Sunteți pe pagina 1din 8

-

tema: Aventur, cltorie n faa Letopiseului, Ion Neculce aaz 42 de legende istorice, sub titlul \"O sam de cuvinte\" despre care spune c sunt \"audzite din om n om, de oameni vechi i btrni, i n letopiseu nu sunt scrise\" i care ilustreaz evenimente ce au cutremurat \"sraca ar Moldov\". Neculce pune n introducerea Letopiseului legendele istorice i le acord o anumit valoare documentar, dar las pe cititor s aprecieze veridicitatea ntmplrilor povestite, \"cine va ceti i le va crede, bine va fi, iar cine nu le va crede, iar bine va fi; cine precum ii va fi voia, aa va face\". Subiectul ctorva legende: Legenda III povestete un episod din domnia lui tefan-vod cel Bun, \"cnd s-au apucat s fac mnstirea Putna\". Alegnd locul viitoarei mnstiri, vod a luat cu sine \"pre vtavul de copii i pre doi copii din cas\", pentru a stabili locul zidirii, prin tragere cu arcul de pe \"un vrvu de munte\". Primul a tras cu ateul tefanvod i unde s-a nfipt sgeata acolo s-a hotrt s fie \"prestolul\" (masa din mijlocul altarului ..). Locul unde a ajuns sgeata vtafului de copii a marcat poarta mnstirii, iar unde a czut sgeata unuia dintre copii \"au fcut clopotnia\". Se zice c sgeata celuilalt copil s-a nfipt mai departe dect se dusese sgeata lui vod i acesta, mnios c a fost ntrecut, ia \"tiat capul acolo\" i \"pe acel deluel\" s-a fcut o \"bisericu de lemriu\". Mnstirea s-a zidit i era \"tot cu aur poleit, zugrveal mai

mult aur dect zugrveal, i pre dinluntru i pre denafar\". Dup. moarte, tefan-vod a lsat mnstirii \"arcul lui i un pahar [...] ce era n chipul marmurii albe\". n timpul domniei lui Constantin Cantemir, \"au vinit nite cazaci cu Iei, cu moldoveni joimiri\" (mercenari - ..) ca s jefuiasc mnstirea, ameninnd c, dac sunt mpiedicai, vor da foc. Ei au luat atunci \"arcul lui tefan-vod\", iar paharul a stat n mnstire pn n timpul celei de a treia domnii a lui Mihai Racovi, cnd, la o petrecere, nite slugi boiereti, \"vrnd s se fleasc, au but la mas cu acel pahar a lui tefan-vod\". mbtndu-se, ei au spart paharul, stricnd astfel \"un lucru scumpu domnescu i de minune ca acela\". Legenda V este cunoscut sub numele de \"povestea aprodului Purice\" i relateaz cum, n btlia de la Scheia, cu ungurii, armsarul lui tefan-vod cel Bun a fost dobort. Atunci, aprodul (paj din garda domneasc - ..) Purice i-a dat calul Su, dar tefan-vod, \"fiind om micu\" de nlime nu a putut s-1 ncalece. Pentru a^l ajuta, aprodul Purice s-a oferit s se fac \"o movilit\", pe care s se urce voievodul ca s poat ncleca. Odat suit pe cal, vod i-a spus: \"Srace Purece, de-oi scpa eu i tu, atunce i-i schimba numele n Purice Movil\". Dup btlie, tefan s-a inut de cuvnt i 1-a fcut pe Purice \"boier, arma mare\" (mare dregtor care supraveghea nchisorile i execuiile - ..). Din acesta s-a tras neamul Moviletilor, care au ajuns, mai trziu, chiar domnitori ai Moldovei. Neculce accentueaz

totui faptul c pe vremea aceea aprozii \"nu erau din oameni proti (oameni de rnd, simpli n,n.) cum sunt acum, ci era tot ficiori de boieri\". Moralizator, cronicarul spune c i acum ar trebui ca slugile s fie la fel de devotate stpnilor, iar acetia s tie s rsplteasc loialitatea lor, aa cum fcuse marele tefan. Legenda X relateaz cu umor cum logoftul Tutu, trimis sol la turci, este primit i servit de ctre vizir cu o cafea, dar bietul romn nu tia ce fel de butur este aceea, aa c, ridicnd ceac, a ciocnit spunnd \"- S triasc mpratul i vizirul! i, nchinnd, au sorbit felegeanul (ceac de cafea neagr, fr toart -..), ca alt butur\". Legenda XXII povestete pania lui Barnovskivod, care, aflndu-se n drum spre Poart, este chinuit de strnuturi. Boierii nsoitori i strig: \"Sntos, doamne, i pre voia mrii talei\", dar strnutul nu contenete pn cnd alt boier i zice: \"Viermi, doamne\", adic i prevestea moartea, de teama creia strnutul ia trecut imediat. Legenda XLI. ntre cele 42 de \"istorii ma alese\", legenda XLI (41) despre Nicolae Milescu Sptarul povestete destinul senzaional al unui mare boier \"mndru i bogat\", \"pre nvat i crturar, i tie multe limbi\", fapt pentru care \"lui tefni-vod i era pre drag, i-1 ine pre bine, i tot la mas l pune, i s giuca n cri cu dnsul, i la sfaturi, c era atunce grammatic\" (scrib la cancelarie, secretar -..). Stul de atta bine, spune cronicarul, marele boier a trimis nite scrisori \"viclene\" lui

Constantin-vod cel Btrn Basarab din ara Leeasc pentru a-1 scoate \"pe tefni-vod din domnie\". Constantin-vod i-a trimis scrisorile lui tefni-vod, care s-a mniat ngrozitor i a poruncit clului s-i tie nasul trdtorului, de unde i porecla de Niculai Crnul. Cu nasul tiat i cu sngele pe obraz, sptarul a plecat n ara Nemeasc, unde a fost tratat de doctori pricepui, c abia se mai cunotea \"nasul c-i tiat\". De ruine, e! nu s-a mai ntors n Moldova, ci a plecat n Rusia, unde i-a dat nvtur fiului arului, adic celui care va deveni Petru cel Mare. Plecnd ntr-o misiune i arul murind ntre timp, Milescu a fost trimis n surghiun la Sibir, iar cnd pe tronul Rusiei a venit Petru mp\'rat, 1-a adus napoi la curte, unde \"l-au luat iar n dragoste i n mil i l-au pus iar sfetnic\". Milescu s-a nsurat cu o rusoaic, au avut mpreun \"ficiori i nepoi\", iar cnd a murit, \"mare cinste i-au fcut mpratul la moartea lui i mare prere de ru au avut dup dnsul\". Stilul. Povestitor talentat, Ion Neculce a creat o oper durabil printr-o for artistic surprinztoare, prin arta naraiunii i prin arta portretului, avnd, ntre cronicari, miestria pe care Ion Creang o va desvri: \"Numai Creang, dintre scriitorii ulteriori a mai putut strecura n estura . frazei attea zicale i maxime, ca Neculce, al crui meteug n a povesti n pilde ori a imita astfel de vorbire e fr pereche n perimetrul literaturii noastre vechi\" (George Muntean).

Proverbele sunt numeroase n letopise: \"Calul rios gsete copaciul scoros\"; \"...dup cum este vorba c nu fac toate mutele mere\"; \"Pasrea viclean d singur-n la\"! Ion Neculce este i precursorul lui Anton Pann, prin aceea c n unele fraze enumera proverbele, unele dup altele: \"Paza bun trece primejdia re, mielul blnd suge ia doo maice, capul plecat nu-1 prinde sabia\". Oralitatea stilului lui Neculce este dat i de cuvinte populare expresive, de particularitile de vorbire ce dau veridicitate textului. De pild, atunci cnd povestete mazilirea lui Constantin Duca, doamna Mria, fiica lui Brncoveanu, strig muntenete: \"Aoleo! Aoleo! c va pune taica pung d pung din Bucureti pn-n arigrad; i dzu, nu ne va lsa i iar ne vom ntoarce cu domnia ndrpt\". Portretele domnitorilor contureaz personaje literare prin scoaterea n eviden a unei virtui , a unui viciu, a unui defect. Gheorghe Duca, un tiran lacom i infatuat, era \'*om nu pre nalt i gros, burduhos rumn la fa, buzat; barba.j era alb ca zpada\". El a fost \"pus ntr-o sanie cu doi cai, unul alb i altul murg i cu hamuri de tei\" i, pe tot drumul \"ocri i sudlmi de audzea cu urechile\". Ajuns ntr-un sat de lng Suceava, fiindu-i foame, i cere unei femei puin lapte, dar aceasta, nerecunoscndu-1, i-a strigat: \"N-avem lapte s-i dm, c-au mncat Duca-vod vacili din ar; de-1 va mnca viermii iadului cei neadormii\". . Talentul artistic al lui Neculce se manifest i mfolosirea epitetelor populare expresive,

relevante (\"bogate nevoi i ruini face turcii beilor oameni\"), care dau povestirii o caden i o atmosfer proprie nordului Moldovei. Opera lui Ion Neculce a constituit o permanent surs de inspiraie pentru scriitorii de mai trziu, ca Dimitrie Bolintineanu, Vasile Alecsandri, Mihail Sadoveanu. \"Aceasta e cronica lui Ion Neculce: cea mai colorat, mai simpl $i mai fermectoare n naivitatea ei din povestirile asupra trecutului romnesc, opera unui suflet cinstit, a unei mini cumpnite, n care bunul sim natural i nelepciunea ctigat ajungeau s poat nlocui pe deplin nsuirile ce se capt prin coal i printr-o ntins i aleas lectur\" (Nicolae Iorga -\"Istoria literaturii romneti\").
Ion Neculce (1672-1745) este, cronologic vorbind, al treilea mare cronicar moldovean, dupa Grigore Ureche si Miron Costin, continuator al cronicilor acestora, prin care se reconstituie istoria Moldovei "de la al doilea descalecat", de la intemeierea din 1359, pana la evenimente apropiate de contemporaneitatea autorilor. Astfel, Grigore Ureche scrie "Letopisetul Tarii Moldovei" de la 1359 pana la 1594, Miron Costin continua"Letopisetul Tarii Moldovei de la Aron-Voda incoace", de la 1595 pana la 1661, iar Ion Neculce cuprinde perioada de la 1661 pana la 1743, in cea mai importanta opera carturareasca a sa, "Letopisetul Tarii Moldovei de la Dabija-Voda pana la a doua domnie a lui Constantin Mavrocordat". infatisand o perioada istorica la care, in buna parte, este contemporan, Ion Neculce nu scrie .dupa izvoare decat pentru primii cinci ani, de la Dabija-Voda pana la Duca-Voda, pentru urmatorii, pana la 1643, "ce au scris singur, dintru a sa stiinta, cat s-au intamplat de au fost in viiata sa". Tonul pe care. il adopta este al autorului impersonal, obiectiv (vorbind despre el insusi la persoana a treia), care scrie nu din interese proprii sau la porunca domneasca, ci pentru a duce mai departe povara colectiva a inaintasilor de recuperare a timpului istoric: "Iara de la Dabija-Voda inainte indemnatu-s-au si Ion Neculce, biv-vel-vornic in Tara de Sus, a scrie intru pomenirea domnilor". Cu toata aceasta declaratie initiala, in genere respectata, de-a lungul scrierii invinge impresia directa, de participant sau de martor apropiat al evenimentelor, care confera cronicii luj Neculce calitati literare remarcabile, de povestitor autentic, cel mai important de pana la Ion Creanga. z5r3817zr29exk in cronica propriu-zisa, structurata in douazeci si cinci de capitole, cate unul pentru fiecare domnie din perioada respectiva, Necutce prezinta uneltirile grupurilor de boieri la Poarta, luptele interminabile pentru domnie, fiscalitatea timpului, aliantele pentru apararea crestinatatii, evenimentele mai deosebite din viata tarii, intamplarile mai neobisnuite. Cronicarul foloseste deopotriva anecdota, portretul pitoresc, amanuntul colorat. Personajul cel mai important al cronicii sale este Dimitrie Cantemir, caruia ii confera o tipologie moderna, de personalitate impunatoare a timpului sau. Pentru Neculce, Cantemir este un om doritor nu atat de avere, cat de faima, atat carturareasca, de om invatat, cat si militara, de luptator pentru eliberarea romanilor de sub dominatia Imperiului Otoman, caruia ii prevede de altfel decaderea inevitabila, in lucrarea sa "Historia incrementorum atque decrementorum Aulae Othomanicae". Actiunile lui Dimitrie Cantemir sunt pretuite la valoarea lor adevarata: "... si

vadzand ca atunce trage toata crestinatatea bucuria si nadejdea crestinilor, adeca moscalilor, au inceput si el a sa ajunge cu crestinii si a-i instiinta la Poarta. Si ase cu mestesug au scris la Poarta, ca sa-i dea voie sa faca a sa agiunge cu moscalii si c"e-ar vide si ce-ar intelege, de toate sa faca stire Portii. Deci vezierul, gandind ca va hi drept Portii datu-i-au si ace voie." Neculce se dovedeste insa si un om cu un temperament Vulcanic, devenind de multe orinarator subiectiv, inclinat spre pamflet: se aprinde repede in comentarea unei nedreptati sau a unui eveniment istoric potrivnic intereselor tarii. Un ton tragic, aproape elegiac, il are povestirea uciderii lui Miron Costin, caruia vataful de aprozi Macrei nu-i da voie sa ajunga la Iasi pentru a se dezvinovati in fata domnitorului Constantin Cantemir. Pentru a recupera din timpul istoric fapte si intamplari care nu se cuprindeau in perioada evocata sau nu se bazau pe documente certe, ci mai mult pe traditia populara, Ion Neculce plaseaza la inceputul cronicii sale "O sama de cuvinte", o culegere de 42 de legende, prima de acest feldin istoria literaturii romane. Sunt, cum insusi autorul recunoaste, "istorii mai alese", fara o baza documentara certa, selectate probabil din multele care circulau oral, despre care nici Ion Neculce nu avea certitudinea veridicitatii lor: "Ce cine va vr6 sa le creada, bine va fi, iar cine nu le va crede, iarasi bine va fi, cine cum ii va fi voia, asa va face". Primele noua legende sunt legate de personalitatea lui Stefan cel Mare si de intamplari din timpul domniei acestuia, cel mai des amintite fiind legendele despre intemeierea Putnei, despre aprodul Purice sau despre Dumbrava Rosie. Un spatiu narativ important il ocupa povestirea despre Vasile Lupu, domnitor care pune biruri pentru fumarit. O alta legenda contine istoria unui tatar care s-a sinucis cand si-a dat seama ca-1 ucisese pe hatmanul polonez Zolkiewski. Legenda 21 contine istoria despre originea Mavrocordatilor: acestia se trag din slugerul Scarlat, casatorit cu fata lui Ilias Turcitul. Fata lor, de o albeata extraordinara, se casatoreste cu Alexandru Coconul, fiul lui Radu Mihnea, recasatorindu-se apoi cu Mavrocordat. Legendele lui Ion Neculce fac trecerea, in istoriografia romanesca, de la proza expozitiva la cea artistica, de la simpla consemnare a evenimentului istoric la transfigurarea lui estetica. Cronicarul are si meritul de a diversifica tipologia narativa, legendele sale, de dimensiuni diferite de la cateva randuri la cateva pagini -fiind genealogice, anecdotice, de aventuri, miraculoase. Viziunea lui Neculce asupra istoriei tine de un anumit determinism, de "soarta trecatoare", defortuna labilis, conceptie dupa care domniile sunt trecatoare, in timp ce mersul lumii este singurui fapt inexorabil, asupra caruia nu exista nici o urma de intrebare. intr-un fel, el continua, intr-un spatiu narativ mai convingator, un anume simt tragic al istoriei, preluat de la Miron Costin, potrivit caruia misterul se observa din simplitatea faptelor, niciodata din puterea lor de generalitate. Cronica lui Neculce creeaza aceeasi senzatie cu aceea data de tablourile lui Pieter Breughel, atat de vie este imaginea oamenilor, a tuturor personajelor, desprinse parca dintr-un cadru istoric mereu prezent, dintr-un muzeu al faptelor trecute. Pentru ca Neculce are, inaintea lui Creanga, darul unic de a aduce la viata intamplari si personaje, pentru a le fixa in eternitate. O sama de cuvinte ce sunt auzite din om in om, din oameni vechi si batrani, si in Letopiset nu sunt scrise... Legenda III Legenda a IlI-a explica un ritual initiatic, acela al gasirii locului unei ctitorii, constructia manastirii Putna, in anul 1466, un locas de cult devenit extrem de drag lui Stefan cel Mare. Naratiunea incepe direct, avand un incipit scurt, intr-un limbaj simplu, urmand procedurile ritualice ale oricarei intemeieri; "Stefan-voda cel Bun, cand s-au apucat sa faca manastirea Putna, au tras cu arcul Stefan-voda dintr-un varvu de munte." Manastirea urmeaza sa se ridice "unde au agiunsu sageata", pentru a face in acel loc altarul ("prestolu in oltariu"). Ritualul nu consta insa intr-o singura alegere, ci urmeaza alte trei, pentru ca mai sunt pusi sa fraga cu arcul "trii boiernasi": "unde au cadzut sageata vatavului de copii au facut poarta, iar unde au cadzut sageata unui copil din casa au facut clopotnita". O data cu al treilea arcas se introduce motivul sacrificiului, al jertfei pentru durabilitatea creatiei, caci Stefan-Voda, vazut in legenda ca un autocrat orgolios (desi Neculce nu accepta aceasta ipostaza, "numai oamenii ase povestesc"), nu suporta sa fie intrecut intr-o competitie cu aspect militar de un adversar: "Iar un copil din casa dzicu sa fie intrecut pe Stefan-voda si sa-i fie cadzut sageata intr-un delusel ce sa cheama Sion, ce este Janga manastire." in locul respectiv se afla un stalp de piatra, pentru ca acolo - indraznetul fusese pedepsit prin taierea capului, in felul acesta, numai din cateva amanunte narative, se aduna motivele principale ale unei intemeieri, cunoscute si din "Monastirea Argesului": simbolistica locului benefic constructiei, avand o potentialitate magica, jertfa ritualica, orgoliul feudal al beneficiarului ctitoriei. O biserica de lemn se aflase in apropierea delusorului, dar aceasta disparuse, fiind facuta dintr-un material perisabil. Manastirea construita este frumos zugravita, si pe dinauntru si pe dinafara,

poleita cu aur si acoperita cu plumb, metal rezistent la trecerea vremii. Tot aici se gasesc "sfesnicele cele mari si cele mici si policandru si hora tot prisne de argint". Belsugul materialelor sta dovada pentru epoca de marire a Moldovei in timpul lui Stefan cel Mare, pentru aura de mic Olimp, deasupra caruia, ca un zeu suprem, vegheaza domnitorul. insa legenda povesteste si degradarea puterii voievodului, cu trecerea timpului, surprins in acest moment de culminatie sacra, degradare paralela cu decaderea maretiei Moldovei. Arcul lui Stefan cel Mare cade in mana cazacilor, iar paharul de iaspis daruit de domn manastirii este scos de un calugar din locul sau sacru si spart intr-un chef cu slugi boieresti.