Poezia Catre Galateea de Nichita Stanescu este o arta poetica apartinnd neomodern ismului.

ENUNTAREA ARGUMENTELOR Este o arta poetica deoarece, prin mijloace artistice, este redata conceptia auto rului despre poezie (atributele ei specifice) si despre rolul poetului (raportul acestuia cu lumea si creatia). Este o arta poetica apartinnd neomodernismului, n care se realizeaza rasturnarea r elatiei creator-opera, inversarea rolurilor: artistul este cel nascut" de opera. Relatia dintre viziunea autorului asupra poeziei si neomodernism se concentreaza n jurul unor aspecte relevate n textul poeziei: ruptura tragica a sinelui, constii nta scizionata, perceperea dureroasa a timpului, dialogul poetului cu miturile. DEZVOLTAREA ARGUMENTELOR (exemplificare/ ilustrare) Poezia prezinta relatia inversata dintre artist si opera, dar si relatia timp-op era, n cadrul unui cuplu inedit: Creatorul/ Timpul si femeia, Galateea/ Opera2. T ema este aceea a cunoasterii-nastere revelata n procesul de creatie. Titlul este sugestiv pentru o arta poetica n care se nfatiseaza relatia dintre art ist si opera, prin aluzia la vechiul mit al lui Pygmalion. Sculptorul din Cipru, ndragostit de una dintre statuile sale de fildes, se roaga zeitei Afrodita s-o ns ufleteasca pentru el. Din casatoria cu Galateea, opera-femeie plasmuita de artis t, se naste un fiu numit Pathos (n greaca, suferinta, patima). Sensul mitului est e acela ca patosul artistului nsufleteste opera. Nichita Stanescu reinterpreteaza mitul n sensul unei rasturnari de roluri3. Atrib uind eului liric ipostaza creatorului nenascut", poezia se constituie ca o fierbin te ruga adresata operei de a-1 crea ca fiinta vie. Prezenta prepozitiei catre n t itlu este pusa n relatie cu caracterul adresat al discursului liric, care se real izeaza ca o invocatie catre Galateea, simbol al fiintei iubite si al misterului vietii. Lirismul subiectiv se realizeaza prin atitudinea poetica transmisa n mod direct i ar, la nivelul expresiei, prin marcile subiectivitatii: alternarea formelor de pe rsoana I si a Ii-a, singular, ale adjectivului posesiv meu-tau si ale verbului l a prezent. Compozitional, poezia are trei secvente poetice marcate prin organizarea strofic a. Cele trei strofe ncep cu verbul stiu" si se ncheie cu imperativul naste-ma", ceea ce confera simetria compozitionala. Simbolul rugaciunii, genunchiuT, constituie un element de recurenta, iar gestul adoratiei se repeta gradat n fiecare strofa. Discursul liric se organizeaza gradat n jurul celor doua simboluri: Artistul, sub semnul lui stiu" si Opera, cu puterea ei enigmatica de a-1 naste" (de a-i da drep tul la timp), adica al celor doua notiuni: a sti si a fi nascut. Prima secventa reda, n enumeratie, atributele operei, stiute" numai de artist si r eprezentate n forma concreta a nsusirilor femeii iubite: umbra, tacerile, snul, mer sul, melancolia, inelul. Patima barbatului, cunoasterea elementelor operei, expri mate patetic n adresarea directa ti stiu toate timpurile, toate miscarile, toatepar fumurile [.../ motiveaza dorinta de a deveni artist: si nu mai am rabdare si genu nchiul mi-l pun n pietre/ si ma rog de tine,/ naste-ma". A doua secventa depaseste cadrul atributelor concrete, revelate. Artistul cunoas te si inefabilul operei, ceea ce nu este legat de planul existentei, orizontul c unoasterii poetice, exprimat metaforic prin indicii temporali si spatiali: dupa-a

miaza, dupa-orizontul, dincolo-de-marea...". Jocul cuvintelor n rostirea poetica a ntreneaza categoriile aproapelui si departelui (rezonanta eminesciana): Stiu tot ce e mai departe de tine,/ att de departe, nct nu mai exista aproape". Vizionarismu l se abstractizeaza, exprimnd intuitii obscure, ireprezentabile n sine. Ruptura ntr e planul constiintei si al expresiei, n cadrul operei-poezie, este redata n mod dr amatic: Stiu tot [...]/ si tot ce e dincolo de ele,/ si att de departe, ncat nu mai are nici nume". Metafora genunchiul pietrelor" sugereaza o alta relatie a artist ului-poet cu lumea dect n strofa anterioara: trecerea de la perceperea exterioara/ de la contemplatie, la comunicarea intima, iar lumea se organizeaza prin cntec d upa chipul si asemanarea lui, ca n mitul lui Orfeu. Verbul ngna" poate avea ca sens conotativ att verbul cnta", ct si verbul imita". Prin cntec/ poezie, lumea reala devi e o copie/ imitatie (mimesis) a lumii plasmuite de artist. Se observa o alta ras turnare a unui mit antic: ideea n sens platonician, viziune amplificata n strofa a treia. Elementele lumii nsesi (copacii, rurile, pietrele) sunt doar umbre" ale artei. Mate ria se naste din opera, dobndeste sens din ea, iar artistul este o punte de legat ura ntre opera si materie. Ultima secventa poetica l nfatiseaza pe creator ca sufle t al operei: Bataia inimii care urmeaza bataii ce-o auz?. Viata miraculoasa a ope rei nu tine doar de constiinta artistului, ci de ntreaga existenta. Opera naste pr opriul univers prin intermediul artistului care are harul cunoasterii si se ofer a ca model al lumii, umaniznd-o. Reprezentarea abstractiilor n forma concreta are ca efect plasmuirea unui univers poetic original, cu un imaginar propriu, inedit. Treptele cunoasterii poetice s unt ierarhizate n cele trei strofe, de la perceptibil/ fenomen la imperceptibil/ esenta: I - ti stiu toate timpurile, toate miscarile, toate parfumurile /.../; II - Stiu tot ce e mai departe de tine"; III - Stiu tot ceea ce tu nu stii niciodata, din tine...". Elementele imaginarului poetic, forme concrete ale abstractiunilo r, sunt si elemente ale cunoasterii poetice. CONCLUZIA Catre Galateea de Nichita Stanescu este o arta poetica apartinnd neomodernismului . Mitul lui Pygmalion este reinterpretat n sensul unei rasturnari de roluri.