P. 1
Ghidul Vanatorului in alegerea Carabinelor de Precizie

Ghidul Vanatorului in alegerea Carabinelor de Precizie

|Views: 571|Likes:
Published by Nicolas Marion
Ghidul Vanatorului in alegerea Carabinelor de Precizie
Ghidul Vanatorului in alegerea Carabinelor de Precizie

More info:

Published by: Nicolas Marion on Nov 05, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

04/19/2013

pdf

text

original

GHIDUL IN CARABINELE DE PRECIZIE

Acest ghid este destinat in special incepatorilor care aleg prima carabina de precizie...dar, poate ca si altii pot alege cite ceva din el. Din nou, este mai mult opinie decit litera de lege, si sint mai mult decit deschis la comentarii, si chiar putetzi striga "blasfemine" daca argumentati. Asadar... Inainte de a vorbi despre ce alegem trebuie sa vorbim un pic de tipurile de carabine. Pe scurt, si fara pretentzie de a epuiza subiectul in nici un fel, tipurile principale sint urmatoarele: Carabine cu bolt Sint carbine la care ejectia tubului si incarcarea unui nou cartus se face prin operarea unui bolt. Boltul are atasat lateral un mic miner pentru operare. Exemple de carabine cu bolt: Remington 700, Mauserele, Mosin Nagant, Savage 10, etc. Exemplu de carabina bolt action: Pro: - simplitate - precizie mai ieftin de atins decit la semiautomate - usor de curatzat- tot derivat al simplitatzii - fiabilitate mai mare decit la semiautomata. Adica daca e murdara tot ejecteaza si trage Considerente: - mai lente in a trimte al doilea foc. Trebuie operat boltul si e greu sa faci asta fara sa pierzi tzinta - recul un pic mai mare decit la semi in acelasi calibru. Acest punct e greu decis, dar in principiu sint de acord cu el. Carabine semiautomate carabine la care ejectarea tubului si incarcarea unui nou cartus se face folosind o parte din energia cartusului anterior. Exista diferite sisteme (cu preluare de gaze, inertziale..) dar in principiu ce se intimpla, este ca o parte din energia exploziei pulberii este folosita pentru a impinge boltul in spate, boltul preaia un nou cartus din magazie, si apoi folosind energia unui arc, boltul este tras in fatza si astfel impinge noul cartus in camera de ardere. Exemplu de carabina semiautomate: Pro: - rapiditate mult mai mare a celui de-al doilea foc, si al treilea, al patrulea, etc. Considerente: - mai complexe decit bolt sau single shot - mai greu de curatzat - fiabilitate mai scazuta. Acest punct insa e foarte discutabil la armele moderne. Au devenit atit de fiabile incit rateurile pe care le-am vazut sint doar la armele semi de precizie si asta dupa citeva sute de cartuse trase fara curatzare. De asemenea pot fi un pic mai pretenzioase la munitie. - mai putzin precise decit armele cu bolt, la acelasi cost. Asta nu inseamna ca nu pot fi facute precise, ci doar ca costa mai mult sa fie facute precise.

Carabine single shot basculante: Aceste arme basculeaza tzeava si astfel permit incarcarea manuala a unui cartus nou. Ejectia se face de obicei cind tzeava este basculata. Percutzia este facuta de obicei cu un cocos asemanator cu cele de la revolvere. Exemplu de carabina single shot basculanta: Pro-s: - simplitate - ieftine de obicei - e mai usor de schimbat calibrul armei prin schimbarea tzevii. Unele se pot schimba si cu tzevi de lise - usor de curatzat. Considerente: - numar mic de focuri, deci repetitzia celui de-al doilea foc este foarte dificila Arme Mixte: Combina de obicei o tzeava de carabina si una de lisa in diferite configuratzii. Marea majoritate a armelor mixte sint basculante (personal nu stiu vreo una care sa fie in alta configuratzie dar poate ca sint). Caracteristicile carabinei din mixta sint in principal la fel ca si cele din single shot basculante. In opinia mea au un dezavantaj in plus prin faptul ca e greu, daca nu chiar imposibil de aliniat tzevile sa traga in acelasi punct. Probabil ca se poate face pentru o anumita distantaza, dar cind legi o tzeava de alta, si mai pui si calibre diferite, e greu de realizat. Avantajul major ar fi ca, ai o lisa si o carabina in aceeasi arma, si atita timp cit esti constient de limitari si avantaje, ai o arma pe care o potzi folosi in multe situatzii. Exemplu de mixta in combinatie carabina/lisa basculanta: Carabine lever action: La aceste arme ejectzia tubului si incarcarea unui cartush nou se face prin manipularea unui levier care face parte comuna cu garda tragaciului. Miscarea este similara si inchiderea si deschiderea unei foarfece imens. Cartusele stau de obicei intr-o magazie tubulara, dar nu numai. Mecanismul de percutzie e un cocos asemanator in aspect cu cele folosite la revolvere. Exemplu de carabina leveraction: Pro: - rapiditate mare a celui de-al doilea foc, si al treilea. Desi incarcarea se face prin manipularea unui levier, miscarea este mai rapida si mai naturala decit la bolt action. Nu sint atit de rapide ca si semiautomatele dar in miini maiastre nu sint foarte departe - fiabilitatea mare. - usoare Considerente: - precizie. Cele cu magazie tubulara, nu sint forate precise (parte din problema se datoreaza glontzului). In magaziile tubulare, cartusele incarcate in acest tip de arme folosesc proiectile cu cap plat pentru a evita detonatia involuntara a capsei.

Ce se inimpla este ca la declansarea focului (in special la calibrele grele) reculul impinge cu putere cartushele unul in celalalt. Daca sint cap in cap, si virful este ascutzit in loc sa fie plat, un virf poate sa actioneaze capsa de la cartushul urmator, care ar declansa o detonatzie in lantz in magazie tubulara. Problema este ca din cauza virfului plat, proiectilele au balistica slaba. Este insa suficient de buna pentru distantzele uzuale (sa zicem pina in 100m). De curind firma Hornady prin munitia Leverevolution, a rectificat aceasta problema prin crearea de proiectile care la virf, au un strat de polimer "moale". Astfel ca, chiar daca cartushele se bat cap in cap virful moale nu permite actzionarea capsei. Deorece virful de polimer este "ascutzit", proiectilul este mult mai aerodinamic, deci balistica este mult mai buna. In opinia mea Hornady a adugat cca 20-40% in distantza la carabinele leveraction (depinde de calibru). Carabinele leveraction care nu folosesc magazie tubulara, ci una clasica (in care cartushele stau unele peste altele) nu au acest dezavantaj. Acest tip de leveraction cu magazie clasica se produc si intr-o varietate mai mare de calibre decit leveraction cu magazie tubulara. Principiul fundamental al tragerii de precizie Asadar, acum ca am trecut in revista tipurile principale, dar inainte de a concentra mai mult pe carabinele de precizie e bine sa intelegem principiul fundamental al tragerilor de precizie, care este: Precizia = Constantza Adica cu cit intregul proces al tragerii este mai constant de la foc la foc, cu atit mai mult vor merge toate proiectilele in acelasi loc, adica va creste precizia. Practic totul se reduce la acest concept fundamental precizia= constantza. In orice tragere exista 3 elemente majore: - tragatorul - munitia - sistemul de tragere, adica arma, optica, suport optica si accesorii (bipod, curea daca tragerea se face cu ajutorul ei, etc.) Orice variabilitate (adica inconstantza) in cele 3 elemente majore, dauneaza preciziei. Adica un tragator bun cu arma super, dar o munitie slaba, nu poate trage precis (dar tot va trage mai bine decit un tragator slab). Imaginati-va tragerea ca un lantz cu 3 vergi, lantul este atit de tare cit ii permite veriga cea mai slaba. In opinia mea la nivelul tehnologic de azi, de departe tragatorul este veriga cea mai slaba, dar nu vom vorbi de asta aici. Sistemul de tragere are mai multe subcomponente, carabina, optica, suporti optica si accesorrii. Oricare variabilitate in functionarea acestor subcomponente dauneaza tragerii. Spre exemplu arma super, optica pe masura si....suporti de plastelina....ooops. Din toata subcomponentele sistemului tragere ne vom concentra pe carabina. Este evindent o subcomponenta foarte importanta, poate cea mai importanta, dar e una din subcomponentele cu mica variabilitate daca ne facem temele. Consideratii tehnice ale armeleor de precizie: Ce e o carabina de precizie? In acceptiunea clasica o carabina de precizie era o arma capabila de grupuri sub 1 MOA (2.5 cm la 91m (sau 100 yarzi)). Acest criteriu este relativ usor de atins de multe din armele de vinatoare de azi (poate trebuie un pic bibilete si selectata munitia), asadar eu as da o alta definitie pentru o carabina de precizie.

In opinia mea o carabina de precizie, trebuie sa atinga o precizie de cca 0.5 MOA pentru cel putin 3 grupaje a 5 focuri consecutive, si acesta precizie trebuie sa se pastreze in conditii reale de clima si teren. Este o diferenta mare intre acceptiunea clasica si ce inteleg eu prin carabina de precizie. Mai intii grupurile sint reduse la jumate. In al doilea rind grupurile treubie sa se dovedeasca a fi constantante cu un numar mare de focuri. Si in al treilea rind, arma treubie sa-si pastreze precizia, iarna si vara (nu neaparat acelasi punct de impact, dar cam aceeasi marime a grupuilui), si in conditii de operare si transport tipice vinatorii. Din capul locului am exclus carabinele de benchrest care sint foarte precise dar cintaresc 2030 kg si nu au nici valoare practica pentru discutia noastra. Sa analizam fiecare element constructiv al carabinei de precizie, fara a intra in efecte de ordinul (2 si 3) pe cit posibil. Teava: Practic e cel mai important element al carabinei (relativ la precizie). Exista diferite materiale si procedee de fabricare a tevii si fiecare companie sustine ca a gasit Nirvana in procesul si materialele de fabricatie...asadar nu vom intra in amanunte. Ce este cert e faptul ca exista citeva elemente importante comune. Unul este coroana de la gura tevii, pe care toate tevile de precizie o au. Forma coroanei, dar si mai mult simetria acestei forme (adica tot constantza cea din principiu) face ca proiectiul sa iasa perfect aliniat cu axa longitudinala a tevii, iar gazele de la gura tevii nu vor impinge proiectilul in lateral si nu vor modifica in nici un fel alinirea proiectilului. Tevile match sint de obicei groase (si in consecinta grele) din cel putin doua motive. Unul este capacitatea calorica, adica se incalzesc mai greu de la foc la foc ceea ce la deformeaza mai putin de la foc la foc, si deci variatia punctului de impact este mai mica la focuri succesive. Al doilea motiv este micshorarea amplitudinii vibratiilor din teava. Inchipuitiva ca teava e ca un bici. La declansarea focului, undele de soc se propaga pe lungimea tevii. Cu cit "biciul" e mai gros, cu atit mai mica e amplitudinea undei de soc in teva, si cu atit gura tevii vibreaza mai putin la iesirea proiectilului. Ghinturile sint un alt element important. Pasul e important pentru stabilizarea diferitelor proiectile, dar nu are mult de a face cu precizia tevii. Insa ce e important la ghinturi este ca ele sa fie taiate uniforma, fara bavuri, fara inconsistente in dimensiuni, etc. Daca nu e asa, proiectilul va suferi deformari asimetrice pe masura ce parcurge teava, ceea ce il face sa aiba un centru de greutate ce va fi dezaxat fata de traiectoria de zbor. De asmenea camera cartusului, partea de free bore (adica portiunea pe care o parcurge proiectilul inainte de intra in ghinturi) de asemenea trebuie sa fie perfect circulare si cu tolerante cit mai mici de alinire, altfel proiectilul poate intra "intr-o dunga" in ghinturi ceea ce il deformeaza asimetric. Montarea tevii in pat se face prin bedding integral sau liber oscilanta. Beddingul integral face ca teava sa "se potriveasca" natural cu patul, dar in ultima vreme aceasta solutie discutata. Contactul cu patul produce o modificare a frecventelor naturale de rezonanta ale tevii si... din nou lucrurile sint incosistente. Asadar s-a ajuns la teava liber oscilanta care nu atinge patul in nici un punct, deci carabinele din acelasi model trag mai "apropiat" unele de altele. De asemenea teava liber oscilanta e mai usor de fabricat decit beddingul. Tevile match cu tolerante mai mici de fabricatie trag mai bine decit cele de serie pentru ca toate alinirile si concentricitatile sint mai stricte...DAR in opinia mea in ziua de azi

chiar si armele de precizie de serie de genul celor tactice sau varmint, au suficienta precizie pentru majoritatea covirsitoare a tragatorilor si aici includ si amatorii de varmint si aplicatiile militare. Action: Care e mai buna semi, bolt, single shot??? Hmm. N-as vrea sa intru in detalii aici dar in principiu cu cit e mai simpla action-ul cu atit e mai usor de facut o arma precisa si mai toleranta la diferite munitiie. De asmenea cu cit se asigura o inzovoraire mai concentrica a cartusului in camera cu atit arma e mai precisa. Traditional carabinele bolt action au avut aici intietate. De asmenea nu sint de lepadat nici single shot de genul (Thomson Contender si...chiar si IJ), dar din cauza dificulatatii focurilor succesive, nu s-au raspindit atit de mult ca si bolt. Semi traditional nu e precisa, dar in ziua de azi nu mai e valabil, exista semi precise, dar sint mai costisitor de fabricat din cauza numarului de piese si deci vor fi mai scumpe. Insa in ziua de azi pot avea precizie similara cu bolt action. Am tras cu AR15 si AR10 de precizie. Cu AR10 este o placere sa tragi la tzinte cu timp limitat sau la match-uri de viteza cu alt tragator. Adica match-uri in care se aliniaza doi tragatori si primul care nimereste un numar de tzinte cistiga. Tragaci: Tragaciul in sine nu are nimic cu precizia intrinseca a carabinei, ci cu realizarea practica a preciziei de catre tragator. Deoarece apasarea pe tragaci induce miscare in arma, tragaciul de precizie e fin, si necesita o forta redusa pentru apasare. Single stage triggers au o forta constanta de apsare pe tot timpul cursei. Deci tragatorul trebuie sa "stie" (din exercitiu ) unde anume de-a lungul curesei se va declansa focul. Dual stage triggers, in prima faza (first stage) au o forta mica de apsare pentru majoritatea cursei, in a doaua faza (second stage) forta creste, si daca se continua apasrea, aproape imediat in second stage urmeaza declansarea focului. Cu un second stage trigger e mai usor de atins precizia pentru ca momentul declansarii e mai usor de simtit la deget. Dar un tragator obisnuit cu arma lui cu single state poate sa faca si ele minuni. Pat: Patul armei de precizie e de obicei din material rigid, care rezista la deformatii mecanice, sau datorata conditiilor de mediu (temperatura, presiune). Adica este invariabil, deci cit se poate de constant in comportament. Asadar materialele folosite sint de obieci sintetice (fel de fel de polimeri), mai nou metal si foarte rar lemn. Iar atunci cind se foloseste lemn e de obicei un melaminant format prin lipirea mai multor strturi de lemn. De asmenea materialul sintetic folosit in turnarea paturilor ne plasticul obisnuit "de punga" din armele ieftine, ci polimeri cu adevarat rezistenti mecanic si la intemperii. Forma patului in special pentru armele tactice e adaptata tragerilor din culcat sau de pe masa, dar nu incurca cu nimc la tragerea din sezut sau chiar in picioare sprijint. Adica paturile au un locas, sau o gaura in pat (a la choate SuperSniper si varmint), care perminte folosirea miini stingi (in cazul dreptacilor) pentru a presa patul in umar si al mentine cit mai fix. O alta caracteristica importanta a unui pat este blocul in care se monteaza actionul. Sa presupunem ca actionul se monteaza in pat cu 2 suruburi. Exista un bloc metalic foarte rigid care uneste gaurile de montaj ale celor 2 suruburi, si e incastrat foarte solidar in pat (adeseori montat prin turnare) Acest bloc asigura o deformare cit mai mica a patului prin raspinderea recului la o arie cit mai mare din interiorul patului. O caracteristica

importanta a patului este ajustabilitatea, adica diferitele reglaje care se pot face pentru ca arma sa se potriveasca natural si luenta sa se alinieze firesc cu ochiul tragatorului. Daca nu e asa tragatorul este intr-o pozitie tensionata care introduce variabilitate in procesul tragerii. Asadar paturile armelor de precizie care se respecta (pretul e ca atare) au inaltatoare de obraz, talpi cu dimensiuni variabile, diferite pozitii ale talpii, etc. Este imporant ca odata achizitonata arma se se regleaze patul pentru tragator IN poizitia in care se vor face majoritatea tragerilor. Daca paturile reglabile sint bune, cele rabadabile sa cu elemente in miscare dauneaza preciziei. Poate nu de la inceput dar in timp paturile rabatabile pot dezvolta joc, la fel si cele cu piese in miscare ( a se vedea Howa Axiom). Paturile armelor de precizie, adesea au partea din fata plata si lata pentru a fi mai stabile pe un suport (saculeti, rucsac, etc.). Paturile armelor de precizie sint grele, pentru a le pastra rigide la cost redus. Altele: Majoritatea armelor de precizie nu au catari mecanice, dar nu toate. Din cauza tevii groase si a paturilor rigide, armele de precizie sint mai grele decit armele de vinatoare. Sint totusi portabile fata de armele benchrest. De asemenea optica mai puternica si cu plaja de reglare mai mare, plus accesoriile de pe ele (bipod, muzzle break) o ingreuiaza si mai mult. As zice ca greutatea ei e dubla fata de o arma de goana in acelasi calibru. Greutatea e buna pentru precizie ca miscoreaza reculul. Si e buna si pentru noi pentru...exercitiu. Automat insa o elimina pentru tragerile din pozitii nesprijinite, deci practic inutilizabile pentru goana. Am tras cu arma mea Savage 10FP choate din mina la 180m in tzinta bust (care e fixa nu fuge ca mistretul). Cu tot cu curea de sprijin e atit de grea de teava ca abia reusesc sa aduc tzinta in in luneta, darmite sa pun reticulul pe ea. Din 5 focuri nimeresc cam unul (procentaj de 20%), execrabil. Cu SKS-ul am procentaj mult mai mare chiar pe catari mecanice si chiar daca SKS-ul are o precizie de 2 MOA fata de Savage care are 0.5 MOA. Insa carabina de precizie se poate trage suficient precis la 300m din sezut, mai ales daca se foloseste bipod. De asmenea la 500m se poate trage precis din culcat (sau lungit pe capota) folosind doar cureaua armei. In opinia mea din trusa de "voiaj" in padure (adica ranitza) nu trebuie sa lipeseasca un bipod pentru trasul in sezut. Optional unul de tras in culcat daca conditiile permit, dar in culcat se pot folosi si altele (cum ar fi ranitza). La ce se pot folosi carabinele de precizie: Goana Carabinele de precizie nu sint pentru acest tip de vinatoare Pinda La pinda distantzele pot fi mai mari si avem de obicei timp sa ochim mai bine. Deci precizia devine mai importanta si capacitatea de a da al doilea foc devine oarecum secundara (dar ramine importanta in opinia mea). O carabina semiautomata si un leveraction satisfac si pinda cu brio, daca distantzele sint mici (pina pe la 100m). Mai departe leveraction ramine un pic in urma dar inca putem folosi semiautomata. De fapt am vazut semiautomata de precizie folosit pina la 900m fara probleme. De asemenea tot

aici este locul carabinelor cu bolt la care se poate repeta si al doilea foc, doar ca nu atit de repede. Carabinele single shot sint mai potrivite aici decit la goana, DAR tot nu lea-as recomanda tragatorilor incepatori. Greutatea armeleor de pinda poate fi mai mare decit la goana, dar pentru distantze mici majoritatea armelor usoare satisfac precizia. Asadar, in opinia mea, daca tragetzi la pind la distantze mici si vinat mediu, in opinia mea n-avetzi nevoie de o arma cu tzeava groasa. Tragere la distantza In acest caz precizia este foarte importanta si repetitizia secundara. As zice ca e nevoie de precizie sub 1 MOA si recomandat sub 0.5 MOA. E bine sa avem al doilea foc repede, dar nu daca sacrificam precizia. Traditizional acesta era domeniul carabinelor cu bolt, datorita preciziei ridicate pe care o pot avea la un pretz de cost relativ scazut. In ultimii ani tehnologia a evoluat mult, si a devenit suficient de ieftina ca sa se produca semiautomate de precizie. Carabinele din seria AR10, AR15 se produc in variante match, si nu sint cu nimic mai prejos in precizie, decit bolturile tactice. Pretzul pentru semi de precizie inca este ridicat, as zice dublu fatza de bolt action. De asemenea semi pe care le stiu de precizie sint derivate din variante militare, deci probabil foarte dificil, daca nu imposibil de obzinut in Romania. Majoritatea covirsitoare a armelor de precizie sint grele, din cauza ca se fac cu tzevi cu sectiune groasa. De asemenea marea majoritate se fac cu paturi sintetice sau de metal, pentru a preveni variatziile la conditziile de mediu si imbatrinire. Aceste arme sint "all business" si aspectul lor este total neimportant. Adica, paturile de lemn sint aproape inexistente, chestii de "infrumusetzare" nu exista, multe din ele arata ca din Star Trek pentru ca patul are forme ciudate, cu fel de fel de reglaje. Multe (dar nu toate) nu au catari mecanice. Nu intratzi in pacatul de a da bani pe o arma de precizie daca nu vretzi sa o folositzi la capacitate. Arma de precizie poate ca nu e atit de scumpa decit o clasica de colectzie, dar pentru a o folosi la capacitate, va trebuie optica de calitate, antrenament (adica bani pe munitie) si de obicei necesita accesorii aditizionale (bipod, laser rangefinder, anemomentru, etc.). De asemenea pentru ca e grea nu o putetzi folosi la goana (nu o putetzi trage din mina) si o sa va uratzi zillele cind o caratzi la deal prin padure. Tragere in poligon Aici vorbim de armele de benchrest. La aceste arme totul se sacrifiva pentru precizie...dar absolut totul. Repetitzia focului a practic neimportanta. Greutatea lor trebuie sa fie cit mai mare ca sa compenseze reculul. Practic armele dedicate de poligon, nu se pot folosi la vinatoare. Universala: Carabina de precizie nu e o arma universala. [b]Studiu practic in alegerea unei carabine de precizie si calibru adecvat[/b]: Sa presupunem Intrebari si raspunsuri: 1) Imi trebuie carabina cu tzeava liberoschilanta? Raspuns: Tzeava liberoschilanta ajuta la precizie. De obicei armele sub 1 MOA le au. Asta nu inseamna ca nu se poate atinge sub 1 MOA in alt mod, dar e mai economic cu

tzeva liberoschilanta. In opinia mea pentru o arma de precizie trebuie, nu ca nu se poate fara aceasta facilitate, ci pentru ca e mai ieftin de cistigat precizie asa. 2)De ce precizie am nevoie? Raspuns: Depinde de distanta si marimea zonei vitale pe care vretzi sa o lovitizi. Pentru vinat mediu la distantza mica, nu nevoie de cine stie ce precizie. Adica sa zicem ca zona vitala este 25 cm (10 inch) la 100m inseamna o precizie de 10 MOA. Considerind variatziile de tragator, conditzii etc. as zice ca pentru vinat mediu la 100m o precizie de pina la 5 MOA e suficienta. Daca insa tragetzi in iepuri la 200m precizia trebuie sa fie sub 1 MOA sau chiar mai bine, deci avetzi nevoie de arma de precizie (si mult antrenament si suferintza financiara). 3) La distanta imi zero arma? Raspuns: Aceasta intrebare se pare ca revine si s-au mai dat raspunsuri la ea. In opinia mea trebuie facut asa (teoria simplificata, n-am inclus unele variabile). Ne hotarim care e vinatul principal. Sa zicem vinatul mediu. Marimea zonei vitale la vinatul mediu este sa zicem 25 cm. Ca sa alegem un pic de marja de sigurantza o sa zic 16 cm e zona vitala. Daca vinam in point blank range (asa cum faca majoritatea) trebuie sa alegem zero la arma, astfel incit proiectilul sa nimereasca in centrul unui cerc cu diametrul de 16cm SI sa nu urce niciunde pe traictorie mai mult decit raza cercului, adica 8 cm. Sa zicem ca calibrul este 3006. Trebuie sa algem zero in asa fel incit traictoria lui 3006 in proiectilul pe care vrem sa-l folosim sa nu urce mai mult de 8 cm. Daca alegem munitizia Remington 180 grain cu Lapua Naturalis. Avem din tabele balistice ca urca cca 8 cm daca il zero la 210m Asadar trebuie sa 0 la 210 (practic si la 200 tot ok e). Tot din tabele balistice rezulta ca proiectilul nu coboara mai mult de 8 cm pina la distatza de cca 290m. Aceasta este distantza de point blank range si inseamna ca teoretic pina la distantza de 290 putem sa ochim si sa tragem in vinat mediu fara compensare de elvatzie. Practic exista variatzii de viteza de la arma la arma, dar unele chiar se potrivesc pe ce zice tabelul. Practic in cazul de sus, as zero pe la 200m si as trage linistit pina pe la 260m. 4) Trebuie sa re-zero cind schimb munitia? Raspuns: Da 5) Aaaaa, eu din ultima banca n-am acces la tabele balistice. Eu ce fac? Raspuns: Am postat un spreadsheet pe forum Aici avetzi linkul http://accurateshooter.net/Downloads/pejsajacksonballistics.xls De asemenea exista un software balistic online la adresa [url=http://www.eskimo.com/~jbm/calculations/traj/traj.html]http://www.eskimo.com/~j bm/calculations/traj/traj.html[/url] Producatorii publica tabele balistice. Ale lor sint bune pentru luat viteza initiala si coeficientzii balistici, care se introduc in software-ul (-urile) balistice postate mai sus. Inca o nota vitezele initiale de plecare a proiectilelor publicate de producatori, nu sint neaparat la fel cu cele din arma voastra. Consultatzi "small print" de pe pagina producatorului, de obicei spune lungimea tzevii cu care s-au facut testele. Daca tzeava pe care o folositzi are acceasi lungime sau apropiata, putetzi folosi vitezele publicate.

Pentru tzevi mai scurte vitezele scad. De obicei cu citziva zeci de m/s depinzind de calibru (la magnumuri scaderea e mai drastica decit la calibrele lente). E greu de dat o retzeta universal, dar o aproximatzie grosiera ar fi cca 15-20 m/s la 1 inch (2.5 cm). Bineintzeles pentru cei care au acces la un cronograph, nimic nu bate o masuratoare in poligon. Si inca o nota la acest subiect. Pentru cei care trag la distantze mari, in experientza mea tabele balistice sint aproximative. Daca le folositi doar ca sa zero arma la 100-300m nu conteaza prea mult. Insa pentru distantze mari nu "pusca" chiar exact. Dar sint o baza de plecare pentru ajustarile elevatziei. Pentru cei tentazi de distantza nimic nu bate incercarile in poligon si notele pe hirtie. Si iar inca o nota. Si pentru cei care zero arma iarna si trag vara cu ea...sau invers. Iarna, la temperaturi joase caderea proiectilului e mai mare decit vara. Pentru cei curiosi, e o simpla problema de frecare si ciocnire. La temperaturi reci aerul e mai dens si proiectilul intilneste mai multe molecule pe unitatea de lungime, care ii "rapesc" mai mult din viteza. Practic, o variatzie a temperaturii cu 6.6 C produce o variatie de 1MOA in elevatie (adica 2.5 cm la 91m). Asadar de la iarna la vara cu o variatie a temperaturii de 40 C spre exemplu produce o variatie a elevatiei de 15 cm la 91 m. In functie de ce vinati e diferenta intre a lovi in plin sau rata. Asadar nu uitati sa zero din nou arma in sezonul in care vinatzi. 6) Vreau sa trag la distanta, chiar imi trebuie carabina de precizie? Raspuns: Depinde de distanta si vinat. Adica 300m sint perfect tangibili pentru o arma de 2 MOA si un vinat mediu, dar acelasi vinat vinat devine practic un noroc la 600m. De asemenea la 300m aceeasi carabina nu are sanse foarte bune la o vulpe. Daca limita distantei pe care v-o propuneti este de 300m la vinat mediu si 150 la vinat mic, as zice ca nu aveti nevoie de o carabina de precizie. Daca insa vreti sa loviti o capra neagra la 600m atunci sinteti pe piata pentru o carabina de precizie, si trebuie sa indurati toate inconvenientele ei. De asemenea trebuie sa indurati costul opticii de distanata, dar mai ales costul financiar in timp si bani pentru antrenament...altfel o luati degeaba (lantul cu 3 verigi de mai sus nu e complet fara tragator). 7) Cum sa ma antrenez ca e scumpa munitia? Trageti 22lr de precizie la 100, 150 si 200m. Daca reusiti sa nimeriti farfuriutza de la ceasca de cafea la 200m constant, in conditii de vinticel moderat....sinteti cu 5 pasi inaintea celorlalti. Dar tot trebuie sa exersati si la 500m undeva, doar ca mai putin. Fun Stuff: Daca a-ti citit pina aici fara sa va fure somnul, citeva sfaturi ca sa faceti exercitiile de tragere fun. De la un moment dat e plictisitor sa tragi la hirtie, deci trageti la tinte active reactive. Adica puneti doze de cola, oua, etc. la 100m, apoi la 150 si apoi la 200m. Cind 200m e relativ usor, culcati dozele de cola si nu le mai puneti in picioare. Exista o varianta "militara" la acest joc, dar poate o sa o amintesc altadata. Acum poate vi se pare fictiune, dar e perfect posibil. Grupul din imaginea de mai jos a fost tras la 182 m (200 yarzi). Patratele pe tzinta au latura de 1 inch (2.5cm).

De asmenea odata am sacrificat un porumbel nevinovat de la 190m. Asta merge odata, dar altfel nici macar gugu nu sint totus tzinte. Insa combaterea e un bun exercitiu. Daca aveti loc de tras la combatere de la distanta e perfect. Foarte mult nu va puteti intinde din cauza timpilor mari de zbor al proiectilului, dar le tzinte fixe (adica la primul) puteti fi mai departe. As zice si la combatere sa va limitati la 300m, si sa-i lasati sa se aseze dupa fiecare lovitura. Un alt exercitiu fun este trasul cu partener. Cel mai fun e trasul in paralel. Puneti acelai numar de tinte active pentru fiecare partener si trageti in paralel. Primul care le doboara cistiga. Din nou exista o varianta militara si la acest joc..dar altadata. Daca nu trageti in paralel cronometrativa. Nu uitati insa sa numarati si numarul de cartuse ratate in rezultat. Cu tzintele in miscare e greu de tras fara suport logistic, deci aici n-am idei majore. Poate daca trageti intr-un mal de riu si un partener va pune barcute in amonte:-). Tzintele cu timp limitat se pot oarecum simula daca cineva va acopera luneta si o descopera pentru sa zicem 10 secunde, timp in care trebuie executat focul. Cei cu multe cunstinte in domeniu va rog, completatzi si comentatzi.

PUTEREA DE STOPARE A PROIECTILELOR Puterea de stopare a unui calibru reprezinta capacitatea lui de a... "trinti" un animal lovit, chiar si temporar. Nu e acelasi lucru cu omorirea vinatului. Adica daca 2 calibre au aceeasi traiectorie in animal, unul cu putere de stopare mare va pune animalul jos, iar celalalt mai slab il va lasa sa fuga sub efectul adrenalinei. Si intr-un caz si in celalalt animalul moare de la o lovitura buna, dar in cazul unui calibru cu efect de stopare mare, animaul ramine jos si nu trebuie urmarit. Puterea de stopare devine cu atit mai importanta cu cit animaul e mai dotat cu dinti, ghiare si dorinta de razbunare. Nu are rost sa discutam de puterea de stopare la o lovitura la cap ci de loviturile in zona toracica, sau chiar lovituri imperfecte. La cap sigur ca orice sfredelush de calibru stinge lumina repede...daca ajunge in cutiuta cu circumvolutiuni. Asadar ca sa putem compara calibrele in putere de stopare trebuie sa o definim cumva matematic. Au existat multe marimi si teorii in a defini puterea de stopare inclusiv cea pe care o cititi si toate sint imperfecte. La inceput s-a considerat energia ca descriind puterea de stopare...doar ca nu se prea potriveste cu realitatea (constatat pe pielea FBI-ului), apoi momentul, care e mai apropiat de adevar...dar tot imperfect este pentru ca nu tine seama de forma si energia proiectilelor. In vremea in care eu nu eram nici embrion un general si un colonel au experimentat pe vaci si cadavre umane cu diferite calibre, viteze, etc. Toate focurile au fost trase "chirurgical" dupa care s-a facut imediat autopsia pentru a determina efectul patologic. In 1920 un nene mai destept ca mine pe num Hatcher a creat o forumula care descrie matematic cel mai apropiat de realitate efectul de stopare. Studiul cu pricina si formula matematica al lui Hatcher imi par a fi cele mai demne de incredere.

Pentru cei interesati in formula pot sa descriu partea matematica, dar considerind ca cititi aceste lucruri in timpul liber, las formula pentru "anexe". Rezultatul formulei este un numar care reprezinta puterea de stopare, si se foloseste pentru comparatii intre calibre. Spre exemplu daca 22lr are puterea de stopare 5 si 22 wmr are puterea de stopare 8, 22lr e mai slab cu (8-3)/8=37.5% decit 22 wmr. Formula fiind creata pe vremea cind armele scoateau fum, prea putin se stia de efectul proiectilelor supersonice. Asadar am gasit un alt autor (Taylor) care a imbunatatit formula si fiind un practician am considerat de demn de crezare si am adoptat-o. Formula inca e imperfecta dar e totusi cea mai apropiata estimare educata a efectului de stopare. Formula finala combina momentul proiectilului (viteza*masa), cu sectiunea transversala, forma si expandarea proiectilului si efectul supersonic in vinat (mai precis cavitatea temporara) Inarmat cu entuziasm m-am apucat de scotocit internetul in cautare de tabele de calibre...dar am constat cu stupare ca formula s-a aplicat aproape numai pentru revolver. Cu un pic de magie in Excel si formula imbunatatita am creat tabelul urmator pentru carabine si lise. Nu stiu de ce nu s-a creat tabelul pentru carabine pina acum, dar poate este un motiv si il gasese altcineva. Pina atunci aveti mai jos tabelul pentru calibre uzuale. In majoritatea calibrelor am considerat 2 tipuri de proiectile, extremele, adica FMG si soft point expandat perfect. Intre exista o infinitate de posibilitati, date expandare controloat si expandare partiala. Pentru ca efectul de stopare in opinia mea e important la toate distantele la care tragem uzual, am construit tabelul pentru 0, 50 yards (45.7m), 100 yards (91.4 m), 500 yards (457 m). Toate marimile, in afara de puterea de stopare sint in unitati britanice. Pentru mai multe informatii intra aici http://www.vinatorul.ro/public/forum/viewtopic.php?f=73&t=6030 Asadar din tabela: - 22lr cu soft point expandat e buna pentru animale de 17kg chiar la 0m, 13kg la 50m si 9 kg la 100m - 22 wmr cu soft point e bun pentru animale de 21 kg la 0 m si 14 kg la 100m - 223 cu soft point e bun pentru animal de 50kg la gura tevii si 43kg la 100m - 7.62x39 soft point (calibru de sks si ak47) e bun pentru 169 kg la gura tevii si 146 la 100m - 30-30 soft point bun pentru 200 kg la teava si 174 la 100m - 243 winchester soft point, 97 kg la gura tevii, 88kg la 100m - 7.92x57 (Mauser) soft point, 246 kg la teava si 204 kg la 100m. De mentionat ca incarcatura pe care am calculat-o la Mauser e o incarcatura de Remington care mi s-a parut un pic cam lenta si slaba. Daca aveti un alt exemplu de incarcatura e simplu sa-l pun in tabel

- 308 Winchester soft point, 253 kg la gura tevii, 235 kg la 100m si 171 kg la 500 yards. Datorita preciziei si puterii lui de stopare, 308 pare a fi un bun calibru de sniping. Se pare ca USA a ales bine in acest sens - 3006 soft point, vinat de 271 kg la gura tevii si 252 kg la 100m. Nu e diferenta mare fata de 308 Winchester, in opinia mea e preferabil 308 pentru economie si precizie. Ca putere de stopare 3006 se pare ca nu e calibru de urs. Nu inseamna ca ursul nu moare impuscat in "pompe" cu 3006, dar nu-l opreste, mai poate fugi si se poate "razbuna" - 7mm Magnum soft point - vinat de 221 kg la teava si 208kg la 100m. Hmm acest rezultat pare sa justifice o serie de rezultate din practica in care se pare ca 7mm Magnum da rezultate mai slabe la stopare decit un Mauser clasic. Drept sa spun am fost surprins de puterea de stopare redusa (comparativ cu calibrele .30 sau Mauser), care il pune mai aproape de 30-30 decit de 3006. Chiar si de 308 e relativ departe. Balistica insa la 7mm e superba (cade putin, rezistenta mare la vinat, viteze mari, etc.) - 300 Win. Magnum cu soft point e pentru vinat de 295 kg la gura tevii si 275 kg la 100m si 200 kg la 500 yarzi. Cu alte cuvinte 300 WM are acceasi putere de stopare la 500 yarzi ca si 30-30 la teava. Si probabil cam aceeasi putere la 350m ca si 308 Winchester la teava. - 45-70 Gouvernment, soft point e pentru vinat de 718 kg la teava si 590 kg la 100m. Acum in sfirsit ma simt mai bine sa merg la urs cu acest calibru. N-as trage cu el la 500m pentru ca balistica e slaba, si precizia la fel (comparativ vorbind), dar pentru "dispozitivele" cu ghiare, dinti si multa vointa de razbunare, sint bune de tras aproape - 375 HH e bun pentru oprti ursul de 628 kg la teava. Mai departe n-am socotit de hmmm. lene. dar o sa rectictific mai incolo - 470 Nitro Express e practic pentru oprit elefantul de 1.4 tone la teava - lisa de 12 gauge e buna de oprit vinat de 1900 kg la teava si inca are 1700 kg de oomf in ea la 50m. Mi se pare c-am mult, dar totusi nu e incredibil. E un proiectil cu diametru foarte mare deci face sens sa care un efect de stopare foarte mare. Insa tocmai ca diametrul atit de mare balistica este foarte slaba si pot sa apra probleme de penetratie. De asta nu se foloseste la elefant - 50 BMG e pentru 6 ursi pusi unul dupa altul cu ale lui 2.9 tone de stopare. Daca cineva reuseste performanta sa ii puna unul dupa altul, ma astept ca 50 bmg-ul sa-i culce ca si pe piesele de domino. - 44 magnum, calibru de revolver e in stare sa opreasca vinat de 350 kg la teava, ceea cel face sa fie o arma buna de backup in tara ursilor. E mai mult decit un 308...cea ce nu prea face chiar asa mult sens de fapt, decit daca aducem si energia in joc. Adica 44 magnum loveste plesneste ursul cu "un bolovan" mai mare decit 308, dar din cauza energiei scazute, nu-l omoara asa bine ca 308 doar il ameteste. Nu stiu daca face sens, dar pare sa confirme ce mi-a spus o cunostinta, ex membru SWAT. A tras intr-un russian boar (mistret) de cca 250 kg cu 308 si la lovit in zona vitala. Mistretul s-a intors spre el si a atacat. A scos 44 magnum de la sold si a tras un cilindru in mistret. Unul din proiectile a nimerit in cap de la distanta mica. Din cauza, unghiului/formei/etc. proiectilul n-a patruns in cap ci a fost recuperat mai tirziu din craniul mistretului. Mistretul insa a ametit si a cazut la pamint din cauza socului, adica a puterii de stopare a 44 magnum. Pentru ca carabina era fara cartuse, l-a terminat cu cutitul cit a fost jos, i-a taiat carotida. Nu stiu daca tot ce a spus el e cu sare, dar socoteala din tabel face povestea plauzibila.

CONTROLUL TRAGACIULUI LA ARMELE CU GLONT

Controlul trăgaciului Controlul declanşării focului reprezintă cheia obţinerii rezultatelor bune în poligon şi la vânătoare. Ce mi-am propus să explic aici este faptul că orice bruscare a trăgaciului, indiferent de cum se realizează ( apăsare bruscă, de sus în jos, din lateral, numai pe vârful trăgaciului sau în partea de sus a acestuia, sau după declanşare eliberarea bruscă, etc.), dăunează rezultatului pe care îl obţinem la ţintă. Nu există o relaţie de egalitate între bruscarea trăgaciului şi un grupaj foarte bun la ţintă. Ceea ce au nevoie şi îşi doresc atât sportivii trăgători cu arma cât şi vânătorii, este un control mai bun al trăgaciului şi abilitatea de a declanşa progresiv focul astfel încât să trimită glonţul precis unde vor, fără surprize şi fără să fie surprinşi de rezultat ( pozitiv sau negativ). Un bun control al trăgaciului rezultă dintr-o continuă „muncă în echipă” – o corelare între trăgaci, degetul care declanşează, ochi şi creier. O traducere a celor de mai sus ar putea fi următoarea: în timp ce degetul declanşator exercită o anumită presiune pe trăgaci, această presiune se transmite progresiv la creier, care solicită informaţii de la ochi, aflat în strânsă legătură cu aparatele de ochire şi ţintă; atunci când ochiul aliniat cu aparatele de ochire şi ţintă, în punctul vital, trimite la creier informaţia că ochirea este făcută, creierul transmite „ordinul de declanşare” la deget care apasă fin trăgaciul astfel încât lovitura să ajungă acolo unde ne-am propus. Antrenarea degetului declanşator Cel mai bun antrenament pentru acest lucru ar fi sute de declanşări la rece în diferite situaţii, poziţii şi condiţii. Declanşatul la rece presupune utilizarea unei arme armate, cu un tub cartuş pe ţeavă, pentru luarea liniei de ochire şi declanşarea trăgaciului astfel încât arma să nu se mişte, iar punctul de ochire să rămână corelat cu aparatele de ochire de pe armă (înălţător – cătare sau lunetă). Acest tip de antrenament nu numai că este cel mai bun, dar este şi singurul pentru exersarea declanşării şi cunoaşterea armei, după părerea mea. Exersarea declanşatului la rece precum şi exersarea ochirii este deasemenea primul remediu pentru îmbunătăţirea performanţelor de trăgător. Se poate exersa declanşatul la rece şi cu ochii închişi, cu arma rezemată, după ce s-a luat linia de ochire acest lucru sporind acomodarea cu senzitivitatea trrăgaciului. După declanşare se verifică din nou alinierea aparatelor de ochire cu ţinta. Majoritatea armelor au trăgacele cu o anumită “personalitate”. Ceva care le diferenţiază de altele şi care odată înţeles şi cunoscut foarte bine „acel ceva”, vă v-a ajuta la declanşarea cu cele mai bune rezultate. Cele mai multe trăgace au o anumită cursă până ajung la pragul de declanşare, altele nu au nici un fel de cursă, dar au o anumită rezistenţă

la apăsare care odată învinsă declanşează, şi mai sunt şi altele care au şi cursă şi prag dar şi rezistenţă la apăsare/ atingere. Cu ceva antrenament degetul declanşator se v-a învăţa cu fiecare trăgaci şi “ personalitatea “ lui şi v-a declanşa în momentul optim pentru a avea cel mai bun rezultat la ţintă - în diferite condiţii de teren, vreme şi poziţii ale animalului. Poziţia degetului în garda trăgaciului O componentă esenţială a controlului asupra trăgaciului este o bună amplasare a mâinii pe gâtul patului şi implicit poziţia degetului declanşator pe trăgaci. Pentru ca degetul declanşator să acţioneze independent şi să nu fie jenat de nimic, trebuie ca acesta să nu fie în contact decât cu trăgaciul. De cele mai multe ori, vânătorii îşi introduc adânc degetul în garda trăgaciului, atingând şi patul armei şi garda trăgaciului, într-un mod stânjenitor pentru o declanşare curată. În momentul declanşării, cursa trăgaciului, trebuie să se facă lin, pe o linie paralelă cu axa ţevii, şi să nu fie bruscată stânga sau dreapta. Degetul declanşator trebuie aşezat într-o poziţie firească, astfel încât acesta să atingă numai trăgaciul, iar declanşarea să se facă din faţă către în spate, prin atingerea scobiturii trăgaciului, în linie dreaptă şi nu sub un anumit unghi care duce la bruscări inutile. O palmă mare sau una mică, degetele lungi sau scurte, poziţia, forma şi mărimea trăgaciului, forma sau construcţia cutiei mecanismelor coroborată cu gâtul patului ( ţine de geometria armei), toate acestea pot influenţa o poziţie relaxată a degetului declanşator pe trăgaci, acesta trebuind să fie atins de perniţa primei falange a degetului în momentul declanşării. Un trăgaci poziţionat prea sus în cutia mecanismelor duce la frecarea degetului declanşator de partea inferioară a cutiei, făcând declanşarea greoaie. Dacă verificaţi poziţia degetului declanşator pe arma dumneavoastră, şi nu se potriveşte conform celor descrise mai sus, probabil că întâmpinaţi una din problemele menţionate anterior şi soluţia este.... nu să vindeţi arma. Vă trebuie puţin antrenament în apucarea armei de gâtul patului, poziţionarea mâinii şi a degetului declanşator pe trăgaci (nu trebuie să vă chinuiţi să aveţi degetul în poziţia optimă – câteodată este imposibil), în aşa fel încât la declanşare acesta să realizeze cursa din faţă către înapoi, în acelaşi plan paralel cu axul ţevii, evitând ca declanşarea să se facă sub vreun unghi, oricât de mic. Dacă tot nu sunte-ţi mulţumit de rezultatul la ţintă obţinut cu o armă ( după ce toate condiţiile de reglare a armei şi ochire au fost îndeplinite), trebuie să consultaţi un armurier. În încheiere ar trebui să mai ţinem cont de două detalii: Încercaţi să identificaţi în teren, spaţiul şi timpul pe care vânatul vi le oferă, pentru observare, ochire şi declanşare. Folosiţi-vă de teren şi de mişcarea animalului şi nu vă grăbiţi cu ochitul şi declanşatul. Dacă aşteptaţi prea mult cu degetul declanşator în prelungirea gărzii trăgaciului, acesta va sta sub tensiune datorită poziţiei încordate şi se poate ca în momentul declanşării să nu acţioneze lin. Şi atenţie! nu bruscaţi trăgaciul, apăsaţi lin, cunoscându-i “personalitatea”.

" E bine ca se readuce in discutie problema - candva a mai aparut pe tapet dar a fost repede data uitarii. Partea cu "bruscatul" e foarte bine punctata ca si cea cu directia pe care trebuie apasat tragaciul. Cateva completari Ce parte din deget apasa tragaciul? La armele cu tragaci foarte fin, cu prag de declansare sub 1000 g sau, si mai bine, sub 500 g, prima jumatate a primei falange este cea care vine in contact cu tragaciul (la armele de vanatoare este situatia intalnita la cele dotate cu accelerator). La armele de vanatoare cu tragaci "clasic" sau "militar" forta necesara apasarii tragaciului este mai mare de 1500 g, cam acesta fiind pragul minim acceptat de fabricanti (in unele tari si de legi) ca fiind suficient de sigur pentru a preintampina declansari accidentale dar multe din tragace declanseaza chiar la peste 2000-2500 g. In aceasta situatie, "buricul" degetului nu mai este suficient si declansarea se face cu cea de-a doua jumatate a primei falange, degetul atingand tragaciul exact inaintea pliului de flexie dintre falanga distala si falanga mijlocie. Plasarea degetului exact cu pliul de flexie pe tragaci este o modalitate eronata eliminand din lantul cinematic o veriga importanta si cea mai fin controlata de creier. Ca tot veni vorba de lant cinematic, muschii care actioneaza la apasarea tragaciului sunt 3: - primul si cel mai putin implicat in efortul propriu-zis dar foarte responsabil cu stabilitatea se gaseste in palma si actioneaza asupra falangei cea mai apropiata de palma tragand-o spre interior (este miscarea pe care o faceti tinand degetele perfect intinse si indoindu-le spre palma). In momentul prinderii crosei acestia ar trebui sa fie muschii ce se contracta primii stabilind contactul degetelor cu crosa armei apoi, cel putin teoretic, ar trebui sa ramana intr-o stare de tensiune constanta. Aceasta nu se poate obtine daca forta preluata este mare ci numai la contractii moderate. Muschii sunt suficient de puternici pentru a sustine crosa armei si arma in umar chiar fara a indoi degetele complet dar nu trebuie lasata in grija lor aceasta treaba. Alaturi de acest muschi mai intervine unul situat tot in palma si care apropie degetele intre ele in planul lor (este cel ce inchide "foarfeca" atunci cand o imitati cu degetele). - al doilea muschi implicat este flexorul falangei mijlocii, numit si flexorul superficial acesta este situat pe fata dinspre palma a antebratului, se termina ca muschi inainte de a ajunge la incheietura pumnului si se continua cu un lung tendon ce ajunge la falanga mijlocie trecand printr-o serie de scripeti, se bifurca la capat si se agata de lateralele falangei. Exista cate un fascicul pentru fiecare deget, poate fi controlat fiecare deget in parte dar controlul maxim este pe degetul aratator, celelalte 3 avand tendinta de a actiona la unison. Este un muschi puternic, de forta si mai putin de precizie - este cel ce "cara sacose grele". - al treilea muschi implicat este flexorul falangei distale, numit si flexor profund - este situat sub flexorul superficial, mai aproape de os decat de piele si are cam aceeasi configuratie - tendoanele lui trec intr-un plan mai profund si raman unice pana la terminare, trecand prin bifurcatia tendonului felxorului superficial si ajungand pe fata interna a falangei distale, imediat dincolo de articulatie. Este un muschi ce imbina o mare forta de tractiune cu o precizie uimitoare in control. La fel ca precedentul, fiecare deget are muschisorul lui dar cel al aratatorului are cel mai bun control. Falangele 2 si 3 nu au deloc muschi pe langa ele, doar piele, slaninuta si tendoane. Flexorul falangei 2 poate fi

contractat singur, voluntar, relativ usor. Flexorul falangei distale este imposibil de contractat singur iar flexia voluntara doar a primei falange pe restul nu se poate realiza decat dificil, implicand si extensorii primelor falange care vor contracara tendinta naturala a degetelor de a se indoi la nivelul tuturor articulatiilor. Asadar, in momentul declansarii tragaciului, degetele 1, 3,4,5 strang crosa si 2 apasa tragaciul. Din nefericire pentru noi, reculul serios al armelor de vanatoare necesita o priza ferma pe crosa si fixarea sanatoasa in umar asadar muschii degetelor 3,4,5 sunt intens contractati si aceasta tensiune nu poate fi mentinuta o vesnicie fara a incepe tremuratul. In plus , degetul 1 trebuie lasat relaxat iar cand se contracta o face foarte usor, in totala disproportie cu celelalte. Tendinta naturala este de a aplica aceeasi forta cu care sunt ceilalti contractati si atunci apare bruscarea. Exista un raport invers intre precizie, forta si viteza de contractie astfel incat o forta mare si o viteza mare de contractie determina o precizie mica a miscarii. Ca si cand n-ar fi astea de ajuns, mai apare si "frica de arma", adica tendinta fireasca a corpului de a fugi din calea unui eveniment neplacut (reculul) astfel incat declansarea tragaciului este lasata pe planul doi si fuga de arma pe primul. Ca si cand particularitatile anatomice n-ar fi de ajuns, mai intervine si constructia armei. Cu cat crosa este mai "englezeasca" si cu cat axul de basculaj al tragaciului este plasat mai spre inapoi cu atat sunt mai improprii unui tras perfect controlat. La armele lise "clasice" axul tragaciului poate fi plasat mai anterior adica tragaciul este o lunga "codita" prelungita spre crosa astfel incat sa existe un unghi cat mai mic intre axa crosei si directia de miscare a tragaciului. La carabine, axa de basculaj este aproape la verticala tragaciului iar axa de miscare a tragaciului face un unghi important cu crosa armei, implicit cu axul degetului aratator. Pistolul Steyer 1912 sau Tokarev, de ex., au patul aproape in unghi drept fata de axa armei iar tragaciul se misca exact perpendicular pe crosa, perfect in linie cu degetul. La Tokarev nici nu basculeaza ci se misca liniar imbunatatind foarte mult actionarea. Din pacate, unghiul aproape drept intre axa armei si cea a crosei fac gestionarea reculului foarte dificila. Armele "de tir" sau dedicate poligonului au crosa cat mai abrupta posibil si pozitia mainii coborata foarte mult fata de axa tevii pentru ca indexul sa ajunga cat mai in linie cu partea mijlocie a tragaciului. Armele de vanatoare, cele atat de indragite de "traditionalisti" au crosa plasata la un unghi mic cu axa tevii, indexul ajunge pe tragaci inclinat spre in jos si la un unghi foarte dificil fata de directia de miscare a acestuia - in loc sa-l traga liniar spre posterior, degetul il trage mai mult spre in sus - se obtin astfel brate de forta si unghiuri care cresc forta necesara apasarii pe tragaci si implicit scad precizia. Atat de iubitul Mauser este catastrofal din acest punct de vedere mai ales ca se adauga si o cursa foarte lunga a tragaciului. O ameliorare a acestei probleme apare la ARGO unde partea inferioara a carcasei la nivelul garzii tragaciului este inclinata spre in sus si posterior, axa de miscare a tragaciului nu mai este paralela cu teava ci inclinata exact cat trebuie pentru a fi cat mai in linie cu indexul fara a fi nevoie de o crosa foarte abrupta si a determina pozitii nefiresti la vanatoare (partial a reusit si Mekel asta) dar asta ca urmare a faptului ca arma a fost "desenata" de un centru specializat in desen ergonomic si n-au avut prejudecati legate de aspectul traditional al armelor. H&K a indreptat foarte mult pistoletul, a adus degetul in linie cu tragaciul dar necesita o priza mai putin obsinuita vanatorilor cu atat mai mult cu cat nu aceasta este prima arma cu care trag si s-au invatat cu crose alungite si putin inclinate.

Un tragaci cat mai ajustabil in lungimea si taria cursei/curselor poate ameliora mult problema. Teoretic, declansarea ar trebui sa decurga cam asa: - palma prinde crosa cu degetul mare si falangele cele mai apropiate de palma, continua priza cu falangele mijlocii si distale si strange pana la forta necesara apoi ramane asa, intepenita (eroarea cea mai frecventa este o strangere mai blanda initiala cu intarirea brusca in momentul declansarii iar pe locul doi apare prelungirea ochirii, implicit a prizei si aparitia tremuratului); - degetul aratator se aseaza pe tragaci in maniera "vanatoreasca" adica cu buricul degetelui depasind usor tragaciul dar fara ca pliul de flexie dintre falange sa fie implicat - contractia flexorului superficial adica miscarea falangei mijlocii face treaba grea prima cursa sau 2/3 din greutatea necesara declansarii apoi se opreste in pozitie si acesta - contractia flexorului profund, adica miscarea numai si numai a primei falange declanseaza propriuzis. Daca declansarea se face prin miscarea intregului deget este mult mai greu sa tii arma pe tinta, in mod aproape sigur inducand deplasarea tevii spre in jos si lateral. Inainte de antrenamentul cu trasul "la rece" este util si un mic antrenament fizic, foarte usor de realizat dar care imbunatateste mult controlul: se agata de falanga 2 si de 3 a indexului, fixate cu benzi de leocoplast cat mai in pozitie, doua "chingi" de lungimi diferite (panglica ingusta e numa buna) de care se suspenda greutati (sticle cu apa sunt perfecte). Cu palma orientata in sus si la orizontala se contracta muschii astfel incat cele doua sticle sa se ridice independent, insistand pe a ridica cat mai controlat sticla legata de falanga distala cu cea legata de falanga mijlocie tinuta ferm in pozitie ridicata la un anumit nivel. Aceasta metoda simpla imbunatateste foarte mult atat forta cat si precizia si controlul contractiilor. O etapa ulterioara presupune interpunerea unui firicel de ata subtire intre "chinga" si sticla; sticla va fi una de 1,5 l, asezata pe podea iar ata sa reziste cam la 1 kg. Contractia falangei distale va "ridica" partial sticla pana cand firul se va rupe adica imita declansarea - se insista pe controlul contractiei aceasta trebuin sa fie cat mai putin redundanta, controlul pe muschiul flexor fiind cat mai precis si contractia sa se "blocheze" cat se poate de repede si de lin dupa ruperea firului de ata fara a continua miscarea spre palma dar si fara a indrepta degetul. Ideea este ca nu trebuie sa continui sa apesi tragaciul dupa declansare si nici sa-l eliberezi imediat, adica nu trebuie sa-i dai bobarnace tragaciului. Sa va dau cateva exemple legate de practica personala: - UMC I in 22 lr facut prin anii "60 - forma militaroasa, crosa lunga dar tragaci reglabil sincron in tarie si cursa ce poate fi ajustat sa aiba o cursa infima si o tarie cam la fel. Mana vine corect la locul ei, degetul doar se sprijina pe tragaci si o miscare foarte fina pe circa 1 mm il declanseaza. Reculul inexistent la arma de peste 4 kg nu presupune cine stie ce forta in palma ce strange crosa, ba chiar mai bine e s-o lasi cat se poate de libera. Din nefericire, pentru o arma de vanatoare e aproape imposibil - Dragana II cu tragaci militar, cu doua curse dar cu reglaj al lungimii si tariei ambelor curse mergand pana la a putea fi suprimate aproape integral si sa declanseze cand

actionezi piedica, O tin cu 2 curse, cu prima scurta dar sesizabila foarte bine si o a doua foarte scurta si foarte fina. Prima cursa e un fel de precautie contra declansarilor accidentale in teren dar imi ofera si un control bun asupra declansarii propriu-zise. Din pacate, crosa este foarte lunga, tragaciul plasat foarte jos si foarte lunga parghia astfel incat directia degetului nu este nici pe departe superpozabila cu cea de miscare a tragaciului si necesarul de forta este mult mai mare decat ar trebui. In plus, obrazarul foarte coborat si luneta montata destul de sus determina un contact foarte discret intre obraz si pat cu pierdere mare la stabilitate in conditii reale. Trebuie mortis un alt pat, cu o crosa mult mai verticala si obrazar inalt si drept. Calibrul 5,6x39 permite o priza mai putin ferma, efort mai mic pe arma si o concentrare buna pe tragaci. - Dragana I in 30-06 - un Mauser ceho-slovac adaptat pentru vanatoare. Pat ingrozitor cu o crosa foarte lunga care devine prea tarziu abrupta si prea groasa in portiunea terminala, ce necesita degete de paianjen ca sa ajungi la tragaci tinand mana cu axa degetului in linie cu axa de miscare a tragaciului. Obrazarul este tot prea jos fata de axa optica a lunetei dar aici prinde bine un contact mai putin ferm al capului cu arma. Tragaci foarte militaros, cu doua curse "tari" din care prima ingrozitor de lunga. Dupa multiple interventii am ajuns la o a doua cursa scurta, neta si seaca dar forta necesara este tot peste 2000 g. Cand trag in poligon si vreau rezultate cat mai bune, strang din dinti, asez arma in umar usor, prind crosa doar cat sa-mi sprijin mana, pun degetul cu varful pe tragaci si-l actionez pe parcursul primei curse apoi misc degetul usor ca sa ajung cu el bine pe tragaci mentinand aceeasi apasare si raman asa. Ochesc si corectez pozitia pana cand arma ramane perfect stabila pe tinta si declansez miscand doar falanga distala pe parcursul doar a cursei a doua, exact pana declanseaza apoi raman cu degetul asa. Reculul resimtit cu arma mai mult libera decat fixata in umar este destul de naspa si aici prinde bine obrazul mai in aer. Incerc intotdeauna sa urmaresc glontul spre tinta inainte ca miscarea armei din recul sami scoata tinta din campul lunetei. Rezultatele sunt pe masura suferintei si orice cale mai putin "dureroasa" de a trage in polgon n-a dat rezultate. Nu rezist decat la 20-25 astfel de focuri si asta cu pauze si nu-s multi care sa poate scoate din Dragana tot ce poate da ea. La vanatoare sunt nevoit sa o strang mai tare in umar ca s-o mentin in pozitie dar nu renunt, pe cat se poate, la apasarea initiala a primei curse si mutarea degetului pe tragaci. De cate ori pozitia nu este suficient de stabila pentru a “fixa” arma pe tinta imprim o miscare controlata armei, de preferat in plan vertical si trag “la interceptie”. - Remington 7400 – pat sintetic drept, vine bine la ochi pentru tras pe luneta sau hollowsight dar un pic de obrazar moale ar fi bun; tragaci cu doua curse, prima scurta si moale, a doua scurta dar tare de tot – initial cu “agatari” aleatorii dar si-a revenit dupa un pic de rodaj si acum declanseaza net. Crosa este putin prea alungita dupa gustul meu dar cursa foarte scurta a tragaciului permite o declansare cat de cat “in linie”. A necesitat mult antrenament pentru a putea trage bine cu ea si inca mai trebuie muncit la partea de precizie – avand in vedere ca destinatia ei e goana nu e asa de grav. - ARGO cu pat comfortech, talpa groasa de gel si obrazar inalt de gel, in cal. 300 wm cu teava de 60 cm - se aseaza in umar singurica, obrazul se striveste de obrazar fara grija pentru ca e moale si mangaie realmente in momentul focului, mana sta pe crosa intr-o pozitie foarte vanatoreasca dar degetul ajunge la tragaci perfect ca plasare pe curbura si perfect in linie cu cursa acestuia. Doua curse, cu prima moale si scurta si a doua seaca doar un picut mai dura decat ar trebui pentru poligon dar perfect controlabila. O poti lasa mai libera in umar fara sa plangi din cauza reculului si e o adevarata placere sa tragi cu ea

mai ales ca precizia este mult peste ce se asteapta de la o semi si satisfactiile sunt foarte mari. Impreuna cu luneta trece de 4 kg si, cu tot echilibrul excelent, merge mai bine din maini de tragatori de 1,90 m si 90 kg fiind mai dificil de controlat de o persoana de statura si masa medii – eu am 1,80 si 80 kg si mi-e neplacuta la tras rapid din mana. 3006 si teava de 56 cm mi-e mult mai potrivita. Tragaciul este unul dintre cele mai bune “din fabrica” pentru arme de vanatoare fara accelerator. LUNETE Am decis sa fac o lista cu majoritatea firmelor producatoare de lunete pe piata, in care sa descriu cate odata mai amanuntit, cate odata mai in general produsele lor. Opiniile mele sunt personale, in urma a unor teste facute de mine, dar si schimbari de pareri avute cu oameni specializati, armurieri, militari, vanatori in general cat si discutii pe care le -am avut cu fi rmele producatoare de la care am cerut info si sfaturi. Lista nu este in intregime adevarata intrucat este inspirata de experientele mele personale cat si ale celor cu care am stat de vorba. Oameni fiind suntem subiectivi de aceea daca alte persoane pe forum vad lucrurile diferit, voi considera acele pareri mai mult decat bine venite. La fel completari la cele scrise de mine referitor la anumite modele cat si modele pe care eventual le-am omis sunt bine venite. Unele le-am omis intentionat considerandule, vechi, foarte putin folosite sau nepractice vanatorii. Lista ar fi devenit prea lunga daca leas fi bagat pe toate. Unele din formularile mele pot parea putin ciudate. Un motiv principal este faptul ca neocupandu-ma cu asa ceva la vremea cand stateam in Romania nu sunt intotdeauna familiarizat cu termenele in limba romana ci doar in suedeza sau eventual engleza. Daca aveti astfel de corecturi le includ cu placere in text, pt. ca formularea sa fie mai cat mai usor de inteles. Nu am inclus lunete Red Dot si holografice intrucat e o jungla acolo, in care in momentul de fata am preferat sa nu intru. Sper sa prinda bine celor interesati!!! ZEISS Victory Diavari= Cea mai buna serie a lor. Primele modele cu T* tratament la lentile, cele mai noi cu LotuTec. Considerate de majoritatea ca extrem de calitative in ce priveste optica si foarte robuste. Considerate printre cele mai bune lunete din lume. Varipoint=Reticul care creste odata cu magnificatia, punctul insa in planul al doilea. Iluminate day/night Classic Diavari= Mai ieftine decat Victory dar extrem de bune, putin mai grele si fara LotuTec. Diavari Z = Modele mai vechi dar foarte bune.

Diatal= Magnificatii fixe, calitate foarte buna. Luneta perfecta pt. panda. Conquest= O serie mai ieftina dar surprinzator de eficienta ca si calitate. Claritate foarte buna a imaginii si constructie robusta. Fabricate in USA -foarte multa luneta fata de suma platita. Detin o varietate foarte mare de magnificatii si diametre de lentile ceea ce face alegerea unei Zeiss mai usoara. Lunetele Zeiss sunt printre cele mai bune din lume (daca nu cele mai bune. ) Modelele mai noi au avut insa in anumite situatii (foarte rare dar existente totusi) probleme cu illuminarea si cu modul in care au fost asamblate. HENSOLDT Versiunea militara a lunetelor Zeiss. Aproape imposibil de cumparat noi, sunt totusi de recomandat si la mana a doua. Robuste si cu optica de calitate. SVAROVSKI AV= Calitate buna insa nu dintre cele mai bune de la Swarovski, 1" tub Z6/Z6i= Cele mai noi. Considerate de multi ca fiind cele mai bune lunete din lume cu o optica aproape perfecta, o constructie robusta si o magnificatie foarte potrivita. Din pacate pretul le face la ora actuala putin "comestibile". PF= magnificatie fixa PV= Foarte bune, cu tub de 30mm PV-1= Iluminate PV-2= Reticulul nu creste odata cu magnificatie,iluminate PV-S= Magnificatii mari cu targetknobs Habitcht= modele mai vechi cu tuburi de otel. Calitate super. Nova= Model mai vechi de calitate buna. Lunetele Swarovski sunt si ele printre cele mai bune din lume si practic orice model se alege nu va dezamagi cumparatorul. Partea mai trista este faptul ca Z6 au garantii numai de 10 ani. In discutiile pe care le-am avut cu Swarovski mi s-a spus ca o fac de teama iluminarii. Hmmmm? SCHMIDT&BENDER Klassik=fixe si variabile cu reticul care creste odata cu magnificatia. FOARTE BUNE Zenith=Variabile iluminate med flash dot. Iluminatie excelenta, mai mici decat Klassik cu un camp vizual mai mare. Au deasemenea cateva lunete tactice de calitate excelenta. FARA INDOIALA PRINTRE CELE MAI BUNE DIN LUME. IOR 4x32 2.5-10x42 30mm 2.5-10x56 30mm Illum. 4-14x50 30mm

4-14x56 30mm Illum. 6-24x50 Varmint 35mm IOR nu trebuie descrise prea mult fiind arhicunscute in Romania. Lunete cu o optica de foarte buna calitate, la nivel aproape de cele mai bune si cu o constructie robusta. Ce este interesant este ca IOR inaintea Swarovskiului a creat lunete cu schimbari 6x de magnificatie. Fabrica si o multime de lunete tactice de foarte buna calitate. Prin vest foarte multi analfabeti cred ca IOR sunt americane. Te face mandru ca esti roman! SE RECOMANDA!!!!!!!! KAHLES HELIA C=Nu am cunostiinte CL=Nu am cunostiinte CT=Nu am cunostiinte CS=reticul care nu creste cu magnificatia,cu compensator pt. traectoria glontului CBX=Iluminat CSX=Iluminat Super= model mai vechi dar de calitate buna Kahles Helia produce lunete de calitate foarte buna, nu chiar in aceeasi clasa cu cele de mai sus dar nici departe de acolo. DOCTER VZF= reticul care creste odata cu magnificatia ZF= magnificatii fixe VZF ILLUMINATED= reticul care creste odata cu magnificatia, iluminata UNIPOINT= reticul care creste odata cu magnificatia, iluminata daytime. Considerata de unii la fel de buna ca Victory si Z6 Calitate foarte buna, sub cea a Zeiss, Swarovski, S&B dar nu departe de ele. KARL KAPS Are reticul care creste odata cu magnificatia, magnificatii fixe, variabile, lunete illuminate si neiluminate. Confectioneaza optica de 50 de ani. Karl Kaps sunt aproape la fel de bune ca si concurentele lor europene insa mult mai putin cunoscute ceea ce face ca recensiunea sa nu fie la fel de documentata. Vanzarea lor la mana a doua se poate dovedi dificila intrucat oamenii prefera marcile cunoscute a caror calitate e garantata. MEOPTA Artemis 2000= Un sortiment larg de magnificatii fixe si variabile. Artemis 2100= Magnificatii fixe si variabile cat si iluminate.

Artemis 3000= Variabile cu reticul care nu creste cu magnificatia. Meostar R1= Cele mai bune pe care le face Meopta. Meopta face lunete de calitate asemenea companiilor optice est-europene. Nu sunt intotdeauna cele mai frumoase, nu para a fi asa de bune dar sunt. Isi fac treaba cum trebuie. Calitatea opticii nu este cea mai buna dar considerate suficienta de multi. NICKEL Optica de calitate germana, fixe, variabile si iluminate. Nu sunt la fel de cunoscute si vanzarea lor la mana a doua este mai dificila. PECAR Destul de bune. Cel mai renumite datorita faptului ca poti schimba reticulul la ele. Apar adesea exemplare la mana a doua care sunt demne de luat in considerare. AMERICANE US OPTICS Considerate de multi ca fiind cele mai bune lunete din lume. Au o optica exceptionala in aceeasi clasa cu Swarovski, Zeiss si S&B dar de cateva ori mai robuste. Produc in cea mai mare parte lunete militare dar si cu aplicatie civila. Sunt fara indoiala cele mai robuste lunete din lume egalate numai de Aimpoint care insa produce Red Dot. Lunetele arata foarte diferit de ceea ce suntem obisnuiti ca vanatori dar asta nu trebuie sa fie un obstacol sau o problema. Pe langa modelele oferite pot sa construiasca lunete la comanda pe care le fac conform cerintei cumparatorului. Pot deasemenea sa modifice lunetele altor firme la comanda. Magnificatiile sunt diferite de cele obisnuite dar foarte interesante si de folosinta. ABSOLUT DE RECOMANDAT. PROBLEMA O CONSTITUIE INSA PRETURILE. SCUUUMPE!!!

LEUPOLD VX-1= foarte precis, nu e o minune optica VX-2= foarte precis,nu e o minune optica VX-3= foarte precis cu o optica excelenta. Se recomanda!!!! VXL= Optica minunata, robust construita iar ideea cu monatajul mai aprope de arma e excelenta devenind mai usor de manevrat. VX-7 si VX7-L= Cele mai bune pe care Leupold le-a creat vreodata. Optica fantastica, umplute cu Argon si Krypton in loc de Azot. Extrem de robuste. Aproape aceeasi calitate ca si cele mai bune lunete europene.

European 30 si Scandinavian= de calitate dar de ales le-as alege pe cele de mai sus Mark 4=exista si alte versiuni dar eu aleg sa ma concentrez asupra acestuia. De foarte buna calitate si isi face treba fara probleme. Tactical! ATENTIE!!!!! Leupold Mark 4 se falsifica de catre chinezi. Copiile sunt foarte aproape de original si se deosebesc numai de anumite detalii pe care ochiul necunoscator nu le remarca. BE WARE!!!!! Leupold confectioneaza aproape numai lucruri de calitate. Optica e excelenta contructia e durabila si o varietate mare de reticuli, tuburi si forme. Ce ridica Leupoldul la un nivel inalt este garantiile pe care le ofera. Inotdeauna LIFE TIME WARRANTY, nu se cer chitante, taloane si tot felul de alte cacaturi concepute pt. face viata cumparatorului amara. Duci luneta la magazin si ti-o rezolva direct. Fara intrebari, fara alte discutii. HIGHLY RECOMENDED TRIJICON Accupoint 1,24-4x20,3-9x40,2,5-10x56= Lunete excelente care de la fabricatie militara au trecut la consum civil. Foarte robuste, montaje de calitate. Conform multora detin cel mai bun reticul iluminat din lume-Amber Triangle si Red Triangle. Accupoint 2.5-10x56mm Iluminata este daca nu cea mai buna, printre cele mai bune lunete din lume la acea magnificatie. UNA DINTRE FAVORITELE MELE!!! RECOMANDATA CALDUROS!!!! BURRIS Fullfield II=1" tub Fullfield 30 european=30mm tub Fullfield II LRS=Varianta iluminata alui fullfield II Fullfield II Tactical=Cu target knobs, foarte usoara. Euro Diamond=modelul poate cel mai bun al Burrisului. O luneta excelenta la pret extrem de bun Black Diamnod=lunete cu magnificatii mari. Calitate super!!! Special Competition= Calitate buna. Laser Scope=luneta cu telemetru. Foarte buna! Nu este chiar la acelasi nivel cu celelalte dar se poate spune ca e multa luneta pt banii platiti. Burris confectioneaza impreuna cu Bushnell si Weaver printre bune lunete fata de pretul platit. NIGHTFORCE

NF= Reticul care nu creste cu magnificatia. Ca si greutate sunt mai grele. Sunt atat de luminoase incat e necesar uneori completarea cu un filtru care sa reduca luminozitatea. NSX=Noua serie are o calitate super,un tub de 2-3 x mai gros/puternic,MILspec,sideparalax. Un miracol atat optic cat si mecanic. Toate lunetele Night Force au LIFE TIME WARRANTY pe iluminare. Folosesc adesea magnificatii foarte largi, nu intotdeauna insa potrivite vanatorii. Perfecte insa pt. trageri ila poligon. Reticuli, asemenea celor de la USOptics sunt neobisnuiti dar o data ce ai invatat cum functioneaza sunt excelenti. Multi cred ca NF sunt americane dar sunt de fapt australiene fabricate in Japonia. Sunt lunete printre cele mai bune din lume. Rezistente, cu optica de caliatate si garantii la fel. Dezavantajele le constituie greutatea si cateodata reglajele care necesita chiar surubelnita. Devine putin iritant. Acestea sunt insa mici aspecte negative comparativ cu cele positive. RECOMANDATE CALDUROS!!!!!!!!!!!!!!!!! BUSHNELL Sportsman=cel mai ieftin din toata serie. Se deregleaza adesea la tragere, optica mizerabila. O luneta de rahat dar nu costa mai mult decat un rahat ceea ce poate fi interesant pt. anumiti cumparatori. Trophy=nu cu mult mai buna decat surioara ei mai mica. Banner= Optica acceptabila, destul de robuste. Modelul Dusk & Down functioneaza destul de bine iar reticulul iluminat este foarte atractiv. Luneta multa pt. banii platiti. Legend=Si mai buna din p.d.v optic, wide angle si precisa la tragere. O luneta foarte buna pt. banii plati. Elite 3200= Robusta, exacta la tragere, nu se deregleaza, optica buna. O luneta Excelenta foarte valoroasa fata de suma platita. Exista si modele iluminate cu Firefly. Le prefer insa pe cele neiluminate. Elite 4200= O luneta fantastica. Extrem de luminoasa (denumita ca fiind cea mai luminoasa de pe piata). E robusta, precisa si cu o optica aproape la nivelul celor mai bune lunete. Elite 6500= Cea mai buna luneta confectionata de bushnell. Apare numai cu modele neiluminate. Robusta, precisa la trageri, reglaje rapide, luminozitate excelenta si magnificatii foarte largi. LUNETA DE RECOMANDAT!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! Bushnell Yardage Pro=luneta cu telemetru. Cea mai buna dintre cele de pret mediu. Depasita numai de Zeiss Victory. Lunetele Bushnell sunt printre cele mai bune din lume la pretul la care se cumpara. Sportsman, Trophy si Banner se confectioneaza in China de aceea toate trei apar adesea falsificate pe piata. ATENTIE!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! Pe piata apar uneori bushnell banner cu lentile de 56mm---falsuri. Bushnell Banner nu confectioneaza asa ceva. Legend se fabrica in Filipine-nu exista copii din cate stiu eu. Elite se fabrica in Japonia de fima care fabrica lunetele Bausch & Lomb. Nu exista copii si sunt lunete de calitate SUPER!!!

NIKON Fieldmaster=cele mai simple fara iluminare Monarch E = Tub de 30mm, apar si ca iluminate Monarch II= Tub 1" fara iluminare Titanium= Tub 1" construite in titan Lunete foarte valoroase pe care le recomand calduros. Optica de calitate. Reglajele creeaza cateodata probleme insa pretul este foarte atractiv la ele. PENTAX Gameseeker- mai ieftine dar bune fata de pretul platit. Au magnificatii fixe si variabile Pioneer- cam in aceeasi categorie cu Gameseeker. Functioneaza dar nu sunt ceva miracole. Eventuale probleme cu montajele si reglarile lor. Whitetails Unlimited-Mai bune decat colegele lor de mai sus. Clar de calitate fata de pretul platit. Variabile. Lightseeker- Cele mai bune dintre ele. Majoritatea variabile dar si cateva alternative de fixe. Pentax este o firma care de multe ori nu este apreciata corect fata de ceea ofera. Au adesea o optica de calitate pe produsele lor si parerea mea este ca daca si-ar face mai multa reclama lunetele ar fi definitiv mult mai cumparate. Eu am fost adesea multumit de Pentax. VORTEX Crossfire- lunete fabricate in China care se pot clasa la acelasi nivel cu lunetele afisate la sfarsitul listei. Iluminate si neiluminate cu calitate dubioasa. Diamond Back-Putin mai bune decat sora lor mai mica dar greu de spus daca se pot recomanda sau nu. Viper-Cele mai bune, cu magnificatii mai mari. Par a fi foarte bune fata de pretul platit insa eu parca mai degraba as alege altceva. ATN Renumele lui ATN este mai intai de toate creeat de dispozitivele lor NV. In ce priveste lunetele calitatea variaza de la mizerabila la asa si asa si buna. Sunt insa adesea lunete care costa prea mult fata de calitatea oferita. Un aspect foarte pozitiv insa il constituie lunetele cu magnificatii foarte largi si lentile de diametre mari ca de ex: 6-18x65, 824x75, 4-12x60. Variabile si fixe. Daca esti interesat de lunete cu astfel de magnificatii si lentile cred ca ATN poate fi o alternativa interesanta pt. ca nu sunt prea multe altele pe piata de acest tip. In acest caz se merita sa le iei. Foarte multe din dispozitivele lor NV sunt usor montabile pe arma devenind lunete NV.

Parerea mea personala este ca ATN se recomanda pt. cazurile mentionate mai sus. YUKON Rusesti. Renumite si ele pt. dispozitivele NV dar extrem de slabe in ce priveste lunetele. Nu le recomand. Daca insa esti interesat de NV au produse foarte interesante si de o calitate buna fata de pretul platit, comparate cu concurentii. SIGHTRON In 2007 au reusit sa confectioneze niste lunete mai de calitate. Atentie insa la modelele mai vechi de SI si SII a caror calitate lasa de dorit. Modelele noi insa de SI si SII par insa a fi mai bune. SII Big sky= A fost laudata in multe teste ca fiind o luneta demna de pretul ei. SIII=Aceeasi optica ca si surioara ei mai mica cu tub de 30mm. SIMMONS Lunete mizerabile! Brrrrrr!!!. WEAVER Classic V=Lunete bune si de incredere Classic Extreme=Luneta foarte buna cu un tub de 30mm creata pt. Vanatori din europa. Grand Slam=Cele mai bune!!! K-series=Magnificatii fixe Weaver sunt lunete de o calitate foarte buna fata de pretul platit de aceea le recomand. NIKKO STIRLING Silver Crown,Gold Crown,Mountmaster,Targetmaster= CACATURI Platinum Nighteater= O luneta de foarte buna calitate fata de pretul platit. Aleasa de catre NRA (National Rifle Asociation) in 2007 ca fiind luneta anului. Diamond= Cea mai buna si cea mai scumpa din serie. Foarte buna conform multora, nu atat de buna conform altora. Greu sa imi fac o parere. REDFIELD: Acceptabile. SWIFT Acceptabile fata de pretul platit. Swift produce uneori produse de calitate relativ buna, mai ales in privinta binoclurilor. La lunete nu sunt la fel de buni si din cate stiu eu le produc in China dar sunt totusi de parere ca au o calitate destul de buna.

SHIRSTONE Prea scumpe fata de calitatea pe care o ofera.. TASCO Vechea serie Worldclass functiona foarte bine pe cand cele noi sunt mizerabile. Falsificate big time de chinezi, ata de mult incat astazi aproape nimeni nu stie cum arata un tasco adevarat. Pe de alta parte aici nu mai conteaza ca sunt falsuri intrucat originalul e atat de proasta ca falsul pare chiar de calitate. ZOS Lunete chinezesti folosite de armata chineza si fabricate acum si pt. consum civil. Am tinut cateva in mana si am fost impresionat de calitatea lor. Mai ales 3-12x56 cu reticul iluminat R12 este foarte interesanta. Apar si in magnificatii interesante de 10-40x50 si 10-40x60! Confectioneaza si lunete de goana la preturi derizorii pe care nu le-am incercat dar daca tin aceasi calitate ca a celor de mai sus ar fi extrem de interesante. Lunete bune fata de pretul platit. VIPER- produce lunete de calitate buna fata de pretul platit. LUNETE "NO NAME": Practic toate sunt fabricate in China. Calitatea lor variaza de la total mizerabile (lentile incetosate, tuburi a caror vopsea interioara se scorojeste si cade pe lentile, lentile care cad la primul foc de arma, ocular a carui reticul se misca de fiecare data cand incerci sa reglezi magnificatia si claritatea etc, etc) pana la lunete care functioneaza acceptabil. Considerand ca preturile platite variaza intre $40-80 poate ca nu e asa mare problema dar e bine de stiut. E o loterie. E periculos sa le folosesti si sansele de a ochi un vanat sunt foarte reduse Exista dupa aceea o varietate de alte lunete Barska, NCStar, BSA, Kalinka, Eberstark, VakJakt, OXO, JahtiJakt,Truglo, si eventual altele care sunt toate produse in China de aceeleasi fabrici numai ca le stampileaza cu nume diferite. Asemenea lunetelor NO NAME functioneaza multumitor uneori si execrabil alte dati. Depinde de cum ai noroc. Nu sunt impotriva ca aceste lunete sa fie cumparate insa in cazul in care se cumpara este important pt. cumparator sa fie constient de ceea ce cumpara si sa nu creada ca sunt lucruri de calitate. In general e mai bine decat sa se cumpere astfel de lunete sa se cumpere una NO NAME intrucat sunt la fel dar se vand la un pret mai redus. Practic toate aceste lunete se anunta ca fiind "Nitrogen filled" in realitate nu sunt umplute cu azot. Desi sta scris ca sunt confectionate din aluminiu, este adesea o minciuna fiind confectionate din grafit presat. Nu exista cuvinte care sa descrie clar si convingator cat de ordinare sunt aceste lunete.

Avand contacte si pe piata chineza va pot spune ca lunetele de mai sus costa aprox. $2-3 sa se fabrice in China. Nu e nevoie de prea mult ca sa nu iti dai seama de calitatea acestor "miracole". Daca esti sarac, vaneaza la catare pana ai bani sa iti cumperi o luneta ca lumea. Sa nu cadeti in ghearele "celui rau" si sa cumparati asa ceva! Daca ar fi sa revin la titlul subiectului si daca e sa discutam lunete si nu red doturi sau holo sighturi as vrea sa incerc un alt mod de explicatie a ceea ce eu numesc o luneta ideala. Am sa incerc sa descriu doua alternative, una de panda si una de goana cu aspectele necesare. La lunetele de panda este foarte importanta luminozitatea (sau putem sa o definim ca fiind diametrul lentilei [lentila fiind cea din fata si nu cea din apropierea ochiului care se numeste ocular]). De preferat 56mm sau chiar mai mult (dar atunci preturile salta foarte mult). Motivul este simplu: cu cat luneta permite mai multa lumina cu atat mai mult (cand spun mult, ma refer la orele zilei) poate fi folosita. Luminozitatea nu este numai afectata de diametrul lentilei ci si de calitatea lor. Cu cat lentila este mai de calitate (vezi explicatia coatingurilor de la ABECEDARUL BINOCLULUI!) cu atat mai multa lumina va permite sa treaca prin ea. Cu alte cuvinte o luneta poate sa aiba un dimetru de 56mm dar sticle de tot rahatul ceea ce o face sa fie tot o luneta de rahat. Firmele de calitate cresc foarte mult procentul de luminozitate al lunetelor prin a creea 1)lentile cu diametre mari (cel putin 50mm dar de preferat 56mm) 2)a trata sticlele la un nivel foarte avansat pt. a minima orice deranjament optic si a absorbi lumina 3)a creea o pupila de iesire foarte larga. Pupila de iesire este un aspect care este total neglijat de majoritatea cumparatorilor de lunete. Pupila de iesire are de a face cu diametrul ocularului. Cu cat acest diametru este mai larg cu atat mai bune sanse sunt de obtinut o imagine mai clara. Pupila de iesire se calculeaza in mod normal divizand diametrul lentilei cu magnificatia. De ex. un binoclu 8x25 are o pupila de iesire de 3,1mm (25/8=3,125). Exista insa binocluri care au o pupila de iesire si mai mare iar altele care o au si mai mica. Cea normala este intotdeauna rezultatul acestei divizari. Tot ce e mai mult de atat e si mai bine, mai putin de atat sunt rablamente.De aceea un binoclu 7x50 este mult mai interesant intrucat pupila de iesire e 7,14mm ceea ce creeaza cu totul si cu totul o alta luminozitate. Am vazut insa binocluri chinezesti 7x50 cu o pupila de iesire 3,1mm. Iti dai atunci seama de ce sunt gunoaie. De ce toata aceasta discutie referitoare la luminozitate? Foarte simplu, pt. ca luminozitatea este cea care permite un vanat in conditii intunecate (dimineata devreme, seara tarziu si chiar noaptea), si luminozitatea (printre altele) este cea care face ca imaginea vazuta de noi in luneta sa fie clara, diferenta de colorit foarte limpede si detaliile mici devin mai vizibile. Ochiul nu trebuie sa se forteze ci este relaxat percepand mai bine ceea ce intampla in mediul inconjurator. La toate tipurile de lunete luminozitatea este importanta. Can magnificatia este mai mare e bine ca si diametrul sa fie mai mare intrucat cu cat creste magnificatia cu atat mai mult scade luminozitatea.

La lunetele de goana diametru este adesea mult mai mic, intrucat nu se folosesc la vanatoare la distante mari, magnificatia lor este mult mai mica si folositorii lor nu vor ca ele sa cantareasca prea mult (din pacate cu cat creste diametrul cu atat creste si marimea si greutatea lunetei). Daca la panda cele mai obisnuite sunt cu 50mm si 56mm la goana, cele mai obisnuite sunt cu 20mm si 24mm. Nu ca nu s-ar putea si cu mai mare (32mm, 38mm, 40mm si 42mm) insa adesea nu este nevoie de mai mult. Pe de alta parte daca lunetele de panda au magnificatii variabile de tipul: 2,5-10x, 3-9x, 3,5-10, 3-12x, 2,5-15x, 4-14x, 2,5-16x etc cele de goana au adesea magnificatii variabile de tipul 1-4x, 1,1-4x, 1-3x, 1,5-6x, 2-6x samd. Intrucat magnificatiile sunt atat de mici nu conteaza asa de mult ca diametrul e mic. Luminozitatea e oricum suficienta. Campul vizual nu poate fi exagerat prea mult! Un camp vizual larg va face diferenta dintre o vanatoare placuta si eficienta si una enervanta si plina de frustrare. Campul vizual este obtinut asa cum s-a mai spus, de modul de constructie al lentilelor si modul in care sunt dispuse in raport cu prismele. Lunetele cu camp vizual larg sunt intotdeauna de preferat celor cu camp ingust (care dau o senzatie tubulara sau tunelara). La lunetele de goana insa, campul vizual e total vital, altfel nu vei vedea porcul pana nu-ti apare in dreptul tau si pe cat de repede ti-a aparut pe atat de repede ti-a disparut. Lunetele cu tuburi de 30mm sunt din ce in ce mai cautate intrucat permit un sistem de reglaj mai avansat. Distanta focala (definita tot la ABC-ul binoclului) este foarte importanta. La carabine cu recul mai zdravan e foarte bine sa nu sa tintest cu ochiul lipit de luneta (ca vei arat ca un boxeur), iar in toate situatiile, distanta focala te ajuta sa reperezi si nimeresti tinta repede, fara sa invarti capul in dreapta si in stanga in cautarea campului vizual. Campul vizual optim este 10cm. Tot ce e peste 10cm e excelent, sub 10....hmmm... In ce priveste aspectele optice, cam acestea sunt ideile principale de tinut cont. Mai sunt o gramada de aspecta referitoare la elevatie, paralax, montaj etc. insa multe dintre acestea sau discutat deja, iar altele poate vor fi tratate de altii pe acest forum. Sumar pt. luneta ideala: -luminozitate mare -plaja de magnificatie larga, optima modului ei de folosinta: goana, panda, long range etc) -tub de 30mm dar merge perfect si cu 25mm (sunt si meseriase cu 34mm) -coating de super calitate -camp vizual larg -pupila de iesire mare -distanta focala mare -cat mai robusta posibi (de preferat titan sau aluminiu de avion) -umpluta cu azot sau argon si krypton -rainguard, lotutec, swarobright sau alte modalitati de tratament ale lentilelor pt. a impiedica aburirea lor si usura folosinta lor in conditii de vreme urata. Cum se curata arma

Pentru lise procedez asa cum spune zicala vanatoreasca: ‘cand ajungi acasa, perii si cureti cainele, ii dai de mancare, cureti arma (care a ajuns la temperatura camerei intre timp) apoi te cureti si pe tine si mananci!’ Cum caine nu mai am, intai il curat pe fiul meu, apoi trec la arma/e. Sterg intai totul cu o carpa uscata, chiar un pic umeda daca noroiul nu vrea sa se duca de prin coltisoare sau striuri (in timp am constatat ca noroi uscat+ulei fac o chestie foarte greu de indepartat, de multe ori cu urme neplacute lasate pe lemn dar si pe piesele brunate). Recent am incercat un produs dedicat masinilor lavete umede imbibate cu o solutie de detergent destinate a scoate petele de murdarie grea de pe caroserie, cumparate de la benzinarii si am constatat ca se poarta foarte bine si la arme, atat la partile de lemn (lacuite sau in ulei) cat si la cele metalice de pe care indeparteaza cu succes nu numai praful sau noroiul ci si urmele rezistente de fum la semi cu gaz sau resturile de la ardere de pe teava - un tampon decupat dintr-o astfel de laveta impins o data cu vergeaua prin teava urmat de un tampon uscat. Apoi sterg totul cu o carpa uscata. Cateva puf-uri dintrun spray degripant cu ulei pe tevi, in interior si exterior si pe celelalte parti metalice si le las asa cam 15 min. Perie de par si vergea de lemn dintr-o bucata in interiorul tevilor, treceri dute-vino de cateva ori apoi un tampon de puf ce intra greu pe teava si examinez. Daca e oglinda ma opresc aici, daca mai are urme de ardere repet peria cu ulei. Urmele de plumb lasate de alice, mai ales din cartuse cu bure fara contenitor sau din plumb moale le ignor. Cu periute mai mici sau tamponase de urechi curat celelalte piese in toate locurile in care pot ajunge fara sa demontez nimic sau la demontarea primara la semi. La final, un puf de ulei Balistol si pun armele in dulap. N-am remarcat sa se intample nimic neplacut daca uleiul ajunge pe partile de lemn, nici la cele lacuite, nici la cele finisate in ulei. Poate n-am vazut eu bine dar nu fac niciun efort sa le protejez de uleiul de arma. Dupa aventuri ‘umede’ sau la sfarsitul sezonului, desfac patul si pana de pe arma la basculante sau demontez complet semi si curat bine toate partile pe dinauntru si pe dinafara folosind aceeasi succesiune de detergent, ulei degripant. In plus, pun peria de otel – model cu spirala formata din multe ineluse suprapuse si curat urmele de plumb de pe tevi. Toate lisele mele au tevile cromate si nu s-a intamplat nimic cu ele dupa 25 de ani de astfel de tratament. Nu cred ca ar fi indicat procedeul la tevile necromate. Dupa ce totul e oglinda, ung cu ulei de mecanisme fine, montez la loc si le pun in dulap. Cam o data la 10 ani aplic masuri mai draconice. Demontez complet, pana la ultimul surubel sau stift basculantele, curat minutios toate piesele (piesele din interiorul basculei pot capata urme de rugina cu timpul) cu ulei degripant si perie de par pana ‘stralucesc’, bascula o degresez cu alcool sanitar, apoi cu acetona si corectez cu solutie de brunaj la rece zonele afectate de timp (metoda este in functie de prospectul solutiei), apoi ung tot cu ulei de mecanisme fine si montez la loc. La tevi nu am rebrunat decat fata superioara a sinei. Cred ca suprafata totala exterioara a tevilor e prea mare pentru un brunaj la rece care sa iasa bine. Tot acum aplic un tratament de ‘reintinerire’ la pat (dupa 25 de ani, IJul 16 a beneficiat de o refinisare completa a patului).

La inceputul sezonului sterg initial uleiul de pe arme. In timpul sezonului nu sterg uleiul de pe arma inainte de a pleca la vanatoare – Balistol din spray se ‘evapora’ in timp astfel incat dupa doua zile arma e aproape ‘uscata’. Mentiuni speciale am de facut in cazul armelor noi sau a celor necuratate foarte multa vreme. Armele noi sunt protejate din fabrica de un ulei, uneori vaselina dedicate a sta pe arma si doi ani daca e cazul (au stat 60 de ani in cazul Mosin-ului si a trebuit benzina si doua zile ca sa scot vaselina din ea!). Acest strat trebe indepartat inainte de a folosi arma. In magazine ‘rasarite’ am vazut facut asta de cineva de la magazin apoi armele unse ca dupa o intretinere normala. La noi, armele se cumpara ‘ca din fabrica’, de obicei, si trebuie curatate o data minutios inainte de folosire. Stiind ce stiu acum despre arme, la o arma noua, dupa circa 200 cartuse trase as demonta complet arma, as studia foarte bine piesele in zonele de frecare si as finisa cu smirghel fin (granulatie 2000+3000) toate suprafetele de lucru pe care au aparut santuri datorita frecarii pe suprafete imperfect finisate din fabrica. Am facut asta la MP-153 unde, spre surpriza mea, interventiile necesare au fost minime, piesele in miscare fiind bine finisate din fabrica si cromate dur aproape toate. Ultimele doua lise cumparate aveau ani buni de cand nu pusese nimeni mana pe ele si se trasese cu ele ba chiar nu beneficiasera de nicio curatire completa in toata viata lor asa ca au necesitat masuri enegice. La Saiga pistonul de gaze era blocat in cilindru de funingine intarita iar la bolt-action 16 de Cugir era pietrificata vaselina in interiorul inchizatorului si percutorul abea misca. Ambele au necesitat inmuiere o zi in ulei degripant si/sau benzina, curatat repetat chiar cu o atela de lemn de brad in cazul pistonului si tubului de gaze la Saiga - bine ca sunt cromate dur din fabrica si au iesit ca noi! Despre dusul semiautomatelor la armurier o data pe an pentru demontat complet si curatat cred ca e bine doar cand nu vrei sa te ocupi personal, altfel nu e o mare filozofie demontatul si montatul si nu trebe sa reprezinte o asa sperietoare. Mosin-ul avea vaselina de acum 60 de ani pe piese si a parasit foarte greu arma, dupa inmuieri cu benzina, ulei degripant si stergeri repetate in cateva zile succesiv. 22-ul primeste dupa fiecare sedinta de trageri o curatare exterioara a tuturor pieselor si o curatare ‘discreta’ a tevii (n-am tras niciodata peste 100 cartuse intr-o singura sedinta) cu un puf de spray degripant si unul-doua betisoare pentru urechi (din cele cu vata mai bombata, care se potrivesc strans in teava) imbibate cu ulei degripant, impinse pe teava cu vergeaua (pentru 22 am o vergea de otel invelit in plastic) apoi trecut unul uscat. Daca-mi place cum arata trec un tampon cu ulei si gata. Cam la 300 cartuse ma gandesc si la plumb si aplic si cateva tamponase cu amoniac. Carabinele primesc un tratament asemanator 22-ului doar ca folosesc periuta de par si tampon de puf din dotarea trusei – atat trusa de la Dragana cat si cea de la Mosin au vergele de otel si pe astea le-am folosit, impreuna cu capacelul de protectie si centrare la gura tevii atunci cand, contrar indicatiilor generale, bag vergeaua si pe aici. Incerc sa nu folosesc chestii foarte stranse pe teava pentru ca ambele vergele, desi din otel, au tendinta sa flambeze si curbura atinge teava - mi se pare ca periuta de par isi face treaba foarte bine. La fel, contrar indicatiilor, manevrez vergeaua cu perie dute-vino de 5-6 ori apoi

numai dus cu tampon. Am incercat o data sa folosesc piesa asemanatoare unui tirbuson impreuna cu snur de bumbac dar nu mi s-a parut grozav si am renuntat. Dragana are teava cromata, Mosin-ul nu dar nu beneficiaza de un tratament preferential. Nu am tras munitii corozive cu ele. Camera cartusului si zona de inzavorare le curat cu o periuta mica cu cioc pentru curatat proteze dentare. Restul pieselor le sterg si ung discret. Cam o data pe an sau dupa murdariri intense (ploaie, zapada, noroi, praf mult) desfac bucati-bucatele armele si curat toate piesele apoi le ung subtire. Inca n-am apucat sa trag destul cat sa trebuiasca sa curat cuprul ramas pe tevi. Inainte de a pleca de acasa, bag un tampon pe teava pentru a indeparta uleiul. Nu folosesc periuta de sarma la carabine. Obisnuiesc sa trag un foc, de cate ori este posibil, inainte de a incepe practic vanatoarea – pt. verificare si pt. un pic de murdarie pe teava. Pentru AC folosesc o mica trusa dedicata, vergeaua este de aluminiu, periute de plastic si tampon cu aceleasi uleiuri ca la armele de foc. Cum alegem arma de vanatoare ? Alegerea unei arme de vanatoare necesita timp, rabdare si ceva experienta.De ce spun asta? Trebuie tinut seama de mai multi factori: - zona in care vanam, ca particularitati si relief; - tipul / tipurile de vanat care ne intereseaza; - bugetul de care dispunem; -conformatia tragatorului; - nu neaparat in ultimul rand fiabilitatea si estetica armei. Este clar ca daca locuim sau vanam exclusiv in zona muntoasa, unde 95% din vanat face parte din categoria vanatului mare trebuie sa ne orientam catre o arma cu tevi ghintuite, glontul fiind sfant intr-o asemenea zona. Aici insa, mai ales ca incepatori, vanatorii trebuie sa cunoasca efectul sau mai bine zis efectele unei arme cu glont. Cum ar fi: ricoseul mult mai periculos decat la armele lise ( chiar cand la acestea se foloseste proiectil unic ) si faptul ca glontul este inca periculos dupa ce a parcurs unul sau doi kilometri. Deci, atentie mare! Dupa cum se stie, majoritatea vanatorilor detin o arma lisa, multi dintre ei renuntand sa achizitioneze o arma cu tevi ghintuite, datorita unor motive ce tin de conceptia fiecaruia. Multi chiar blameaza achizitia unei arme cu tevi ghintuite de catre un incepator, in principal din motivele enuntate mai sus. Pentru zona de campie putem opta pentru o arma cu tevi lise, datorita faptului ca in aceasta zona predomina vanatul cu pene si vanatul mic in general. Legal, se poate folosi – cu alice- la orice vanat cu pene sau vanat marunt cu par si cu proiectil unic la caprior si mistret. Dar aici trebuie tinut seama de faptul ca, la distanta mai mare de 50m atat precizia cat si energia ( efectul omorator ) al proiectilului unic tras din teava lisa scad semnificativ, asa ca – desi legal- e nerecomandat, fiind mai etic sa folositi glontul la acele distante. Armele cu tevi lise.

Calibrul nu se exprima prin diametrul tevii ci printr-o cifra conventionala. Arma de calibrul 12 are un diametru mai mare decat una de calibru 16 sau 20. Cand greutatea se masura cu livra, armurierii din acele vremuri au luat o teava cu diametru interior oarecare iar dintr-o livra de plumb au confectionat proiectile sferice care sa se potriveasca exact in aceasta teava. Au constatat ca intr-o teava cu diametrul de 18,5 mm au rezultat 12 gloante. Astfel acest fel de a numerota calibrele a ramas ca un etalon pana in ziua de astazi. Armele cu tevi lise se impart in mai multe categorii, cele mai importante fiind: 1. Armele cu doua tevi alaturate in plan orizontal ( juxtapuse ) 2. Armele cu doua tevi suprapuse vertical ( sau bock) 3. Armele semiautomate 4. Armele cu sistem tip „pompa” 5. Armele basculante cu un singur foc. Dintre toate acestea cele mai raspandite sunt armele cu tevi juxtapuse, urmate de bockuri, apoi de semiautomate, urmate de restul. Pentru un incepator este recomandata o arma clasica, juxtapusa sau bock. Spun astea deoarece armele lise semiautomate au unele avantaje dar au si dezavantaje si anume: mecanismul functioneaza numai daca tubul este uniform sertizat si nu are nici o umflatura, nu exista posibilitatea alegerii unui cartus cu alice de o anumita marime, ci vanatorul este obligat sa traga cartusul care vine la rand in magazie, pe cand la pustile baculante cartusul de poate schimba foarte repede. Desi detin un bock trebuie sa recunosc ca au fost momente in care mi-as fi dorit o semiautomata datorita faptului ca nu am reusit sa dau focul perfect astfel incat vanatul sa pice in foc. Cel mai important este, in masura in care se poate, sa tragem cateva focuri cu acea arma pentru a vedea cum ni se potriveste, deoarece sunt multe cazuri in care patul pustii nu ne vine cum trebuie, conform proverbului „teava pustii conduce alicele dar cel care face sa nimereasca tinta este patul”. In majoritatea cazurilor epolarea trebuie sa fie una instinctiva fara a avea nevoie de alte ajustari ale poztitiei armei. Intr-un cuvant este foarte important sa poti duce pusca la ochi intr-o clipa, iar acest lucru nu se poate face decat in momentul in care patul pustii ni se potriveste. De aceea la cumpararea unei pusti trebuie acordata mare atentie patului acesteia. Exista formule de calcul ale lungimii optime a patului in functie de talia tragatorului. Cel mai bun test care se poate face este sa legem un punct fix situat la cca 10 m de noi, inchidem ochii si ducem arma la ochi ca si cum am vrea sa tragem, apoi fara sa ne miscam deschidem ochii, iar daca teava este indreptata in directia punctului ochit inseamna ca arma ni se potriveste. Este la fel de important ca in momentul in care epolam sa vedem catarea si sina pe toata lungimea ei.

Un alt test usor de realizat pentru a vedea daca o arma vi se potriveste este urmatorul: asezati talpa patului in scobitura cotului si duceti degetul aratator ( indexul) pe tragaci. Daca arma are doua tragace- cum au cele mai vechi- primul tragaci ( sau singurul in cazul armelor cu un singur tragaci) trebuie sa se pozitioneze perfect intre primele doua falange ale degetului aratator. In caz contrar, patul este prea lung sau prea scurt si arma nu e potrivita tragatorului. In acest caz, cea mai simpla si mai sigura varianta in Romania este sa alegeti o alta arma care vi se potriveste perfect sau macar satisfacator ( diferenta neglijabila). Exista desigur si varianta ajustarii patului de catre un armurier, dar e destul de costisitoare si delicata in Romania datorita numarului mic de adevarati specialisti in stare sa faca bine aceasta operatiune. In cele mai multe cazuri, exceptand pe acela in care de arma se ocupa cine trebuie, va veti alege cu o arma de lungimea potrivita dar dezechilibrata ( raportul greutatii intre pat si arma in sine e foarte important) care va trage aiurea sau va „ lovi in obraz” la fiecare foc, astfel ca dupa fiecare iesire in teren veti arata ca dupa un meci de box. In functie de bugetul pe care il avem pentru achizitionarea unei arme putem alege varianta unei arme noi sau uneia deja folosite. In cazul achizititonarii unei arme deja folosite recomandam deasemena consilierea unui armurier autorizat care sa poata da verdictul asupra armei. Pe scurt, ca un rezumat incercati sa alegeti o arma care sa vi se potriveasca si in acelasi timp sa corespunda din punct de vedere al sigurantei, fiabilitatii, bugetului si staturii. O pusca de vanatoare nu este un obiect pe care sa-l schimbam la cativa ani pe motiv ca sa uzat fizic sau moral, iar in conditiile in care ea este bine intretinuta isi poata pastra sau spori valoarea odata cu trecerea timpului. Vanatorul rasat, cu experienta, va tinde intotdeauna sa aleaga o arma cu doua tevi pantru ca e clasica, eleganta si etica. Dar in anumite conditii ( de ex vanatoarea de rata si gasca la pasaj) poate opta si el pentru o semiautomata. Functie de buget, arma se poate transforma intr-o adevarata bijuterie, cu lemn si gravuri pretioase, care particularizeaza vanatorul in teren. De asemenea, la multi vanatori s-a constatat nevoia unei a doua sau chiar a treia arme, de tipuri si calibre diferite, fiecare cu destinatia ei precisa. Tirul la fiecare specie de vanat are particularitatile lui si pentru fiecare caz in parte o arma anume are plusuri si minusuri. De regula, pentru un incepator e suficienta o arma cu doua tevi, dintre care prima trage mai dispersat si a doua mai concentrat, functie de forajul choke. Choke-urile pot fi interschimbabile la majoritatea marcilor si modelelor noi, utilizarea lor de la caz la caz pregatind practic arma pentru orice situatie intalnita in teren. Astfel la vanatoarea de camp, la picior sau cu cainele de aret, primul foc e bine sa fie mai dispersat pentru ca de regula distanta de tragere e relativ mica. In cazul unei ratari si implicit a distantarii vanatului fata de tragator, choke-ul mai „ strans” al tevii a doua isi va arata utilitatea. De asemenea, unii vanatori opteaza pentru dimensiuni diferite ale alicelor pentru cele doua tevi, din acelasi considerent. In cazul unei vanatori in care tirul se desfasoara la distanta relativ constanta ( rata si gasca la pasaj de exemplu) poate fi mai utila o semiautomata cu dispersie constanta a alicelor si putere de foc sporita. Trebuie mentionat aici ca numarul LEGAL de cartuse ce pot fi continute de magazia unei semiautomate este de TREI cartuse, chiar daca arma permite mai multe din punct de vedere constructiv. Ca incepatori, e bine sa nu folositi mai mult de doua cartuse, in primul rand din considerente etice si in al doilea rand pentru a deprinde o tehnica a tirului buna, care altminteri,stiind

ca dispuneti de o a treia sansa, poate avea de suferit. Din acelasi motiv, bunicii nostrii recomandau incepatorilor armele basculante cu o teava, pentru a trage atent si etic, stiind ca dispun de un singur foc. Poate ca nu era o practica rea... Armele cu pompa, foarte populare peste ocean, sunt rar intalnite in Romania si exceptand pretul nu au nici un avantaj seminficativ fata de armele prezentate mai sus. Legat de armele si calibrele la moda, asa cum pe vremuri juxtapusele erau cele mai apreciate si raspandite si calibrul suveran era calibrul 16, acum cele mai in voga sunt bock-urile – mai sportive si suficient de elegante pentru a satisface majoritatea gusturilorurmate de armele semiautomate. Cred ca nu gresesc daca spun ca acum, noua vanatori din zece sau mai mult chiar vaneaza cu calibrul 12, amanunt de o importanta extrema atunci cand ramai in teren fara cartuse, pentru ca poti imprumuta cu usurinta cateva cartuse de la un camarad pentru a continua vanatoarea. Legat de superioritatea sau inferioritatea unuia dintre calibre intr-o anumita situatie se pot scrie zeci de pagini, dar se pare ca unanim acceptat este faptul ca, pentru un incepator, calibrul 12 este cel mai potrivit. Cu atat mai mult in cazul in care utilizam lisa ca singura arma si tragem cu ea si la mistret – de exemplu- cu proiectil unic. Ce mai trebuie luat in calcul la achizitionarea unei arme cu tevi lise este tendinta mondiala de a se renunta la alicele din plumb in favoarea celor ecologice, din otel sau diverse aliaje de otel – bismut sau de alt tip. In mod sigur, in timp, Romania se va alinia acestor norme. Ce trebuie stiut este ca tevile facute sa traga alice din plumb au o rezistenta inferioara celor facute pentru alice din otel sau alte aliaje, astfel ca – odata adoptate normele internationale- va puteti trezi posesorul unei arme inutilizabile, buna doar pentru panoplie sau poligon. Din punct de vedere al marcii, posibilitatile sunt infinite, optiunea avand multa legatura cu posibilitatile financiare ale vanatorului. Ce merita insa retinut este ca, asa cum germanii sunt neintrecuti in armele cu glont, lise de cea mai buna calitate fac italienii, francezii, belgienii si nu in ultimul rand vecinii nostri rusi. Gasiti multe alte informatii utile dezbatute in cadrul acestei categorii a forumului si linkuri catre site-urile celor mai importanti fabricanti in homepage-ul site-ului.

Lunete si reglaj lunete

Pentru vanatoare, prefer o luneta cu grosiment fix si nu foarte mare, cu obiectiv pana-n 40, cu reticul din linii groase si subtiri (gen duplex sau cel german completat cu linii subtiri in prelungirea celor groase), cu mecanica reticulului cat se poate de buna (din pacate asta nu vezi decat dupa ce ai cumparat-o pt. ca sa stai sa asculti cu urechea o tura intreaga de click-uri sau sa 'pipai' in actiune fiecare chestie ce se poate roti iti poate da doar o indicatie grosiera asupra calitatii prelucrarilor mecanice - ce scartaie chiar ca nu-i bun), cu monturi rapide, bune (mai bine cheltui 100 E aici decat in plus la luneta), fara iluminare, fara corectie de paralaxa dar cu corectie de dioptrii (ca-mi trebe ). Ce ofera o luneta ieftina din toate pretentiile exprimate? Totul sau nimic! O luneta ieftina 'de firma', facuta 'la mama ei' e mai slaba ca performante decat una facuta intr-o zona de

dezvoltare economica energica, unde firmele mari incearca sa implementeze productie, unde pot creste standardul de calitate pe seama mainii ieftine de lucru. O luneta no-name, facuta in garaj, cu piese adunate de pe e-bay, nu-i buna decat ca exemplificare a defectelor posibile si imposibile. O luneta ieftina, facuta intr-o tara cu traditie in optica, de o firma ce incearca sa se mentina pe piata reducand costurile cat mai mult pe seama numelui anterior capatat e si mai proasta. Daca o luneta ma satisface la 100 (o suta numai) de focuri trase in conditii de vanatoare, pot sa plec linistit de acasa cu ea, fara gandul ca trebe neaparat sa testez reglajul si pot umbla umbla cu ea in teren fara grija ca se deregleaza sau uda daca ma ating de o crenguta, atunci pentru mine e buna. Daca are nu stiu cate butonase, expuse, care trebe pazite ca ochii din cap sa nu cumva sa se miste, daca trebe sa scot husa de pe ea numa inainte de a trage, daca trebe sa pierd cate un sfert de ora incercand s-o colimez grosier pe teava sau catare/inaltator ca sa ma asigur ca bate cat-de -cat in acelasi loc, atunci mai bine lipsa ca nici la dusmani n-as da-o. In concluzie, alegerea unei lunete e chiar mai grea ca alegerea unei arme. Exista o tendinta la achizitionarea de lunete scumpe, ale firmelor consacrate pierzand din vedere faptul ca cea mai mare parte din armele folosite la vanatoare, impreuna cu munitiile aferente, nu au nevoie de asa ceva, arma si munitia fiind sub posibilitatile unei lunete scumpe. Sa tragi in 10 cm la 100 m se poate si cu Dragana si cu munitie de la Sadu, chiar pe catare si inaltator, nu-ti trebe luneta de 1000 E pentru asta. Si nu te va ajuta prea mult o astfel de luneta daca vrei sa tragi la capra neagra, la 350-400 m distanta, 30-45 grade in sus, undeva la 1500 m altitudine, intr-o zi mai cetoasa si cu un pic de vanticel, cu un drilling de 5000 E cu teava de glont in 5,6x50 R Magnum, fie ele arma si luneta si munitia de ce 'firma de firma' or fi. Dar, asa cum ne 'ciondanim' la arme, masini, etc., ne contram si aici un pic. Din pacate, elementul cel mai important in alegerea armei, lunetei, adica TESTUL PRACTIC, nu il poti face decat dupa achizitionarea unui produs nou sau la achizitionarea unuia s-h (daca proprietarul e de acord ) Mergem la vanatoare, in conditii de teren, nu in poligon inchis, cu temperatura, presiune si umiditate controlate. Tragem in tinte de 20/20 cm, nu de 20/20 mm! Toate aceste discutii sunt mai mult decat pur teoretice. Nu spun ca trebe sa te apuci sa-ti montezi/reglezi luneta fara sa ai habar despre ce este vorba dar nici ca trebuie sa-ti faci capul patrat de stiinta, sa disperi si sa trimiti arma la armurier. M-am confruntat cu aceasta problema la prima pereche carabina-luneta achizitionate (Dragana 30-06 + IOR 8x56, monturi originale Dragana). Eu am procedat cam asa: Intai am constatat ca inele de la monturi erau dintr-o bucata, cu strangere doar pe o parte si a trebuit sa demontez ocularul si turetele de reglaj ale lunetei ca sa pot pune inelele. Na fost deloc usor, luneta fiind o piesa sensibiloasa. Oricum, se poate face, pentru ca piesele de baza sunt continute in tub si obiectiv iar ocularul este separat, umplerea cu azot uscat fiind realizata pentru fiecare din cele doua piese in parte. Turetele au ‘rezistat’ un pic dar n-au reusit sa-mi stea in cale. Am pus inelele pe luneta, le-am fixat lejer si am trecut la reglaj. Acasa, am pregatit o masa perfect orizontala, masurat cu bula de nivel. Pe un suport (improvizat din doua scaune cu spatar si paturi puse pe spatar) plasat la ~ 4 m (cat mi-a permis camera) am pus arma. Am pus o rigla dreapta pe inaltator si am asezat arma inasa fel incat sa ajunga rigla orizontal, perfect paralel cu nivela de pe masa. Am constatat ca arma e stramba sau inaltatorul fixat stramb, in sensul ca trebuia sa stea un pic

inclinata ca inaltatorul sa fie orizontal (nu mult dar se simte la mana). Am pus apoi luneta pe arma si am strans suportii pe sinele frezate de fabrica in culata armei. Am constatat ca luneta acopera inaltatorul, asa ca vizarea pe sub luneta nu mai era posibila, desi suportii erau prevazuti pentru asa ceva – luasem o luneta prea mare! Alta luneta sau suporti nu erau disponibili imediat si autorizatia de caprior astepta in buzunar. Am fixat suportul anterior cat mai anterior posibil pe sina si suportul posterior exact la mijlocul sinei posterioare. Am modificat pozitia lunetei in inele astfel incat sa obtin cei 8-9 cm fata de ochi scrisi in prospect iar obiectivul lunetei sa nu atinga inaltatorul. Am rearanjat arma orizontal si am rotit luneta, privind prin ea, pana cand reticulul orizontal a devenit paralel cu nivela. Am strans acum suruburile de la inele. Am verficat sa nu existe tensiuni in inele la nivelul sinei – acestea se monteaza si demonteaza usor de pe arma, in acelasi plan si ax. – montand si demontand luneta de cateva ori pe arma apoi am verificat iar orizontalitatea. Pentru ca nu mai puteam viza prin catare si inaltator, am vizat prin teava, cat mai centrat posibil, o tinta aflata cam la 75 m in fata geamului casei.,cu turetele reglate exact la mijlocul cursei. Am constatat ca reticulul lunetei viza punctul dorit destul de bine. Am desenat apoi pe cartoane albe de ~75/75 cm tinte in forma de cruce, cu dunga trasa cu tus la ~1,5-2 cm grosime si cu repere din 2 in 2 cm pe orizontala si verticala, desenand patrate concentrice cu linii de ~ 0,5 cm, tot cu tus negru. Cartuse si via la poligon. Am ales pozitia picioare, rezemat pe saculet de nisip plasat sub uluc, imediat inaintea garzii tragaciului, mana stanga plasata pe uluc, cat mai aproape de tirul real. Distanta 100 m. Cartuse SADU Gorj de 10,7 g, TM. Zi de septembrie, calduroasa si senina, fara vant.. Primul foc a fost cam la 10 cm stanga si jos de centru. Rotit turete dupa cum spunea cartea lunetei, focurile 3,4,5 au mers toate pe linia groasa, orizontala, a tintei, cu distanta maxima de 5 cm intre ele. Trecut la 200 m, rotit tureta de ajustare verticala dupa datele balistice aproximative ale cartusului, foc jos, mult mai jos decat estimasem. Repet, acelasi rezultat. Trag la 100 m si, desi dupa calcule ar fi trebuit sa fie la minim 7-8 cm deasupra mijlocului tintei, focurile se duc la max. 1-2 cm. Trag la 50 m. Ar fi trebuit ca focurile sa se duca deasupra dar ele se duceau mai jos. Ce naiba se intamplase? Tigara si pus pe ganduri. Trasez pe hartie niste traiectorii si realizez (dupa vreo 5 tigari) ce se intamplase. In mod normal, glontul intalneste pentru prima data traiectoria mirata, undeva intre 20-40 m de gura tevii, apoi urca pana la sageata maxima si coboara spre tinta pentru a intalni din nou linia mirata undeva la o distanta caracteristica pentru fiecare proiectil, distanta la care ar trebui reglata luneta (in cazul 30-06 distanta aceasta este pe la 170-190 m, functie de cartus). Vizand initial prin teava si luneta, pusesem luneta la un un unghi mai mic decat necesarul, astfel incat prima intalnire a traiectoriei proiectilului cu linia mirata se producea la 100 m, in punctul de maxima altitudine a traiectoriei. Practic, traiectoria proiectilului era mult sub cea normala iar peste 100 m o lua mult la vale. Reiau testele la 100 m dupa ce am ridicat de reticul inca vreo 5 cm si, incet, incet, cu fiecare foc, ma apropii de rezultat. Verific la 50 m, bine: focuri mai sus. Trec la 200 si intru in norma. Avand in vedere ca aveam relativ proaspata experienta de tirist, nu am tras decat cate 1 maxim doua cartuse pentru fiecare reglare. In timpul tragerii, de doua ori, proiectilele au luat-o la naiba – am constatat ca proveneau din tuburi care s-au spart la tragere si nu le-am luat in seama. Cu capul patrat de atatea lovituri cate luasem in pomet, decid un test final: am gasit o galeata veche, ruginita, i-am scos fundul cu un sut si l-am

pus pe post de tinta la 200 m. Dupa un foc mirat si ajuns exact in centrul capacului (fara a clinti tinta din loc, a trecut mai usor decat prin hartie) am decis ca e de ajuns. La o saptamana dupa aceea doboram un frumos caprior, la ~ 200 m, ochit si nimerit in gat, in conditii asemanatoare celor din poligon, doar ca tinta era un pic mai sus ca mine (poate 10 grade). N-am aplicat nicio corectie, am mirat exact unde am vrut sa trag si focul a ajuns poate 4-5 cm mai sus. In iarna, dupa prima vanatoare de mistreti am realizat ca na-i ce face in padure cu 8x56 si am scos luneta. La un an distanta, fara nici o alta reglare, doar un foc de test,. in camp, la inceperea sezonului (am tras din picioare, nerezemat, la o tinta facuta dintr-o coperta de caiet scolar, pusa la 100 m – foc bun) alt caprior la ~150 m, din care nu vedeam decat partea de sus a capului, frontal, animalul stand culcat intr-o brazda. Am ochit 3-4 cm mai jos de linia dintre ochi si l-am nimerit in ochiul drept. Ambele aceste rezultate au fost obtinute sub ochii paznicului, sceptic in ceea ce priveste succesul pentru ca nu trasese in viata lui cu carabina. Apoi m-am lasat de vanatoarea la caprior iar la mistreti nu merita pusa luneta. Anul trecut am pus pe arma un red-dot, reglat in aceeasi maniera la 100 m dar n-am avut parte sa pun sagetica rosie pe cocoasa vreunui mistret. Concluzia: intr-o zi linistita, dedicata acestei activitati, se poate monta si regla o luneta fara mari cheltuieli auxiliare. Sfaturi: - strangeti suruburile de pe coliere de fixare dupa ce luneta este fixa pe arma, asa sunt sanse mult mai mici de a induce tensiuni in corpul lunetei - folositi scule adecvate masurii suruburilor, strangeti ferm dar bland, fara a folosi cine stie ce prelungitoare - faceti reglajul final la 200 m. Cu aproape toate calibrele intalnite la vanatoare nu ai nevoie de niciun fel de corectii de distanta, pozitia tintei in plan vertical, vreme uscata sau umeda, ses sau munte. Vantul nu stiu cum sa-l apreciez dar, pana la 100-150 m, influenta este mica asupra unui proiectil tras dintr-o teava ghintuita - folositi la reglajul initial cartuse ieftine (Sadu costa 2-3 lei bucata si sunt suficiente pentru traistuta de cartuse de care ai nevoie initial pentru a te obisnui cu arma, pentru a face un pic de mana si pentru a pune mira cat de cat pe tinta) - incercati 2-3 tipuri de cartuse performante, cu proiectile dedicate vanatului dorit si alegeti cartusul care da cel mai bun grupaj – e mai important ca un proiectil sa ajunga in tinta, abea apoi conteaza efectul terminal asupra tintei. Mai mult de 5 cartuse dintr-un lot nu au rost la teste daca tragatorul este cat de cat sigur pe ce face. - nu disperati daca proiectilele prea usoare sau prea grele merg aiurea – un proiectil mediu face treaba la fel de buna ca efect terminal si poate da grupaje mult mai stranse - faceti reglajul final cu proiectilul ales - incercati sa trageti, in final, 2-3 cartuse, din pozitii mai credibile in camp decat in poligon – rezultatele pot fi cu totul altele (pozitia grupajului se schimba mult daca ati reglat arma din culcat si treceti la genunchi sau la picioare) - incercati sa va obisnuiti cu pozitia genunchi – este o pozitie foarte stabila si poate fi adoptata mai peste tot in camp atunci cand tinta sta pe loc - e bine de tras un foc de proba la inceputul fiecarui ssezon sau dupa accidente produse armei (cazaturi, lovituri, etc)

- sa nu credeti ca o arma de 200 E cu luneta de 100 E va da rezultate de 10 ori mai proaste decat una de 2000 E cu luneta de 1000 E. Fiecare combinatie arma/luneta/cartus/tragator are particularitatile ei si trebuie descoperite. - nu injurati producatorul si vanzatorul daca rezultatele nu sunt cele asteptate – o arma are nevoie de 100-150 focuri doar pentru rodaj, abea apoi va da rezultate performante - nu uitati sa aplicati algoritmul de curatare descris in alt topic la primele focuri – poate determina viitorul armei In final: Bafta tuturor celor care se apuca de treaba asta! Trasul cu glont are niste satisfactii deosebite si nu se compara nici macar cu proiectilul unic din teava lisa! Incercati si veti vedea! P.S. cu arma astfel reglata, va puteti intinde relativ lejer pana in 250 m De la 300 m incolo e cu totul alta treaba. Nu sunt multe arme, nici multe cartuse, nici multi tragatori care sa dea rezultate perfecte in aceasta situatie. Intai trebe stricata o ranita de cartuse, eventual o arma pentru a ajunge la starea de a sti ca esti capabil de lovituri bune la 300 m si peste. Altfel, e doar poezia cartuselor umbland razna prin codri! Datele balistice oferite de diversi producatori de munitie ca si de alte site-uri ce cuprind informatii despre munitii, arme, lunete iau in calcul niste parametrii, sa le spunem 'standard', acestia fiind o baza de plecare pentru reglajele fiecarei arme si munitii in parte. Dintre acesti parametrii, mai des implicati sunt lungimea tevii (influenta acesteia asupra vitezei de iesire a proiectilului), distanta pana la acel punct ideal, punctul in care proiectilul in traiectoria lui descendenta intalneste a doua oara linia de mira si inaltimea liniei de mira fata de axa tevii. Lungimea tevii difera functie de calibru, de obicei se iau in calcul 60-61 cm la calibrele normale si 66 cm la calibrele magnum; inaltimea liniei de mira fata de axa tevii se ia ca referinta 5 cm. In functie de fiecare tip de munitie, de caracteristicile balistice ale acesteia, se stabileste acel punct si i se da o valoare in metri, in tabele. Este doar o valoare de referinta, in functie de care se prezinta ulterior sageata (inaltimea maxima a parabolei deasupra liniei de mira) si caderea dincolo de acest punct. Ideal este ca linia de mira sa coincida cu axa tevii - imposibil. Atunci, macar sa fie cat mai apropiata de axa tevii - vezi plasarea instrumentelor de ochire deschise la 'rasul' tevii - si ambele continute in acelasi plan vertical. Asta nu inseamna ca nu se poate trage decat asa. Vezi cazul armelor dublu-expres - la configuratia cu tevi suprapuse exista 3 cm, pe verticala, intre cele doua tevi iar la configuratia cu tevi juxtapuse, la cele mai multe arme de acest fel, linia de mira nu este in acelasi plan vertical cu niciuna din tevi. Si totusi se poate trage, si inca bine, chiar cu aceste configuratii. Normal ca toate datele se schimba odata cu modificarea oricarei din aceste variabile. Pentru practica, asezarea lunetei la inaltime mai mare modifica punctul de impact cu cat luneta este setata pe o distanta mai mica si cu cat distanta de tragere este mai mare fata de setarea lunetei. Practic, pentru aproape toate munitiile uzuale, este mai bine sa setezi luneta pe o distanta mai mare (150-200 m) si sa tragi la distanta mai mica (chiar 50 m) decat sa setezi luneta la 100 m si sa tragi la 200 m. Si asta pentru ca, pana la acel punct 'minunat' traiectoria proiectilului este cea mai plata. Dincolo de acest punct caderea este mare. Reglajul armei la distante foarte mari determina obtinerea unei parabole foarte inalte (spre exemplu, o arma in cal..50 BMG, reglata sa traga la 2000 m, are inaltimea

maxima a parabolei de 14 m!!! - iti dai seama ca tragand la 200-300 m glontul se va duce complet la naiba) care defavorizeaza tirul la distante mai mici. La o arma cu un calibru de viteze 'normale', cu luneta montata la 3 cm deasupra tevii sau la 6 cm deasupra tevii, nu este o foarte mare diferenta, cu conditia ca arma sa fie reglata pe o distanta apropiata de punctul in discutie. Practic, regland arma la 200 m, si tragand la ~ 100 m, proiectilul se va duce cu 7, 8, 10 cm mai sus. regland arma la 100 m si tragand la 200 m, proiectilul se va duce cu 15-20 cm mai jos, mult mai dificil de apreciat ca si corectie in practica. Este recomandabila tararea initiala a armei la 100 m pana se obtine un grupaj satisfacator ca pozitie fata de punctul mirat (cat mai centrat pe punct) apoi trecerea la 200 m si setarea lunetei pe aceasta distanta - initial se trage un foc fara a aduce modificari reglajului, se masoara distanta dintre punctul ochit si cel de impact si se afla numarul de click-uri cu care trebuie ridicata mira lunetei (1 click=o valoare data de fabricantul lunetei in prospect), se practica ajustarea si se verifica tragand. Pastrand acest nou reglaj se poate trage linistit de la 50 la 250 m cam cu orice calibru uzual (proiectile cu viteze in jur de 800 m/s) fara corectii importante, intr-o tinta care are macar 15 cm inaltime. Se poate sa ai surpriza sa nu trebuiasca cine stie ce ajustari de la 100 la 200 m daca montajul lunetei este practicat cu un mic unghi intre axul tevii si axul lunetei, unghi practicat tocmai pentru a compensa caderea proiectilului. De obicei, aceste montaje, mai ales daca sunt fixe, necesita un armurier familiarizat cu reglarea lunetelor. Daca ai un montaj cu posibilitatea de reglare in inaltime a suportului posterior iti poti regla si singur arma - setezi turetele de reglaj pe pozitia mijlocie si faci ajustarile initiale din reglajul suportului apoi termini cu reglajul fin din turete. Practic, pentru a diminua din problema ta, trebuie sa reglezi arma mai spre 200 m. Influenta montajului inalt va fi mult mai mica asa

Munitie pentru caprior

Cãpriorul, în comparatie cu celelalte specii de vânat din Europa, are o constitutie corporalã destul de fragilã. Lipseste atât osatura tare cât si musculatura puternicã. Nici pielea nu opune o rezistentã mare proiectilului. Inafarã de cartusele proiectate pentru alte specii, mai mari, cu câtva timp în urmã s-au proiectat si cartuse speciale pentru cãprior, de ex. 5,6x50 R Magnum sau 6x70 R. Cãpriorul oferã numai o suprafatã micã de tragere, de aceea munitia utilizatã pentru caprior trebuie sã fie precisã. Ideal ar fi un proiectil precis, cu razantã mare, care la impact sã se deformeze controlat, sã opreascã vânatul instantaneu dar fãrã sã producã daune mari. > Raportul urmãtor analizeazã datele culese în Germania, pe câteva sute (cca 800) de cãpriori vânati si cuprinde calibre tipice pentru cãprior - 5,6; 6; 6,5 mm si se axeazã pe daunele produse vânatului de diverse proiectile. Formarea de hematoame nu poate fi evitatã în totalitate, existând exemple de cãpriori loviti la câteva sute de metri distantã unul de celãlalt, la câteva zeci de minute interval, cu

aceeasi armã si acelasi tip de proiectil, aproximativ în aceeasi regiune corporalã si la care daunele produse au fost foarte diferite. Cartusele mai "tari", asa numitele calibre universale - 30-06, 7x64, ca si calibrele pentru vânat mai mare - 8x57, 9,3x62, sau 9,3x74R, produc daune mari, de cele mai multe ori si nu fac obiectul acestui studiu. Distanta medie de tragere la cãprior, în Germania, este de 90 m, cu maxima de cca 200 m. Un trãgãtor bun cu o armã la fel si un suport pe mãsurã poate împinge aceastã distantã pânã la 250 maxim 300 m, dincolo de care, indiferent de combinatia armã-cartus nu este recomandabil sã se tragã. Pentru aceste distante sunt necesare proiectile de vitezã si razantã mari pentru a evita corectiile de ochire cu distanta ce trebuie fãcute la proiectilele "lente". Calibrele.222 Rem,.223 Rem,.22 PPC,.22-250 Rem, 5,6x50 R Mag. au dat rezulatate bune la acest vânat. Chiar si cartusul foarte razant.22-250 Rem a dat rezultate bune, hematoamele nefiind mari. Deseori, nici nu au apãrut hematoame. La cartusele.222 -.223 Rem rezultatele au fost bune pânã la 200 m: urmele de împuscare lipseau deseori ca si orificiul de iesire. Distrugerile carcasei au fost minime chiar în cazul în care proiectilul a întâlnit oase mari. La fel de bun s-a dovedit 5,6x50 R Mag. Cel mai mult au dezamãgit 5,6x57?i 5,6x52 R care au lãsat urme considerabile. Aceste calibre au, însã, dezavantajul cã pot fi foarte usor deviate de vânt sau obstacole întâlnite în cale (frunze, crengute). Deasemenea, proiectilele cu masa micã îsi pierd viteza mai repede, ca urmare si energia la distante mari. Trecând la calibrul mai mare - 6 mm - acestea au avut ca rezultat, de cele mai multe ori, o urmã de iesire, mai bine evidentiatã decât cea de intrare. Producând doar hematoame minime, cartusul 6 mm PPC s-a dovedit un cartus de primã clasã. Ca si.243 Win ce a creat o bunã impresie. Cartusul 6 mm Rem. a produs, chiar si la distante mari, cele mai evidente hematoame. La fel si 6 mm Freres. Cartusul 6x70 R este cu sigurantã modern însã este departe de a fi "minune" pentru cã si în acest caz hematoamele sunt mari. Calibrul 6 mm are avantajele cã lasã urme de împuscare, suficient de "discrete" si cã este mult mai putin sensibil la vânt. Cu acest calibru se poate trage si la distante mari. Trecând la calibrul urmãtor - 6,5 mm - cele mai bune rezultate au fost date de.250 Savage, calibru pentru care, de altfel, Mauser a proiectat modelul 98 pentru vânãtoarea la cãprioare. Un cartus la fel de bun a fost.257 Roberts, desi un pic prea puternic. Cartusele.25-06 Rem,.264 Win Mag., ca si variantele europene în calibrul 6,5 mm (6,5x55 Swedish, 6,5x57, 6,5x65, 6,5x68) au avut efect bun, urma de împuscare este clarã însã, deseori, au ca rezultat hematoame mari si degradarea carcasei vânatului. Toate aceste 6,5 sunt mai potrivite la distante mari. Un compromis reusit a fost.260 Rem acesta nefiind exagerat de puternic. Aceste calibre au avantajul cã pot fi folosite si la specii mai mari de vânat. In ceea ce priveste proiectilele folosite, cel mai bine se comportã proiectilele conice cu vârf ascutit, cu deformare controlatã, minimã. Rezultate foarte bune s-au obtinut cu proiectilele omogene, fãrã plumb - Barnes X, Naturalis, Reichenberger foarte precise si eficiente la cãprior. Proiectilele cu manta de cupru subtire, miez de plumb omogen si vârf rotund sau aplatizat au dat rezultatele cele mai proaste - deformare mare cu distrugeri mari în tintã. Citeva consideratii personale

Legislatia impune limite în toatã Europa la cartusele folosite (ca si la noi în tarã), diferind doar mãsura acestor limite. De ex.: în Germania limita vizeazã energia proiectilului la 100 m, care trebuie sã fie mai mare de 1000J, în consecintã, calibrul minim este 222 Rem.; în Italia este limitatã dimensiunea minimã a cartusului - > 5,6 calibrul si > 39 mm tubul; etc. Autorul nu analizeazã calibrele moderne "short action magnum", "super short magnum" sau "short action ultra magnum" care au o, deocamdatã, o slabã difuziune în Europa si în particular Germania (nemtii fiind foarte traditionalisti la vânãtoare) ca si în tara noastrã, de altfel. Desi, dupã cum spune si autorul mai sus citat, proiectilul/cartusul (ca si arma) ideale nu existã, câteva consideratii tot se pot face în ceea ce priveste situatia particularã de la noi din tarã. Dupã pãrerea mea, problema se pune în douã moduri: unul - aspectul financiar; al doilea - consideratiile balistice. In cazul în care suportul financiar permite achizitionarea unei arme dedicate pentru cãprior (caprã neagrã) atunci recomandarea este pentru o carabinã "bolt-action", cu teavã lungã (60-66 cm), într-un calibru 6 mm, eventual magnum, dotatã cu o lunetã de calitate cu factor de mãrire mare (cel putin 6x) sau variabilã si luminozitate cât mai bunã (minim 40, recomandabil 50). Ca proiectil se va alege unul "ascutit", din gama medie-usoarã de greutãti a calibrului, recomandat un proiectil omogen modern. La alegerea calibrului este bine sã se tinã seama si de posibilitatea de achizitionare a cartuselor, de difuziunea si accesibilitatea lor pe piata interna. Odatã investitia în armã depãsitã este recomandatã achizitionarea cartuselor din gama superioarã de pret (de cele mai multe ori acesta este justificat prin performantele munitiei - precizie si mai ales constantã). Aceastã combinatie armã/proiectil va satisface cele mai multe din cerintele întâlnite în teren: precizie, energie, distantã de tragere, precizia ochirii în conditii de luminozitate mai proastã, efect asupra vânatului etc. In cazul în care, pentru una, douã iesiri pe an (cãprior si/sau caprã neagrã), investitia întro armã dedicatã este "exageratã" si intentionãm sã vânam si specii mai mari (mistret, cel mai frecvent) atunci "ideal" este un calibru asa zis universal - 30-06, 7x64 - eventual un magnum într-un calibru de peste 7 mm (sã fie permis de lege!!!) cu proiectil din gama inferioarã de greutãti, cu caracteristicile mentionate mai sus. Ca lunetã, ori o variabilã cu minimul pe la 1,5-3 (si pentru goanã), ori o lunetã dedicatã pentru distantã mare. Din punct de vedere al tipului de armã, tot un "bolt action" ar fi de preferat desi, nici o semiautomatã nu ar fi departe ca performante la distantã (avem în vedere cã în aceastã situatie distanta de tragere va fi limitatã la cca 200m) si s-ar potrivi mai bine la mistret, unde iesirile sunt mai dese. Cu rezultate nu departe de "ideal" se poate alege si o basculantã ghintuitã, fie ea cu una sau douã tevi, alãturate sau juxtapuse, o mixtã (disponibile si într-o fascie de preturi mai accesibile) sau un drilling (cu banii pentru un drilling cumperi douã carabine!). In fine, în cazul în care nu dispunem de suportul material pentru a achizitiona o armã cu glont, un proiectil subcalibrat modern, tras dintr-o teavã lisã, la distantã sub 100 m este cel mai potrivit pentru cãprior. Costã ceva cartusul dar rezultatele pot fi pe mãsurã. Oricum, pentru cinci cartuse pe an (3 de reglaj, max. 2 în tintã) investitia meritã. REMINGTON 700 IN 7 MM REMINGTON ULTRA MAGNUM

Carabina Remington 700 este, in lumea vanatorilor, unul din marii clasici de dupa razboi. Fara a utiliza solutii tehnice particulare, deosebite sau inovatoare, fara a suferi modificari si imbunatatiri radicale in cursul anilor, a stiut sa-si mentina inalterate calitatile si piata. Exemplarul testat este varianta Bdl Custom de Luxe, care se diferentiaza de modelul de baza prin acuratetea cu care este executata partea mecanica si finisajele de nivel superior ale patului din lemn. Desi nu se poate gandi ca avem in mana un produs "custom", aceasta este un produs de serie de top si cu o "punere la punct" de o acuratete particulara. In acest caz, ceea ce atrage cel mai mult atentia este calibrul special - 7 mm Remington Ultra Magnum. Acesta este unul din cele mai moderne si mai puternice calibre pentru vanatoare la distante mari si, pentru piata europeana, este un "incognito" care abia incepe sa fie descoperit. Calibrul 7 mm Remington Ultra Magnum a fost lansat pe piata in 2001 si este o evolutie directa a lui.300 Remington Ultra Magnum, derivat la randul lui din.404 Jeffery. Actualmente este cartusul comercial cu traiectoria cea mai plata. > De exemplu, fata de 7 mm Remington Magnum este mai plata cu 20% iar fata de 7 mm Stw (cel mai puternic 7 mm pana acum) cu 7%. Cartusul complet masoara peste 91 mm lungime si nu poate fi incarcat decat in sistemele cele mai lungi ale firmei americane: suntem, de fapt, foarte aproape de dimensiunile calibrelor.378 Weatherby Magnum sau.416 Rigby. Un alt mare avantaj este pretul de vanzare. Productia de serie a permis reducerea pretului la mai putin de 1/3 fata de al echivalentului Weatherby si mai putin de 1/4 fata de 7 mm Stw sau Lazeronni. Constructia armei

Carcasa "kilometrica" este realizata din otel carbon, foarte solida si rigida asa incat, la prima vedere isi disimuleaza dimensiunile reale. Daca n-ar fi lungimea deosebita a ferestrei de expulzie a cartuselor sau a inchizatorului care, in pozitie deschis, depaseste cu coada tot gatul patului s-ar putea confunda arma cu o banala.308 W. Inchizatorul are corpul cilindric, finisat atractiv "a bastoncino", finisare care se opreste la cativa milimetri de cele doua nuturi frontale de inzavorare. Nuturile de inzovarare imita, conceptual, nemuritorul inchizator tip Mauser. In ciuda proliferarii inchizatoarelor cu trei nuturi, cele clasice se fac inca apreciate pentru simplicitate si rationalitate constructiva. Sistemul de inchidere este perfect in grad sa digere cu usurinta inaltele solicitari la care este supus, de peste 500 kgm (>5000 J). Incalzirea, notabila dar fara sa preocupe exagerat, influenteaza in asa mica masura sistemul incat extragerea tubului si reincarcarea raman foarte fluide si precise iar precizia este influentata numai dupa 5-6 focuri trase in succesiune rapida. Foarte diferit este, insa, este efectul asupra umarului tragatorului! Baza inchizatorului inconjoara bine baza cartusului, cuprinzand-ul pe ~ 3 mm. Extractorul este o gheara suficient de larga, pozitionata in nutul drept iar ejectorul este de tip piston actionat de un arc elicoidal situat in corpul inchizatorului. Desi un sistem relativ ieftin, sa dovedit extrem de functional si fiabil in modelele seriei 700. Percutia este asigurata de bine cunoscutul percutor lansat, axial.

Teava, lunga de 660 mm, este obtinuta prin forjare rotativa la rece si este evident subtire, ca pentru o arma de vanatoare, terminandu-se cu o "gura a tevii" de numai 15 mm diametru, protejata de o frezare circulara, usor adancita. Exteriorul tevii, prelucrat cu extrema grija, este brunat negru si nu prezinta nici cea mai mica imperfectiune. Interiorul este prevazut cu 4 ghinturi orientate la dreapta cu pasul de 1 cerc in 9, 3/4 inchi (235 mm), pas adaptat proiectilelor de mare viteza. Pe langa orificiile filetate, de nelipsit, pentru montajul lunetei, sunt prezente si organe de ochire metalice, spartane dar functionale. Catarea este o lama metalica inserata in "coada de randunica" pe o rampa scurta dar solida, protejata de un tunel ce se poate demonta usor. Este posibil reglajul lateral numai cu ustensile de reglaj. Catarea se lasa incadrata foarte bine prin fereastra inaltatorului, chiar daca diametrul redus al tunelului catarii poate da ceva probleme in conditii de lumina slaba, la crepuscul. Inaltatorul, bine facut si optim proportionat, este reglabil in inaltime si lateral si se asigura cu mici surube. Este mobil pe o rampa inclinata, marcata cu referinte de distanta. Totusi, dupa parerea noastra, aparatele de ochire deschise isi au rostul, mai degraba, la 30-06, 7-08 Rem, decat la calibrele ultra magnum. Pe cat de bine sunt facute, catarea si inaltatorul sunt inutile pentru distantele mari la care se poate trage cu acest calibru, dar sa nu uitam ca e mai bine sa avem inca un sistem de ochire, chiar superflu, decat sa-i simtim lipsa in caz de nevoie. Carabina este dotata cu doua sisteme de siguranta distincte: primul, traditional, este o piedica situata la dreapta cozii inchizatorului si asigura blocarea tragaciului dar permite manevrarea inchizatorului cu ea activata; a doua siguranta este numita ISS (integrated security sistem) si este prezenta pe toate carabinele "bolt action" ale firmei - este vorba de o mica piedica, actionata cu una din cele doua chei speciale aflate in dotarea armei (siguranta ceruta de legislatia americana); odata activata blocheaza mecanismul independent de prima siguranta. Magazia este fixa, cu posibilitatea de a fi incarcata prin rabatarea capacului inferior. Capacitatea este de 3 cartuse. Butonul pentru deschiderea magaziei se afla in partea anterioara a garzii tragaciului In ceea ce priveste tragaciul, ne-am fi dorit mai mult. Acesta este simplu, fara stecher. Sfatul nostru este sa va dotati arma cu un tragaci custom, reglabil ca pozitie, lungime si greutate, inlocuindu-l pe cel de serie care, desi reglabil, necesita oarece interventii. Pacat, pentru ca tragaciul este bine construit, protejat perfect de garda - nici prea larga, nici prea subtire, dar montat intr-o pozitie nu prea comoda si necesita o greutate atat de mare la actionare incat nu este deloc potrivit pentru o arma ca aceasta, cu posibilitati mari in tirul de precizie, la distanta. Patul este sculptat intr-un bloc unic de nuc de cea mai buna calitate, finisat cu un lac protector. Are montate doua inele de lemn inchis la culoare, unul la capatul patului, unul sub crosa. Incrustatiile, chiar daca sunt efectuate mecanic, sunt bine facute si ofera o priza buna atat la nivelul crosei cat si al ulucului. Profilul patului este perfect pentru tirul prin luneta si pentru a mentine comod arma pe tinta la tirul nerezemat. Obrazarul, desi are linia superioara dreapta, are o inclinare buna. Talpa patului este facuta dintr-un bloc de cauciuc plin si are rolul de a mai absorbi din reculul important dar nu ofera un confort maxim. Faptul ca este lucrat drept si nu concav, impiedica obtinerea unei pozitii constante la epolari succesive, nemaivorbind de faptul ca energia reculului ar fi mai bine disipata daca patul ar avea o suprafata mai mare de

contact cu umarul asa cum se intampla la profilele concave. Un alt aspect negativ, de data asta doar estetic, este prezenta a doua perechi de dopulete de lemn pe ambele laturi ale patului, sub mecanisme, dopuri care acopera suruburile de fixare. Desi lucrate cu grija, ar fi fost mai frumoase suruburile vizibile, mai ales usor incizate. Proba in poligon

Pentru "proba de foc" am folosit cartuse comerciale Remington cu proiectile Nosler Partition de 160 grains (care sunt considerate si punct de referinta pentru dozele de pulbere si performante), Nosler Patition de 140 grains si Core Lockt Psp de 140 grains. Pentru cartusele incarcate de noi am folosit proiectile Sierra Boat-tail-match de 150 si 168 grains. Rezultatele obtinute cu munitiile comerciale au fost foarte bune din punct de vedere al preciziei si uimitoare ca performante balistice. De fapt, a fost pentru prima data in toata experienta noastra cand datele furnizate de fabricant au fost depasite de realitate (vitezele masurate au fost cu 20-30 m/sec mai mari decat cele prescrise, constanta exceptionala cu deviatii de sub 5 m/sec, ceea ce la viteze de peste 1000 m/sec reprezinta deja o calitate match a munitiei). In mod particular, am fost uimiti de traiectorie - plata peste 300 m! Nerezistand curiozitatii, am tarat rapid luneta la 100 m si am trecut direct la 300 m. Surpriza a fost foarte mare cand, fara sa atingem reglajele lunetei, am gasit gloantele in "negrul" tintei si nu sub punctul ochit ci la 50-100 mm deasupra. Inclinarea axului lunetei fata de cel al tevii a fost deajuns ca sa compenseze minima curbura a traiectoriei data de diferenta de distanta. Viteza reziduala la 300 m a fost cuprinsa intre 808-823 m/sec iar energia intre 345-360 kgm. Cartusele incarcate de noi au ameliorat deja prestigioasa precizie. Cea mai buna combinatie a fost: 80 grains de pulbere Norma Mrp, proiectil Sierra Boat-tail-match de 168 grains. Cu acestea s-au obtinut viteze de 1001 m/sec la gura tevii, grupaje de 3 focuri in 26 mm - la 100 m, 4 focuri in 59 mm - la 200 m si 4 focuri in 80 mm - la 300 m, distante masurate intre punctele cele mai departate ale orificiilor si nu intre centrele acestora, ceea ce ne-a permis sa ramanem sub 1 MOA, cu toate dificultatile create de tragaciul tare si de luneta Leupold 3-9x50, foarte buna dar insuficient de puternica pentru tirul la astfel de distante. In concluzie, o arma foarte bine facuta, nu prea scumpa pentru nivelul calitativ (1205 E in Italia, fara optica), un calibru puternic si precis care are ca singur "defect" aplicabilitatea limitata in peisajul vanatoresc european. Necesita spatii largi si distante uriase, specifice americane, pentru a da tot ce poate. In functie de proiectil, punctul de reglaj optim al lunetei se afla in jur de 250 m. Aceasta permite, odata luneta tarata la aceasta distanta, tragerea fara nici un fel de corectie pana la ~ 350 m, asigurand ajungerea proiectilului intr-un cerc cu diametrul de 15 cm, precizie absolut suficienta pentru orice specie de vanat mare european, american si chiar unele copitate africane. Reculul este violent, mult mai brutal decat cel al calibrelor africane (care sunt ceva mai progresive) si cu o componenta verticala importanta. Arma, chiar daca un pic usoara pentru acest calibru (3550 g fara optica), s-a dovedit foarte stabila in cursul tirului din cauza inertiei

mari datorate lungimii tevii. Incalzirea tevii se face simtita asupra preciziei abea dupa 5-6 focuri rapide, situatie aproape imposibila la vanatoare.

PUSCA , CARABINA SAU ......

Existã trei principale categorii de arme pentru vânãtoarea la mistreti: arme cu teavã lisã, arme cu teavã slug-ghintuitã, carabine cu teavã ghintuitã. Dar care din cele trei ar favoriza mai mult vânãtorul? Principalele caracteristici de urmãrit sunt puterea disponibilã (stoping power) si precizia. Precizia a fost întotdeauna un termen relativ; puterea de oprire este un argument si mai subiectiv si conditionat de o multitudine de factori. In ultima vreme, o publicitate intensã fãcutã unor arme "slug" de ultimã generatie a pus în discutie calitãti si date atât de bune încât ar trebui sã uitãm venerabilele cartuse cu percutie centralã - 30-30 Win sau.45/70, de exemplu. Pe hârtie, totul e adevãrat. Dar noi nu vânam pe hârtie. Pe câmp conteazã "coeficientul balistic", mãrime ce descrie eficienta exactã a unui proiectil în zbor însumând forma, lungimea si masa si care ne dã datele adevãrate despre potentialul real al proiectilului. In fapt, cartusele "sabot slug" de ultimã generatie, trase din arme cu teavã slug-ghintuitã prezintã, pe hârtie, performante numerice similare unor cartuse pentru carabine dar nu se pot compara din punct de vedere al coeficientului balistic. Asta înseamnã cã "slug" nu pot transporta tot atâta energie, pentru tot atât timp si la o distantã tot atât de mare - si sã rãmânã stabile pe traiectorie - ca un proiectil de carabinã lansat la aceeasi vitezã. E deajuns sã amintesc cã: · un proiectil "slug" are o distantã maximã de "zbor", tras dintr-o teavã înclinatã la 300, de 830 m. Un proiectil 30-06, tras dintr-o teavã cu aceeasi înclinare poate ajunge la 8 km! · un vânt lateral de 15 km/h (4 m/s, un "vânticel") deviazã un proiectil slug cu 15-20 cm, la 100 m, în timp ce un proiectil de 130 grains tras dintr-o.270 Winchester deviazã, în aceleasi conditii, 3 mm! > Armele cu tevi lise sunt arme adaptate la distante de 60-70; cele mai moderne cupluri armã - proiectil slug pentru tevi ghintuite sunt eficace, în conditii ideale si în mâna unui trãgãtor experimentat, pânã la 100 m. Un trãgãtor expert poate ajunge sã aibã rezultate si la 150 m, în cele mai bune conditii de vânãtoare dar, peste 100 m, la o tintã în miscare, factorul "noroc" este mult mai important decât balistica. In ceea ce priveste calibrul 12, este necesar sã împãrtim aprecierea generalã în douã componente: pe de o parte letalitatea intrinsecã, pe de altã parte precizia lui la distantele reale la care întâlnim vânatul. Letalitãtii calibrului 12, la distante mici si medii, nu i se poate imputa nimic. Asupra preciziei lui este mult de lucrat, de la tararea trãgaciului (foarte importantã) pânã la reglarea aparatelor de ochire în poligon, care reprezintã o mare problemã: la ce distantã vom regla 12-le nostru? Si asta deoarece, între 25-50-100 m, proiectilul 12, chiar tras dintr-o teavã ghintuitã (cu performante net superioare unei tevi lisã), desi îsi pãstreazã

viteza destul de bine, are o cãdere sensibilã. In acest context, la distante mici stãm bine, la distante medii o carabinã va fi întotdeauna superioarã. Apoi, pentru a tinti mai precis, este necesar sã montãm un aparat de ochire optic sau "red dot". Inafara greutãtilor de montaj, aceasta ridicã si pretul. Si aici chiar cã ne aflãm întrun impas major: o puscã slug ghintuitã, de bunã facturã, costã cel putin cât o carabinã, dacã nu 15-20% în plus. Letalitatea unui proiectil calibru 12 tras dintr-o teavã ghintuitã, pe hârtie, este superioarã aceluiasi proiectil tras dintr-o teavã lisã, la distante medii (la distante mici sunt egale) ca si precizia lui. Totusi, ramâne net inferior unei carabine. Si atunci, ce sens poate avea sã cumpãrãm o astfel de armã? Sensul existã doar când teava slug-ghintuitã este însotitã, de la fabricant, de o altã teavã lisã pentru proiectile cu alice. Achizitionarea unei tevi slug este acum o idee inteligentã pentru cã, cheltuind doar 150-300 E, putem dispune, pe arma cu care suntem obisnuiti, de o teavã pentru vânãtoarea la mistret (conditia este ca în catalogul producãtorului sã existe aceastã optiune). In acest caz se economisesc multi bani fatã de cumpãrarea unei alte arme. Oricum, dincolo de toate frãmântãrile asupra alegerii de fãcut, cine are o carabinã are una si singurã armã iar cine are o armã cu teavã slug, are trei!!! Un alt sfat este acela de a avea întotdeauna o arma cu teavã lisã, de sigurantã, în cazul în care carabina folositã este una semi-automatã si apar disfunctionalitãti in folosire. Consideratii personale Dincolo de ideea bunã a autorului de face aceastã comparatie, pânã la urmã eu nu vãd concluzia. Cu ultimele fraze, cel putin, ne lasã în ceatã complet (n-am înteles nici eu cum sunt trei arme în combinatia lisã+slug!). Din experientã tind insa sã îl aprob. Dupã ani în care am tras numai cu lisã, abtinându-mã cu greu sã trag la distante prea mari si plângând dupã o carabinã, în sfârsit am achizitionat una. Am purtat-o doar pe ea, în primii doi ani, la vânãtorile de cãprior si mistret cu mari satisfactii - nu se comparã cu lisa! Apoi s-a întâmplat sã crape si sã se blocheze un tub tras în camera cartusului si nu l-am putut scoate decât cu vergeaua de curãtat. Noroc cã eram la vânãtoare de cãprior si focul fusese bine tintit. De atunci car întotdeauna ambele arme la vânãtorile la care folosesc carabina! Carabina este net superioarã la vânatul mare, indiscutabil. Si, în final, pentru a adãuga si eu un pic de "ceatã", sã ne amintim cã armele cu tevi slug/ghintuite au fost create ca o necesitate pentru vânãtorii americani în a cãror state sunt interzise carabinele la vânãtoare (existã si asa ceva!). Si dacã ei se descurcã la cerb, urs cu proiectile unice trase din tevi de calibrul 12, fie ele lise sau ghintuite, nu vãd de ce nu ne-am descurca si noi. Pânã la urmã, farmecul vânãtorii nu este sã împusti un animal aflat pe celãlalt deal sau munte, folosind eventual o armã de sniper long-range, ci sã te apropii de animal pânã îi auzi respiratia si atunci sã tragi, chiar si cu arcul. CARTUSUL .30-06 SPRINGFIELD

Este cartusul militar adoptat de armata SUA in anul 1906 pentru carabina Model 1903 Springfield A-3, ce se baza pe sistemul Mauser cu inchizator culisant rotativ. Cartusul.30-06 este de fapt o versiune usor modificata a cartusului original din 1903 cu proiectil de 14,25g cu cap rotund avand o viteza initiala de 765 m/s. Datorita dezvoltarii tehnologiei producerii munitiei in Europa, s-a considerat oportuna inlocuirea glontului cu unul de 9,7g realizand astfel o crestere a vitezei pana la 822 m/s si in acelasi timp gatul tubului a fost scurtat. Acest model imbunatatit a fost denumit "Ball Cartridge, Cal..30, Model 1906, dar in practica nomenclatura a fost scurtata la.30-06. Versiunea noua poate fi folosita pe vechile carabine Model 1903 dar, datorita camerei scurtate, la noile modele nu poate fi folosit cartusul Model 1903. O buna perioada cele doua tipuri de munitie au fost fabricate si folosite in parallel cu toate ca performantele unui cartus 1906 pe carabina 1903 erau destul de modeste. Vechile cataloage cuprind ambele versiuni si ocazional cartusul 1903 este denumit.30-45 deoarece originalul folosea 45 gr. (grains) (2,91g) de pulbere fara fum. Tot datorita dezvoltarii tehnicii militare in Europa, in 1926 si armata Americana adopta glontul de 11,14 g cu conicitate de 9 grade sub denumirea de Ball, Cal..30 M1. Datorita dificultatilor tehnice in mentinerea vitezei constante ridicate, viteza initiala a fost redusa la 804 ms. > In 1940 in plin efort de razboi, datorita tehnologiei de fabricatie mai simple, este readoptat glontul de 9,7 g cu coada cilindrica sub denumirea de.30,M2 si folosit pe toata perioada celui de-al doilea razboi mondial. Se presupune ca revenirea la glontul usor s-a facut in anul 1936 datorita dificultatilor de adaptare la carabina semiautomata Garand, utilizarea glontului greu pretandu-se mai bine la armele automate grele Cartusele.30-03 si.30-06 au fost multa vreme munitia oficiala militara. Dar si.30-06 a fost mai tarziu inlocuit de cartusul M59 de 7,62x51 mm devenind 7,62 NATO si cunoscut pe piata civila ca.308 Winchester. In Europa.30-06 este cunoscut ca 7,62x63 si este la ora actuala cel mai raspandit calibru. Winchester Model 1895 Lever Action a fost prima arma de vanatoare care a folosit munitia de.30-03. El a fost inclus pe lista producatorilor de munitii in 1904-1905, iar.3006 in 1908. In 1921 este folosit la noul Remington Model 30 iar in 1925 la Winchester Model 54. Din 1928 este preluat de Savage Model 40 si 45 Super Sporter. In present este folosit si la Remington 7600 Pump Action precum si la cateva modele semiautomate de Browning. Binenteles aproape toate firmele europene de arme il include in lista de calibre disponibile, atat la carabine cat si la armele de vanatoare mixte si dublu express .30-06 este fara indoiala cel mai flexibil, cel mai utilizat si raspandit calibru folosit la aproape toate speciile de vanat mijlociu si mare, fiind folosit ca etalon pentru celelalte calibre. Poate fi folosit la aproape toate speciile de vanat cu conditia sa fie ales proiectilul optim. Proiectilele usoare de 6,4 si 8,4g sunt recomandate numai la vanatul mic. Acestea au o viteza initiala mare si sunt proiectate sa expandeze rapid chiar si in vanatul mic. Binenteles ca la vanatul mare efectul lor nu este suficient datorita unei patrunderi superficiale. Pentru acesta se pot alege proiectile pana la 16,2g. Consultand tabelele balistice ale principalilor producatori putem trage urmatoarele concluzii: · este fabricat in toate configuratiile de glont;

· cele mai uzuale proiectile sunt cele intre 9,72 si 14,26g; · viteza initiala se situeaza intre 734 si 910 m/s; · energia initiala intre 3756 si 4162 J; · distanta optima de tragere intre 135 si 185 m; · caderea la distanta de 150 m intre 2,3 si 7,0 cm cu aparate de ochire mecanice; · caderea la 300 m intre 25,5 si 79,0 cm cu aparate de ochire optice Valorile prezentate se refera la tipurile cele mai uzuale de cartuse si sunt preluate din cataloage comerciale. Se poate spune ca in Europa denumirea de calibru universal este relativ justificata si in mare masura reala

22 LONG RIFLE

Este cel mai cunoscut si mai folosit cartus din lume. Utilizarea lui acopera activitatea sportiva, vanatoarea de animale mici, starpirea daunatorilor sau pur si simplu tragerile de agrement. Este probabil cel mai precis cartus existent si deasemenea unul dintre cele mai vechi tipuri de cartuse aflate in uz. Din punct de vedere istoric, este descendentul vechiului.22Short. Acest cartus, introdus in 1857 este cel mai vechi cartus cu tub metalic. Creat de Smith & Wesson pentru revolverul lor "First Modell".22Short (descendentul lui.22BB Cap - 1845) avea un proiectil de 1,8g si o incarcatura de 0,25g pulbere neagra. Destinatia initiala a acestei arme a fost pentru autoaparare dar era larg utilizata si pentru tragerile la tinta. Urmatorul "nascut" a fost.22 Long (1871) avand acelasi proiectil de 1,8g dar cu incarcatura mai mare, de 0,32g de pulbere neagra. Noua ani mai tarziu, in 1880 apare.22 Extra Long avand tubul mai lung, un proiectil de 2,59g si 0,38g pulbere neagra, aceasta noua configuratie conferindu-i calitati remarcabile fata de predecesorii sai. In timp ce.22 Short si.22 Long au fost percepute ca si cartuse de revolver,.22 Extra long a fost socotit inca de la inceput cartus de pusca, chiar daca Smith&Wesson a realizat si cateva modele de revolver pentru acest calibru. > Cartusul de calibrul.22 Long Rifle a fost creat in 1887 (sau 1888 in functie de sursa) de J.Stevens Arms and Tool Company. Aceasta era de fapt o firma de scule si utilaje din Chicopee Falls, Massachusetts, care din 5 martie 1850 includea si o companie de arme sub denumirea de Massachusetts Arms Company. Se bucura de un deosebit prestigiu,

fiind fondata de Arthur Savage, Horace Smith si Daniel Wesson, si prestand servicii pentru mai multi fabricanti de arme printre care Christian Sharp si Samuel Colt. .22 LR era o combinatie fericita intre tubul de la.22 Long de 16 mm, cu proiectilul de 2,59g de la.22 Extra Long si era incarcat cu 0,32g de pulbere neagra. Noul cartus a repurtat un succes rasunator, s-a impus rapid si in foarte scurt timp o multime de companii mai mari sau mai mici au fabricat arme care sa-l foloseasca. Ulterior acest "rimfire" (percutie pe rama) a fost incarcat si cu alte tipuri de pulbere. Timp de peste 40 de ani s-a fabricat fara modificari sau inovatii spectaculoase, pana in 1930, cand din dorinta de a mari eficienta acestui cartus, Remington lanseaza pe piata pentru prima oara incarcatura de viteza mare "Hi-Speed". Ideea este preluata imediat si de alti producatori si pe parcursul anilor urmatori familia cartuselor.22 Long Rifle se dezvolta pe doua directii principale: · Standard Velocity- cartus pentru tragere la tinta - proiectil din plumb cu varf rotund de 2,59g - viteza de aproximativ 350m/s · High Velocity- cartus pentru vanatoare, autoaparare - proiectil din plumb de 2,59g - viteza 380m/s Se fabrica deasemenea in varianta cu proiectil "hollow-point" de 2,3-2,5g si viteza de 390m/s Incarcaturile de la munitia Standard Velocity si High Velocity sunt utilizate in mod current si la cartusele.22Short. In 1997, CCI se remarca prin introducerea unui nou tip de cartus.22LR care deschide perspective noi in domeniu. Conoscut sub numele de "Stinger"cartusul are tubul putin mai lung si proiectil de 2g hollow-point. Viteza proiectilului se situeaza intre 500 si 515m/s. Cu toate ca are tubul mai lung, el se poate utiliza in armele cu camera standard deoarece lungimea tubului este compensata prin forma si dimensiunea mai redusa a proiectilului. Binenteles, in scurt timp si alti producatori au asimilat curand in fabricatie acest tip de cartus. Concurenta reactioneaza rapid, astfel Winchester lanseaza pe piata "Expeditor" cu tubul prelungit si un proiectil de 1,87g ce era lansat cu viteza de 510m/s, iar Remington lanseaza imediat Yellow Jacket cu tub standard, proiectil hollow-point tronconic de 2,13g si viteza de 460m/s. Aceste incarcaturi denumite generic "Hyper Velocity" au fost create pentru imbunatatirea performantelor cartuselor conventionale High Velocity hollowpoints. Dezvoltarea noului tip de munitie de.22 a continuat si multe alte fabrici au creat multe variante, aducandu-si contributia la diversificarea gamei prin crearea unor formule mai mult sau mai putin inspirate. Pe de alta parte si cartusele "moi".22CB Long si Short revin in atentie si devin extraordinar de populare pentru tragerile de agrement. Acestea au proiectil in jurul a 1,8g si viteza subsonica de aproximativ 210m/s, oferind precizie acceptabila pana la maximum 50m. ce le face ideale pentru utilizare in spatii limitate sau inchise.

Un alt design nou, foarte interesant creat de CCI este.22LR Small Game Bullet. Cu profil tronconic, varful plat si un guler ferm taios, acest proiectil este destinat vanatului mic, forma lui permitand transferul de energie mai eficient decat proiectilul cu varful rotund, dar fara a provoca stricaciuni atat de mari ca un hollow point. Acestea au fost cateva din noile tipuri de cartuse de calibrul.22 cu percutie pe rama. Din toate calibrele existente acesta este cel mai folosit, in principal datorita pretului scazut, iar lipsa reculului face din tragerea cu.22 o adevarata placere. Tragerea cu aceasta categorie de munitie, de la vanatoare la tintele de hartie, de la conurile de brad pana la dozele de bere, sau la tirul de performanta, reprezinta distractie pura si chiar precizie chirurgicala.

ORIGINAL BRENNEKE SL In urma cu mai mult de un secol, in anul 1895 Wilhelm Brenneke pune bazele unei fabrici de armament si munitie. De atunci s-a ocupat in special de proiectarea si testarea munitiei pentru armele de vanatoare. Ca rod al muncii depuse de el au aparut pe piata munitii pentru calibrele 6,5x64, 7x64, 7x65R, 8x64S, 8x65R, 9,3x64 cu rezultate excelente din punct de vedere balistic si munitii cu proiectil unic de tipul TIG (Torpedo-Ideal Geschoss), TUG (TorpedoUniversal Geschoss) si Original SL - acesta din urma fiind probabil cel mai renumit si apreciat de catre vanatori. In anul 1895 W. Brenneke a proiecteaza primul cartus cu proiectil unic de plumb ce putea fi tras dintr-o arma de vanatoare cu tevi lise, cartus care a fost lansat pe piata in anul 1898 sub denumirea de "Original Brenneke mod.1898". Acest proiectil avea forma cilindrica, cu partea din fata ascutita si suprafata neteda, iar pe circumferinta era prevazut cu patru santuri longitudinale, menite sai imbunatateasca stabilitatea pe traiectorie. Etansarea proiectilului fata de tub si teava era realizata printr-o bura pasla. Dupa acest prim model si alte cateva incercari ulterioare, in anul 1920 apare pe piata modelul considerat clasic, iar dupa parerea mai multor fabricanti unul din cele mai bune modele de proiectil din plumb ce poate fi tras dintr-o arma de vanatoare cu tevi lise. > Acest model a fost denumit "Original Brenneke SL".Proiectilul avea tot forma cilindrica, avea partea anterioara semisferica, iar partea posterioara plata. Pe circumferinta avea 12 borduri longitudinale (ghinturi) usor inclinate spre dreapta. In cazul armelor de calibrul 12 latimea acestor borduri era de 1,5 mm, iar inaltimea de 1 mm. Proiectilul era fixat de bura de pasla cu ajutorul unui surub central. Bordurile usor inclinate imprimau proiectilului o miscare de rotatie in sensul acelor de ceasornic ce ii imbunatatea stabilitatea pe traiectorie, iar pe de alta parte faceau posibila folosirea acestuia pentru orice arma de vanatoare, indiferent de socul folosit, datorita faptului ca la trecerea prin soc, bordurile se aplatizau, eliminand pericolul de deformarea sau chiar explodarea tevilor. De altfel, s-a constatat ca cu cat socul tevii era mai strans, cu atat precizia era mai buna. Compozitia proiectilului era din plumb aliat cu antimoniu in proportie de 3,5%, compozitie ce in principal s-a pastrat pana astazi. In anul 1935 noul Brenneke era deja renumit pe plan international, cel de calibrul 12 fiind testat cu rezultate la fel de bune la vanatoare de cerbi, mistreti, ursi, leoparzi, si

chiar la lei, tigri si bivoli africani. Datorita diametrului mare si a profilului reusit, pana la distanta de 50 m proiectilul dezvolta o putere de stopare si omorare foarte buna. Grupajul realizat la distanta de 45 m variaza in functie de caracteristicile tevilor intre 3,8 si 7,0 cm, la distanta de 50 m fiind folosit cu rezultate foarte bune la vanatoare de mistreti (panda sau goana), cerbi sau ursi. De asemenea, datorita puterii de stopare in cazul focurilor trase de aproape, este foarte apreciat in safari-urile africane la cautarea felinelor ranite, configuratia proiectilului asigurand descarcarea totala a energiei cinetice in corpul vanatului. In ciuda greutatilor ce i-au fost potrivnice, Wilhelm Brenneke a imbunatatit in continuare caracteristicile proiectilului pe care il crease. In noiembrie 1951, Wilhelm Brenneke s-a stins din viata in Berlinul de Vest, la varsta de 86 de ani, lasand in urma firma Brenneke GmbH care se ocupa in continuare cu fabricarea proiectilelor ce-i poartã numele, precum si cu studiul imbunatatirii caracteristicilor sale balistice, ea fiind condusa de catre unul dintre nepoti - dr.Peter Mank. Ca dovada a renumelui dobandit este si faptul ca in anul 1991 s-a fabricat proiectilul cu numarul 100.000.000. Firme renumite pe plan mondial ca Dynamit Nobel, SK Jagd-und Sportmunitions GmbH, Sellier & Bellot si Fiocchi, utilizeaza proiectilul Brenneke la fabricarea munitiilor lor. De exemplu, firma Dynamit Nobel foloseste proiectilul Brenneke la fabricarea cartuselor de calibrul 12, 16, 20 si 410 cu tub de plastic transparent denumit "Rottweil Brenneke". Cartusele cu lungimea tubului de 70 mm se fabrica in variantele cu incarcatura normala si magnum, iar cele cu lungimea tubului de 76 mm - cu incarcatura magnum. Etanseizarea se realizeaza tot cu ajutorul clasicei bure de pasla. Munitia cu incarcatura magnum a dat rezultate foarte bune din punct de vedere balistic. La un test efectuat pe un numar de cinci cartuse de calibrul 12/70 cu proiectil de 32 g, la distanta de 50 m, diametrul grupajului (imprastierea) a fost de 6,7 cm! Cu ocazia sarbatoririi unui secol de existenta, firma Brenneke a scos pe piata in anul 1995 la expozitia de la Las Vegas modelul "Original Brenneke Golden Slug". Acest model corespunde in principiu cu cel de baza, insa bordurile aflate pe circumferinta proiectilului sunt mai late (de exemplu la calibrul 12 au latimea de 2,5 mm) si sunt usor inclinate spre stanga. Datorita acestui fapt miscarea de rotatie imprimata proiectilului este in sens invers acelor de ceasornic. Acest nou model a fost destinat in primul rand pietii din SUA, fiind fabricat numai pentru calibrele 12 si 20. Partea exterioara a proiectilului este vopsita in culoare aurie. Caracteristicile balistice ale proiectilului sunt deosebit de bune, astfel munitia magnum pentru calibrul 12/76 cu proiectil de 39 g dezvolta o energie de 2344 J si la distanta de 45 m da o imprastiere de 4 cm la cinci focuri trase, iar la 100 m dezvolta inca o energie de 1686 J, respectiv da o imprastiere de 6 cm Firma fabrica de asemenea si munitie pentru misiuni speciale ale politiei cu proiectile de calibrul 12 (28,35g) comercializate sub denumirea de Tactical Police.

CRITERII DE ALEGERE A ARMELOR CU GLONT

Ne propunem sa lamurim relatia controversata dintre lungimea tevilor armelor de vinatoare cu glont si precizia tirului acestora. Se afirma deseori ca o teava lunga mareste in mod considerabil precizia tirului. In parte afirmatia este corecta, dar unde ne oprim, si cum tinem cont de faptul de o teava mai lunga inseamna o greutate mai mare a armei, deci un recul mai puternic, care influenteaza tirul. In plus frecarea glontelui la iesirea din arma se face pe o suprafata mai mare, in acest fel acesta pierzind din energia cinetica initiala. Observati deci, ca exista plusuri si minusuri date de lungimea tevilor, chestiuni concrete care influenteaza categoric precizia tirului. Functie de terenul in care urmeaza sa vineze, un vinator cu experienta, isi va alege arma care ii va folosi cel mai bine. De exemplu, in teren greu, acoperit plin cu desisuri, in care vinatorul trebuie sa inainteze si sa traga, o teava scurta va fi cea mai recomandata. Avantajele notabile pe care le avem cu acest gen de arma sunt: · arma se epoleaza mai usor si mai rapid - fiind mai usoara · arma nu se "agata" si nu devine o povara la mers · ochirea tintei se face mai usor si mai rapid · eficacitatea nu are de suferit, pentru ca se presupune ca distantele de tragere sunt relativ mici Dezavantajele sunt date de imposibilitatea folosirii unor calibre de mare putere si razanta, datorita faptului ca o teava scurta ( 51 cm ) nu are o grosime deosebit de mare a peretilor. Tevile lungi - de 61 cm - sau chiar 66 cm, ingreuneaza serios arma, cerind un efort suplimentar vinatorului, atit in terenuri grele - desisuri, stufuri, etc cit si pentru vinatorile la munte ( urcus ). In schimb pentru vinatorile la pinda, in observatoare sau tree standuri, in care vinatorul are la indemina suport pentru sprijinirea armei, teava lunga face posibila folosirea unor munitii calitativ superioare, cu mare putere de stopare a vinatului, precum si posibilitatea lovirii acestuia la distante considerabil marite, fata de prima alternativa. Sigur ca exista si varianta de mijloc a tevilor de lungime medie - 56 cm - arma avind in acest caz o greutate mai suportabila, si putind trage cu munitii suficient de puternice. Un alt factor, rar mentionat, este si performanta fizica a vinatorului - caracteristici date de inaltime, greutate, conditie fizica, etc. In plus si experienta de tir a vinatorului conteaza in alegerea lungimii tevilor. Functie de lungimea tevii date, pentru vinator este foarte important sa faca alegerea cartusului potrivit pentru aceasta. Marii producatori de cartuse pentru vinatoare, pentru arme cu glont, au dezvoltat, munitii puternice cu mare putere de stopare, cartuse Magnum (.300 Winchester Magnum, 7 mm Remington ) etc. Pentru toate acestea este foarte

important ca lungimea tevilor sa fie compatibila cu modul in care a fost proiectat sa functioneze munitia. Daca teava nu este suficient de lunga, cantitatea de pulbere cu ardere lenta nu are timpul necesar pentru a arde in intregime. Rezulta viteze intiale ale glontului mici, reculuri foarte mari si precizia tirului are de suferit. In orice catalog Remington sau Winchester, veti gasi mentiunea cu lungimea tevilor pentru care s-au calculat vitezele si traiectoriile gloantelor. De multe ori ni se atrage atentia ca folosirea unor arme cu tevi mai scurte decit cele cu care s-a facut testarea, va duce indubitabil la scaderea vitezei glontului ( cu un anumit numar de m/s la fiecare cm de teava in minus ) si la scurtarea traiectoriei acestuia. Astfel pentru calibrele Magnum - firmele Sauer, Krieghoff, Mauser recomanda o lungime a tevilor de 65 cm. Firma finlandeza Lapua recomanda teava de 69 cm pentru calibrul sau.338 Lapua Mag. si de 74 cm!! pentru calibrul de 6,5 x 55 Swedish la glontul de 10 grame. Noutatile in munitie Magnum ( Remington Ultra Magnum, Dakota, Lazzeroni, etc ) recomanda tevi de 28 inch ( 71 cm ) pentru a obtine rezultatele din tabelele balistice date de producator. Armele cu astfel de tevi ( peste 70 cm ) au o greutate destul de mare ceea ce face ca reculul sa fie relativ suportabil. Concluzia noastra este urmatoarea - vinatorul trebuie sa-si aleaga arma functie de: · caracteristicile fizice ale sale ( inaltime, greutate, conditie fizica ) · conditiile din terenurile unde vinatorul vineaza mai des · munitia preferata - sau pe care o poate procura uzual · experienta in ani a vinatorului, la tipul de vinat cautat si pe fondurile de vinatoare accesibile RAPID SI LA TINTA ... Daca trebuie ca totul sa se desfasoare rapid, eu nu am nevoie de luneta", afirma vanatorul de mistreti foarte conservativ. "Cu ajutorul inaltatorului si al catarii sunt cel mai rapid!". "Daca bataia se potriveste si iti cunosti arma esti la fel de rapid si cu luneta si tragi mai repede", afirma celalalt. Exista totusi atat de multi experti auto - proclamati, cu cunostinte relevante si general valabile, mai ales in ceea ce priveste optica tintei pentru tragerea la goana, cate locuri sunt la masa discutiilor. Si pentru a clarifica afirmatiile din discutie trebuie luate in considerare date tehnice si fizice, care apoi trebuie confruntate cu o semi cunoastere sanatoasa. Cu ajutorul inaltatorului si al catarii ... Azi exista numeroase sisteme de ochire, care au fost realizate special pentru tragerea in goana de la distante mici. Modelul standard era initial un inaltator lat, neted, in forma de fluture, fara parti laterale inalte, combinate cu o catare rotunda, dintr-un metal neferos. Dar mai buna este o catare perlata. Pe inaltator, la mijloc, ar trebui sa existe un punct lat, de culoare alba sau aurie.

Mai putin recomandate pentru practica sunt catarile luminoase, inguste, din fibra de sticla, in suporturi elegante. Ele colecteaza lumina si sunt foarte perceptibile, dar se rup foarte usor. Foarte bune s-au demonstrat a fi si catarile cu grinda de plastic, foarte luminoase, care sunt tinute de obrazarele laterale. Ele sunt luminoase, dau un contrast foarte bun, sunt perceptibile, foarte robuste dar si foarte stabile. Acestora li se potriveste un inaltator lat in forma de fluture. Dar poate fi utilizat foarte bine si un inaltator "cu imagine inversata", care se ingusteaza spre partea superioara si acolo prezinta o rotunjire intinsa. Un punct mijlociu, lat si alb, ajuta la o preluare rapida si corecta a catarii. Lateral se acopera foarte putin din imaginea tintei, datorita acestei forme a inaltatorului. Astfel de sisteme de ochire specifice pentru vanatoare la goana exista de exemplu de la Raetz. ... O alta posibilitate este un cadru al inaltatorului, dupa cum il favorizeaza Krieghoff. Este vorba de un inaltator lat in forma de fluture, la care se afla numai cadrul. Tragatorul poate privi deci prin inaltator si poate mentine privirea de ansamblu. Acest inaltator este combinat cu o catare perlata de un rosu deschis. Foarte potrivite sunt catarile rosii, in unghi drept, puternice, dintr-un plastic stabil si sustinute din lateral de obrazare de otel. Ele pot fi combinate cu inaltatoare in forma de fluture sau cu imagine inversata. Mai ales in Franta si Belgia cele mai iubite sine pentru vanatoarea la goana sunt cele inguste, usor ascendente, cu un inaltator in V la capat. Ele ofera lateral o privire de ansamblu buna si permit o ochire rapida. Un dezavantaj este faptul ca ele nu pot fi reglate. Intru totul nepotrivite pentru acest tip de vanatoare sunt sistemele de ochire cu inaltatoare in unghi drept, cu fragmente in unghi drept (deseori prea inguste) si catare cu grinda, precum si inaltatoarele Buckhorn. Acest lucru este valabil si pentru inaltatoarele cu gaura. Sisteme de ochire cu punct rosu ... Acestea nu sunt ajutoare optice, care maresc tinta, dar lucreaza cu un punct luminos rosu ca vizor. "Aimpoint" de la producatorul suedez Aimpoint a devenit intre timp un sinonim pentru sisteme de ochire cu punct rosu. ... Pentru acest articol ne-a fost pus la dispozitie noul model Aimpoint 7000. Acesta a fost proiectat special pentru vanatoare. Acest model exista intr-o varianta de 166 mm lungime si 210 g greutate pentru toate sistemele standard sau montajele cu distante mici intre inele, cum este de exemplu montajul Blaser Sattel. Dar el se poate achizitiona si cu o lungime de 200 mm si cu o greutate de 225 g. Acest model lung Aimpoint poate fi montat fara probleme pe o carabina cu repetitie Magnum. Un inel de 38 mm poate fi montat fara alte ajutoare pe capatul obiectivului. Astfel el devine ideal pentru montajele cu oscilante cu parghie pe armele cu tevi basculante. Nu numai designul modelului 7000 a fost modificat. A fost refacuta in intregime si partea electronica pentru generarea punctului rosu. Domeniul de functionare atinge de la - 30 pana la + 60 grade C. Producatorul nu a exagerat aici, deoarece la testul practic din Canada arctica modelul Aimpoint a functionat fara probleme la -34 grade C. Comparata cu vechiul model Aimpoint, durata de functionare a unei baterii este de 250 de ori mai mare, in conditii normale de vanatoare in Europa centrala, o baterie normala ar trebui sa reziste la mai mult de 1000 de ore de functionare.

Prin noul tub interior domeniul de reglare a vizorului este marit la +/- 61 cm la o distanta de 100 m. Reglarea vizorului in trepte (un clic= 15 mm la 100 m) functioneaza sigur cu o precizie la milimetri. Optica multipla a modelului Aimpoint nu se mareste. Lumina rosie a LED- ului (dioda) este reflectata din centrul lentilei obiectivului catre ochi. Lumina normala trece foarte normal prin optica. Indiferent de pozitia ochiului, aparatui este liber de paralaxa. Lumina rosie, in forma de punct este reflectata mereu in paralel cu axa optica a aparatului. Indiferent daca tragatorul percepe punctul in centrul (la o centrare corecta a pupilei ochiului) sau pe marginea obiectivului (la o privire oblica). Prin aceasta nu se modifica baza punctului de lovire, la o privire oblica, indiferent la ce distanta se trage. Responsabil pentru reflexia luminii rosii in permanenta paralela, printr-un sistem cu lentile duble foarte inteligent. Majoritatea celorlalte sisteme de ochire cu punct rosu nu au aceasta tehnica si astfel se obtin deviatii ale bazei punctului de lovire la o pozitionare gresita a pupilei ochiului. Sistemul optic formeaza o imagine plina de contraste, luminoasa si foarte clara, chiar daca s-a vanat pe o vreme cu zapada, cu soare sau intr-o zi cetoasa in padure. Nici chiar la inceputul amurgului nu exista nici un fel de probleme. Nu se intalnesc reflexe deranjante. Nici contrastul nu sufera modificari in cazul in care vanatul se misca in fata unui fundal intunecat. Punctul rosu poate fi reglat in noua trepte de luminozitate. La lumina soarelui el este la fel de perceptibil ca si la crepuscul. El se dovedeste a fi fara reflexe si se remarca prin claritate. Desigur ca punctul este simbolizat in lunetele bune printr-un punct rosu, cu margini foarte clare si rotunjite. Punctul rosu constant acopera 4 MOA, ceea ce corespunde valorii de 11,6 cm la o distanta de 100 m. La 50 m valoarea este de 5,8 cm. Din aceasta cauza el nu este potrivit pentru vanarea animalelor salbatice mici de la distante mari sau pentru trageri la puncte fixe. Astazi piata ofera o serie de sisteme de ochire cu punct rosu de la diferiti producatori. Calitatea este insa foarte diferita. Calitatea minima nu este suficienta deseori pentru cerintele vanatorii. Si firma Zeiss are in program un sistem de ochire Reflex cu punct rosu. Acesta dispune de o asa numita aprovizionare hibrida cu energie, cu baterie si cu celule foto solare. La lumina zilei unitatea luminoasa este alimentata cu energie de celulele foto solare. Bateria este crutata. Daca intensitatea luminii scade se trece automat la curentul din baterie. Tragatorul poate sa regleze intensitatea dorita de el a punctului rosu si sa opteze pentru depozitare. Dupa aceea intensitatea iluminarii punctului se regleaza in mod automat luminozitatii din imprejurimi. Punctul ramane mereu in centrul locului de acces al razelor. Luminozitatea ramane aceeasi si la o privire oblica. Utilizarea este usoara si confortabila. Campul vizual este de 18,8 m la o distanta de 100 departare, iar punctul acopera 90 mm. Modelul Z - Point are o greutate de doar 100 g si s-a demonstrat a fi foarte robust in practica. Acesta reprezinta practic o alternativa noua si exceptionala la modelul Aimpoint. Asa numitele Holosights sunt potrivite in principiu, pentru tragerea la goana, dar sunt mai problematice pe timp de ploaie sau zapada, datorita modului deschis de constructie. Modelul Bushnell Holosight poate fi montat pe o sina Weaver. El este folosit si de unitatile speciale germane. Vizorul

poate fi reglat comod prin intermediul surubului lateral. Intensitatea luminii poate fi si ea reglata rapid, chiar si in timpul tragerii, prin intermediul unui buton. Holosight are o greutate de 181 g si o lungime de 105 mm. Durata de functionare a bateriei este de numai 70 de ore. Distanta de la ochi nu joaca practic nici un rol. Vizorul rosu este alcatuit dintrun cerc cu 4 linii scurte inspre exterior si un punct. Cercul are un diametru de 189 cm iar punctul 2,9 cm, la o distanta de 100 m. Aparatul este alcatuit dintr-un material plastic foarte rezistent la rupere si la loviri, precum si partial din aluminiu. Este impermeabil si se poate folosi foarte bine in practica. Este data si rezistenta la tragere. Modelul Docter Sight II este aproximativ la fel de mare ca si o moneda de 1 euro. El este alcatuit dintr-un metal usor si are un vizor cu punct rosu, al carui punct acopera 10 cm la o distanta de 100 m. Este de asemenea prevazut cu un capac de protecjie impotriva ploii si a zapezii. Modelul poate fi montat pe o sina Weaver, precum si pe un montaj cu suport Blaser. Prin intermediul unei diode Mess se poate regla luminozitatea punctului luminos in functie de lumina din imprejurimi. Acest model se dovedeste a fi rezistent la tragere si poate fi utilizat practic. Lunetele ... Piata ne ofera o serie intreaga de lunete variabile, care au fost realizate special pentru vanatoarea la goana. Multe dintre ele lucreaza cu vizoare luminoase, chiar daca acest lucru nu este neaparat necesar. Toate lunetele pentru acest tip de vanatoare, cu un grad de marire de aproximativ 1 pana la 4 sau 5 ori si cu campuri vizuale de aproximativ 20 pana la 35 m, de la o departare de100 m, sunt foarte potrivite pentru tragerea la goana. Modelul Zeiss Varipoint 1,1-4 x 24 T* a iesit pe piata cu un singur punct ca vizor. Acesta este o cvasi-combinatie intre un sistem de ochire cu punct rosu si o luneta. Punctul fara iluminare apare negru. Tragatorul nu este astfel dependent de baterie, deoarece el poate sa tinteasca foarte bine si fara iluminare, doar cu punctul negru. lluminat, punctul apare rosu si este foarte perceptibil. El se vede foarte clar. Intensitatea iluminarii poate fi reglata foarte bine. Punctul poate fi vazut la fel de bine si fara iluminare, atat pe ninsoare cat si atunci cand soarele straluceste, precum si toamna tarziu sau in amurg. Cu toate ca bateriile sunt sensibile la frig, ele nu au intampinat probleme de functionare la "temperaturile frecvente ale vanatorii la goana". Sistemul optic in Varipoint 1,1-4 x 24 T* este exceptional. El asigura o imagine stralucitoare, la un contrast foarte bun, o claritate buna si o intensitate ridicata a luminii. Reglarea rapida a dioptriilor este simpla si suficienta. Schimbatorul gradului de marire necesita numai o jumatate de rasucire pentru intreaga zona de marire si totusi este greu de atins, respectiv deservirea este un pic cam complicata, deoarece turela de reglaj si cea de iluminare, necesare constructiei (de 21 mm inaltime) sta pe ocular, iar inelul de reglare a gradului de marire se afla in fata acestuia. Pozitiv este inelul de cauciuc cu came al acestuia. Reglarea vizorului functioneaza foarte exact si sigur. Distanta de la ochi este in mijloc de aproximativ 9 cm, iar campul vizual ajunge de la 36 pana la 10,25 m la o departare de 100 m. Vizorul cu punct se afla in cel de-al doilea plan contact/imagine si nu se mareste odata cu schimbarea gradului de marire. Aceasta inseamna ca punctul este acoperit mai mult la marimi reduse decat la altele mai mari.

Astfel el acopera 20 cm la grad de marire de 1,1 ori si 5 cm la unul de 4 ori, de la o departare de 100 m. Pe langa vizorul clar cu punct, modelul Varipoint se mai poate obtine cu un vizor 54 si 56, care sunt prevazute suplimentar cu linii orizontale si verticale (56) in primul plan contact/imagine. Aceste linii se maresc odata cu schimbarea gradului de marire. Este insa discutabil daca aceste linii suplimentare sunt necesare. Dintre lunetele de vanatoare la goana cu vizor in cel de-al doilea plan contact/imagine, putem aminti modelul Leupold European 30 Vari XIII 1,5-5 x 20, cu un astfel de vizor. La modificarea gradului de marire, vizorul ra-mane la fel de puternic. Aceasta inseamna ca la un grad de marire mai mare el acopera mai putin din tinta, deoarece astfel aceasta este prezentata mai mare. Campul vizual atinge de la 22,1 pana la 7,9 m - totusi o diferenfa clara fata de modelele de top. Optica modelului Laupold este foarte buna, iar utilizarea lui este potrivita pentru practica. Luneta are un vizor luminos. Ca si alternative mai exista modelul Duplex cu punct luminos, in centrul unei cruci subtiri, precum si modelul Circle Dot (un cerc cu un punct in centru). Multe modele europene de lunete pentru vanatoarea la goana - de la Kahles, Schmidt& Bender, Gerhard/Nickel, Kaps, Meopta si Swarovski -au vizorul in primul plan contact/imagine. Ele se maresc deci odata cu acesta. Foarte logice sunt in acest sens vizoarele cu distante marite intre linii (in loc de 70 cm aproximativ 140 cm, la o departare de 100 m), precum sunt de exemplu vizoarele 4A si 7A de la Swarovski. Cu acestea se poate trage la goana foarte bine - la o mai buna privire de ansamblu -, deoarece la o distanta mai mare intre linii se acopera mai putin din tinta. Tehnologia Flash-Dot de la Schmidt & Bender prezinta modelul Optimum - pe langa Varipoint - in cadrul vizoarelor luminoase din lunetele de vanatoare la goana. Daca punctul luminos nu este iluminat, tragatorul vede un vizor chiar normal in luneta sa (precum 4,4 A). La iluminare se observa un punct luminos sau o cruce foarte mica, centrala si cu margini foarte clare. Acesta are avantajul ca, tragatorul nu vede mai multe cruci sau puncte suprapuse, cand unitatea de iluminare nu este pornita, iar tragerile la tinte fixe cu acest vizor normal nu sunt astfel o problema. Pe langa modelul Circle Dot, P - Dot (vizor cu punct luminos pe o linie orizontala), se poate achizitiona si un vizor D - Dot (o cruce subtire cu punct luminos). Modelul Zenith 1,1-4 x 24 este o luneta de varf in ceea ce priveste performantele sale optice si manevrarea. Campul vizual maxim atinge 36 m, la o distanta de 100 m, ca si la modelul asemanator Zeiss Varipoint, la cel mai mic grad de marire. Acest model se poate achizitiona cu o sina interna. Intensitatea iluminarii poate fi reglata foarte bine pentru toate variatiile de lumina. Dupa 6 ore, vizorul luminos se stinge automat. Noul model Kahles CSX 1.1-4 x 24 cantareste doar 440 g si este echipat, de asemenea, cu un vizor luminos, in cel de-al doilea plan contact/imagine. Campul vizual maxim atinge in acest caz 37 m la o distanta de tragere de 100 m. Vizorul luminos, cu buton de deservire pe tubul mijlociu, este reglabil in mai multe feluri. Tragatorul poate sa inregistreze ultima intensitate reglata a iluminarii si astfel sa o gaseasca la fel si dupa o noua pornire a vizorului. Swarovski foloseste asa numita tehnologie High - Grit, la modelul Circle - Dot (un cerc cu punct, aflat in vizorul Nr.4) si Dot (un punct cu o linie verticala si cu doua linii orizontale). Tragatorul vede vizorul neiluminat foarte palid sau gri - verde, dar poate sa

vada prin marcaje. Iluminat, el apare cu marginile foarte clare. Acest vizor trebuie sa fie insa iluminat pentru tragerea la goana. In general, la lunetele de vanatoare la goana, este vorba mai ales de un camp vizual mare. Ca indiciu: 36 m la o distanta de tragere de 100 m, la un grad de marire de 1,1 ori sunt o valoare de varf, pe care o ating doar cele mai bune modele. Vizorul ... Vizoarele speciale pentru vanatoarea la goana ar trebui sa fie pe cat posibil mai usor de achizitionat. Un punct este de fapt suficient, din punct de vedere obiectiv, ca si la modelul Varipoint. Foarte potrivit se dovedeste a fi si vizorul Plex, deoarece dispune de o privire de ansamblu mare. Insa clasic este vizorul Nr. 2, cu o linie subtire orizontala si linii late verticale. Acesta trebuie insa sa prezinte in partea de sus un varf pentru a facilita o tintire corecta. Liniile verticale late in partea de sus, ingreuneaza tragerea si sunt prea grosolane. Cu siguranta ca pentru tragerea la goana nu este necesar neaparat un vizor luminos. El poate insa usura preluarea tintei pe o vreme cetoasa. Cu un astfel de vizor putem fi mai rapizi in anumite imprejurari. Experientele au aratat ca punctul rosu este un mijloc de intrajutorare mai eficace din punct de vedere psihologic. El nu inlocuieste capacitatea de tragere a tragatorului, ci iti confera de fapt un sentiment de siguranta la ochire si la contrast. "Punctul rosu se fixeaza de regula singur asupra tintei, astfel isi descriu practicantii experientele la tragere, care au evoluat incet dar sigur odata cu randamentul tintei. Care vizor este mai bun, trebuie insa sa decida tragatorul singur. Din perspectiva pur fizica, un punct rosu este mai mult decat suficient, asa cum este el realizat la modelul Varipoint. Testele practice de la DWJ au confirmat clar acest lucru. Totusi, tragerea si ochirea au de-a face intr-o oarecare masura si cu predilectiile. Astfel exista tragatori care nu doresc sa renunte la liniile din lunete si cred ca au nevoie de ele. Pentru acestia, producatorii ofera diferite variante. Evident ca practica a demonstrat ca vizoarele clasice Nr. 1 si 4 sunt mai putin potrivite pentru tragerea la goana. Avantaje dezavantaje ... La un sistem de ochire deschis, inaltatorul , catarea si tinta se afla in trei planuri de precizie la distante mari unul de altul. Ochiul uman nu este insa in stare sa le proiecteze impreuna si foarte clar pe retina, pe toate trei elementele, aflate in planuri diferite. Acest lucru este cel mai mare dezavantaj al sistemului de ochire deschis. Ochiul oboseste usor, deoarece el incearca mereu sa proiecteze clar elementele din diferite planuri de precizie. Si acest lucru este foarte obositor, mai ales pentru vanatorii mai varstnici, cu varste de peste 50 de ani, care au frecvent probleme cu sistemul de ochire deschis. In afara de aceasta, foarte putine paturi de carabine sunt potrivite pentru tragerea cu ajutorul unui sistem de ochire deschis. Aceasta inseamna ca , la o trecere rapida la atac, deseori nu se obtine o imagine ochita corect. La multe arme, sistemele de ochire deschise sunt reglate defectuos din fabrica.

Avantajul tragerii printr-un sistem de ochire deschis este ca, tragatorul poate mentine cea mai buna privire de ansamblu asupra decorurilor de vanatoare in timpul tragerii. La tragerea de la distante mici pe poteci foarte inguste din padure, tragerea prin ochire deschisa poate fi una dintre optiuni. Totusi un lucru este sigur: dominarea tragerii la goana cu o ochire deschisa necesita mai ales mult exercitiu si antrenament. Mai ales pentru distante de tragere mai mari de 25 m. Pentru sistemul deschis de ochire sunt caracteristice robustetea si permanenta sa capacitate de intrebuintare. El nu depinde de baterie. Toate vizoarele cu punct luminos insa sunt dependente de baterie. Chiar daca in containerul bateriei, cu baterie de rezerva, aflat in turela lunetei, permite la anumite modele o schimbare rapida, totusi fara energie nu exista un punct rosu. sistemele de ochire cu punct rosu prezinta o serie de avantaje fata de sistemele cu ochire deschisa. Ele de fapt nu maresc nimic, dar prezinta tinta si sistemul de ochire intr-un singur plan de precizie. Tragatorul isi vede tinta mai clar, cu mai mult contrast si mai bine conturata. El are o privire de ansamblu asupra unui camp vizual mai mare - atata timp cat isi lasa deschisi ambii ochi. Daca inchide un ochi, acest avantaj se pierde, deoarece campul vizual observat prin aparat este destul de redus. Lunetele pentru vanatoarea la goana aduc vizorul si tinta intr-un singur plan de precizie, la fel ca si sistemul de ochire cu punct rosu. Dar ele mai au un avantaj si anume faptul ca maresc tinta in functie de fiecare reglare. La cel mai mic grad de marire, tragatorul poate sa tina ambii ochi deschisi si are astfel cea mai mare privire de ansamblu posibila. La cea mai mare distanta de tragere, tragatorul poate sa aleaga un anumit grad de marire si sa-si usureze astfel ochirea si declansarea dinaintea tragerii. Campul vizual joaca un rol diferit, in functie de fiecare situatie. Campurile vizuale mari de 36 m la o distanta de tragere de 100 m, sunt suficiente din punct de vedere practic. Este clar insa ca el scade odata cu un grad de marire progresiv. Cine se afla pe o poteca ingusta din padure este sfatuit sa regleze luneta la cel mai mic grad de marire. ... Cu luneta tragatorul poate ochi putin mai incet decat cu un sistem de ochire cu punct rosu. Totusi prin exercitiu se pot obtine si aici rezultate bune. Cine este sigur pe arma sa, echipata cu o luneta pentru vanatoarea la goana, va putea stabili o diferenta la viteza de tragere. Si reglarea dioptriilor la lunete se face foarte comod, fapt ce permite apoi o reglare de precizie a lunetei pentru ochi. Concluzia DWJ ... Tragerea la goana cu un sistem de ochire deschis este cea mai dificila. Majoritatea vanatorilor reusesc astfel numai pe distanje de 25 m departare. In conditii extreme de folosire, acesta are avantaje, datorita faptului ca nu este devastator. Acest lucru este valabil mai ales pe o ploaie torentiala sau ninsoare. ... Sistemele de ochire cu punct rosu si lunetele pentru vanatoarea la goana se potrivesc foarte bine la tragerea la goana. In acest caz lunetele sunt universal substituibile, deoarece ele si maresc. Ele pot fi folosite si pentru tragerile de la distanta sau in amurg.

Sistemele de ochire cu punct rosu sunt dispozitive foarte specializate de ochire pentru trageri foarte rapide, dar si pentru vanatul rapid. Limitele lor sunt foarte clare in cazul distantelor de tragere, care este clar sub 100 m in cazul vanatului mic. In timp ce un sistem de ochire deschisa costa in jur de 300 euro, cele cu punct rosu costa 400 de euro, iar lunetele pentru vanatoarea la goana, mult mai valoroase din punct de vedere calitativ, costa deseori mai mult de 1300 de euro. ... Indiferent pentru care varianta de ochire se decide un tragator, el trebuie, in orice caz, sa exerseze pe standul de tragere inainte de a vana la goana. Acest lucru aduce garantat mai mult succes - independent de tipul de ochire instalat - decat daca reflectam la punctele de vedere de la mesele de discutii. Succes la vanatoare va doresc, Pentru relatii : roninjaune@gmail.com

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->