centrul vorbirii

Campul auditiv -spatiu in care stimulii auditivi pot fi perceputi ca sunete.

Urechea umana percepe cel mai bine sunetele a caror frecventa este cuprinsa între 1024 si 4096 Hz, cu sensibilitatea maxima la 2048 Hz. Domeniul vorbirii cuprinde frecventele între 2000 si 4000 Hz. Câmpul auditiv se determina cu ajutorul audiometrului radio-electric iar grafica obtinuta se numeste audiograma. Perceptia frecventei unor sunete se bazeaza pe date subiective, persoana investigata recunoscând frecventele variabile care sunt exprimate în Hz. Omul poate percepe diferente de frecventa de 0,3 Hz. Receptorii pentru sunete se gasesc in ureche, dar nu este vorba de ceea ce cunoastem ca fiind urechea (urechea externa), ci de un "aparat" situat inlauntrul ei. Traditional urechea este impartita un urechea externa (pavilionul urechii), urechea medie (care contine componente ce ajuta la amplificarea sunetelor) si urechea interna (unde se gasesc localizati receptorii propriu-zisi pentru sunete). Aparatul periferic al vorbirii sonore este format din trei componente: a) componenta energetică; b) generatorul; c) rezonatorul. a) Pentru sonorizarea vocii este necesară o anumită energie a aerului expulzat din plămâni, care trece prin trahee, cavitatea nazală şi cavitatea bucală. La sporirea acestei energii participă şi muşchii abdominali, intercostali şi diafragma. b) Laringele şi corzile vocale, precum şi limba, buzele şi bolta palatină formează componentele generatoare. c) Componenta rezonatoare este alcătuită din cavitatea toracică, cavitatea bucală, cavitatea nazală şi nazofaringeală. Atât pentru producerea vorbirii, cât şi pentru recepţia sa, este necesară integritatea funcţiilor creierului, care coordonează, analizează şi emit conţinutul limbajului. Corzile vocale sunt alcătuite din fibre musculare complexe, vascularizate şi inervate puternic. În fibrele musculare ale corzilor vocale se găsesc glicogen, mitocondrii şi rezerve metabolice, elemente ce explică efortul prelungit la care sunt expuse pe parcursul întregii vieţi. Stratul dintre plicile vocale se numeşte glotă şi poate fi strâmtat sau lărgit după sunetul ce urmează să fie emis. În timpul respiraţiei, glota este larg deschisă şi coloana de aer poate trece uşor în ambele sensuri. Producerea sunetelor este determinată de apropierea plicilor (închiderea glotei). Traheea este constituită dintr-un schelet fibro-cartilaginos care se bifurcă în bronhiile principale (câte una pentru fiecare plămân) la nivelul vertebrei a VI-a dorsală. Bronhiile principale se bifurcă în numeroase bronhiole, care fac legătura cu alveolele

prin mărirea volumului plămânului. iar cel drept din trei lobi.central (centrii auditivi ai scoarţei cerebrale) Calea auditivă începe cu fibrele nervoase situate la baza celulelor auditive.periferic (urechea) . Ei sunt adăpostiţi în cutia toracică şi sunt alcătuiţi după tipul glandelor acinoase. și modulat în gât. Fiecărei celule auditive îi corespunde o fibră nervoasă reprezentând dendritele neuronilor din ganglionul lui Corti. micşorându-i volumul. Plămânul stâng este format din doi lobi. De aici fibrele nervoase ajung în zona temporală din scoarţă. Aparatul auditiv Are rol în recepţia vorbirii. care înveleşte peretele cavităţii toracice. Plămânii se prezintă ca două mase buretoase ce alcătuiesc organele respiratorii propriu-zise. Sunt înveliţi într-o pleură formată din două foiţe: parietală. Între cele două foiţe se găseşte o peliculă de lichid. nervul cohlear intră în conductul auditiv intern.intermediar (căile auditive) .pulmonare. Orice dereglare în unul sau mai multe din segmentele analizatorului acustic reduce calitatea semnalelor recepţionate. Integritatea anatomică şi funcţională a aparatului auditiv este strâns legată de calitatea limbajului vorbit. tulbărând transmiterea mesajului şi diminuându-i inteligibilitatea. devine mai mică decât cea a aerului din exterior şi ca urmare aerul din exterior pătrunde în plămâni. Calea auditivă prezintă o mare complexitate anatomică şi funcţională şi posedă conexiuni cu câmpurile din lobul frontal şi mai ales cu centrii vorbirii din aria 44. În acelaşi timp. a prelucrării lor. când toracele îşi măreşte volumul. Vocea umană este sunetul natural creat de corzile vocale ale omului. care apasă asupra plămânului. Expiraţia este un fenomen pasiv datorat relaxării muşchilor toracici. care aderă intim la suprafaţa plămânului. unde excitaţia este transformată în senzaţie şi percepţie. şi cea viscerală. gură și cavitățile nazale . presiunea aerului din interior scade. Distanţa dintre cele două urechi (42 cm) face ca sunetele să fie percepute diferit de către fiecare dintre urechi. Inspiraţia şi expiraţia sunt mişcări ritmice pe care le facem de 16-18 ori pe minut. Analizatorul acustic este constituit din trei segmente: . fiindcă se realizează prin contracţia muşchilor respiratori. . Inspiraţia este un fenomen activ. care permite mişcările plămânilor în timpul respiraţiei prin menţinerea unui contact permanent între cele două foiţe. de unde porneşte nervul cohlear. Alături de nervul vestibular şi facial.

000 de vibratii/secunda. care sunt preluate si transmise prin fibrele caii de conducere. Peste aceasta valoare a intensitatii sonore este afectat organul Corti. Intensitatea standard o alege exploratorul. apoi prin rampa timpanica pana la fereastra rotunda care asigura mentinerea constanta a presiunii perilimfei. fiind cea mai mică intensitate a unui sunet perceput într-o cameră perfect izolată fonic. permi ând deosebirea între două sunete de aceeaşi tonalitate şi intensitate. receptioneaza undele sonore si creeaza senzatia auditiva. pragul auditiv măsurat în decibeli este zero.8. helicotrema.Functia analizatorului acustic Excitantul fiziologic al analizatorului acustic este sunetul.000 Hz. atât pe cale aeriană (CA). Miscarile acesteia determina deplasarea oscilatorie a perilimfei prin rampa vestibulara. Urechea umană percepe sunete cu intensitatea între 0 şi 140 dB şi. Astfel.000 Hz. Acuitatea auditiva maxima este intre 1. concentrate in conductul auditiv extern si conduse spre membrana timpanica.000 Hz. a carei vibratie o determina. Sistemul de oscioare din urechea medie preia aceste vibratii. de vibra ii/unitatea de timp şi se exprimă în cicli/sec sau Hz. iar la frecvente joase vibreaza membrana bazilara de la varful melcului. PRAGUL AUDITIV Defini ie. Urechea umana percepe sunete intre 16-20. crescând pe măsură ce frecven a undelor sonore se apropie de limita inferioară (10 Hz) şi de cea superioară (20. se realizeaza stimularea cililor celulelor receptoare. cât şi pe cale osoasă (CO).000 Hz. percep ia fiind posibilă doar pentru sunete cu frecven a cuprinsă între 50 . Pragul auditiv masurat in decibeli este 0. ca urmare. Amplitudinea vibratiei este direct proportionala cu intensitatea stimulului. de receptie sau ambelor cauze. În zona conversa ională.2. În practică. vocea . reprezentând logaritmul raportului dintre intensitatea sunetului studiat şi cea a unui sunet standard. unilaterala sau bilaterala.000-4. Pragul auditiv reprezintă cea mai mică valoare a intensită ii unui sunet care poate fi perceput de urechea umană.000 Hz reprezintă ultrasunetele. intensitatea sunetelor se apreciază cu ajutorul unei unită i de măsură denumită bel. în mod normal. Undele sonore sunt captate de pavilion. partiala. Pragul auditiv variază în func ie de frecven a vibra iei. Vocea şoptită are 20 dB. le amplifica daca sunt slabe sau le atenueaza daca sunt prea puternice si le transmite membranei ferestrei ovale. Surditatea poate fi datorata unor deficiente de transmisie. marind sau micsorand distanta dintre celulele receptoare si membrana tectoria (variatii de contact). Caracteristicile stimulilor auditivi • Intensitatea este direct propor ională cu amplitudinea vibra iilor sonore. • Timbrul caracterizează totalul armonicelor supraadăugate sunetului de fond. Stimulii auditivi reprezintă vibra ii sonore cu frecven a cuprinsă între 16 . Analizatorul acustic capteaza. Urechea umana perecepe sunete intre 0-140 dB. Frecven ele peste 20. sunetele au frecven e cuprinse între 500 . Sunetele sunt transmise. Ea poate fi totala. in urma presiunii exercitate de membrana tectoria asupra cililor si a deplasarii organului Corti fata de acesta. vibreaza membrana bazilara de la baza melcului membranos. Persoanele în vârstă au câmpul auditiv mai redus. A zecea parte din bel se numeşte decibel (dB). Caracterizare. La frecvente inalte. iar cele sub 16 Hz reprezintă infrasunetele. Adultul sănătos nu percepe aceste ultime două categorii de sunete.000 Hz). Oscilatiile perilimfei determina oscilatii ale membranei bazilare pe care se afla organul Corti si ale endolimfei. • Tonalitatea reprezintă nr.20. In urma stimularii apar potentialele microfonice de receptor. Belul este o valoare arbitrară. 2.

70 dB. iar zgomotul unui motor de avion are intensitatea de 120 dB. .conversa ională 50 . Sunetele ce au intensitatea peste 140 dB alterează organul Corti şi pot produce senza ii dureroase.

o poartă de trecere spre plămâni. uneori. luând deci o "cale greşită". denumită glotă. laringele se închide ermetic. Întregul sistem respirator şi toate structurile musculare de la abdomen la nas joacă un anumit rol în emiterea sunetelor. limba. unde cuvintele sunt decodificate şi de unde semnalele şi comenzile sunt trimise la sutele de muşchi din plămâni. deoarece ajută la modelarea sunetelor emise de cavitatea fonatone a laringelui. Laringele Laringele este organul vorbirii conţinând corzile vocale. corzile vocale vibrează în timpul vorbirii. au corzile vocale mai lungi şi cu mişcare mai liberă tind să aibă voci mai profunde decât femeile. asemănătoare ca formă buzelor care se închid şi se deschid după cum trece aerul prin ele. Când avem nevoie să inspirăm şi să expirăm este. Când un muzician suflă aerul prin ancie. cu un înveliş extern cartilaginos. Corzile vocale sunt două pliuri fine. la o fantă îngustă în timpul deglutiţiei. a nasului şi a gurii. Deasupra lui se găseşte epiglota. care conduce la stomac. In afara cazului în care o înghiţitură de mâncare este îndeajuns de mare încât să se oprească în laringe. are şi o funcţie mai puţin complexă . care. Corzile vocale îndeplinesc o funcţie asemănătoare cu cea a anciei unui instrument de suflat. limbajul şi înţelegerea sunt controlate şi coordonate de către creier. care formează mărul lui Adam. iar sunetele produse sunt modificate de faringe. Profunzimea şi timbrul natural al vocii sunt determinate de forma şi mărimea faringelui şi a laringelui. lemnul sau plasticul de grosime mică vibrează. nas şi gură. Când mâncăm sau bem.Vorbirea este una dintre cele mai complexe şi mai delicate operaţii efectuate de organism. care vibrează pentru a produce vorbirea. denumite aritenoide. în esenţă. vorbirea. în general. Laringele este situat aproximativ pe linia mediană a gâtului. Este. In consecinţă. In mod similar. Cavitatea bucală este profund implicată în vorbire. au un laringe mai mic decât bărbaţii. ea va fi eliminată prin tuse. deschis în timpul vorbirii. bineînţeles. în partea superioară a traheei. în timp ce a doua este ferm ancorată de cartilajul tiroid. cum ar fi clarinetul. Cartilajele aritenoide îşi modifică poziţia astfel încât spaţiul dintre corzi variază ca formă între un V. iar tonalitatea . care este apoi modificat de conductele şi orificiile instrumentului.se găsesc în cortexul cerebral. acesta este motivul pentru care bărbaţii care.de lungimea şi gradul de tensionare ale corzilor vocale. Acţiunea epiglotei este controlată automat de către creier. deschis. în general. Aceasta se numeşte fonaţie. dar. dintre acestea. In final. buzele şi palatul moale sunt cele mai importante. producând sunetul de bază. este un instrument extrem de delicat. Pronunţarea unor consoane cum ar fi K sau T. dar. o porţiune specializată a traheei. dar. făcând ca hrana sau lichidele să alunece în esofag. laringe şi gură . Vibraţia corzilor vocale în timpul vorbirii apare atunci când spaţiul dintre ele se îngustează şi aerul din plămâni este expulzat prin acest spaţiu în laringe. de . laringele. o clapă care acoperă comunicarea dintre faringele inferior şi laringe.implicaţi în producerea vorbirii . de asemenea. Centrii vorbirii. Amplitudinea vocii este determinată de forţa cu care aerul este expulzat. O extremitate este ataşată de o pereche de cartilaje mobile. acesta este inadecvat şi atunci lichidele sau particulele de hrană pătrund în laringe.

La o persoană care foloseşte mâna dreaptă. Craniul. Cavităţile rezonante includ toată cavitatea bucală. centrul motor al vorbirii şi trunchiul cerebral devin operaţionali. în apropiere se află zonele creierului care controlează auzul (prin care înţelegem ce spun cei din jurul nostru). aşa-numiteîe sunete nazale. Gradul presiunii aplicate asupra plămânilor în timpul expiraţiei determină viteza de trecere a aerului printre corzile vocale şi. limba. De exemplu. Fiecare sunet este determinat de o mişcare uşor diferită a buzelor. cum ar fi m. încercaţi să vă strângeţi de nas atunci când spuneţi ceva . Această arie a creierului se împarte în centrul motor al vorbirii care controlează muşchii cavităţii bucale. determinând vibraţia acestora şi producând un sunet simplu. din cortexul cerebral. De asemenea. s ituaţi între coa ste care determină expansiunea plămânilor. aceasta este de obicei emisfera stângă şi la o persoană ce foloseşte mâna stângă este emisfera dreaptă. Calităţile rezonante ale diferitelor cavităţi ale gurii şi sistemului respirator determină individualitatea vocii. recunosc ansamblul semnalelor auditive ce sosesc de la urechi. Capacitatea surzilor de a citi pe buze se datorează rolului pe care cavitatea bucală îl joacă în producerea vorbirii. necesită ca aerul ce vine de la laringe să fie mult diminuat de limbă şi palat. Rolul creierului Vorbirea şi funcţiile asociate sunt concentrate într-o singură emisferă. de asemenea. Pe măsură ce aerul este expulzat din plămâni. intră în rezonanţă când vorbim şi o parte din ceea ce spunem se va auzi datorită transmiterii prin oasele craniului. vederea (prin care descifrăm cuvântul scris) şi mişcările complexe ale mâinii fo¬losite la scris. n şi ng necesită. faringele (care leagă cavitatea bucală cu esofagul) şi cutia toracică. la fel ca şi sunetele captate de urechi. sunetul produs are o intensitate . dar explică şi de ce vocile noastre sună atât de neobişnuit când sunt redate pe o bandă magnetică sunetele pe care le auzim în acest caz sunt doar cele transmise prin aer. faringelui şi laringelui şi centrul senzitiv care interpretează semnalele care vin pe calea nervilor acustici. o rezonanţă liberă a nasului. palatul moale şi cavităţile care dau rezonanţa vocii îşi au fiecare rolul lor. de aceea sunetele vocilor sunt diferite. aria motorie comandă în acelaşi timp mişcările corzilor vocale în fluxul de aer expirat. buzele. cât şi muşchii abdominali. Diferiţi oameni au forme diferite ale nasului.efectul comic arată cum spaţiul aerian al nasului conferă claritate vorbirii noastre. în timp ce vocalele A şi E nu necesită acest lucru. Odată ce o replică a fost formulată. Conversaţia este un proces foarte complicat şi primul eveniment care are loc când auzim o persoană vorbind este acela că centrii auzului. cu cât aceasta este mai mare. ci doar o anumită poziţie a limbii şi dinţilor. cântatul la un instrument etc. Producerea sunetelor Pentru a transforma sunetele simple emise de corzile vocale în cuvinte inteligibile. limbii şi dinţilor. Aceasta nu furnizează numai un "feedback" vital în ce priveşte propria vorbire. Centrul senzorial al vorbirii decodifică cuvintele astfel încât celelalte zone ale creierului implicate în proces pot recunoaşte cuvintele şi formula un răspuns. Controlul acestor structuri este realizat de către sute de muşchi. toracelui şi gurii. care conlucrează cu o viteză incredibilă. Trunchiul cerebral controlează atât muşchii intere os ta li. care determină presiunea aerului inspirat şi expirat. nasul. pentru o pronunţie corectă.exemplu. Deci vorbirea este alcătuită din vocale şi consoane.

mai mare. Atunci când şoptim. aşa că nu vibrează realmente la trecerea aerului. . ci se comportă numai ca suprafeţe de frecare. limbii şi palatului moale . Dar în cea mai mare parte. pronunţarea cuvintelor este realizată de mişcarea buzelor. corzile vocale sunt foarte îndepărtate.con¬trolate de cortexul cerebral.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful