Sunteți pe pagina 1din 21

C U R S D E P S I H O L O G I E C O G N I T I V

Cupr i ns
1. Int r oducer e n psi hol ogi a cogni t i v ................................................ 1
2. Per cepi a ....................................................................................... 5
3. Cat egor i zar ea .............................................................................. 10
4. Rezol var ea de pr obl eme ............................................................... 13
5. Si st emel e mnezi ce ....................................................................... 17
6. At eni a ....................................................................................... 19
1
1. Int r oducer e n psi hol ogi a cogni t i v
1.1. Ce est e psi hol ogi a cogni t i v?
Psihologia cognitiv poate fi privit n dou
moduri: (1) ca studiu detaliat al sistemului cognitiv
uman i al subsistemelor sale si (2) ca un mod de
abordare a tuturor fenomenelor psihice si comporta-
mentale din perspectiva mecanismelor informa|ionale
subiacente.
(1) Din aceast perspectiv, sistemul cognitiv
uman este privit ca un sistem de prelucrare (procesare)
a informa|iei, ceea ce nseamn c psihologiei cognitive
i revine sarcina de a studia procesrile la care este
supus informajia ntre inputul senzorial i outputul
comportamental sau motor. Astfel, psihologia cognitiv
este o disciplin distinct a psihologiei, avnd toate
ingredientele necesare pentru aceasta: domeniu i limbaj
propriu, metodologie specific (analiza de protocol,
simularea pe calculator etc.), tematic proprie (conti-
nuare teoretic a dou mari curente ale secolului XX
asocia|ionismul si gestaltismul; asocia|ionismul se reg-
seste n paradigma neoconexionist, iar gestaltismul n
paradigma clasic-simbolic).
(2) Aceast perspectiv are ca efect producerea
de teorii de tip cognitiv (ale motiva|iei, emo|iei etc.),
care ncearc s stabileasc modul n care procesele
cognitive influen|eaz alte procese si comportamentul.
Obiectul psihologiei cognitive este reprezentat,
deci, de cunoasterea si n|elegerea schimbului de infor-
ma|ii dintre om si mediu. Psihologia cognitiv este
considerat o stiin| integra|ionist, pentru c o bun
parte din dezvoltarea ei ca stiin| s-a bazat pe studii care
valideaz ipotezele, presupunerile, supozi|iile neconfir-
mate din alte ramuri ale psihologiei, cu alte cuvinte, a
testat experimental specula|ii psihologice.
S-a afirmat c ar fi doar o mod, un curent trec-
tor care va sfrsi lamentabil ca si alte curente psiholo-
gice (asocia|ionismul, introspec|ionismul, gestaltismul,
behaviorismul etc.). Dar dac ne aducem aminte c
majoritatea proceselor psihice au natur informa|ional,
ireductibil la substratul biologic (neurostiin|ele) sau la
contingen|ele de mediu (behaviorismul), atunci putem
mcar spera c nu va fi trectoare. De aceea, se pune tot
mai mult accentul pe datele experimentale, iar n ultimii
10-15 ani, asistm la apari|ia unor domenii hibride (cum
ar fi neurostiin|ele cognitive), ceea ce nseamn c
exist o deschidere foarte mare a zonei psihologice si a
celei biologice de a se combina.
Psihologia cognitiv ocup un loc n cadrul mai
larg al stiin|elor cognitive (fig. 1). Ca domeniu distinct,
se eviden|iaz prin nivelul de analiz al fenomenelor
studiate, aparatul conceptual si instrumentarul metodo-
logic. Nivelul de analiz este detaliat deoarece exist
presiuni att din partea inteligen|ei artificiale, ct si din
partea biologiei (neurostiin|elor). Aparatul conceptual
este unul nou, termenii propusi producnd adevrate
muta|ii la nivelul studiului creierului si min|ii. Instru-
mentarul metodologic are ca element central experi-
mentul (ca toat psihologia, de altfel), iar pe lng
experiment, psihologia cognitiv foloseste o alt ax
metodologic format din triada modelare-
formalizare-simulare pe calculator.
Nivelurile de analiz ale sistemului cognitiv
sunt: (1) nivelul cunotinejelor (semantic), (2) nivelul
computajional, (3) nivelul reprezentajional-algoritmic
si (4) nivelul implementajional.
Nivelul cunotinjelor reprezint ansamblul de
informa|ii cu care opereaz sistemul cognitiv la un
moment dat. Comportamentele sau mecanismele psihice
care se modific n func|ie de cunostin|ele pe care le are
subiectul se numesc cognitiv-penetrabile, iar cele care
nu se modific n func|ie de cunostin|ele pe care le are
Figura 1. tiinele cognitive (dup SOAP). Liniile continue
semnific relaii puternice, iar cele punctate, relaii slabe.
2
subiectul se numesc cognitiv-impenetrabile. Procesarea
stimulului de ctre sistmul cognitiv uman se realizeaz
pornind de la caracteristicile sale fizice, de suprafa|
spre caracteristicile semantice, func|ionale (analiz
ascendent sau bottom-up). ns, sistemul cognitiv
uman are capacitatea de a opera si invers, de la caracte-
risticile semantice (cunostin|e), ctre datele fizice ale
stimulului (analiz descendent sau top-down), lucru
usor de observat n cazul testului Rosarch.
Nivelul computajional con|ine totalitatea prelu-
crrilor care au loc dup inputul senzorial n vederea
producerii outputului comportamental/motor. Prelucr-
rile sistemului cognitiv uman nu sunt precum cele ale
unui calculator, ci apar si func|ioneaz n func|ie de
mediul natural n care se afl organismul.
Nivelul reprezentajional-algoritmic se refer la
algoritmul dup care se realizeaz procesarea dintre
input si outpot, si la modalitjile de reprezentare a
inputului si outputului. Algoritmul reprezint o secven|
de calcule prin care se porneste de la datele de input,
parcurge un numr finit de pasi, dup care se ob|ine
outputul. Reprezentrile se refer la modul de codare a
inputului n sistemul cognitiv: semantic, iconic
(imagistic), serial, prin valori de activare (re|ele) etc.
Nivelul implementajional (biologic) se refer la
rolul structurilor biologice ce stau la baza procesrilor
cognitive, cci orice sistem cognitiv nu este unul doar
simbolic, ci si fizic (format din neuroni, la oameni, sau
din procesoare de siliciu si germaniu la masini).
Delimitarea sistemului cognitiv n patru niveluri
este o formalitate teoretic, stiin|ific, ce are scopul de a
facilita cercetarea acestui sistem. ns, n realitate, cele
patru niveluri funcjioneaz n acelai timp.
1.2. Par adi gmel e psi hol ogi ei cogni t i ve
n psihologia cognitiv avem dou mari paradig-
me: paradigma clasic-simbolic si paradigma neoco-
nexionist. Aceste dou paradigme au ptruns ntr-o
mare sau mic msur n toate stiin|ele cognitive, nu
doar n psihologie. S le analizm pe rnd.
1.2.1. Paradigma clasic-simbolic (clasic)
A dominat cercetrile psihologiei cognitive pn
n deceniul al noulea al secolului trecut. Rdcinile
acestei paradigme le putem gsi la filosofiii ra|ionalisti
(Leibniz, Descartes, Kant) si la cei empiristi (Hobbes,
Locke, Hume), de unde si clasicismul ei.
Ideea de baz a paradigmei clasic-simbolice este
aceea c cunoasterea este reprezentat n sistemul
cognitiv prin simbol sau prin structuri de simboluri.
Aceasta nseamn ca mintea traduce realitatea, n
msura posibilit|ilor, n simboluri si opereaz cu aceste
traduceri simbolice. Simbolurile sunt corespondente
interne ale unor obiecte exterioare, orice pattern care
reprezint/nlocuieste ceva, astfel nct, n loc de a
manipula un obiect, putem manipula simbolul mental.
Sistemul cognitiv uman, ca si calculatorul, este
conform lui A. Newell si H.A. Simon, un sistem fizico-
simbolic (physical symbol system). Aceasta nseamn
c, pentru a opera cu cunostin|e, creierul uman (obiect
fizic, ca si calculatorul) trebuie s le codeze n simbo-
luri. Din acest punct de vedere, procesele cognitive pot
fi considerate manipulri formale ale simbolurilor, dup
anumite reguli sintactice. Astfel, procesele cognitive
pot fi studiate independent de studiul creierului.
Adugarea de n|eles simbolurilor (interpretarea lor si a
manipulrii lor) confer sens si explica|ie comporta-
mentului.
Cum sunt, ns, organizate aceste cunostin|e
simbolice? nainte de a rspunde la aceast ntrebare,
trebuie s vedem cte tipuri de cunostin|e de|inem. Nu
este greu s ne dm seama c tim ceva si mai stim cum
s facem ceva. Astfel, vom avea cunotine declarative
si, respectiv, cunotine procedurale. Acestea vor fi
stocate n memorie (de lucru si de lung durat) si vor
constitui cauze ale comportamentului nostru n diverse
situa|ii. Se pare ca informa|ia procedural este re|inut
mai bine, de unde si dorin|a aprig a studen|ilor de a
face lucruri ct mai practice la facultate.
Termenii de baz cu care operm cnd ne referim
la modul de organizare a cunostin|elor sunt: propozi|ie,
credin| (belief), ipotez, cunoastere/informa|ie.
Propoziia (sentence) este un enun| cu valoare de ade-
vr (A/F). Propozi|iile aflate n memoria unui sistem
logic capt numele de credinj. Dac o credin| este
sus|inut cu argumente valide, aceasta devine o ipotez.
Ansamblul ipotezelor ce au calitatea de a fi adevrate
fomeaz ceea ce noi numim cunoatere sau informa-
ie. Cunoasterea este un model al lumii reale, sus|inut
cu argumente si utilizat de ctre sistemul cognitiv n
producerea comportamentului. Cunoasterea are nevoie
de un limbaj, ce poate fi natural sau formal (cum este
cel stiin|ific) si de operajii cu care s fie prelucrat si
scoas din sistem informa|ia. De asemenea, avem
nevoie si de reguli de extindere sau restrngere a
modelului (cunoasterii).
n cadrul reprezentrii simbolice cunoasterii,
avem dou abordri: abordarea logic (specific
3
sistemelor non-umane) si abordarea informa|iei
(specific sistemelor vii, n special umane).
Abordarea logic presupune numai existen|a
propozi|iilor. Singurul mod de extindere/restrngere a
sistemului cognitiv este pe baza regulilor (dac-atunci).
Din acest punct de vedere, sistemele logice se mai
numesc si deductive (de ex., teoriile matematice). Un
sistem logic porneste de la existen|a unui alfabet, cu
reguli de operare (sintactice). Se porneste de la axiome
(seturi de propozi|ii presupuse adevrate) si se ajunge la
alte propozi|ii pe baza unor reguli de inferenj (aceasta
fiind modalitatea de extindere a sistemului cognitiv).
Interpretarea este partea cea mai important a unei
teorii, este punerea teoriei fa|-n fa| cu realitatea. Cnd
teoria se potriveste cu realitatea, avem un model.
Modelul este, deci, o interpretare adevrat a realit|ii
(toate propozi|iile respectivei pr|i din teorie sunt
adevrate). Consistenja este un criteriu de verificare a
unei teorii, aceasta fiind consistent cnd nu putem
deduce propozi|ii contradictorii din ea si cnd produce
cel pu|in un model al realit|ii. Completitudinea este un
alt criteriu de verificare a unei teorii, aceasta fiind
complet cnd toate propozi|iile care o formeaz sunt
adevrate.
Abordarea informaiei afirm c con|inutul sis-
temului cognitiv nu este format numai din enun|uri cu
valoare de adevr, ci si cu multe alte enun|uri. Din acest
punct de vedere, sistemul func|ioneaz att n manier
deductiv, ct si n manier inductiv. Aceasta nu
nseamn, ns, c nu suntem interesa|i de valoarea de
adevr a enun|urilor. Mai mult, suntem interesa|i de
organizarea informa|iei. Extinderea sistemului cognitiv
dup un astfel de model se face prin percep|ie si nv-
|are. Pentru aceste sisteme apare schema reprezentrii
cunoaterii, format din clasele structurilor de informa-
|ii, la care se adaug procedurile specifice de manipula-
re a lor. n cazul acestor tipuri de sisteme, vorbim de
dou tipuri de teorii:
1 Semantic-declarative: au caracter descriptiv
si exprim coresponden|a dintre o anumit
informa|ie si propriet|ile sale;
1 Semantic-procedurale: exprim legtura din-
tre o informa|ie si un comportament.
Gsirea si organizarea informa|iei sunt foarte
importante. Exist o legtura ntre asezarea n memo-
rie si reproducerea din memorie. Informa|ia se poate
aseza n memorie prin legare (linking), grupare
(chunking; se poate face prin agregare rela|ie de tip
parte-ntreg si n func|ie context).
1.2.2. Paradigma neoconexionist
A aprut n 1986 (Parallel Distributed
Processing, McClelland si Rumelhart). Ideea de baz a
acestei paradigme este c activitatea cognitiv poate fi
cunoscut si explicat prin intermediul unor modele de
inspirajie neuronal. Informa|ia este reprezentat de
sistemul cognitiv uman prin valori si patternurile de
activare ale unor unit|i simple (neuroni artificiali s.n.
neuromimi). Prin acest model, psihologii cognitivisti
ncearc s coboare nivelul de complexitate al reprezen-
trii cunoasterii pn la nivelul reprezenta|ional-algo-
ritmic. To|i neuronii gsi|i ntr-un anumit loc si lega|i
ntre ei formeaz reele neuromimetice. O astfel de
re|ea dispune de dou reguli: de modificare si de
propagare a valorilor de activare. Aceste reguli nu sunt
formal-logice, ci constau dintr-o ajustare natural
automat a nivelului de activare din neuroni.
Elementele unei re|ele neuromimetice sunt: unitjile
(neuronii), starea de activare (nivelul de excita|ie),
regula de activare, funcjia output, patternul de
conexiuni dintre unitji, regulie de nvjare, me-
diul/ambianja rejelei. S vedem ce e cu ele.
1. Unitile (s.n. noduri, unitji cognitive, neuro-
mimi) sunt o imita|ie a pr|ii func|ionale a sistemului
nervos. Sunt tipice, adic au: (1) un nivel de activare
[-1, +1], (2) sinapse, [mai trziu ] (3) inhibi|ia
lateral. ntr-o re|ea standard, vom ntlni trei straturi de
neuroni (la nivelul input si output straturi vizibile si
stratul de procesare, intermediar ascuns). Acesti
neuroni nu sunt intrepretabili semantic, adic nu
simbolizeaz stri de lucruri cunoscute, ceea ce i face
semantic-opace (spre deosebire de modelele simbolice,
care sunt semantic-transparente). Informajia complet
este ob|inut prin unirea informa|iei la cele trei nivele.
Se vorbeste de dou mari tipuri de re|ele neuro-
mimetice:
1. Rejele de tip distributiv (un concept reprezint
un anume pattern de activare a tuturor unit|ilor
re|elei);
2. Rejele de tip localizajionist (fiecare neuron
reprezint un concept sau o ipotez).
2. Strile de activare ale neuronilor se refer la
nivelul de excita|ie pe care l are un neuron la un
moment dat si care se poate ntinde de la neactivat la
maximul de activare [-1, +1]. Strile de activare se
pot modifica n dou moduri: prin stimulare sau prin
absen|a stimulrii (nivelul de activare scade). Dat fiind
faptul c unit|ile sunt, practic, niste valori de activare,
4
re|eaua conexionist apare ca o matrice de valori de
activare.
3. Regula de activare reprezint modul n care
se modific nivelul energetic n func|ie nivelurile
energetice ale celorlalte noduri. Modificarea strii de
activare (a) se stabileste pe baza calculului netinputului
(= suma inputurilor recep|ionate de o anumit unitate),
dup formula de mai jos:
n aceast formul:
- w
ij
= ponderea (w vine de la weight, care aici
nu este luat cu sensul de greutate, ci de pon-
dere sau trie) legturii dintre nodurile i si j;
- u
a
= nivelul de activare al nodurilor cu care
este activat nodul nostru;
- r
a
= restul de activare ini|ial, nivelul energe-
tic al nodului, nainte de activarea cu celelalte
noduri.
La nceput, valori mai mici ale netinputului
produc modificri semnificative ale strii de activare a
unit|ii, dar dup un anumit prag, aceste modificri nu
mai sunt semnificative. De aceea, func|ia de activare are
o form sigmoid. Neuronii func|ioneaz dup acelasi
principiu (c doar dup ei a fost fcut modelul).
4. Funcia output este o rezultant care stabiles-
te rela|ia dintre valoarea de activare a unei unit|i si
outputul pe care ea l transmite ctre alte unit|i din
re|ea. Valoarea acestei func|ii poate fi, n cel mai
simplu caz, zero si putem stabili un prag sub care valoa-
rea outputului este zero si deasupra creia valoarea
outputului este egal cu starea de activare. Dac este
sub nivelul prag, neuronul va rmne inactiv, iar dac
este peste prag va determina o activitate.
5. Conexiunile reprezint legturile dintre
unit|i, ele fiind totodat elementele (cele mai
importante elemente chiar) care au dat numele
paradigmei. W
ij
reprezint o conexiune. Dac conexiuni-
le sunt unidirec|ionale (activarea se propag doar de la
input ctre output), atunci avem o rejea unidimensio-
nal, dar cele mai multe conexiuni sunt bidirec|ionale,
rezultnd c n general vom avea de-a face cu o rejea
interactiv.
n cazul ambelor tipuri de re|ea, conexiunile pot
fi excitatorii sau inhibitorii. Cele excitatorii au o
pondere pozitiv (cu valoare cuprins n intervalul
[0,1]), iar cele inhibitorii pondere negativ ([-1,0]).
Inhibijia lateral este un fenomen observat si la
sistemul nervos si se refer la faptul c, dac o unitate
este excitat, ea inhib unit|ile de la acelasi nivel
(competitive learning).
nv|area const tocmai n modificarea triei /
ponderii acestor conexiuni. Ele reprezint cheia
nvjrii.
6. Regulile de nvare sunt acele reguli dup
care se modific tria conexiunilor. Ele reprezint niste
algoritmi sau ecua|ii care guverneaz modul n care se
schimb ponderile ntr-o re|ea si sunt echivalentul
regulilor sintactice din paradigma clasic-simbolic.
Exist dou reguli principale de nv|are: regula lui
Hebb si regula delta sau Widrow-Hoff.
Regula lui Hebb postuleaz c tria conexiunii
dintre dou unit|i se modific n func|ie de produsul
valorilor lor de activare. Aceast pondere/trie creste
dac unit|ile au o stare de activare de acelasi semn
(dac neuronii sunt fie excita|i, fie inhiba|i) si scade
dac sunt de semne diferite. Dar aceast trie nu se
modific la ntmplare, ci dup o anumit rat stabilit
de creatorul re|elei respective, numit rata nvjrii
(learning rate), dup formula urmtoare:
unde: a
i
,a
j
= nivelele de activare a neuronilor i si,
respectiv, j;
lr = learning rate.
Regula delta (Widrow-Hoff) aduce n discu|ie
problema outputului dezirabil, utiliznd discrepan|a
dintre acest output dezirabil (d
j
) si outputul actual (a
j
),
dup formula de mai jos:
Fiind cunoscut valoarea de activare a unit|ii i
(a
i
) si rata nv|rii (lr), ponderea unei conexiuni se
modific cu att mai mult cu ct eroarea sau diferen|a
d
j
- a
j
este mai mare. Dac valoarea dezirabil este egal
cu cea actual, atunci diferen|a este nul, ceea ce
nseamn c re|eaua a oferit rspunsul dorit si ponderea
conexiunilor rmne neschimbat.
7. Mediul sau ambiana reelei reprezint con-
textul n care func|ioneaz re|eaua. Orice re|ea conexio-
nist (ca orice re|ea neuronal) este inclus n structuri
mai mari, mai generale, este legat cu alte re|ele,
acestea formnd mediul sau ambian|a re|elei. Uneori,
acest context poate fi important. Influen|a mediului
apare n modelele conexioniste sub forma unor biai (de
la sg. bias), adic a unor imputuri cu valori fixe, inde-
pendente de dinamica activrilor din cadrul re|elei.
Adesea, biasii sporesc performan|a re|elei.


a a ij
r u W Netinput
i j j j i
a a d lr W ) (
,

j i j i
a a lr W
,
5
2. Per cepi a
Dup cum artam n unitatea precedent (p.2),
procesarea informatiei de ctre sistemul cognitiv se
poate face ascendent, de la propriettile stimulului ctre
caracteristicile sale semantice (bottom-up) si descendent
(top-down). Din acest motiv, n ceea ce priveste
perceptia (privit din perspectiva nivelului computatio-
nal) avem teorii de tip bottom-up si de tip top-down
1
.
2.1. Teor i i de t i p bot t om-up
Aceste teorii acord o mare important stimuli-
lor si patternurior acestora si abia apoi procesrii cogni-
tive superioare (care poate fi chiar irelevant, din acest
punct de vedere), n ceea ce priveste realizarea imaginii
perceptive. n cadrul acestui tip de teorii intr: teoria
ecologic, teoria sablonului, teoria prototipului, teoria
trsturilor (pandemoniumului) si teoria structurii
descriptive. S le analizm pe rnd.
Teoria ecologic a perceptiei a fost elaborat
de ctre J.J. Gibson (1904-1980) si este teoria-reper
pentru teoriile de tip bottom-up. Dup cum arat si
numele, aceast teorie se concentreaz asupra mediului,
nu asupra procesrilor interioare. Gibson era de prere
c cel mai important aspect n realizarea perceptiei este
dispunerea informatiilor senzoriale si a contextului
senzorial al stimulilor. De aceea, consider el, nu este
necesar existenta etapelor intermediare de procesare
ntre stimularea retinian si elaborarea rspunsului
vizual. Aceasta este perceptia direct. Teoria accentu-
eaz faptul c functia analizatorilor este aceea de a
furniza individului toate informatiile necesare interac-
tiunii cu mediul nconjurtor. Atunci cnd ne ndreptm
privirea n alt parte, ambientul optic (array) se modifi-
c si furnizeaz noile informatii, necesare ca baz de
actiune. Nu ar fi, deci, absolut necesar o prelucrare
cortical a informatiei vizuale, deoarece ambientul optic
furnizez informatia senzorial n mod direct. Prelu-
crarea informatiei nu este una cognitiv, ci una
neuronal.
Dat fiind faptul c n mediul extern exist
destule informatii pentru a produce judecti perceptua-
le (interpretri), judectile ulterioare (cognitive) sunt
necesare doar pentru ntelegerea realittii. Dup
1
Am pst rat t it lul cu car e a fost pr edat unit at ea,
Pe r c e p i a , ns model ele pr ezentate aici se refer doar l a
pr ocesar ea informaiei vi zuale (percepi a vi zual ).
Gibson, n mod natural, biologic suntem orientati spre a
ntelege si folosi contextul n favoarea perceptiei.
Gradientul texturii este elementul cel mai mic n baza
cruia percepem adncimea.
Teoria lui Gibson nu are baz experimental,
dar a fost acceptat aproape ca un fel de truism. n
acelasi timp, i se reproseaz c: (1) si-a ndreptat atentia
doar asupra analizatorului vizual; (2) teoria pare mai
degrab o argumentare a caracterului nnscut-progra-
mat al reactiei la stimulii ambientali; (3) conform aces-
tei teorii, perceptia ar trebui s fie ideal, perfect, lucru
care nu se constat n realitate.
Eleanor Gibson a preluat teoria si a aplicat-o la
bebelusi. A constatat c la 2-3 luni acestia nu reusesc s
perceap adncimea, dar nvat foarte repede s
interpreteze realitatea, inclusiv gradientul de textur.
Teoria ablonului (template) a fost elaborat
de ctre Selfridge si Neisser (1960). Acestia sustineau
c n mintea noastr exist mii de sabloane/matrite ale
obiectelor din lumea exterioar, ce permit realizarea
perceptiei si a imaginii perceptive, n functie de potrivi-
rea realittii imediate cu sabloanele. Multe situatii din
realitate nu pot fi explicate cu acest model.
Teoria prototipului a aprut datorit unei
nevoi de a o corecta pe cea precedent. Prototipul este
un model flexibil al unui obiect exterior (cea mai bun
estimare a unei clase de obiecte ce integreaz cele mai
tipice trsturi ale unei clase). Atunci cnd ntlnim un
obiect, l comparm cu un prototip. Dac asemnarea
este suficient, atunci are loc recunoasterea. Prototipul
este reprezentativ pentru o clas, dar nu este identic si
nici precis n legtur cu clasa respectiv. ntr-un
experiment, Franks si Bransford (1971) au cerut subiec-
tilor s deseneze cteva variante ale unui prototip,
variante care se deosebeau n diferite grade fat de
original. Artndu-le prototipul original, subiectii l-au
recunoscut chiar dac nu le fusese prezentat anterior.
Teoria sablonului (ca si cea a prototipului) si
are originea n filosofia lui Platon si putem spune c nu
depseste aceast filosofie, adic nu este o teorie stiinti-
fic, ns poate oferi directii de cercetare stiintific.
6
Teoria trturilor are ca
supozi|ie fundamental faptul c
recunoasterea obiectelor se bazeaz
pe detectarea unor caracteristici sau
trsturi fizice distincte ale acestora.
Aceste caracteristici sau trsturi vor
fi potrivite sau nu cu cele de care
dispune sistemul cognitiv (din
memorie), adic vedem doar acele
proprietti sau obiecte pentru care
avem un pattern corespunztor al
activittii neuronale. Dac un pattern
este deteriorat, atunci recunoasterea
este afectat (cum este n cazul unor
patologii precum agnozia alexic
imposibilitatea de a recunoaste litere
tiprite). Din acest punct de vedere, abstractizarea nu
este o functie cognitiv superioar, ci una omniprezent
la nivelul ntregului sistem cognitiv. Aceste afirmatii
sunt sustinute de puternice dovezi experimentale (vezi
Miclea, pp.91-93).
Aceste date au condus la elaborarea mai multor
modele ale recunoasterii bazate pe analiza trsturilor.
Ne vom ocupa aici doar de primul si cel mai cunoscut,
modelul Pandemonium (Selfridge, 1959). Acest model
sustine c exist mai multe nivele (demoni) organizate
ierarhic n procesarea trsturilor (fig. 2). La baz se
afl demonii imagistici (receptioneaz imaginea unui
obiect), care transmit imaginea ctre demonii trsturi-
lor (feature demons), care vor descompune imaginea n
trsturile sale. Fiecare trstur este procesat de ctre
un demon anume. Apoi mesajele lor sunt sintetizate n
unitti cognitive de ctre demonii cognitivi. Datorit
faptului c |iptul demonilor cognitivi las loc inter-
pretrilor, era necesar existen|a demonului deciziei,
care este cel mai potrivit candidat pentru recunoasterea
obiectului ini|ial.
Desi contine un limbaj metaforic si hazliu,
ideea procesrii ce st la baza modelului pandemonium
este sustinut de dovezi ce vin partea neurofiziologiei
(pentru mai multe detalii, vezi Miclea, pp. 51-60).
Teoria computaional RBC (recognition by
components) a fost propus de I. Biederman (1987).
Autorul porneste de la observatia cotidian c exist o
tendint natural de a descompune obiectele n prtile
lor componente. Aceste prti componente sunt denumi-
te de el geoni (de la geometrical ions), iar un obiect
complex poate fi specificat prin geonii componenti si
modul de dispunere al lor (fig. 3). Aceiasi geoni aflati n
relatii diferite reprezint obiecte diferite, iar Biederman
este de prere c diversitatea obiectelor poate fi redus
la 24 de geoni si combinatiile dintre acestia.
Orice geon are patru atribute: (1) curbura sau
muchiile sale (drepte sau curbe); (2) mrimea (constan-
t, expandat si redus); (3) simetria (sectiune simetric
sau nesimetric); (4) axa (dreapt sau curb). Figura 3
ne va ajuta s ntelegem mai bine aceste atribute. n
natur, rareori gsim forme perfecte, de corelatia ntre
cele ideale (geoni) si cele naturale ocupndu-se proce-
srile superioare din scoarta cerebral.
Conform acestui model, perceptia este o activi-
tate multifazic, cu urmtoarele secvente: (1) extragerea
contururilor; (2) segmentarea obiectelor n zonele de
concavitate; (3) detectarea propriettilor nonaccidenta-
le; (4) activarea geonilor si a relatiilor dintre acestia; (5)
activarea din memorie a modelelor obiectelor; (6)
identificarea obiectului.
Figura 2. Modelul Pandemonium (Selfridge, 1959).
Figura 3. Exemple de geoni i de obiecte formate cu acetia.
7
2.2. Teor i i de t i p t op-down
Teoriile de tip top-down sunt reunite sub ceea ce
am putea numi perspectiva constructivist. Primul
autor al acestei abordri a fost Jerome Bruner (1915- ),
care considera c subiectul construieste o ntelegere
cognitiv a unui stimul folosind informatia senzorial
ca fundatie, dar utiliznd, n acelasi timp, si alte surse
de informatie. Bruner a denumit acest proces perceptie
inteligent, deoarece, credea el, gndirea joac un rol
foarte important n realizarea efectiv a perceptiei. n
timpul perceptiei, noi formulm foarte rapid diverse
tipuri de ipoteze n legtur cu ceea ce percepem,
bazndu-ne pe datele senzoriale si pe ceea ce stim deja
(datele din MLD). Mai exist si o a treia surs: datele
inferate (rationamente foarte rapide cu care legm date-
le si le dm sens). Un rol foarte important l joac de
asemenea si asteptrile anterioare. De obicei, cnd
realizm o perceptie folosim mai multe surse de
informatie.
2.3. Model ul lui Davi d Mar r al pr ocesr i i
vi zual e: o ncer car e de i nt egr ar e
Schema general a procesrii informa|iei vizuale
a fost circumscris de D. Marr (1982), n lucrarea sa
Vision. Conform acestui model, intensitatea stimulilor
luminosi face obiectul unor prelucrri ini|iale care con-
tureaz o schi| primar a obiectului. Asupra acestei
schi|e primare se exercit o mul|ime de tratamente sau
prelucrri de stabilire a adncimii n spa|iu prin calculul
disparit|ii binoculare, de reprezentare a miscrii,
texturii, culorii si orientrii n spa|iu a suprafe|elor unui
obiect. Toate aceste procesri sunt executate n paralel
de mecanisme modulare. Rezultatul lor const n
constituirea unei reprezentri intermediare a obiectului
din cmpul vizual, notat cu 2D (ntre 2D, cum este
imaginea retinal si 3D tridimensional, cum este
obiectul real). Aceast imagine intermediar serveste ca
input pentru alte procesri al cror produs final este
reprezentarea complet, 3D a obiectului (fig. 4). Un
modul este o structur specializat de procesare a
informa|iei, impenetrabil din punct de vedere cognitiv
(vezi pag. 1, dreapta, jos).
Prin schema sa, D. Marr ncearc s integreze
componenta biologic, componenta comportamental si
cea computa|ional (de prelucrare a informa|iei).
Schia primar (reprezentarea iniial) se for-
meaz pe retin, de unde ajunge pn la nivelul
coliculilor cvadrigemeni superiori. Din mul|imea de
stimuli vizuali cu care este bombardat, sistemul cogni-
tiv trebuie s extrag informa|ia cea mai relevant, cu
valoarea adaptativ cea mai ridicat. Aceast extragere,
cu o mare valoare adaptativ, se poate realiza prin mai
multe mecanisme: stabilirea contururilor, detectarea
texturii, a diferen|elor de culoare sau de vitez etc.
Extragerea contururilor (edge detection) din
patternurile de luminozitate pe care obiectele le transmit
retinei este modulul principal implicat n constituirea
Figura 4. Schema general de procesare a informaiei vizuale (D. Marr, 1982).
8
schi|ei primare. Un contur marcheaz limita unei
suprafe|e, a unei figuri sau a unui obiect. El con|ine,
ntr-un format simplu, extrem de mult informa|ie
(recunoastem un obiect doar dac-i desenm conturul).
Contururile con|in multe din caracteristicile invariante
ale stimulului si permit o procesare economic a
informa|iei, deoarece reduc diversitatea detaliilor
referitoare la esen|ial.
Stabilirea contururilor se bazeaz pe procesarea
diferen|elor de luminozitate. La marginea unui obiect,
varia|ia semnificativ a intensit|ii stimulilor luminosi
este crescut la maxim. Pentru a observa acest fenomen,
foarte utile sunt benzile lui Mach (fig. 5), benzi care,
dup cum putem vedea, par a avea o intensitate mai
accentuat n partea stng, dar fizic, obiectiv intensita-
tea lor este aceeasi. Noi le vedem mai puternice n
anumite locuri, datorit unor procesri neurofiziologice.
Mai mult, varia|ia intensit|ii stimulilor luminosi este
accentuat, sistemul nervos vizual avnd tendin|a de a
exagera contururile. Exist modele matematice ale
extragerii contururilor (modelul filtrajului si analiza
Fourier) despre care nu vom discuta aici (se gsesc n
Miclea, pp.66-73). Dup extragerea contururilor,
imaginea ajunge la module.
Modulul de procesare a distanei i adncimii
este cel care ne face s nu avem probleme (de regul) n
perceperea adncimii sau a distan|ei fa| de obiecte. Pe
retin apar, dup cum bine stim, obiectele bidemensio-
nale. Dar avem doi ochi, iar fiecare va recepta unul si
acelasi stimul luminos din unghiuri diferite. Nu am
putea, ns, calcula (procesa) distan|a sau adncimea
Ir a percepe cel pu|in nc un stimul cu o pozi|ie
diferit de primul si care, de asemenea, este receptat din
diferite unghiuri pe fiecare din cele dou retine pe care
le de|inem. Astfel, distan|ele dintre proiec|iile retinale
ale celor doi stimuli vor fi diferite, producndu-se o
disparitate retinal. Plecnd de la aceast disparitate, se
poate calcula distan|a de la stimul la observator, deci si
adncimea n spa|iu.Aceasta este vederea stereoscopic.
La baza acestor calcule se afl opera|ii trigono-
metrice, astfel, au putut fi realizate aparate care disting
cu o mare acurate|e distan|a si adncimea. Calculul
disparit|ii retinale nu este singura modalitate de
detectare a distan|ei si adncimii, deplasa-rea obiectelor
n spa|iu si deplasarea noastr fa| de ele fiind alte surse
de informa|ii.
Modulul de procesare a mirii a fost identifi-
cat experimental ca fiind unul independent. Se pare c
procesrile realizate de acest modul sunt mai rapide
dect detectarea formei si semnifica|iei. Exist o tendin-
| general de a ne feri capul din calea unui obiect care
se misc nspre noi, indiferent dac este periculos sau
nu (aceast tendin| eviden|iaz valoarea adaptiv
semnificativ a acestui modul, mai ales c a fost
semnalat chiar din primele sptmni de via|). Acest
modul are la baz celule celule specializate ce analizea-
z informa|ii foarte diferen|iate (vertical-sus, vertical-
jos, oblic, orizontal). Cele mai multe celule sunt pentru
orizontal. Ele obosesc foarte repede, fiind extrem de
active. Exist modelri matematice. Foarte complicate.
Modulul de procesare a umbrei detecteaz,
dup cum arat fig. 4, pozijia si formele. Asocierea unui
anumite forme, dimensiuni sau pozi|ii a umbrei a unui
obiect cu forma sau pozi|ia acestuia se bazeaz, proba-
bil, pe anumite nv|ri neinten|ionate din istoria
subiectului. Nu exist modele matematice.
Modulul de procesare a texturii serveste la
detectarea compozijiei unui material. Toate obiectele
din jurul nostru au o anumit textur (chiar dac uneori
nu ne dm seama de ea), iar mrimea texturii unui
obiect ofer informa|ii referitoare la distan|a fa| de
obiect.
Textonul este cea mai mic unitate a unei texturi.
Poate fi considerat un pattern repetitiv de textur.
Putem detecta loca|ia, frecven|a apari|iei sale pe supra-
fa|a texturii, lungimea si orientarea sa.
Modulul de procesare a culorii are o func|ie
foarte evident, credem noi. Detectarea culorii poate
constitui o finalitate n sine, dar poate servi, ca si texto-
nii la separarea obiectului de fondul su. Mai multe
teorii au ncercat s explice fenomenul vederii cromati-
ce, dintre care cele mai cunoscute sunt teoria tricromati-
c si teoria tetracromatic.
Teoria tricromatic a fost elaborat de Thomas
Young (1807) si dezvoltat, 50 de ani mai trziu, de
Hermann von Helmholtz. Conform teoriei Young-
Helmholtz, exist trei tipuri de receptori pentru culoare,
acestia fiind ceea ce numim celulele cu con. Astfel,
avem celule care recepteaz rosul, celule care receptea-
z albastrul si celule care recepteaz verdele. Ac|iunea
Figura 5. Benzile lui Mach.
9
combinat a acestor trei tipuri de receptori determin
senza|ia de culoare. Adic, un fascicul de lumin cu o
anumit lungime de und stimuleaz acesti trei
receptori n grade diferite si aceste niveluri specifice de
activare determin pereceperea unei anumite culori.
Cnd toate celulele sunt stimulate egal, se produce
senza|ia culorii albe, iar cnd nici una din ele nu este
stimulat negru. Teoria tricromatic a avut mare
succes, au fost descoperite mecanismele fizio-chimice
care i demonstreaz veridicitatea, explic unele tulbu-
rri cromatice (dicromatie si monocromatie), presupu-
nnd c lipsesc anumite celule, dar nu poate explica alte
tulburri, cum ar fi daltonismul si cecitatea.
Teoria tetracromatic (s.n. teoria opozant sau
bicromatic) a fost formulat de ctre Ewald Hering
(1872). Punctul de vedere al lui Hering este acela c
sistemul vizual func|ioneaz pe baza unor opozi|iei
culorilor. Exist tot trei tipuri de celule cu con, fiecare
rspunznd la cte o pereche de culori opozante: rosu vs
verde, galben vs albastru si alb vs negru. n func|ie de
particularit|ile (lungimea de und) unui fascicul lumi-
nos, fiecare receptor (din cei sase) va rspunde la aces-
ta. n caz c unul din receptori nu poate rspunde, o va
face cellalt n locul su, rezultnd astfel daltonismul.
Teoria lui Hering este acceptat ca fiind corect, dar nu
si perfect. De exemplu, nu poate explica formarea
culorii galbene folosind fascicule laser rosii si verzi.
Func|ionnd n paralel, aceste module produc o
imagine mbunt|it fa| de imaginea 2D format pe
retin, dar totusi nu una 3D, nu o reprezentare exact a
lumii reale. Aceasta este, desigur, ceea ce am numit mai
sus schia intermediar 2D. Pn n acest punct, au
loc numai procesri de tip bottom-up.
Dar oricare dintre noi poate spune c nu vedem
lucrurile altfel dect 3D. Aceasta pentru c avem creier.
Imaginea format pe retin este bidimensional, prelu-
crrile fizio-chimice de la nivelul retinei si al
structurilor subcorticale (modulele) formeaz o imagine
aproape tridimensional, iar prelucrarea final revine
structurilor cerebrale superioare (lobii occipitali),
formndu-se astfel, printr-un proces de tip top-down, o
reprezentare 3D, fidel, pe ct putem noi sti, realit|ii
nconjurtoare. Aceast imagine devine independent
de unghiul din care priveste subiectul. Acesta este
nivelul maxim de cunoastere vizual a lumii nconjur-
toare. n caz c realitatea are mai multe propriet|i dect
putem noi vedea, nseamn ca acestea au fost, cel pu|in
pn acum, irelevante pentru adaptarea la mediu. Dac,
ntr-o anumit perioad din viitor, acestea (n caz c
exist) vor deveni relevante pentru supravie|uire, se vor
dezvolta si structuri nervoase care ne vor permite s le
identificm. Pn atunci, ne mul|umim cu acestea.
1 0
3. Cat egor i zar ea
Trind ntr-un mediu hipercomplex, omul ar
putea fi repede coplesit de numrul si marea diversitate
a stimulilor sau situa|iilor pe care le ntlneste. Pentru a
face fa| cu succes acestei situa|ii, subiectul uman
recurge la categorizarea obiectelor reducnd astfel
diversitatea mediului la categorii usor de procesat.
Pentru a defini categorizarea, trebuie s introdu-
cem n discu|ie un termen strns legat de aceasta
conceptul. Conceptul este, n mod tradi|ional, conside-
rat unitatea fundamental a cunoasterii simbolice (desi,
dup Anderson, aceast unitate fundamental este
aser|iunea/enun|ul, un punct de vedere destul de
acceptat n zilele noastre). Am putea spune c este o
idee despre ceva cu ajutorul creia putem njelege lu-
mea. Adesea, un concept poate fi exprimat ntr-un
singur cuvnt (mr). Fiecare concept este n legtur cu
alte concepte (mr rosea|, fruct, rotund). Un mod de
a organiza conceptele este categorizarea.
Dup Bruner, a categoriza nseamn a grupa
obiectele si evenimentele si oamenii din jurul nostru n
clase, si a rec|iona la ele/ei n func|ie de clasa lor mai
degrab dect la unicitatea lor. Chiar dac ne ntlnim
cu oameni la tot pasul, nu le spunem bun ziua dect
persoanelor cunoscute (categorie), nu si persoanelor
necunoscute (alt categorie),chiar dac to|i sunt oameni.
Apoi, fa| de categoria oameni vom ac|iona diferit
fa| de categoria cini.
3.1. Funci i l e cat egor i zr i i
Prin urmare, revenind la ideea din primul
paragraf, categorizarea este un proces cu valoare adap-
tativ, fr de care nu am reusi s ne descurcm n
mediul complex care ne nconjoar. Sistematiznd,
identificm urmtoarele func|ii ale categorizrii: (a)
gruparea elementelor similare n aceeai categorie, (b)
codarea experienjei si (c) generarea de inferenje.
Gruparea elementelor similare n aceeai
categorie poate fi fcut dup criterii fizice (gruparea
merelor n aceeasi categorie datorit propriet|ilor
perceptive comune) sau funcjionale (gruparea uneltelor
de grdinrit n aceeasi categorie datorit func|iei pe
care o au, n general). De regul, dac rezolvarea unei
probleme nu este o chestiune imediat si imperativ,
vom categoriza dup criteriul fizic. De exemplu, putem
merge ntr-o librrie si s rsfoim cr|ile de beletristic,
psihologie, filosofie si de ce nu? fizic cuantic, dar
dac avem de fcut un proiect la psihologie cognitiv,
ne vom uita dup cr|ile care ne trebuie, cele care vor
putea fi folosite n realizarea proiectului (prima catego-
rizare fiind n func|ie de con|inutul ideologic, transpus
n litere fizice, iar a doua n func|ie de aspectul
func|ional, determinat de trebuin|a imediat).
O proprietate fundamental categorizrii bazate
pe similitudine, independent de context, este aceea c
procesul categorizrii tinde ctre maximizarea similari-
tjior intra-categoriale (dintre elementele aceleiasi
categorii) si ctre minimizarea similiraritjilor inter-
categoriale (dintre elementele unor categorii diferite).
Codarea experienei este o alt func|ie a catego-
rizrii, ce permite individului s opereze cu o categorie
n locul unei mul|imi de obiecte. Aceste categorii nles-
nesc percep|ia, memorarea, reamintirea, ntr-un cuvnt,
sporesc eficien|a sistemului cognitiv. Recunoasterea
rapid (n cteva sutimi de milisecunde) a obiectelor se
datoreaz activrii categoriilor sau a patternurilor de
activare corespunztoare. Astfel, fr categorizare nu
am putea rspunde la examenele de tip gril, de
exemplu.
Orice categorie este inclus, n cadrul sistemului
cognitiv, ntr-o re|ea ierarhizat de categorii (model
propus de Collins si Quillian, n 1969, si care este
valabil n continuare), cu categorii subordonate si supra-
ordonate (ce e supraordonat devine din ce n ce mai
abstract). De exemplu, cnd vedem pe cineva l putem
ncadra n categoria general om sau mamifer, n
categoria subordonat sex (M sau F) si, mai departe, n
categoriile subordonate prieten (cu categoriile subordo-
nate de bun, foarte bun, nou, din copilrie etc.),
duman, persoan iubit s.a.m.d. Acum vom sti cum s
reac|ionm la persoana pe care o vedem.
Tendinta nostr general este de a activa catego-
riile cu un anumit nivel de generalitate, n functie de
care se stabilesc categoriile supra- sau subordonate (de
exemplu, pe strad vedem oameni, o categorie subordo-
nat mamiferelor si supraordonat brbatilor si femei-
lor). Acest nivel preferential a fost denumit de Eleanor
Rosch (1976) nivelul categoriilor de baz
1
.
Principala caracteristic a acestor categorii este c ele
con|in un maximum de informa|ie ntr-un format
minimal. O serie de cercetri au evidentiat cinci carac-
1
Ter menul a fost fol osi t pent ru cat egor i i l e nat u-
r ale, dar cercet r i l e arat c se poate vorbi de un ast fel
de ni vel bazal i n cazul cat egor i i l or ar t i fi ci al e.
1 1
teristici ale nivelului categoriilor de baz, pe care le
vom discuta n continuare:
1. Categoriile de baz sunt, n general, reprezentate
de un singur cuvnt n limbajul natural (de
obicei, si foarte scurt); trebuie s precizm c
reciproca nu este neaprat valabil: categorii
supraordonate (cum ar fi fiinj) nu sunt reprezen-
tate neaprat de mai multe cuvinte;
2. Cuvintele corespunztoare categoriilor de baz
au cea mai mare frecvenj n limbajul vorbit
(Richard, 1990);
3. Ontogenetic, categoriile de baz i expresiile
lingvistice corespunztoare sunt dobndite mai
devreme n comparajie cu categoriile supra- i
subordonate;
4. Categoriile de baz pot fi definite ostensiv
(artate cu degetul copiilor mici, de exemplu);
tousi, acest tip de definire se poate folosi si pen-
tru unele categorii subordonate;
5. Categoriile de baz sunt cele mai abstracte
categorii care pot fi asociate cu o form fizic
specific, adic putem asocia categoria mr cu un
obiect, dar nu si categoria supraordonat fruct
(Smith, 1990).
[Proprietjile 1 i 5 se aplic la categoriile de baz
formate pe baza asemnrilor fizice, nu i la cate-
goriile formate pe baza asemnrilor funcjionale.]
Generarea de inferene este func|ia categoriz-
rii ce ne poate permite s facem ra|ionamente. Inclu-
znd un obiect ntr-o clas, cunostin|ele despre clasa
respectiv devin relevante si pentru obiectul respectiv.
De exemplu, dac to|ii oamenii sunt muritori, iar
Socrate este om, nseamn c Socrate este muritor.
Aceasta este un silogism sau un ra|ionament deductiv.
Cercetrile arat c aceast func|ie lucreaz si pentru
ra|ionamentul inductiv (vezi Miclea, p.136).
Nu toate categoriile au aceeasi for| generativ.
Categoriile naturale (cele care exist n natur) gene-
reaz mai multe inferen|e dect cele artificiale (cele
alctuite din obiecte fcute de om).
3.2. Repr ezent ar ea mi nt al a cat egor i i l or
Din cte am vzut mai sus, o categorie este o cla-
s de obiecte reale sau imaginare instituit pe baza
similiritjilor fizice sau funcjionale ale acestora i care
capt o anumit etichet lingvistic. Aceast etichet
lingvistic a dat mult btaie de cap cercettorilor,
deoarece mult vreme s-a crezut c reprezentarea min-
tal a unei categorii este identic cu eticheta, dar acum
stim (dac se poate ti cu adevart ceva) c lucrurile nu
stau asa. Ca s testm c lucrurile ntr-adevr nu stau
asa, putem s ne gndim, de exemplu, c oricine
vorbeste despre cine, dar reprezentarea mental asupra
acestei categorii se schimb radical n urma unei even-
tuale lecturi de biologie. Tot despre cine vorbim n
continuare, dar din animal de cas, se poate transforma
acum n Canis lupus familiaris, un membru al familiei
Canidae din ordinul Carnivora. Prin urmare, reprezen-
tarea mental (cognitiv) si cuvintele care desemneaz
o categorie sunt lucruri diferite.
Dintr-o perspectiv clasic (dar nenvechit),
conceptul st la baza reprezentrii categoriilor, dar
cercetri recente (ultimele decenii) au eviden|iat exis-
ten|a unei alte forme de reprezentare mintal a catego-
riei: prototipul. Prin urmare, n ziua de azi, avem doi
termeni esen|iali n ceea ce priveste reprezentarea
categoriilor: conceptul si prototipul. Ambele sunt
reprezentri simbolice, deci fac parte din modelul
clasic-simbolic (vezi p.2). Mai recent, abordarea neoco-
nexionist a produs mai multe modele ale reprezentrii
mintale a conceptelor (dintre care cele mai impuntoare
sunt ACT si PDP); nu vom intra n detalii, dar, n linii
mari, acestea func|ioneaz dup principiile prezentate n
unitatea 1.2.2. (p.3).
Conceptul unei categorii se exprim printr-o
defini|ie ce cuprinde toate caracteristicile necesare i
suficiente ale categoriei respective. Aceast defini|ie
trebuie s fie suficient de precis si exact, astfel nct
s permit precizarea aparten|ei sau neapartenen|ei unui
obiect la o clas de obiecte. Cele mai usor de clasificat
sunt categoriile artificiale, la cele naturale aprnd
dileme privind ce este necesar si dac este suficient.
Adesea vom fi de acord c bibanul este un pete, dar ce
este balena (care-si hrneste puii cu lapte, precum
mamiferele)?
Orice element al unei categorii (reprezentat
printr-un concept) poate fi definitoriu pentru categoria
respectiv, dar putem observa, n via|a cotidian, c
anumite elemente sunt mai tipice pentru o categorie
dect altele, iar unul este cel mai tipic (mrul pentru
categoria fruct). Acest fapt aduce n discu|ie efectul
prototipicalitjii, dovedit att de sim|ul comun, ct si de
numeroase studii experimentale. Prin urmare, conceptul
nu este singura modalitate de reprezentare mintal a
unei categorii, fiind nso|it si de prototip.
Prototipul este un termen propus de Eleanor
Rosch (1976), care a cptat dou accep|iuni:
1) Prototipul este unul sau mai multe exemplare reale
care apar cu cea mai mare frecvenj atunci cnd
se cere exemplificarea unei categorii (este exem-
plarul cu cea mai mare valoare de prototipicalita-
1 2
te); pentru stabilirea exemplarului prototipic folo-
sim, de regul, trei proceduri:
a. stabilirea gradului de prototipicalitate prin
construirea unei scale de evaluare a msurii
n care un anumit obiect este reprezentativ
pentru o categorie;
b. msurarea timpului de reacjie al subiectului
cnd acesta trebuie s zic dac un obiect
face parte sau nu dintr-o anumit categorie;
c. solicitarea unui esantion de subiec|i s
listeze (ntr-un anumit interval de timp) ct
mai multe exemple ale unei anumite cate-
gorii, iar exemplarul care apare cel mai
frecvent va fi considerat prototip.
2) Prototipul nu este un exemplar real al unei catego-
rii, ci este unul ideal (portret-robot), care vizeaz
trsturile nsumate ale mai multor membri ai
categoriei respective (tendin|a medie a clasei
respective).
1 3
4. Rezol var ea de pr obl eme
Toate organismele vii au probleme, cea mai
important dintre ele viznd supravie|uirea. Dac omul
a ajuns s domine celelate vie|uitoare, aceasta se dato-
reaz faptului c nici un alt animal nu-si rezolv proble-
mele mai bine ca omul. Pentru ce altceva am gndi,
pentru ce am acumula cunostinte, pentru ce am forma
concepte si teorii dac nu pentru a ne rezolva
problemele? Dac nu ar exista probleme care se cer
rezolvate, nu am avea cum s explicm existen|a
gndirii si a ntregului sistem cognitiv (aceast explica-
|ie fiind, de altfel, o problem foarte dificil, deoarece
nu stim dect c exist probleme si c le rezolvm, dar
sistemul cognitiv nu ne este asa de accesibil ca si
comportamentul).
Abordarea cognitivist a rezolvrii de probleme a
nceput cu Wolfgang Khler, cercettor care, dup cum
bine stim, a observat cum rezolv o problem o maimu-
| (nu mai intrm n detalii, deoarece suntem de prere
c cei care nu cunosc experimentul lui Khler sunt n
minoritate sau chiar inexisten|i). Analiznd comporta-
mentul lui Sultan (maimu|a) si circumstan|ele n care
apare el, distingem trei componente ale unei probleme:
1. o stare inijial a organismului i a mediului su
(foamea si imposibilitatea lui Sultan de a ajunge la
banan cu uneltele pe care le are la ndemn);
2. o stare-scop (o situa|ie dezirabil: a de|ine si a
mnca banana, deoarece fr mncare nu se poate
tri, iar lui Sultan stim c i era foame);
3. o muljime de acjiuni sau operajii a cror realizare
face plauzibil atingerea scopului (Sultan a nceput
s ntind membrele, s foloseasc un b| sau s
lege be|ele unul de altul).
Problemele difer de la un individ la altul n
func|ie de starea fiecruia si de istoria personal.
Majoritatea oamenilor ncep s aib comportamente
similare cu ale lui Sultan cnd le e foame (s nlocuim
ntinsul membrelor cu gtitul, b|ul cu linguri|a), dar nu
pentru toat lumea este o problem, de exemplu, modul
n care rezolvm probleme. Cei mai mul|i oameni pur si
simplu le rezolv (sau ncearc), dar exist o categorie
restrns pentru care este o problem si cum le rezolv.
Cu alte cuvinte, problemele pe care subiectul si le pune
depind de baza sa de cunostin|e declarative si
procedurale. Dac nu avem cunostin|e despre faptul c
rezolvm probleme (cunostin|e declarative; ntr-adevr,
ce vorbim aici multora li s-ar prea ciudat sau revelator)
si, apoi, chiar dac stim acest lucru, dar nu avem nici un
indiciu despre cum s ncepem cercetarea asupra acestui
fenomen (cunostin|e procedurale), cel mai probabil nu
vom continua rezolvarea (si nici nu vom mai ncerca)
aceastei probleme.
4.1. Cer cetr i moder ne asupr a r ezol vr i i de
pr obl eme
Prin anii 70, studiul rezolvrii de probleme a luat
o mare amploare, o dat cu apari|ia cr|ii Human
Problem Solving (Herbert Simon si Allan Newell,
1972), care a determinat si apari|ia inteligenjei
artificiale
1
. Autorii au pus bazele rezolvrii de proble-
me ca o deplasare, o naviga|ie n spajiul problemei si
consider c o mare parte din procesul rezolutiv const
n reducerea problemelor insuficient definite la
probleme bine definite (astfel, pare s devin bine
definit problema rezolvrii de probleme).
n ziua de azi, se consider c rezolvarea de
probleme este aplicarea unei opera|ii de ctre un
rezolvator ntr-o stare problematic.
Rezolvatorul este fie un organism, fie o masin
cu un sistem cognitiv n cadrul cruia o opera|ie face
trecerea de la o stare problematic (S
0
) la alta (S
1
). De
la S
1
se poate ajunge mai departe, la S
2
, si tot asa, pn
la S
n
.
Operaia este orice miscare considerat corect
de ctre rezolvator, ce poate fi realizat fizic (ex: muta-
rea unui obiect) sau mental.
Starea problematic reprezint o descriere a
elementelor dintr-o problem ntr-un anumit moment al
respectivei probleme. Dup cum men|ionam mai sus,
pentru a trece de la o situa|ie problematic la alta,
trebuie s aplicm o opera|ie si spunem c s-a produs un
avans.
n func|ie de aceste elemente, putem privi rezol-
varea de probleme n dou moduri:
1. o secven| de opera|ii mentale realizate asupra
informa|iei din memoria subiectului;
2. o seceven| de stri mentale (modificri ale infor-
ma|iei) ce se deplaseaz ctre scop.
1
P s i h o l o g i a co g n i t i v st udi az r ezol varea pr oble-
melor l a om, i n t e l i g e n a a r t i f i ci a l l a computere, i ar
r o b o t i c a st udiaz modul n car e un comput er rezol v o
pr obl em car e presupune i nter aci une cu medi ul.
1 4
Simon (1978-79) preciza c orice discu|ie pe
tema rezolvrii de probleme trebuie s aib n vedere
trei mari componente:
a) rezolvatorul de probleme (sistemul de procesare a
informa|iei);
b) problema (mediul sarcinii/obiectivului);
c) reprezentarea problemei (spajiul problemei).
Dup Simon, rezolvarea de probleme apare
atunci cnd un rezolvator traduce o problem ntr-o
reprezentare intern a acesteia, caut o solu|ie (drum,
cale, traseu) prin spa|iul problemei, de la datele furniza-
te pn la starea final. S analizm pe rnd aceste
componente.
Am artat mai sus ce este un rezolvator. Pe ln-
g cele spuse, trebuie s adugm c n memoria unui
rezolvator sunt mai multe tipuri de informa|ii:
1 fapte (propozi|ii sau enun|uri);
1 algoritmi (proceduri standardizate care garanteaz
ob|inerea solu|iei corecte printr-un numr finit de
pasi; aminti|i-v algoritmul de rezolvare a turnu-
lui din Hanoi);
1 euristici (strategii rezolutive care pot duce la
ob|ienerea unei solu|ii corecte, dar nu ne garan-
teaz dac aceasta este optim si nici dac se va
ob|ine cu certitudine; se aplic n probleme
complexe, n general cele de via|).
Mai trziu, John Ross Anderson (1983) arat c
simulrile pe calculator pot opera folosind dou tipuri
de cunostin|e: cunotinje declarative si cunotinje
procedurale.
Un alt model al rezolvrii de probleme este cel
propus de Ernst si Newell (fig. 6).
Figura 6. Model de rezolvare a problemelor (Ernst, Newell).
Inputul este pus n func|iune de ctre translator si
este convertit ntr-o reprezentare intern. n interiorul
acestei reprezentri opereaz tehnicile de rezolvare a
problemei, care transform gradual aceast reprezentare
ntr-o reprezentare a solujiei. Dintre toate aceste ele-
mente, cel mai pu|in cunoscut rmne translatorul. Cu
alte cuvinte, nu prea stim cum se transform o percep|ie
ntr-o reprezentare (desi de peste dou milenii presupu-
nem c se ntmpl asta). Reprezentrile interne pot fi
de mai multe feluri: opera|ii, fapte, subrutine, euristic.
Problema este o situa|ie care apare atunci cnd
subiectul inten|ioneaz s-si realizeze un scop sau s
reac|ioneze la o situa|ie-stimul pentru pentru care nu
dispune de un rspuns adecvat din memorie. Pe scurt,
cnd vrei s faci ceva, dar nc n-ai cum, atunci ai o
problem. Deci, avem o stare actual, dorinja de a tre-
ce n alt stare si un obstacol.
Prin urmare, caracteristicile generale ale unei
probleme sunt: (1) datele ini|iale (condi|iile informa|io-
nale specifice), (2) scopul sau starea final si (3)
obstacolul.
Asupra tipurilor de probleme au fost lansate
mai multe preri. Reitman a mpr|it tipurile de
probleme n func|ie de gradul de precizare a strii lor
ini|iale si finale. Astfel, putem vorbi de patru tipuri de
probleme (fig. 7).
Figura 7. Clasificarea problemelor n funcie precizia
strilor lor iniiale i finale (dup Reitman). Al patrulea tip
poate fi numit ghicitoare.
Tipologia lui Greeno (1978) con|inea ini|ial trei
tipuri de probleme, dar, ulterior, l-a adaugt si pe al
patrulea, dup cum urmeaz:
1. probleme de transformare: probleme n care, date
fiind starea ini|iala si cea final, rezolvatorul
trebuie s gseasc o modalitate prin care s treac
din starea ini|ial n cea final;
2. probleme de aranjament: date fiind toate elemente-
le si o descriere general a scopului, rezolvatorul
trebuie s aranjeze elementele ntr-o form care s
rezolve problema (problema lui Sultan);
3. probleme de structur indus: date fiind cteva
exemple, rezolvatorul trebuie s gseasc o regul
general sau un model ce se potriveste cu informa-
|ia (gsirea unui principiu general);
1 5
4. evaluarea argumentelor deductive: date fiind
premisele, rezolvatorul determin dac urmeaz
sau nu o concluzie logic.
Spaiul problemei poate con|ine strile ini|iale,
reprezentarea strilor finale, strile intermediare,
opera|iile si, eventual, sistemele de produc|ie. Rezolva-
rea de probleme presupune cutarea n spa|iul proble-
mei a unei solu|ii care s satisfac o situa|ie problemati-
c. n majoritatea problemelor, spa|iul problemei este
foarte extins (la sah, con|ine probabil 10
20
stri, iar n
via|a real mult mai multe). Chiar si cele mai perfor-
mante calculatoare nu pot cuta exhaustiv aceste spa|ii,
iar oamenii au nevoie de cteva secunde pentru a
analiza fiecare stare. De aceea este nevoie de euristici,
procedurile de care vorbeam cu o pagin mai nainte.
O euristic important este analiza mijloace-
scopuri (means-ends analysis
1
), introdus n lucrarea
men|ionat a lui Simon si Newell. Aceast euristic
const n detectarea diferen|elor dintre starea final si
starea ini|ial si aplicarea unui operator care, de regul,
nltur una din aceste diferen|e. Procesul se repet
pn la reducerea total a diferen|elor. Dac un operator
nu este aplicabil la situa|ia curent, este stabilit un
subscop (adic este modificat, cel pu|in temporar,
starea final) la care s poat fi aplicat operatorul.
Analiza mijloace-scopuri este o euristic foarte puterni-
c si general, dar nu este folositoare n toate probleme-
le. De exemplu, nu poate rezolva cubul lui Rubik.
4.2. Rai onament ul anal ogi c (anal ogi a)
Analogia reprezint o alt form de euristic
general pentru rezolvarea de probleme. Un ra|iona-
ment analogic apare atunci cnd extragem o strategie de
solu|ionare dintr-o problem si legm aceast informa-
|ie de o nou problem pe care ncercm s o rezolvm.
De exemplu, pentru a n|elege cum func|ioneaz
percep|ia vizual, facem analogie cu niste demoni care
|ip (pag. 6, fig. 2), si cu to|ii am n|eles c Luceafrul
nu fcea, de fapt, referire la vreun semizeu. Proverbele
sunt, iarsi, exemple veritabile de analogii.
Dou obiecte (stri, probleme etc.) sunt analoage
dac descoperim un punct de vedere, astfel nct primul
obiect s poat fi privit la fel ca al doilea si al doilea s
poat fi privit ca primul. Esen|ial pentru analogie este
descoperirea acestui punct de vedere, chiar dac cele
dou difer din alte puncte de vedere.
ntre cele dou probleme pot exista n general
dou tipuri de similaritji:
1
A fost doar meni onat l a cur s.
(1) de suprafa: cnd ntre cele dou probleme exist
elemente de similitudine care au valoare de detalii
si nu are vreo contribu|ie la rezolvarea problemei
(un geniu si Luceafrul au n comun faptul c se
supun legii gravita|iei, dar asta e irelevant);
(2) structurale: cnd rela|iile dintre obiectele unei
probleme corespund cu rela|iile dintre obiecte n
cea de-a doua problem (aschia nu sare departe de
copac, iar copiii nu sar foarte mult din trsturile
familiei din care provin).
Analogia este important pentru stiin|ele cogni-
tive deoarece este un element central n studiul nv|rii
si al descoperirilor inovatoare. Analogiile permit
transferul ntre diferite concepte, situa|ii sau domenii
care sunt folosite s explice noi subiecte. Am vzut
exemplul cu teoria pandemoniumului, care a ajutat
explicarea func|ionrii (neurologice) a percep|iei vizua-
le. De asemenea, n fizic, Johaness Kepler (1571-1630)
a folosit o analogie cu lumina, lansnd ipoteza c o
for| invizibil misc planetele n jurul soarelui, iar
Niels Bohr (1885-1962) a realizat un model al atomului
prin analogie cu sistemul solar. n biologie, cum am
putea avea o teorie evolu|ionist fr analogiile care se
realizeaz ntre comportametele umane si cele animale?
Despre literatur am vorbit. De asemenea, si n
comunicarea de zi cu zi se folosesc analogii, n special
pentru persuasiune (la soare te po|i uita, dar la tine
ba!). Prin urmare, transferul analogic ar putea constitui
baza creativitjii.
Exist trei condijii (facilitatoare) care contribuie
la transferul analogic de succes de la o problem
cunoscut (de baz) la una nou (problem jint):
a) recunoaterea: presupune ca rezolvatorul s
identifice o posibil baz (de pornire);
b) abstractizarea: rezolvatorul extrage structura /
principiul / procedura de baz (ceea ce va fi
transferat);
c) cutarea (mapping): rezolvatorul aplic informa-
|iile la problema |int (Vosniadou si Ortnony,
1989).
Aceste condi|ii contribuie la realizarea celor trei
tipuri de ra|ionament analogic: i) propriu-zis, ii) pe baz
de model si iii) pe baz de exemple. S le lum pe rnd.
Rajionamentul analogic propriu-zis. Un analog
este o problem care are aceeasi structur cu a
problemei |int, dar nu si aceleasi caracteristici de
suprafa| (ex: pandemonium). Este deseori dificil de
realizat, fapt demonstrat experimental, deoarece este
dificil de extras structura de baz, dar s-a constatat c
un rol important l au indica|iile suplimentare sau
sugestiile (vezi Miclea, p.298).
1 6
Rajionamentul analogic pe baz de model. Un
model este un ansamblu de elemente esen|iale si rela|ii
cauzale ce se stabilesc ntre elementele de structur ale
problemelor. Modelele utilizate de oameni influen|eaz
modul n care ei gndesc / ra|ioneaz despre problema
|int, iar alegerea modelului potrivit usureaz mult
rezolvarea corect a problemei |int.
Rajionamentul analogic pe baz de exemplu. Un
exemplu este o problem din acelasi domeniu cu
problema |int, a crei rezolvare este descris pas cu
pas. Desi ni se poate prea ciudat, si n cazul acestui tip
de analogie transferul analogic este destul de limitat,
chiar si atunci cnd exemplul este identic cu problema
|int.
Rezolvatorii experji sunt capabili s-si elaboreze
propriile lor exemple, asupra crora lucreaz pentru a
n|elege mecanismele subiacente. Analogiile sunt cu
att mai productive (produc informa|ii noi despre
structura problemelor |int) cu ct sunt ndeplinite mai
multe condi|ii din cele specificate mai sus.
1 7
5. Si st emel e mnezi ce
Conceptia sistemelor mnezice a venit ca o replic
la vechea idee existent n rndul psihologilor a unei
singure forme de memorie. Germenii acestei conceptii
se gsesc la nivelul Evului Mediu, cnd mai multi au-
tori (de exemplu, Descartes) considerau c exist dou
forme diferite de memorie: una constient si una incon-
stient sau memorie de lung si de scurt durat. De
asemenea, se fcea distinctia ntre memorie si uitare. n
1804, Maine de Biran sesiza c exist trei forme de
memorie: mecanic (deprinderi, gesturi), senzitiv (a
simturilor) si reprezentativ (a gndurilor). Absenta
informatiilor neurofiziologice a tinut n fru avansul
cunoasterii.
Acum 15 ani, un grup de cercettori, sub condu-
cerea lui Endel Tulving si Daniel Schacter (Memory
Systems 1994
1
) (tabelul 1). Pentru a deveni sistem, un
tip de memorie trebuie s ndeplineasc urmtoarele
criterii: s con|in opera|ii de includere n clase, s
dispun de rela|ii si de propriet|i n interiorul su si s
permit realizarea disociajiilor convergente (ntr-o
propozi|ie includem cuvinte din diverse categorii care
nu au neaprat legtur ntre ele; acesta este un exemplu
de disocia|ie convergent). S analizm pe rnd fiecare
sistem mnezic.
1
htt p:/ / ali ceki m.ca/ _1MemorySyst ems94_2.pdf
(pr imul capi t ol al ci i ).
Sistemul mnezic procedural este insuficient
explorat la ora actual, presupunndu-se a fi mai mare.
De asemenea, presupunem c con|ine foarte multe sub-
sisteme, dintre care unele sunt identificate (vezi tabel),
iar altele nu. Sistemul procedural este acel sistem ce
permite formare i rejinerea deprinderilor i algoritmi-
lor. Logica nu opereaz la acest nivel, aceasta apli-
cndu-se doar la con|inuturile declarative (o procedur
nu poate avea valoare de adevr). Sistemul opereaz la
nivel automat (inconstient), fiind singurul sistem
noncognitiv. Poate opera independent de alte sisteme
mnezice (= autonomie avansat). Con|ine aspecte inva-
riante din realitate; raportarea sa la realitate e fragmen-
tar.
Sistemul mnezic perceptual-reprezentativ
joac un rol important n recunoaterea de imagini i
cuvinte. Nivelul su de operare este unul pre-semantic
(se refer la fazele presemantice perceptive detecjia si
discriminarea). Este implicat n realizarea amorsajului
(=influen|area unui stimul de ctre un stimul anterior).
Existen|a de sine stttoare a acestui sistem este argu-
mentat de ctre subiec|ii amnezici sau demen|i.
Sistemul mnezic semantic este acel sistem care
face posibil pstrarea informajiei despre lume; cel
Tabelul 1. Sistemele mnezice dup Tulving si Schacter (1994).
Sistem Denumire alternativ Subsisteme Reactualizare
Procedural Nondeclarativ Deprinderi motorii
Deprinderi cognitive
Condi|ionri simple
Forme asociative de nv|are
Implicit
Perceptual-
reprezentativ (PRS)
Nondeclarativ Scheme perceptive
Forme vizuale ale cuvintelor
Forme auditive ale cuvintelor
Implicit
Semantic Generic
Factual
De cunoastere
Spa|ializare
Rela|ionare
Explicit
Implicit (???)
Primar Memorie de lucru Vizual
Auditiv
Explicit
Episodic Memorie personal
Memoria evenimentelor personale
Memorie autobiografic
Episodic propriu-zis
Autobiografic
Explicit
1 8
care con|ine toate informa|iile, opiniile, teoriile si
credin|ele unei persoane. Acest sistem mnezic pare a fi
localizat n zonele medial-temporale.
Sistemul mnezic primar este ceea ce nainte se
numea memoria de scurt durat sau memoria de lucru
(Baddeley). Deosebirea esen|ial a acestui sistem
primar fa| de celelalte sisteme mnezice const n faptul
c rejine informajii pe perioade scurte de timp. Are o
rela|ionare foarte complex cu celelate sisteme mnezice
si solicit informa|ii de la toate. Modelul propus de
Baddeley con|ine trei componente: un executiv central
(central executive sau buffer) si dou subsisteme
subordonate acestui executiv central: o bucl vizuo-
spa|ial si o bulc fonologic (fig. 7).
Cel mai bine cunoscut subsistem este bucla
fonologic, iar cel mai pu|in cunoscut este executivul
central.
Figura 7. Modelul memoriei de lucru (Baddeley).
Sistemul mnezic episodic se refer la faptele i
evenimentele din istoria personal de viaj a
individului si este cel mai recent studiat sistem mnezic;
a aprut ca un derivat (subsistem) al memoriei semanti-
ce. Reprezentrile con|inute aici sunt extrem de com-
plexe si volatile. Rela|ia dintre sistemul episodic si
memoria semantic este unilateral, direc|ia fiind
dinspre sistemul semantic nspre sistemul episodic,
adic mereu sistemul semantic va fi un furnizor de
informa|ii pentru sistemul episodic, si nu invers. Este
posibil ca sistemul episodic s depind de anumite zone
prefrontale ale cortexului, nc nespecificate.
Mircea Miclea realizeaz un model propriu al
siste-melor mnezice datorit faptului spune autorul
c marea varietate a clasificrilor prezente n literatura
de specialitate poate crea confuzie n mintea cititorului.
(n acest curs este prezentat doar modelul lui Sachcter si
Tulving, dar pe lng acesta, exist numeroase alte
perspective.) Clasificarea lui Miclea inten|ioneaz s
ofere sugestii de cercetare, s semnaleze petele albe,
neacoperite de investiga|iile actuale, dar cu consecin|e
nsemnate asupra progresului cunoasterii memoriei
(Miclea, 2003, p.233). Clasificarea realizat de Miclea
are la baz dou criterii: nivelul de activare (ct de
active sunt ntr-un anumit moment cunostin|ele) si tipul
de reprezentare (tabelul 2).
Tabelul 2. Tipuri si sisteme mnezice (Miclea). ML =
memorie de lucru, MSD = memorie de scurt durat,
MLD = memorie de lung durat.
Valoarea de activare
Tip de reprezentare
ML/MSD MLD
Memoria declarativ
(explicit)
Episodic
Semantic
Episodic
Semantic
Memoria
nondeclarativ
(implicit)
Deprinderi si habitudini
Amorsajul
Condi|ionarea clasic
Memoriile
senzoriale
? ?
Dup cum se poate observa, n func|ie de tipul de
reprezentare vom avea: memoria declarativ (reprezen-
tri verbale, imagistice sau semantice), memoria non-
declarativ (implicit; se stiu pu|ine lucruri despre ea,
dar se pare c principala modalitate de codare sunt re-
gulile de producere) si memoriile senzoriale (recurg
exclusiv la coduri neurofiziologice; n general este
vorba de sensibilitatea vizual si de cea auditiv, petele
oarbe rmnnd memoriile tactil-kinestezice, gustative
si olfactive).
n func|ie de valoarea de activare avem MSD
(care, dup Miclea, e un caz particular al ML) si MLD.
Valoarea de activare variaz ncontinuu, cunostin|ele
activate (ML) putnd trece ntr-o stare latent (MLD).
De exemplu, dac ne uitm la film, avem anumite
cunostin|e despre personaje si ac|iune activate (ML),
dar, dac sun telefonul si nu vom discuta despre film,
acestea vor trece pentru moment n MLD. ML si MLD
sunt stri diferite de activare ale aceluiasi sistem mnezic
memoria declarativ. Nu exist diferen|e nete, expri-
mabile cantitativ, ale nivelului de activare dintre MLD
si ML. Ele sunt raportate la un anumit prag de activare,
dar nu stim valoarea acestui prag. Se pare c performan-
|ele intelectuale sunt determinat de ML mai degrab
dect de MLD (conteaz ce e activ n minte, nu cte
cunostin|e avem).
1 9
6. Ateni a
Fiin|a uman se afl constant sub bombar-
damentul informa|ional exercitat de mediu. Se
presupune c volumul acestui bombardament este de
peste 100 kilobi|i pe secund, iar capacitatea de
procesare constient a acestei informa|ii se situeaz n
jurul valorii de 25-100 bi|i pe secund. Aceast
capacitate limitat determin organismul s reac|ioneze
selectiv la acesti stimuli, adic s selecteze din imensa
cantitate de informa|ii doar pe cea relevant pentru o
adaptare ct mai optim la acel mediu. Pe lng selec|ia
itemilor care urmeaz a fi procesa|i, sistemul cognitiv
realizeaz si o selec|ie a procesrilor ce urmeaz s fie
aplicate acestora, unii din ei fiind prelucra|i mai intens,
iar al|ii mai superficial. Prin urmare, cnd vorbim de
aten|ie ca prelucrare selectiv de informa|ie, trebuie s
avem n vedere aceste dou tipuri de selectivitate.
Principala structur neuronal implicat n
procesul aten|iei este formajiunea reticulat. Prin
aceast re|ea de neuroni trec toate modalit|ile senzo-
riale (sim|urile) n drumul lor ctre scoar|a cerebral
(locul unde se produce percep|ia constient). Func|ia
acestei re|ele neuronale este de a accelera impulsurile
ctre scoar| si, posibil, de a realiza o selec|ie a lor
(pentru mai multe detalii, vezi Miclea, p.109).
n ceea ce priveste nivelul algoritmic si com-
puta|ional, exist trei mari modele ale aten|iei: modelul
filtrajului timpuriu, modelul filtrajului trziu si modelul
filtrelor atenuante. Vom analiza aceste modele n
subcapitolele urmtoare.
6.1. Model ul fi l tr aj ul ui t i mpur i u
Broadbent (1958) a fost primul care a ncercat s
stabileasc unde si cum are loc selectivitatea aten|iei. El
a propus acest model, care n ultima vreme este supus
multor critici.
n experimentele sale, Broadbent a utilizat stimuli
auditivi de tip dihotomic. Subiec|ii erau pusi s asculte
mesaje separate la cele dou urechi (de exemplu, la
stnga puteau auzi sapte, patru, opt, iar la dreapta
,sase, opt, nou) si s si focalizeze aten|ia asupra
mesajului recep|ional doar la una dintre urechi. Apoi, li
se cerea s reproduc mesajul auzit n urechea opus.
S-a constatat c acest lucru, de regul, nu era posibil,
chiar dac o fraz este repetat de 35 de ori!
Explica|ia lui Broadbent pentru aceste rezultate
este aceea a existen|ei unui filtru senzorial. Stimulii sunt
recep|iona|i la nivelul analizatorilor, iar informa|iile
extrase din prelucrarea la nivel senzorial sunt stocate
ntr-o memorie senzorial, a crei capacitate era consi-
derat nelimitat la acea vreme. Din aceast memorie
senzorial (sau de scurt durat nu se fcea distinc|e
ntre ele atunci), informa|ia trecea prin anumite filtre
(sau mecanisme de filtrare), iar din aceste filtre treceau
printr-un canal de transmisie cu capacitate limitat
ctre MLD (fig. 8).
Aceste filtre sunt, de fapt, niste mecanisme care
blocheaz procesarea unor anumite informa|ii n
favoarea altora, mai semnificative, n acest fel nefiind
suprasolicitat capacitatea de procesare a cortexului. Cu
ct aceast procesare este mai elaborat, cu att sto-
carea n MLD este mai persistent. Practic, de aceea
re|inem mai bine ceva dac suntem aten|i.
Experimente ulterioare (prezentate de Miclea, pp.
114-116) au demonstrat c mesajele la care nu suntem
aten|i pot fi, totusi, procesate, cel pu|in par|ial, si sub
aspect semantic, fiind apoi stocate n MLD. Dac se pot
prelucra la nivel semantic si mesajele care au fost
ignorate, care au iesit din sfera aten|iei noastre, atunci
nseamn c mecanismele aten|iei selective (filtrele)
opereaz ntr-o etap mai trzie a procesrii informa|iei.
De aceea, D.A. Norman (1968) a propus un model al
filtrajului trziu.
Figura 8. Modelul filtrajului timpuriu (Broadbent, 1958).
2 0
6.2. Model ul fi l t r aj ul ui t r zi u
Conform acestui model, procesarea stimulilor la
nivel senzorial (procesarea primar a informa|iei) se
realizeaz n mod automat. Stimulii din mediu ini|iaz
detectorii de trsturi, care func|ioneaz, n marea lor
majoritate, fr implicarea aten|iei. Recunoasterea
obiectelor presupune, ns, punerea n coresponden| a
trsturilor detectate cu modelele stocate n MLD.
Temporar, unele din aceste modele sunt activate; partea
activat a MLD formeaz MSD. Aceast activare tem-
porar este men|inut selectiv datorit unor mecanisme
de pertinen| care stabilesc ce informa|ii sunt relevante,
pertinente sub aspect motiva|ional sau pentru rezolva-
rea unei probleme si, ca atare, reclam alocarea aten|iei.
Selectivitatea intervine dup ini|ierea procesrilor
semantice. Procesarea caracteristicilor fizice ale stimuli-
lor se face nesegrega|ionist. Toate mesajele sunt prelua-
te nediscriminativ, n aceeasi msur, pn la nivelul
prelucrrii unor caracteristici semantice. n acest
moment, mesajele cu valoare motiva|ional sau relevan-
te pentru sarcin, pertinente, fac obiectul unei procesri
mai complexe, iar celelalte sunt ignorate. Att mesajele
dublate de efort aten|ional, ct si cele recep|ionate pe
canale alternative, subconstient, sunt par|ial procesate
semantic. Asa se explic de ce re|inem, de pild,
numele nostru propriu rostit ntr-o conversa|ie la care
nu suntem aten|i.
Modelul filtrajului trziu nu poate explica anumi-
te fenomene, cum ar fi detectarea unor trsturi fizice
simple (Miclea, pp. 117-118).
6.3. Model ul fi l t r el or at enuant e
Analiznd cele dou modele de mai sus, A.
Treisman propune un model hibrid (al filtrelor atenuan-
te), crui idee principal este c filtrul nu func|ioneaz
n manier discontinu (dup principiul totul sau ni-
mic), ci mai degrab atenueaz semnalele recep|ionate,
realiznd selec|ii succesive, la diverse niveluri de proce-
sare a informa|iei. Stimulii la care subiectul nu este
atent sunt prelucra|i n mai mic sau mai mare msur,
n func|ie de gradul de solicitare a capacit|ii de proce-
sare a sistemului cognitiv. Dac prelucrarea stimulului
la care subiectul este atent nu i ridic dificult|i deose-
bite, celelalte mesaje, din afara cmpului aten|iei, pot
beneficia de procesri mai laborioase, chiar pn la
nivelul semantic. Dimpotriv, dac mesajul dominant
solicit o mare parte din resursele cognitive ale subiec-
tului, procesarea mesajului non-dominant este mult
redus.
Modelul filtrelor atenuante concord cu majorita-
tea datelor experimentale ob|inute pn n prezent.