Revolutia din octombrie din Rusia.

Dupa Revolutia din februarie Rusia era in pragul falimentului economic. Deosebit de grava era situatia in marile centre industriale, mai ales, la Retrograd si Moscova. Tara era amenintata de foamete. Rascoalele taranesti au cuprins mai mult de jumatate din judetele din partea europeana a tarii, in randurile soldatilor si marinarilor domina un spirit categoric antirazboinicei fiind, la fel, cuprinsi de dispozitii revolutionare. Criza capatase un caracter general, in aceste conditii a inceput rapid sa creasca autoritatea bolsevicilor - partid revolutionar socialist de extrema stanga, care milita pentru lichidarea capitalismului si constructia socialismului pe scara mondiala. Ei se pronuntau pentru incetarea razboiului si solutionarea problemei agrare. In septembrie 1917 bolsevicii devin majoritari in sovietele din Moscova si Retrograd, iar apoi si in cele din alte centre industriale si de pe front. Ei au inaintat lozinca: "Toata puterea sovietelor", in august 1917 conducerea bolsevica in frunte cu Lenin, pentru a realiza aceasta teza, ia directia spre rascoala armata. Sprijinindu-se pe garnizoana din Retrograd, Flota Baltica si Garda Rosie, alcatuita din muncitori industriali, la 25-26 octombrie (7-8 noiembrie) bolsevicii printr-o lovitura de stat au rasturnat Guvernul Provizoriu si au luat puterea in mainile lor. In istoriografie au fost lansate diferite pareri referitor la evenimentele din octombrie 1960 - sa realizat un complot, o uzurpare a puterii de un cerc ingust de revolutionari fanatici sau aceasta a constituit inceputul unei mari revolutii, care a antrenat in valul sau milioane de oameni. Faptul ca evenimentele erau pregatite in mare taina si dirijate de un cerc ingust de oameni, ca la actiuni n-a participat masele largi ale populatiei, ci numai un numar, comparativ, redus (cea 40 mii) de combatanti bolsevizati i-a dus pe unii istorici la concluzia ca a avut loc un complot, o uzurpare a puterii de catre o minoritate. Oponentii acestei pareri sustin ca organizatorii rascoalei nici nu puteau actiona altfel, decat in mod secret, caci, in caz contrar, Guvernul Provizoriu ar fi fost prevenit despre intentiile lor si atunci insurectia putea sa se soldeze cu multiple jertfe, in ziua razvratirii bolsevicii n-au scos in strazi sute de mii de oameni, antrenand in lupta numai fortele cele mai fidele revolutiei si mai bine instruite sub aspect militar. Oricum nu am califica evenimentele din octombrie 1917, ele au pus temelia unor transformari radicale, care au avut drept rezultat schimbarea oranduirii politice, economice si sociale in societate. Din aceste considerente evenimentele in cauza le putem numi revolutionare, cu atat mai mult, ca in ele au fost antrenate zeci de milioane de oameni. Un alt subiect de discutii este problema privind rolul conducerii bolsevice in frunte cu Lenin in organizarea si realizarea acestor evenimente. Unii cercetatori, in primul rand partasii vechii scoli sovietice, considera ca revolutia era inevitabila si ea ar fi avut loc in orice caz. Altii sunt de parerea ca fara Lenin (sau Trotki) evenimentele revolutionare nu se petreceau. Indiferent de punctele de vedere expuse, cert este faptul ca daca lipseau ambii lideri - si Lenin, si Trotki -evenimentele nu erau sa aiba gradul de organizare cunoscut si ar fi derulat in alteforme. Fara ei dupa lovitura de stat din octombrie, ceilalti lideri bolsevici, probabil, ar fi ajunsja un compromis cu eserii si mensevicii. in ce priveste derularea evenimentelor din luna octombrie, vechea istoriografie sovietica excludea posibilitatea oricarei alte alternative. Aceasta, desigur, nu este o pozitie stiintifica,

fiind impusa, de fapt, de Stalin. in realitate, alternative existau. Prima, foarte putin probabila, era victoria contrarevolutiei albe (de exemplu a armatelor lui Kornilov) si restaurarea regimului monarhic. Alta - stabilirea unui regim burghezo-democratic, intentie, care putea sa se realizeze: in cazul inlaturarii fizice a liderilor bolsevici (Lenin si Trotki) sau daca liderii esero-mensevici ajungeau la un compromis cu Lenin s.a. Este evident ca daca eserii si mensevicii acceptau ideea incetarii imediate a razboiului si pe cea a impartirii neintarziate a pamantului la tarani, ei n-ar fi fost inlaturati de valul revolutiei si bolsevicii nu i-ar fi putut indeparta de pe scena politica. La 8 noiembrie 1917 Congresul al Il-lea al sovietelor muncitorilor si soldatilor din toata Rusia, la care majoritatea absoluta o constituiau bolsevicii si aliatii lor -eserii de stanga -, a proclamat'sovietele putere de stat in Rusia. Au fost adoptate doua decrete: "Despre pace" si "Despre pamant". Esenta primului consta in incetarea imediata a razboiului, incheierea pacii generale fara anexiuni si contributii. El instituia dreptul tuturor popoarelor asuprite la independenta nationala, la autodeterminare. Al doilea decret proclama confiscarea pamanturilor mosieresti, nationalizarea lor si predarea in folosinta taranilor. Anume aceste masuri au consolidat puterea noului regim bolsevic. O data cu initierea reformei agrare, de partea lui, treptat, incepe sa treaca si taranimea. De mentionat ca in momentul luarii puterii majoritatea populatiei nu-i sprijinea pe bolsevici, insa ei erau sustinuti de o parte a populatiei active din Rusia - de muncitorii de la cele mai mari centre industriale ale tarii, de marinarii Flotei Baltice, soldatii garnizoanei din Retrograd si de cele mai active elemente ale masei soldatesti de pe front. Initial majoritatea populatiei era neutra, ramanea pasiva si nu-i sprijinea nici pe bolsevici, nici pe dusmanii lor, iar contrarevolutia rusa era demoralizata, razletita, lipsita de forte armate serioase. Aceasta stare de lucruri in Rusia a durat cateva luni, ceea ce le-a permis comunistilor sa instituie foarte usor controlul asupra intregii tari. Congresul al Il-lea al sovietelor a creat guvernul - Consiliul Comisarilor Poporului (C.C.P) in frunte cu Lenin. in curand bolsevicii au biruit si la Moscova, iar pana in luna martie 1918 aproape in intreaga Rusie, in tara a fost instaurata dictatura proletariatului, ceea ce, in realitate, insemna dictatura Partidului Comunist. Ea avea un caracter de clasa, fiind indreptata impotriva tuturor celora care nu acceptau regimul bolsevic. Dupa lovitura de stat din octombrie, guvernul lui Lenin, dupa cum s-a mentionat, a propus tuturor partilor beligerante incheierea pacii generale, fara anexiuni si contributii, dar aceasta initiativa, de fapt, n-a fost sustinuta de Antanta, fiind calificata drept un act propagandistic. Atunci Rusia sovietica incepe tratative separate cu Germania, care au decurs anevoios si s-au incheiat cu semnarea, la 3 martie 1918, a Pacii de la Brest. Folosindu-se de slabiciunea militara a Rusiei sovietice - vechea armata s-a descompus, iar cea noua era in etapa de constituire -, Germania i-a impus niste conditii arhidificile si umilitoare. Din trupul fostului Imperiu Rus s-au rupt cea 1 mln km2, Rusia urmand sa plateasca o contributie imensa de razboi. Pacea a foat incheiata, dar din cauza miscarii de partizani de masa, conduse de bolsevici, germanii si austriecii erau nevoiti sa tina pe frontul rus aproape un milion de soldati. Aceasta nu-i permitea Germaniei sa-si concentreze toate fortele in Vest, occidentalii obtinand victorie cu pierderi umane neinsemnate.