Sunteți pe pagina 1din 4

-De ce te porti asa cu mine? m-am rastit la el. Vreau sa stiu ce am facut sa merit comportamentul asta!

Intotdeauna esti arogant si ingamfat, de parca tu ai fi un zeu iar eu un nimic! M-am saturat de comportamentul tau si... -Bine, atunci. pufni la fel de arogant si se intoarse sa iasa inapoi pe usa. Am mancat ceva cu Kaede, apoi am inceput antrenamentul. Abia daca nimeream tinta si dupa o ora ma durea bratul ingrozitor. Am luat pauze, destul de dese. Am vorbit mult despre InuYasha. Kikyo a fost prima si singura lui iubita. De cand a murit ea... Adica de cand s-a eliberat din vraja, era foarte deprimat. Abia daca manca, dormea cand apuca si alerga. Toata ziua alerga si se lupta cu demonii. Isi varsa amarul pe ei. Mi-a spus ca in noaptea in care am venit eu, a simtit in aer mirosul lui Naraku. Un demon foarte puternic. Poate cel mai puternic. Eram pregatita sa mai trag o sageata in tinta, cand cerul s-a intunecat. Toti ochii din sat s-au ridicat spre cer. Un stol imens de pasari negre intunecau cerul. -Sunt demoni-cioara. spuse Koga. -Sunt periculosi? am intrebat fascinata de creaturile negre si lucioase. -In momentul asta, da. Daca ar fi fost doar cativa nu ar fi fost nicio problema. -De ce crezi ca au venit? -Sunt sigura ca au simtit prezenta Giuvaerului. spuse Kaede. Stolul imens a plonjat pana la sol, atacand satul. Simteam cum ghearele si ciocul lor imi zgarie pielea. Am inchis ochii si m-am lasat la pamant. Am vrut sa strang Giuvaerul in pumn, ca sa fiu sigura ca e in siguranta. Degetele mele cautau frenetic ceva ce nu era la gatul meu. Mi-am ridicat privirea. Ceva parca ma chema de sus. Si l-am vazut. Era in ciocul unei ciori. Am tintit spre ea. Dar tot ce am facut a fost sa ii retez gheara, care a cazut zvarcolindu-se pe pamant. Am mai tintit de cateva ori, dar nu am mai avut noroc. Cioara inghitise Giuvaerul. Acum va trebui sa o omor. Daca voi reusi. Am observat uimita cum gheara se misca pe pamant, probabil cautandu-si restul corpului. Si mi-a venit o idee geniala, care daca va merge... Am luat gheara si am legat-o strans de sageata. Apoi am tintit si am tras in directia Giuvaerului. Si am avut dreptate! Gheara vroia sa se intoarca la cioara. Am asteptat putin si in cele din urma sageata se infipse in cioara. O lumina puternica, roz-violeta, umplu aerul. Am privit cum cioara s-a dizolvat intr-un praf stralucitor, odata cu sageata, ca si demonul-paianjen. Apoi am ramas socata. Toata lumea a ramas. Micuta bila roz s-a crapat cu un sunet asurzitor, apoi a inceput o rafala de vant care a imparstiat cioburile. -Iti dai seama ce ai facut?! tipa cineva extrem de arogan. M-am intors ca sa il vad pe InuYasha. Ma privea de parca facusem o crima. De parca omorasem ce avea el mai de pret. De parca... -Ai spart Giuvaerul! Trebuia sa il protejezi, nu sa il arunci in mainile a toti demonii! Esti o iresponsabila! Si Kaede la fel! De ce l-a lasat in grija ta? de cand ai venit mi-ai adus numai necazuri! Pana si Naraku vroia Giuvaerul! De parca nu are destula putere! Si acum poate aduna cioburile! Sa te vad cum o sa reintregesti Giuvaerul acum! Ar trebui... -Taci! am tipat la el. A fost o greseala! Nu m-am gandit nici o clipa ca l-as putea nimeri! Ca l-as putea sparge... Nu am mai continuat... Priveam socata cum ii apar dungi mov sub ochi... Cum i se lungesc ungiile... Iar ochii lui... Erau rosii... Ca sangele... Vedeam numai foame in acel abis insetat. Sete de sange. -S-a transformat in demon! spuse panicata Kaede. Satenii au inceput sa plece. Koga s-a asezat in pozitie defensiva. Iar eu am realizat ca pentru prima data de cand am venit aici am vazut-o pe Kaede cu adevarat panicata. InuYasha facu cativa pasi spre mine, dar Koga sari in fata mea. Daca la prima lupta am zis ca nu era pe masura lui InuYasha, acum spun ca nu e nici macar un sfert din InuYasha. Koga nu facea altceva

decat sa se fereasca de atacurile lui InuYasha. Dar le incasa din ce in ce mai des. Incerca sa reziste, dar... Dar pana la urma cazu... Parca astepta lovitura finala... -InuYasha!

Nu m-am mai putut abtine. Nu suportam sa il vad pe Koga ranit din cauza mea. InuYasha s-a apropiat de mine, acea sete din ochi fiind din ce in ce mai intensa. Abia acum observasem ca avea colti ca de vampir. Nici nu vroiam sa ma gandesc... Ar putea sa ma omoare intr-o secunda... -InuYasha... isi puse mainile pe umerii mei si isi infipse unghiile lungi in carnea mea. Imi pare rau... Stiu ca trebuia sa fiu mai atenta... Lacrimile au inceput iar sa imi curga pe obraji. Plangeam cu suspine intre-taiate si adesea ma inecam in propriile lacrimi. Plangeam foarte des in ultimul timp. Devenisem slaba. Foarte slaba. Nu meritam sa ma numesc Gardiana. Cand cioara mi-a luat Giuvaerul, chiar am simtit ca e de datoria mea sa il recuperez. Sa il protejez. Si am incercat... Si am dat-o in bara rau de tot... Acum asteptam sa fiu omorata... Si nimeni nu putea face nimic sa ma salveze... Nimeni... -Credeam ca suntem... Aproape prieteni... am soptit privind in gol. Nu puteam sa ma uit. Am simtit doar cum mi-a eliberat un umar. Au inceput sa doara ca naiba. -Incercam sa fim prieteni! Si tu vrei sa ma momori pentru ca am facut o greseala? incepusem sa tip, dar imi pierdusem vocea inainte sa se stinga ecoul vocii mele. Tradatorule... am soptit lasand-mi capul in jos si am inchis ochii, asteptand o lovitura care nu avea sa mai vina.

Am simtit cum sunt stransa... O imbratisare... Puternica, aproape imi rupea oasele, dar ma simteam bine... Durerea din umeri se intensifica. Puteam sa ii mai rezist. Gestul lui m-a surprins. Si-a lasat capul pe umarul meu. Am ramas asa un minut. Nu stiam ce sa cred. Acum cateva secunde vroia sa ma omoare si acum ma imbratisa? Ce a provocat schimbarea asta? Mi-a dat drumu in cele din urma. Coltii ii disparusera, iar pe fundalul rosu al ochilor aparuse o culoare galbena, ca aurul. Culoarea ochilor lui. Vedeam ca setea era acolo, doar ca era constient. Nu stiu cat de constient, dar era. -Esti bine? sopti imbratisandu-ma iar. -Da... Nu am nimic... Abia am terminat de rostit ultima litera ca m-a si aruncat cat colo. Am cazut la o jumatate de metru de el. Direct in fund. Umerii mi s-au zdrunginat si am simtit un fulger de durere prin brate. -Ce te-a apucat?! am tipat la el.

-Eu? Eu?! Nu eu sunt idioata care a spart Giuvaerul! tipa si el la mine... si avea dreptate... Am fugit in casuta. La fiecare pas simteam strafulgerari de durere, acum in tot corpul de la imbratisarea lui. Dar ma simtisem bine, acolo. In bratele lui. Ma simtisem acasa... Brusc, mi-a aparut in minte imaginea lui Mario. Nu ma privea acuzator, sau ca pe o tradatoare... Dar se vedea ca ii ranisem sentimentele... O alta imagine, cu noi doi, sarutandu-ne... Ii simteam buzele peste ale mele... Dar nu isi aveau locul... Le simteam ciudat... -Nu mai plange, copila. nu realizasem ca plang pana nu mi-a spus ea. Vino, trebuie sa iti ingrijesc ranile. Mi-am dus o mana la umar. S-a umplut de un lichid cald si lipicios. Mi-am analizat palma patata de sange. Nu stiu ce speram sa gasesc sau sa obtin. Poate ca o analizam atat de mult pentru ca era prima rana, sufleteasca si trupeasca, facuta de un prieten. Pentru ca InuYasha este prietenul meu. Indiferent de cate ori m-ar ataca. Indiferent de cate ori m-ar jigni. Cand m-a imbratisat afara, am simtit ca ii pasa cu adevarat. Si intrebarea... A fost pusa cu atata sinceritate incat mi s-a facut pielea de gaina. Apoi cand m-a aruncat... Simteam cum mi se rupe inima in doua... M-am rupt din gandurile care imi aduceau lacrimi pe obraji. Din nou. De fapt Kaede m-a scos din acele ganduri. Inca aveam palma in fata ochilor cand a acoperit-o cu o carpa umeda si mi-a sters-o. InuYasha intra in camera. Koga era sprijinit de el. Abia mai putea sa mearga. Era plin de zgarieturi. Unele superficiale, altele foarte adanci. Vedeam vinovatia in ochii lui InuYasha. Si ma simteam si eu vinovata. Pentru o clipa am vazut o stralucire ciudata in ochii lui. Dar s-a intors aproape instantaneu si nu mi-am putut da seama ce era. -Nu te mai simti vinovata. spuse pe acel ton arogant pe care il uram dar incepusem sa ma obisnuiesc cu el. -Nu ii lua in seama toate toanele. incerca Kaede sa ma imbarbateze. Totusi are dreptate. Faptul ca ai spart Giuvaerul... A fost din greseala. Nu ai de ce sa te simti vinovata. -Poate ca ai dreptate, dar eu am tras sageata... -Ma duc sa vad cum se simte Koga. A fost ranit mult mai rau. Poate il conving pe InuYasha sa mergeti undeva la plimbare. Ti-ar face bine in momentul asta. Nu am apucat sa comentez. Deja plecase in camera in care InuYasha il dusese pe Koga. Am stat rezemata de perete, cu ochii inchisi. De cate ori ma gandeam la Mario, imainea lui InuYasha imi alunga gandurile. Oare ce fac Sota si bunicul acum? Dar parintii? Si prietenele mele... Oare isi fac griji pentru mine? O parte din mine vroia sa isi faca griji, pentru ca asta insemna ca le pasa. Dar cealalta parte vroia ca ei sa stea linistiti. Sa nu isi faca griji. Sa nu sufere din cauza mea. Vroiam sa ma intorc acasa. Vroiam asta... -Hei, trezirea! Soarele e inca pe cer, asa ca nu e timp de dormit. acea voce aroganta pe care o detestam... -Ce vrei? am intrebat cu ochii inchisi. -Vreau sa iti arat cum sa ajungi iar acasa. pufni ca de obicei. Dar daca nu mai... -Atunci sa mergem! Ce mai asteptam? deja eram in picioare si facusem cativa pasi spre usa. I-am auzit pasii in urma mea asa ca nu m-am oprit. Dar cand am ajuns afara mi-am dat seama ca nu stiam unde sa merg. El a trecut pe langa mine, fara ca macar sa imi arunce o privire. L-am urmat tacuta. Daca as fi fost cu Koga sau Kaede as fi indraznit sa fac conversatie. Dar ma simteam prea bine in tacerea aceea ca sa stric tot farmecul. Si daca aveam sa imi deschid gura, cu siguranta aveam sa ne certam. Mai bine asa... Am ajuns la fantana. Era aceeasi de acum cateva zile. Ma uitam confuza la ea. -Tot ce trebuie sa faci e sa cobori in fantana. Si vei ajunge acasa. In lumea ta. Pentru ca fantana actioneaza ca o poarta intre cele doua lumi.

-Multumesc. am spus sincer, uitand toate cate mi-a facut in cateva zile. M-am cocotat pe margine si m-am asezat in fund, cautand cu piciorul scara ca sa cobor. Vroiam sa imi dau drumu dar mana lui m-a oprit. Mi-am intors capul uimita. Credeam ca abia asteapta sa scape de mine. -Promite-mi ca o sa ai grija de el si ca o sa il porti mereu cu tine. spuse deschizandu-mi palma si punandu-mi in ea un ciob de un roz stralucitor. Doar am aprobat din cap si am inceput sa cobor. Cu o mana ma tineam de scara si cu cealalta tineam ciobul. Simteam si acum atingerea lui cand mi-a desfacut palma.