In fata curtii martiale de Menelaus Ludemis Judecatorile..Dar mai bine sa tac. Noi doi nu avem ce sa ne spunem.

Tu stai cocotat pe scaun, Iar eu sunt rastignita pe cruce. Aflandu-te acolo unde te afli. O discutie intre noi doi nu poate avea loc. Viata mea atarna de varful penitei tale Si-o scuturi jos o data cu stropul de cerneala. Pe tine te-au legat strans de misiunea ta Aceea de a inparti nedreptatea sub nume false. Pe tine te-a zamislit un calau Sau un rege Pe mine,suferinta Semnand o sentinta care nu e ata Tu ma osandesti pentru o crima care nu e a mea. Numai mana cu care semnezi numai aceea e a ta! Prietene,tu nu esti un fariseu Pe tine te inspaimanta moartea mai presus de orice Deacea o distribui cu atata usurinta.

Ti-au pus pe umeri mantia lui Layola si tu o porti drept toga Dar e un vestmant strain judecatorule Si cu atat mai mult unul oficial Nu poate fi purtat. Ti-ai pus ochelari ca sa nu vezi judecatorule Dar eu iti spun curaj Ti-se apropie osanda de a inpariti osande altora Ca-sa poti scapa tu de a ta! Acum nu esti decat un tintas orb al inimi mele Unul care nu a vazut si nu a auzit nimica. Pentru ca la ora cinci ora cand nevinovati mor Judecatori dorm. Asculta-ma judecatorule:Tu in fiecare zi Il excuti pe acelasi nevinovat Tu in fiecare zi iol executi pe acelasi condamnat. Cand va trebui sa executi un vinovat Te vei trezi in fata ta! Neomule! Tu cu clopotelul tau iti suni propia moarte. Acum du-te!du-te si atarnati in cui toga venerabila Pe care deocamdata o umple trupul tau nedem Inainte sa o umple vantul..Du-te!