UNIVERSITATEA DIN BUCURETI FACULTATEA DE TEOLOGIE ROMANO-CATOLIC SPECIALIZAREA TEOLOGIE SOCIAL

Sfantul Paul

COORDONATOR TIINIFIC:
LECT. UNIV. DR. CRISTINA MARE

STUDENTI:
Mitran Luminita Bindaroi Bianca Ciubuca Florin

BUCURETI

Paul momentul convertirii sale

Damascul unul dintre cele mai vechi orase ale lumii.In epoca Apostolic, Damascul era capitala Siriei , aflat sub stpanire roman din anul 64 .C. Damascul trebuia sa fie un simplu episod al unui plan mai vast de nimicire a comunittilor crestine care , in timpul acelor evenimente erau alcatuire numai din evrei ,deoarece pgnilor nc nu li se vestise Evanghelia (cf. Fap 11, 1-3 ).Acest fapt arat pericolul in care se afla Biserica , deoarce n cazul n care crestinii dintre iudei ar fi fost nimicii , nsai exisena acestei instituii era pus sub semnul ntrebarii .Acest fapt arat ct de departe inau prin aciunile lor de marii de la Ierusalim pentru c, este de la sine nteles c toate aciunile inversunatului fariseu Saul din Tars impotriva crestinilor aveau incuvintarea Sinedriului de la Ierusalim (Fap 9,1-2; 22,5; 26,10) 1. In aceste circumstante a avut loc aceea interventie directa si personala a lui Isus in destinul istoric al Bisericii prin curmarea actiunilor lui Paul de persecutor al Bisericii .Vorbim aici fireste de evenimentul care se produce cand Saul calatorea si se apropia de Damasc ( Fap 9,3) spre a-i prinde si a-i aduce pe crestini legati la Ierusalim .Luca descrie astfel
1

Cf. VERZAN S., Op. cit, p.33

miraculoasa intamplare : Dar pe cand calatorea el se apropia de Damasc , o lumina din cer , ca un fulger l-a invaluit deodata.Si cazand la pamant , a auzit un glas , zicandu-i :Saule , Saule , de ce Ma prigonesti? Iar el a zis Cine esti Doamne? si Domnul a zis :Eu sunt Isus pe care tu-l prigonesti.Greu iti este sa izbesti cu piciorul in tepusa .Si el tremurand si inpaimantat fiind , a zis :Doamne , ce voiesti sa fac?. Iar Domnul i-a zis :Ridica-te , intra in cetate si ti se va spune ce trebuie sa faci (Fap 9,3-6) .Istorisind lui Irod Agripa ,regele tetrarhiei lui Filip si al Abilenei , evenimentul de pe drumul Damascului , Paul completeaza relatarea de mai sus a lui Luca , aducand precizari privind cuvintele pe care Isus i le-a adresat cu acest prilej.In aceasta istorisire a lui Paul , dupa remarca din Fap 6,5 , Mantuitorul precizeaza : Scoala-te si stai pe picioarele tale.Caci spre aceasta m-am aratat tie : ca sa te randuiesc slujitor si martor ai al celor ce ai vazut, si al celor intru care Ma voi arata tie.Alegandu-te pe tine din popor si din neamurile la care te trimit, sa le deschizi ochii , ca sa se intoarca de la intuneric la lumina si de la stapanirea lui satan la Dumnezeu , ca sa ia iertarea pacatelor si parte ce cei ce s-au sfintit , prin credinta in Mine. (Fap 26, 16 -17 ) . Impresia produsa tanarului Saul din Tars in urma acestui eveniment major a fost coplesitoare : Si el tremurand si inspaimantat , a zis : Doamne ce voiesti sa fac? ( Fap 9,6). Din acest moment viata lui Paul dobandeste cu totul alt curs. El nu mai cauta bunavoinia oamenilor ci pe cea a lui Dumnezeu . Daca as placea oamenilor , va marturisii apostolul ceva mai tarziu , n-as fi rob al lui Cristos (Gal 1, 10). Singura ratiune de existenta a lui Paul devinde dupa convertire de pe drumul Damascului aceea de a-l sluji pe Cristos , al carui rob devine neconditionat ( Gal 9,20) .

Convertirea lui Paul a avut loc in anul 36 , la putin timp dupa martirul Sfantului Stefan , intr-o epoca in care Sinedriul dispunea de puteri nelimitate in probleme religioase2 . Acest lucru ii va permite lui Paul sa obtina de la aest for central de conducere iudaica scrisori de aducere in arest de la Damasc a iudeilor convertiti la crestinsim ( Fap 9,2) .Consecintele evenimentului produs pe drumul Damascului sunt deosebit de favorabile Bisericii crestine. In primul rand , se poate vorbi de stoparea procesului de persecutie a crestinilor pus in miscare si condus de indarjire de un fanatic al legii mozaice. Pe aceasta baza se poate vorbi de o perioada de liniste si pace pentru Biserica dupa convertirea lui Paul. Acest fapt ingaduie misionarilor crestini pregatiti la Ierusalim sa vesteasca Evanghelia in Iudeea , Samaria si Galileea ( Fap 9, 31) si chiar dincolo de granitele Palestinei. Pe de alta parte , prin convertirea lui Paul , Biserica va castiga , chiar daca acest fapt se va produce in cativa ani , un mare minsionar , care se va adauga celor doisprezece apostoli , in efortul de raspandire a Evangheliei in intreaga lume . Mai mult de atata , trebuie sa se retina si sa se inteleaga la justa valoare si in toata profuzime , destinul care i-a rezervat lui Paul in baza cuvintelor care-i vor fi adresate in mod direct catre Isus Cristos : spre aceasta m-am aratat tie: ca sa te randuiesc slujitor si martor al celor ce ai vazut si al celor intru care Ma voi arata tie, alegandu-te pe tne din popor si din neamurile la care te trimit (Fap 26, 16-17). Pe langa unei posibilitatile angajari totale intelectuale, si profunda seriozitate, slujire

capacitatea

neconditionate

intr-o

incredintata, Paul avea si formidabilul avantaj ca se tragea din popor, adica dintre iudei, ca fariseu activ si bun cunoscator al Vechiului Testament. In acelasi timp insa Paul se tragea si din neamurile la care
2

Ibid., p.34

urma sa fie trimis. Cu alte cuvinte, Paul cunostea nemijlocit, de la fata locului si lumea pagana, istoria si credintele acesteia.

Luca relateaza in trei randuri experienta lui Paul de pe Drumul Damascului. Accentul care cade asupra convertirii eroului sau nu este surprinzator, avand in vedere importanta marturiei lui Paul in analiza originilor cretinismului. Paul insusi, se refera la acel episod din viata sa cu o oarecare prudenta, sau mai bine zis dupa parerea unora, circumspect3: Dar cand Acela care m-a ales din sanul mamei mele si m-a chemat prin harul sau sa descopar pe Fiul sau in mine, ca eu sa-l vestesc printre pagani (Gal 1,14). Acesta nu inseamna o negare a

caracterului obiectiv al viziunii (1Cor 9,1; 15,8;Fap 9,19; 22,14; 26,16), ci doar o subliniere a aspectului revelarii interioare in vederea misiunii de Apostol al Neamurilor4. Afirmatia sa anterioara infocat peste masura pentru traditiile stramosilor, iintrecean iudaism pe multi din cei de o varsta cu mine in poporul meu (Gal 1,14) accentueaza s mai mult importanta momentui Damasc prin prezentarea aparent antitetica a celordoua atitudini: iudeu fervent versus crestin misionar.

Un episod al vietii lui Paul este de o notorietatea cruciala: vocatia sa pe calea Damascului. Este foarte important ca Luca, in cartea Faptele Apostolilor, il inregistreaza chiar de trei ori. Se vorbeste de obicei de convertire. Nu sunt putini autorii care remarca cat de important este un

Harrington W. J., Jesus and Paul, Ed. Michael Glazier, Delaware, 1978, p.119. Cf. 1,16 din *** La Bibblia di Gerusalemme, p.2500.

astfel de nume intrucat Paul nu renega statutul sau de evreu si nici nu isi abandoneaza religia pentru a adera la o alta, asa cum se intampla in mod normal atunci cand se trateaza de convertire5. De aceea se prefera sa se vorbeasca de vocatie deoarece Paul realizeaza cu Isus intr-un mod deplin si definitiv mantuirea anuntata in Vechiul Testament. Isus nu vroia sa-l recruteze in maniera nedureroasa, asa cum a facut cu ceilalti, printr-o simpla invitatie. Nu trebuia sa se trateze de o zdruncinare, de o schimbare radicala, de o adevarata revolutie coperniciana. In mod efectiv viata sa cunoaste o schimbare hotaratoare atunci cand pe calea Damascului traieste experienta directa cu Cristos: << Ceaa ce rascoleste profund pe Paul pe calea Damascului nu a fost forta care l-a atins din inaltime, ci descoperirea unei iubiti noi, plina de duiosie. Persecutorul constrans sa iubeasca persecutantul, sa propovaduiasca dragostea acestuia tuturor.>>6 El intelege ca Isus este unicul sens al existentei umane, acela care copleseste cu o dragoste generoasa viata unei persoane si a unei comunitati. Incepand cu acest moment , persecutorul furios al crestinilor se transforma in apostolul paganilor, gata sa-si consume intreaga sa viata pentru propovaduirea si raspandirea Evangheliei.7

Experienta originala, traita fara indoiala de Paul incepand cu evenimentul din Damasc, apoi consolidata de-a lungul vietii si reflectata de catre apostol in intreaga sa teologie, este cea a unei uniri transformatoare cu Cel Inviat, mergand pana la transfigurarea finala din 2Cor 3,16, unde convertirea este descrisa si definita ca o apocalipsa

5 6

Cf Stendahl, K., Paolo tra ebrei e pagani, Claudiana, Torino, 1995, pp. 55-60. Cremona, C., San Paolo, Rusconi, Milano, 1993, p.36. 7 Mesters, C., Intervista a Paolo di Tarso, Cittadella, Assisi, 1990, p.49.

(valul ce se ridica), care ne da acces la contemplarea slavei lui Dumnezeu. Deschiderea fata de Isus presupune cu necesitate un proces de renuntare de sine care dureaza toata viata, asa dupa cum batran si intemnitat fiind, le va scrie Paul filipenilor (Filip 3,20). Din unirea mistica cu Cristos si nu dintr-o rasturnare de valori ia nastere schimbarea de viata si sentimentele de pocainta si umilinta. In ceea ce priveste trecutul sau de persecutor, acesta ii serveste lui Paul mai ales pentru a evoca cititorilor sai, concret si familiar, pe vrasmasul lui Dumnezeu, plin de trufie si lipsit de masura, decat pentru a-si opune trecutul de iudeu zelot cu cel de crestin convertit. Convertirea lui Paul a fost altceva decat un simplu transfer de credinta de la Lege catre Cristos. A fost descoperire a efectelor lucrarii lui Dumnezeu asupra celui care raspunde chemarii sale. Paul a vrut sa fie exemplu de viata pentru toti cei care l-au urmat sa poata afirma cu tarie: Nu mai traiesc eu, ci Cristos traieste in mine(Gal 2,20) .

Bibliografie:

1. Cremona, C., San Paolo, Rusconi, Milano, 1993, p.36 2. Flaviu Iosif, Istoria razboiului iudeilor impotriva romanilor, Hasefer,
Bucuresti, 1997, p.45

3. Intervista a Paolo di Tarso, Cittadella, Assisi, 1990, p.49. 4. Mauro Orsatti, 1-2 Tesaloniceni, Ed. Buna Vestire, Blaj 2005, pag
19-20.

5. Harrington W. J., Jesus and Paul, Ed. Michael Glazier, Delaware,

1978, p.119.