Sunteți pe pagina 1din 1

Relatiile internationale din secolul XIX

La inceputul sec. XIX lumea se caracteriza printr`o mare diversitate a sistemelor politice si a ritmurilor de dezvoltare. Consecintele revolutiei franceze se faceau simtite in intreaga Europa si nu numai. Rivalitatile coloniale dintre marile puteri devin o trasatura caracteristica a relatiilor internationale spre sfarsitul acestui secol. Un eveniment important este reprezentat de Congresul de pace de la Viena din 1815, desfasurat ca urmare a infrangerii lui Napoleon I. Una dintre hotararile luate in urma acesteui congres a fost revenirea Frantei la granitele anterioare revolutiei.Marile puteri ale Europei isi impart teritoriile, se constituie Confederatia Germanica, iar Suveranului Pontif ii este restituit Statul Papal. O alta urmare este impunerea a doua principii deosebit de importante: 1.Principiul legitimitatii dinastice, potrivit caruia frontierele dintre state au la baza drepturile suveranilor mostenite de la predecesorii lor. 2.Principiul echilibrului European, promovat de Anglia, conform caruia nici o putere europeana nu avea dreptul sa`si impuna hegemonia pe continent. Tot in urma acestui congres se incheie Sfanta Alianta, intre state care isi asumau rolul de a se ajuta reciproc in fata oricarei incercari de rasturnare a ordinii existente. Creierul acestei aliante a fost cancelarul Austriei, Metternich. Insa acest pact nu a reusit sa potoleasca setea marilor puteri de a`si largi teritoriile. Astfel ca dupa anul 1880 s`au format alte doua aliante: Tripla Alianta, in 1882, intre Germania, Austro-Ungaria si Italia. Cea de`a doua este cunoscuta in istorie ca Tripla Intelegere, intre Anglia, Franta si Rusia. Aceste aliante au stat la baza disputelor din primul razboi mondial, dovedind inca o data ca pacea incheiata in urma Congresului de la Viena nu a fost menita sa dureze multa vreme.