dar in in lipsa oxigenarii postnatale in trei stadii: . In cazurile de ptoza bilaterala severa copilul tine mereu capul pe spate si pare mereu incruntat deoarece isi foloseste muschiul frontal pentru ridicarea pleoapei. cauza mecanica (tumori palpebrale. Forma congenitala reprezinta cca. . Distrofia vitreoretiniana Goldmann-Favre se manifesta prin degenerescenta pigmentara retiniana primara care declanseaza procesele degenerative vitreene (degenerescenta macrofibrilara a vitrosului insotita de lichefierea sa) si retinoschizis periferic. . Simptomatologia clinica cuprinde scaderea progresiva a acuitatii vizuale pana la 1/10.ingrosarea cicatriceala a membranelor vitreene si neoangiogeneza.decolarea posterioara a vitrosului cu formarea de bride care tractioneaza retina. Investigatii paraclinice utile sunt adaptometria si angiofluorografia. 60% din cazuri si se datoreaza unei anomalii de dezvoltare a muschiului ridicator al pleoapei superioare o parte din fibrele striate ale acestuia fiind inlocuite cu tesut fibros si gras. fenestrate. Leziunile degenerative corioretiniene care pot varia de la atrofia coriocapilarelor coroidei pana la zone degenerative intinse asociate cu intecuirea vaselor retiniene se obiectiveaza cu ajutorul examenului fundului de ochi. distofia oculofaringiana).apar fibroza vitreana si exsudatele subretiniene care produc in final dezlipirea de retina. Progresia bolii se face in directia aparitiei dezlipirii de retina. aponevrotica (in special la varstnici) sau traumatica. avasculare dispuse anteroposterior si aderente la nivelul ecuatorului. stramtorarea concentrica a campului vizual. . blefarosalazis). Degenerescenta vitreoretiniana periferica (boala Wagner) apare datorita unui defect de dezvoltare a vitrosului secundar exprimat prin prezenta unor spatii optic vide in vitros delimitate de membrane subtiri. Blefaroptozele dobandite pot fi de cauza miogena (distrofia musculara. . Blefaroptoza Blefaroptoza este o afectiune datorata disfunctiei muschiului tarsal Muller si ridicator al pleoapei superioare concretizata in coborarea marginii pleoapei superioare sub punctul aflat la jumatate distantei dintre limbul superior si marginea superioara a pupilei. vasele retiniene temporale capata un aspect tortuos. discromatopsie in axul albastrugalben. nediferentiat care in timp sufera un proces de hialinizare si scleroza. Poate fi congenitala sau dobandita.cauza neurogena (anomalii la nivelul jonctiunii neuromusculare ca de exemplu in miastenia gravis). Patogenic procesul este initiat de leziuni degenerative ale vaselor apartinand anastomozei circulatiei vitreo-retiniene la nivelul careia se acumuleaza tesut conjunctiv amorf.

Tratamentul blefaroptozei este chirurgical si consta in rezectia muschiului ridicator al pleoapei superioare sau supleerea functiei acestui muschi prin ancorarea pleoapei superioare la muschiul frontal. s. Gaurile retiniene pot fi consecinta unei atrofii. presiunea exercitata de vitros. prelungirile axonale ale acestora din urma constituind nervul optic. Este alcatuita din celule senzoriale (fotoreceptoare). distingerea formelor si culorilor. Au rolul de a receptiona stimulii luminosi. Celulele fotoreceptoare sunt de doua tipuri: celule cu bastonase care se gasesc in numar foarte mare (100 milioane) densitatea lor fiind maxima in periferia retinei si lipsesc complet in fovee sunt adaptate pentru vederea in lumina slaba (vedere scotopica) si celule cu conuri mai putin numeroase au densitatea maxima in fovee si sunt adaptate pentru vederea in lumina puternica (fotopica). Simptomatologia e produsa de tulburarile vitreene si modificari ale retinei. Dezlipirea de retina regmatogena Dezlipirea de retina regmatogena este cauzata de aparitia unei rupturi sau gauri retiniene care permit acumulare de lichid asa numitul transsudat coroidian intre cele doua foite pe care le cliveaza din aproape in aproape. a. evaluarea impactului pe care o are asupra functiei vizuale (afectarea campului vizual) si cercetarea cauzelor. La mentinerea acestei aderente contribuie mai multi factori printre care drenajul lichidian dinspre vitro spre coroida. Modificarile campului vizual . celule nervoase (bipolare. Energia luminoasa degradeaza fotopigmentii acestor celule declansand o cascada de reactii intracelulare care au ca finalitate convertirea stimulului in impuls nervos. ganglionare. Celulele fotoreceptoare fac sinapsa cu celulele bipolare care la randul lor fac sinapsa cu celulele ganglionare. Dezlipirea de retina se poate produce in urma unei rupturi sau gauri retiniene (dezlipire regmatogena). in urma acumularii de lichid in spatiul subretinian sau prin tractiune. factori metabolici. determinarea gradului ptozei prin masuratori bilaterale. Trebuie facut diagnostic diferential cu blefarochalazisul care consta intr-un exces de piele la nivel palpebral.Evaluarea clinica urmareste uni/ bilateralitaea ptozei. transportul apei din spatiul subretian spre coroida. Definitie Dezlipirea de retina consta in pierderea aderentei dintre neuroepiteliu si epiteliul pigmentar al retinei (straturile exterioare ale retinei). amacrine si orizontale) si celule de sustinere. toate acestea dispuse in 10 straturi. Dezlipirea de retina Retina reprezinta tunica interna nervoasa a peretului globului ocular. Tulburarile vitreene produc miodezopsii care se manifesta ca muste zburatoare in campul vizualsi fosfene –senzatii luminoase sub forma de scantei.

Tratamentul se adreseaza afectiunii cauzatoare. . indepartarea eventualelor membrane si bride si coagularea vaselor de neoformatie. Dezlipirea de retina prin tractiune Dezlipirea de retina prin tractiune apare prin contractia tesuturilor de neoformatie aderente la fata interna a retinei. inflamatii (sclerite. tumori maligne (hemangiom coroidian. coagulare intravasculara diseminata). Acest tesut se formeaza in vitros si este consecinta unor proliferari fibroase sau fibrovasculare si organizari conjunctive posttraumatice sau postinflamatorii. sindromul de efuzie uveala). Utile pentru stabilirea diagnosticului etiologic sunt: computer tomografia. Simptomatologia difera doar prin absenta fosfenelor. Pete de culoare gri sau microchisturi pot fi observate prin retroiluminare in stratul epitelial central. determinarea presiunii intraoculare care este scazuta si ecografia atunci cand mediile oculare sunt opace. Tratamentul este complex si include vitrectomia. La examenul obiectiv se observa retina dezlipita. Acestea urmaresc producerea unei reactii inflamatorii care sa duca la formarea unei cicatrici corioretiniene si. Distrofii corneene anterioare Distrofia Cogan cunoscuta si sub denumirea de distrofia microchistica sau distrofia in harta sau in picatura. Dezlipirea de retina exsudativa Dezlipirea de retina exsudativa e produsa de acumularea de lichid in spatiul subretinian in lipsa rupturilor neuroepiteliului si actiunii fortelor de tractiune. procedeu cunoscut sub denumirea de indentatie. Cuprinde examenul fundului de ochi (se observa rupturile si limitele dezlipirii). Tratamentul are doua obiective majore. cauze vasculare (eclampsie. melanom malign coroidian). leucemie. sudarea” astfel a celor doua foite. uveomeningite).depunerea unui material fibrilar intre membrana Bowman si membrana bazala a . Etiologia cuprinde: cauze idiopatice (boala Coats. Liniile in functie de grosime si dispunere dau aspectul de amprenta sau harta geografica. HTA maligna). Anatomopatologic s-au evidentiat urmatoarele aspecte: . rezonanta magnetica. neteda. Aceasta se poate efectua prin introducerea de gaze sau silicon in cavitatea vitreeana. afectiuni hematologice (purpura trombocitopenica. Mai tarziu apare si o scadere a acuitatii vizuale. ecografia si arteriografia fluoresceinica. Cel de-al doilea este de a repune in cantact direct cele doua foite. cu aspect bulos iar lichidul bombeaza decliv. examenul luminii pupilare. Examenul obiectiv trebuie facut la ambii ochi si are ca scop evidentierea leziunilor care predispun la instalarea dezlipirii de retina.reprezinta primul semn observat de bolnav si se manifesta ca un val negru care acopera o parte a campului vizual. Primul este sa inchida toate rupturile si gaurile prin crioterapie transsclerala sau fotocoagularea laser.

Afectiunea care evolueaza bilateral asimetric nu afecteaza in sine vederea ci determina aparitia unui edem corneean. lacrimare) datorita eroziunilor corneene superficiale recidivante care se intalnesc la 10 % din bolnavii cu aceata distrofie.ingrosarea multilaminara a membranei bazale care da aspectul de amprenta. Microscopic se observa variatii ale numarului. Distrofia Meesmann sau distofia epiteliala juvenila ereditara este o afectiune cu transmitere autosomal dominanta care apare in primii doi ani de viata manifestandu-se printr-o usoara scadere a acuitatii vizuale si fenomene iritative. . Simptomatologia cuprinde pe langa scaderea acuitatii vizuale. Modificarile observate constau in opacitati corneene centrale superficiale cu aspect de harta geografica si opacitati inelare neregulate subepitelial. senzatie de corp strain. Se recomanda administrarea de trofice corneene (sub forma de instilatii sau unguente). Tratamentul chirurgical constand in keratoplastie lamelara sau perforanta este grevat de reaparitia leziunilor la nivelul grefonului Distrofiile corneene posterioare Corneea guttata consta in prezenta unor mici excrescente localizate central la nivelul membranei Descemet si endoteliului. Microscopic s-a observat vacuolizarea celulelor epiteliale. Manifestarile clinice apar dupa varsta de 30 de ani. ingrosarea epiteliului si existenta unor prelungiri in stratul bazal al epiteliului de dinspre membrana bazala. fenomene iritative periodice (durere. Se poate decompensa dupa interventii chirurgicale. .epiteliului. celule epiteliale cu microchisturi. Celulele endoteliale produc colagen descemetic cu o structura anormala dand corneei aspectul de „ argint batut ” in lumina reflectata. Leziunile constau in mici opacitati punctiforme si vezicule epiteliale localizate in dreptul fantei palpebrale si vizibile prin retoiluminare. Aspectul de opacitati subepiteliale este dat de tesutul fibrocelular care inlocuieste membrana Bowman. folosirea lentilelor de contact si indepartarea epiteliului distrus. Keratoplastia lamelara se impune in cazurile cu scadere importanta a vederii. Distrofia inelara Reis-Bücklers este o afectiune cu transmitere autosomal dominanta care intereseaza indeosebi membrana Bowman si se manifesta in primii ani de viata ai copilului. Cicatrici epiteliale neregulate se formeaza in urma eroziunilor repetate si impreuna cu edemul stromei subjacente contribuie la aparitia tulburarilor de vedere. Tratamentul este unul de intretinere fara rezultate deosebite. marimii si formei celulelor endoteliale. fotofobie. Exista zone intregi in care membrana bazala epiteliala si membrana Bowman lipsesc.

cu transmitere autosomal dominant. Tratamentul vizeaza calmarea durerii si reducerea edemului prin instilatii cu solutie de clorura se sodiu si diferite unguente. edem stromal) . Corneea de culoare gri-albastruie capata un aspect de sticla sparta. Eczema pleoapelor Eczema pleoapelor este denumirea generala pentru o serie de afectiuni palpebrale – dermatita atopica. Se manifesta intr-un prim stadiu evolutiv prin semne de cornee guttata la care ulterior se adauga progresiv edemul stromei. mai frecvent la sexul feminin. Eczema – afectiune cutanata. iar la nivelul epiteliului apar bule care se rup. Leziunile endoteliale (primare) preced cu mai multi ani leziunile epiteliale (edemul) si cele stromale. Sensibilitatea corneeana aproape dispare. lacrimare si fotofobie fara nistagmus. Ingrosarea membranei Descemet insotita de instalarea edemului stromal duce la aparitia cutelor descemetice. caracterizata prin aparitia unor leziuni eritemo- . benzi late cu margini dintate. aparuta in primii ani de viata exprimandu-se clinic foarte variabil (grupe de vezicule izolate pe fata posterioara a corneei. In functie de modul de transmitere are doua forme: . sinechii largi iridocorneene. In ultima instanta se intervine chirurgical recurgandu-se la keratoplastie perforanta. Distrofia polimorfa posterioara este o afectiune bilaterala si asimetrica. Leziunile nu se agraveaza ci au o evolutie stationara. prezinta desmozomi si au tendinta la proliferare) Distrofia endoteliala congenitala si ereditara are caracteristic existenta edemului corneean bilateral congenital. bule epiteliale si fibroza subepiteliala. La nivelul endoteliului corneean se formeaza depozite pigmentare.Distrofia endoteliala Fuchs mai este cunoscuta si sub denumirea de distrofie endoepteliala. frecvent intalnita. Semnele majore sunt scaderea acuitatii vizuale si durerea oculara datorata ruperii bulelor de edem epitelial. Aceste forme sunt cele mai frecvente. Anomalia se pare ca s-ar datora diferentierii anormale a ectodermului crestelor neurale in luna a 5-a de gestatie sau dupa.Forma cu transmitere dominanta evolueaza lent incepand din al doilea an de viata manifestandu-se prin durere. dau reactie pozitiva pentru cheratina. Manifestarile clinice apar dupa varsta de 50 de ani. Corneea se ingroasa (grosime de 2-3 ori cea normala) datorita edemului epitelial fara bule. dermatita de contact si eczemele cu etiologie complexa.Formele cu transmitere autosomal recesiva sunt manifeste inca de la nastere si asociaza nistagmus. . Datorita edemului corneea isi dubleaza grosimea in portiunea centrala (ajunge la 1mm). Microscopic se poate observa faptul ca celulele endoteliale arata si se comporta exact ca niste celule fibroblastice (au microvili. corectopie.

se gaseste mai ales la nivelul tegumentului. si intr-o mai mica masura adultii. de asemenea. Eczema atopica mai este cunoscuta si sub denumirea de. eczema de origine interna. intervenind atat imunitatea mediata celular cat si imunitatea mediata umoral. predispozitia familiala joaca un rol foarte . dermatita atopica’’ – de obicei afectiunea se manifesta ca urmare a unei predispozitii (atopii) mostenite pe cale genetica. Boala afecteaza in mare parte copii si adolescentii. . dupa ingestia alimentelor alergizante. . acestor leziuni le corespund focare de spongioza epidermica. caldura. imprecis delimitate si care sunt insotite de mancarime (prurit) . investigatiile imunologice au evidentiat multiple deficiente ale imunitatii mediate celular. Leziunile din dermatita atopica pot fi provocate de factori diferiti – radiatia luminoasa. edematiata si este localizata in aria unde s-a realizat contactul cu substanta alergizanta. fiecare dintre aceste trei categorii reuneste cateva forme clinice de boala: eczema de contact: eczema ortoergica si eczema alergica. Tot datorita deficitelor genetice. pacientii cu dermatita atopica asociaza si alte afectiuni de etiologie alergica – alergii respiratorii (astm bronsic) si alergii alimentare manifestate prin aparitia unor reactii cutanate. de asemenea. Eczema atopica mai poarta numele de eczema constitutionala. eczema cu autointretinere. Practic. radiatiile ultraviolete. al tractului respirator si al tractului gastrointestinal) nu poate fi inactivata eficient – excesul de histamina este cauza aparitiei leziunilor tegumentare. infectiile cu stafilococ. eczema atopica si eczema cu etiologie complexa. . eczema alimentara. leziunile palpebrale apar datorita hiperreactivitatii tegumentului. din punct de vedere histologic. leziunile tegumentare sunt de tip veziculos si sunt acompaniate de mancarime. eczema dermoepidermica microbiana. si eczema asociata cu anumite maladii genetice.eczema atopica: eczema sugarului. eczema de focar infectios. regiunea afectata este eritematoasa. la contactul cu anumiti alergeni (factorul mostenit genetic. infectiile fungice sau chiar infectiile cu bacilul Koch. histamina (histamina – este un mediator foarte important al manifestarilor alergice. in majoritatea cazurilor. mecanismul eczemelor este de natura alergica. leziunile sunt dispuse mai ales la nivelul pliurilor cutanate si la nivelul fetei. Eczemele pleoapelor pot fi clasificate in trei mari categorii: eczema de contact.eczema de etiologie complexa: eczema seboreica. eczema copilului. precum si deficientele metabolice joaca un rol foarte important in manifestarea acestor leziuni) . eczema varicoasa. Pacientii cu dermatita atopica prezinta o concentratie plasmatica foarte crescuta a anticorpilor de clasa IgE. asa cum am mai precizat. eczema adolescentului si eczema adultului. In majoritatea cazurilor. infectiile cu streptococ.veziculare.

sau sub forma unor eczeme uscate. subtire si uscat. Dupa producerea infectiilor. cat si tegumentul facial. dermatitele palpebrale se pot manifesta sub forma unor eczeme umede. deoarece aceste chimioterapice au un important caracter alergizant. Eczema de contact se manifesta foarte frecvent in populatia generala. detergenti. apare impedigo-ul palpebral – cel mai frecvent prin infectia cu streptococ sau stafilococ. in forma de boala denumita eczema umeda – tegumentul pleoapelor capata o coloratie rosiatica si prezinta o serie de vizicule care se sparg si care formeaza ulterior o leziune sub forma de placard – leziunea este umeda. este afectat atat tegumentul palpebral. topice locale. Tot pe cale sistemica va fi administrata si medicatia antihistaminica. nitrat de argint. Eczema de contact sau dermatita de contact – se poate manifesta atunci cand pielea pleoapelor a fost expusa actiunii unor substante de genul: medicamente (atropina. Tratament In tratamentul eczemei umede pot fi utilizate comprese cu antiseptice. insa pe o perioada scurta de timp – pentru a evita aparitia unor efecte adverse suparatoare. aplicate local – comprese imbibate cu rivanol. apare oricand in urma contactului respectiv. neomicina). caracteristic este faptul ca leziunile vor recidiva atunci cand are loc un nou contact cu aceeasi substanta alergizanta. leziunile apar in regiunile expuse contactului cu substantele alergizante. coloranti sintetici. Eczema de contact de tip iritativ (ortoergica) apare atunci cand substanta alergizanta se afla in cantitate mare (surplus de concentratie. Daca boala se manifesta sub forma unei eczeme uscate. se recomanda corticoterapia administrata pe cale sistemica – prednison in doze medii. Eczema de contact prezinta doua forme clinice de boala: o forma iritativa si una alergica. in timp ce eczema de contact de tip alergic. continutul leziunilor veziculare devine purulent iar placardele vor capata o coloratie galbuie. In formele grave de boala. Din punct de vedere clinic. pot fi utilizate si unguente ce contin corticosteroizi. de asemenea. . tegumetul pleoapelor este intens congestionat.important in aparitia acestei afectiuni. cosmetice din comert. rugoasa si zemuieste. daca leziunile se suprainfecteaza. indiferent de cantitatea sau concentratia substantei alergizante. etc. surplus cantitativ sau exces de caldura) . in cazul eczemelor de contact acute. pielea de la acest nivel se descuameaza usor si va fi acoperita de o patura fina de scuame furfuracee. pilocarpina. De asemenea. ceai de musetel sau ser fiziologic. pot fi administrate chimioterapice pe cale sistemica sau local – nu se recomanda utilizarea locala a penicilinelor.

dar poate cauza leziuni si la nivel ocular (poate afecta inclusiv anexele globului ocular) . edem si induratie tegumentara bine delimitata.Erizipelul pleoapei Erizipelul reprezinta o inflamatie (dermatita acuta infectioasa – popular mai este denumita si branca) ce afecteaza pielea si tesutul celular subcutant. penicilina G se administraza pe o perioada de cel putin 10 zile – astfel. ulterior. a cate 250. aspectul general al leziunilor este cel de placard. leziunile astfel rezultate se vor localiza mai ales la nivelul fetei si extremitatilor. de aici. unde placardul va fi inconjurat de o zona usor proeminenta. recurenta. 000 UI. infectia primordiala acuta este subclinica. vor produce ulceratii superficiale. penicilina G poate fi inlocuita cu penicilina potasica V – administrata in patru doze zilnice. este preintampinata extinderea sistemica a infectiei. bolnavul prezinta febra si frison. in patru administrari zilnice. atunci tratamentul se poate face cu eritromicina – 500 mg. doza poate fi scazuta pana la 250 mg. Formele grave de infectie vor fi insotite de aparitia unor vezicule. Daca pacientul este alergic la penicilina. care dupa ce se vor sparge. se poate raspandi catre teritoriile cutante unde exista leziuni sangerande chiar si de mici dimensiuni (zgarieturi. Boala netratata corespunzator poate genera o serie de complicatii. si mult mai rar de infectiile cu streptococ de grup C. daca infectia se cronicizeaza. generata de catre virusul herpes simplex – de obicei acest patogen provoaca leziuni la nivelul pielii si mucoaselor (labiala si genitala). 000. . inclusiv la nivel palpebral. dacrioadenita. sau poate prezenta manifestari subclinice – virusul herpes simplex face parte din familia Herpesviridae. Hepesul palpebral Herpesul palpebral este o infectie virala acuta. de patru ori in 24 de ore. escoriatii. dupa diminuarea simptomatologie. la nivel tegumentar. leziunile din erizipel vor evolua si se vor extinde pe cale limfatica. in regiunea oculara. abces orbitar sau tromboflebita a sinusului cavernos. Tratament Medicamentul de electie pentru tratamentul erizipelului este penicilina G. leziunilor locale prezinta urmatoarele caracteristici – roseata. Infectia primordiala cu virusul herpetic ramane de obicei asimptomatica. Topic. leziunile se vor dispune cu predilectie in unghiul intern al pleoapelor. mai mult sau mai putin severe – necroza pleoapelor. Initial streptococul se localizeara la nivelul nazofaringelui. la nivel palpebral pot fi aplicate comprese imbibate cu antiseptice – rivanol sau solutii iodate. Starea generala a pacientului cu erizipel este alterata. Penicilina se administraza in perfuzii intravenoase in doza initiala de 6. 000 UI. erizipelul este produs de infectiile cu streptococ de grup A (streptococul hemolitic). pacientul va prezenta edem lingos si elefantiaza a pleoapelor. etc) .

pot fi aplicate o serie de pudre cu rol antiseptic. pacientul acuza o intensa senzatie de arsura si prurit (mancarime) . Valori ale tensiunii intraoculare intre 0-5 mm Hg. hipotonia oculara se produce in oricare din situatiile urmatoare: diminuarea secretiei ciliare sau resorbtia exagerata a umorii apoase. pot fi utilizate unguente cu antibiotice. presiunea extrinseca asupra peretilor si integritatea peretilor. generand o ulceratie care va fi acoperita de o crusta. Modificari asupra oricaruia dintre acesti factori pot duce la cresterea sau scaderea tensiunii intraoculare. exista doua tipuri de virusuri herpetice. In primul rand orice leziune penetranta la nivelul peretilor este urmata de scaderea tensiunii oculare. vitros si sangele circulant. veziculele se pot sparge cu usurinta. iar pentru a preveni aparitia unor suprainfectii bacteriene. precum si pierderea de vitros (de cauza traumatica sau iatrogena) . Presiunea intrinseca este asigurata de umoarea apoasa. Hipotoniile musculare produc si ele o diminuare a tensiunii oculare. Tensiunea oculara este mentinuta la valori normale in urma unui echilibru intre urmatorii trei factori: presiunea intrinseca a continutului asupra peretilor. Patogenie. simptomatologia este destul de suparatoare pentru pacient. modificarea presiunii sanguine in arterele ciliare si artera oftalmica. Pe cale generala. pot fi administrate medicamente din gama antiviralelor – aciclovir – sub forma de comprimate sau perfuzii intravenoase. care dupa maxim o saptamana se exfoliaza. tot local. Continutul veziculelor nu este purulent. mentinute perioade lungi de timp produc grave disfunctii constituind oftalmomalacia sau hipotonia complicata. datorita prezentei constante a virusului in organism. aplicate local – aceste unguente ajuta la scurtarea perioadei de evolutie a bolii.urmatoarele infectii sunt latente. la nivel palpebral. . diseminate pe un ford eritematos. Asadar. Hipotonia oculara Presiunea exercitata de lichidele intraoculare asupra peretilor globului ocular se defineste prin termenul de oftalmotonus. Forme clinice. tegumentul pleoapelor este edematiat si prezinta multiple leziuni veziculare. tipul 1 (transmis prin intermediul salivei infectate) si tipul 2 (care se transmite prin intermediul secretiilor genitale) . Atunci cand infectia herpetica recidiveaza. Valorile normale ale acesteia variaza intre 10-21 mm Hg. Sindromul de hipotonie oculara este dat de scaderea tensiunii intraoculare sub valoarea de 7 mm Hg. Tratament Infectiile herpetice palpebrale pot fi tratate cu ajutorul unguentelor ce contin antivirale.

edem corioretinian si atrofia corpului ciliar caz in care tensiunea oculara scade sub 5 mm Hg si apare si atrofia globului ocular. Tratamentul hipotoniei oculare este individualizat in functie de cauza generatoare. Trebuie sa constituie un semnal de alarma scaderea tensiunii oculare sub 5mm Hg. dezlipire de retina. Hipotonia oculara fara complicatii apare in contuzii oculare. La nivelul fundului de ochi apar pliuri stelate sub forma de dungi radiare avand ca punct de plecare papila. Hipotonia complicata sau oftalmomalacia se manifesta prin pierderea ireversibila a functiei vizuale. .bazic determinand acidoza cum ar fi de exemplu diabetul zaharat provoaca hipotonie ocularaprin alterarea balantei osmotice intre plasma si tesuturi. Serclajul preecuatorial cu banda de silicon poate reprezenta o solutie pentru cresterea oftalmotonusului in hipotoniile mari posttraumatice. in uveite si unele afectiuni generale. postoperator. in uveite si afectiuni generale) si forma complicata grava –oftalmomalacia. Daca persista necesita reinterventie. Apare dupa plagi perforante urmate de hernie de membrane si vitros sau dupa interventii chirurgicale repetate. Uveitele repetate pot determina reducerea secretiei de umoare apoasa. Apare mai ales dupa plagi perforante oculare cu sau fara corpi straini intraoculari. Mentinerea echilibrului acido bazic si a glicemiei in limite normale poate contribui la profilaxia hipotoniei oculare la pacientii diabetici. Hipotoniile postoperatorii se vindeca printr-o noua interventie si sutura corecta a plagii. Hipotonii postoperatorii apar dupa operatii de glaucom si cataracta fiind cauzate de atalamii pasagere cu decolare de coroida. Presiunea intraoculara revine la normal odata cu vindecarea chirurgicala a dezlipirii de retina. dezlipire de retina. Afectiunile generale care perturba echilibrul acido. Socul posttraumautic produce edem la nivelul uveei cu transsudarea plasmei in spatiul extravascular datorita faptului ca coriocapilarele coroidei sunt lipsite de stratul muscular. Acest transsudat determina decolarea coroidei si ulterior a corpului ciliar si implicit diminuarea secretiei umorii apoase. postoperator. Hipotonii in contuzii oculare. cele cauzate de decolari cilio-coroidiene beneficiaza de efectuarea unor incizii sclerale radiar pe o circumferinta de 180 grade pentru drenarea lichidului. a perioadei de timp in care aceasta se mentine si a gravitatii modificarilor oculare de deosebesc forme de hipotonie necomplicate cu prognostic bun (in contuzii oculare. Dezlipirea de retina poate provoca hipotonie oculara atunci cand se propaga spre regiunea ciliara. Datorita gradientului presiunii intraoculare mai mici decat cea intracraniana apare edemul papilar si cute radiare in regiunea maculei.In functie de severitatea scaderii presiunii oculare.

05-0. a. 2 % sau Miconazole administrat subconjunctival 5-10 mg sau pe cale sistemica 30 mg/kgc/zi. Diagnosticul este sugerat de conditiile in care apare simptomatologia si de caracterele clinice ale ulcerului. Lagoftalmia paralitica Lagoftalmia paralitica se defineste ca fiind imposibilitatea ocluziei palpebrale cauzata de paralizia periferica a nervului facial. Keratitele provocate de Candida si Aspergillus se trateaza cu Amphotericina B solutie 0. Alte medicamente folosite sunt Clotrimazole subconjunctival 5-10 mg si Fluconazole 200-400 mg/zi pe cale orala. in cateva saptamani. Inocluzia palpebrala este permanenta (chiar mai accentuata in timpul somnului). Fusarium dar in cazuri mai rare pot fi identificati si Actynomices. Recoltarea produsului biologic se face in cazul infectiilor profunde prin biopsie corneeana.Keratita fungica Keratitele fungice apar mai frecvent pe leziuni preexistente ale corneei cum ar fi keratoconjunctivita sicca sau ulcere traumatice. Abuzul de antibiotice si de steroizi in aplicatii locale precum si orice stare insotita de diminuarea imunitatii constituie factori favorizanti ai aparitiei keratitelor fungice. Amphotericine B) . Infiltratul ulcereaza. Candida albicans s. Fumigatus. globul ocular deviat in sus si in afara iar pleoapa inferioara usor ectropionata fapt ce produce epifora. Tratamentul este greoi si indelungat datorita slabei penetrante oculare a multora dintre antifungicele administrate sistemic (Mycostatine. apare hipopion si o falsa membrana uscata ce acopera ulceratia dar care se indeparteaza si se reface usor. spre perforatie. Aspectul clinic cuprinde infiltrat necrotic cu marginile efilate avand aspect de pana situat in stratul superficial al corneei. Aparitia keratitelor fungice este in general precedata de un traumatism minor cu un corp vegetal (ramuri de copaci). Sporotrichum. Pentru keratitele al caror agent etiologic este Fusarium unicul medicament cu rezultate bun este Natamycin suspensie 5 % care trebuie folosit timp de 3-4 saptamani. Etiologia este reprezentata in special de fungi saprofiti cum sunt Penicillium. lucru . De multe ori coexista cu infectii bacteriene si/sau herpetice ale corneei. Leziunile evolueaza lent. Aspergillus. Fanta palpebrala este intredeschisa. Confirmarea diagnosticului se face in urma izolarii si identificarii ciupercii in cultura. caruia nu i se da importanta de catre pacient.

produsa de bacilul Hansen (Mycobacterium leprae) . raspandinsu-de apoi prin intermediul structurilor nervoase periferice. sulfamide sau rifampicina. depigmentate sau hiperpigmentate.lepra tuberculoida – in care leziunile predomina la nivelul structurilor nervoase. Exista doua forme clinice de lepra: . perioada de incubatie a bolii este deosebit de lunga – 3 pana la 5 ani.care duce la uscarea. lepra conduce la afectarea tegumentului palpebral.lepra lepromatoasa – manifestata predominant prin leziuni ale pielii difuze. Cicatrizarea leproamelor (nodulii din forma de boala lepromatoasa) va genera retractii si deformari ale pleoapelor. apare de obicei in familiile in care exista astfel de bolnavi. Asa cum deja am amintit. tulburari de sensibilitate (anestezie sau hiperestezie). Astfel. Lepra poate fi tratata daca este utilizata terapia cu sulfone. sau ulceratii la nivelul degetelor urmate de pierderea unor falange. Incidenta leprei este cea mai crescuta in tarile tropicale. insa periferic. La nivel ocular. generand atrofii musculare. evolutia acestei forme de lepra este in general benigna iar contagiozitatea este mai scazuta comparativ cu forma de boala lepromatoasa. O alta masura vizeaza fixarea in pozitie corecta a pleoapei inferioare. Tratamentul variaza in functie de gradul deficitului ocluzional. Tratament Pentru tratamentul leprei pot fi utilizate o serie de antibiotice dar si corticosterorizii. tratamentul este de foarte lunga durata – ani de zile. dezepitelizarea si ulcerarea corneei (keratita lagoftalmica). aceasta forma de lepra evolueaza sever si este foarte contagioasa. ce apar datorita unor reactii granulomatoase cu celule gigante si multipli patogeni intracelulari. Leziuni oculare in lepra Lepra (boala Hansen) este o infectie cronica cu atingere palpebrala. leziunile palpebrale pot imbraca doua forme: forma lepromatoasa sau forma tuberculoida. Daca apar insa leziuni corneene se impune blefarorafia temporara in doua treimi externe ale pleoapelor. . in cazul in care exista un deficit usor si perspective de recuperare tratamentul se limiteaza la pansarea ochiului peste noapte si administrarea de solutii protectoare. simetrice si extensive. leziunile se pot localiza si la nivelul nervilor periferici sau mucoaselor. patogenul patrunde in organism pe cale tegumentara. . Boala debuteaza prin leziuni tegumentare de tip papular sau macular.

Daca pleoapele sunt comprimate. tarsul palpebral este o lamela de tesut conjunctiv dens. etionamida. tiambutozina si amitiozina. se poate interveni chirurgical pentru transplantarea unor tendoane sau a unor fragmente de nervi. se recomanda masarea usoara a pleoapelor afectate. Tarsita reprezinta infectia intregii structuri tarsale. administrata in doza zilnica de 50-100 mg. Pentru vindecarea infectiilor. marite de volum si inflamate. Meibomita si Tarsita Meibomita reprezinta infectia mai multor glande sebacee Meibomius.trahomul – este o conjunctivita (kerato-conjunctivita) contagioasa. Alte chimioterapice eficiente in terapia leprei: clofazimina.Dapsona este medicamentul de electie pentru tratamentul leprei. trahomul este o boala cu etiologie infectioasa. rifampicina este un chimioterapic eficient impotriva bacilului leprei – in foarte rare situatii bacilul poate dezvolta rezistenta in fata acestui antibiotic. astfel incat dupa doar 3 luni de la initierea terapiei. Infectii care pot conduce la aparitia tarsitelor: . exista o formatiune tarsala superioara si una inferioara. Starile reactionale din lepra pot fi combatute prin utilizarea de antipiretice si analgezice. de forma semilunara. Terapia fizica recuperatorie este indicata pentru ameliorarea contracturilor fizice ale mainii. de la nivelul membranei conjunctivale tarsale. fiind provocata de infectia cu patogenul Chlamydia trachomatis. cu evolutie cronica. dupa aplicarea topica a unguentului. iar acolo unde este cazul (leziuni mutilante). manifestata mai ales pe teritoriul tarilor de la tropice. permite evidentiarea glandelor sebacee. se recomanda utilizarea unor unguente care sa contina antibiotice si corticoteroizi. protionamida. care contribuie la formarea marginilor libere ale pleoapelor. La examenul clinic se observa cum pleoapele afectate sunt intens edematiate. infectia se . De obicei tarsita apare ca urmare a unor infectii conjunctivale sau tegumentare de vecinatate. puroiul acumulat la nivelul glandelor sebacee va fi eliminat sub forma unei secretii cu caracter vascos. majoritatea bacililor vor fi deja distrusi. Examinarea cu biomicroscopul. la nivelul globului ocular. Rezistenta primara la dapsona apare destul de rar. Pacientul prezinta o intensa senzatie de jena locala. dapsona are o foarte buna eficienta in terapia leprei.

Daca se produce degenerescenta amiloida. determina aparitia unor forme cronice de tarsita. infectia poate ramane localizata la nivelul unui organ sau tesut. care cel mai adesea se transmite prin contact sexual neprotejat. caracterizate prin aparitia unor leziuni patognomonice – in sifilisul primar apare sancrul sifilitic. caracterizate prin subtierea considerabila a tarsului. secundara pahidermoperiostozei. pe suprafata conjunctivala a pleoapei pot fi sesizate regiuni lucioase si refringente. sifilisul are trei stadii evolutive. sau poate disemina in intregul organism. un aspect caracteristic de. neregulat si ulcerat. si prin inflamatia conjunctivei bulbare. iar in stadiul tertiar. care detrmina formarea unei teci la nivelul oaselor lungi si o ingrosare a tegumentului. astfel. . Tarsita apare cu preponderenta in perioada sifilusului secundar. a carei compozitie variaza functie de starile patologice cu care se asociaza – amiloidul se poate depune la nivelul unor organe precum ficat. dar si subtierea periostului de la nivelul oaselor lungi ale membrelor. cea mai frecventa localizare a bolii este cea pulmonara. trahomul se caracterizeaza prin aparitia unor leziuni foliculare la nivelul fundului de sac conjunctival. leziunea denumita goma. . . . in timp ce.transmite prin intermediul mustelor si al obiectelor de toaleta contaminate. modificari vizibile mai ales pe fata conjunctivala a pleoapelor. cand tarsul devine ingrosat si prezinta o suprafata neregulata. sechelele retractile vor imprima tarsului. Atingerea tarsala apare de obicei in stadiul cicatriceal al trahomului. generand tulburari destul de grave) . . caracterizata prin asocierea unei hiperostoze. Trahomul poate produce tulburari de vedere.sifilisul – este o boala contagioasa inoculabila.pahidermoperiostoza – este o osteodisplazie. De asemenea. tarsul se prezinta ca fiind ingrosat si cu aspect grasos. apar plicaturi la nivelul tegumetului facial si cefalic. se poate produce degenerescenta amiloida a tarsului – modificarea patologica a structurii tarsale. cu trasmitere genetica. si chiar orbire. prin hiperplazie papilara. Daca afectiunile tarsale treneaza si se cronicizeaza. leziuni ce pot fi observate la nivelul fetei conjunctivale a pleoapei. Foliculii ciliari pot fi distrusi atunci cand infectia afecteaza marginea libera palpebrala. albie’’. rinichi sau splina. prin depunerea extracelulara de amiloid (amiloidul este o substanta amorfa. Infectia tuberculoasa poate determina afectare tarsala – tarsul se prezinta ingrosat. prezinta hipocratism digital. produsa de infectia cu bacilul Mycobacterium tuberculosis (bacilul Koch) . pahidermoperiostoza mai este cunoscuta si sub denumirea de Boala Uehlinger sau Sindrom Touraine-Solente-Gole. pacientii cu tarsita cronica. Pahidermoperiostoza.tuberculoza – boala infectioasa contagioasa. cand formatiunea tarsala apare ingrosata si cu aspect unsuros. in sifilisul secundar apar rozeole si sifilide. produsa de infectia cu patogenul Treponema pallidum.

periferice ale stromei avand o latime de cca. poligonale separate de zone clare. Epiteliul nu este afectat. situate la nivelul membranei Bowman si Descemet unde se produc rupturi. Trebuie diferentiat de arcul juvenil care apare in copilarie. Afectiunea poate aparea si secundar unor traumatisme sau inflamatii. aciculare de culoare alba (depozite de saruri de calciu) localizate la nivelul limbului nazal si temporal. Inelul alb limbic Vogt reprezinta o degenerescenta subepiteliala a colagenului manifestata prin aparitia la varstnici a unor formatiuni punctiforme. O zona de cornee transparenta de 0.Modificari involutive ale corneei Apar ca urmare a degenerescenteii senile aparute in general la persoane in varsta de peste 40 de ani. Arcul senil (gerontoxon) consta in aparitia bilateral a unor opacifieri inelare. Corpii Hassall. 1. Degenerescenta „ in piele de crocodil ” (crocodile shagreen) sau degenerescenta in mozaic Vogt consta in aparitia unor opacitati centrale.Henle constituie proliferari localizate ale membranei Descemet avand aceasi structura cu aceasta. incidenta ajungand aproape de 100 % la varstnicii de peste 80 de ani (s-ar putea spune ca e aproape fiziologic). Corneea farinata Vogt consta in aparitia predescemetic in stroma corneeana profunda a unor pete (depozite) mici de culoare gri bogate in lipofuscina. Procesul incepe in partea superioara si inferioara a corneei progresand apoi sub forma de arc de cerc. 5 mm. Marginea periferica a arcului este regulata pe cand cea centrala difuza. . Intereseaza persoane in varsta de peste 40 de ani. Este asimptomatica si prezinta importanta clinica din puctul de vedere al diagnosticului diferential cu distrofiile evolutive. Apar ca niste proeminente spre camera anterioara situate la periferia corneei pe care o pot invada spre centru odata cu inaintarea in varsta ozazie cu care are loc si cresterea numarului acestora. Este asimptomatic si nu necesita tratament. 5 mm grosime desparte gerontoxonul de limbul scero-corneean. In patogenie este implicata o predispozitie genetica la care se poate asocia o hiperlipoproteinemie fapt sustinut de evidentierea pe sectiuni la gheata a depozitelor lipidice in stroma corneeana cu predilectie si in cantitati mai mari in proximitatea membranelor Bowman si Descemet.

va favoriza in mod cert aparitia orjeletului. ele se deschid cel mai adesea la nivelul foliculului pilos. a glandelor sebacee aflate la nivelul pleoapelor. de asemenea. este vorba de inflamatia glandelor sebacee Meibomius si Zeiss. Orjeletul se poate manifesta atat la nivelul pleoapei superioare. pielea pleoapei si membrana conjunctivala adiacenta prezinta o coloratie rosiatica (congestie) . atingerea frecventa a pleoapelor cu mainile murdare sau nespalate (contaminate cu diversi patogeni). cand infectia este localizata la nivelul glandelor Zeiss. si orjeletul intern. in absenta firelor de par – la nivelul preputului. O blefarita care se cronicizeaza. Leziunea evolueaza si ulterior. pe langa functia de lubrifiere. orjeletul prezinta un. . cat si la nivelul pleoapei inferioare. anexate foliculilor ciliari. pot conduce la grefarea locala a unor infectii bacteriene suparatoare. la nivelul areolelor mamare. de dimensiuni apreciabile – uneori chiar de 6 mm. abcesul (colectia purulenta) va fi centrat de un cil palpebral. de a asigura flexibilitatea firului de par. aceasta secretie are o coloratie albicioasa si este semiconsistenta. Etiologia orjeletului este de origine bacteriana. dar si in randul indivizilor cu anumite debilitati mintale. Semne si simptome Pacientul prezinta la nivelul pleoapei. exista si regiuni ale corpului uman. o formatiune pseudo-tumorala. o cauza certa nu poate fi identificata. creioane pentru ochi). sebumul are si un rol foarte important in protectia tegumentului – rol antifungic si rol antibactericid. cap’’ asemanator cosurilor care apar la nivelul tegumentului facial) . sau folosirea cosmeticelor pentru infrumusetarea ochilor (rimel. produsul glandelor sebacee are rolul de a lubrifia firele de par. evenimente precum. dar exista si situatii in care. dar si flexibilitatea tegumentului. orjeletul mai este cunoscut si sub denumirile de "orgelet" sau "urcior". se produce abcedarea acesteia (in aceasta etapa. in cele mai multe situatii. la nivelul labilor mici. abcesele se pot deschide spontan. Sebumul este produsul de secretia al glandelor sebacee. Glandele sebacee sunt localizate la nivelul dermului. unde exista glande sebacee. Orjeletul prezinta doua forme clinice de boala: orjeletul extern. de etiologie stafilococica. . sebumul este format dintr-un amestec de acizi grasi si resturi ale celulelor secretoare. atunci cand infectia este localizata la nivelul glandelor Meibomius. Din punct de vedere clinic. numarul glandelor sebacee este semnificativ mai crescut in regiunile corpului acoperite cu fire de par. orjeletul poate fi confundat cu blefarita (infectie a structurilor palpebrale) .Orjeletul (ulcior) Introducere Orjeletul este o infectie supurativa. sau la nivelul pleoapelor (glandele sebacee Meibomius) . incidenta acestor infectii este crescuta in randul persoanelor care sufera de diabet zaharat.

are rolul de a stimula formarea colectiei purulente (abcesului). Topic. Temperatura locala ridicata. Mai pot fi aplicate local. care se manifesta prin aparitia mai multor orjelete in acelasi timp. tratamentul loca cu antibiotice nu se intrerupe si va fi realizat pana in momentul in care simptomatologia a dispartut complet. sau la intervale regulate de timp. dupa eliminarea puroiului. proces insotit de o pierdere de substanta) . pot fi utilizate preparate (sub forma de coliruri sau unguente). de cele mai multe ori. rezidual. orjeletul intern poate determina complicatii locale destul de grave. In orjeletul extern. . orjeletul abcedeaza dupa 72 de ore de la declansarea procesului inflamator. infectia se poate extinde la nivelul intregii cavitati orbitale. simptomele nu dispar intotdeauna. daca nu intervin alte complicatii. Datorita localizarii sale profunde. cand inflamatia abia a debutat.sau pot fi drenate printr-o mica interventie chirurgicala. Drenajul colectiei purulente. Tratament In fazele incipiente ale bolii. pot fi aplicate local comprese antiflogistice – cu toate acestea. Durerea aparuta in cazul orjeletului intern este mult mai intensa. Dupa ce abcesul a fost drenat. au existat si cazuri insotite de ascensiune termica (febra) si stare de rau general. dupa formarea abcesului. prin intensificarea circulatiei capilare. daca inflamatia survine pe un teren imunitar tarat (diabet zaharat). care contin antibiotice – gentamicina. dupa eliminarea colectiei purulente. orjeletul se poate vindeca fara sechele. acesta se poate vindeca spontan. Senzatia de arsura oculara poate fi prezenta la unii pacienti. deoarece tarsul este o structura inextensibila – formarea colectiei purulente. kanamicina – antibiotice care sa aiba actiune eficienta impotriva stafilococilor. poate fi favorizat daca se realizeaza indepartarea (epilarea) cililor care centraza colectia de puroi – se realizeaza astfel o mica portita pentru evacuarea puroiului. in cazul orjeletului intern. In stadiile avansate de boala. Exista si forme de infectie mai grave. stimuland intens terminatiile nervoase de la acest nivel. durere acuta localizata in regiunea palpebrala. acesta se va deschide spontan. de obicei. deoarece colectia purulenta se localizeaza la nivelul glandelor sebacee tarsale. se va forma o mica ulceratie care sangera foarte usor – data fiind buna vascularizatie a regiunii palpebrale (ulceratie = proces patologic. leziunea va evolua catre fata posterioara a pleoapelor (fata posterioara a pleoapelor este acoperita de membrana conjunctivala) . abcesul evoluand catre tegumentul supraiacent. colectia purulenta este situata in vecinatatea marginii libere palpebrale. Alte simptome prezente la pacientii cu orjelet – lacrimale abundenta. care determina aparitia unei solutii de continuitate la nivelul tegumentelor sau mucoaselor. poate fi utilizata caldura uscata care se aplica local de cateva ori in decursul a 24 de ore.

ralizate cu un sampon din gama celora folosite pentru copii. care favorizeaza aparitia orjeletelor. daca pleoapele sunt foarte tumefiate si impiedica vederea. unde exista o cantitate crescuta de praf si iritanti in aerul atmosferic. in majoritatea cazurilor. vor fi evitate zonele aglomerate. De cele mai multe ori. Daca abcesele sunt multiple. cu toate acestea. In nici o situatie. data fiind natura acestei infectii. Inciziile pentru drenajul colectiilor purulente se practica doar in clinicile de chirurgie generala sau oftalmologica. Daca orjeletul recidiveaza frecvent. o data la cateva luni de zile. care isi pastreaza eficienta impotriva stafilococului – ampicilina. se va evita utilizarea lentilelor de contact sau a cosmeticelor pentru ochi. recidivele orjeletului pot fi stopate cu ajutorul vaccinarii antistafilococice. daca incizia se realizeaza la nivelul membranei conjunctivale. si caracterul ei evolutiv. se recomanda ca incizia sa fie realizata in partea decliva a colectiei – pentru a favoriza drenajul acesteia. traiectul acesteia va fi unul vertical. va fi evitata atingerea pleoapelor cu mainile murdare sau nespalate. daca eliminarea de puroi nu dispare dupa cel mult 72 de ore. Spalaturile locale. Diabetul zaharat trebuie tinut sub control . pot fi drenate cu ajutorul unor mici incizii chirurgicale. eritromicina sau cloxacilina. Traiectul inciziei la nivel tegumentar. Abcesele care nu se elimina spontan. de genul blefaritelor. acestea trebuiesc schimbate cu altele noi si sigilate. colectiile purulente nu vor fi fortate sa dreneze. se poate institui un tratament de lunga durata. va fi unul orizontal. daca boala evolueaza catre un flegmon palpebral (flegmon – inflamatie difuza a tesutului celular subcutanat). se recomanda instituirea unui tratament de specialitate care sa fie sustinut prin administrarea de antibiotice. De asemenea.un organism tarat este mult mai predispus la aparitia orjeletelor. tratamentul la domiciliu este suficient pentru pentru a asigura vindecarea orjeletului. daca leziunile sunt foarte dureroase. Pot fi utilizate urmatoarele antibiotice. De asemenea. de 250 mg – doza suficienta pentru a realiza profilaxia orjeletului. trebuiesc tratate afectiunile oculare predispozante. Pe toata perioada tratamentului. Pana la obtinerea vindecarii. pot fi de un real folos – limitarea extinderii infectiei. prin compresiune digitala. daca statiile ganglionare regionale sunt marite de volum si dureroase (adenopatie regionala). cu tetraciclina – administrata in doza zilnica de intretinere. . Deoarece fardurile si cosmeticele pot fi contaminate cu stafilococ. care pot amplifica si mai mult fenomenele iritative locale. Ochii pot fi protejati prin purtarea ochelarilor de soare. oxacilina. atunci se recomanda administrarea de antibiotice pe cale sistemica – care binenteles sa fie eficiente impotriva stafilococului auriu implicat in etiologia orjeletului.unguente cu tobramicina. si indepartarea eficienta a secretiilor purulente. De asemnea. fara alte complicatii. abcesele dreneaza spontan.

foarte frecventa la batrani. de culoare galbena. Rareori capul pterigionului se poate maligniza. vant. Recidivele (destul de frecvente) impun un tratament cu antimitotice. daca leziunile proeminente sunt suparatoare. Daca apar inflamatii care treneaza si recidiveaza. infiltratii cu corticosteroizi in asociere cu grefa de cornee lamelara si grefa de conjunctiva libera. coliruri ce contin corticosteroizi. Evolueaza fie spre stagnare fie spre invazia rapida a corneei. Pterigionul invadeaza corneea prin vase de neoformatie formand un cap aderent la acest nivel. Aceste leziuni se datoreaza denaturarii structurilor colagenice. radiatii ultraviolete. ele pot fi excizate prin metode chirurgicale.Pinguecula Pinguecula este o degenerescenta elastoida a colagenului. Trebuie facut diagnosticul diferential cu pseudopterigionul aparut in urma arsurilor conjunctivale si inflamatiilor conjunctivale cronice dar acesta nu este invadant si este insotit si de alte modificari ale conjunctivei. Tratamentul se face adesea doar din ratiuni estetice si consta in extirparea formatiunii. care se localizeaza la nivelul fantei palpebrale. . Pacientul prezinta o serie de formatiuni proeminente.care se manifesta prin aparitia unor proeminente galbui mai ales in sectorul nazal al conjunctivei in apropierea limbului. care produc mici ulceratii corneene constituie factori favorizanti in aparitia bolii. pot fi utilizate pentru instilatii. boala este stagnanta (leziunile nu prezinta un caracter evolutiv) si se asociaza cu o crestere marcanta a colesterolului plasmatic (hipercolesterolemie). Daca insa este inestetic sau foarte mare se face excizie urmata aplicarea unei grefe conjunctive. Expunerea la fenomene iritative indelungate. pulberi etc. catre regiunea nazala. Pterigionul Pterigionul este o afectiune bilaterala constand in aparitia unui pliu triunghiular cu baza spre conjunctiva nazala si varful spre cornee. fiind afectate in acelasi timp tesuturile subconjunctivale si regiunile superficiale ale sclerei. Tratamentul In stadiile incipiente sunt indicate injectii subconjunctivale cu corticosteroizi. praf.

leziunea va fi mai bine dezvoltata decat cea initiala. . Tratamentul pterigionului se face functie de evolutia acestuia. alegerea pentru tratament a unei tehnici chirurgicale care sa genereze doar cicatrici conjunctivale cu dispozitie orizontala. se manifesta cu predilectie in randul adultilor din mediul rural. orientat cu baza spre conjuntiva nazala si varful spre cornee. Pentru formele recidivante de boala. leziunea evolueaza lent – ea se poate opri spontan din evolutie sau poate invada rapid corneea. o alta metoda chirurgicala o reprezinta excizia cu keratoplastie lamelara sau perforanta. radiatiile ultraviolete. Adrian Necula): Pterigionul reprezinta degenerescenta conjunctivei bulbare. purtarea de lentile fumurii si mai ales. sau se poate realiza o grefa de cornee lamelara sau perforanta. Pterigionul este aderent la cornee. Boala afecteaza ambii globi oculari. se pot face infiltratii co corticosteroizi. Pentru diagnosticul diferential al acestei afectiuni. aceste ulceratii vor fi acoperite de o retea vasculara fina.===Completare(Dr. Exista o serie de factori iritativi. se prezinta ca un pliu de aspect triunghiular. cand vorbim despre pterigion. pseudopterigionul nu are tendinta de a invada structurile invecinate. fie secundar unei inflamatii cu caracter acut sau cronic. iar la nivelul corneei membrana Bowman este inlocuita cu tesut hialin si elastic. curentii de aer. vorbim despre degenerarea tesutului hialin si elastic – fibrele elastice sunt marite de volum si degenerate hialin. care vor contribui la aparitia acestei boli – microtraumatismele. poate fi folosita metoda laserargon. de asemenea. atunci poate fi excizata chirurgical. daca leziunea este de mari dimensiuni si inestetica. avasculara. Exista si posibilitatea ca pterigionul sa sufere o transformare maligna epiteliomatoasa. Practic. de asemenea. Adesea pterigionul poate recidiva – situatie in care. pot fi administrate local antimiotice (instilatii) . fiind inconjurat de o zona gelatinoasa. Ulterior. diferite pulberi sau fumul. urmand ca apoi sa se realizeze o grefa de conjunctiva. urmatoarele elemente pot contribui la evitarea recidivelor – indepartarea tuturor factorilor iritativi care au favorizat aparitia pterigionului. care va invada corneea. trebuie avut in vedere faptul ca. trebuie exclus pseudopterigionul care apare fie secundar unei arsuri chimice (cu acizi sau baze). pana catre regiunea centrala a acesteia. in faze incipiente ale bolii se recomanda utilizarea injectiilor subconjunctivale cu corticosteroizi. particulele de praf. toti acesti factori vor conduce la aparitia unor ulceratii de mici dimensiuni la nivelul regiunii limbice.

cel mai adesea de etiologie microbiana (granulom – reactie inflamatorie. stagnarea secretiilor favorizeaza aparitia reactiilor inflamatorii. leziunea granulomaotasa este localizata catre regiunea conjuntivala a pleoapelor – salazion intern – caz in care fata posterioara a pleoapelor se prezinta congestionata si usor edematiata. Salazionul nu numai ca se poate constitui in urma prezentei leziunilor tegumentare descrise mai sus. plasata in grosimea pleoapei. Din punct de vedere histologic. acneea rozacee si dermatita seboreica reprezinta factori ce favorizeaza aparitia salazionului. inconjurate de limfocite activate) . . a glandelor sebacee aflate la nivelul pleoapelor glandele sebacee Meibomius si Zeiss) . Semnele inflamatorii locale sunt de slaba intensitate (roseata. cu determinism imunitar-alergic. Shalazionul apare cel mai adesea dupa orjelet (orjeletul este o infectie supurativa. acneea rozacee – afectiune a tegumentului. o reactie inflamatorie complexa. care apare datorita existentei unor disfunctii sau leziuni ale glandelor sebacee sau pilosebacee. de mici dimensiuni. In cele mai multe cazuri. formarea granulomului inflamator. caracterizata prin absenta leziunilor veziculare. salazionul se manifesta sub forma unei formatiuni chistice de mici dimensiuni (tumoreta benigna). si prezenta unor leziuni maculo-eritematoase localizate la nivelul regiunilor anatomice bogate in glande sebacee. in care exista o arie centrala ce contine macrofage. spre fata anterioara a pleoapei. presupune participarea unui numar considerabil de celule – limfocite. dermatita seboreica – afectiune cutanata. creasta de cocos’’ al leziunilor. Daca salazionul are o dezvoltare superficiala. situate pe marginea pleoapelor.Salazionul (Chalazionul) Salazionul reprezinta o inflamatie cronica a glandelor sebacee Meibomius. celule gigante. Salazionul apare ca urmare a blocarii canalului de excretie al glandelor sebacee – acest eveniment va conduce la acumularea secretiilor sebacee. leziunile pot fi decelate foarte usor cu ochiul liber – salazionul extern. sistemul imunitar va recunoaste sebumul ca fiind o substanta straina si va declansa local. care nu a drenat suficient. Aspectul de. de etiologie stafilococica. Blefarita – inflamatia acuta sau cronica a marginilor pleoapelor. eozinofile. caldura locala). salazionul este o reactie inflamatorie granulomatoasa cronica. dar se poate forma si prin transformarea granulomatoasa a unui orjelet care nu s-a vindecat complet – frecvent este vorba de un orjelet intern. Semne si simptome Din punct de vedere clinic. care apare in urma obstructiei canaliculelor excretorii glandulare – se manifesta prin aparitia unor formatiuni chistice tumorale (benigne). apare atunci cand formatiunea evolueaza la nivelul . sau pot lipsi cu desavarsire. in acesta moment. Blefarita. si chiar celule epiteliode.

blefarita. pentru inciziile efectuate pentru abordul tegumentar al formatiunilor chistice (salazion extern). care se dezvolta la nivelul pleoapei superioare.marginilor libere palpebrale. chirurgia salazionului prezinta pericolul aparitiei unor sangerari abundente (data fiind buna vascularizatie a pleoapelor) . pentru a grabi vindecarea. Astigmatismul apare datorita compresiunii exercitate asupra corneei. aplicatii urmate de masarea usoara a zonelor tumefiate. este bine ca aceste unguente sa contina si un corticosteroid – cortizon. Inciziile. care favorizeaza aparitia salazionului . De asemenea. induratii ce sunt sensibile la palpare. efectuate pentru inlaturarea salazioanelor dispuse catre fata conjunctivala a pleoapelor (salazion intern). Ca si in cazul orjeletului. vor avea un traiect vertical. de unde rezulta ca. flegmonul este o inflamtie grava. Dintre complicatiile infectioase ale salazionului. Se va evita ducerea mainilor murdare si contaminate la ochi. se poate interveni chirurgical pentru excizia acestora. Flegmonul este o inflamatie difuza a tesutului celular subcutanat sau a tesutului conjunctiv de la nivelul unui organ. traiectul se sectiune va fi unul orizontal. si care se pot asocia cu nevralgii persistente. cu un unguent ce contine antibiotice. sangerarile pot fi prevenite daca regiunea incizata este clampata cu o pensa speciala. iar conturul obiectelor va fi perceput deformat) . daca pacientul realizeaza aplicatii locale zilnice. lumina nu va mai fi focalizata intr-un singur punct la nivelul retinei. precum si contactul cu prosoapele sau batistele murdare. pe unul dintre meridiane. . Daca este necesar. trebuiesc tratate celelalte patologii. De asemenea. leziunile pot fi injectate cu un corticosteroid (leziunea este un granulom. pentru o mai buna vindecare. acneea rozacee si dermatita seboreica. in care aerul atmosferic este incarcat cu pulberi alergizante. apare ca urmare a existentei unui defect de curbura al corneei sau cristalinului. glandele sebacee trebuiesc indepartate complet. Plagile chirurgicale se panseaza pentru a preveni hemoragiile. uneori bine delimitate. leziunile tumorale se pot vindeca mai rapid. Celulita reprezinta este o inflamatie localizata la nivelul tesutului celular – se manifesta sub forma unor induratii. generat ca urmare a declansarii unei reactii inflamtorii locale) . Daca leziunile tumorale sunt de marimi considerabile. Astigmatismul reprezinta o complicatie a salazionului care apare si se dezvolta la nivelul pleoapelor superioare (astigmatism – o disfunctie a dioptrului ocular. pot fi utilizate doar batistele de unica folosinta. deoarece produce necroza tesuturilor afectate. pot fi realizate aplicatii cu unguente ce contin antibiotice. Tratament Salazioanele de mici dimensiuni se pot vindeca spontan. Pentru a preveni recidiva salazionului. putem enumera urmatoarele doua patologii: celulita palpebrala si flegmonul palpebral. de catre salazionul voluminos. se recomanda evitarea zonelor aglomerate.

salazionul nu produce durere in regiunea palpebrala. tumori. Imaginea corticala a unui obiect variaza de la un individ la altul in functie de experienta sa de viata si starea psihica. In etiologie sunt implicate traumatisme cerebrale. . Salazionul poate deveni destul de suparator. intoxicatii.unul intermediar –caile optice (nerv optic. Sindroame psihovizuale Analizatorul vizual este alcatuit din trei segmente: unul periferic senzorial –globul ocular. bandelete optice. alte detalii dar nu prin vedere. culoare etc) in conditiile pastrarii integritatii cailor senzoriale (glob ocular). auditiv. cel mai frecvent. Oricare segment poate fi afectat de procese patologice ducand la manifestari clinice distincte. tactil). degenerescente senile.unul central –centrii corticali (aria vizuala primara 17 si ariile vizuale secundare 18 si 19. si pana la obtinerea vindecarii complete. atunci poate afecta functia vizuala – astgmatism.Pe toata perioada tratamentului. Agnoziile partiale au urmatoarele forme: a) agnozia pentru fizionomii sau prosopagnozie bolnavii identifica persoanele numai dupa voce. gustativ. miros. complicatie a shalazionului intern. deoarece cresterea formatiunilor chistice este destul de lenta. Pentru obiectivarea acesteia se foloseste testul “figurilor celebre” adica se ia o revista si i se cere pacientului . olfactiv. Se impart in sindroame de deficit si sindroame de excitatie. Agnozia vizuala totala consta in imposibilitatea recunoasterii unui obiect cu ajutorul vederii ci doar prin celelate simturi (tactil. tulburari circulatorii careproduc in timp atrofii ale tesutului cerebral. corpii geniculati externi si radiatiile Gradiolet) si . se va renunta la purtarea lentilelor de contact. Acestea au rol in interpretarea mesajului vizual la care contribuie si informatii obtinute prin intermediul celorlalte simturi (olfactiv. infectii. daca salazionul evolueaza catre fata posterioara a pleoapei (salazion intern). chiasma. ticuri verbale. gustativ) si este sinonima cu cecitatea psihica. 1) Sindroamele de deficit Agnoziile vizuale se definesc ca fiind anomalii ale perceptiei vizuale (sau doar a anumitor caractere ale perceptiei-forma. Sindroamele psihovizuale sunt produse de afectarea ariilor corticale vizuale secundare 18 (parastriata) si 19 (prestriata). auditiv.

fotbalistul lui preferat etc) astfel e pus in situatia de a nu putea folosi celelate simturi. . c) Halucinatiile vizuale sunt de asemenea reprezantari fara obiect real (formate in lipsa oricarui stimul exterior) dar de care pacientul nu este constient.agnozia corporala: pacientul nu poate distinge dreapta de stanga si nici anumite parti componente ale corpului sau.tulburari de orientare: acientul nu se poate orienta in camera. numarului. etc. ).sa identifice o persoana foarte cunoscuta pe care ar trebui s-o cunoasca (presedintele republicii. d) agnozia spatiala consta in pierderea capacitatii de localizare in spatiu a obiectelor. Clinic se prezinta sub forma unor sindroame : . Se asociaza cu tulburari ale simtului spatial si ale atentiei vizuale.tulburari de localizare: pacientul vede si recunoaste obiectul dar nu poate aprecia directia si distanta iar daca este pus sa-l deseneze nu poate deoarece nu are o reprezentare completa a acestuia . 2) Sindroame de excitatie Sindroame de excitatie pot fi grupate in trei categorii: a) Metamorfopsiile sunt reprezentari vizuale deformate din punct de vedere al marimii. Asociaza frecvent ameteli si tulburari de orientare temporo spatiala. Pacientul este constient de aceasta si nu prezinta stari psihopatice si alterari ale constientei. Deplasarea de la un obiect la altul se face greoi. Pot fi elementare – fotopsii (strafulgerari) sau complexe (personaje.agnozia spatiala unilaterala pacientul nu poate identifica obiectele aflate intr-o jumatate a campului vizual e) apraxia vizuala pacientul nu poate desena din memorie un obiect simplu (scaun. in ciuda motilitatii oculare pastrate. adesea prin miscari ale capului. scriere si vorbire. alterari ale culorilor. b) agnozia pentru obiecte cuprinde agnozia pentru culori (imposibilitatea de alege culorile si de a le asocia cu un obiect) si agnozii pentru imagini consta in imposibilitatea de a recunoaste un obiect desenat c) agnozia pentru simboluri se poate manifesta pentru elemente geometrice (cerc. flori). Alexia poate fi izolata sau asociata cu afazia (imposibilitea de a vorbi datorita unor leziuni centrale) sau alte tulburari de citire. b) Halucinozele sunt tulburari senzoriale de scurta durata constand in reprezentari fara obiect. nu se poate imbraca sau deschide usaaspect pseudodemential. . triunghi etc) sau pentru cuvantul scris caz in care se denumeste alexie (bolnavul nu poate citi). patrat. masa. f) apraxia oculara consta in imposibilitatea de a urmari cu privirea obiectele. Pentru punerea unui diagnostic corect sunt necesare: -anamneza amanuntita pentru aflarea conditiilor in care apare simptomatologia -examen oftalmologic complet pentru relevarea starii de integritate anatomica a globului ocular -examen neurologic pentru evidentierea tuturor tulburarilor de perceptie -investigatii paraclinice pentru obiectivarea leziunilor organice suspicionate (radiografie . animale.

. s.eventual examen psihiatric daca exista sa zicem o etiologie dubla (psihica si organica).Un mediu uscat Supuratiile palpebrale . in absenta necrozei. analgezicele si anti-inflamatoarele Efort ocular datorat cititului sau lucrului pe computer . infectia se dezvolta de obicei la nivelul tesutului celular subcutanat sau la nivelul interstitiilor conjunctive. flegmonul nu are tendinta la limitare (infectia difuzeaza) . diureticele. rezonanta magnetica nucleara.flegmonul si abcesul palpebral Supuratiile palpebrale reprezinta alte tipuri de infectii acute. O varietate de factori pot cauza sau contribui la aceasta problema. electroencefalograma.de craniu. In cele mai multe cazuri. flegmonul este produs de infectia cu streptococ. care pot aparea la nivelul pleoapelor – manifestarile clinice sunt similare cu situatiile in care supuratiile au alta localizare decat cea oculara. computer tomografie. oricare solutie de continuitate aparuta la nivel palpebral. favorizeaza inocularea acestui patogen. aceste infectii sunt produse de infectia cu stafilococul auriu hemolitic. angiografii. Inaintarea in varsta . Este una din cauzele cele mai frecvente pentru care se merge la un consult oftalmologic. ) . In majoritatea cazurilor. inclusiv antistaminicele. Tratamentul se indreapta catre afectiunile primare si este medical sau chirurgical in functie de caz Sindromul ochi uscat Sindromul de ochi uscat reprezinta pierderea sau reducerea abilitatii normale a ochiului de a produce lacrimi. pilulele anticonceptionale. Flegmonul palpebral Flegmonul pleoapei reprezinta o supuratie difuza – inflamatie acuta a tesutului celular.Medicamentele. a.

abcesele sunt provocate de infectia cu stafilococ sau streptococ – insa oricare alt agent piogen poate conduce la aparitia unor astfel de colectii purulente. necroza a tendoanelor musculare. Daca procesul inflamator este localizat difuz. lasand puroiul de culoare verde sa se scurga impreuna cu multiple fragmente din tesutul necrozat. Datorita accentuarii progresive a edemului. . flegmonul dezvolta procese de necroza locala. iritabilitate nervoasa – starea generala a pacientului este vizibil afectata. . iar in plaga se constata formarea puroiului si aparitia proceselor de necroza tisulara. se constata prezenta limfangitei lezionale si a adenopatiei regionale. apare edemul inflamator (plaga minima. pielea supraiacenta focarului inflamator se decoleaza. Raspandirea regionala a infectie se datoreaza implicit virulentei crescute a patogenilor implicati in aparitia ei. In utlima faza de evolutie. insa simptomatologia diminua in intensitate. pacientul prezinta febra ridicata si frison. Starea generala a pacientului se mentine in continuare grava. durerile locale se accentueaza. la debut. Abcesul mai este cunoscut si sub denumirea de. viata pacientului este in pericol. conducand astfel la aparitia flegmonului orbitopalpebral. de asemenea. intepatura) – de asemenea. Infectia se poate extinde cu usurinta la nivelul intregii orbite. frison. si se sfaceleaza. abcesul poate fi diagnosticat cu usurinta. daca nu se intervine in acest moment. pacinetul prezinta in continuare febra ridicata. tulburari digestive. la locul de inocularea al microbilor. insa vor ramane in urma cicatrici vicioase si chiar sechele functionale. anorexie. si contribuie la aparitia unor grave complicatii – hemoragii (datorita lezarii vaselor regionale).si mult mai rar de infectia cu stafilococ sau anaerobi. flegmon circumscris. care la apasare devine dureroasa. Daca pana acum nu s-a intervenit chirurgical pentru drenajul colectiei purulente. Simptomatologia abceselor depinde in mare parte de localizarea acestora. In cele mai multe situatii. semne locale inflamatorii se accentueaza. Intr-o prima faza. Dupa cateva zile de la inoculare. escoriatie. superficial se observa prezenta unei impastari difuze a tegumentelor. sau chiar la patrunderea procesului septic in interiorul anumitor articulatii. atunci cand procesul inflamator are o localizare superficiala (tesutul celular subcutanat). fanta palpebrala nu mai poate fi deschisa (pacientul nu mai poate deschide ochii) . pleoapele sunt vizibil edematiate si congestionate. Atunci cand flegmonul se localizeaza la nivel palpebral. procesul necrozant disloca formatiunile anatomice regionale. Starea generala a pacientului este afectata. care se formeaza ca urmare a distructiilor tisulare generate de anumiti microbi sau paraziti. flegmonul se poate vindeca. Dupa aproximativ o saptamana de evolutie. iar tegumentul lor este cald si capata un aspect lucios. Abcesul palpebral Abcesul reprezinta o infectie acuta. care se poate localiza inclusiv la nivel palpebral – este o colectie purulenta bine delimitata.

Abcesul palpebral este stadiul evolutiv care urmeaza dupa flegmon. leziune ce va fi inconjurata de o discreta zona edematiata. Dupa formarea puroiului. in lipsa interventiilor chirurgicale. asa cum am mai amintit. In momentul in care apare fluctuenta (semn de localizare a colectiei purulente) se procedeaza la incizarea. iar centrul leziunii devine rosiatic. curba termica a pacientului respectiv prezinta un caracter oscilant. ampicilina sau oxacilina. la palparea pleoapelor poate fi pus in evidenta semnul fluctuentei. evacuarea si drenajul colectiei purulente. abcesul palpebral poate fistuliza spontan. in sangele periferic. se constata cresterea numarului de leucocite – sugestiva pentru existenta unui proces inflamator in organism. Pacientul poate prezenta febra usoara. pleoapele sunt tumefiate si foarte congestionate. . Daca colectia purulenta nu este evacuata chirurgical. semnele locale se modifica – edemul periferic se accentueaza. cu atat mai intensa este senzatia dureroasa.Pacientul acuza durere locala si impotenta functionala. local. cu cat regiunea palpebrala este mai solicitata. Daca puroiul este corect evacuat prin drenaj chirurgical. atunci se recomanda aplicarea de comprese imbibate cu solutii antiseptice (rivanol) . Tratament Supuratiile palpebrale vor fi tratate cu chimioterapice (antibiotice) administrate pe cale sistemica: penicilina. De obicei. care nu sunt suficiente pentru drenajul intregii cantitati de puroi. ca oricare alt abces. dupa cateva zile leziunea se cicatrizeaza favorabil. poate fi identificata leziunea prin intermediul careia s-a produs inocularea patogenilor. Dupa aproximativ doua zile. in momentul in care colectia purulenta este diagnosticata. pacientul resimte o senzatie de tensiune pulsatia – in timp ce durerea diminua in intensitate. se procedeaza si la evacuarea acesteia. acesta este si motivul pentru care. abcesul poate fistuliza spontan – fistulizarea se realizeaza prin intermediul unor orificii de mici dimensiuni. abcesul se cronicizeaza. Fluctuenta este un semn caracteristic pentru oricare colectie lichidiana. Daca se palpeaza leziunea. Daca infectia nu este inca localizata. se constata prezenta semnului de fluctuenta – acest semn confirma colectarea locala a puroiului. dozele de antibiotic se adapteaza functie de gravitatea infectiei.

prin intermediul membranei conjunctivale palpebrale. La nivelul fetei lor posterioare. Sindromul retractil palpebral consta in retractia marginilor pleoapelor. pleoapei superioare). dar si datorita disfunctiei muschiului trasal Muller. Si nu in ultimul rand. fie afecteaza componenta septala din structura scheletului pleoapei. se va repercuta implicit asupra functionalitatii oculare – acesta este si motivul pentru care aceste tulburari trebuiesc tratate cu seriozitate si corectate pe cat posibil chirurgical. . Deoarece pleoapele au un rol foarte important in protectia polului anterior al globului ocular. In patologia oculara. sindromul retractil palpebral. fie afecteaza componenta tarsala. exista doua tipuri de tulburari ale staticii palpebrale: entropionul si ectropionul – ambele disfunctii avand grave repercursiuni functionale si de ordin estetic.Tulburarile de statica si motilitate palpebrala Pleoapele sunt mentinute in pozitia lor fiziologica. Lagoftalmia se datoreaza paraliziei nervului facial.rigiditate care depinde intotdeauna. Tulburarile de statica palpebrala apar in cadrul anumitor patologii oculare care. Ptoza palpebrala apare datorita disfuctiei importante a muschiului ridicator al pleoapei superioare. de integritatea structurilor tarsale si de integritatea septului orbitar (tarsul si septul orbitar alcatuiesc impreuna scheletul pleoapei) . Tulburarile de motilitate palpebrala se pot manifesta sub forma a patru entitati clinice distincte – ptoza palpebrala (este vorba de ptoza = caderea. sau rolul de a sustine anumite organe. fenomen ce impidica ocluzia palpebrala. este de la sine inteles ca orice tulburare de pozitie si miscare a pleoapelor. pleoapele se sprijina pe polul anterior al globului ocular. in cazul de fata vorbim despre existenta unor ligamente suspensoare. determinand astfel vizualizarea unei benzi sclerale de latime variabila. cum este si cazul pleoapelor. atata timp cat scheletul palpebral detine o anumita rigiditate . Ligamentele palpebrale se afla dispuse in prelungirea celor doua structuri tarsale. Ligamentul este o bandeleta fibroconjunctiva. ce are rolul de a fixa componentele unei articulatii (ligamente articulare). deasupra limbului superior si inferior. Pleoapele pot fi mentinute in pozitie normala. si blefarospasmul. cu ajutorul unor ligamente – interne sau externe – care le ancoreaza la nivelul rebordului orbitar. lagoftalmia paralitica. blefarospasmul – o tulburare de motilitate palpebrala produsa de contractia anormala si involuntara a muschiului orbicular. pe care le fixeaza la nivelul scheletului osos orbitar.

Obiectiv se constata o proeminenta lenticulara care ridica usor retina printr-un transsudat.Tumorile coroidei Teoretic absolut orice fel de celula care inra in alcatuirea coroidei poate prolifera anormal dand nastere unei tumori benigne sau maligne. La examenul fundului de ochi apare sub forma unor pete pigmentare subretiniene de culoare cenusie cu marginile sterse. metamorfopsii. Apare in general dupa varsta de 50 ani afectand in mod egal ambele sexe.Ecografia ajuta la aprecierea dimensiunilor si clasificarea tumorilor. Evolutia clinica a tumorii urmeaza cinci stadii: . Tumorile coroidiene sunt: nevul coroidian (melanom benign). .tumora situata profund. plamanii si vertebrele. poate fi sediul metastazelor diferitelor cancere. in spatiul subretinian care histologic se prezinta sub forma unui angiom cavernos cu spatii vasculare pline cu sange.stadiul de glaucom secundar apare mai tarziu dar uneori poate fi chiar primul simptom al melanomului. Simptomatologia cuprinde scaderea acuitatii vizuale. sediile cele mai frecvente sunt ficatul. paraliziilor oculare si aparitia tumorii prin sclerotica subtiata. .stadiul de metastazare duce foarte rapid la exitus. Hemangiomul coroidei .in stadiul de decolare de retina aceasta proemina in vitros datorita cresterii tumorii. hemangiomul si melanomul malign. diagnosticul diferential trebuie facut cu nevul coroidian. . hipermetropie progresiva. fiind foarte bine vascularizata. . Tumora nu creste in dimensiuni in timp si in foarte putine cazuri degenereaza malign totusi se recomanda supravegherea la intervale regulate de timp (fotografiere. ecografie). congestie perikeratica.Examenul oftalmoscopic evidentiaza decolarea de retina si prezenta planului dublu vascular (retinian si tumoral).stadiul incipient este asimptomatic foarte mult timp. Explorarile paraclinice necesare sunt ecografia si angiografia fluoresceinica. Tulburarile de vedere care apar mai ales in localizarea posterioara sunt: fosfene. . distorsiunea imaginilor. Se dezvolta in majoritatea cazurilor pe nevi preexistenti. Pentru punerea unui diagnostic corect sunt necesare: . dar si dupa inflamatii oculare sau traumatisme. Se produce datorita cresterii tensiunii oculare produsa de cresterea tumorii care impiedica scurgerea umorii apoase la nivelul trabeculului. scotom central. Tumora se prezinta ca o masa neagra-cenusie sub retina decolata. exoftalmia. Nevul coroidian numit si melanom benign este o afectiune de natura congenitala cu frecventa crescuta dar complet asimptomatica. Clinic apar modificari ale campului vizual. In vecinatatea leziunii pot aparea proliferari ale epiteliului pigmentar retinian. .stadiul de exteriorizare se manifesta clinic prin aparitia exoftalmiei. Melanomul malign coroidian este o afectiune rara dar cea mai frecventa tumora maligna oculara. Afectiunea apare aproape intotdeauna in cadrul sindromului de angiomatoza encefalotrigeminala SturgeWeber-Krabbe. afectarea campului vizual. Ecografia si biomicroscopia sunt necesare evidentiind atat vascularizatia retinei cat si a tumorii. Deasemenea coroida.

Tratament . Produc decolarea exudativa a retinei ceea ce determina pierderea vederii. vindecandu-se in majoritatea cazurilor. In formele bilaterale se enucleaza ochiul cel mai afectat si se pastreaza celalalt. La nivelul pleoapelor. Metastazele coroidiene sunt favorizate de vascularizatia bogata a coroidei. Vaccina Vaccina este o boala infectioasa produsa de catre virusul vaccinei. fara sechele functionale sau estetice. pacientul prezinta una sau mai multe pustule – vezicule cu continut purulent. fotocoagulare. Leziunile tegumentare se localizeaza cu predilectie la nivel palpebral – o treime dintre cazuri vor fi insotite de leziuni corneene. chimio.si radioterapie. aur. unice sau multiple. Ochiul enucleat nu se protezeaza pentru a nu masca posibilele recidive. In cazul extensiei extrasclerale se practica exenteratia in asociere cu imuno-. limfadenopatie preauriculara. Apar ca proeminente alb-galbui. iridiu. iridiu. Profilaxia sau cel putin depistarea in stadiu incipient presupune supravegherea nevilor coroidieni. hepatice. Pot avea ca punct de plecare cancere pulmonare. Tratamentul difera in functie de gradul invaziei locale si metastatice precum si de afectarea uni sau bilaterala. de obicei.Tomografia computerizata axiala indica intinderea extrasclerala. De obicei apar in stadiile finale ale bolilor de baza dar se poate incerca iradiere localizata cu cobalt. perioada de incubatie a infectiei este de maxim 10 zile. Spre deosebire de tumorile primare acestea sunt bilaterale si nepigmentate. iod) pe sclera. leucemii (coroida sufera un proces infiltrativ difuz mai ales la nivelul polului posterior). In cazul tumorilor mici se practica tumorectomia sau tratament conservator prin iradiere cu protoni. conjunctivita purulenta. osoase. infectia apare in cele mai multe cazuri dupa autoinocularea virusului. Pentru tumorile de dimensiuni mai mari se face enucleatia globului ocular asociata si precedata de radioterapie. bine vascularizate. tegumentul inconjurator este congestionat si eritematos. boala evolueaza pe o perioada de maxim 10 zile. .Punctia-biopsie coroidiana translerala este absolut necesara pentru diagnosticul de certitudine (examen histopatologic) RMN pentru evidentierea posibilelor metastaze Prognosticul melanomului malign este unul sumbru datorita capacitatii mare de metastazare. din sfera genitala. plasarea placutelor radioactive (rutheniu. Posibile complicatii ale vaccinei – celulita orbitara. In cazul metastazelor hepatice unice se practica embolizarea vascularizatiei metastazelor sau indepartarea chirurgicala a acestora.

Pacientul acuza o intensa senzatie de arsura. crustele pot fi indepartate cu ajutorul solutiilor emoliente antiseptice si cu ajutorul solutiilor keratolitice (acid boric sau acid salicilic) . La nivelul globului ocular. Zona zoster oftalmica Zona zoster oftalmica este generata de catre infectia cu virusul varicelo-zosterian = patogen infectios din genul Varicellavirus. virusul varicelo-zosterian afecteaza ramura oftalmica a nervului cranian trigemen (nervul V cranian) . care produce varicela si zona zoster. continutul veziculelor se modifica ulterior. transmiterea virusului se face pe cale aeriana. medicamente cu efect antiviral – comprimate ce contin aciclovir.Pentru tratamentul vaccinei. imunoglobulinele pot fi administrate local sau pe cale sistemica. Tratament Pentru tratamentul zonei zoster. avand in vedere faptul ca infectia virala afecteaza mai ales structurile nervoase periferice. Leziunile se pot suprainfecta cu agenti piogeni. poate fi utilizata imunoglobulina vaccinala. vor fi administrate precoce. precum – nevrita optica. virusul ramane cantonat la nivelul organismului si are capacitatea de a se reactiva dupa perioade foarte lungi de timp. Vitaminele de grup B pot fi administrate cu succes. durere intensa si parestezii – simptomatologia se dispune in regiunea pleoapei afectate. Membrana conjunctivala si corneea pot fi si ele afectate de catre infectia cu virusul varicelo-zosterian. . vasculite sau paralizii ale nervilor oculomotori. pot fi utilizate si unele antibiotice care au si efect antiviral: rifampicina si griseofulvina. Tegumentul afectat este eritematos si prezinta o serie de vezicule cu continut clar. Infectia poate genera o serie de complicatii. preparata din serul indivizilor anterior vaccinati. Pe cale generala. veziculele se vor usca si dupa exfoliere vor forma mici godeuri (godeu – depresiune de mici dimensiuni a tegumentelor) . in regiunea fruntii si la nivelul tegumentului regiunii cefalice (capului) . De asemenea. topic pot fi aplicate pudre sau solutii cu antiseptice – se recomanda utilizarea antisepticelor pana cand se obtine uscarea leziunilor. apoi.

Afectiunile legate de grosimea sclerei Apar in buftalmie. anumite membrane oculare si chiar pavilionul urechii si mucoasa orala. Protruzia congenitala Von Ammon Sclera este subtiata si captusita doar de o foita retiniana aplazica. stafilomul Sarpa si protruzia congenitala Von Ammon. pete sau plaje in nuante de albastru. de multe ori. Melanosis oculi sau melanoza oculara congenitala benigna Bourquin are caracteristic doua aspecte histologice: prezenta unui numar crescut de melanocite normale si dispunerea in gramezi a melanocitelor puternic pigmentate la nivelul tesuturilor sclerale si episclerale. Se prezinta sub forma de placarde sclerale maronii. Modificarile de culoare pot apare izolate ca in cazul melanosis oculi si nevului Ota sau in cadrul unor sindroame determinate de tulburari ale metabolismului tesutului conjunctiv ca in cazul sindromului sclerelor albastre. irisul si mai rar corneea. Atitudinea terapeutica este cea de supraveghere deoarece rata malignizarii este mare. Sindromul sclerelor albastre apare in diferite sindroame produse de tulburari ale metabolismului tesutului conjunctiv si osos sau de aberatii cromozomiale avand ca manifestare clinica comuna printre altele si aspectul albastru al sclerelor. prezinta importanta nu atat din punct de vedere al afectarii oculare in sine care adesea este benigna si inconstanta cat mai ales din punct de vedere al afectarii asociate altor organe. sclera. situate preecuatorial cu conjunctiva supraiacenta normala. Buftalmia se manifesta prin cresterea diametrului anteroposterior al globului ocular si a diametrului corneei ceea ce provoaca hipertensiune oculara. capata o nuanta albastruie si este predispusa la rupturi chiar la cele mai mici traumatisme. De aceea gravitatea simptomatologiei variaza de la inestetic pana la scaderea sperantei de viata. Nevul Ota ocupa o suprafata foarte intinsa cuprinzand teritoriul cutanat inervat de primele doua ramuri ale trigemenului. grasimea periorbitara si teaca nervului optic. In timp poate evolua spre ruptura maculara si dezlipire de retina Afectiunile legate de culoare Pot apare prin doua mecanisme si anume: difuziunea luminii ce traverseaza sclera a carei structura e modificata si acumularea de pigment. Pigmentarea intereseaza conjunctiva.Afectiuni congenitale ale sclerei Pot fi impartite in doua categorii si anume: afectiuni legate de grosimea sclerei si afectiuni legate de culoare. Leziunea pune doar probleme estetice. La nivel scleral se prezinta sub forma de puncte. coroida. neregulate. Coloratia . Exista insa si o pigmentare fiziologica numita melanoza stromala fiziologica a sclerei care apare la persoanele cu iris pigmentat in special la africani. Aceste afectiuni. Stafilomul posterior din miopia forte (stafilomul Sarpa) provoaca subtierea sclerei la nivelul polului posterior si in segmentul dintre ecuator si insertia muschilor drepti. gri pana la negru. Clinic se traduc prin modificari de volum ale globului ocular. Sub actiunea acesteia sclera se subtiaza.

Se manifesta clinic prin multiple malformatii scheletice insotite adesea de fracturi ale oaselor lungi. miopie. factorilor alimentari. Manifestarile clinice cuprind semne de afectare cutanata (aspectul de hiperextensibilitate – cutix laxa. toxice. surditatea este elementul cel mai inconstant si tardiv. Anomaliile oculare constand in sclere albastre. Hipofosfatezemia este o boala ereditara severa cu transmitere recesiv autosomala produsa de mutatii la nivelul genelor care codeaza fosfatazele alcaline. Urmareste evitarea factorilor de risc (traumatismelor. genetic. megalocornee. embriotoxon. escare. s. Aceste afectiuni sunt: maladia Lobstein. cifoscolioza si semne de afectare oculara (decolare de retina. hipofosfatezemia. sindromul Ehlers-Danlos. anomalii cardiovasculare (cele mai grave). mai rar poate asocia si miopie. stomatologic.fragilitate osoasa severa manifestata prin fracturi cvasispontane ce afecteaza cu predilectie diafizele oaselor lungi ale membrelor inferioare. ) si intarzierea aparitiei complicatiilor (in principal cardiovasculare) care pot pune in pericol viata pacientilor. colobom irian asociaza si extremitati lungi.sclere albastre (in toate nuantele) . cifoscolioza. atrofice si echimoze).albastra este data de vizibilitatea prin sclera translucida a uveei. m. Sindromul Marfan este o boala autosomal dominanta care se manifesta prin sinteza unui colagen cu structura alterata. striuri angioide retiniene. Tratamentul poate fi medical si chirurgical si se adreseaza in principal afectiunilor de baza. a. sindromul Albright II. Diagnosticarea corecta si orientarea terapiei presupune o abordare interdisciplinara asociind examenul oftalmologic cu cel cardiologic. a. edentatie totala precoce. Pentru multi pacienti simptomatologia este saraca astfel ca raman adesea nediagnosticati. sclere albastre si nefrocalcinoza care conduce adesea la deces. Sindromul Ehlers-Danlos numit si fibroplazia elastica generalizata este afectiune transmisa autosomal dominant care afecteaza cu predilectie sexul masculin. Semnele clinice sunt expresia unui deficit enzimatic implicat in procesul asamblarii precolagenului. . s. hiperlaxitate ligamentara. sclere albastre). d. afectare articulara mergand pana la dislocatii ale soldului. sindromul Marfan. musculatura atrofiata. In mod inconstant poate asocia si anomalii dentare. Maladia Lobstein sau "boala oaselor de sticla” este o boala ereditara transmisa autosomal dominant caracterizata clinic de triada clasica: . cataracta congenitala. . cataracta congenitala. sferofachie.

aspect inestetic). .Blefarofimoza se manifesta prin imposibilitatea deschiderii complete a fantei palpebrale. anomalii ale deschiderii pleoapelor. Apare datorita unui exces tegumentar sau insertiei aberante a unor fibre apartinand orbicularului. Este fiziologic la mongoli iar pentru restul populatiei la sugari pana in luna a V-a datorita lipsei de dezvoltare a piramidei nazale. Colobomul palpebral defineste o lipsa de substanta de forma triunghiulara ce intereseaza toate planurile pleoapei sau doar tarsul (colobom partial).Afectiunile congenitale ale pleoapelor Se pot grupa in: anomalii morfologice. . Corectia se face chirurgical. cu directie verticala care acopera unghiul intern. Diferenta de ablefarie consta in calitatea acestui tesut care este normal in criptoftalmie. Tratamentul chirurgical consta in apropierea si sutura plan cu plan a marginilor colobomului in coloboamele mici si inlocuirea tesuturilor lipsa in coloboamele intinse.Epicantus (cuta mongoloida) consta in existenta bilaterala a cate unui pliu musculocutanat. keratoconjunctivita de expunere. In cazurile accentuate se manifesta prin imposibilitatea inchiderii fantei palpebrale (lagoftalmie) cu toate consecintele nefaste care decurg din aceasta (ochi uscat. ele putand chiar sa dispara pana la pubertate odata cu dezvoltarea piramidei nazale. Cele de intindere mica nu necesita tratament. Pentru cele foarte intinse care micsoreaza campul vizual este necesar tratament chirurgical care consta in excizia excesului tegumentar si ancorarea tegumentului la ligamentul palpebral intern. . Atunci cand afecteaza treimea medie si are o intindere mare provoaca lagoftalmie. se asociaza cu absenta globului ocular si alte malformatii grave. Anomalii ale morfologiei pleoapelor Ablefaria afectiune grava care consta in absenta pleoapelor sau inlocuirea acestora cu un tesut membranos. superioara si respectiv inferioara. Microblefaria este o anomalie caracterizata prin pleoape de dimensiuni mai mici dar de structura normala. Polul anterior al ochiului este acoperit de un tesut rezultat din fuziunea fara demarcatie a celor doua pleoape. anomalii ale marginilor libere ale pleoapelor. anomalii ale cililor. unghiurile palpebrale parand sudate.Euriblefaronul consta intr-o largire exagerata a deschiderii fantei palpebrale permitand vizualizarea fundului de sac conjunctival. . Se descriu doua forme de epicantus: direct atunci cand pliul porneste dinspre pleoapa superioara si invers in cazurile in care pliul porneste de la pleoapa inferioara. Este o anomalie transmisa autosomal dominant destul de frecventa (2-5% din populatie). Anomalii ale deschiderii palpebrale . Poate fi asociat cu alte coloboame (uvelale. Uneori poate asocia simblefaron temporal. Diagnosticul diferential se face cu ptoza congenitala de care o diferentiaza functia normala a muschiului ridicator al pleoapei superioare si cu microblefaria. De aceea se impune corectia chirurgicala.Criptoftalmia consta in lipsa fantei palpebrale. Se produce datorita lipsei fuziunii sau fuziunii incomplete a mugurilor embrionari palpebrali. cu lipodermoidul limbului sau cu alte malformatii faciale luand forma sindromului Goldenhar si Franceschetti. Tratamentul este unul chirurgical purtan denumirea de cantoplastie interna sau externa. Apare frecvent asociata cu epicantus si microblefarie. de nerv optic). anomalii tegumentare si anomalii de motilitate.

Anomalii de motilitate ale pleoapelor cuprind ptoza congenitala si retractia congenitala a pleoapei superioare. Anomaliile marginilor libere includ entropionul si ectropionul congenital si ankiloblefaronul. Tratamentul consta in extirparea chirurgicala inclusiv a capsulei pentru a preveni viitoare recidive.este cauzata de aplazia tarsului sau hipertrofiei muschiului ciliar.Epiblefaronul defineste prezenta unui pliu cutanat orizontal paralel cu marginea libera a pleoapei. Apare in sindromul Francois si sindromul Goldenhar.Cilii incarnati apar datorita directiei anormale de crestere a acestora astfel incat acestia ies pe fata conjunctivala a pleoapei. mobila si bine delimitata situata spre unghiul palpebral extern. . Cilii pot fi dispusi in doua trei randuri. Entropionul –rasfrangerea congenital a pleoapei inferioare spre globul ocular. dar nu numai. apare in alopecii. Ankiloblefaronul se manifesta prin imposibilitatea deschierii fantei palpebrale cauzata . Problema mai degraba de natura estetica se poate remedia cu ajutorul chirurgiei plastice.Blefarochalazisul este asemanator clinic cu epiblefaronul doar ca in patogenie este implicata o modificare degenerativa a dermului si o relaxare a septului orbitar. a unei portiuni din orbicular si intarirea septului orbitar.. .Aspectul antimongoloid al fantei palpebrale consta intr-o oblicitate inversa a deschiderii fantei palpebralecu unghiul extern situat sub nivelul celui intern. Ectropionul – rasfrangerea in afara a marginii pleoapei.Chistul dermoid este o formatiune pseudotumorala de dimensiuni mici elastica. Rezolvarea problemei se face prin electroliza foliculilor. Anomaliile tegumentelor pleoapelor . Daca nu dispare spontan necesita corectie chirurgicala. Procesul avanseaza cu varsta iar tratamentul simptomatic consta in administrarea de unguente pentru inmuierea pielii. . . Anomaliile ciliare . . Atat blefarochalazisul cat si epiblefaronul pun adesea mai mult probleme estetice dar pot duce si la aparitia ptozei si implicit a limitarii campului vizual caz in care necesita excizia excesului de piele. . Indepartarea lor se face prin excizie sau electroliza.Hipertricoza este dimpotriva o exagerare a dezvoltarii cililor atat in grosime si lungime cat si ca numar.Cilii moniliformi au aspectul de sirag de margele (sunt strangulati din loc in loc).Ectopia cililor anomalie care consta in prezenta cililor la nivelul pleoapelor in alte locuri decat cel normal.Ichtioza este o afectiune cu caracter ereditar (transmitere legata de X) care se manifesta prin ingrosarea si uscarea excesiva a tegumentelor pleoapelor. Asocierea congestiei tegumentare defineste eritrodermoichtioza. . care capata un aspect solzos.Hipotricoza este absenta cililor sau inlocuirea acestora cu cativa oeri subtiri si rari.este determinat de dezvoltarea insuficienta a tegumentului. Daca nu dispare cu varsta se practica excizia semilunara a excesului tegumentar.

Tratamentul consta in sectionarea acestei membrane. keratoconul posterior generalizat. Are o transmitere recesiv legata de sex (90 % din cazuri sunt barbati) si este de obicei bilaterala.Keratectazia consta intr-o cornee opaca care prezinta o proeminenta inspre fanta palpebrala.Megalocorneea defineste situatia in care corneea are diametrul orizontal mai mare de 13 mm dar nelegata de glaucom congenital si avand o structura histologica normala. microcorneea. Anomali congenitale ale corneei Anomaliile congenitale sunt definite ca alteratii morfologice evidente la nastere rezultate din dezvoltarea defectuoasa in timpul vietii intrauterine. cataracta congenitala. Microftalmia poate asocia si alte anomalii congenitale dintre care cel mai frecvent glaucomul congenital. Anomaliile congenitale ale corneei sunt foarte diverse dar pot fi clasificate in doua mari grupe: anomalii de forma si anomalii de structura. Anomaliile de forma si marime Anomaliile de forma si marime sunt: absenta corneei. In general apare izolata dar se poate asocia si cu anomalii sistemice cum ar fi sindromul Down. .Keratoconul posterior generalizat consta intr-o curbura foarte accentuata a fetei . uneori poate fi prezenta o pseudocornee rudimentara fibroepiteliala. corneea plana. De-a lungul vietii se poate complica cu glaucom secundar tardiv. Aceasta modificare se concretizeaza intr-o refractie mare (pana la + 46D) si adeseori hipermetropie. coloboame. Acuitatea vizuala este scazuta (puterea dioptrului ocular variaza de la +7 la -9 D) la aceasta contribuind si asocierea altor anomalii oculare cum ar fi aplazia retinei. . daca tot globul este micsorat si malformat se numeste microftalmie iar nanoftalmia desemneaza starea in care ochiul este mai mic dar absolut normal.Corneea plana apare ca o consecinta a opririi din dezvoltare a corneei de obicei in lunile a 4-a sau a 5-a a vietii intrauterine astfel incat raza de curbura ramane aceeasi cu a scleroticii iar refractia ramane foarte redusa 20-30 D. . Ca etiologie este incriminata keratita intrauterina urmata de perforarea corneei. cataracta presenila sau ectopia cristalinului. .Microcorneea se defineste atunci cand diametrul corneei este mai mic de 10 mm. sindromul Marfan.de solidarizarea marginilor celor doua pleoape prin intermediul unei membrane. . . coloboame.Absenta corneei este foarte rara. sclerocornee cu reducerea preponderent a diametrului vertical. sindrom Alport. megalocorneea. Daca apare in contextul unui segment anterior micsorat este vorba de microftalmie anterioara. cataracta congenitala. keratectazia.

s. . . . ).Embriotoxonul posterior consta intr-o ingrosare cu deplasarea centrala a marginii anterioare a inelului Schwalbe (jonctiunea intre reteaua trabeculara si membrana Descemet) devenind vizibila cu ochiul liber. hipertelorism. vascularizatie corneeana. . neevolutiv si asimptomatic (poate asocia uneori ambliopie) Anomalii congenitale ale conjunctivei Conjunctiva este membrana transparenta care inveleste fata posterioara a pleoapelor (conjunctiva tarsala) si partea anterioara a sclerei (conjunctiva bulbara) . coloboame. Determina o predispozitie pentru aparitia glaucomului. Anomalia cuprinde embriotoxonul posterior. Anomalia consta in asocierea embriotoxonul posterior cu procese iriene proeminente aderente la inelul Schwalbe.Embriotoxonul anterior sau arcul juvenil este reprezentat de prezenta in periferia corneei a unei formatiuni inelare opace asemanatoare gerontoxonului. anomalia si sindromul Axenfeld. caz in care apar si sechele ale inflamatiei: precipitate endoteliale. sclere albastre. ) sau sindroame sistemice. . a. Apare in asociere cu cataracta. . oligofrenia.Keratoconul circumscris posterior consta intr-o excavatie a fetei posterioare a corneei situata central sau paracentral fara afectarea curburii anterioare. anomalia Peters. atrofia stromei iriene si procese iriene proeminente care pot asocia sinechii anterioare periferice.Anomalia si sindromul Axenfeld. anomalia si sindromul Rieger. cornee plana. Anomaliile de stuctura Anomaliile de stuctura cuprind: embriotoxonul posterior. Asociaza aniridei. malformatii scheletice. Defectul este adeseori unilateral.Anomalia Peters cuprinde leucom corneean la nivelul caruia apar defecte endoteliale si stromale.posterioare in discrepanta cu fata anterioara care este perfect normala. sclerocorneea si embriotoxonul anterior. s. glaucom (in 50 % din cazuri) si leziuni generale (palatoschizis. Una din cauze o poate constitui inflamatia intrauterina. hipoplazie faciala. pseudopolicorie si glaucomul (50 % din cazuri).Anomalia si sindromul Rieger. buza de iepure. Anomaliile congenitale ale conjunctivei sunt afectiuni rare si cuprind malformatii . Poate asocia alte anomalii ca afachia. In general este bilaterala si are caracter ereditar. keratoconul circumscris posterior. a. defecte cardiace. Sindromul Axenfeld presupune asocierea anomaliei Axenfeld cu glaucomul si uneori cu asimetrie faciala. Sindromul Rieger asociaza in plus si anomalii scheletice faciale si dentare cu sau fara retard mental. Afecteaza predominant sexul feminin si este asimptomatica. megalocornee. Se transmite autosomal dominant si poate asocia alte anomalii ale polului anterior (filamente iriene.Sclerocorneea reprezinta o opacifiere neinflamatorie si neevolutiva care intereseaza corneea periferica sau in totalitate. .

tumori disgenetice si tulburari metabolice. .congenitale. Tumorile disgenetice sunt tumori congenitale care afecteaza tesuturile epitelial. polidactilie) sau poate aparea in cadrul sindromului Milroy (debuteaza la nivelul membrelor inferioare la la mai multe persoane ale unei familii dar in generatii succesive) . Semnul major este edemul dur al conjunctivei bulbare. In profunzime se continua nemijlocit cu paniculul adipos. poate creste destul de mult la pubertate acoperind o parte din cornee. Observarea si evaluarea periodica este atitudinea standard. de culoare brun neagra situata in preajma limbului sclero-corneean sau a plicii semilunare. pigmentar si limfatic precum si vasele de sange. . acoperita de epiteliu pavimentos stratificat cheratinizat situata in regiunea supero-externa a conjunctivei si aderenta la aceasta. sau din ratiuni estetice si nu numai atunci cand asociaza si alte anomalii. sesil sau pediculat. Asociaza uneori diverse malformatii ale membrelor (sindactilie. Limfedemul conjunctival congenital este o conditie foarte rara ce apare datorita malformatiilor vaselor limfatice (staza limfatica) .Osteosarcomul si condromul conjunctivei sunt afectiuni foarte rare constand in . De dimensiuni mici la nastere. glandular. nervos. apendicele preauricular) sau in cadrul asa numitelor sindroame fisurale ale fetei (sindromul Franceschetti si Goldenhar) . Sunt localizate preponderent la nivelul limbului sclero-corneean. Exista doua forme de manifestare: precoce (pana in varsta de un an) si tardiva (intre 10 si 20 de ani) . Este in mare majoritate a cazurilor unilateral. Poate avea caracter infiltrativ si potential de a creste in dimensiuni. Poate avea diferite forme : telangiectazic sau cavernos. tratamentul impunandu-se in cazurile in care datorita cresterii in dimensiuni a acestor formatiuni se produc la scaderi ale campului vizual sau acuitatii vizuale.Melanomul benign al conjunctivei apare sub forma unei formatiuni foarte usor proeminenta.Angiomul conjunctival congenital este o tumoreta proeminenta.Dermolipomul este o formatiune formata din tesut conjunctiv dens. fibros. Poate prezenta anexe sebacee si piloase. alb-rozie din care pleaca mai multe fire de par. Au o crestere marcata atat in dimensiuni cat si ca pigmentare inainte de pubertate dar fara a prezenta risc de malignizare. unilateral sau bilateral. Apare de obicei in asociere cu alte anomalii congenitale ale fetei (fistule preauriculare.Dermoidul limbului este o mica proeminenta. . variabila ca marime (de la 2-3 mm la dimensiunile uni bob de mazare) situata la nivelul carunculei lacrimale sau a conjunctivei palpebrale. aderenta la planurile profunde situata la nivelul limbului. Cuprind urmatoarele entitati clinice: . mobila pe planurile subjacente. de culoare rosie sau cianotica (in functie de felul sangelui pe care il contine arterial sau venos). . Epitarsul sau sortul conjunctival este o afectiune uni.sau bilaterala constand in existenta unei cute anormale a conjunctivei tarsale mai ales la nivelul pleoapei superioare aparuta probabil ca o consecinta a unor inflamatii intrauterine a conjunctivei.

Efectuarea unei tomodensiometrii este necesara pentru diferentierea leziunii de o tumoare (a retinei sau a papilei optice). Culoarea leziunilor variaza: gri pentru cca.prezenta de la nastere a unor formatiuni nodulare. Disversiile papilare definesc starea in care axa deschiderii papilei si axa vaselor centrale sunt orientate intr-o orice alta directie decat temporala (care este cea normala). Profunzimea depresiunilor variaza intre 0. Poate fi uni. 60 % dintre ele. o papila largita. In timp poate aparea o decolare seroasa cu dezvoltarea unei maculopatii. inferioare si temporale. a adolescentului si a adultului. . inferioare si nazale. Sindromul morning glory este o anomalie rara care asociaza un deficit al peretelui scleral. Fosetele colobomatoase sunt mici excavatii. mobile. Sunt formate din osteocite sau condrocite si cresc foarte putin de-a lungul vietii. Colobomul papilar atipic este foarte rar constand in prezenta unei excavatii la nivelul jumatatii inferioare a papilei.sau bilateral. prezenta unui stafilom scleral peripapilar si a unui burelet proeminent pigmentat ce inconjoara papila. care prezinta o excavatie profunda sub forma de palnie. Functia vizuala poate fi alterata de marimea colobomului. Tabloul clinic depinde de marimea colobomului si eventuala asociere a altor anomalii oculare dar in principal este dominat de ingustari sectoriale ale campului vizual corespunzator colobomului. superioare. dure. In evolutie poate duce la dezlipire de retina care este principala complicatie ce poate surveni. Anomaliile congenitale ale nervului optic Colobomul papilar tipic este o anomalie cu transmitere autosomal dominanta care poate aparea izolat sau in cadrul colobomului corioretinian constand in lipsa unei portiuni variabile ca intindere din papila optica si retina cu respectarea vaselor retiniene. Obiectiv discul apare de dimensiuni marite adesea ovalizat vertical. Se deosebesc trei tipuri clinice: a copilului. in general unilaterale (95%) constand din lipsa de substanta la nivelul suprafetei capului nervului optic. de eventuale leziuni asociate ale globului ocular sau posibile complicatii. situate indeosebi in cadranul superolateral al sclerei. Cistinoza este o tulburare metabolica ereditara constand in imposibilitate metabolizarii cistinei fapt care duce la depozitarea acesteia intracelulara sub forma de cristale. Rasunetul clinic consta in scaderea acuitatii vizuale sub 1/50 la aproape toti pacientii. Tratamentul vizeaza reducerea aportului (dieta) si facilitarea eliminarii prin administrarea de cisteamina. Astfel se deosebesc disversii: inferioare. Intereseaza diferite tesuturi si organe printre care si conjunctiva si corneea. alb-galbui 30 % si negru 10 %. 5 si 25 dioptrii.

Alte consecinte ale leziunii sunt aparitia scotomului central. matasoasa pornind de la papila si continuandu-se cu prelungiri care urmeaza adeseori traiectul vaselor sanguine retiniene. Asocierea conusului. care intereseaza fie o zona restransa in jurul conusului fie intreaga portiune inferioara a retinei ajungand pana la ora serrata. Atrofia corioretiniana in sector se prezinta sub forma unei regiuni depigmentate. marirea petei oarbe.sau bilaterala a dimensiunilor papilei si nervului optic. Papila este alcatuita preponderent din tesut glial stratul de fibre optice fiind redus. . Megalopapila este o papila optica mai mare decat cea considerata statistic normala. a nervului optic si a unei portiuni de retina avand drept consecinta clinica existenta enei cecitati congenitale necurabile. . Membrana epipapilara apare sub forma unui voal conjunctiv. Functia vizuala este normala.nazale. Aspectul tipic care pune diagnosticul este acela de rozeta sau flacara alb stralucitoare.persistenta fibrelor de mielina peripapilare (avand o frecventa de 0. Conusul congenital defineste o suprafata regulata. Hipoplazia papilara desemneaza o diminuare congenitala uni. fin. de dimensiuni variabile. atrofiei corioretiniene in sector si situs inversus al vaselor retiniene definesc sindromul disversiei papilare. In alte cazuri acuitatea vizuala poate fi normala. transparent care acopera in totalitate sau partial discul optic. Asocierea hipoplaziei papilare cu alte anomalii craniofaciale este frecventa. Acuitatea vizuala ramane scazuta sub 5/10 chiar si dupa corectie la aproximativ 67% din disversii. In regiunea afectata de atrofie se obiectiveaza o miopie. Acestea din urma mai sunt cunoscute si sub denumirea de inversie papilara sau situs inversus. localizata in axa disversiei asociate al carei planseu este mai profund decat planul retinei invecinate. Semnul caracteristic este aspectul cenusiu metalic al papilei. Intereseaza preponderent nou-nascutii prematur care prezinta cecitate in ciuda aspectului normal al ochilor. Consecintele clinice ale acestui fapt sunt aparitia strabismului si a nistagmusului precum si scaderea acuitatii vizuale pana la perceptie luminoasa in unele cazuri. Tulburarile de mielinizare ale nervului optic se manifesta sub doua forme clinice: . semilunara. 3-1%) .sindromul Beauvieux sau pseudoatrofia cenusie a papilei este o afectiune rara constand in intarzierea mielinizarii nervului optic care in mod normal se incheie cel tarziu imediat dupa nastere. scotom tip Bjerrum si deficite in cadranul temporal superior. Aplazia papilara este o afectiune rarisima si grava care presupune absenta papilei.

smoala.a doua etapa are ca obiectiv stimularea reepitelizarii (coliruri cicatrizante. a substantei fundamentale si edematierea fibrelor de colagen. fluorhidric s. Arsurile termice sunt produse de contactul cu materiale topite (metal. etc. Arsurile produse de radiatiile ultraviolete (lampi solare. aparate de sudura. a. Tratamentul se face in trei etape: . ) si vapori sau gaze fierbinti. In cazul arsurilor grave vindecarea este greoaie si incompleta existand riscul aparitiei a numeroase complicatii. Agentul cauzator produce in prima etapa necroza tisulara care este urmata de edem si inflamatie. limitarea reactiei inflamatorii si a necrozei stromale (inhibitori de colagenaza ca L-cisteina sau EDTA sodic) si combaterea durerii. .tratamentul tardiv urmareste rezolvarea sechelelor functionale (simblefaron. ) si estetice. incepe chiar la locul accidentului si consta in spalarea cu apa din abundenta a ochiului. anilina.Arsurile corneei Sunt leziuni corneene necrotico-inflamatorii produse de contactul cu un agent chimic (acizi sau baze tari). arcuri . . Arsurile fizice sunt produse de agenti termici si radiatii (ultraviolete si ionizante). Simptomatologia difera in functie de gravitatea arsurii si consta in lacrimare. Toate acestea provoaca coagularea proteinelor. termic sau actinic (radiatii). mase plastice etc. etc. corneea prin apritia leucomului corneean bine vascularizat si perforatie. camera umeda si unguente cu antibiotice) si stimularea reepitelizarii. entropion. durere vie. ). Arsurile chimice sunt cauzate de baze (hidroxid de sodiu. pansament) si a sintezei de colagen (citrat de sodiu. pleoapele-malpozitii palpebrale.cel mai important pentru vindecarea ad integrum-consta in indepartarea toxicului. amoniac. opacifierea corneei. a. Tratamentul vizeaza limitarea reactiei inflamatorii (corticosteroizi administrati local).tratamentul de urgenta. Bazele tari saponifica lipidele peretelui celular provocand moartea celulelor epiteliale dupa care patrund adanc in stroma provocand distructia keratocitelor. blefarospasm insotite in zilele urmatoare de o scadere progresiva a acuitatii vizuale. acid ascorbic). Acestea pot interesa: conjunctivele prin formarea de aderente intre conjunctiva tarsala si cea bulbara (simblefaron) si ocluzia punctelor lacrimale. evitarea suprainfectiilor (pansamente sterile. acetic. Modificarile obiective variaza in functie de gravitatea arsurii: in arsurile usoare apar mici eroziuni epiteliale. azotic. arsurile severe produc o dezepitelizare si opacifiere completa a corneei si ischemie conjunctivo-sclerala. clorhidric. Acizii actioneaza asupra proteinelor provocand denaturarea. coagularea si precipitarea acestora formand astfel o bariera protectoare ce limiteaza oarecum patrunderea toxicului. Tabloul clinic este asemanator cu cel din arsurile chimice cu deosebirea ca sunt intotdeauna insotite de afectari palpebrale. combaterea reactiei irido-ciliare. ) si acizi tari (acid sulfuric. s. electric. aflate in diferite stari de agregare. var. Se continua apoi in spital cu spalarea cu ser fiziologic inclusiv a fundurilor de sac conjunctivale si extractia daca este cazul a returilor solide ale substantei chimice. in arsurile medii se observa opacifierea corneei si ischemia conjunctivelor atinse (conjunctiva palida) .

apare mai ales in randul persoanelor care prezinta matreata sau diferite forme de eczema. care imbraca toate caracteristicile unei eczeme (eczema este caracterizata prin aparitia de leziuni eritemato-veziculare pruriginoase. Functie de localizare. localizate in zonele anatomice bogate in glande . Dermatita seboreica mai este cunoscuta si sub denumirea de eczema seboreica – afectiune cutanata. Radiatiile ionizante provoaca atingeri corneene variabile: hipoestezie. dermatita seboreica este caracterizata prin prezenta unor leziuni maculoeritematoase. de asemenea. Tratamentul se face prin administrarea de cicloplegice cu actiune rapida pentru combaterea spasmului ciliar. necroza aseptica. dar si glandele anexe acestor foliculi.carbonice. Blefarita Introducere Blefarita reprezinta o infectie acuta sau cronica a marginii pleoapelor (gr. senzatie de corp strain. in numar de 25-30. pot fi diferentiate urmatoarele tipuri de blefarita – blefarita non-ulcerativa (seboreica). deoarece aici exista foliculii ciliari. se deosebesc mai multe tipuri de blefarita – blefarita angulara. care se asociaza in mod frecvent cu conjunctivita. situate in grosimea tarsului palpebral. si care elaboreaza o secretie grasoasa ce se amesteca cu lacrimile. Aparitia blefaritei este favorizata de hipersecretia glandelor Meibomius. durere. Cea mai crescuta incidenta a acestei infectii se inregistraza in randul indivizilor care asociaza anumite afectiuni determinate de un mecanism alergic (atopii) . bine delimitate. contribuind astfel la lubrefierea corneei. de asemenea. dar care nu este insotita de leziuni veziculare cutanate. keratite. in aceasta regiunea exista si orificiul de deschidere al glandelor excretoare Meibomius – glande excretoare tarsale de mici dimensiuni. coliruri cu antibiotice si analgezice pentru combaterea durerii. imprecis delimitate). blepharon = pleoapa si " -ita" = inflamatie) . In schimb. blefarita se manifesta mai ales in randul indivizilor care prezinta dermatita seboreica a tegumentului facial. dar si de stagnarea la acest nivel al produsilor de excretie. Infectia se localizeaza la nivelul marginii libere palpebrale. tratamentul fiind acelasi. blefarita ciliara sau blefarita marginala. Profilaxia se poate face foarte usor prin folosirea ochelarilor de protectie. blefarita scuamoasa. blefarita scuamoasaseboreica sau blefarita ulceroasa. functie de aspectele anatomopatologice. Blefarita este o infectie recidivanta. eclipse solare) se manifesta la cateva ore de la expunere prin fotofobie.

uneori. Dermatita seboreica mai este cunoscuta si sub denumirea de Boala Unna. tulburarile endocrine. manifestata prin roseata conjunctivala. epiteliul corneei este alterat. Glandele Zeiss sunt formatiuni sebacee anexe cililor palpebrali – iar orjeletul reprezinta o stafilococie a foliculului ciliar. umiditatea excesiva. De asemenea. Tocmai datorita perturbarii secretiilor sebacee de la nivel palpebral. ca urmare a formarii unui strat lipidic anormal. durere acuta. dar si la persoanele cu par blond sau roscat. tegumentul trunchiului si tegumentul membrelor inferioare) . Blefarita este o boala cu etiologie complexa si incomplet elucidata pana in momentul de fata. lacrimare in exces. joaca un rol important in declasarea infectiei palpebrale. reprezinta factori care favorizeaza aparitia blefaritelor. infectiile faciale de vecinatate – toate acestea. intretinand astfel focarul inflamator. lacalizata la nivelul glandelor Zeiss. dar si menopauza. leziunile maculo-eritematoase pot fi acoperite de scuame. afectand in egala masura femeile si barbatii. dar si colirurile sau cosmeticele utilizate de catre o anumita persoana. clipit anormal si fotofobie. keratita este o inflamatie a corneei. Datorita perturbarii functionalitatii glandelor excretorii (glandele Meibomius si glandele Zeiss). Candidoza. urmatorii doi germeni aerobi – Staphylococus epidermidis si Staphylococus aureus. si a microabceselor marginilor libere palpebrale. a edemului local. Frecvent. patogenii parazitari.sebacee (pilea de la nivelul capului. fumul. putem enumera – tulburarile digestive cronice (constipatia). sunt favorizate de stagnarea secretiilor glandelor meibomiene. O blefarita se poate croniciza. starile de imunodepresie (infectiile HIV / SIDA). Blefarita apare mai ales la persoanele de varsta adulta. acneea rozacee. Manifestarea semnelor de iritatie locala palpebrala. pelicula lichidiana corneeana va deveni instabila. nu se cunoaste inca daca factorii genetici au un rol determinant in manifestarea acestor infectii. reprezinta factori care favorizeaza aparitia si evolutia blefaritelor. formele grave de blefarita vor conduce la aparitia unor complicatii locale variate – keratita punctata supericiala sau keratita flictenulara. au fost izolati si incriminati in etiologia blefaritelor. Blefarita apare mai ales la persoanele care prezinta un ten deschis la culoare. Dintre factorii de ordin general. praful. in keratite. incidenta blefaritelor este mult mai crescuta in randul persoanelor care prezinta un teren atopic (alergii diverse) – contactul cu alergenul respectiv. a congestiei pleoapelor. care pot contribui la aparitia blefaritelor. congestia locala se prelungeste. radiatiile solare. daca individul respectiv prezinta un viciu de refractie ce nu a fost corectat – aceasta deoarece. dar si de elaborarea unor toxine iritative de catre speciile de stafilococ enumerate mai sus. tulburarile hormonale care apar in perioada pubertatii. iar acest lucru poate fi evidentiat in urma instilatiilor oculare cu fluoresceina. . frigul. Asa cum deja am amintit. tegumentul facial.

infectia se poate extinde cu usurinta de la un cil la cilul invecinat. Colectia purulenta (abcesul) poate fi drenata atunci cand cilul este extras. Blefarita scuamoasa se manifesta de asemenea. situatie ce favorizeaza grefarea unor infectii bacteriene ciliare sau glandulare. de asemenea. Dupa extragerea cililor.Blefarita este o boala suparatoare. Particulele de fum. leziunile ulcerative se vindeca greu. Nu doar ca. Pacientul prezinta o intensa senzatie de mancarime palpebrala si o suparatoare senzatie de usturime. infectia recidiveaza. fenomenele iritative locale) . mai mult decat atat. umezeala excesiva si anumiti vapori toxici vor contribui la acutizarea simptomatologiei. daca scuamele sunt indepartate mecanic. efectele benefice ale medicatie nu apar imediat. si de cele mai multe ori. terapia este de lunga durata. tegumentul subiacent ramane iritat si congestionat. in foarte multe situatii conjunctiva este si ea congestionata. Blefarita ulcerativa este o forma de boala ce se manifesta mai rar in populatia generala. Trichiaza este deosebit de suparatoare deoarece. Blefarita eritematoasa se manifesta prin congestia pleoapelor si tumefierea marginilor libere palpebrale. marginea libera a pleoapelor va prezenta o serie de leziuni ulcerative care se vindeca cu dificultate. pe langa secretia sebacee excesiva. de culoare galbena. dar apar cicatrizari retractile ce vor modifica pozitia cililor restanti – trichiaza = situatie anormala in care genele (cilii) sunt deviate (orientate) catre cornee. conjunctiva bulbara si corneea sunt in permanenta iritate de . si in care pupila isi pastreaza topografia normala. simptomatologia se exacerbeaza in urma eforturilor oculare sustinute. sau ca urmare a oboselii excesive (lipsa de somn) . Semne si simptome In continuare vom aborda aspectele clinice ale urmatoarelor tipuri de blefarita: blefarita eritematoasa. prin aparitia edemului si al eritemului palpebral. marginea libera a pleoapelor va fi acoperita de o serie de scuame uscate. se caracterizeaza prin aparitia unor mici abcese. Trichiaza se poate manifesta si ca o sechela a trahomului. localizate la radacina cililor – abcesele sunt produse de infectia cu stafilococ auriu. blefarita scuamoasa si blefarita ulcerativa. deoarece in foarte multe cazuri este dificil de diferentiat de alte patologii oculare. se supraadauga si elaborare unor toxine ce vor amplifica si mai mult. de data aceasta. Mai exista o alta clasificare clinica. marginea libera palpebrala poate fi acoperita de o secretie groasa. cu aspect spumos si coloratie galbuie. In absenta acestor scuame. si blefarita stafilococica (la care. care imparte infectiile marginilor libere ale pleoapelor. in doua categorii: blefarita seboreica (in care secretia excesiva a glandelor sebacee joaca un rol principal in aparitia fenomenelor iritative) .

datorata infectiei glandelor sebacee palpebrale. pot ridica suspiciunea unui diagnostic de carcinom. Alte posibile complicatii generate de catre blefarite – conjunctivita cronica. . sau sub denumirea stiintifica de hordeolum. urcior’’. nu se vor mai regenera. si senzatia de usturime. determina pacientul sa se prezinte la medicul oftalmolog. alopecie ciliara (caderea genelor). exista o forma de hordeolum extern – inflamatie a glandelor Zeiss. precum si ingrosarea pleoapei.catre cilii anormali pozitionati. si hordeolum intern – inflamatie acuta purulenta a glandelor Meibomius. aspect grasos al marginilor pleoapelor. de etiologie stafilococica. conjunctivita foliculara. si care se manifesta sub forma unor mici formatiuni tumorale chistice. ce apare in urma obstructiei canalelor excretorii glandulare. precum si absenta unui numar considerabil de gene (alopecie ciliara) . Functie de afectarea glandulara. aparitia microabceselor va conduce la distrugerea foliculilor ciliari. in plus. Orjeletul este o inflamatie localizata purulenta. . pacientul prezinta risc crescut pentru aparitia orjeletelor si a shalazioanelor. Mai este cunoscut sub denumirea populara de. Tratament Blefarita are un caracter trenant si recidivant. Pentru stabilirea diagnosticului de blefarita se recomanda realizarea unui examen de specialitate – examen oftalmoscopic. Leziunile marginilor libere palpebrale (inflamatie. senzatia de corp strain. deoarece pot fi usor confundate cu anumite leziuni benigne (urcior) . In blefarita ulcerativa. genele astfel distruse si pierdute. semnele locale sunt sugestive – marginile palpebrale libere ce prezinta leziuni ulcerative. apare astfel alopecia cililor. keratita punctata superficiala sau keratita foliculara (keratite = infectii ale corneei). fotofobia. De asemenea. pot fi semnele unui carcinom cu celule scuamoase) . localizate la nivelul marginilor pleoapelor. Pentru realizarea diagnosticului diferential al blefaritei vor fi luate in considerare posibile formatiuni tumorale –carcinoame. localizata sau difuza. infectii ale ductelor lacrimale sau chiar carcinoame (tumori maligne epiteliale) – aceste carcinoame sunt deosebit de periculoase. carcinoamele pot fi confundate cu shalazionul. in bob de orez’’. aspectul estetic nu este tocmai unul agreabil. care pot fi confundate cu leziunile aparute in blefarita (o reactie inflamatorie persistenta a marginii libere palpebrale. detritusuri celulare. iar pacientul trebuie bine informat . cunoscuta si sub denumirea de madaroza – alopecie = caderea firelor de par (genelor). Shalazionul reprezinta o inflamatie cronica a glandelor sebacee Meibomius. cu aspect. Daca blefarita se cronicizeaza. Lacrimarea excesiva. progresiva sau brusca. congenitala sau dobandita (in urma unor infectii). ulceratii) care nu se vindeca in urma unui tratament corect aplicat si condus. tumefiere.

si va fi tratata dermatita seboreica de la nivelul tegumentului facial sau de la nivelul tegumentului paros al extremitatii cefalice (cu ajutorul unui specialist in dermatologie) . pot fi administrate antibiotice pe cale sistemica – penicilina sau eritromicina. Deoarece blefarita este o boala multifactoriala. apoi. Alaturi de spalarea zilnica a regiunii palpebrale. Unii medici recomanda ca inainte de efectuarea spalaturilor. pentru a stimula eliminarea retentiilor de sebum. se recomanda clatirea bine cu apa. De asemenea. De asemenea. dar mai ales axaminari ale refractiei oculare – prin realizarea acestor investigatii. Colirurile si unguentele cu antibiotice (gentamicina. a pleoapelor. care nu au efect iritativ ocular. De asemenea. cu evolutie indelungata si recidivanta. Spalaturile au rolul de a indeparta mecanic scuamele. imbibate cu un antiseptic. Se va acorda o deosebita atentie. oricare ar fi forma clinica de blefarita. poate fi administrat si prednison. se pot face spalaturi utilizand samponuri speciale. care in prealabil a fost impregnat cu un antibiotic si cu un conticosteroid (cortizon) . local sa fie aplicate comprese calde. se impune realizarea a numeroase examene clinice. se recomanda masarea digitala. mai ales seara inainte de culcare. leziunea ulcerativa restanta. In blefarita eritematoasa se pot face instilatii cu solutii astringente – solutii care determina o reactie fibrilara la nivelul structurilor vii. se va efectua o igiena foarte riguroasa a regiunii pleoapelor. In formele grave de boala. examene alergologice. eventual ceai de musetel – timp de cel putin 15 minute. pot fi utilizate cu o foarte buna eficienta sampoanele destinate copiilor mici. kanamicina. asigurand pe aceasta cale eficienta tratamentului local impotriva blefaritei.asupra acestui fapt – factotii constitutionali sunt deosebit de importanti in aparitia recidivelor infectioase. In cazul blefaritei ulcerative. Masajul se poate efectua si cu un tampon de tifon. este posibil ca factorul favorizant al bolii sa fie depistat si ulterior contracarat. poate fi instituit un tratament de lunga durata cu eritromicina. . in tratamentul de lunga durata. care sa nu amplifice fenomenele iritative locale deja existente. examene coproparazitologice. poate fi tamponata cu nitrat de argint. se recomanda si spalarea zilnica a parului. in doze nu foarte crescute. secretiile. care se administraza sub forma unei doze de intretinere de 1 mg / 24 de ore. in concentratie de 1%. alaturi de eritromicina. examene endocrine. reactie foarte utila pentru reducerea secretiilor unei plagi sau ale unei mucoase. dar si o parte din patogenii infectiosi. tetraciclina – antibiotice care sa fie eficiente impotriva stafilococilor) pot fi utilizate in cazul blefaritei scuamoase si a blefaritei ulcerative. corectarea viciilor de refractie ale dioptrului ocular. zilnica. Tratamentul general urmareste indepartarea tuturor factorilor care concura la aparitia blefaritelor – de exemplu. care sa investigheze fiecare aparat si sistem in parte – examene gastroenterologice. dupa extragerea cililor si evacuarea abceselor foliculare.

albicioase. Diagnosticul diferential se face cu. care cel mai adesea produc dezepitelizarea corneei. antidepresive. .Blefaroclonusul consta intr-o frecventa crescuta a clipitului cauzata cel mai adesea de o iritatie a segmentului anterior al globului ocular. Cel mai frecvent. aceste concretiuni pot fi "dizolvate" daca se fac instilatii oculare cu citrat de sodiu sau tartrat de amoniu. "blefarospasmul reflex” care apare prin excitarea terminatiilor trigemenului produsa de diferite afectiuni inflamatorii oculare. dupa ce in prealabil s-a efectuat o anestezie locala . hemiplegii. anxiolitice si injectarea o data la 4-6 saptamani de toxina botulinica care provoaca paralizia muschiului. dispuse superficial. In etiologie sunt implicate afectiuni ale nucleilor bazali. ele pot fi inlaturate prin manevre chirurgicale. statusurile postencefalitice. Cazurile severe provoaca asa numita. Tratamentul medicamentos consta in administrarea de antagonisti ai dopaminei. Tratamentul chirurgical consta in sectinarea partiala a filetelot muschiului orbicular. de asemenea. boala Parkinson.Blefarospasmul este o contractie. aceste granulatii se dispun la nivelul conjunctivei tarsale sau la nivelul fundurilor de sac conjunctivale. deoarece pacientul acuza in permanenta "senzatia de corp strain". Concretiunile calcare conjunctivale Concretiunile calcare conjunctivale sunt de forma unor granulatii mici. Apare in hemiplegii. involuntara. "orbire functionala" deoarece pacientul nu poate tine ochii deschisi. ele sunt suparatoare.Blefarospasmul . isterie. Tratamentul este indicat in formele severe si poate fi medicamentos sau chirurgical. tonica a muschiului orbicular care poate dura pana la cateva minute.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful