Sunteți pe pagina 1din 8

Publicata in 1969, in volumul: La tiganci si alte povestiri" (dupa ce aparuse la Paris, in 1959), nuvela mentionata a fost caracterizata drept

o capodopera a fantasticului romanesc" (Eugen Simion) si se incadreaza in proza fantastica a lui Mircea Eliade. Din aceeasi categorie de lucrari mai fac parte nuvele ca: Pe strada Mantuleasa", Tinerete fara de tinerete", 19 trandafiri", La umbra unui crin", in curte la Dionis" si altele. h6i238hd77khr Toate se caracterizeaza printr-un fantastic de tip erudit, tema fundamentala fiind relatia dintre sacru si profan. De multe ori, in curgerea fireasca a intamplarilor realului, intervine o ruptura (situatie neobisnuita, iesire din timp) care transpune totul in planul fantastic. Actiunea se petrece intr-un spatiu apartinand unei geografii sacre (Bucurestiul de altadata, cu strazi si beciuri care ascund mistere, ori muntele care este mai aproape de cer). Personajele sunt indivizi comuni" care intra fara voia lor in situatii anormale" (Eugen Simion). Tema nuvelei La tiganci" o constituie moartea ca eveniment, dar si ca mijloc de recuperare a sacrului. Titlul este numele unui spatiu, avand doua semnificatii: in planul profan este un loc rau famat, despre care vorbesc barbatii din tramvai. in planul sacru, este primul stadiu al calatoriei sufletului dupa moarte, drum care, in unele traditii, cuprinde Infernul, Purgatoriul si Paradisul. Structura: Nuvela La tiganci" este o capodopera a literaturii fantastice romanesti; din insemnarile autorului (notate in ,^/urnal") reiese ca intentia lui a fost revelarea a doua lumi paralele exis- tente in universul cotidian. Cu alte cuvinte, exista o realitate vizibila, concreta si logica (pe care o cunoastem cu totii) si o alta realitate (ascunsa, ilogica, nestiuta, cunoscuta fragmentar sau deloc de catre personaje). Din aceasta conceptie deriva ordonarea actiunii din La tiganci" pe doua planuri antitetice: profan/sacru, real/fantastic, viata/moarte, timp terestru/timp transcendent. In aceeasi ordine de idei, se inscrie si structura compozitionala a acestei opere: conform opiniei lui Sorin Alexandrescu, nuvela este alcatuita din opt episoade, marcand un numar simetric de intrari" si iesiri" din real in ireal. Comentatorul mentionat observa ca aici este vorba de un itinerariu spiritual: Viata si Moarte, Profan si Sacru, nuvela fiind (asa cum sustin si alti comentatori) o alegorie a mortii sau a trecerii spre moarte. Pe capitole, actiunea trece prin mai multe etape: Capitolul I prezinta drumul lui Gavrilescu spre casa, cu tramvaiul. Capitolele II, III si IV se petrec in bordeiul tigancilor, unde apar cele trei fete si are loc visul" profesorului. Capitolele V, VI si VII prezinta ratacirea sufletului prin oras si intoarcerea la bordei cu birja-dric. Capitolul al VlII-lea cuprinde reintalnirea cu Hildegard si plecarea celor doi spre nunta in Paradis. Fantasticul este o categorie estetica, in sensul ca infatiseaza o modificare posibila a frumosului. Etimologic (fr. fantastique, lat. phantasticus, gr. phan-tastikos - privitor la imaginatie"; phantasma plasmuire"), termenul denumeste ceea ce este creat de imaginatie, irealul. Definit ca intruziune brusca a misterului in cadrul vietii reale" (P.G. Castex), fantasticul reprezinta o ruptura in universul cunoscut, care nu poate fi explicata prin legile lumii reale. La tiganci", de Mircea Eliade, este o nuvela fiind o lucrare narativa in proza, de amploare medie, a carei actiune se complica progresiv; ca si in alte creatii din aceeasi specie, personajul central este puternic reliefat. In plus, aceasta creatie prezinta si unele particularitati care o includ in proza fantastica, asa cum rezulta din universul operei. Subiectul evidentiaza, dintru inceput, existenta a doua planuri: profan si sacru (ultimul fiind realizat prin insertia unor mituri). Intr-o dupa amiaza torida de vara, un profesor de pian (pe nume Gavrilescu) se indreapta spre casa, venind de la o meditatie, de pe strada Preoteselor. Astfel, in realitatea profana1 apare primul insemn al sacrului: numele strazii aminteste de vestalele care intretineau focul in templul zeitei Vesta; popasul pe care Gavrilescu il facuse pe aceasta strada poate echivala cu o purificare in vederea unei calatorii" care, in multe traditii ale lumii, cuprinde Infernul, Purgatoriul si Paradisul. In tramvai, Gavrilescu vorbeste cu ceilalti calatori, temele preferate fiind caldura si colonelul Lawrence; numele acestuia din urma, profesorul il auzise de la niste studenti {oameni culti", adica initiati) care povesteau ca, undeva in Arabia, arsita 1-a lovit pe colonel, ca o sabie, in crestet. in termenii mitului, studentii sunt niste mesageri" care prevestesc apropiata moarte si a lui Gavrilescu. Pe masura ce discutia din tramvai se deruleaza, profesorul simte nevoia sa faca marturisiri: Pentru pacatele mele sunt profesor de pian. Zic pentru pacatele mele, adauga incercand sa zambeasca, pentru ca n-am fost facut pentru asta. Eu am o fire de artist". Cum tramvaiul tocmai trecea pe langa gradina unor tiganci, calatorii discuta, oarecum misterios, despre acest spatiu. Amintindu-si ca si-a uitat servieta cu partituri la eleva sa Otilia, profesorul coboara cu intentia de a lua tramvaiul in sens invers; arsita si mirosul de asfalt topit (pe care le regaseste in strada), il gonesc spre urmatoarea statie (la care nu va mai ajunge). Cuvintele rostite de Gavrilescu (Prea tarziu") arata ca timpul omului si cel al realitatii au devenit neconcordante. In acest punct, realul trece in fantastic, intrucat profesorul intra intr-un spatiu in care miraculosul se imbina cu bizarul. Gradina tigancilor si bordeiul reprezinta spatii ale fantasticului in care se va produce iesirea din timpul concret al realitatii. Atras irezistibil de gradina racoroasa a tigancilor, Gavrilescu intra; aceasta insula" de umbra neasteptata ii provoaca un infinit sentiment de intensa tristete" ea fiind un spatiu in care iar a stat ceasul" (apartinand, prin urmare, eternitatii). Aici isi va cauta profesorul vocatia pierduta (conditia de creator irosita din pricina pacatelor sale, cum marturisea el insusi); si tot aici, amintirea marii lui iubiri pentru Hildegard il va stapani ca o chemare. Trecand pe langa baba care pazea poarta, Gavrilescu intra in bordei ; intreaga lui aventura din acest spatiu intortocheat nu este altceva decat o prelucrare a mitului labirintului. La inceput, profesorul se simte fericit parca ar fi fost din nou tanar, si toata lumea ar fi fost a lui, si Hildegard ar fi fost de asemenea a lui". Stare explicabila,

deoarece, din Infern, Hildegard (care murise si se afla in primul stadiu al calatoriei sale) il atragea in lumea umbrelor. Inconjurat de trei fete imbracate in valuri, Gavrilescu este supus la o proba initiatica: sa aleaga, din acest trio (alcatuit dintr-o tiganca, o evreica si o grecoaica), pe cea dintai. Cum incercarile lui esueaza, profesorul pierde acel ceva" minunat despre care-i vorbeau fetele. in termenii mitului, acesta ar putea insemna trecerea in alt stadiu (in Purgatoriu), posibila numai dupa ce sufletul lui se intoarce pe pamant pentru a-si recupera pacatele, sau, ar putea insemna alegerea unei ursitoare" ca si la nastere. Frecventa cifrei trei (pretul platit la intrare valoreaza trei lectii de pian, fetele sunt trei, iar ora, in jur de trei) aminteste de basm, specie in care fantasticul este bogat reprezentat. Ratand proba" alegerii fetei, Gavrilescu este prins intr-o hora si condus spre acea parte a bordeiului in care se afla pianul. Decorul (din care profesorul vrea sa scape, inspaimantat de obiectele care-1 alcatuiau) este fantastic: Descoperea la rastimpuri obiecte pe care ii era greu sa le identifice: unele semanau la inceput cu o ladita, dar se dovedeau a fi, pipaite mai bine, dovleci uriasi inveliti in broboade; altele, care pareau la inceput perne sau suluri de divan, deveneau, corect pipaite, mingi, umbrele vechi umplute cu tarate, cosuri de rufe pline de jurnale..." Acum se lamuresc si semnificatiile mitologice ale naratiunii: La sfarsitul lecturii, cand simbolistica grava a povestirii se vede mai limpede, constatam ca baba si fetele trag dupa ele grave umbre mitologice. Baba poate fi Cerberul2, vizitiul - luntrasul Caron?, iar fetele care-si ascund identitatea -Parcele4." (E. Simion). in timpul sederii in bordei, lui Gavrilescu ii este sete (sugestie a dorului dupa apa Lete - aflata in Purgatoriu si avand menirea de a-1 spala pe om de pacate si de a-1 face sa uite totul). Trezit cu ajutorul cafelei si dornic sa se intoarca acasa, profesorul constata ca, pe pamant, trecusera mai multi ani. Dezorientat, revine la tiganci, unde il astepta Hildegard (iubita lui din tinerete) care-1 va conduce in moarte. Partea finala a nuvelei reuneste mai multe motive: giulgiul, noaptea, tramvaiul, florile funerare, trasura/dric, ratacirea, visul. Pregatindu-se sa plece din bordeiul tigancilor, Gavrilescu este intampinat de aceeasi baba/Cerber careia ii povesteste senzatia deosebita traita la un moment dat: ...cand m-am vazut gol, si am simtit draperia strangandu-se in jurul meu ca un giulgiu..." Si baba il pofteste sa bea cafea, dar profesorul refuza: in termenii mitului, neband destul din apa Lete, el isi aminteste reperele spatiului profan in care traise; de aici, ratacirea sufletului prin niste locuri care nu-1 mai primesc: din tramvai este invitat sa coboare, deoarece banii lui erau scosi din uz, doamna Voitinovici plecase, Otilia se maritase, propria casa (inchisa si ferecata) este locuita de altcineva. Cei doisprezece ani care trecusera de la disparitia pamanteana a lui Gavrilescu, constituie o iesire din timp apartinand fantasticului. Acum si cea de a doua lume (in care profesorul traise aproape cincizeci de ani) ii apare ca fiind bizara, imposibil de inteles (marca a fantasticului). Singurul om dispus sa-1 ajute este birjarul-dricar care il invita in trasura (o alta luntre a lui Caron), adica ii recupereaza sufletul ratacitor si i-1 restituie Infernului. Drumul trece pe langa o biserica (unde fusese o inmormantare) si in curtea careia inflorise regina noptii" (floare al carei nume sugereaza intunericul); birjarul evoca mereu imagini mortuare (caii imbracati in negru, dricul, florile funebre) pana cand trasura ajunge la tiganci. De data aceasta, baba dormea: Cerberul nu mai avea ce pazi, caci in bordei ramasese numai nemtoaica mereu treaza si asteptandu-si iubitul; probabil celelalte fete" (suflete) trecusera in Purgatoriu (cel de al doilea spatiu pomenit de Dante in Divina Comedie). Acum, baba il numeste muzicant" pe Orfeul care-si pierduse partiturile (adica isi incheiase misiunea pe pamant) si coborase, ca si in mit, in Infern, ca sa-si recupereze iubita (pe Hildegard/Euridice). Trecand de usa a saptea - indicata de baba (cifra care trimite la numarul zilelor creatiei divine), Gavrilescu nu-si mai poate recrea iubirea pamanteana; Hildegard este gasita mult mai departe, si-1 ia in stapanire pe cel pe care1 chemase, mereu, din moarte. Ea il va conduce spre aceeasi trasura, mirata de incapacitatea lui Gavrilescu de a intelege ca a murit; in trasura, cei doi redevin tineri, pentru a putea sa ajunga astfel la ultimul stadiu al drumului - nunta in Paradis. Personajul principal este realizat in doua registre: profan si sacru. In planul profan. Gavrilescu este un barbat de 49 de ani, un om oarecare, sarac si necunoscut. Pentru a-si castiga existenta, este nevoit sa dea meditatii, infruntand uneori, vremea potrivnica. Distrat si uituc, isi lasa partiturile la eleva sa, Otilia Voitinovici si nu-si gaseste banii. in tramvai este logoreic, are tendinta sa se confeseze unor necunoscuti si are trei obsesii: colonelul Lawrance, gradina tigancilor si o amintire din studentie. Treptat, aflam ca acest om isi facuse studiile in Germania si ca avusese o mare iubire, pe Hildegard, pe care o uitase" subit, pentru a se casatori cu Elsa. Traseul anost al vietii sale 1-a condus la constiinta unei ratari, asa cum reiese din marturisirea sa (repetata): Pentru pacatele mele sunt profesor de pian. Zic pentru pacatele mele, adauga incercand sa zambeasca, pentru ca n-am fost facut pentru asta. Eu am o fire de artist". Reiese ca, in planul sacru. Gavrilescu era un Orfeu, decazut, pentru greselile sale in Adam (stramosul biblic, alungat din Rai). in termenii lui Mircea Eliade, modestul profesor reprezinta sacrul camuflat in profan. Si cum, in lumea reala, Gavrilescu traise o amnezie (uitan-du-si iubirea si ignorandu-si firea de artist), el incearca sa-si recupereze statutul. Purificat prin drumul pe strada Preoteselor / Vestalelor, Gavrilescu intra" in spatiul magic al tigancilor, acolo unde timpul s-a oprit {Atunci sa stii ca iar a stat ceasul" ii spune baba de la usa bordeiului). in locul timpului, apare aducerea-aminte si incepe intoarcerea in trecut: se simti dintr-o data fericit, parca ar fi

fost din nou tanar si toata lumea ar fi fost a lui si Hildegard ar fi fost de asemenea a lui". Invitat sa ghiceasca tiganca (dintre cele trei ursitoare), Gavrilescu rateaza, astfel incat incepe cosmarul: bordeiul (cu obiectele lui) devine agresiv, omul imbatraneste brusc, iar giulgiul tine de ritul funerar. Abia dupa calatoria sufletului in alt timp, profesorul isi recupereaza, alaturi de iubita lui, conditia de om paradisiac: ei redevin tineri, adica vesnici, dar intr-o alta lume. VII. Notele specifice ale fantasticului eliadesc se releva in toata complexitatea lor, la o lectura mai atenta. in termenii lui Tzvetan Todorov, in nuvela La tiganci", miraculosul se imbina cu straniul, alcatuind impreuna fantasticul pur. Astfel, iesirea din timp, ratacirea in bordeiul tigancilor, intoarcerea pe pamant s.a. tin de supranatural (miraculos); in acelasi timp, drumul prin labirint, teroarea obiectelor care-1 inconjurau pe Gavrilescu, transformarea acestor obiecte in altele, tin de straniu. O alta nota a fantasticului eliadesc o constituie insertia mitului (fie autohton, fie strain); acest apel la mitologie ii confera fantasticului un caracter erudit. De ce este nuvela La tiganci", o capodopera"? Mai intai, pentru ca autorul si-a ales o tema existentiala, cu implicatii dramatice pentru fiecare om: moartea ca eveniment. in al doilea rand, pentru ca modestul profesor de pian fusese un Creator (artist) care incearca, in bordei, sa ajunga la pian, adica incearca sa-si recupereze conditia si dincolo de moarte. in sfarsit, pentru ca iubirea nefinalizata in viata, se va implini printr-o nunta in eternitate.

Nuvela fantastic: La ignci de Mircea Eliade - ESEU STRUCTURA I CONINUTUL ESEULUI n toate povestirile mele, naraiunea se desfoar pe mai multe planuri, ca s dezvluie n mod progresiv fantasticul ascuns n banalitatea cotidian."(Mircea Eliade, ncercarea labirintului) IPOTEZA Nuvela fantastic La ignci (scris la Paris, n 1959 i publicat n volumul omonim, n 1969, la Editura pentru Literatur) marcheaz nceputul unei noi etape n creaia literar a lui Mircea Eliade, n descendena fantasticului filozofico-mitic eminescian, fiind considerat o capodoper a fantasticului romnesc. FORMULAREA ARGUMENTELOR Proza fantastic presupune (conform definiiei lui Castex) o intruziune brutal a misterului n cadrul vieii reale. Dintre caracteristicile fantasticului, n nuvel se observ: nelinitea personajului care nu gsete o explicaie pentru evenimente, ezitarea lui i a cititorului, compoziia gradat a naraiunii, finalul ambiguu, dispariia reperelor de timp i spaiu la apariia supranaturalului. SPECIE Nuvela fantastic este o specie epic n proz, cu o construcie riguroas, angrennd dou planuri narative (al realitii, respectiv, al evenimentului misterios), n care evolueaz personajul aflat n imposibilitatea de a da o explicaie ntmplrilor. Nuvela fantastic are tem, motive, conflict, relaii temporale i spaiale specifice. Fantasticul eliadesc transfigureaz artistic noiunile abordate n lucrrile savantului: mitul, hierofania (manifestarea revelat a sacrului n profan), dialectica sacru-profan, ieirea din timp, moartea ca iniiere. DEZVOLTAREA ARGUMENTELOR Dac n scrierea fantastic ntmplrile sunt relatate, de obicei, de un narator-personaj sau martor I pentru a spori credibilitatea, aici naraiunea la persoana a III-a sporete ambiguitatea ntmplrilor. Perspectiva impersonal, neimplicat a naratorului este dublat de perspectiva protagonistului, ins obinuit, care triete uimirea i teama, stri specifice naraiunii fantastice. Ezitarea ntre aparena realist i neobinuitul/ irealul impus ca o prelungire a realului aparine cititorului i personajului . TITLU Titlul nuvelei sugereaz o hierofanie, loc de manifestare a sacrului ascuns n profan

(irecognoscibilitatea sacrului). Locul numit la ignci reprezint simbolic lumea cealalt, liber de contingenele timpului i ale spaiului, n care locuiesc nemuritorii. Este altceva dect lumea de dincolo, unde se duc toi dup moarte, dar de unde nu se napoiaz nimeni. Intrat pe trmul cellalt, spaiul mitic al originilor, Gavrilescu traverseaz, ca novice, o moarte ritual, iniiatic, diametral opus morii fizice, naturale: la ieirea din acest spaiu, el urmeaz s parcurg o natere iniiatic, s capete o nou personalitate"(Alexandrescu Sorin,Introducere la vol.La ignci ). Prin corelare cu titlul, tema nuvelei este aceea a ieirii din timpul istoric, linear, ireversibil i a trecerii n timpul mitic, circular. Alte teme configurate n text sunt: erosul, logosul, moartea i creaia, iar motive literare: labirintul, timpul, memoria. Sorin Alexandrescu consider nuvela o alegorie a morii sau a trecerii spre moarte, aventura unui ins atras de amintire. Formularea este acceptabil, dac moartea este neleas potrivit concepiei lui Mircea Eliade: Iniierea este o moarte i orice moarte inteligent asumat poate echivala cu o iniiere." STRUCTURA DISCURSULUI NARATIV Nuvela este realizat prin tehnica epicului dublu. Naraiunea este realizat prin nlnuirea celor opt episoade, care ar marca un numr simetric de intrri i ieiri sau de treceri ale personajului de la o existen la alta, din planul real n planul ireal: planul real (episodul I), planul ireal" (episoadele II-IV), planul real" (episoadele V-VII), planul ireal (episodul al VlII-lea). Pendularea protagonistului ntre real (spaiul bucuretean exterior grdinii) i ireal (grdina igncilor, bordeiul i casa cea mare) reda un itinerar spiritual: de la profan la sacru, de la via la moarte. INCIPIT / FINAL n incipit, este descris credibil cadrul: canicula n Bucuretiul interbelic, surprins prin detalii realiste. Reprezentarea veridic a realitii n proza fantastic este dublat de semnificarea ei, nct obsesiile cltoriei cu tramvaiul (cldura, pretenia de cultur, condiia de artist ratat pentru un pcat - pierderea iubirii din tineree) se vor prelungi n cellalt plan. n final, se sugereaz ca explicaie pentru evenimentele relatate o stare ca ntr-un vis", iar nuvela fantastic are final deschis. CONSTRUCIA SUBIECTULUI Aciunea nuvelei se desfoar n mod gradat, ntr-o progresie ascendent, fiind plasat n Bucuretiul interbelic, prezentat ca n amintirile scriitorului: toropit de canicul, cu tramvai, liceu i grdini umbroase, cu oameni comunicativi i crcium la colul strzii. n prim-planul realist, care corespunde primului episod al nuvelei, se configureaz atmosfera aparte, culoarea balcanic: mirosul de asfalt topit, zgomotul tramvaiului, aria zilei de var i locvacitatea personajului. Nuvela ncepe cu o cltorie obinuit, repetat de trei ori pe sptmn, ca un ritual, de profesorul de pian, Gavrilescu. Temele de discuie ale cltoriei cu tramvaiul sunt: cldura, colonelul Lawrence i mrturisirea ratrii condiiei de artist. Tramvaiul, simbol al lumii reale (ca i plria sau banii), trece pe lng grdina igncilor, despre care oamenii discut ntr-un mod misterios, cu toate c nimeni nu tie nimic sigur, pentru c nu a fost acolo. Este un spaiu interzis, n aparen din prejudecat. TIMP I SPAIU

Momentul venirii igncilor este amplasat ntr-un timp trecut nedeterminat (mitic). Au venit demult - spuse vecinul". Grdina apare ca un spaiu mitic. Amintindu-i c i-a uitat servieta cu partituri la eleva sa, Otilia Voitinovici, profesorul coboar cu intenia de a lua tramvaiul n sens invers. Dup o serie de ezitri, Gavrilescu intr la ignci, atras de umbra grdinii. Intervine hazardul, accidentalul (uitarea servietei) pentru ca personajul s ia act de existena misterului (grdina igncilor)"(Eugen Simion) (intriga). PARTEA A DOUA / PLANUL IREAL Al doilea episod marcheaz intrarea personajului n cealalt lume, intruziunea misterului n viaa real, dup definiia lui Castex. Momentul trecerii dincolo, n planul ireal, este precedat de o lumin alb, incandescent, orbitoare", care mpreun cu poarta semnific pragul dintre dou lumi, trecerea dinspre via spre moarte, dinspre profan nspre sacru. n faa porii, l ateapt o fat oache. Baba (Cerberul) i cere drept tax pentru a trece n cealalt lume, la ignci, echivalentul a trei lecii de pian. De remarcat elementul comun cu basmul, prezena cifrei trei: suma pe care trebuie s o achite Gavrilescu la intrarea n bordei valoreaz trei lecii de pian, fetele pe care trebuie s le ghiceasc sunt n numr de trei, ora cnd se produc ntmplrile ciudate din naraiune e n jur de trei, Gavrilescu cltorete cu tramvaiul de trei ori pe sptmn. Discuia despre ceas dintre Gavrilescu i baba aezat la punctul de hotar dintre cele dou trmuri sugereaz alt curgere temporal la ignci: Avem timp. Nu e nici trei", zice btrna fr grab. Ceasul care iar a stat" sugereaz c n locul acesta al pragului, al vmii, timpul exterior este mpletit n jurul unei clipe de graie, ora trei. La ignci, Gavrilescu va tri comprimarea temporal, timpul su subiectiv (cteva ore) necorespunznd cu timpul istoric (12 ani). Se remarc o trstur important a fantasticului: dispariia limitelor de timp i de spaiu la apariia supranaturalului. Odat ajuns n bordei (episodul al III-lea), Gavrilescu ncalc interdicia de a nu bea mult cafea i intr n jocul" fetelor. Trebuie s ghiceasc iganca din cele trei: o iganc, o grecoaic, o evreic (Parcele). Eueaz ns, pentru c i amintete de Hildegard (se rtcete n amintire), iar fetele l grbesc, cred c se teme s le ghiceasc, apoi l prind ntr-o hor de iele sau de ursitoare care i es un alt destin. Dup prima ncercare, adoarme i se trezete mbrcat altfel. Fuga prin labirintul de paravane i oglinzi red simbolic ncurctura" sa prin amintire. Acest univers de obiecte inutile, sugernd perisabilitatea lumii, proiecteaz ipostazele simbolice ale ratrii personajului. A doua ratare a ghicitului l face s afle c, dac ar fi reuit, ar fi fost foarte frumos", fetele l-ar fi plimbat prin toate odile bordeiului, dezvluindu-i misterele universului. De aceast dat i amintete" muzica, manifestndu-se ca un creator: Nu se mai gndea la nimic, furat de melodiile noi, necunoscute pe care le asculta parc pentru ntia oar, dei i veneau una dup alta n minte, ca i cum i le-ar fi amintit dup foarte mult vreme". Rtcete prin ntuneric (episodul al IV-lea), ntr-un labirint al obiectelor amorfe, spaiu haotic, unde e foarte cald i renun treptat la haine (regresia temporal n starea de increat). Se simte mbrcat n giulgiu (simbol al morii iniiatice) i se trezete" din comar sau halucinaie discutnd cu baba. Speriat, ncercnd s scape, se pierduse, se rtcise in trecut". Aflm n felul acesta c tnr fiind, student n Germania, iubise pe minunata Hildegard, pe care ns o prsise i se cstorise cu Elsa, cu care tria de muli ani la Bucureti. Prin urmare, Gavrilescu i ratase viaa sentimental i vocaia de artist. Iubirea pentru Hildegard constituise momentul sacru al vieii lui, iar el i d seama de asta doar n clipa n care ptrunde n spaiul magic al bordeiului igncilor: n acea clip se simi deodat fericit, parc ar fi fost din nou tnr i toat lumea ar fi fost a lui, i Hildegard ar fi fost de asemenea a lui". Ieirea din timpul profan coincide cu amnezia, iar intrarea n cel sacru cu anamnez.

PARTEA A TREIA / PLANUL REAL n partea a treia (episoadele V-VII), Gavrilescu prsete bordeiul igncilor i aude huruitul mecanic al tramvaiului", semn al timpului istoric. n tramvai, unde discuiile predilecte erau tot cldura i colonelul Lawrence, Gavrilescu constat, dincolo de aparena unei lumi cunoscute, c trecerea timpului se accelereaz progresiv. Cnd d o bancnot taxatorului, afl c aceasta era ieit din uz. Ajuns n strada Preoteselor, afl c doamna Voitinovici se mutase de 8 ani, de cnd se cstorise Otilia. Chiar i acas la el locuiesc oameni strini. De la crciumarul din cartier, Gavrilescu afl c soia sa, Elsa, se ntorsese de 12 ani n Germania. Prin urmare, popasul n bordeiul igncilor a durat, nu cteva ore, aa cum crezuse Gavrilescu, ci 12 ani, durata unui an cosmic. Rtcit n trecut, [n.n. Gavrilescu] a ratat prezentul, adic venicia fiinelor divine; acum rtcit n viitor, Gavrilescu rateaz din nou prezentul, adic efemerul bogat al fiinelor umane!"(Sorin Alexandrescu)..Vrea s revin la ignci pentru a cere o explicaie i face drumul n compania unui birjar, fost dricar (Charon). n partea a patra, ultimul episod prezint ntlnirea cu Hildegard, iubita lui din tineree, n casa cea mare. Aceasta l ia de mn (este mediatoarea trecerii dincolo) i l duce cu birja spre pdurea-labirint, spre o nunt n cer". Simbolul pdurii este ambiguu, spaiu al morii sau al renaterii, iar cltoria cu birja fostului dricar poate fi spre moarte sau spre o mplinire a iubirii i a destinului de creator n alt plan al existenei. Explicaia sugerat pentru sensul cltoriei este ambigu, prin apelul la motivul visului, iar fantasticul este visul treaz al individului"(Adrian Marino, Fantasticul n Dicionar de idei literare vol.I): - Hildegard, ncepu el trziu. Se ntmpl ceva cu mine, i nu tiu bine ce. Dac nu te-a fi auzit vorbind cu birjarul, a crede c visez... Fata ntoarse capul spre el i-i zmbi. - Toi vism, spuse. Aa ncepe. Ca ntr-un vis..." Finalul nuvelei La ignci este deschis, pentru c pstreaz ambiguitatea, condiie a fantasticului. PERSONAJELE Personajele nuvelei poart semnificaii mitologice. Istoric al religiilor, scriitorul combin i reinterpre-teaz vechile mituri, nct personajele nuvelei sunt purttoare de semnificaii multivalente. Din perspectiva mitologiei antice i a alegoriei morii, Eugen Simion a atribuit o serie de valori simbolice personajelor: baba ar fi Cerberul care pzete intrarea n Infern, dar cere vam, precum Charon. Luntraul este identificat cu birjarul, fost dricar, care l va conduce pe Gavrilescu spre pdure". Fetele ar putea fi Parcele, dar i Ursitoarele sau ielele, ca n folclorul romnesc. Interpretarea indianist (Sorin Alexandrescu), care le asociaz pe fete cu gunele (trad. frnghii; zeiti ale destinului), conduce spre aceeai simbolistic: rolul fetelor este de a-l rupe de condiia teluric, inferioar, de ratat, i de a-i ese" un alt destin, cel primordial, de creator. Bordeiul are semnificaie ambivalen: n opinia cotidian, a celor din tramvai, este un loc al plcerilor (sugestia paronimic), dar sensul revelat prin aventura eroului este transpunerea artistic a mitului labirintului, spaiul sacru al iniierii, prin ritualuri ezoterice (ghicitul, cafeaua, hora). Hildegard i Elsa simbolizeaz iubirea spiritual i iubirea fizic. De aceea existena alturi de Elsa 1-a aruncat n condiia de modest profesor de pian". Pierderea lui Hildegard n tineree ar constitui pcatul" personajului, iar regsirea ei, n casa cea mare, tot tnr, sugereaz regsirea muzei, a iubirii spirituale, capabil s-1 conduc pe artist spre a-i recupera adevrata condiie: aceea de creator. PERSONAJUL PRINCIPAL Personajul principal este un ins banal, ratat, tipul antieroului din proza modern. Hazardul l

arunc n plin mister, pe care l triete fr tire i fr vrere. Condiia de artist, chiar ratat, i faciliteaz aventura fantastic i l transform n purttor al mesajului nuvelei: renaterea artei prin redescoperirea miturilor. Gavrilescu vede realitatea zilnic prin oglinda iluziei lui (arta). Ca pianist el triete frecvent pe un alt portativ al existenei. Arta este orgoliul i, totodat, forma lui de aprare."(M.Eliade) Portretul personajului se contureaz n primul episod, prin autocaracterizarea devenit laitmotiv n episoadele urmtoare: Pentru pcatele mele sunt profesor de pian. Zic pentru pcatele mele, adug, ncercnd s zmbeasc, pentru c n-am fost fcut pentru asta. Eu am o fire de artist". Atitudinea personajului este redat, n mod realist, prin dialog, monolog interior i gesturi. Gesturile stngace, comportamentul nesigur, vistor, locvacitatea, uitucenia configurez portretul profesorului banal, dar cu fire de artist. Vrsta personajului, 49 de ani, poart simbolistica cifrei 7, ncheierea unui ciclu al existenei n plan terestru, moment al trecerii, prin iniiere, n alt plan, spiritual. Sensul iniierii din bordei nu este dezlegat, dar, dei nu ghicete" iganca, recupereaz treptat atributele omului primordial: anamnez i capacitatea creatoare, ceea ce l scoate definitiv din timpul liniar, istoric, unde nu-i mai gsete locul. Pentru ca la a doua intrare la ignci, s fie trimis n casa cea mare, unde o gsete prin intuiie pe Hildegard, simbol spiritual, i pare a se reface cuplul adamic. Drumul spre pdure semnific intrarea ntr-un spaiu etern, dar ambivalent: moarte i/ sau renatere spiritual. nelesurile ultime ale nuvelei sunt suspendate, pentru c nuvela presupune, n opinia autorului, o ncercare a labirintului nu doar pentru personajul principal, ci i pentru cititor, ceea ce arunc opera n inima fantasticului". CONCLUZIA Opera literar La ignci de Mircea Eliade este o nuvel fantastic deoarece are toate caracteristicile acestei specii literare: intruziunea misterului n cadrul vieii reale, ezitarea protagonistului i a cititorului, compoziia gradat a naraiunii, dispariia limitelor de timp i de spaiu la apariia supranaturalului, finalul ambiguu. Cuvinte: Hierofane s.f. Act prin care se manifest sacrul; relevare a unei entiti sacre n tradiia spiritual a unui popor. (< fr. hirophanie) PROFN, -, profani, -e, adj. (Adesea substantivat) 1. Care este ignorant ntr-un domeniu oarecare; netiutor, nepriceput, ageamiu. 2. Care nu ine de religie, care nu reprezint sau nu exprim un punct de vedere religios; laic. 3. Care nu respect lucrurile considerate sacre; necredincios. Din fr. profane, lat. profanus. IRECOGNOSCBIL, - adj. de nerecunoscut. (dup it. irriconoscibile) ROS s. n. 1. dragoste, iubire; (spec.) dragoste senzual; motiv erotic n literatur. 2. ansamblul dorinelor sexuale, considerate din punct de vedere psihanalitic; libido. ansamblul instinctelor de conservare i perpetuare. (< fr. ros /1/, germ. Eros) LGOS, logosuri, s.n. 1. Termen folosit n filozofia materialist antic pentru a denumi ordinea cosmic, raiunea cosmic sau destinul, o ipostaz a divinitii, cuvntul divin. 2. (Ir. i fam.) Cuvntare, discurs. Din ngr. lgos, fr. logos. INTERBLIC, -, interbelici, -ce, adj. Dintre dou rzboaie (mai ales dintre cele dou rzboaie mondiale). Inter1-+belic (< lat. bellicus). LOCVACITTE s.f. (Livr.) nsuirea, pornirea, obinuina de a fi locvace; limbuie. Din fr. loquacit, lat. loquacitas, -atis. PARTITR, partituri, s.f. Notaie muzical cuprinznd toate prile vocilor sau ale instrumentelor, astfel dispuse nct s poat fi urmrite concomitent; p. ext. compoziie muzical; partiiune. Din it. partitura, germ. Partitur.

GILGIU, giulgiuri, s.n. Pnz subire i fin care se aterne peste ceva, care acoper ceva. Pnz cu care se acoper mortul; linoliu. [Var.: gilgi s.n.] Din magh. gyolcs.