P. 1
Platformele petroliere

Platformele petroliere

|Views: 630|Likes:
Published by Alexandra Ioana

More info:

Published by: Alexandra Ioana on Nov 12, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

03/16/2014

pdf

text

original

Universitatea Româno-Americană Facultatea: Economia Turismului Intern şi Internaţional

Platformele petroliere
– Explozia Deepwater Horizon din Golful Mexic –

Boureanu Ioana-Alexandra

Anul I, zi Grupa 503 Cuprins
Introducere – Platformele marine....................................................................... pag. 3 Incidentul Deepwater Horizon........................................................................... pag. 9 Efectele asupra turismului............................................................................. pag. 11 Bibliografie................................................................................................... pag. 15

2

Introducere – Platformele marine
Platformele marine sunt structuri metalice de mari dimensiuni pe care se pot afla diverse utilaje şi instalaiţi precum şi muncitorii pentru efectuarea operaţiunilor de foraj marin, extracţia de petrol şi gaze naturale şi expedierea lor la ţărm pentru procesare. La început, puţurile de foraj marin erau situate în apele puţin adânci, apropiate de ţărm. Exploatarea la mare adâncime a luat amploare după anii 1960, mai ales în Marea Nordului. Primul câmp petrolier din Marea Nordului a fost descoperit în 1969. După anii 1960, se dispunea de instalaţii şi echipamente cu care se putea fora în orice condiţii, realizându-se în acest scop mai multe tipuri de platforme marine fixe şi mobile. Platformele marine fixe sunt montate direct pe fundul mării. Acestea pot fi utilizate atât pentru foraj, cât şi pentru exploatare sau producţie. Acest tip de platforme este deosebit de eficient în apă puţin adâncă, dar deosebit de costisitor la adâncimi mai mari. Tipurile mai mici, pentru foraj, sunt integrale (cu toate instalaţiile necesare) sau asistate de o navă suport. După terminarea forajului şi punerea în producţie a sondelor, platforma poate rămâne, servind pentru producţie. După efectuarea forajelor de explorare, se instalează una sau mai multe platforme fixe şi de pe ele se sapă o serie de sonde (până la 36 de sonde de pe o platformă). Preţul de cost extrem de ridicat şi timpul îndelungat necesar montării şi demontării unei platforme fixe de pe care se fora, au condus la crearea de instalaţii mobile. Platformele marine mobile pot fi şi ele de mai multe tipuri: • platforme marine mobile autoridicătoare (autoelevatoare), • platforme marine mobile semisubmersibile, • platforme marine mobile submersibile. Legătura dintre preţul petrolului şi climă este strânsă. O mare parte din cantitatea de petrol la nivel mondial vine de la platformele petroliere marine, acestea fiind expuse unor condiţii dure de vreme. Spre exemplu, platformele marine din Atlanticul de nord mai pot fi atinse şi de asiberguri. De aceea sunt prevăzute cu margini exterioare de o formă specială pentru a ţine la distanţă blocurile de gheaţă. Platformele din Golful Mexic au şi ele mari probleme, pentru că se află în calea ciclonilor. În 2005, când uraganele Katrina şi Rita au măturat Golful, preţul petrolului a luat-o razna.

3

4

Fig. 1 – Poziţionarea puţului Macondo deasupra căruia se afla platforma Deepwater Horizon

Incidentul Deepwater Horizon
Începându-şi activitatea în anul 2003 în Golful Mexic, SUA, platforma a suferit o teribilă explozie în data de 20 aprilie 2010, arătând încă o dată lumii întregi riscurile pe care le prezintă cererea tot mai mare de petrol. Un amestec de apă sărată, gaz metan şi noroi de foraj au constituit reţeta dezastrului din Golf, culminând cu cea mai mare deversare necontrolată de petrol din istoria oceanelor lumii. Deversarea a continuat până la data de 15 iulie 2010, când puţul a fost în sfârşit acoperit, însă numai temporar. Oficial, puţul a fost sigilat definitiv şi declarat “mort” în data de 19 septembrie 2010. Exploziile, care s-au produs după ce o parte din ţiţeiul erupt datorită forajului fundului maritim nu a mai putut fi captat, au ucis 11 lucrători, rănind grav 17 şi alţi 98 uşor. De asemenea, exploziile au cauzat distrugerea, arderea şi apoi scufundarea platformei petroliere Deepwater Horizon, evenimente urmate de o erupţie masivă a ţiţeiului prin gaura forată în apele Golfului Mexic din vecinătatea coastei nord-americane. Zilnic sute şi sute de tone de petrol brut au poluat apele golfului şi coasta nord-americană, iar toate încercările companiei British Petroleum de a stopa erupţia sau a capta ţiţeiul au fost nereuşite. A fost reuşită într-un final fixarea pe gura erupătoare de ţieţi, a unei pâlnii captante prevăzută cu ventile închizabile, astfel că după cum a relatat British Petroleum, pentru moment, scurgerea de petrol în apele Golfului Mexican a fost stopată. Totuşi, rămâne de văzut dacă "dopul" astupător va rezista presiunii mari existente în zăcământul de petrol submarin, care ar putea crea alte fisuri de-a lungul "tubului" de foraj lung de aproximativ 4km, sau găuri eruptive la cepul gurii de foraj defecte. Specialiştii din industrie, imediat după explozie, s-au comportat ca şi cum o astfel de catastrofă n-ar fi fost posibilă, întrucât Deepwater Horizon era una dintre cele mai performante platforme petroliere din lume. Dezastrul Deepwater Horizon din Golful Mexic a fost considerat de către preşedintele SUA, Barack Obama, un „11 septembrie ecologic". Cu o revărsare la 1.500 de metri sub nivelul mării, oprirea întinderii petei de petrol spre coasta americană părea o provocare tehnologică majoră. Evenimentul risca să devină cel mai mare dezastru

5

ecologic din Statele Unite, considerabil mai mare decât alte catastrofe similare din Europa, precum „Amoco Cadiz" din 1978 sau „Erika". Pe 22 iunie 2010, în cadrul unei întruniri a eurodeputaţilor, s-a discutat catastrofa americană din Golf, toţi deputaţii susţinând necesitatea utilizării energiei regenerabile în locul ţiţeiului. Totuşi, SUA s-a confruntat anul acesta cu o situaţie aproape imposibilă, căci Golful Mexic nu mai văzuse o deversare de petrol din anul 1979 când puţul mexican Ixtoc I a explodat în apele de mică adâncime. Tehnologia de forare a avansat atât de mult de atunci şi cererea de petrol a devenit atât de irezistibilă, încât companiile petroliere au abandonat platforma continentală pentru ape din ce în ce mai adânci. Mai jos de 300 m adâncime, apele Golfului reprezintă o frontieră relativ nouă pentru petrolişti, însă şi unul dintre cele mai dificile locuri de foraj de pe planetă. Decenii la rând costurile exorbitante ale forajului de mare adâncime au ţinut instalaţiile aproape de ţărm, dar rezervele în continuă scădere şi spectaculoasele descoperiri de noi rezerve în largul mării au declanşat o goană nebună după apele de mare adâncime. În Golful Mexic, fundul mării cade brusc de pe platforma continentală domoală într-un amestec de lanţuri muntoase şi bazine subacvatice, cu canioane adânci şi vulcani noroioşi activi, înalţi de 150 m. Peste 2,000 de barili de ţiţei se scurg zilnic prin crăpăturile naturale, însă zăcămintele exploatabile sunt adânc îngropate, adesea sub straturi mişcătoare de săruri, predispuse la cutremure submarine. Pe fundul mării temperatura se apropie de cea de îngheţ, în timp ce ţiţeiul poate atinge şi 200 de grade celsius. “Buzunare” de gaz metan şi hidraţi de metan, substanţe explozive, îngheţate dar instabile, pândesc între sedimente, sporind riscul unor explozii. Iată deci, la ce riscuri se expun platformele petroliere care cutează să foreze în Golful Mexic; mulţi consideră că riscurile sunt mai mari decât răsplata, făcând referire la nenorocirea din acest an. Încă din 1995 Congresul SUA a încurajat prospecţiunile la mare adâncime în Golful Mexic, iar în scurt timp o întreagă “flotă” de platforme noi începuse să ciuruiuască peste tot în Golf. Golful Mexic acoperă în prezent circa 30% din producţia de ţiţei a SUA, jumătate provenind din zonele de mare adâncime (între 305 şi 1524 m), o treime din ape de foarte mare adâncime (peste 1525 m), iar restul din ape de mică adâncime.

6

Puţul Macondo, deţinut de British Petroleum, aflat la 1,525 m sub apă şi coborând alţi 3,960 m în scoarţa oceanică, nu era foarte adânc, întrucât se mai forase înainte chiar şi până la adâncimi totale de 10,693 m, record deţinut chiar de platforma Deepwater Horizon, într-un alt puţ al BP din Golf. Tehnologia a îmbunătăţit performanţele, dar nu şi metodele de prevenire a erupţiilor necontrolate şi de curăţare a scurgerilor, un motiv serios de îngrijorare întrucât puţurile de mare adâncime supuse unor presiuni uriaşe, pot expulza până la 100,000 de barili pe zi. Anchetatorii au bănuit că în noaptea de 20 aprilie o bulă mare de gaz metan s-a infiltrat în ţeava de protecţie şi s-a ridicat brusc la suprafaţă. Dispozitivul de prevenire ar fi trebuit însă să oprească acea lovitură puternică chiar la fundul mării; berbecii săi hidraulici ar fi trebuit să reteze prăjina de foraj blocând ascensiunea pentru a proteja instalaţia de deasupra, însă dispozitivul de siguranţă fusese la rândul său blocat de scurgeri şi probleme de întreţinere. Când explozia s-a produs, puţul a deversat iniţial în jur de 62,000 de barili pe zi. Abia după 12 săptămâni BP reuşise în sfârşit să aşeze un capac ermetic deasupra puţului, oprind scurgerea. La începutul lui august se estima că volumul de ţiţei scurs atingea 4,9 milioane de barili, fiind cea mai mare deversare accidentală din istorie.

Poză aeriană a Golfului Mexic la data de 24 iunie, 2010

7

Efectele asupra turismului
Deşi mulţi turişti şi-au anulat vacanţele datorită petei de petrol, hotelurile de pe coastele din Louisiana, Mississippi şi Alabama au raportat creşteri uriaşe ale afacerilor în prima jumătate a lunii mai 2010. Totuşi, această creştere a fost posibilă datorită oamenilor care veneau să ajute la curăţarea petrolului din acele zone. Jim Hutchinson, secretarul Biroului de Turism din Louisiana, a spus că cifrele crescânde sunt înşelătoare, întrucât oamenii veniţi acolo în mod sigur nu veniseră ca turişti. Pe 25 mai 2010, BP a oferit statului Florida 25 milioane de dolari pentru a spori publicitatea plajelor unde petrolul nu ajunsese, compania plănuind să ofere statelor Louisiana, Mississippi şi Alabama câte 15 milioane de dolari în acelaşi scop. Odată cu asigurările că plajele nu fuseseră afectate, hotelurile au redus preţurile şi au început să ofere unele distracţii gratis. De asemenea, s-a promis returnarea banilor pentru turiştii aflaţi deja în zonele unde petrolul ar fi putut ajunge. Cu toate acestea însă veniturile au rămas sub nivelul celor din anul 2009. Asociaţia Turismului din SUA, a estimat că pe o perioadă de trei ani, pata de petrol ar putea produce pagube turismului de coastă în jurul cifrei de 23 miliarde de dolari. Pata de petrol constituie de asemenea un dezastru şi pentru ecologie. Zona Golfului Mexic în care a avut loc deversarea, numără 8,322 de specii de animale, dintre care 1,200 specii de peşti, 200 specii de păsări, 1,400 specii de moluşte, 1,500 specii de crustacee, 4 specii de ţestoase marine şi 29 specii de mamifere marine. Până la 15 august, fuseseră deja colectate 4,678 de animale moarte din cauza petrolului, incluzând 4,080 de păsări, 525 de ţestoase marine, 72 de delfini şi alte mamifere, şi 1 reptilă. Se presupune faptul că statul Carolina de Nord ar putea fi cel mai afectat, întrucât 90% din producţia marină de valoare se află în larg şi ar putea fi contaminată de petrol. Conform specialiştilor, ecosistemul din Golf ar putea avea nevoie de ani sau chiar decenii întregi pentru a-şi reveni, iar daunele produse pe fundul oceanului nu au fost încă estimate. De asemenea, în apele Golfului s-au descoperit substanţe chimice şi cancerigene la un nivel de 40 de ori mai mare decât normalul admis, lucru care pune în serios pericol sănătatea oamenilor a căror viaţă de zi cu zi depinde de ocean.

8

Până la ora actuală, Mississipi, Louisiana, Alabama şi Florida rămân statele cele mai afectate de pata de petrol din Golf, linia lor de coastă fiind complet atinsă de ţiţeiul scurs.

Bibliografie
1) National Geographic România, nr. 90, octombrie 2010
2) http://www.realitatea.net/platformele-petroliere-marine--in-diferiteconditii-climatice_218577.html 3) http://www.europarl.europa.eu/news/public/story_page/064-76395-16906-25-911-20100618STO76331-2010-18-06-2010/default_ro.htm 4) http://www.csr-romania.ro/articole-si-analize/companiile-si-mediul/830-bp-deepwater-horizon-dezastrul-lobby-ului-petrolului.html 5) http://www.timesonline.co.uk/tol/news/environment/article7105649.ece

9

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->