1.

Caracterizare generala
Vrstelor adulte, din cadrul carora Iace parte si tineretea, le lipseste n general
consistenta si nota de concret regasite n copilarie si adolescenta, Iiind vazute ca o categorie
aparte pentru ceea ce se petrece cu individul "dupa ce creste". Pornind de la teoriile propuse de
E. Erikson, Ch. Buhler, C.G. Jung si altii, specialistii au nceput sa recunoasca Iaptul ca
perioada adulta nu constituie un stadiu monolitic, o Iaza nediIerentiata ntre adolescenta si
senectute. Se considera ca persoana trece pe parcursul existentei prin numeroase transIormari,
iar ideea conIorm careia perioada adulta este o stare a existentei este nlocuita cu conceptia care
o priveste ca pe un proces de devenire continuu.
O problema controversata este cea a limitelor de varsta ale tineretii. Limita inIerioara se
suprapune peste perioada de la 20 la 24/25 de ani, cunoscuta si ca perioada adolescentei
prelungite, Iiind una pregnant de trecere spre statutul virtual de adult. Limita superioara este
Iixata la 35de ani, implicnd o dilatare pna la 40 de ani. U. schiopu si E. Jer:a (1981)
considera ca perioada tineretii se poate mparti n trei subetape: de adaptare proIesionala si
Iamiliala (pna la 28 de ani), de implantatie (28 - 32 de ani), n care se intensiIica experienta
proIesionala, apare si se dezvolta statutul de parinte si cea de-a treia, de stabilitate relativa a
adaptarii (32 - 35/40 de ani).
Pentru perioada tineretii marea majoritate a autorilor disting doua categorii de sarcini
trasate de de:voltarea personala. O prima categorie vizeaza sIera relatiilor sociale, care satisIac
nevoile de aIiliere si intimitate ale persoanei. Sunt mentionate aici competentele sociale
necesare pentru interactiunea si cooperarea cu ceilalti, accentul Iiind pus pe relationarea n
cadrul cuplului de ndragostiti si cel marital. O alta categorie se reIera preponderent la Iormarea
si dezvoltarea capacitatilor speciIice activitatii proIesionale, incluznd aici abilitatile necesare
pentru cstigarea independentei economice, gestionarea resurselor Iinanciare, conturarea rolului
proIesional si realizarea pe acest plan. Ca atare, maturizarea persoanei este eIectul rolurilor noi
pe care persoana si le asuma pe planul relatiilor interpersonale & 353d33d #351;i pe cel
proIesional, tineretea Iiind privita ca perioada a deciziilor importante reIeritoare la aceste
domenii.
n continuare vom prezenta diIerite abordari ale dezvoltarii n perioada tineretii, precum
si aspecte ale evolutiei la aceasta vrsta din punctul de vedere al caracteristicilor Iizice si starii
de sanatate, Iunctionarii intelectuale si judecatii morale. Ne vom reIeri apoi la domeniul vietii
sociale, la cele doua tipuri de solicitari mentionate anterior, impuse de cursul dezvoltarii n
aceasta perioda: stabilirea relatiilor cu partenerul/partenera n cadrul cuplului erotic si angajarea
persoanei pe plan proIesional.
2. Abordari ale dezvoltarii la vrsta adulta
Viziunea traditionala asupra ciclurilor vietii accentua perioadele n care
dezvoltarea umana era asociata cu schimbari notabile datorate proceselor de crestere
si maturizare. Gradual, interesul comunitatii stiintifice s-a ndreptat si spre perioadele
n care aceste doua procese ating nivelul maxim de evolutie. A fost extins si asupra
vrstelor adulte modelul stadial al dezvoltarii. Acesta presupune ca dezvoltarea umana
consta ntr-o succesiune de stadii, fiecare avnd anumite caracteristici particulare.
Rezolvarea cu succes a solicitarilor trasate de evolutia n cadrul fiecarui stadiu are ca
rezultat sporirea adaptabilitatii persoanei, n timp ce n caz contrar apar repercusiuni
negative asupra evolutiei ulterioare.
2.1. Teorii stadiaIe
Pentru a explica perspectiva asupra dezvoltarii oferita de modelul stadial vom
trata secventele corespunzatoare vrstei tineretii identificate de autorii care sustin
acest model.
n cadrul teoriei psihosociale a dezvoltarii, E. Erikson (1965) considera ca perioadei
tineretii i corespunde stadiul intimitatii versus i:olarii. Asa cum am vazut Iiecare stadiu este
asociat cu o anumita sarcina trasata de dezvoltarea personala. Principala sarcina a individului
consta n a se implica ntr-o relatie intima, apropiata cu o alta persoana, care poate sa-i solicite o
serie de compromisuri. Rezolvarea cu succes a crizei este conditionata de dobndirea n
adolescenta a sensului identitatii personale. AstIel persoana este pregatita pentru a "Iuziona" cu
partenerul, este capabila sa se implice plenar n situatiile ncarcate emotional induse de relatiile
intime. Cei care se tem de aceasta implicare proIunda, considernd contopirea cu o alta
persoana ca o pierdere a propriei identitati, ajung sa se simta izolati. Pe masura ce tnarul
rezolva cererile intimitatii si competitivitatii, care deseori intra n conIlict, dezvolta un simt etic
pe care Erikson l considera semnul tineretii. Punctul de vedere al autorului conIorm caruia
cstigarea sensului identitatii se produce n adolescenta este criticat, considerndu-se si
tineretea ca o perioada n care cautarea identitatii continua. AstIel "Iiecare descopera n sine o
Iiinta noua, pna atunci latenta, potentiala, dar care se trezeste brusc prin iubire. n sIrsit,
dragostea este poate, mai nainte de orice, o reciproca daruire de noi identitati, de Iapt, de ceea
ce este perceput ca de ambii drept noua lor identitate, ieri nca secreta, azi dezvaluita" (itrofan
si Ciuperca, 1997, p. 166). De asemenea Erikson omite importanta rolului dezvoltarii
vocationale n conturarea identitatii personale.
2.2 Cercetari ce vizeaza dezvoItarea n perioada tineretii
%eoriile stadiale ale dezvoltarii la vrsta adulta au stat la baza unor studii proiectate
pentru a identifica fa:ele specifice ale de:voltarii. S-a remarcat astIel o cercetare longitudinala
(studiul Grant) avndu-l ca autor pe G. Jaillant (1977 apud Papalia si Olds, 1987) si un studiu
realizat de D. Levinson si colaboratorii sai (1978 apud Jander Zanden, 1985)
$tudiul Grant a fost initiat n 1938, cnd G. Vaillant a selectat un numar de 268 subiecti
de sex masculin, studenti ai Universitatii Harvard, pentru a urmari evolutia lor
ulterioara. n raportul sau din 1977 autorul sustine - pe baza rezultatelor referitoare la
95 dintre subiectii ajunsi la vrsta de 50 de ani - ca evolutia lor nu a fost modelata de
evenimente izolate, ci a trecut prin anumite faze. Vaillant introduce un stadiu
intermediar ntre stadiile eriksoniene intimitate versus izolare si altruism versus
egocentrism, acesta fiind numit consolidarea carierei. El apare n perioada 30-40 de
ani att la femei, ct si la barbati si poate produce dificultati de relationare n cuplu.
Partenerii fie ca si focalizeaza atentia asupra realizarii lor profesionale, neglijnd
relatia dintre ei, fie ca se afla n stadii diferite, unul dintre ei centrat asupra carierei,
celalalt asupra calitatii relatiei lor.
D. Levinson si colaboratorii sai au cuprins n studiu 40 de barbati, avnd diverse proIesii
si vrsta cuprinsa ntre 35 si 45 de ani. Pe baza interviurilor structurate pe diIerite aspecte ale
existentei (educatie, cariera, religie, politica, loisir, relatii cu parintii, Iratii/surorile, sotia, copiii
si covrstnicii) si a probelor de personalitate aplicate, autorul a construit o teorie a dezvoltarii.
ConIorm ei scopul dezvoltarii la vrstele adulte este constituirea unei structuri a existentei.
Aceasta cuprinde anumite aspecte externe (participarea la viata socio-culturala a grupului) si
interne (sistemul motivational si trairile emotionale ale persoanei). Pe masura ce oamenii si
Iormeaza aceste structuri, trec prin perioade stabile cu durata medie ntre 6 si 8 ani, dupa care
si remodeleaza structura existenta. Aceste perioade de tran:itie dureaza 4-5 ani si n cadrul lor
persoana experimenteaza diIerite variante pentru urmatorul stadiu (Cavanaugh, 1993).
$tadiile dezvoltarii sunt:
O %ran:itia spre tinerete (18-22 de ani)
onfrunta persoana cu sarcina de a-si cstiga autonomia emotionala si
financiara fata de familia de provenienta. Persoana alege fie sa-si continue studiile, fie
sa munceasca (sau ambele variante), existnd totusi un echilibru ntre desprinderea
de familie si continuarea relatiilor n calitate de membru al ei.
O ntrarea in lumea adultilor (22-28 de ani)
ndividul trebuie sa se adapteze solicitarilor ntructva contradictorii a doua
sarcini ale dezvoltarii: explorarea varietatii rolurilor de adult (partener n cadrul unei
relatii de iubire, angajat ntr-o activitate profesionala, membru al unor grupuri sociale si
civice) si aparitia unui grad de stabilitate cu privire la asumarea acestor roluri.
Echilibrul ntre aceste doua sarcini nu este usor de stabilit: daca optiunea pentru
anumite roluri nu se realizeaza la timp, structura existentei este lipsita de sens, n timp
ce aparitia prea devreme a angajarii n aceste roluri poate duce la pierderea unor
oportunitati superioare celor fata de care s-a produs implicarea.
La finalul acestei perioade apar doua aspecte majore: idealul si mentorul.
Primul se refera la o imagine, o proiectie a viitorului, n special n domeniul profesional,
dar si al vietii de familie. Apoi multi dintre subiectii lui Levinson au fost puternic
influentati n evolutia profesionala de un mentor, o persoana mai n vrsta care, prin
interesul pentru protejatul sau, i ofera coordonare si suport moral si chiar material n
diverse probleme.
O %ran:itia spre 30 de ani (28-33 de ani)
Este o faza de evaluare a alegerilor facute n perioadele anterioare si n care se
iau anumite decizii referitoare la optiunile ulterioare. Unii trec usor peste aceste
perioade de tranzitie, modificnd cu relativa usurinta aspecte ale existentei lor, iar altii
traiesc adevarate dileme, nefiind multumiti de evolutia lor, nsa incapabili uneori de a o
modifica.
Tranzitia spre 30 de ani este socotita cruciala: daca structura adoptata este
compatibila cu capacitatile si idealul persoanei, constituie baza unei existente pline de
satisfactii; n caz contrar duce la sentimente de nemultumire si lipsa de sens.
Aceste trei perioade sunt considerate de autor ca fa:e de noviciat, ele pregatind persoana
pentru anii urmatori.
O $tabili:area (32-40 de ani)
Este stadiul celei de-a doua structuri a existentei: n diferite domenii (familial,
profesional, social) sunt luate angajamente mai profunde, sunt proiectate obiective
care trebuie sa fie ndeplinite ntr-o anumita perioada de timp. $pre sfrsitul perioadei
persoana se simte constrnsa de controlul, presiunile pe care le exercita asupra sa cei
care i sunt superiori.
O Emergenta autodeterminarii
Apare n jur de 39-40 de ani cnd persoana si doreste mai multa independenta.
Este momentul cnd renunta la mentor si ncearca sa se afirme n rolurile cele mai
valorizate n grupul social, luptnd pentru promovare sau o alta forma de
recunoastere.
Concluziile studiilor prezentate sunt ntmpinate de o rezerva explicabila din partea
comunitatii stiintiIice. Se pune problema n ce masura succesiunea de stadii este caracteristica
pentru populatia studiata. Cercetarile au cuprins loturi putin numeroase de subiecti de sex
masculin, apartinnd clasei de mijloc. Rezultatele sunt aIectate si de evenimentele sociale care
au avut loc pe parcursul studiilor si care au inIluentat doar indivizii din acea generatie.
Cele doua cercetari au vizat doar subiecti de sex masculin, rezultatele lor Iiind
considerate valabile si n cazul Iemeilor, desi aceasta generalizare nu este justiIicata pe deplin.
Ca atare vom prezenta unele particularitati ale dezvoltarii acestora. DiIeriti autori (eugarten,
1982, Gilligan, 1977 apud Jander Zanden, 1993; Cross si adson, 1997) considera ca la baza
diIerentelor dintre Iemei si barbati stau urmatorii Iactori:
Construirea identitatii
n cazul barbatilor ea se realizeaza prin dobndirea autonomiei, independentei,
cultivarea asertivitatii, a spiritului de competitie si urmarirea propriului interes. n schimb n
cazul Iemeilor identitatea se dezvolta prin cultivarea responsabilitatii si atasamentului
caracteristice relatiilor cu ceilalti. Pe baza asteptarilor cuprinse n rolul de gen, prin nvatare
directa sau observationala, Iemeile acorda o mai mare importanta relationarii cu altii.
titudinea fata de cariera
ele mai multe femei si n prezent se definesc n primul rnd n termenii oferiti de
rolurile pe care le detin n familie si mai putin prin prisma rolurilor profesionale, chiar si
n conditiile unui nivel ridicat al succesului profesional. Mai putine femei dect barbati
si fixeaza un ideal, obiective clare pe care le urmaresc n cursul evolutiei profesionale,
si au un mentor.
Deseori apar conflicte ntre roluri, femeile confruntndu-se cu doua seturi de
expectante: pe de-o parte se asteapta din partea lor de catre partener si societate sa
ndeplineasca majoritatea sarcinilor domestice considerate traditional n exclusivitate
domeniul femeii, iar pe de alta parte trebuie sa se achite cu succes de obligatiile
profesionale.
Realizarea pe plan proIesional implica anumite costuri, care sunt mult mai usor de
perceput n cazul Iemeilor. n timp ce 51 din Iemeile care ocupa o pozitie n executivul unor
companii de prestigiu americane sunt necasatorite, doar 4 din colegii lor de sex masculin au
acelasi statut marital; 61 din aceste Iemei nu au copii, comparativ cu doar 3 dintre barbati
(Jander Zanden, 1985). Aceasta diIerenta este ilustrata si de studiul lui Levinson: pentru
subiectii sai succesul proIesional era asociat cu o mare probabilitate de a ntemeia o Iamilie si
de a avea copii. n concluzie, Iemeile care sunt angajate ntr-o activitate proIesionala sunt n
mica masura motivate pentru a atinge un nalt nivel al realizarii proIesionale. n cazul n care si
doresc succes pe plan proIesional, pretul platit pentru atingerea idealului lor este mult mai mare,
comparativ cu barbatii.
Autoarele mentionate insista asupra ideii conIorm careia att nevoia de realizare bazata
pe propriile competente si calitati, ct si nevoia de a-i proteja, de a avea grija de ceilalti, trebuie
sa Iie considerate la Iel de importante prin prisma dezvoltarii la vrstele adulte.
2.3. Perspective critice asupra modelului stadial al dezvoltarii la vrsta
adulta
A Iost pusa de asemenea n discutie nu numai relevanta acestor studii, ci si a ntregului
model care sta la baza lor. %eoriile stadiale ale dezvoltarii la vrsta adulta sunt criticate pentru
ca n cazul acestor etape ale vietii este mai diIicil de surprins diIerente calitative care apar n
diIerite puncte ale dezvoltarii, asociate cu o anumita vrsta cronologica a persoanei. %emele
psihologice raportate de adultii de toate vrstele sunt recurente si nu apar ntr-o ordine Iixata,
"nu emerg cu adevarat doar n anumite momente n viata, pentru a Ii Iiecare rezolvata si apoi
lasata n urma ca si cum ar Ii ancorata. Identitatea este construita si reconstruita; problemele
intimitatii si independentei, a implicarii proIunde n relatii cu persoane semniIicative, presiunea
timpului, reIormularea scopurilor existentei, mpacarea si acceptarea propriilor succese si
esecuri, toate acestea l preocupa pe tnar n aceeasi masura ca si pe cel n vrsta. Este un
truism, chiar daca uneori nu este mentionat, ca preocuparile adultului sunt recurente. Ele apar si
reapar n noi Iorme de-a lungul unor perioade lungi de timp. Datorita acestui lucru este o
greseala sa prezinti vrstele adulte ca pe o serie de stadii independente si bine
delimitate."(eugarten, 1979 apud Jander Zanden, 1985).
AstIel se considera ca nu poate Ii postulata cu exactitate prezenta unei secvente
invariante de stadii, evenimentele majore ale vietii avnd loc ntr-o ordine variabila. Este
propusa abordarea dezvoltarii la vrstele adulte din prisma desfasurarii in timp a evenimentelor
existentei (timing oI events model). Daca modelul anterior se bazeaza pe o succesiune
invarianta de stadii relationate cu vrsta cronologica a persoanelor, n cazul noului model se
considera ca evolutia indivizilor este diIerita n Iunctie de evenimentele speciIice ale existentei,
acestea avnd statutul de jaloane care marcheaza dezvoltarea la vrstele adulte.
n copilarie si adolescenta cresterea si maturizarea semnaleaza trecerea dintr-un stadiu
n altul: copilul spune primul cuvnt, Iace primul pas, schimbarile corpului Iac vizibila trecerea
spre pubertate si adolescenta. La vrstele adulte nsa, accentul nu mai este pus pe ceasul
biologic, ci pe cel social.
Persoana trece printr-un ciclu social regulat, renuntnd la anumite roluri asumate
anterior, interioriznd altele noi. Vrsta este asociata n grupurile sociale mai largi cu anumite
expectante privind comportamentul si rolurile persoanei. Cea mai mare parte a conduitei n
situatii sociale este prescrisa prin reguli sociale, adica standarde de comportament mpartasite
social, nvatate direct (prin mecanismul recompensei si pedepsei) sau indirect (prin observarea
consecintelor comportamentelor altor persoane). Ele deIinesc comportamentul adecvat pentru
diIerite perioade (norme ale vrstei), existnd un "orar" prescris pentru desIasurarea
evenimentelor sociale majore ale existentei (angajarea ntr-o activitate proIesionala, casatoria,
retragerea din activitate etc.). Aceste norme sunt mai evidente cnd sunt cuprinse n reguli
Iormale, explicite cu privire la roluri: scolarizarea obligatorie pna la un anumit nivel, vrsta de
la care poti Ii servit cu tigari sau bauturi alcoolice sau ai drept de vot etc. Regulile apar nsa si
sub Iorma asteptarilor cu privire la rolurile potrivite pentru persoane de diIerite vrste,
transpuse n opiniile membrilor grupului (reguli inIormale). %oate aceste reguli sunt
interiorizate de catre individ si Iormeaza ceea ce B. Neugarten a numit ceasul social, un set de
convingeri ale individului care Iixeaza reperele utilizate pentru evaluarea gradului de
similitudine ntre propria evolutie si normele sociale caracteristice acelei etape a dezvoltarii.
AstIel persoanele descriu un eveniment al vietii ca desIasurndu-se prematur, la timp sau cu
ntrziere.
Aparitia la timp a unor evenimente care sunt asteptate, dorite si considerate normale
pentru o anumita perioada a existentei este traita pozitiv, n timp ce evenimentele care nu pot Ii
anticipate solicita un eIort mai mare de adaptare din partea persoanei. %endintele actuale merg
spre un ciclu al vietii mai fluid si spre o societate n care vrsta este mai putin relevanta n cazul
unor evenimente (suntem din ce n ce mai putin surprinsi de bunica de 42 de ani sau proaspatul
tatic de 55 de ani).
Partizanii teoriilor stadiale accepta variatiile interindividuale datorate Iactorilor interni,
de personalitate si externi, de mediu, care pot Ii destul de mari ntr-o anumita etapa a vietii,
sustinnd ca exista totusi o succesiune de stadii.
3. aracteristici fizice si ale starii de sanatate
Prototipul tnarului se apropie cel mai mult de idealul uman din punctul de vedere al
aspectului si Iormei Iizice: de la 25 de ani, cnd Iunctiile organismului sunt pe deplin
dezvoltate, pna la aproximativ 50 de ani declinul lor este gradual si Ioarte greu de remarcat.
ntre 30 si 45 de ani naltimea ramne neschimbata, dupa aceasta vrsta ncepnd sa scada.
orta musculara atinge punctul maxim ntre 20 si 30 de ani, urmata de o scadere gradata de
10 ntre 30 si 60 de ani; declinul survine n cea mai mare parte pentru muschii picioarelor si
spatelui, Iiind mai putin pronuntat pentru musculatura bratelor (Papalia si Olds, 1987).
Cercetarile arata ca n cazul strngerii minii la 30 de ani Iorta este aproximativ 95 din cea de
la 20 de ani, la 40 de ani 91, la 50 de ani 87, iar la 60 de ani 79 (Jander Zanden, 1985). O
situatie similara Iortei musculare se nregistreaza n cazul timpului de reactie, perioada sa de
vrI nregistrndu-se ntre 18 si 30 de ani. n sfera acuitatii sen:oriale apare deseori un declin
care ncepe n tinerete, dar devine observabil dupa 40 de ani. Aceste schimbari sunt de obicei
minore si se produc gradual, putnd Ii usor compensate. Declinul mbraca la nceput Iorma
cresterii pragurilor senzoriale absolute, astIel nct sensibilitatea pentru nivelurile mai scazute
ale intensitatii stimulilor este mai mica.
Tinerii reprezinta segmentul cu cele mai putine probleme de sanatate din
populatia generala. Decesul tinerilor survine foarte rar din cauze naturale, cele mai
importante fiind accidentele, mai ales cele rutiere. Urmeaza cancerul, afectiunile
cardiace, sinuciderea si omuciderea. $unt prezente si aici diferente ntre sexe: rata
mortalitatii n cazul barbatilor este dubla fata de cea a femeilor. Pentru barbati cauza
principala o constituie accidentele rutiere, iar pentru femei cancerul.
$tarea de sanatate este determinata nu numai de ereditate, ci si de stilul de
viata. $tudiile au indicat ca ea este relationata cu nivelul educational si economic al
persoanei si cu statutul marital. Persoanele mai educate provin din familii cu un nivel
economic mai ridicat, avnd o alimentatie mai sanatoasa, prezentndu-se mai frecvent
la controale medicale periodice cu rol n preventia unor afectiuni si beneficiind de un
mai bun tratament medical. Ele sunt si n mai mare masura sensibilizate n legatura cu
importanta unui stil de viata sanatos. Dintre factorii legati direct de starea de sanatate
fac parte: consumul de alcool si tutun, stresul, practicarea regulata a exercitiilor fizice
si alimentatia.
. Functionarea intelectuala
Experientele noi ale individului ridica diverse probleme, care necesita o continua
perIectionare a capacitatilor sale cognitive. n domenii diIerite - proIesional, al relatiilor
interpersonale, al gestionarii resurselor Iinanciare - tinerii se conIrunta cu noi situatii care
trebuie depasite ntr-un mod care sa permita adaptarea perpetua a lor.
Cnd se investigheaza dezvoltarea intelectuala din perioadele copilariei si adolescentei
accentul este pus pe diIeritele stadii prin care aceasta trece si diIerentele calitative dintre stadii,
problema care apare si la vrstele adulte.
3.1. Moduri post-formale de operare
Pornind de la perspectiva piagetiana n care dezvoltarea intelectuala se ncheie cu stadiul
operatiilor Iormale, studiile au pus n evidenta Iaptul ca nu toti adultii rezolva cu succes probele
piagetiene tipice pentru gndirea Iormala. Ceea ce pare important este educatia Iormala,
gndirea la nivelul operatiilor Iormale necesitnd experti:a ntr-un anumit domeniu, lucru
admis si de J. Piaget. AstIel, adultii utilizeaza operatiile Iormale n domeniile lor de
competenta, dar recurg la operatii concrete n domeniile mai putin Iamiliare lor, Iapt demonstrat
experimental de R. DeLisi si J. $taudo (1980 apud. $igelman si $haffer, 1995). Autorii au
prezentat studentilor de la specializarile Iizica, stiinte politice si Iilologie trei tipuri de probleme
a caror rezolvare presupunea operatii Iormale, o problema de Iizica, alta politica si ultima de
critica literara. Rezultatele obtinute indica Iaptul ca din Iiecare grup aproximativ 90 dintre
subiecti au rezolvat problema de specialitate recurgnd la operatii Iormale, n timp ce
problemele din domeniile n care nu erau experti au Iost rezolvate corect doar de 50 dintre
studenti. Aceste date atrag atentia asupra importantei luarii n considerare si a experientei
individului si a naturii problemei pe care acesta o are de rezolvat.
n timp ce anumiti autori au investigat cauzele pentru care unii adulti n anumite
contexte au perIormante scazute n sarcinile cognitive ce implica operatii Iormale, altii s-au
centrat asupra dezvoltarii dincolo de stadiul operatiilor Iormale. Caracteristic pentru modurile
post-formale de operare sunt:
gndirea relativista - unele studii au sugerat ca adultii, comparativ cu adolescentii, vad
inIormatiile ca Iiind relative, mai degraba dect absolute.
Gndirea relativista nseamna ntelegerea Iaptului ca nu exista Iapte pur si simplu, ci le
consideram realitati construite, iar cunostintele noastre depind de perspectiva subiectiva a
cunoscatorului. Un absolutist considera ca adevarul este unul singur si este inerent naturii
realitatii, pe cnd un relativist porneste de la ideea ca exista o multitudine de moduri n care
poate Ii privita o problema si ca premisele de la care pleaca persoana vor inIluenta concluzia la
care ajunge (Cavanaugh, 1993).
Sa consideram problema pe care G. Labouvie-Jief si colaboratorii sai (1983 apud.
$igelman si $haffer, 1995) au prezentat-o subiectilor lor preadolescenti, adolescenti si adulti:
"John este cunoscut ca alcoolic, consumnd cantitati mari de alcool mai ales cnd participa la
petreceri. Mary, sotia lui, l-a prevenit ca daca mai vine nca o data acasa n stare de ebrietate, l
va parasi si va lua cu ea si copiii. n aceasta seara John a ntrziat datorita unei petreceri
organizate de colegii sai de munca si a venit acasa beat". ntrebarea la care trebuie sa raspunda
subiectii este daca Mary l va parasi pe John. Cei mai multi adolescenti si preadolescenti
raspund, cu mici ezitari n care arata ambiguitatea situatiei, ca l va parasi, aplicnd principiile
logicii inIormatiilor care le-au Iost date. Raspunsul lor reIlecta nevoia de a gasi raspunsul
corect, ambiguitatea Iiind considerata o problema, mai degraba dect o stare de Iapt. Adultii au
realizat n numar mai mare ca premisele de la care se porneste pot Ii diIerite, raspunsul Iinal
depinznd de premisele care sunt alese.
gndirea dialectica - caracterizata de capacitatea de a accepta si rezolva contradictiile dintre
ideile, punctele de vedere antagonice
Problemele cu care persoana se conIrunta n existenta cotidiana cuprind uneori
incongruente, existnd si sisteme de cunoastere incompatibile. Persoanele aIlate n stadiul
operatiilor Iormale cauta adevarul aplicnd principiile logicii Iormale, atingnd o stare de
echilibru cognitiv n care toate partile problemei se potrivesc si capata sens. n cazul operatiilor
post-Iormale, persoanele detecteaza incongruentele si paradoxurile, sesiznd meritele Iiecarui
punct de vedere, n Iinal Iiind sinteti:ate noi elemente din te:ele si antite:ele emise. Acest mod
de a privi problemele deriva si din largirea orizontului lumii sociale, care oIera Irecvent
contactul cu puncte de vedere diIerite si uneori cu roluri aIlate n conIlict(Cavanaugh, 1993).
gndirea sistematica - recunoscnd ca incongruentele si contradictiile sunt inerente,
persoanele trebuie sa gaseasca un sistem cuprinzator prin care sa-si organizeze experienta,
devenind Ioarte importanta capacitatea de a rationa asupra sistemelor de cunostinte. Este
necesara integrarea contradictiilor in interiorul unui sistem, interpretndu-le ca o parte a
unei totalitati mai largi (Jander Zanden, 1985).
Nu este pe deplin clariIicat daca aceste capacitati cognitive pot Ii considerate un nou
stadiu al dezvoltarii intelectuale sau pot sa se dezvolte si n stadiul operatiilor Iormale, Iara a-l
nlocui. Important este ca indica Iaptul ca dezvoltarea nu se opreste n adolescenta, adultii Iiind
capabili sa rezolve problema inIormatiilor contradictorii care apar n viata de zi cu zi, asupra
carora sunt posibile perspective diIerite.
O alta stadializare a dezvoltarii intelectuale, care include si evolutia la maturitate si
vrsta a III-a, este cea propusa de $chaie (1977-1978, apud Cavanaugh, 1993). Dezvoltarea
intelectuala cuprinde cinci stadii si se desIasoara printr-o serie de treceri de la "Ce trebuie sa
stiu?" (achizitia cunostintelor si a competentelor n primele doua stadii caracteristice copilariei
si adolescentei) la "Cum trebuie sa utili:e: ceea ce stiu?" (integrarea acestor cunostinte si
abilitati ntr-un cadru practic, pe parcursul stadiilor responsabilitatii si a celui executiv, ntre 30
si 60 de ani) si mai departe la "De ce trebuie sa stiu?" (cautarea ntelesului si a scopului, care
culmineaza cu ntelepciunea vrstei a treia).
Ne vom reIeri n continuare la modiIicarile care apar n sIera capacitatilor intelectuale
pe perioada vrstelor adulte si la particularitatile procesului de rezolvare de probleme.
3.2. Modificari ale capacitatilor intelectuale
Studiile transversale initiale pe aceasta tema, care comparau perIormantele la aceleasi
probe ale subiectilor apartinnd diIeritelor categorii de vrsta, au pus n evidenta un declin al
coeIicientului de inteligenta dupa 20 de ani ($igelman si $haffer, 1995). Cercetarile
longitudinale pe aceasta tema au corectat ntr-o oarecare masura perspectiva, indicnd Iaptul ca
declinul nu se produce dect dupa vrsta adulta de mijloc si nu are severitatea estimata anterior.
n ambele tipuri de studii exista anumite surse de eroare care inIluenteaza negativ validitatea
rezultatelor obtinute. AstIel n cazul studiilor transversale apare eIectul generatiei (cohortei),
care postuleaza ca diIerentele nregistrate la nivelul capacitatilor intelectuale se datoreaza de
Iapt diIerentei de natura educationala si de experienta de viata dintre subiectii care apartin
diIeritelor grupe de vrsta. Rezultatele studiilor longitudinale sunt inIluentate de testarea
repetata a subiectilor, precum si de pierderea pe parcurs a subiectilor (moarte experimentala),
rezultatele Iinale caracteriznd ntr-o masura mai mica populatia studiata.
O combinatie a celor doua tipuri este studiul secvential. Un astIel de studiu a Iost
realizat de catre W. $chaie si colaboratorii sai (1983, 1995 apud $antrock, 2002) pentru
investigarea problemei regresiei la nivelul capacitatilor intelectuale odata cu naintarea n
vrsta. Studiul a nceput n 1956 cu investigarea unui lot de subiecti (cu vrsta cuprinsa ntre 22
si 70 de ani) pe baza aplicarii unui test structurat pe cinci domenii (pornind de la Iactorii inclusi
de %hurstone n structura inteligentei): rationament, ntelegere verbala, memorie si Iluenta
verbala, rapiditate perceptiva, abilitati numerice si spatiale. Dupa 7 ani lotul initial a Iost
retestat si un alt lot (subiecti cu vrsta cuprinsa tot ntre 22 si 70 de ani) a Iost luat n studiu,
aplicndu-li-se aceleasi probe. Aceste loturi Iaceau posibila determinarea modului n care
perIormanta subiectilor se modiIica ntr-un interval de sapte ani si compararea perIormantei
subiectilor apartinnd cohortelor diIerite (celor care aveau 22 de ani n 1956 cu cei care aveau
aceeasi vrsta n 1963). Aceeasi strategie a Iost repetata n 1970, 1977 si 1984, Iurniznd
inIormatii despre generatii diIerite si inIormatii longitudinale pe o perioada lunga de timp (28
de ani pentru subiectii primului lot).
Rezultatele studiului indica Iaptul ca efectul generatiei asupra perIormantei este
semniIicativ, perspectiva oIerita de studiile transversale Iiind distorsionata datorita lui.
Generatiile nascute mai recent le depaseau pe cele anterioare aproape la toate probele.
Rezultatele obtinute prin nregistrarea longitudinala arata ca n cele mai multe domenii apar
progrese pna la 30 de ani, dupa care - n medie - perIormantele sunt relativ stabile sau chiar
cresc pna n jur de 60 de ani, cnd ncep sa scada, nsa la o vrsta mult mai naintata dect cea
indicata de studiile anterioare. Rata declinului este diIerita pentru capacitatile investigate:
perIormantele la probele pentru masurarea rapiditatii perceptive si aptitudinii spatiale scad mai
de timpuriu dect cele obtinute n cazul probelor de Iluenta si comprehensiune verbala.
Ca atare se Iace distinctia ntre diIerite tipuri de inteligenta. nteligenta fluida
(considerata libera de Iactorul cultural-educational, masurata prin probe de rationament si
aptitudini spatiale) atinge dezvoltarea maxima la sIrsitul adolescentei si ncepe sa scada la
sIrsitul tineretii conIorm rezultatelor studiilor transversale. Studiile longitudinale sugereaza un
declin mai tardiv si cu un ritm mai lent, nsa rezultatele pot Ii datorate unei mbunatatiri a
perIormantei cauzata de testarea repetata si nu de mbunatatirea capacitatilor intelectuale n
sine. nteligenta cristali:ata implica sarcini care sunt n mai mare masura dependente de
Iactorul educational si cultural, perIormanta pastrndu-se constanta pna n perioada vrstei a
treia. (Papalia & Olds, 1987)
3.3. Rezolvarea de probleme
n domeniul rezolvarii de probleme, un rol important revine tipului sarcinilor oIerite:
pentru cele traditionale, prezentate n conditii de laborator, tinerii nregistreaza perIormante
superioare adultilor maturi, iar acestia, la rndul lor, i depasesc pe subiectii din categoria
vrstei a treia. n cazul n care problemele sunt derivate din domeniile n care persoana este
competenta, deseori maturii i depasesc pe tineri, iar declinul perIormatei vrstnicilor nu mai
este att de sever. Ca atare, pentru sarcinile de laborator neIamiliare, Iara conexiuni cu
experienta proprie, perIormanta tinde sa descreasca dupa perioada tineretii, iar pentru sarcinile
Iamiliare, legate de domeniile de expertiza ale persoanei, perIormanta se mbunatateste pentru
perioada de mijloc a vrstelor adulte, declinul Iiind mai mic pentru vrsta a III-a ($igelman si
$haffer, 1995).
Rezultatele comparatiei dintre perIormanta tinerilor si adultilor maturi Iac trimitere la
paralela expert - novice. DiIerentele n procesarea inIormatiilor dintre aceste doua categorii
inIluenteaza eIicienta lor. Aceste diIerente sunt prezente n cazul urmatorilor Iactori (iclea si
Lemeni, 1999):
- volumul si modul de organi:are al cunostintelor - Expertii poseda pentru domeniul
lor de competenta mai multe unitati de inIormatii relevante dobndite pe baza
experientei si a reIlexiei asupra propriei perIormante;
- repertoriul si puterea strategiilor re:olutive - Puterea unei strategii se reIera la
nivelul la care se aIla ea n ierarhia strategiilor: cu ct se aIla la un nivel superior n
ierarhie nglobeaza si subordoneaza strategiile aIlate la nivel inIerior si are o putere
mai mare;
- metacognitia - Este vorba de cunostintele despre modul n care Iunctioneaza
procesele, mecanismele cognitive;
- adancimea procesarii informatiei - Se reIera la nivelul de procesare a inIormatiei,
asociindu-se cu o mai mare posibilitate de stocare a sa n memoria de lunga durata;
- capacitatea de transfer - Depinde de Iactorii mentionati, Iiind un eIect al acestora:
volumul mare si organizarea Ilexibila a cunostintelor, constientizarea limitelor si
valorii strategiilor rezolutive si capacitatea metacognitiva superioara conditioneaza
transIerul.
n cazul problemelor noi sau complexe rezolvitorul nu mai poate Iace apel la algoritmi.
Se aIla n Iata unui numar mare de alternative, Iiind necesara utilizarea unor strategii euristice.
Rezolvitorul va trebui sa selecteze pentru investigare o mica parte din totalul alternativelor care
sa-l conduca la rezultatul corect, selectia avnd la baza procedee euristice (rationamente
neIormalizate care urmeaza scheme Iluente). Utilizarea euristicilor n procesul de rezolvare a
problemelor constituie o alta diIerenta ntre experti si novici. (Radu si colab., 1993)
. DezvoItarea judecatii moraIe
. Kohlberg identifica n cadrul teoriei sale referitoare la dezvoltarea judecatii
morale sase stadii, structurate pe trei niveluri: preconventional (stadiul 1 si 2),
conventional (stadiile 3 si 4) si postconventional (stadiul 5 si 6). Teoria sa accentueaza
caracterul invariant si universal al succesiunii secventelor, considernd acest lucru
derivat din caracteristicile stadiilor dezvoltarii intelectuale propuse de . Piaget. Acest
lucru a fost demonstrat experimental prin studii longitudinale transculturale, subiectii
acestora, indiferent de cultura din care proveneau, parcurgnd succesiunea de stadii
pna la un punct. n plus, mai putin de 5% din subiecti au regresat de la un stadiu la
altul (inferior), proportia lor fiind att de mica nct a fost considerata rezultatul erorilor
n cotare. Totusi dezvoltarea pna la nivelul stadiului 4 este n mai mare masura
sustinuta experimental dect dezvoltarea ulterioara (stadiile 5 si 6). Atingerea acestor
stadii se realizeaza, daca acest lucru se produce, doar n perioada adulta. $tudiile
indica faptul ca majoritatea tinerilor ntre 30 si 40 de ani se gasesc la nivelul
conventional, doar aproximativ 15% dintre ei situndu-se la nivelul postconventional
(Sigelman si Shaffer, 1995).
a atare dezvoltarea morala continua pe parcursul vrstelor adulte si daca n
copilarie si adolescenta pare sa fie n mare parte dependenta de dezvoltarea cognitiva,
n perioadele urmatoare rolul cel mai important i revine experientei personale n
situatiile sociale. Evenimentele care produc schimbari n sistemul judecatilor morale
ale adultului au o componenta emotionala puternica, aceasta declansnd
reconsiderarea situatiei ntr-un mod n care discutiile ipotetice, care nu implica
experienta proprie, nu pot sa o faca. Pe masura ce persoanele trec prin aceste
experiente sunt din ce n ce mai deschise spre cunoasterea si luarea n considerare a
punctului de vedere al altora n legatura cu conflictele morale si sociale. hiar .
Kohlberg considera ca printre factorii care influenteaza dezvoltarea morala se numara,
pe lnga nivelul dezvoltarii intelectuale, experientele sociale relevante, n categoria lor
incluznd: interactiunile sociale n cadrul carora persoana sesizeaza punctele de
vedere diferite de ale sale, perioada mai lunga de scolarizare care produce contactul
cu diferite perspective si sisteme de gndire si participarea la un sistem democratic de
guvernare care recunoaste dreptul de exprimare a opiniei proprii (Papalia si Olds,
1987).
5. Dezvoltarea sociala
Perioada tineretii este caracterizata prin asumarea unor noi roluri n diferite
domenii, acestea influentnd evolutia ulteriora a individului. n general persoanele fac
primele alegeri legate de relationarea cu partenerul/partenera n cadrul unei relatii
intime profunde, precum si referitoare la activitatea profesionala.
.1. StabiIirea unei reIatii intime de iubire
n cultura umana iubirea s-a bucurat de o atentia deosebita, regasindu-se n
lucrarile filosofilor, romancierilor si moralistilor, constituind o sursa de inspiratie pentru
poeti, muzicieni si creatori ai operelor de arta.
Dragostea este mai dificil de studiat cu mijloace precise stiintifice, ea putnd fi
nteleasa pe deplin doar ca experienta traita, de comuniune simultan sexuala,
psihologica, spirituala (Mitrofan si Ciuperca, 1997). ncepnd cu anii '70 este prezenta
o preocupare constanta a cercetarii psihologice pentru acest domeniu, producndu-se
detasarea de sprijinirea initiala pe elemente de psihologie "naiva".
O problema importanta spre care s-a ndreptat atentia cercetarilor este cea a
optiunii pentru un anumit partener.
La prima vedere acest proces este explicat n totalitate de trairea sentimentului
pur al iubirii fata de partener, n sociatatea actuala casatoriile aranjate de rude tin n
cea mai mare parte de domeniul trecutului. nsa studiile arata ca optiunea pentru un
anumit partener nu este att de libera pe ct pare pentru majoritatea oamenilor, fiind
influentata de o varietate de factori. Acesti factori vor fi analizati pornind de la modelul
filtrului n selectia partenerului propus de Udry (1971 apud Sigelman si Shaffer, 1995).
Autorul considera ca alegerea unui partener este rezultatul unui proces de selectie
constnd dintr-o succesiune de etape, n fiecare etapa un alt criteriu (filtru) dobndind
o importanta maxima.
AstIel, chiar daca jumatatea ta perIecta se aIla n Spania, pentru a te ndragosti de acea
persoana trebuie nti de toate sa o ntlnesti, mpreunndu-se conditia proximitatii spatiale
(proprinquity). n unele cazuri acest Iactor este depasit cu ajutorul mijloacelor tehnice moderne
(casatorii ale persoanelor care s-au cunoscut corespondnd prin posta electronica), nsa decizia
Iinala aste luata totusi dupa ntlnirea celor doua persoane.
ercetarile de teren au pus n evidenta o corelatie pozitiva semnificativa ntre acest
factor si atractia interpersonala (ewcomb, 1961; Segal, 1974, apud Brehm si Kassin,
1990), nsa releva si faptul ca dintre cei aflati n vecinatatea noastra fizica fac parte si
cele mai apropiate persoane (prieteni, prietene, iubit/a), dar si cele antipatizate. Prin
urmare, proximitatea spatiala ofera posibilitatea interactiunilor sociale si nu determina
calitatea lor. De retinut ca efectul proximitatii nu actioneaza prin el nsusi: vecinatatea
favorizeaza contactele reciproce, mijloceste comunicarea, iar asemanarea de opinii si
valori constituie o sursa de convergenta, atractie interpersonala. Proximitatea spatiala
acumuleaza si alte criterii homogramice (etnie, statut socio-profesional, religie, rasa)
fiind asociata cu similaritatea culturala (lut, 1995).
De asemenea, expunerea repetata la anumiti stimuli duce, n anumite conditii, la
cresterea pozitivitatii evaluarii acelor stimuli (efectul familiaritatii), ntlnire repetata cu
o persoana marind gradul de atractie fata de ea. (Radu, lut si Matei, 1994)
llg 1 Modelul fllLrulul in selecLla parLenerulul propus de D
%1971 adapLaL dupa 5lqelmool5boffe 1993)
Cel deal dollea fllLru esLe al otoctlvltotll flzlce AcesL facLor esLe unul lmporLanL
experlmenLele reallzaLe pe baza inLlnlrllor cu parLenerl necunoscuLl %bllnd daLe) au lndlcaL ca el esLe
slngurul semnlflcaLlv in funcLle de care sublecLll au evaluaL cL de mulL lea placuL prlma lor inLlnlre
%wolte l colob 1966 apud llot 1993) ln expllcarea lmporLanLel aLracLlvlLaLll flzlce in selecLla
parLenerulul au fosL luaLl in conslderaLe anumlLl facLorl
infaLlsarea flzlca esLe o recompensa in slne saLlsfacnd nevol esLeLlce ale celorlalLl
exlsLenLa unul beneflclu al celul care se asoclaza cu o persoana aLracLlva prln fapLul ca o parLe a
apreclerll pozlLlve faLa de aceasLa se va rasfrnge asupra parLenerulul
Acest efect se produce cnd persoanele sunt observate mpreuna, fiind
percepute simultan; nsa cnd ele sunt percepute succesiv, sunt evaluate prin
contrast, pe baza compararii lor.
sLereoLlpul ceea ce esLe frumos esLe sl bun convlngerea ca persoanele aLracLlve flzlc poseda sl
alLe caracLerlsLlcl dezlrablle %efecL de halo) Lle sunL evaluaLe ca fllnd mal soclablle amablle senslblle
faLa de problemele semenllor avnd un vllLor care promlLe saLlsfacLll in plan famlllal sl al carlerel
De remarcat nsa ca frumusetea nu aduce doar avantaje: exista si stereotipuri
negative. Femeile sunt considerate egocentrice si superficiale, iar barbatii mai putin
inteligenti. Persoanele atractive sunt supuse si unei presiuni sociale mai mari pentru a-
si mentine nfatisarea placuta, trecnd mai greu peste scaderea atractivitatii fizice
odata cu naintarea n vrsta. Oricum aceasta presiune este mai ridicata n cazul
femeilor, datorita disparitatii dintre capitalul marital al celor doua sexe: barbatii pun un
mai mare accent asupra atractivitatii fizice a partenerei (corespunzator capitalului
marital traditional al femeii predominant erotico-estetic), pe cnd pentru femei mai
importante par a fi calitati precum ambitia, inteligenta si statutul socio-economic (care
corespund capitalului material-social al barbatului), dovedind ca barbatul va fi capabil
sa-si sustina economic familia (Sigelman si Shaffer, 1995).
$tudiile de laborator si de teren arata ca n functie de atractia fizica autoevaluata,
avem tendinta de a ne alege un partener similar noua, functionnd si n acest caz,
ipoteza potrivirii. onform acesteia persoanele sunt atrase si au tendinta de a forma
relatii cu cei care sunt similari din punctul de vedere al unor caracteristici (Huston,
1983; Feingold, 1988 apud Brehm si Kassin, 1990).
Urmatorul filtru este cel al mediului social comun al celor doua persoane. Aici intervin
ca si criterii de comparatie a partenerilor variabile socio-demografice ca: rasa, etnia,
religia, nivelul socio-economic si educational. Referindu-ne la aceste aspecte exista o
puternica tendinta de a opta pentru un partener similar noua (homogamie), ea fiind
demonstrata prin analiza cuplurilor conjugale. n legatura cu vrsta sotilor la casatorie,
exista totusi o abatere sistematica catre o vrsta mai mare a barbatului la casatorie
dect a partenerei lui (lut, 1995).
Dupa ce potentialul partener trece prin aceste filtre largi, urmatorul este cel al
similaritatii atitudinal-valorice. nvestigatii pe cupluri maritale au dovedit ca exista o
corelatie pozitiva ntre similaritatea axiologica, de personalitate si satisfactia, fericirea
raportata de parteneri, att n cazul similaritatii reale ct si pentru cea perceputa de cei
doi. Totusi, studiile ai caror subiecti sunt casatoriti, mai ales n cazul unei perioade
lungi de mariaj, nu au o relevanta prea mare pentu demonstrarea importantei efectului
similaritatii n optiunea pentru un partener. Pe masura trecerii timpului partenerii
seamana tot mai mult unul cu altul, de aceea sunt preferate cercetarile sistematice ale
cuplurilor aflate n perioada "curtarii". si acestea sustin, de asemenea, importanta
acestui filtru n evolutia relatiei de iubire (Brehm si Kassin, 1990; lut, 1995). Explicatia
o regasim si n teoria actelor comunicative dezvoltata de Th. ewcomb (1965 apud
Radu, lut si Matei, 1994): atitudinile asemanatoare ale partenerilor fata de diferite
evenimente, persoane, valori (numite "relatii simetrice"fata de obiectul atitudinii)
constituie sursa de confirmare, de validare sociala a opiniilor, functionnd ca o ntarire,
consolidnd relatia interpersonala, dorinta de contact si de reiterare a dialogului.
Pna n acest moment, n procesul de selectie a partenerului a primat ipoteza
similaritatii partenerilor ("ine se aseamana se aduna"), homogamia aplicndu-se n
cazul tuturor factorilor prezentati.
SelecLlvlLaLea socloculLurala opereaza la nlvelul exlsLenLel coLldlene foarLe fln lnsldlos fllnd
mal puLln seslzablla la nlvelul slmLulul comun penLru care casaLorla relaLllle de lublre apar ca fllnd
llbere SLudllle au lndlcaL ca pe lnga slmllarlLaLea parLenerllor %reala sau percepuLa de caLre acesLla)
mal lnLrevlne sl complemeotoltoteo La se refera la compaLlblllLaLea dlnLre doua persoane bazaLa pe
exlsLenLa unor caracLerlsLlcl opuse pe care le poseda parLenerll sau a nlvelurllor dlferlLe ale aceleasl
nevol %ConLrarllle se aLrag)
ComplemenLarlLaLea esLe blne llusLraLa in prescrlpLllle soclale faLa de rolul femell sl al
barbaLulul in cuplu flxaLe in rolurlle LradlLlonale de gen AnumlLe comporLamenLe sl sarclnl domesLlce
sunL aLrlbulLe persoanelor in funcLle de caLegorla de sex carela il aparLln !usLlflcarea acesLel dlvlzlunl a
rolurllor are la baza dlferenLele care exlsLa in oplnla grupulul soclal inLre femele sl barbaL la nlvelul
caracLerlsLlcllor flzlce sl de personallLaLe
AuLorll consldera ca marla[ele bazaLe pe complemenLarlLaLe de nevol sl LrasaLurl de
personallLaLe care se inscrlu in prescrlpLllle soclale de rol %de exemplu barbaL domlnanL femele
submlslva barbaL cu avere sl pozlLle soclala femele frumoasa) au sanse mal marl de sLablllLaLe decL
cele bazaLe pe complemenLarlLaLea lnversa %femele domlnanLa auLorlLara barbaL asculLaLor supus)
preslunea soclala acLlonnd in sensul menLlnerll rolurllor de gen %llot 1993 Mltofoo l lopeco
1997)
ln flnal D noLeaza ca pe lnga poLrlvlrea parLenerllor Lrebule sa fle prezenLa sl dorlnLa
acesLora de a se lmpllca in relaLle masura in care sunL pregaLlLl penLru o anga[are de duraLa fllnd
hoLarLoare penLru ca relaLla sa fle una sLablla sl sa conduca la casaLorle %cuplu sLabll)

.. Dezvoltarea carierei
Perioada tineretii este cea n care cele mai multe persoane se angajeaza si
ocupa primul lor loc de munca, dobndind independenta financiara si asumndu-si noi
responsabilitati si roluri care le modeleaza identitatea. $igur ca ocupatia joaca un rol
important de-a lungul tuturor perioadelor, n copilarie fiind prezente preocuparea
pentru ceea ce persoana "vrea sa devina cnd va fi mare", n adolescenta luptnd
pentru a-si dezvolta identitatea vocationala si pentru decizia de a se angaja ntr-un
anumit domeniu de activitate sau a se pregati pentru o profesie care solicita o noua
perioada de scolarizare. Pe parcursul perioadei de maturitate pot sa apara situatii n
care persoana pune la ndoiala alegerea facuta, schimbndu-si profesia sau uneori
fiind nevoit sa faca acest lucru datorita somajului urmat de incapacitatea de a-si gasi
un loc de munca n domeniul pentru care s-a pregatit initial. Persoanele n vrsta se
confrunta cu problemele retragerii din activitate, dupa pensionare simtind lipsa
activitatii pe care o prestau si pierzndu-si statutul pe care-l aveau anterior acestui
eveniment.
Teoriile dezvoltarii la vrstele adulte pe care le-am prezentat ilustreaza legatura
existenta ntre activitatea profesionala a individului si aspectele intelectuale si socio-
afective ale dezvoltarii.
SLudllle lndlca fapLul ca aceasLa perloada esLe marcaLa de incercarea de a sLablll o lmpllcare
ferma o anga[are profunda faLa de un anumlL domenlu de acLlvlLaLe sl de o anumlLa profesle
ComparaLlv cu persoanele mal vrsnlce la incepuL Llnerll au un grad mal scazuL de lmpllcare sl
prezlnLa o mal mare raLa a flucLuaLlel profeslonale sl a absenLelsmulul daLoraL unor moLlve sublecLlve
ca efecL al incercarllor de a gasl profesla sl locul de munca cel mal poLrlvlL
Tinerii sunt constienti de faptul ca n aceasta perioada schimbarile sunt mai usor
de facut dect mai trziu, presupunnd mai putine costuri si au, de asemenea, un spirit
critic mai ascutit fata de locul lor de munca dect dupa ce s-au implicat profund n
exercitarea respectivului rol. $pre sfrsitul acestei perioade este prezenta la
majoritatea persoanelor implicarea, angajarea accentuata, cu interiorizarea rolului
profesional.