NOTIUNI INTRODUCTIVE Termodinamica se ocupa cu studiul sistemelor termodinamice.

Prin sistem , in general , intelegem o portiune din univers bine delimitata prin granite (suprafata de control). Pentru a putea studia un sistem , acesta trebuie mai intai delimitat clar. Un sistem termodinamic este un sistem care parcurge un proces termodinamic. Proces - tot ceea ce se intampla in interiorul unui sistem: modificari de pozitie, de temperatura etc. Reprezinta o succesiune de stari ale sistemului. Proces termodinamic= un proces in cursul caruia sistemul interactioneaza termic si mecanic cu mediul sau ambiant. Interactiunile sistemului termodinamic cu mediul sau ambiant sunt conditionate de permeabilitatea suprafetei de granita si pot fi clasificate: a) dupa permeabilitatea acesteia la schimbul de energie: -sistem izolat =nu schimba energie cu mediul ambiant; -sistem izolat adiabatic=care datorita izolatiei perfecte a suprafetei de granita nu poate schimba caldura cu mediul ambiant; -sistem neizolat=poate efectua schimb de energie cu mediul ambiant. b) dupa permeabilitatea granitei la schimbul de substanta: -sistem inchis=nu poate schimba substanta cu mediul ambiant; -sistem deschis=poate efectua schimb de substanta cu mediul ambiant. Un sistem deschis e implicit si neizolat. Un sistem izolat e implicit si inchis. O alta posibilitate de clasificare a sistemelor este cea in functie de distributia materiei in interiorul sistemului: -sistem omogen=distributie uniforma a substantei in interiorul sau; -sistem neomogen=permite evidentierea mai multor zone din interiorul sau deosebite intre ele fie prin compozitia chimica, fie prin starea de agregare a materialului. De asemenea, in interiorul sistemului termodinamic se poate observa in anumite situatii si o distributie neuniforma a parametrilor termofizici (temperatura, presiune). Orice proces termodinamic are drept cauza o anumita interactiune. Sistemul se poate afla in interactiuni: -interne=au loc intre diferite parti ale aceluiasi sistem; -externe=se desfasoara prin suprafata de granita intre sistem si mediul ambiant. La randul lor interactiunile sunt cauzate de un anumit gradient: -interactiunea termica (schimbul caldura), are drept cauza gradientul (diferenta) de temperatura; -interactiunea mecanica (lucru mecanic) la randul ei poate cauzata de un gradient - de presiune, in cazul in care agentul de lucru folosit este un fluid (gaz sau lichid). Procesul termodinamic finit reprezinta trecerea sistemului de la starea initiala, de regula, o stare de neechilibru, catre starea finala a procesului care poate fi o stare de echilibru. Intre cele doua stari, initiala si finala, sistemul trece prin o serie de stari intermediare (toate, stari de neechilibru termodinamic). Aceste procese reale sunt numite si ireversibile pentru ca sistemul nu poate reveni la starea initiala (din starea finala) trecand prin aceleasi stari intermediare si asta datorita faptului ca el se desfasoara cu pierderi. Energia sistemului care se disipa astfel, partial este evidentiata, in general, sub forma unei calduri cedate mediului ambiant.

Ex: pierderile prin frecare la deplasarea oricarui corp. Starea sistemului la un moment dat poate fi precizata cu ajutorul marimilor de stare. Aceste marimi depind de starea sistemului si pot fi clasificate in 2 categorii: -parametri de stare =acele marimi care pot fi masurate direct cu mijloace experimentale specifice, ca de ex: p, V, T; -functii de stare=acele marimi care nu pot fi masurate direct dar se pot exprima ca functii de parametrii de stare). Ex: energia interna U(V,T); entapia H(p,T) ; entropia S. Starea de echilibru este starea in care nimic nu se intampla in interiorul sistemului, nu se modifica nici unul dintre parametri (p, V, T raman constante). Echilibrul are doua aspecte: echilibrul intern exprimat prin uniformitatea distributiei de presiune, temperatura, concentratie pe toata intinderea sistemului si echilibrul extern, prin egalitatea dintre parametrii externi si interni: pi=pe ; ti=te Primul postulat al Termodinamicii Un sistem termodinamic izolat aflat initial intr-o stare de neechilibru termodinamic, evolueaza in mod spontan catre o stare de echilibru termodinamic din care nu mai poate iesi de la sine. Iesirea din stare de echilibru e posibila numai ca rezultat a modificarii parametrilor externi. Parametii de stare, capabili sa defineasca starea sistemului la un moment dat, pot fi determinati cu precizie numai cu referire la starile de echilibru ale sistemului. Al doilea postulat al Termodinamicii (afirma tranzitivitatea echilibrului termic): Doua corpuri aflate in echilibru termic cu un al treilea se vor afla in echilibru termic si daca sunt puse in contact direct intre ele. Pe baza acestui postulat s-a ajuns la definirea temperaturii (prin principiul 0 al termodinamicii). Principiul 0 al Termodinamicii =numit astfel pentru ca defineste ca marime de stare, temperatura care intervine in expresiile principiilor 1 si 2 ale Termodinamicii, insa a fost ultimul enuntat (in ordine cronologica): Exista o marime de stare numita temperatura care exprima proprietatea tuturor corpurilor ca egalitatea temperaturilor lor constituie conditia necesara si suficienta pentru ca aceste corpuri sa se afle la echilibru termic. Primele scari de temperatura au fost definite inca de pe vremea alchimistilor: scara Celsius (scara internationala de temperatura) etc. Ecuatia de stare=reprezinta o relatie de legatura intre mai multe marimi de stare capabile sa caracterizeze starea sistemului Ecuatia de termica stare reprezinta relatia de legatura intre parametrii de stare ai sistemului si ea poate fi pusa in forma: implicita: f(p,V,T) = 0 explicita: V(p,T). La sistemul monofazic monocomponent, pentru caracterizarea sistemului e nevoie numai de doi parametri independenti, cel de al treilea poate fi determinat in functie de parametrii independenti, din ecuatia termica de stare. Ex: gaz perfect : pV= RM T sau p V = m Rg T unde nM = = m/M

unde Rg= RM/Mg este constanta gazului si RM = 8314,3 J/kmol K (aproximativ 848 9,81) constanta universala a gazului ideal (molara). Agenti termodinamici Sunt in general fluide purtatoare de energie care parcurg in interiorul masinilor si instalatiilor termice anumite procese termodinamice. Pentru a putea fi utilizate ca agenti termodinamici fluidele trebuie sa prezinte anumite proprietati: - proprietati termice: sa aiba o caldura specifica cat mai ridicata; caldura de vaporizare care sa permita transformarea de faza (trecerea in starea de vapori). - sa fie pe cat posibil netoxici pentru a nu cauza prejudicii mediului ambiant si celor care lucreaza cu ei - sa aiba o densitate cat mai mica pentru a nu ingreuna in mod excesiv instalatia - sa fie relativ usor de obtinut pentru a nu creste in mod excesiv costul instalatiei Ex:-apa, - substante folosite in energetica nucleara, saruri de sodiu, apa grea - mercur in instalatii care functioneaza folosind cicluri combinate (mai rar) - in stare gazoasa: He, gazele de ardere Agenti termici = folositi la temperaturi apropiate de cea ambianta sau superioare Agenti frigorifici=folositi la temperaturi apropiate de cea ambianta si sub aceasta.