Sunteți pe pagina 1din 2

Gorunul

de Lucian Blaga

Prof.D.Seicean,CNME

Poemul este o elegie filosofica si face parte din volumul Poemele luminii din 1919 si ne transmite stari de tristete, melancolie, precum si interogatia grava asupra existentei. Titlul,Gorunul,alcatuit dintr-un substantiv comun,articulat hotarat,un sinonim regional pentru stejar,autohtonizeaza spatiul reveriei lirice si este in acelasi timp motivul central al poeziei. Tema acesteia, natura, in stransa conexiune cu meditatia asupra mortii, nu este relevata dintr-o data ci se constituie treptat pe masura inaintarii poemului, prin actul lecturii insasi.Eul liric se afla in situatia unui receptor pasiv, al unor impulsuri care-i vin in egala masura din exterior si interior. Natura nu este un cadru peisagistic,ci o fiinta uriasa cu o inima care bate in clopotul unui turn, o fiinta imensa careia poetul i se integreaza.Invocatia retorica din versul incipit Gorunule din margine de codru,reluata simetric in final sustine legatura afectiva dintre om si natura. Poetul foloseste si aici figuri de stil care ajuta la decodificarea sensurilor fundamentale: metafore: "zvonuri dulci", "stropi de liniste", "ma invinge cu aripi moi atata pace", "aud din pieptul unui turn"; personificari cu valoare metaforica: "ma dezmierzi cu frunza-ti jucausa", "frunza ta mi-o picura in suflet", "creste-n trupul tau sicriul". Insasi stabilirea unui dialog cu gorunul presupune ca aceasta aude si intelege. Epitetele: "gorunule din margine de codru", "frunza jucausa", "limpezi departari", si comparatia: "aud cum bate ca o inima un clopot" contribuie la atmosfera. Aceasta atmosfera lirica este constituita din comunicarea unei stari de liniste deplina, totala, a spiritului poetic: "stropi de liniste-mi curg prin vine, nu de sange". Aceasta comuniune intima cu natura reprezentata de gorun ( mostenita pe filiera literaturii populare) se dilata spre spatiul cosmic: "limpezi departari"; in aceasta liniste presentimentul mortii este marcat in al doilea plan de aluziile mitologice: "de ce manvinge cu aripi moi atata pace", o aluzie la imaginea mitica a ingerului mortii cu aripele lasate solemn, dar si la imaginea aproape materiala a timpului care trece: "ascult cum creste-n trupul tau sicriul / cu fiecare clipa care trece". Trairea la nivelul senzatiei devine interogativa iar intrebarea naiv - copilareasca (interogatie retorica) dobandeste un caracter problematizant: "gorunule din margine de codru, de ce ma-nvinge cu aripi moi atata pace"si deschide calea abordarii discrete a intrebarilor esentiale legate de finalul vietii. Ultima strofa polimorfa, pune in mod direct problema mortii iar aluzia din prima strofa devine o certitudine. poetul mizeaza pe acuitatea simtului auditiv: linistea despre care se amintea este linistea gustata in sicriul de gorun si astfel linistea eterna a nefiintei se insinueaza subteran in fiinta omului: "cu fiecare clipa care trece". Aceasta idee filosofica o regasim si la filosoful german Martin Heidegger, care vorbeste depsre "existenta pentru moarte". El afirma ca existand pentru moartea sa, individul moare

efectiv si constant pana ajunge la propriul sau deces. Poetul foloseste cu preponderenta imaginile auditive pentru a contura atmosfera grava, infiorata generata de presentimentul mortii: "frunza ta mi-o picura in suflet", "din trunchiul tau imi vor ciopli... sicriul". Blaga concepe de fapt o dubla elegie: una a omului si alta a gorunului care se intrepatrund intr-o unica voce lirica. Starea constiintei poetului este acum de coborare in sine sugerata de prezenta motivului muteniei: "mut ascult", prin care eul liric incearca sa perceapa miscarea eterna a materiei, sensurile "marii treceri" universale. Taina mortii este sugerata de prezenta fiecarei clipe care trece, care are ca si corespondent un alt inel al varstelor in trunchiul gorunului. Poetul foloseste metafora revelatorie a gorunului pentru ca aceasta taina a existentei nu trebuie exprimata, explicata, ci sugerata.,dupa cum sustine poetul si in sistemul sau filosofic. Din punct de vedere prozodic sesizam cultivarea versului liber,a strofelor cu dimensiuni variabile(cvinarie si strofa polimorfa) si cultivarea tehnicii enjambamentului.