REPERE MORALE N RELAIA PROFESOR-ELEV

ntre situaiile arhetipale trite de ctre oricare dintre oameni, iniierea este una fundamental. Ea presupune trecerea individului dintr-un stadiu de via n altul. Conform teoriei lui Carl Gustav Jung (1967), o persoan care nu a trit echivalentul psihologic al unei iniieri poate fi pierdut n confruntarea cu o situaie de tranziie pentru care nu este pregtit, n astfel de moment putnd avea loc procese de regsire masiv a personalitii. Deoarece coala realizeaz prin activiti i procese specifice pregtirea elevilor pentru realitatea social, mult mai complex dect cea a familiilor din care acetia au pornit, s-a constatat discursul didactic i pedagogic, forma de iniiere a elevilor n real. ntr-o astfel de abordare, profesorul este cel care are sarcina iniiatorului, elevii urmnd trecerea prin procesul iniierii, profesorul fiind - de aceea - considerat iniiatorul (mistagog), cel care va conduce ritualul iniiatic. Dac, prin comportamentul su, profesorul se face acceptat de elevi, se creeaz condiii pentru ca ntreaga clas s devin receptiv, permisiv, deschis cooperrii. Clasa de elevi, colectivitatea colar, n general, este un mediu de comunicare ntre elevi, ntre profesor i elevi, o comunicare deschis, fr restricii, fr formalisme i ritualuri inutile care mrete ncrederea membrilor n virtuile grupului i, implicit, productivitatea. Blocarea comunicrii prin relaii reci, birocratice din partea unor profesori face s scad randamentul comunicrii i cel colar. Funcionnd normal, pe principiul feed-backului, procesul de comunicare faciliteaz realizarea sarcinii, asigur coeziunea grupului, valorizeaz pe fiecare membru, acioneaz ca factor de omogenizare. Astfel, prin intermediul feed-back-ului influenarea devine bilateral, pentru c, aa cum spunea filosoful Leon Bloy, nu se tie cine d i cine primete, astfel c i profesorul trebuie s nvee deopotriv mpreun cu elevii i chiar de la acetia (o coal n care profesorul nu nva este o absurditate - afirma C-tin Noica). Prin comunicare urmrim astfel s fim receptai, nelei, acceptai i totodat s provocm o schimbare de atitudine i de comportament n rndul interlocutorilor - elevilor - ceea ce impune anumite particulariti psihologice i psihopedagogice din partea ambilor membri ai relaiei pe care o presupune comunicarea. n concepia lui K. Wadd puterea profesorului sintetizeaz patru componente: 1. charisma - capacitatea de a atrage i de a influena oamenii prin propria personalitate;

2. ascendena - capacitatea de a obine controlul asupra unei situaii prin simpla prezena a persoanei respective; 3. puterea intelectual - puterea expertului, a celui care tie; 4. resursele de putere - capacitatea unui ins de a organiza elementele unei activiti n clas. Eficacitatea profesorului depinde att de funcionarea fiecrei componente n parte, ct i de proporia n care fiecare particip la ansamblu. Controlul pe care profesorul l exercit asupra elevilor este rezultatul unui amestec subtil de putere personal i de autoritate, derivat att din statutul su de profesor, ct i din sistemul de reguli care opereaz n coal i n clas. Un aspect foarte important n personalitatea profesorului l constituie dimensiunea tiinific i cultural, psihologic i pedagogic a acestuia. Calificarea profesional nalt a profesorului este necesar i l va ajuta pe acesta s fie permanent preocupat de continua lui perfecionare individual pentru a stpni la zi noutile din domeniul lui de specialitate. El trebuie s manifeste ingeniozitate i creativitate i s dispun n acelai timp, de o bogat cultur general, pentru c elevii l judec i sub acest aspect. Nu trebuie uitat, de asemenea, c aspectul culturii la formarea personalitii, inclusiv a personalitii profesorului, este decisiv. Cultura formeaz i dezvolt aptitudinile intelectuale, sentimentale i emoiile, voina i caracterul omului. Un profesor cu un nalt nivel tiinific i cultural contribuie efectiv la dezvoltarea culturii generale i de specialitate a elevilor i totodat i dezvolt i i afirm prestigiul personal. Profesorul nu-l dezvolt pe elev numai sub aspect profesional, ci i sub aspect etic, moral. Mai nti trebuie s fie el nsui un om cu un nalt nivel tiinific i cultural i cu un profil moral sntos, s manifeste o contiin i o conduit morale civilizate. Pe lng valorile tiinifice i culturale ale societtii, el are datoria s cunoasc valorile morale, principiile i regulile morale proprii statului de drept i societii democratice. Este chemat s formeze i s dezvolte la elevi deprinderi de conduit moral n concordan cu aceste principii i reguli morale. Profesorul trebuie s manifeste o conduit demn n orice situaii: n familie, n liceu, n societate, pentru c aceasta va fi imitat de elevii si. O conduit tiinific, cultural i moral corect a profesorului va fi nvaat de elevi i, prin interiorizare, va deveni conduita elevilor si. De aceea, profesorul trebuie s fie un model n tot ceea ce gndete i n tot ceea ce realizeaz. n sfrit - dup cum subliniaz Ioan Jinga - este necesar ca profesorul s manifeste i capacitate managerial n domeniul educaional, pentru c el este chemat s ndeplineasc

diferite funcii: ef de catedr, responsabil de comisie metodic, diriginte etc.. n aceast privin, pregatirea de specialitate, experiena didactic i profilul cultural i moral i sunt indispensabile. Componenta esenial a aptitudinii pedagogice este capacitatea de instruire, care const n posibilitatea de a organiza materialul de nvaat i de a-l preda ntr-o form accesibil. Priceperea de a organiza este dependent de inteligena cadrului didactic, de utilizarea ei n selectarea sistemului de cunotinte i abiliti din materia de specialitate i n clasificarea i scrierea lor pentru a putea fi transmise. A preda - subliniaz I. Radu i M. Ionescu - nseamn a prezenta fapte, exemple, modele, teme, exponate etc, a propune elevilor o activitate asupra acestora, adic a-i conduce s le analizeze, s le compare - deci s lucreze cu acest material - i s extrag apoi esenialul, pe care s-l fixeze n definiii, legi, principii etc.

APTITUDINI ALE PROFESORULUI 1. EMPATIA. Stroe Marcus arat c exist dou componente ale ampatiei: empatia
emoional i empatia predictiv.

A. Empatia emoional se refer la participarea profesorului la emoiile i

sentimentele elevilor, la mprtirea acestora, la trirea lor alturi de ei. Ea const n apropierea fa de elevi, la ptrunderea n universul lor luntric.

B. Empatia predictiv rezid n capacitatea profesorului de a se transpune n

psihologia elevului, de a ndeplini rolul lui i de a-i prevedea, n limitele unei erori admise, comportamentul ulterior. Acei profesori care sunt apreciai ca fiind buni i foarte buni au indici superiori de empatie predictiv. Empatia predictiv faciliteaz gsirea modalitilor de a menine concentrat atenia elevilor la lecie, de a se face acceptat de elevi, de a echilibra relaiile cu ei, asigurnd astfel condiii favorabile pentru procesul de predarenvare.

2. TACTUL PEDAGOGIC: se nscrie ca o component esenial i specific a

aptitudinii pedagogice, profesorii concepnd tactul pedagogic ca o abilitate de a nelege elevii, de a fi omenos, de a aprecia i nota corect, de a da dovad de exigen i severitate moderate, de a sprijini i ndruma elevul, de a-i ierta greelile minore, de a fi drept n acordarea recompensei i a pedepsei, de a nu-l persecuta, de a nu-i aminti mereu de o greeal. Elevii, la rndul lor, menioneaz: omenia, nsuirea de bun psiholog, nelegerea sentimentelor de prietenie i dragoste la tineri, ignorarea micilor abateri, renunarea la

pedeaps cnd elevul i-a recunoscut vina, discreie n problemele personale sau de familie ale elevului, evaluare i notare obiectiv, a nu fi prea sever, a ti de glum(simul umorului) etc. Tactul pedagogic solicit inteligen, ingeniozitate i afectivitate n sensul de a aciona adecvat, suplu i creator n vederea reuitei depline a actului educaional. Aptitudinile organizatorice, care ntregesc structura aptitudinii pedagogice, nu se rezum la capacitatea de organizare i ordonare a materialului de predat. Ele semnific i abilitatea de a organiza, ndruma i conduce activitatea clasei de elevi ca grup psihosocial. Munca la catedr necesit programarea timpului pentru fiecare lecie, dar i pentru fiecare semestru sau an. Trebuie organizat de asemenea evidena i controlul activitii elevilor, precum i corecta evaluare a rezultatelor acestei activiti. 3. CAPACITATEA DE A COMUNICA CU CLASA: acest act comunicaional privete mai nti, dup cum am vzut, abilitatea profesorului de a transmite pe cale verbal sistemul de cunotine i priceperi, procednd astfel nct actul comunicrii s fie viu, activ, dinamic, expresiv i nu unul plicticos, neinteresant. De coninutul i fluena verbal depinde n msur important calitatea predrii cunotinelor. Dar profesorul nu transmite elevilor doar informaii. El stabilete cu clasa i un contact psihologic, realizeaz cu elevii o comunicare cognitiv, dar i una afectiv. Dac stpnete temeinic materialul de predat, pe parcursul leciei el urmrete ndeaproape modul cum sunt recepionate informaiile, cum reacioneaz elevii, apreciind acest lucru dup privirea lor, dup mimica i pantomimica pe care le afieaz, dup faptul dac sunt sau nu preocupai de altceva etc. Profesorul ideal trebuie s aib mereu un feed-back al activitii sale instructive i educative, pentru a pstra permanent sub control bunul mers al acesteia. Profesorul trebuie s cunoasc psihologia elevului, structurile lui cognitive, precum i metodele i procedeele de a transmite elevilor corpul de cunotine i deprinderi din specialitatea sa. El trebuie s dispun de o temeinic pregtire psihopedagogic. Calitatea de profesor nu este nnscut. Ea se ctig i se formeaz n universitate i se perfecioneaz n procesul instructiv-educativ. Profesorul are datoria s cunoasc corpul esenial de informaii al pedagogiei moderne i al educaiei democratice, metodele i procedeele educaionale, s tie cum s le foloseasc n munca sa n funcie de particularitile de vrst i individuale ale elevilor, s fie familiarizat cu modalitile pedagogice de concepere, organizare, proiectare i desfurare a activitii instructiv-educaionale.

4. MAIESTRIA PEDAGOGICA, pe care profesorul are datoria s i-o dezvolte.

Miestria pedagogic este capacitatea profesorului de a gndi, proiecta, organiza i conduce cu competen, spirit creator i mare eficien procesul de instruire i educare a elevilor. Miestria pedagogic este, n general, rezultat al pregtirii i experienei la catedr. Ea angajeaz ntreaga personalitate a profesorului, ntreaga lui activitate mental, afectiv, motivaional care duce la rezultate deosebite n munca de instruire i educare. Miestria pedagogic se manifest prin capacitatea de a ti ct i cum s faci eficient activitatea educaional. Ea se obiectiveaz n abilitatea de a-i nva pe elevi cum s nvee i cum s-i dezvolte personalitatea, n priceperea de a ntemeia relaii socio-afective pozitive cu elevii, bazate pe nelegere i cooperare eficiente. Prin miestria pedagogic se exprim un complex de nsuiri ale personalitii, cum sunt atracia pentru munca dificil cu elevii, calmul, rbdarea, simul msurii, supleea, fermitatea, spiritul de inventivitate i creativitate. Pregtirea de specialitate, dimensiunea psihologic i cea pedagogic se structureaz n sistemul unitar al personalitii psihice didactice, care numai n aceast configuraie conduce la succese notabile n actul educaional. Profesorii eficieni au, n mod sigur, personaliti diferite. Dar, indiferent de tipul de personalitate, succesul n munc cu elevii va fi legat de simpatia lor gemin pentru elevi, de bucuria de a preda, acetia tratndu-i pe elevi cu respect i corectitudine, permindu-le s se simt n clas ca acas i comunicndu-le preocuparea pentru ei.

Problematica insuccesului colar

Insuccesul colar reprezint alternativa negativ, nefavorabil a randamentului colar fiind denumit i nereuit colar sau eec colar. Insuccesul colar evideniaz rezultatele slabe la nvtur i insuficien a dimensiunilor personalitii elevilor(studenilor). Trebuie avut n vedere faptul c randamentul colar mediocru reprezentat de notele 5 i 6 obinute de elevi(studeni) este n fond un rezultat relativ slab dei ofer promovabilitate. De aceea, specialiti n educaie, apreciaz c notele 5 i 6 obinute de unii elevi(studeni) nseamn semieec colar.

Cauzele insuccesului colar

a) Cauze de natur familial: familii dezorganizate; lipsa de condiii necesare vieii( hran, mbrcminte, nclminte, spaiu de locuit); lipsa condiiilor de nvtur; exigenele exagerate ale unor prini care cer copiilor rezultate peste posibilitile reale; lipsa controlului unor prini asupra activitii colare i a celei extracolare; comportarea autoritar a unor prini fa de copiii lor cu aplicarea de restricii i sanciuni exagerate; lipsa legturii unor prini cu coala, cu profesorii, cu dirigintele. b) Cauze de natur fiziopsihosociologic: tulburri fiziologice cum sunt cele senzoriale ( auditive, vizuale), unele boli(maladii) cardiace, biliare, digestive, endocrine etc.; tulburri psihice de comportament care pot fi de natur nevrotic ,mental, afectiv i caracterial; tulburri psihosociale, care pot fi conflicte cu normele etice i sociale ca urmare a turburrilor relaiilor sociale i interpersonale n cadrul grupului social din care face parte. c) Cauze de natur pedagogic calitatea necorespunztoare a organizrii colare; pregtirea necorespunztoare a profesorilor; coninutul nvmntului necorespunztor cu exigenele contemporane; baza tehnico-material i didactic necorespunztoare; lipsa de cooperare dintre profesori ce poate duce la suprancrcarea elevilor, studenilor; orientarea colar i profesional necorespunztoare; evaluarea subiectiv care nedreptete pe elevi i-i demobilizeaz la nvtur; metodologia didactic pasiv i neadecvat unei participri active i euristice a elevilor n procesul instructiveducativ; insuficiena contribuie a mass-mediei ,i a altor factori educativi n susinerea rolului colii. Strategiile i condiiile favorabile prevenirii i eliminrii insuccesul colar se stabilesc n funcie de cauzele nereuitei colare(familiale, psihosociofiziologic i pedagogic). Pentru optimizarea actului didactic, n contextul cruia s se previn ori s se elimine eecul colar, factorul educativi, mai ales profesorul trebuie s dovedeasc i s respecte cteva condiii specifice i anume: manifestarea unei concepii optimiste fa de educaie; dragoste i druire fa de elevi; miestrie pedagogic, tact pedagogic; contientizarea elevului asupra posibilitile sale reale. Atunci cnd s-au folosit strategiile adecvate i valoroase pentru obinerea succesului colar i nu s-a reuit, atunci trebuie procedat n consecin, n sensul c elevii care se menin ntr-o situaie de nereuit colar s fie ndreptai ctre acele coli care corespund posibilitilor lor de pregtire colar.

TIMIDITATEA

BOALA

SOCIALA

Epoca electronicii este menita sa ne ofere mai mult timp liber; ea insa ne lipseste din ce in ce mai mult de el. Tehnologia ne-a facut eficienti si a redefinit timpul si valoarea lui; el nu trebuie pierdut, ci utilizat rapid si cu un scop. Pe de alta parte, tehnologia defineste continuu modul nostru de comunicare. Oamenii sunt pusi din ce in ce mai rar in fata unor interactiuni directe datorita telefoanelor, fax-urilor, internetului etc., care dau iluzia unui contact direct (de fapt, singurul lucru atins este tasta calculatorului). Ocaziile din ce in ce mai putine de contact direct intre persoane ii pun pe timizi intr-un mare dezavantaj. Studiile arata ca, din 1975 pana in prezent, frecventa timiditatii a crescut de la 40% la 48%. Timizii, aparent blanzi si calmi traiesc, de fapt, intr-o continua stare de sovaielnici, permanent analizandu-si partile negative si preocupandu-se peste masura de parerea celorlalti despre ei. La o petrecere, de exemplu, in timp ce toti ceilalti fac cunostinta unii cu altii, danseaza, persoanele timide isi analizeaza modalitatile de control al impresiei publice pe care o genereaza (Daca stau in cel mai indepartat colt al camerei si pretind ca examinez tabloul de pe perete, toti vor crede ca sunt interesat de arta si nu va fi nevoie sa vorbesc cu nimeni ). In tot acest timp, inima lor bate repede, pulsul creste, stomacul este incordat - toate acestea fiind semnale psihologice ale suferintei si nefericirii autentice. Intr-un articol al sau, Zimbardo (cunoscut psiholog italian) enumera consecintele nefaste ale timiditatii. Este vorba de o serie de probleme sociale: dificultate de a face cunostinta cu oamenii si a inchega prietenii, ceea ce ii condamna pe timizi la singuratate si depresie. Apar si probleme cognitive: incapacitatea de a gandi clar in prezenta altora, tinzand sa se blocheze in conversatii. Ei pot parea din aceasta cauza, dezinteresati sau nepoliticosi, cand sunt de fapt foarte nervosi. Excesiv de egocentrici, ei sunt continuu preocupati de fiecare aspect al infatisarii si comportamentului lor. Traiesc sub presiunea a doua temeri: de a nu fi vazuti de ceilalti si teama de a fi vazuti dar considerati nesemnificativi. PROFESOR-PSIHOPEDAGOG - CAMPEAN LUCIA

BIBLIOGRAFIE: -Biau Nadia i Predonescu Eusebiu, Consiliere n coal. Ghid pentru profesorii consilieri i dirigini, Ed. Conphys, Rm.Vlcea, 2001; -Dirigintele. Ora de dirigenie. Adolescenii, vol. III, Editor Tribuna nvmntului, 1996; -Romia B. Iucu, Managementul clasei de elevi, Aplicaii pentru gestionarea situaiilor de criz educaional, Ed. Collegium Polirom, Iai, 2006. -Ioan Jude, Psihologie colar i optim educaional, E.D.P., Bucureti, 2002; -Emil Stan, Profesorul ntre autoritate i predare, Ed. Teora, 1999; -Marin Stoica, Pedagogie i psihologie, Ed. Gb.Alexandru, 2001; -Ioan Bonta Pedagogie, Tratat , Editura BICALL, 2001, Bucureti

Indiferenta sustine violenta

Previzualizare partiala a referatului Indiferenta sustine violenta Din cri i din moi-strmoi tim c violena e aceea ce ,,alungpacea,fcndu-i pe oameni s se urasc ntre ei sau,n cel mai ru caz,s se omoare unul pe altul.De multe ori ne aflm n cazul cnd vedem pe vreun individ ce-l tachineaz sau de multe ori bate pe alt copil mai mic ori de vrsta sa.n acest moment tot curajul i mndria noastr de parc ar disprea,iar noi nu putem face nimic dect s privim. De exemplu mergem noaptea pe strad,iar ntr-un col cineva lovete,cu dispre,pe alt cineva.Atunci noi ce facem?Privim cu fric i mergem mai departe ori o luom la fug.Astfel se ntmpl cu mii de oameni n fiecare zi.n alte cazuri privim doar cu indiferen la aceste abuzuri,spunndu-ne n gnd,,Nu am nimic cu ei.ns indiferena are acelai sfrit ca i violena sau, mai bine spus,indiferena susine violena. Exist trei tipuri de violen:violena fizic,violena emoional i cea sexual.La violena fizic putem fi supui n orice moment,de exemplu cnd eti btut de alt copil mai mare sau tras de pr,de urechi,cnd eti scuturat de un matur sau impus la munci grele ce depesc capacitile tale fizice.De exemplu s luom un caz real:un copil rmsese acas i nu fcuse nimic din ceea cei spuse mama sa,n plus a mai stricat i o vaz.Cnd s-a ntors maica sa de la lucru,fiind stresat,i nc vznd aceast boroboa,ia ars trei perechi de palme i l-a ncuiat n camera sa.Tatl,vznd toate acestea ,rmsese indiferent i plecase s priveasc televizorul.ns cu btaia i cu orice alt form a violenei nu poi rezolva problemele personale,ci din contra,i faci mai multe,i nu poi nva,n acest mod,un copil fapte frumoase. Chiar dac acest copil va face ceia cei spui i se va comporta frumos,el va face aceasta din fric i nu din propriile intenii.Al doilea tip e violena emoional.Cu ea ne ntlnim cel mai des,de exemplu acas,cnd prinii ne ceart,la coal,cnd nu ne pregtim temele i profesorii ne spun vorbe urte,un coleg sau alt copil strin te ofenseaz etc.Cu acest tip de violen e cel mai greu de ,,luptat,iar singurul mijloc de scpare sunt cei mai mari sau prietenii,iar dac ei vor rmne indifereni ,dup ce ai fost supus acestor abuzuri,putem spune c violena emoional nu poate fi oprit.Dar cred c cel mai grav tip de violen e cea sexual,care e pedepsit cu nchisoarea.

CENTRUL ARTEMIS

- STR. BABA NOVAC - DIR. BUMBULUT - PSIHOLOG AGHI - ASIS.SOC. EVA

CUNOASTEREA ELEVULUI

Cunoasterea elevului reprezinta o activitate de investigare stiintifica a resurselor existente la nivelul personalitatii obiectului educatiei, activitate proiectata si realizata de subiectul educatiei in mod independent sau cu sprijinul unor factori specializati: profesori-consilieri, profesori-logopezi, profesori-cercetatori etc. p2d9dp Acesta activitate urmareste realizarea urmatoarelor scopuri pedagogice: a) evidentierea nivelului de dezvoltare fizica, psihica si sociala a elevului, in raport cu standardele varstei psihologice si ale treptei scolare; b) evidentierea nivelului de cunostinte (informatii de bazastrategii de cunoastere-atitudini cognitive) dobandite in raport cu obiectivele generale si specifice ale treptei si ale disciplinelor scolare; c) evidentierea strategiilor de educatie/instruire adaptate la situatia concreta a fiecarui elev. Cunoasterea elevului reprezinta premisa individualizarii depline a procesului de invatamant care presupune " actiunea de adaptare a activitatii didactice la particularitatile fiecarui obiect al educatiei". Aceasta actiune "asigura o dezvoltare integrala optima si o orientare eficienta a aptitudinilor proprii, cu scopul integrarii creatoare in activitatea sociala" (Dictionar de pedagogie, ', .). Conceptul operational de cunoastere a elevului delimiteaza principalele actiuni necesare pentru descifrarea formulei individuale a personalitatii care exprima contributia tuturor factorilor fizici, psihologici si sociali angajati in proiectarea eficienta a activitatii elevului, realizata in context scolar si extrascolar. Aceste actiuni vizeaza: a) selectionarea informatiilor semnificative pentru intelegerea personalitatii elevului ( raportul general-particular; ponderea anumitor variabile in raport cu altele, unitatea sistemului psihic); b) prelucrarea si interpretarea informatiilor in vederea stabilirii diagnozei pedagogice, centrata asupra potentialului pozitiv al personalitatii elevului; c) valorificarea informatiilor finale la nivelul unei prognoze pedagogice, centrata asupra evolutiei personalitatii elevului, angajata pe termen mediu si lung. Principiile activitatii de cunoastere a elevului definesc o triada de cerinte functionale care angajeaza capacitatea de investigatie a profesorilor, in general, a'prhfesori-lor-diriginti, in mod special. Avem in vedere urmatoarele principii: - principiul abordarii unitare a personalitatii elevului, prin raportarea la structura de functionare a sistemului psihic uman; - principiul anticiparii dezvoltarii personalitatii elevului, prin valorificarea permanenta a resurselor de invatare si de integrare sociala; - principiul autodeterminarii personalitatii elevului prin dirijarea sistemului de relatii: sociale, scolare, profesionale, personale ( Golu, Mihai, ). Metodologia cunoasterii elevului implica doua tipuri de investigatii care pot fi realizate de factori specializati, responsabili in acest domeniu de activitate (profesori-consilieri, psihopedagogi scolari, profesori-diriginti) dar si de alti "actori ai educatiei" (cadre didactice, parinti etc): - investigatia longitudinala, care asigura acumularea cantitativa a observatiilor despre elev realizate permanent in legatura cu activitatea didactica si extradidactica, realizata in mediul scolar si extrascolar; - investigatia transversala, care asigura interpretarea calitativa a observatiilor pedagogice

acumultate anterior, interpretare realizabila la diferite intervale de timp pe baza unor criterii specifice ( Holbau, Ion, coordonator, , .-). Investigatia longitudinala reprezinta o forma de organizare a activitatii de cunoastere a elevului realizata pe baza acumularii si a prelucrarii informatiilor semnificative despre evolutia personalitatii acestuia. Acest tip de investigatie consemneaza faptele pedagogice realizate de elev, in clasa, in afara clasei, in scoala, in afara scolii etc, cu scopul evidentierii: modificarilor intervenite in procesul de dezvoltare a personalitatii elevului; ritmului si intensitatii de manifestare a fenomenelor (fiziologice, psihologice, sociale etc.) studiate in legatura cu procesul de dezvoltare a personalitatii elevului. Pentru realizarea investigatiei longitudinale pot fi folosite mai multe metode: observatia, ancheta, chestionarul, biografia, autobiografia, analiza produselor activitatii, experimentul. Activarea acestora poate fi realizata prin procedee empirice (Jurnalul e-levului/clasei, consemnari factuale, observatii spontane etc.) si prin tehnici speciale (observatii dirijate, masuratori antropometrice, fise scolare, teste psihologice si socio-logice/sociometrice etc). Caracteristicile specifice investigatiei longitudinale sunt evidente la nivelul o-biectului cercetarii si la nivelul instrumentului de operationalizare folosit. La nivelul obiectului cercetarii, investigatia longitudinala angajeaza: - realitatea procesuala a elevului si/sau a clasei de elevi; - fenomenele psohologice semnificative pentru sesizarea si aprecierea capacitatii de invatare si de integrare sociala a elevului; - ciclul integral de observare a evolutiei elevului, situat intre limita minima (un an scolar) si limita maxima (sfarsitul unei trepte de invatamant); - volumul de informatii deschis in directia investigatiei transversale. La nivelul instrumentului de operationalizare a cercetarii, investigatia longitudinala angajeaza institutionalizarea unei fise de obsers'atie psihopedagogica a elevului, care include urmatoarele variabile: - mediul de observatie (clasa, scoala, familia, comunitatea locala etc); - prezentarea faptei pedagogice semnificative; - prezentarea sursei de informare (profesor-diriginte, profesor, parinte, elev etc); - prezentarea spatiului si timpului in care are loc fapta pedagogica; - interpretarea psihopedagogica a faptei dupa anumite criterii (clasificarea datelor consemnate pe doua grupe de probleme: capacitatea de invatare, comportamentul social; deosebirea elementelor esentiale de cele neesentiale; valorificarea elementelor esentiale, semnificative pentru intelegerea personalitatii elevului); - stabilirea masurilor concrete (cine raspunde - timp necesar pentru indeplinire) - evaluarea rezultatelor obtinute in timp. Investigatia transversala reprezinta o forma de organizare a activitatii de cunoastere a elevului realizabila pe baza abordarii frontale a caracteristicilor personalitatii intr-un anumit moment al dezvoltarii acesteia. Investigatia transversala valorifica informatiile acumulate longitudinal orientan-du-le in directia cunoasterii structurii personalitatii elevului. Acest tip de investigatie este aprofundata si intensificata la sfarsitul anul scolar si in mod special la finalul ciclului sau la finalul treptei de invatamant. Metodele folosite in cazul investigatiei transversale angajeaza tehnicile specifice de evaluare manageriala a informatiilor consemnate longitudinal despre anumite fenomene psihologice semnificative pentru caracterizarea generala a personalitatii, pentru stabilirea unei diagnoze si prognoze pedagogice optime.

in anumite situaiii-problema investigatia transversala implica folosirea testelor psihologice, aplicabile de specialistii de la centru! si de la cabineteie de asistenta psiho-pedagogica a elevilor, cadrelor didactice si parintilor. Testele psihologice, in calitatea lor de probe standardizate, etaionate, validate, concepute ca varianta a metodei experimentale, asigura cunoasterea nivelului de realizare a unor capacitati psihologice, raportabile la diferiti indicatori care evidentiaza limitele minimemedii-maxime atinse in raport cu baremul de normalitaie si cu resursele de progres ale fiecarei personalitati. Caracteristicile specifice investigatiei transversale sunt evidente la nivelul diagnozei si prognozei pedagogice, determinate la finalul activitatii de cunoastere psiho-pedagogica a elevului, respectiv la sfarsitul ciclului sau la sfarsitul treptei de invatamant. Diagnoza pedagogica implica, prin definitie, realizarea unei investigatii transversale ( Holban, Ion, coordonator, .). Ea valorifica tooate metodele angajate in cunoasterea elevului: observatia, convorbirea, chestionarul, analiza produselor activitatii, biografia, autobiografia, experimentul (natural si de laborator/realizat prin aplicarea unei baterii de teste). Stabilirea diagnozei pedagogice, presupune valorificarea informatiilor acumulate longitudinal, in cadrul fisei de observatie psihopedagogica a elevului, obiectivarea lor intr-o decizie manageriala exprimata printr-un calificativ sau printr-o caracterizare succinta. Sunt vizate astfel principalele capacitati psihologice semnificative pentru caracterizarea elevului intr-un anumit moment al dezvoltarii sale: spiritul de observatie, atentia, motivatia, memoria, gandirea- limbajul, temperamentul, aptitudinile generale si specifice, caracterul ( Caietul dirigintelui; Fisa scolara). Prognoza pedagogica implica valorificarea diagnozei in directia caracterizarii generale a elevului realizata prin: a) corelarea informatiilor (calificative, caracterizari succinte etc.) despre capacitatile psihologice semnificative la nivelul stnicturii de functionare a personalitatii elevului; b) aplicarea principiului accentuarii trasaturilor pozitive ale personalitatii in vederea eliminarii treptate a tendintelor/elementelor negative; c) orientarea scolara, profesionala si sociala a elevului la nivelul corelatiei optime dintre posibilitatile individuale si cerintele generale. Metodele folosite in activitatea de cunoastere a elevului pot fi clasificate in functie de contributia acestora ia procesul de obtinere, prelucrare si valorificare a informatiilor necesare pentru realizarea investigatiei longittidinal-transversale angajata in directia stabilirii diagnozei si & prognozei pedagogice finale. Aplicarea acestui criteriu pedagogic cu valoare metodologica superioara permite avansarea urmatoarei taxonomii a metodelor folosite in activitatea de cunoastere a elevului ( Holban, Ion, coordonator, , .-). ) Metode folosite pentru obtinerea informatiei necesare in activitatea de cunoastere a elevului .. Metode folosite pentru obtinerea informatiei necesare pentru cunoasterea elevului prin analiza comportamentului si a activitatii elevului ... Metoda observatiei comportamentului elevului ... Metoda analizei procesului de integrare sociala a elevului (in familie, scoala, comunitate etc.) .. Metode folosite pentru obtinerea informatiei necesare pentru cunoasterea elevului prin colaborare cu elevul ... Metoda anamnezei ... Metoda autohigmfiei

... Metoda autocaracterizarii ... Metoda convorbirii ... Metoda chestionarului ... Metoda psihanalizei .. Metode folosite pentru obtinerea informatiei necesare pentru cunoasterea elevului prin intermediul grupului social ... Metoda anchetei sociale ... Metoda aprecierii obiective ... Metoda sociometrica ( tehnicile sociometrice, testul sociometric) .. Metode folosite pentru obtinerea informatiei necesare pentru cunoasterea elevului prin intermediul experimentului ... Metoda experimentului natural ... Metoda experimentului.de laborator (metoda testelor psihologice) ) Metode folosite pentru prelucrarea informatiei necesare in activitatea de cunoastere a elevului .. Metoda interpretativa .. Metoda biografica ..Metoda statistica .. Metoda intercorelatiei ) Metode folosite pentru valorificarea informatiei necesare in activitatea de cunoastere a elevului .. Metoda caracterizarii libere .. Metoda dosarului individual .. Metoda grafica (profil psihologic, profil antropometric, profilul clasei/so-ciograma, biograma etc.J . ' .. Metoda fisei scolare. - Caietul dirigintelui, Fisa scolari

PSIHOLOGIE - MODELE DE SUBIECTE rezolvate Subiectul 1 A I. In coloana A sunt enumerate aptitudini, iar in coloana B sunt numerotate descrieri ale lor. Scrieti pe foaia de examen asocierile corecte dintre fiecare litera din coloana A si cifra/cifrele corespunzatoare din coloana B. A. a. speciale b. generale B. 1. Sunt utile in toate domeniile de activitate sau in cele mai multe dintre ele. 2. Cea mai importanta dintre ele este inteligenta. 3. Specificul uneia dintre ele este comunicativitatea. 4. Mijlocesc eficienta activitatii intr-un anumit domeniu. 5. Sustin realizarea unei activitati concrete definita astfel sub aspect profesional. II. Din punct de vedere psihologic, caracterul are o serie de particularitati care il individualizeaza in raport cu celelalte laturi ale personalitatii. 1. Definiti caracterul in sens larg si in sens restrans. 2. Precizati in ce consta distinctia dintre caracter si aptitudini. 3. Descrieti oricare doua dintre trasaturile caracteriale cardinale. 4. Fie urmatoarele patru notiuni: continut socio-moral, caracter, temperament, valori. Construiti o fraza care sa le contina si care sa constituie un enunt adevarat din punctul de vedere al psihologiei. III. Descrieti succint cele trei insusiri fundamentale ale sistemului nervos, insusiri ce se exprima in activitatea nervoasa si a caror combinare genereaza tipurile temperamentale. IV. Pornind de la afirmatia omului de cultura roman Mihai Ralea, potrivit careia obiectivul final al oricarei stiinte este intelegerea omului integral, analizati omul cu personalitate. Rezolvarea subiectului 1 A I. a: 4:5 b: 1:2 II. 1. in sens larg, un mod de a fi, un ansamblu de particularitati psihoindividuale ce apar ca trasaturi ale unui portret psihic global. in sens restrans, acele insusiri sau particularitati ce privesc relati dintre subiect si lume, precum si valorile care orienteaza aceasta relatie. 2. aptitudinea, ca sistem operational eficient, se investeste in activitate si se apreciaza dupa rezultatele obtinute. caracterul consta in modul de raportare la diversele laturi ale realitatii si la activitate proprie. dupa calitatea executarii unei activitati, subiectul este apreciat ca fiind mai mult sau mai

putin capabil. dupa modul in care subiectul se raporteaza la activitate, el este apreciat ca avand anumite trasaturi de caracter. 3. descrierea succinta si corecta a oricaror doua dintre urmatoarele: unitatea, expresivitatea, originalitatea, bogatia, statornicia, plasticitatea, taria. 4. Punctajul se va acorda daca: se respecta cerinta construirii unei fraze; nu a unei propozitii sau a mai multor fraze; enuntul este adevarat din punctul de vedere al psihologiei; enuntul face legatura corecta intre continuturile notiunilor si nu doar intre sferele lor. III. forta sau energia este dependenta de substante functionale constitutive neuronului in primul rand lanturile de acizi nucleici si fosfolipidele mobilitatea exprima viteza cu care se consuma si se regenereaza respectivele substante functionale echilibrul consta in repartitia egala sau inegala a fortei intre cele doua procese nervoase de baza excitatia si inhibitia in caz de neechilibru neputand sa intervina decat predominarea fortei excitative aceste 3 insusiri functionale sunt parametrii indispensabili ai functionarii sistemului nervos. la fiecare individ insusirile de baza prezinta gradatii in sensurile: puternic slab, mobil inert, echilibrat neechilibrat. combinarea insusirilor de baza genereaza patru tipuri de sistem nervos, in relativa corespondenta cu cele patru temperamente descrise in antichitate. IV. acceptiunea cea mai larga a termenului de personalitate personalitatea ca sistem bio-psiho-socio-cultural cele trei ipostaze ale subiectului uman subiect pragmatic subiect epistemic subiect axiologic omul ca produs sociocultural si ca factor activ, autodeterminant personalitatea ca entitate unica si originala modelul general-uman de personalitate caracterizare si componente. Subiectul 1 B I. In coloana A sunt enumerate legi ale sensibilitatii, iar in coloana B sunt numerotate descrieri ale lor. Scrieti pe foaia de examen asocierile corecte dintre fiecare litera din coloana A si cifra/cifrele corespunzatoare din coloana B. A. a. legea contrastului senzorial b. legea adaptarii B. 1. se refera la faptul ca o senzatie care se produce intr-un analizator influenteaza producerea senzatiilor in alti analizatori, intensificandu-le sau diminuandu-le. 2. se refera la modificarea sensibilitatii analizatorilor sub actiunea repetata a stimulilor. 3. se refera la fenomenul de crestere sau scadere a sensibilitatii in vederea realizarii legaturilor informationale optime, chiar in conditiile modificarii interactiunii dintre subiect si stimuli. 4. se refera la fenomenul de scoatere reciproca in evidenta a doi stimuli cu caracteristici opuse.

II. Pentru a stabilii relatii informationale cu obiectele si fenomenele lumii inconjuratoare, omul dispune de capacitati perceptive, cu mult mai complexe decat cele ale animalelor. 1. Definiti perceptiile. 2. Analizati rolul activitatii, limbajului si experientei anterioare in procesul perceptiei. 3. Precizati in ce consta rolul mecanismelor verbale in activitatea observativa. 4. Enumerati factorii de care depinde selectivitatea perceptiei. III. Caracterizati reprezentarea, referindu-va la calitatile ei. IV. Comparati analiza cu abstractizarea ca modalitati de operare a gandirii. V. Analizati latura relational-valorica a personalitatii. Rezolvarea subiectului 1 B I. a:4 b: 2, 3 II. 1. procese senzoriale complexe si, totodata, imagini primare, continand totalitatea informatiilor despre insusirile concrete ale obiectelor si fenomenelor, in conditiile actiunii directe a acestora asupra analizatorilor. 2. rolul activitatii: calitatea imaginii perceptive depinde de relatia activa cu obiectul si integrarea perceptiei intr-o activitate ceea ce are mai mare importanta pentru activitate devine obiect central al perceptiei si este redat complet, clar si precis ceea ce este manevrat este mai bine perceput decat ceea ce este doar contemplat. rolul limbajului: mecanismele verbale intervin in procesul activitatii si au functie de integrare integratorii verbali sprijina formarea perceptiei, corectitudinea si completitudinea imaginii perceptive rolul experientei anterioare: orice perceptie integreaza in desfasurarea ei elemente ale experientei anterioare a subiectului cu categoria respectiva de obiecte reactualizarea schemei perceptive determina o mai mare operativitate si rapida organizare a perceptiei actuale. 3. prin limbaj se stabilesc scopul observatiei si planul desfasurarii acesteia prin indicatori verbali propusi subiectului sau elaborati de el insusi, se exploreaza activ campul perceptiv, evidentiindu-se elementele semnificative din punctul de vedere al scopului urmarit prin cuvant sunt actualizate cunostintele necesare respectivei activitati observative cuvantul fixeaza rezultatele partiale si finale ale observatiei simbolurile verbale fac posibila generalizarea schemelor logice ale activitatii perceptive. 4. interesul pentru un lucru sau o persoana conturarea speciala a unui element contrastul cromatic al elementului miscarea elementului pe un fond static existenta unei scheme perceptive care sa poata fi actualizata indicarea verbala prealabila

III. indeplinesc o functie de prezentare, readuc in minte imagini, permitand gandirii sa prelucreze in mod complex informatiile sunt un sprijin necesar in construirea sensului cuvintelor pregatesc si usureaza generalizarile din gandire constituie un punct de plecare si suport intuitiv pentru desfasurarea sirului de rationamente in vederea rezolvarii unor probleme permit controlarea, prin aplicare la situatii reprezentate, generalizarilor gandirii indeplinesc o functie complexa in cadrul imaginatiei, atat a cele reproductive, cat si a celei creatoare bogatia si varietatea lor sunt o conditie favorabila pentru activitatea mintala in general. 4. Punctajul se va acorda daca: se respecta cerinta construirii unei fraze; nu a unei propozitii sau a mai multor fraze; enuntul este adevarat din punctul de vedere al psihologiei; enuntul face legatura corecta intre continuturile notiunilor si nu doar intre sferele lor. IV. analiza: operatie mentala de descompunere a intregului in parti, insusiri, elemente, cu scopul studierii si intelegerii lor se realizeaza cu ajutorul mijloacelor verbale ce permit segregari, disocieri si reasocieri regulile simbolismului verbal se resfrang asupra procedurilor mentale analitice. abstractizarea: este o forma superioara de analiza analiza devine selectiva si nu acorda aceeasi insemnatate tuturor componentelor sau insusirilor se orienteaza pe verticala, adica face trecerea de la variabil la grade diferite de invarianta termenul de abstract desemneaza relatii si insusiri care sunt impalpabile (nu sunt cognoscibile cu ajutorul simturilor), dar sunt foarte importante selectivitatea opereaza pozitiv prin retinerea numai a acelor insusiri care sunt de maxima semnificatie selectivitatea opereaza negativ prin ignorarea, eludarea insusirilor nesemnificative, neesentiale rezultatele ei se exprima in concepte, categorii, idei. V. caracterul in sens larg mod de a fi, portret psihic global caracterul in sens restrans si specific acele insusiri sau particularitati ce privesc relatiile pe care le intretine persoana cu lumea si valorile dupa care ea se conduce este un subsistem relational valoric si de autoreglaj este, in principal, un ansamblu de atitudini valori compararea caracterului cu temperamentul relatia caracter-motivatie rolul modelelor culturale si comportamentale si a setului de valori compararea caracterului cu aptitudinile concordanta nivelurilor atitudinale si aptitudinale vocatia.