Garaniile prevzute de art.

6 din CEDO n materie contravenional

Manuela Alma Ciornei Judector Judectoria Brila

Art. 6 din Convenia European a Drepturilor Omului (denumit n continuare Convenia) are urmtorul continut: 1. Orice persoan are dreptul la judecarea n mod echitabil, n mod public i ntr-un termen rezonabil a cauzei sale, de ctre o instan independent i imparial, instituit de lege, care va hotr fie asupra nclcrii drepturilor i obligaiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricrei acuzaii n materie penal ndreptate mpotriva sa. Hotrrea trebuie s fie pronunat n mod public, dar accesul n sala de edin poate fi interzis presei i publicului pe ntreaga durat a procesului sau a unei pri a acestuia n interesul moralitii, al ordinii publice ori al securitii naionale ntr-o societate democratic, atunci cnd interesele minorilor sau protecia vieii private a prilor la proces o impun, sau n msura considerat absolut necesar de ctre instan atunci cnd, n mprejurri speciale, publicitatea ar fi de natur s aduc atingere intereselor justiiei. 2. Orice persoan acuzat de o infraciune este prezumat nevinovat pn ce vinovia sa va fi legal stabilit. 3. Orice acuzat are, n special, dreptul: a) s fie informat, n termenul cel mai scurt, ntr-o limb pe care o nelege i n mod amnunit, asupra naturii i cauzei acuzaiei aduse mpotriva sa; b) s dispun de timpul i de nlesnirile necesare pregtirii aprrii sale; c) s se apere el nsui sau s fie asistat de un aprtor ales de el i, dac nu dispune de mijloacele necesare pentru a plti un aprtor, s poat fi asistat n mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci cnd interesele justiiei o cer; d) s ntrebe sau s solicite audierea martorilor acuzrii i s obin citarea i audierea martorilor aprrii n aceleai condiii ca i martorii acuzrii; e) s fie asistat n mod gratuit de un interpret, dac nu nelege sau nu vorbete limba folosit la audiere. Convenia enumer doua feluri de garanii: unele de natur material, altele de natur procedural, menite s asigure eficiena celor din prima categorie.

Curtea nu inceteaz s scoat n eviden importana art. 6 care consacra, prin dreptul la un proces echitabil, principiul fundamental al preeminenei dreptului intr-o societate democratic. Tocmai in considerarea acestei importane deosebite Curtea a sublinmiat necesitatea unei interpretri extensive a textului articolului 6 din Conventie. Dac n ce privete aplicarea garaniilor generale prevzute de art. 6.1 din Conventie (dreptul de acces la instan, dreptul la un proces echitabil, egalitatea armelor, etc) nu ridic probleme in procedura contravenional, nu la fel stau lucrurile cnd vine vorba despre aplicarea garaniilor instituite de 6.3 in favoarea oricrui acuzat n materie penal. Ori pentru a determina dac aceste garanii sunt sau nu aplicabile in procedura contravenional este imperios necesar ca, anterior oricrei dezbateri privind temeinicia actului de aplicare a sanctiunii, instana s determine dac procesul verbal atacat constituie acuzatie in materie penal in sensul autonom dat de Conventie acestei noiuni. n cauzele Deweer (27 februarie 1980, seria A nr. 35, pag. 24, par. 48) i Foti c. Italiei (10,12,1982, seria A nr. 56, pag. 18) Curtea a artat ce trebuie inteles in sensul Conveniei prin acuzatie. In opinia Curtii aceast noiune trebuie definit mai degrab n sens formal i se refer la existena unei notificri din partea autoritilor cu privire la imputarea svririi unei fapte penale Fr indoial asadar c procesul verbal de constatare i sancionare a contraveniei constituie o acuzatie in sensul Conventiei astfel c urmeaz a se determina dac aceasta se refer sau nu la o fapt penal, aspect ce urmeaz a fi elucidat in lumina criteriilor instituite prin practica Curtii. Astfel, Curtea Europeana a Drepturilor Omului apreciaza, in mod constant ca pentru a determina daca o contraventie poate fi calificat drept acuzatie in materie penal in sensul Conventiei sunt necesare a fi avute in vedere trei criterii: 1)daca textul ce defineste contraventia apartine, conform legii nationale, dreptului penal, 2) natura faptei, 3)natura si gradul de severitate al sanctiunii aplicate ; toate acestea urmnd a fi examinate prin raportare la scopul si obiectul art. 6 din Conventie. In orice caz, in aprecierea Curtii, indicatiile furnizate de dreptul intern al Statului respondent au numai valoare relativa in ce privete primul criteriu (Kadubek vs. Slovakia, 1998). Celelalte doua criterii urmeaz a fi cercetate alternativ iar nu cumulativ. In examinarea acestor criterii Curtea apreciaz c, pentru ca art. 6 sa devina aplicabil este

suficient ca fapta sa fie prin natura sa penala din punct de vedere al Conventiei, sau sa expuna persoana vizata unei sanctiuni care, prin natura sa sau gradul de severitate, apartine sferei penale Legislatia romana, asemeni celei germane, a scos din sfera ilicitului penal contraventiile, sanctionarea acestora facandu-se prin aplicarea unei amenzi administrative. Analiznd natura faptei, Curtea European a Drepturilor Omului a statuat c nimic nu mpiedic statele s-i ndeplineasc rolul lor de gardieni ai interesului public, prin stabilirea sau meninerea unei distincii ntre diferitele tipuri de infraciuni. Curtea a reinut n mod constant c, n principiu, Convenia nu se opune tendinei de dezincriminare existente n statele membre ale Consiliului Europei. Cu toate acestea, aceste fapte intr, n principiu, sub incidena art. 6 din Convenia pentru aprarea drepturilor omului i a libertilor fundamentale.(Ozturk contra Germaniei, Hot. din 21 februarie 1994). Acest criteriu ins urmeaz a fi analizat de la caz la caz, functie de circumstanele fiecarei spee n parte Astfel, in cauza W.S. vs. Polonia Curtea a apreciat c fapta retinut in sarcina reclamantei a constat in operarea unor intrari eronate in contabilitate, fapta ce are caracter tehnic iar nu penal, ct vreme reclamanta este contabil si consultant fiscal astfel c nu este in interesul su s conduc o contabilitate eronat cci aceasta ar expune-o riscului de a pierde clienti. Aa fiind Curtea a apreciat c nu s-ar putea retine vreo intentie criminala din partea reclamantei n sensul de a diminua sumele ce ar urma s fie pltite cu titlu de impozit, cu atat mai mult cu cat diferenta ramasa neplatita ca rezultat al erorii sale a fost foarte mic (65,25 zloti), ceea ce conduce la concluzia c reclamanta nu a fost subietul unei acuzatii in materie penal n sensul art. 6 din Convenie. In ce priveste al treilea criteriu, natura si gradul de severitate al sanctiunii aplicate Curtea a avut n vedere faptul c amenda contraventionala, nu este gandita sa asigure o reparatie pecuniara a unei eventuale daune ci are caracter punitiv prin natura ei, Curtea apreciind constant caracterul punitiv ca fiind principala caracteristica distinctiva a sanctiunii penale. Mai mult, sanciunile administrative contravenionale nu privesc un grup de persoane, ci se adreseaz tuturor cetenilor n vederea realizrii scopului preventiv i represiv al sanciunii, ceea ce confer faptei natur penal. n aceste condiii, distincia operat de dreptul intern ntre infraciuni i contravenii nu este operant, n sensul art. 6 din convenie, toate avnd caracter penal

Cuantumul redus al amenzii nu ar putea constitui un criteriu in favoarea caracterului nepenal al contraventiei, urmand a fi apreciat prin raportare la veniturile contravenientului.(Ziliberberg vs. Moldova) Ceea ce se ia in considerare sub acest aspect este sanctiunea aplicabil iar nu cea efectiv aplicat (Engel vs. Olanda) In msura in care aceste trei criterii, analizate separat, nu pot conduce singure la o concluzie in privinta caracterului penal sau ne-penal al acuzatiei ele urmeaz a fi analizate coroborat, urmnd a se vedea daca nu cumva acestea, apreciate fiind cumulativ, aduc acuzatia in sfera penalului. In msura in care in urma acestei analize se poate aprecia ca este vorba despre o acuzatie in materie penal (in sensul autonom dat de Conventie acestei notiuni) atunci contravenientului urmeaz s i se recunoasca toate garantiile prevzute de art. 6.3 din Conventie. Scopul interpretrii date dispoziiilor art. 6 din Convenia european a drepturilor omului, n sensul c noiunea de "acuzaie n materie penal" include i domeniul contravenional, a fost acela de a asigura aceeai garanii procesuale celor nvinuii de svrirea unei contravenii ca i celor nvinuii de svrirea unei infraciuni (Sporrong i Lonnroth contra Suediei - 1982; Ozturk contra Germaniei - 1984; Lutz contra Germaniei - 1987), neputand lipsi dintre acestea prezumtia de nevinovatie instituita prin art. 6.2 din Conventie (Anghel contra Romaniei, 4.10.2007) Nu este lipsit de interes faptul c n Anghel c. Romaniei Curtea a statuat ca, dei dezincriminarea in sine nu pune nici o problem pe trmul Conveniei, lipsirea celor acuzati de savarsirea unor fapte ilicite de garantiile fundamentale, menite sa-i protejeze impotriva arbitrariului celor chemati s constate caracterul ilicit al acestor fapte si sa restabileasca echilibrul ntre autoritatile cu atributii in constatarea acestora si cei banuiti ca le-ar fi savarsit constituite o problem ce intra sub incidenta art. 6 din Conventie. Concluzionnd, n msura in care, prin aplicarea criteriilor dezvoltate de jurisprudena Curii, procesul verbal de contravenie apare ca reprezentnd o acuzatie in materie penal, aceast concluzie atrage aplicabilitatea garaniilor prevzute de art. 6 din Convenie oricrui acuzat n materie penal si anume: 1. Prezumtia de nevinovtie (art. 6.2 din Convenie) Aceasta privete n primul rnd atitudinea judectorului chemat s se pronune asupra acuzaiei, care trebuie s abordeze judecarea cauzei fr prtinire i fr prejudeci, fr a porni de la prezumia sau bnuiala c petentul este vinovat.

n mod evident aceasta este incompatibil cu orice eventual prezumie de temeinicie a procesului verbal de contravenie. Prezumia de nevinovtie poart i asupra sarcinii probei, care revine agentului constator iar indoiala profit petentului (Austria vs. Italia, Annuaire de la Convention, vol. VI, pag. 783). Prezumia de nevinovie presupune si dreptul la tcere, acuzatul neputnd fi obligat s declare nimic ns, dac dorete, trebuie s i se permit s faca proba nevinovtiei sale. Dreptul la tcere nu are ns caracter absolut. Astfel, in cauza O'Halloran i Francis vs. UK (Applications no. 15809/02 and 25624/02), Marea Camera, investit prin desesizarea Camerei, a stabilit c sanctionarea administrativa a dlui Francis pentru refuzul de a comunica numele si datele complete ale persoanei care conducea autovehicolul inregistrat pe numele su, la un moment dat anume la care acest vehicul fusese inregistrat de aparatele radar ca circuland cu o vieza mai mare decat cea admis nu constituie o incalcare a dreptului acestuia la tcere. De asemenea, Marea Camera a decis c declaraia dlui OHalloran, n sensul c el era cel care conducea vehicolul inregistrat pe numele su si surprins de aparatele radar cu o viteza ce depasea limita legal, declaratie formulat urmare a unei adrese prin care i se solicitau aceste informatii si era avertizat c in caz contrar risca o amend administrativa, putea fi folosit ca prob in procedura urmat impotriva sa fr ca aceasta s constituie o inclcare a dreptului de a nu se autoincrimina, protejat de art. 6.2 din Convenie. 2. Dreptul la aprare (art. 6.3 lit. c din Convenie) n practica sa Curtea a artat c orice persoan subiect al unei acuzatii in materie penal dispune de dou posibiliti: fie s se apere singur, fie s recurg la serviciile unui avocat. Alegerea intre aceste dou variante nu revine ins statului contractat ci chiar acuzatului (Pakelli vs. RFG, hot. Din 25 aprilie 1983). n ipoteza in care acesta decide sa apeleze la un avocat ins nu dispune de posibiliti materiale in acest sens, statul este obligat s-i asigure asisten judiciar gratuit, dac interesele justiiei o cer. De asemenea Curtea, in practica sa, a artat care sunt criteriile dup care se apreciaz existena intereselor justiiei: complexitatea cauzei, gravitatea faptei de care este acuzat persoana respectiv si cea a apedepsei pe care o risc, capacitatea acuzatului de a se apra singur n mod efectiv (Granger vs. UK, hot din 28 martie 1990, Benham vs. UK, hot din 10 iunie 1996). nclcarea dreptului oricrui acuzat n materie penal de a beneficia de asisten juridic

gratuit nu depinde de existena unui prejudiciu, fiind suficient ca in cauza aceasta asiten a lipsit iar interesele justitiei ar fi cerut-o. 3. Dreptul de a ntreba sau de a solicita audierea martorilor acuzrii i s obin citarea i audierea martorilor aprrii n aceleai condiii ca i martorii acuzrii (art. 6.3 lit. d) Vor fi considerai martori, n sensul art. 6.3 lit. d) din Convenie i expertii desemnati de instana. 4. Dreptul de a fi asistat n mod gratuit de un interpret, dac nu nelege sau nu vorbete limba folosit la audiere. (art. 6.3 lit e) din Convenie) Aceast norm este interpretat de Curte in sensul aplicrii ei i n cazul in care acuzatul nelege dar nu vorbete limba folosit n cursul procedurii si chiar dac avocatul su neelege i vorbete aceast limb. De asemenea, dreptul de a beneficia de serviciile unui interpret nu este conditionat de precaritatea mijloacelor financiare ale prii, acesta neputnd fi obligat s suporte cheltuielile de interpret la finalul procedurii, chiar dac ar fi gsit vinovat. Recunoasterea acestor garanii n materie contravenional nu are ins efectul de a conduce la solutionarea acestora dup normele de procedur penal, rmnnd aplicabile normele de procedur edictate de OG 2/2001 ce face trimitere la dispoziiile Codului de Procedur Civil. Nu mai putin, calificarea procesului verbal de contraventie ca acuzatie in materie penala nu indrepteste instana ca in cazul n care vinovia petentului a fost probat, s inlature sanctiunea complementara aplicata, dei aplicarea acesteia era obligatorie conform legislatiei nationale.
Publicat de Sonia Cososchi la 19:48 Etichete: Studii cu privire la jurisprudenta CEDO