Tatuajul : Semnificatie culturala sau reprezentare sociala

Decizia de a-ti pune un tatuaj pe corp este una majora si aceasta in primul rand ca nu poate fi indepartat usor ca o haina pe care o lepezi pentru ca nu-ti mai place. Conform dictionarului explicative al limbii romane vorbim despre tatuaj ca si desen sau inscriptie realizata cu ajutorul unor impunsaturi cu materii colorante care nu se pot terge. Conform legendelor capitanul James Cook este cel care, in urma intoarcerii din primul sau voiaj, a introdus cuvantul "tatoo" in vocabularul englez, de unde a fost preluat, in forme usor modificate, de celelalte limbi europene. Impreuna cu echipa sa de naturalisti, capitanul Cook a continuat sa se documenteze cu privire la practicile de insemnare si strapungere a corpului in cazul diferitelor triburi si culturi pe care le-a intalnit in cele trei expeditii intreprinse in jurul lumii in anii 1700. De la el ne parvin primele informatii si reprezentari ale uneltelor manuale primitive de tatuare precum si ale greutatilor pentru urechi si ale podoabelor menite sa largeasca, sa traga, sa strambe, sa alungeasca diferitele zone ale corpului la dimensiuni nebanuite. Tatuajul, mai mult decat un insemn corporal cu functie strict vizuala, reprezinta un factor de reorganizare a identitatii corporale a individului care se tatueaza. Modificarea atitudinilor corporale, care survine actului de tatuare, ia forme variate care penduleaza intre expunerea corpului si acoperirea sa. Considerand ambele gesturi de acoperire sau expunere a tatuajului, ca fiind acte constiente si deliberate de manifestare a identitatii corporale, intelegerea lor se raporteaza la o suma de variabile care pornesc de la locul in care este plasat tatuajul pe corpul individului, pana la spatiul public sau privat in care corpul se expune si statutul individului tatuat in grupul in fata caruia isi expune corpul In conformitate cu documentarul vizionat constatam ca prin descoperiri vechi de secole, studiile antropologice atesta ca, de mii de ani, oamenii se afla in cautarea unor tehnici si mijloace de individualizare , care sa permita disocierea vizuala a insului sau a tribului de restul populatiei, dar si apartenenta la un grup sau o idee, acest cumul de desene pe piele reprezentand in final o cultura.

Fiecare continent, fiecare cultura, rasa si religie are o forma de intelegere si aplicare a ritualurilor de modificare corporala, fie ca ne referim la tatuaje, perforari, rani cicatrizate sau oricare dintre variatele metode de personalizare trupeasca. Insa, nu doar diferentierea a reprezentat un criteriu al modificarilor corporale, ci si estetica. Din vremuri stravechi, oamenii au incercat sa isi schimbe aspectul fizic nu doar din dorinta de a fi altfel, dar si pentru a accede la ceea ce ei considerau frumusetea suprema.Astfel intalnim tatuajul ca si reprezentare a frumusetii cu preponderenta in randul femeilor. Dovada ca tatuajul a reprezentat un interes major in istoria umanitatii ca si reprezentare culturala sau apartenenta la o anumita religie este si faptul ca regasim in biblie un pasaj cu trimitere la acest procedeu mai exact Apocalipsa 19:16 Pe haina si pe coapsa avea scris numele acesta Imparatul imparatilor si Domnul domnilor Una dintre cele mai reprezentative tarii in care cultura tatuajelor a crescut simtitor este America, astfel conform documentarului astazi, 40 de milioane de americani au macar un tatuaj, de 4 ori mai multi decat acum 50 de ani. Tatuajele sunt mai populare ca oricand din motive ca rebeliunea, frumusetea, ideea de a te afilia unei anumite culturi sau unui grup social, pot fi o exprimare a fortei, a razvratirii in fata dogmelor si a barierelor impuse, un semn distinctiv care sa epateze, sau chiar o amintire pastrata vizual pe propriul corp, etc. Tatuarea este un tip de arta foarte vechi dovada ca s-au descoperit mumii cu tatuaje peste tot in lume ( Egipt, Peru, Siberia).In functie de cultura, tatuajele sunt vazute ca fiind superficiale, un alt tip de moda, sau expresia rebeliunii, dar pot avea si semnificatii importante, adanci, pentru anumite triburi, menirea tatuajelor avand legatura cu vindecarea organismului, sau reprezentand individualitatea sau maturitatea. Acest gen de arta este vechi de cand lumea . Asa cum apare si in documentar, in anul 1991 s-a descoperit un cadavru uman inghetat, mai bine zis o mumie, care era pastrat in conditii foarte bune inca din Epoca Bronzului, cu o vechime de cinci mii de ani. Otzi cum a fost numit acest om, pastreaza pe pielea lui o multime de tatuaje.

Nu stim cat de frecventa era practica tatuarii in Epoca Bronzului,si care a existat de-a lungul timpului pana astazi, cand s-ar parea ca a devenit o manie sau o reafirmare a identitatii culturale. Ceea ce stim este ca astazi in America sunt la dispozitia tuturor 30000 de artisti autorizati legal si cu profesia recunoscuta de Departamentul Muncii.Astfel 39 de milioane de americani au deja cel putin un tatuaj pe trupul lor, iar in fiecare zi se deschide un nou cabinet la dispozitia doritorilor. Au la dispozitie si o serie de publicatii scrise, unele din ele chiar pentru copii care prin carti de colorat incearca sa-i introduca si pe cei mici in lumea tatuajelor prin sloganul Si mama mea are un tatuaj. Din anul 2007 luna iunie, printr-un ordin, in Romania s-a reglementat pentru prima data activitatea de producere a tatuajelor,printre altele fiind limitata la persoane in varsta de peste 18 ani. Asa s-a nascut si o noua ocupatie sau profesie tatuator si montator bijuterii pe corp. Desi legala tatuarea ridica o serie de intrebari privind moralitatea sau imoralitatea acestui demers de a-ti inscriptiona trupul cu caracter(aproape) permanent, precum si valoarea estetica a acestui tip de arta.

Cei care se declara impotriva tatuarii si a purtarii de bijuterii pe corp, aduc argument biblic incalcarea poruncii din Levetic 19:28 Sa nu va faceti taieturi in carne pentru un mort si sa nu va faceti slove sapate pe voi. Eu sunt Domnul Acest ritual, care a fost interzis evreilor de atunci, face referire la automutilarea pe care o practicau neisraelitii, adica paganii, cu ocazia ritualurilor de bocire a unui mort. Interzicerea facea referire la acele tatuaje ca si parte a idolatriei si superstitiei. Natura idolatra a tatuajelor in cultura israelita este definita de Kittel care spune Cand o persoana era tatuata ea devenea dedicata acelui zeu si intra sub robia acelui zeu si sub protectia zeului. Astfel Dumnezeu nu putea tolera acest act de idolatrie, pe care paganii il operau ca un semn al supunerii lor si inchinarii zeului lor. Astazi intr-o lume diversa, secularizata si sincreta oamenii isi pun tatuaje din diferite motive.Unii pur si simplu sunt luati de val de aceasta manie, si se grabesc

sa-si puna un tatuaj pe trup pe care apoi mai tarziu sa-l regrete. Oamenii care poarta tatuaje sunt de toate categoriile,avocati, medici,artisti, oameni de afaceri, oameni de rand,tineri si altii. Dar acestea sunt si in lumea criminala, a raufacatorilor,puscariasilor care folosesc tatuajele ca pe niste curriculum vitae afisat pe trupul lor. Un politist care a scris un articol numit Tatuaje, Recunosterea si Interpretarea lor , pretindea ca tatuajele pot sa-ti spuna trei lucruri despre condamnat: Cine este el;Pe unde a fost; Ce performante a avut in actiunile lui infractionale. Pe de alta parte in armata americana sunt interzise tatuajele extremiste,rasiste, sexiste,vulgare precum si apartenenta la o organizatie extremista. In Romania tatuajele reprezinta un impediment major pentru cei care lucreaza in serviciile secrete datorita faptului ca acestia pot fi recunoscuti mai usor in activitatea pe care o intreprind in domeniul sigurantei nationale. Tatuajul poate fi vazut si ca un stigmat mai ales atunci cand este utilizat de catre organizatii de crima organizata. Termenul de stigmat, asa cum este expus de catre E. Goffman (1963), isi are originea in semnificatia sociala data insemnelor corporale aplicate, in Grecia Antica, sclavilor, criminalilor si tradatorilor. Insemnarea corporala era menita sa avertizeze membrii unei comunitati cu privire la statutul inferior si trasaturile deviante ale celui insemnat. Persoana stigmatizata reprezenta un element discreditat si discreditabil al societatii, un individ indezirabil din punct de vedere moral si poluat in sens ritualic. Insemnarea corporala era, asadar, o metoda eficienta prin care acei membri considerati devianti erau scosi in afara comunitatii. Stigmatizarea constituie, asadar, un efect al moralei dominante, al normelor sociale care stabilesc categoriile de persoane dezirabile a fi parte a unei comunitati si atributele considerate a fi comune si naturale pentru membrii fiecareia dintre aceste categorii. Cu alte cuvinte, stigmatul se refera la un atribut puternic de discreditare, dar, asa cum subliniaza Goffman, nu este vorba de un atribut propriu-zis, in sens obiectual, ci de un set de relatii care se instituie intre acel atribut specific si stereotipul (sau campul de semnificatii) asociat acestuia.

In particular, tatuajul ca obiect in sine, izolat de orice context socio cultural, nu prezinta nicio caracteristica devalorizanta. Odata ce-i aplicam insa o grila de interpretare specifica, tatuajul va prelua o serie de semnificatii deviante aplicate in mod direct asupra purtatorului si extinse asupra intregii categorii de persoane tatuate, asa cum vom vedea in cele ce urmeaza. Ceea ce favorizeaza acest proces sunt asocierile imediate care au loc in imaginarul colectiv, intre un individ purtator al unui stigmat specific si intreaga categorie a celor stigmatizati: De fiecare data cand un purtator al unui stigmat specific se impune pe scena sociala (incalca legea, castiga un premiu, stabileste un precedent sau un record), comunitatea locala ia nota (si) prin prisma stigmatului; restul purtatorilor aceluiasi stigmat devin mai vizibili si mai accesibili normalilor din imediata apropiere, si devin obiectul unui transfer subtil de creditabil sau discreditabil (Goffman:1963, p.40)

In concluzie arta modelarii corpului sau tatuarea este un subiect suficient de amplu incat sa umple mai multe volume, el putand fi abordat atat cronologic si geografic, cat si etnologic si cultural. Am trecut aici in revista numai cateva dintre nenumaratele obiceiuri de decorare a corpului practicate de catre oameni de-a lungul secolelor si chiar mileniilor, ele fiind mult mai numeroase si vizand actiuni de la strapungerea nasului cu lemne si pietre pana la penetrarea pielii corpului si a fetei cu sule metalice. Primin din nou dovada faptului ca imaginatia umana - fie ea creatoare sau distructiva - nu cunoaste limite.