Fabula este una dintre cele mai vechi specii literare, despre care s-a crezut o lunga perioada

de timp ca isi are originile populare in Grecia antica. Insa, datorita izvoarelor sale folclorice, fabula a putut aparea oriunde in lume. Considerat parintele fabulei, Esop este cel care, indepartand fabula de basm, a reusit sa amplifice semnificatiile alegoriei, dand creatiei propria functie morlizatoare. Fabula transpune intamplari din lumea umana in cea animala, dandu-le necuvantatoarelor darul vorbirii pentru a putea spune adevaruri suparatoare despre viciile si insusirile umane. Datorita caracterului ironic al fabulei, La Fontaine marele fabuluist francez- isi numea opera : O ampla comedie cu mii de vieti in mers / A carei vasta scena e intregul Univers. Meritul fabulei este acela ca, desi prezenta in cel mai comic si ironic mod posibil defectele umane, reuseste sa ofere atat copiilor cat si celor mari invataturi pretuioase. Cu totii stim ca Lupul moralist inseamna ipocrizia, Dreptatea leului injustitia, Cainele si catelul parvenitismul, Padurea si toporul tradarea, Talerul cu doua fete fatarnicia. C. Vandendorpe spunea c fabula este ca o enigm care va fi ntotdeauna acompaniat de soluia sa Dintre marii creatori de fabule ii amintim pe : Esop, La Fontaine, D.O Ascanio, G. Ranetti, Fedru, Karlov, Grigore Alexandrescu, Anton Pann, Al. Donici, D. Bolintineanu, Ghe. Tautu, C.D Aricescu, C.V. Carp. Tudor Arghezi, vrand sa prezinte caracterul umoristic al fabulei, a prefatat creatiile lui La Fontaine si Karlov, spunand: Fabul se cheama vechea corcitur Dintre pilda bun i caricatur. O minciun blnd-n care se prefac Hazurile snoavei scurte-n bobrnac. Inc de pe vremea robului Esop N-a fost ncercat fr tlc i scop, i ntotdeauna de la el ncoace, Ea n loc de oameni pune dobitoace. Dragi copii, va ajutam sa invatati din pataniile animalelor si sa nu gresiti si voi asemeni lor! Cititi, fiti drepti, sinceri, cuminti, egali! Fabulele va ajuta sa va dezvoltati atat la scoala cat mai ales ca oameni. Cititi si fiti atenti la morala fabulei!

Fabule scurte

Calul vandut si diamantul cumparat

Grigore Alexandrescu
Plin de bucurie mare, Oarecine mi spunea C-a vndut din ntmplare i cu un pre de mirare

Un cal prost ce el avea: Cci bietul cumprtor, Zicea el, s-a nelat i puin cunosctor Orice i-am cerut mi-a dat. La acestea ce s-i zic? Atunci n-am rspuns nimic: Dar peste puine zile l vz, ns furios, Si-mi strig: Nu tii, frate, un miel, un ticlos, Ce semna om de treab, fr mil m-a-nelat. Mi-a vndut o sticl proast drept un diamant curat; Cum i se pare aceasta? - Zu, aa cum mi-a prut ntmplarea de deunzi cu calul ce ai vndut. Strigm i protestm tare Cnd nedreptatea cercm, Dar muli urmm la-ntmplare Fapta ce o defimm.

SOARECELE SI PISICA
de GRIGORE ALEXANDRESCU Un oarece de neam, i anume Raton, Ce fusese crescut su pat la pension, i care n sfrit, dup un nobil plan, Petrecea retirat ntr-un vechi parmazan, ntlni ntr-o zi pe chir Pisicovici, Cotoi care avea bun nume-ntre pisici. Cum c domnul Raton ndat s-a gtit Se o ia la picior, nu e de ndoit. Dar smeritul cotoi, cu ochii n pmnt, Cu capu-ntre urechi, cu un aer de sfnt, ncepu a striga: De ce fugi, domnul meu? Nu cumva i fac ru? Nu cumva te gonesc? Binele oricesc ct de mult l doresc i ct mi eti de scump, o tie Dumnezeu! Cunosc ce ruti v-au fcut fraii mei, i c avei cuvnt s v plngei de ei; Dar eu nu snt cum crezi; cci chiar asupra lor Veneam s v slujesc, de vrei un ajutor. Eu carne nu mnnc; ba nc socotesc, De va vrea Dumnezeu, s m clugresc. La ast frumos cuvnt, Raton nduplecat, Vznd c Dumnezeu de martur e luat, i ceru iertciuni i-l pofti a veni Cu neamul oricesc a se-mprieteni,

l duse pe la toi, i l nfi Ca un prieten bun ce norocul le d. S fi vzut la ei jocuri i veselii! Cci oarecii cred mult la fisionomii, -a acestui strin atta de cinstit Nu le nfia nimic de bnuit. Dar ntr-o zi, cnd toi i deter un bal, Dup ce refuz i limbi, i cacaval, Zicnd c e n post i nu poate mnca, Pe prietenii si ceru a-mbria. Ce fel de-mbriri! Ce fel de srutat! Pe ci gura punea, ndat i jertfea; nct abia doi-trei cu fuga au scpat. Cotoiul cel smerit E omul ipocrit.

ULIUL I GINILE
De GRIGORE ALEXANDRESCU Ion prinse un uliu i, ducndu-l acas, l leg cu o sfoar, Lng cote afar. De o vecintate aa primejdioas Gini, cocoi i gte nti se ngrozir, Dar cu-ncetul, cu-ncetul se mai obinuir, ncepur s vie ct colea s-l priveasc, nc i s-i vorbeasc. Uliul cu blndee le primi pe toate; Le spuse c se crede din suflet norocit Pentru vizita-aceasta cu care l-au cinstit. Dar i pare ru foarte cci el nsui nu poate La dumnealor s vie, Vizita s le-ntoarc dup-a sa datorie. Mai adug ns c dac dumnealor i vor da ajutor Ca s poat scpa, El le fgduiete - i Dumnezeu cunoate cum vorba i-o pzete C la orice primejdii va ti a le-ajuta: nc din nlime, el le va da de tire, Cnd asupr-le vulpea va face nvlire. Ast fgduial Nu mai ls-ndoial; i ginile proaste, ce doreau s gseasc Pe cineva destoinic s va s le pzeasc, S-apucar de lucru: azi, mine, se-ncercar, i cu ciocuri, cu unghii, abia l dezlegar. Uliu-i lu zborul. Dar se ntoarse-ndat i rpi o gin, pe urm dou, trei,

Pe urm cte vrei. Ce paz este asta? strig una cu jale, Vorba mriei tale Era s ne pzeti, Iar nu s ne jertfeti. - O! eu tiu foarte bine cuvntul ce v-am dat, i ce fel m-am jurat. Dar cnd m juram astfel, eram legat, supus, Acum ns sunt slobod i v vorbesc de sus. Eu, de-a fi fost gin, nu l-a fi slobozit: Dumnealor au fcut-o i vz c s-au cit. Uliii sunt cinstii, Cnd sunt nenorocii.

VULPEA LIBERALA
Vulpea far ncetare Striga n gura mare C de cnd elefantul peste pduri domnete Trebile merg la vale (din ce n ce mai ru) i lumea ptimete. C este nedreptate C va s cheltuiasc Veniturile toate Pentru masa craiasc. De-acestea elefantul ct a luat de tire, Temndu-se de-a dreptul de vreo rzvrtire Pe iepure la vulpe cu un bilet trimise O invita la curte, o-mbri i-i zise: Am aflat jupneas c ai mare talent. Vreau sa te pun n pine i ncepnd de mine i dm cu mulumire, Ca un semn de cinstire, Al ginilor noastre ntins departament; Caut-i bine treaba! Pe seama mea te las, Rspunse oratorul i srutndu-i laba, Se ntoarse acas. n ziua viitoare, Vulpea, ca-ntotdeauna, veni la adunare; Dar acum oblojit, pe sub barb legat i cu un lipan mare la cap infurat. Ce ai de eti astfel? o ntrebar toate. - mi este ru de-asear, mi-e ru pe ct se poate, i cu trebile rii s m lsai n pace. Craiul tie ce face; El nencetat gndete la al obtii folos. Adio! Sunt bolnava, m-am necat cu-n os.

Cunosc muli liberali, la vorbe ei se-ntrec, Dar pn la sfrit cu oase se nec.

Se pare ca ideea noastra de a promova fabulele scurte a fost foarte bine primita de catre copii. Unii dintre voi chiar ne-ati trimis fabule pe care noi nu le-am publicat inca. De la Adrian Erbiceanu am primit urmatoarea fabula :

Greierele i furnica
Ca s nu peasc iar Ca mai an, cnd pe nimica A cerut un bob sau dou La vecina sa Furnica, Iar aceasta, ugubea, Fr prea multe s-i cuvnte l trimise jos, sub grind, Pentru-n bob, un an s-i cnte, Greierele fiind fptaul Lu cu sine o desag, Bob cu bob muncind s-o umple Vara-ntreag, toamna-ntreag. Numai c, ajuns la moar, - Rost s-i fac de bucate nlemni vznd c duse O desag goal-n spate. Pasmite, lundu-i sacul i fixndu-l strns la gur Nu vzuse cum se casc Dedesubt o crptur ncolit de frig i foame La Furnic n pridvor Pentru-o mn de bucate Cnt-un greiere de zor. MORALA: Neglijena cu risipa Adunate dau: Nimica. i-apoi cni cum vreaFurnica! Adrian Erbiceanu

ESOP PASTORUL
Un pastor isi pierduse la pasune cea mai buna vita pe care o avea. Zadarnic a tot cautat-o in padure si prin locurile indepartate. N-o gasi. In nevoia sa, el s a rugat lui Jupiter, fagaduindu-i un ied daca-i va arata pe hotul vitei sale. Deodata pastorul s-a trezit in mijlocul padurii, in fata unui leu, care se ospata cu ramasitele vitei.

Tremurand de frica s-a rugat din nou de Jupiter care-i indeplinise atat de repede dorinta, fagaduindu-i acum pe cel maibun taur al sau drept jertfa daca-l va indeparta iarasi pe hot si-l va mantui astfel de ghearele leului. MORALA : Nu intotdeanua ne bucura indeplinirea unei dorinte!

VULTURUL si CIOARA
Un vultur se repezi din inaltimea cerului drept spre miel si apucandu-l cu picioarele il rapi cu usurinta. O cioara vazuse asta si se credea tot atat de puternica se repezi la un berbec. Dar zadarnic se opinti sa-l ridice. Nu numai ca nu fu in stare, dar pe deasupra se ma si incurca in lana sa, asa ca nu mai fu in stare sa zboare mai departe. Cand ciobanul o vazu cum se zbate, o prinse , ii tunse aripile si o dete copiilor sai ca jucarie. Taticule- intrebara copiii bucurosi- care este numele acestei pasari? Acum un ceas raspunse pastorul ea se credea vultur, dar acum trebuie sa-si dea seama ca nu- i decat o biata cioara. MORALA: Masoara-ti puterile inainte de a face ceva. Altfel risti sa te faci de ras!

LA FONTAINE Victoria Invataturii

Dup cum o s vedei, Zice-se c ar fi fost, Mai demult, Doi trgovei: Un bogat-seme i prosti-un srac ,-biat iste. Snd de vorb pe o dreav, Se trezir la glceav. Cel bogat , om certre Pretindea c-i mai de pre i se cade ca oricine Cu respect s i se-nchine (banii au i ei un rost: merite dau celui prost!) -Prietene, ascult-m pe mine, eu socotesc c nu i se cuvine s fii cinstit ca om de rangul meu. Poi tu s dai ospee cum dau eu? Te vd citind.La ce-i servete n viaa, Cnd ai palatul n pod o chichineai vara pori , ca iarna, aceeai hain sumbr, Iar ca lacheu statornic ai propria ta umbr? Republicii nu-i trebuiesc golanii, Ci cei ce tiu s-i cheltuiasc banii. Cu mesele i luxul, eu risipesc comori. Pe urma mea triesc, cum tii prea bine, Atia meseriai i negustori

i cte un prlit de scrip, ca tine I-ar fi rspuns sracul aa cum se cuvine, Dar a tcut, avnd prea mult de spus. i iat c rzboiul l-a rzbunat mai bine, Cci fr mil, Marte, oraul le-a distrus. n alt ora sracul, om cult i renumit, Fu gzduit, cinstit i rspltit, n timp ce bogtaul , acum srac i prost, Rmase fr adpost Pania a limpezit glceava: Vrtejul soartei spulber doar pleava Lsnd pe loc grunele de aur. Invttura-i pururi un tezaur.

Gaia mpodobit cu pene de pun

O Gai din cele mai viclene vznd un biet Pun ce nprlea, s-a-mpodobit cu mndrele lui pene i printre ali puni se punea. Recunoscnd-o, ns, nu tiu cine, ce huidulial , ce ciocneal, ce ruine! La gaie voind s fug, i gaiele o alung! Mai sunt i astzi, din pcate, i printre noi asemenea eroi; eu, ns, in s nu vorbesc de voi, plagiatori cu pene-mprumutate!

Victoria nvturii
Dup cum o s vedei, Zice-se c ar fi fost, Mai demult, Doi trgovei: Un bogat-seme i prosti-un srac ,-biat iste. Snd de vorb pe o dreav, Se trezir la glceav. Cel bogat , om certre Pretindea c-i mai de pre i se cade ca oricine Cu respect s i se-nchine (banii au i ei un rost: merite dau celui prost!) -Prietene, ascult-m pe mine, eu socotesc c nu i se cuvine s fii cinstit ca om de rangul meu. Poi tu s dai ospee cum dau eu?

Te vd citind.La ce-i servete n viaa, Cnd ai palatul n pod o chichineai vara pori , ca iarna, aceeai hain sumbr, Iar ca lacheu statornic ai propria ta umbr? Republicii nu-i trebuiesc golanii, Ci cei ce tiu s-i cheltuiasc banii. Cu mesele i luxul, eu risipesc comori. Pe urma mea triesc, cum tii prea bine, Atia meseriai i negustori i cte un prlit de scrip, ca tine I-ar fi rspuns sracul aa cum se cuvine, Dar a tcut, avnd prea mult de spus. i iat c rzboiul l-a rzbunat mai bine, Cci fr mil, Marte, oraul le-a distrus. n alt ora sracul, om cult i renumit, Fu gzduit, cinstit i rspltit, n timp ce bogtaul , acum srac i prost, Rmase fr adpost Pania a limpezit glceava: Vrtejul soartei spulber doar pleava Lsnd pe loc grunele de aur. Invttura-i pururi un tezaur.

CASA LUI SOCRATE

Socrate, marele-nelept de construit se apucase, Dar cunoscuii, pe nedrept, i tot gseau mereu ponoase. Cci oamenii-s croii pe prici. i muli spuneau c li se pare c-s ncperile prea mici, cnd omul e att de mare! Socrate le-a rspuns, aici: - Aa cum sunt, de-a fi mcar n stare s le ticsesc cu-adevrai amici! Prietenii?..N-ai boabe n hambar, ci vezi c-apar Prietenia-i ns lucru rar!

Leul i mgarul la vntoare

Monarhul dobitoacelor, nprasnic, Voia s dea , de ziua lui, un praznic i chibzui s fac o mare vntoare, de uri , de cerbi, de lupi, de cprioare i de mistrei, c el nu-i pierde vremea cu vrbii sau sticlei. i ca s scoat grabnic vnatul din unghere, L-a pus pe Mgril ntr-un tufi, s zbiere. Iar cnd porni s rag din rsputeri Mgarul, dezlnuit deodat, ca viforul n toi,

ai fi jurat c sun din surle tot Tartarul (infernul) ca-n ziua Judecii de Apoi. De rgete-ngrozindu-se de-a binele, pornind innebunite spre zvoi, cdeau n gheara Leului jivinele. - Vezi, zise Mgril, uitndu-se la ele, ce-am svrit cu rgetele mele? - Da, i rspunse Leul, cumplit ai mai rgit, c eu ct sunt de Leu m-a fi-ngrozit, de nu aveam ca toate jivinele habar c eti, aa cum eti, doar un mgar De-ar fi-ndrznit, s supra Mgarul de spuse si de ton; dar, chibzuit, i-a ndurat amarul, c nu-i, de felul lui, un fanfaron.

Paunul nemultumit
Punul, stnd n faa Junonei, se jelea: - Zei, preamarit, sunt un nedreptatit! Ascult-m, i-ai s-nelegi durerea mea. Mi-ai dat un glas att de rguit, C n-am gasit n lume pe nimenea sa-i plac; Pe cnd Privighetoarea, o pasre srac, Att de dulce cnt, cu voce-att de clar, De parc-ar fi ea nsi ntreaga primavara! Junona, suprat, l-a certat: - S nu te-aud, pizma neruinat! Tu gelozeti Privighetoarea i spui ca glasul i-e urt; Dar porti la gt Un curcubeu cu-o suta de feluri de culori Si desfori, Pe coada ta-nstelat, podoabe mai bogate Dect un galantar de nestemate Mai e vreo pasare sub soare Cu straie-att de-ncnttoare? Orice-animal i are o nsuire-a lui, Pe toate sa le aib nici unul ns nu-i! Putere are unul, iar celalalt mrire; Uor n zborul lui e oimul, viteaz-a vulturului fire; V-aduce corbul prevestire, Iar ciorile va-arata sa va feriti de ru. Sunt toti ndestulai cum se gsesc, i nu crtesc S ncetezi cu plnsul tu, C dac nu, te jumulesc!

COCOSUL si PERLA
Un cocosel el stie cum- aflase, tot scormonind, o perla minunata.

Si s-a dus cu dansa de indata la mesterul de pietre pretioase. - Cred ca-i de pret. Ti-o dau de vrei sa-mi dai pe ea un bob de mei! Tot cam asa un june nataflet A mostenit un manuscris de pret. si s-a dus cu el la un librar - Cred ca e bun, desi nu am habar. Doar asta este treaba dumitale, Eu ti l-as da pe cateva parale! MORALA: Invata sa pretuiesti lucrurile de valoare! Nu le nesocoti importanta!

LEUL BIRUT DE OM
Se arata intr-un tablou Un leu ne-nchipuit de mare, alaturea de un erou ce izbutise sa-l doboare. Trecand un leu naprasnic, le-nchise-ndata gura, spunandu-le limbutilor ca si pictura e buna , ca da unora prilej sa para cel putin ca sunt viteji. Artistii pot pe multi sa-nflacareze cu fantezia lor inaripata. O, dac-ar sti si leii sa picteze, ati mai vedea si adevarul cum arata! MORALA : Nu exagera! cineva le va spune tuturor ca nu ai puterea pe care sustii ca o ai!

CORBUL si VULPOIUL
Jupanul corb pe-un arbore cocotat, Un cas in ciocul sau tinea; Vulpoiul hatru, de miros purtat A inceput cu laude sa-l ia: Marite corb, adanc ne-am inchinat! Ca de mandrete, Doamne si cat esti de frumos! N-as vrea sa mint, dar daca vocea ta Nu-i, decat ale tale pene mai prejos, Esti Fenix intre pasari, si crede, pe dreptate. Cand corbu-aude-acestesalta de bucurie, Si, cum ii este glasul, vrand s-arate, Deschide-o clipa ciocul, lasand sa-i cada casul. Vulpoiul ia si zice : Invete coconasul, Ca-n veci lingusitoru-a ospatat Pe seama celui ce cuvantul i-l asculta. Pe-aceasta-nvatatura, un cas, nu-i plata multa. Jupaul corb, sfios si rusinat. Jura sa nu mai faca la fel de n-a uitat.

VULPEA si STRUGURII
O vulpe gasconeza, normanda altii zic, De foame scorojita, vazu-ntr-un parmaclac De vita struguri copti aproape, De-o coaje brumarie imbracati. Vicleana, ar fi vrut in gatu-i sa-i ingroape; Dar cum erau cam sus ei agatati: Ea spuse: sunt prea acri si-s buni pentru mojici. MORALA: Cand nu-i putere, alta ce-o sa zici?

CALUL si MAGARUL
In viata unui altui sa-si dea ajutorare Vecinul tau, in clipele cand moare, Asupra ta, povara lui o trece. Magarul pe un cal il insotea odata, Acesta isi ducea doar hamul sau in spate, Si bietul urechiat era-ncarcat cat zece. El zise calului sa-l sprijine-o bucata: Altminteri nu intra cu suflet in cetate. O rugaminte barem n-o fi cu suparare: Povara jumatate nu este-un lucru mare. Dar calul nici s-auda, ba dete si-un stranut Dar cand de greutate, magarul a cazut, Atunci simti si calul a sa vina, Pe dansul la caruta-l inhamara, Sa duca a magarului povara Si pielea-i, pe deasupra,in spate sa i-o tina. MORALA : ajuta-i pe cei de langa tine.

AL. DONICI RACUL, BROASCA si STIUCA

Racu, broasca si o stiuca Intr-o zi s-au apucat, De pe mal in iaz s-aduca Un sac cu grau incarcat. Si la el tot se inhamara: Trag, intind dar ieu de sama Ca sacu sta neclintit, Caci se tragea neunit. Racul inapoi se da Broasca tot in sus salta, Stiuca tare se izbea Si nimic nu ispravea. Nu stiu cine-i vinovat, Insa, pe cat am aflat, Sacul in iaz nu s-au tras,

Ce tot pe loc au ramas.Asa-i si la omenire, Cand in obstii nu-iunire: Nicio treaba nu se face Cu izbanda si cu pace.

MUSCA
De la arat un plug Venea incet spre casa Si, la un bou pe jug, O musca s-asezasa. Iar ei spre-ntampinare O alta musca-n zbor Ii face intrebare: - De unde, draga sor? - Si mai intrebi de unde! Ei musca ii raspunde Cu-n aer suparat Au nu pricepi ce facem? Nu vezi ca noi ne-ntoarcem Din camp, de la arat! Spre lauda desarta Multi zic: noi am lucrat, Cand ei lucreaza-n fapta, Ca musca la arat. MORALA : nu te lauda cu munca altuia si nu iti insusi eforturile acestuia. Nu vei fi deloc apreciat de catre cei din jurul tau!

GEORGE TOPARCEANU Bivolul si cotofana

Pe spinarea unui bivol mare, negru, fioros, Se plimba o cotofana Cand in sus si cand in jos. Un catel trecand pe-acolo s-a oprit mirat in loc: - Ah, ce mare dobitoc! Nu-l credeam asa de prost Sa ia-n spate pe oricine Ia stai, frate, ca e rost Sa ma plimbe si pe mine! Cugetand asa, se trage indarat sa-si faca vant, Se piteste la pamant Si de-odata zdup! ii sare Bivolului in spinare Ce s-a intamplat pe urma nu e greu de-nchipuit. Apucat cam fara veste, bivolul a tresarit, Dar i-a fost destul o clipa sa se scuture, si-apoi Sa-l rastoarne, Sa-l ia-n coarne

Si cat colo sa-l arunce, ca pe-o zdreanta in trifoi. - Ce-ai gandit tu oare, javra? Au, crezut-ai ca sunt mort? Cotofana, treaca-mearga, pe spinare o suport Ca ma apara de muste, de tantari si de tauni Si de alte spurcaciuni Pe cand tu, potaie proasta, cam ce slujba poti sa-mi faci? Nu mi-ar fi rusine mie de vitei si de malaci, Bivol mare si puternic, gospodar cu greutate, Sa te port degeaba-n spate?