Sunteți pe pagina 1din 53

Sindromul Asperger

Sindromul Asperger (n englez Asperger's Syndrome) este o tulburare comportamental care aparine de autism. Studiile indic faptul c ntre 0,2% i 0,4%(1/500 la 1/250) dintre copii de vrst colar sufer de acest sindrom.[necesit citare] Sindromul Asperger ncepe n copilrie i dureaz de regul pn la maturitate. Sindromul Asperger afecteaz mai muli biei dect fete.[

Cauze
Cauzele sindromului Asperger nu sunt nc cunoscute. Cauza cea mai probabil este genetic.

Simptome
Sindromul Asperger se caracterizeaz prin comportament repetitiv care afecteaz capacitatea de a comunica.

Diagnosticul
Medicii pot stabili diagnosticul sindromului Asperger la copil atunci cnd cel puin 3 din 4 simptome sunt ndeplinite:

incapacitatea de a nelege cum cred alii i de a se transpune n situaia altor persoane. incapacitatea de a dialoga reciproc, de a nelege "ceea ce nu este spus" i de a "citi printre rnduri". vorbire i limbaj de dezvoltare ntrziate comportament repetitiv

Deoarece toi copiii se comport uneori astfel, diagnosticul de sindrom Asperger poate fi stabilit unui copil numai de ctre un specialist.

Tratamentul

crearea unui mediu potrivit (inclusiv de educaie i terapie) medicamente combinaie (medicamente i terapie comportamental).

Tratamentul trebuie s fie individual. Autism este un nume generic pentru o serie de tulburri comportamentale fundamentale. Cauzele autismului nu sunt nc nelese complet, dar se crede c tulburrile se datoreaz unor defeciuni genetice, ale unor interaciuni ntre gene sau mutaii rare cu efecte majore.[1] n unele cazuri rare, autismul este asociat cu ageni teratogeni (care produc defecte natale). Teorii precum c autismul ar avea vreo legtur cu vaccinrile nu au fost dovedite n mod tiinific.[2] Autismul se observ deja de la o vrst fraged (nainte de 3 ani), cu excepia sindromului Asperger, care poate de obicei s fie diagnosticat cnd copilul merge la coal. Bieel de 18 luni, care are o plcere obsesiv s stivuiasc conserve Simptome obinuite ale autismului sunt aciuni repetitive/monomane, contact i comunicare limitat cu alte persoane i interese foarte restrnse. Rspndirea bolii este cam de 6 la 1000 de persoane, i este de trei sau patru ori mai des ntlnit la biei dect la fete.[3]

n Romnia o organizaie non-guvernamental care se ocup de persoanele ce sufer de autism este fundaia Pentru Voi.

Sindromul Asperger
Generalitati
Sus Sindromul Asperger se caracterizeaza printr-o tulburare a dezvoltarii, in care individul afectat are dificultati in intelegerea modalitatilor de interactiune sociala.Oamenii cu sindrom Asperger au unele manifestari de autism (concentrare anormala asupra propriei persoane, caracterizata prin tulburari grave de comunicare, dificultati de concentrare si interactiune sociala), in special abilitati sociale slabe si tendinta spre rutina. Totusi, spre deosebire de cei cu autism, copiii cu sindromul Asperger incep sa vorbeasca in jurul varstei de 2 ani (varsta la care se dezvolta vorbirea in mod normal). Nivelul lor de inteligenta este normal sau superior normalului. Ambele afectiuni apartin de un grup de boli numit "Tulburari Globale de Dezvoltare". Un studiu recent realizat intr-o comunitate de 76.000 de indivizi din SUA a detectat faptul ca 3 din 1000 de copii sunt afectati de sindromul Asperger.

Cuprins articol
1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. Generalitati Cauze Simptome Investigatii Tratament - Generalitati Profilaxie Tratament ambulatoriu

Cauze
Sus Nu se cunoaste cauza exacta a sindromului Asperger. Sindromul Asperger tinde sa fie transmis pe cale genetica (tendinta ca boala sa fie regasita la mai multi membrii ai unei familii), cu toate ca cercetatorii nu au descoperit exact care este gena vinovata. Multi specialisti considera ca exista si alti factori ce tin de mediul individului, care ar putea juca un rol in producerea bolii, cu toate ca cercetatorii, studiind mai multi dintre acesti factori incriminati, inclusiv vaccinurile, nu au descoperit o cauza clara.

Simptome
Sus Exista mai multe simptome prin care ar putea sindromul Asperger sa se manifeste. Copilul poate avea simptome variate ca si intensitate, de la usoare pana la severe si, de asemenea, se pot manifesta cateva sau mai multe dintre acestea. Datorita varietatii largi a simptomatologiei, nu exista doi copii cu sindrom Asperger care sa se manifeste la fel. Simptome in timpul copilariei Parintii remarca de obicei, simptomele sindromului Asperger in momentul in care copilul lor incepe sa mearga la gradinita si sa interactioneze cu alti copii. Acesti copii afectati de sindromul Asperger pot sa se manifeste in urmatoarele moduri: -incapacitatea de a invata tehnici de interactiune sociala si lipsa unor abilitati sociale innascute, precum capacitatea de a "citi" limbajul trupului, de a incepe si mentine o conversatie si de a-si astepta randul pentru a vorbi -ii displace orice schimbare in rutina zilnica -lipsa de empatie (capacitatea de a recunoaste si a relata emotiile la cei din jur) -incapacitatea de a recunoaste modificari subtile in tonul si accentul conversatiei, prin care vorbitorul schimba sensul unei relatari; astfel, copilul nu va putea intelege o gluma, sau un comentariu sarcastic

va fi perceput ca atare; de asemenea, relatarile lui vor fi lipsite de tonuri, accente si intonatie si, astfel, vor fi dificil de inteles -poate avea un mod formal de a vorbi care este prea avansat comparativ varstei sale -poate evita sa priveasca direct in ochii celor din jur -poate avea expresii si posturi aparte -poate fi preocupat doar de unul sau cateva lucruri despre care stie foarte multe; multi copii cu sindromul Asperger par a fi interesati excesiv de activitati neobisnuite, precum rezolvarea de puzzleuri, proiectarea de case, desenarea unor scene extrem de detaliate sau pot fi pasionati de astronomie -pot sa vorbeasca mult, de obicei despre subiectul favorit; este des intalnit monologul; gandurile private sunt frecvent exteriorizate -este posibil sa aiba o dezvoltare motorie intarziata; copilul poate invata mai greu modul de utilizare a furculitei si a linguritei, de a merge pe bicicleta sau cum sa prinda o minge; poate avea un mod ciudat al mersului, iar scrisul de mana este frecvent deficitar -poate fi extrem de sensibil si sa reactioneze exagerat la zgomote de intensitate mare, la lumini, la gusturi intense sau texturi aparte -poate avea o capacitate de memorare dezvoltata si abilitati aparte in matematica; copilul poate fi capabil sa memoreze date, formule si numere de telefon cu o neobisnuita acuratete in ceea ce priveste detaliile. Cu toate ca aceasta afectiune este in multe moduri asemanatoare cu autismul, copilul cu sindromul Asperger are, in mod tipic, abilitati normale spre avansate ale limbajului si intelectului. De asemenea, cei cu sindrom Asperger, in mod tipic, intampina dificultati in a-si face prieteni si in a se implica in activitati sociale. Simptome in adolescenta si la adultul tanar Majoritatea simptomelor persista in timpul adolescentei si, cu toate ca bolnavul poate incepe sa deprinda abilitati de interactiune sociala, dificultatile in comunicare raman. Probabil ca vor avea in continuare dificultati in a intelege comportamentul anturajului. Adolescentul cu sindrom Asperger, precum ceilalti adolescenti, va dori sa-si faca prieteni, dar se poate simti timid sau intimidat la abordarea celor de varsta lui. Se va simti diferit de ceilalti. Datorita faptului ca ceilalti adolescenti pun mare pret pe a fi si a arata "de gasca", efortul de a se integra poate deveni frustrant si epuizant emotional pentru adolescentii cu sindrom Asperger. Pot fi imaturi, comparativ cu varsta lor biologica si pot fi naivi si prea increzatori, ceea ce ii va face tinte usoare pentru batjocura si cicalire.Toate aceste dificultati pot determina adolescentii cu sindrom Aspernger sa devina izolati si retrasi din punct de vedere social si sa sufere de depresie si anxietate. Totusi, unii dintre adolescentii suferinzi de sindromul Asperger, sunt capabili sa-si creeze si intretina cateva prietenii de-a lungul anilor de scoala. Unele dintre trasaturile clasice ale sindromului Asperger pot functiona in beneficiul adolescentului. Adolescentii cu sindrom Asperger sunt in mod tipic dezinteresati in a urmarii normele sociale si de a gandi dupa niste norme conventionale, permitand dezvoltarea unei gandiri creative si urmarirea unor interese si scopuri originale. Tendinta lor de a agrea regulile si, de asemenea, onestitatea lor caracteristica, ii poate sprijini in a excela la scoala si pe plan civic. Simptomele adultului Sindromul Asperger este o afectiune prezenta pe toata durata vietii, cu toate ca are tendinta de a se stabiliza cu timpul si, de asemenea, uneori se remarca ameliorari. De obicei adultii reusesc sa atinga o mai buna intelegere a propriilor defecte si calitati. Sunt capabili sa acumuleze abilitati sociale si sa invete cum sa reactioneze in societate, in functie de comportamentul anturajului. Multi oameni cu sindromul Asperger se casatoresc si au copii. Unele calitati care sunt tipice sindromului Asperger, precum memoria excelenta si capacitatea de concentrare, pot creste sansele unei educatii universitare si a unei cariere de succes. Multi oameni cu sindrom Asperger par fascinati de tehnologie si optiunea cea mai frecventa in alegerea carierei este cea de inginer. Totusi, cariera in domeniul stiintific este, fara indoiala, singura in care acestia exceleaza. Intr-adevar, multe personalitati istorice au avut simptome ale sindromului Asperger, inclusiv Wolfgang Amadeus Mozart, Albert Einstein, Marie Curie si Thomas Jefferson.

Boli asociate Multi copii cu sindrom Asperger au boli asociate si pot avea si simptomele acestora. Printre afectiunile asociate se numara: -tulburarea caracterizata de deficitul de atentie si hiperactivitate -tulburare anxioasa -depresie (mai ales la adolescenti) -comportament obsesiv-compulsiv -tulburarea de anxietate sociala.

Investigatii
Sus Sindromul Asperger este o tulburare a dezvoltarii, prin care individul intampina dificultati in a intelege cum sa interactioneze din punct de vedere social. Stabilirea diagnosticului se realizeaza cel mai bine prin culegerea de informatii de la parinti, medici, profesori si alti indivizi implicati in ingrijirea si supravegherea copilului, caci acestia sunt cei care cunosc cel mai bine comportamentul copilului. Diagnosticul de sindrom Asperger se stabileste atunci cand se intalnesc anumite criterii. Acestea includ: -interactiuni sociale defectuoase -comportament, interese si activitati neobisnuite -limbaj dezvoltat normal -lipsa tulburarilor in dezvoltarea abilitatilor de autoingrijire si a curiozitatii fata de mediul inconjurator. Specialistii in domeniu vor analiza istoricul medical al copilului si vor obtine informatii in ceea ce priveste dezvoltarea acestuia, inclusiv date despre dezvoltarea motorie, a limbajului, despre domeniile de interes ale copilului si a interactiunilor de natura sociala. De asemenea, specialistul se va interesa despre sarcina si despre istoricul medical in familie (ce alte boli au fost prezente la rudele directe ale copilului afectat). Specialistul poate investiga copilul pentru a stabilii daca simptomatologia se datoreaza sindromului Asperger. Se pot indica urmatoarele forme de evaluare: -test psihologic prin care se evalueaza intelectul si capacitatea de invatare, IQ-ul (coeficient de inteligenta) si abilitatile motorii; se poate realiza, de asemenea, un test de personalitate -evaluarea capacitatii de comunicare, prin care se testeaza gradul de dezvoltare a limbajului; copiii se testeaza pentru a evidentia capacitatea lor de intelegere si de utilizare a limbajului in comunicare; de asemenea se testeaza si formele non-verbale de comunicare, alaturi de limbajul non-literal, precum umorul sau metafora; se vor urmarii tonul, intensitatea si accentele utilizate de copil -examinare psihiatrica prin care specialistul va evalua relatiile copilului cu familia si apropiatii, reactia la situatii noi si capacitatea acestuia de a intelege sentimentele celorlalti, precum si comunicarea indirecta, precum sarcasmul si cicalirea; medicul psihiatru va observa copilul acasa si la scoala; de asemenea se vor investiga si alte posibile afectiuni, precum anxietatea si depresia, tulburari care se regasesc frecvent la cei cu sindromul Asperger. La momentul stabilirii diagnosticului, medicul specialist va concluziona daca copilul intruneste criteriile de diagnostic publicate in Manualul de Diagnostic si Statistica a Bolilor Mentale (DSM-IVTR), publicatie ce apartine de Asociatia Americana de Psihiatrie.

Tratament - Generalitati
Sus Intentia tratamentului in cazul sindromului Asperger, este de a inbunatatii abilitatile copilului de a interactiona si de a deveni astfel, eficient in societate si capabil sa se autointretina. Deoarece fiecare pacient suferind de sindrom Asperger este unic in ceea ce priveste numarul si severitatea simptomelor,

tratamentul ar trebui sa fie destinat nevoilor individuale ale pacientului si disponibile in functie de resursele familiei. Tratamentul specific se bazeaza pe simptome. Obtinerea serviciilor Se poate incepe prin contactarea scolilor, in scopul de a afla ce fel de servicii sunt disponibile pentru copil. Fiecare copil are dreptul la educatie. Legile obliga scolile sa puna la dispozitie serviciu educational pentru copiii cu inabilitati, copiii cuprinsi intre 3 si 21 de ani. Se poate discuta cu personalul scolii pentru a se stabilii programul educational individual si scopurile acestuia. Programele educationale individuale sunt create pentru a se potrivi la nevoile copilului, bazandu-se pe gradul de dezvoltare al acestuia. Programe scolare Se vor analiza mai multe scoli pentru a se stabilii care dintre acestea se potriveste cel mai bine cu nevoile copilului. Criterii pentru alegerea scolii: -se lucreaza cu grupuri de copii restranse ca numar -exista un specialist in comunicare, specialist care poate ajuta la dezvoltarea abilitatilor sociale -exista oportunitatea de a interactiona social intr-o forma organizata si supravegheata -se insista pe acumularea de deprinderi utile in viata reala si se incurajeaza interesele si talentele speciale ale copilului -se doreste individualizarea curriculei scolare (programa scolara) -exista indrumatori care se isi pot concentra activitatea pe confortul emotional al copilului si care pot constitui ca o legatura a acestuia cu familia -exista entuziasm si respect pentru diversitate si exista compasiune pentru elevi. Parintele ar trebui sa fie mereu informat despre cum decurg lucrurile la scoala. Se poate scrie ca un fel de jurnal, in care parintii si profesorii isi noteaza alternativ observatiile in ceea ce priveste copilul afectat de sindromul Asperger si, astfel, se poate realiza o mai rapida si eficienta evaluare a modului in care copilul evolueaza. Strategii de tratament Tratamentul se centreaza pe imbunatatirea modului de comunicare, a abilitatilor sociale si a modului de comportament a copilului. Programul de tratament poate fi ajustat frecvent, pentru a se optimiza strategiile de abordare a copilului. Se va insista pe calitatile copilului, prin incurajarea acestuia de a explora domeniile de interes. Integrarea in grupuri de copii orientati spre anumite activitati comune, precum si consilierea tintita pot fi de ajutor. Copiii cu sindrom Asperger care sufera si de alte afectiuni precum cele enumerate mai sus, pot fi mai solicitanti pentru parintii care deja intampina dificultati cu un copil cu nevoi speciale. Aceste boli auxiliare pot necesita tratament medicamentos specific, precum si alte forme de terapie. Purasana Sunatoare Bio 120 Cps 215 Mg Flacon Biovita Sunatoare* Bio 120 Cps Supliment Alimentar Bazat Pe O Singura Planta. Flacon Cu 120 Capsule

Pret: 69,9 Lei

Profilaxie
Sus Cercetatorii nu au descoperit inca, un mod de a preveni sindromul Asperger. Unele grupuri sustin ca vaccinul rubeola-rujeola-varicela provoaca aparitia sindromului Asperger si autismul. Dar numeroase studii nu au putut dovedi legatura dintre aceste afectiuni si vaccinul mai sus amintit. Medicii recomanda imunizarea copilului, deoarece lispa acestei masuri profilactice pune in pericol atat individul, cat si restul comunitatii in a dezvolta boli grave si, uneori, chiar letale.

Tratament ambulatoriu
Sus
Parintele trebuie informat in ceea ce priveste sindromul Asperger si are obligatia sa ofere un ambient placut si afectuos pentru copil. Parintele trebuie sa constientizeze ca, la fel ca si in cazul celorlalti, copilul sau are atat calitati cat si defecte si ca acesta are nevoie de sprijin, rabdare si intelegere pe cat de mult posibil.

Un element extrem de important este autoeducarea parintelui in ceea ce priveste boala copilului si in a afla care sunt perspectivele de viitor, pentru ca asa va putea sa-l ajute sa devina un individ independent. De asemenea, parintele va cere sfaturi medicului de familie, specialistilor si organizatiilor destinate celor bolnavi cu sindromul Asperger. Se recomanda flexibilitate, creativitate si dorinta de a invata permanent din partea parintilor, in cazul cresterii unui copil cu sindrom Asperger.

Strategii generale pentru a avea succes Copiii cu sindrom Asperger beneficieaza de pe urma rutinei zilnice in ceea ce priveste servirea mesei, facerea lectiilor si ora fixa de culcare. De asemenea acestia agreaza regulile si cerintele constante, care pentru ei semnifica mai putin stres si confuzie.Multi indivizi suferinzi de sindrom Aspenger, se descurca mai bine cu stilul de predare verbal (adica expunere in cuvinte, fara gestica). O expunere directa, concisa si fara ocolisuri este de asemenea utila. Bolnavii cu sindrom Asperger au frecvent dificultati in a vedea lucrurile in ansamblu si au tendinta de a se concentra pe elemente mai mici, componente ale intregii probleme. Din acest motiv indivizii cu sindrom Asperger beneficieaza cel mai bine de stilul de predare in care se prezinta separat elementele unui intreg si astfel, treptat, copilul va percepe imaginea de ansamblu (copiii neafectati inteleg mai bine atunci cand li se preda mai intai imaginea de ansamblu, iar apoi sunt studiate elementele acesteia separat). Pot fi de ajutor si expunerile sub forma de imagini, scheme si material scris.

Trebuie stiut ca zgomotele de fond, precum ticaitul ceasului sau zumzetul neonului pot fi elemente ce distrag atentia copilului. Copii cu sindrom Asperger se maturizeaza mai lent. De aceea nu trebuie sa se solicite un comportament specific varstei biologice.Se va incerca identificarea si evitarea factorilor ce distrag atentia copilului. Copilul va fi pregatit pentru situatii dificile si va fi invatat cum sa le manipuleze. Strategii pentru dezvoltarea abilitatilor sociale E posibil ca individul sa nu inteleaga normele si regulile de ordin social pe care ceilalti copii le percep mult mai natural. Se vor da explicatii clare pentru motivul pentru care anumite moduri de comportament sunt solicitate si se vor impune reguli pentru acestea.Se va incuraja copilul sa se uite in ochii celor din anturaj, in momentul in care i se vorbeste si i se va explica motivul pentru care acest lucru este necesar. Este indicat sa se ofere o mica recompensa in momentul in care copilul foloseste o abilitate sociala, mai ales cand aceasta nu i s-a solicitat.

Se vor practica activitati precum jocuri sau sedinte de intrebari urmate de raspunsuri, caci astfel copilul este nevoit sa astepte momentul cand sa vorbeasca si sa asculte ce zic ceilalti.Prin jocuri in care cei implicati isi asuma diferite roluri si prin studierea comportamentului uman vazut in filme sau la televizor, copilul va intelege sentimentele celorlalti.Parintele isi va invata copilul cum sa recunoasca si cum sa raspunda la anumite situatii in cadru social. I se pot oferi, ca ajutor, anumite replici pe care sa le poata da in anumite situatii, ca atunci cand i se face cunostinta cu o persoana noua. Tot prin joc cu personaje imaginare, copilul poate fi invatat cum sa interactioneze.

In cazul in care copilul are tendinta de a fi singuratic, i se va asigura un anturaj.Copilul va fi invatat notiuni precum cele de loc privat si public, pentru a intelege, astfel, ce fel de comportament sa abordeze in anumite situatii. De exemplu, imbratisarea poate fi nepotrivita la scoala, dar este permisa acasa. Strategii in ceea ce priveste scolarizarea Se vor utiliza sisteme vizuale, precum calendarele, listele si notitele, pentru a se putea realiza o mai buna organizare a lectiilor. Copilul va fi orientat se respecte programul de scoala. Inainte de a incepe anul scolar va fi revizuit cu copilul programul zilnic.Copilul va fi protejat de cicaliri si batjocura anturajului. Se poate vorbi cu profesorii si consilierii scolari, despre invatarea celorlalti copii despre ce inseamna sindromul Asperger. E indicata asezarea copilului alaturi de copiii care inteleg boala acestuia si nevoile speciale pe care acesta le necesita. Tot acesti colegi mai intelegatori pot deveni prietenii copilului si ii pot fi companioni in timpul pauzelor. Profesorului i se va solicita integrarea copilului in activitati care ar putea sa-i puna in valoare calitatile, precum cititul, scrisul dupa dictare si orele de arta (ex: pictura). Se va incerca realizarea unei rutine zilnice in ceea ce priveste temele pentru acasa, prin stabilirea unei perioade fixe din timpul zilei pentru aceasta activitate si prin folosirea aceleiasi locatii (ex: biroul din camera copilului). Se pot folosi recompense pentru motivarea copilului. I se poate permite sa se uite la televizor sau sa se joace jocul favorit la calculator, cand acesta se comporta bine.Unii copii cu sindromul Asperger au dificultati la scrierea de mana. Acest lucru poate fi remediat prin scrierea temei pentru acasa la calculator.

Trucuri Este important sa se nteleaga faptul ca fara nici un fel de terapie sau interventie, un copil cu Autism va absorbi mult mai putina informatie si mai putine cunostinte din mediul nconjurator, dect un copil obisnuit. Un copil obisnuit ncepe sa vorbeasca ntre 1,5 si 2 ani, aproape fara nici un ajutor din partea parintilor sau frati/ surori. nvata n jur de 6 cuvinte noi pe zi si are un vocabular de peste 10.000 de cuvinte nainte de a atinge vrsta de 6 ani. Un copil cu Autism poate ajunge sa vorbeasca mult mai trziu si va avea un limbaj sarac si abilitati sociale reduse, daca nu beneficiaza de terapie verbala si comportamentala. Cel putin ntr-o prima faza, copilului trebuie sa i se creeze o baza solida de cunostinte, adica sa nvete vorbirea, limbajul si comportamentul potrivit vrstei. Nici nu se poate accentua prea mult faptul ca, pentru a avea cel mai bun rezultat, aceasta munca trebuie sa nceapa ct mai devreme posibil. nceperea lucrului cu copilul dumneavoastra. Daca aveti numai o banuiala ca fiul sau fiica dumneavoastra are Autism, trebuie sa ncepeti sa lucrati cu el/ ea imediat. Nu pierdeti timp vital asteptnd un diagnostic formal. Am cunoscut o mama care a asteptat sase luni diagnosticul formal nainte sa nceapa tratamentul. Imaginati-va cte l-ar fi putut nvata pe copil n acest timp. Veti descoperi singuri ca majoritatea doctorilor stiu foarte putine despre Autism si ca va vor recomanda, pur si simplu, un specialist n vorbire, o scoala speciala sau un centru de interventie. Cel mare rau pe care unii medici l fac unui parinte este sa le distruga speranta. Veti nvata mult mai multe despre cum sa va ajutati copilul de la parintii altor copii aflati n conditii similare, dect de la orice medic de familie. Pe masura ce lucrati cu copilul dumneavoastra si vedeti rezultate, veti observa curnd ca parinti ai unor copiii care tocmai au fost diagnosticati vor veni la dumneavoastra pentru sfaturi. ncepeti acum sa lucrati cu copilul dumneavoastra, chiar daca asta nu nseamna dect sa ncercati sa comunicati cu el prin jocuri. Acest lucru nu va fi niciodata timp pierdut. Chiar daca testele arata ca nu exista Autism n cazul copilului dumneavoastra, n-ati pierdut nimic. ncercarea de a nvata copilul la masa poate fi dificil la nceput, cnd copilul ar putea sa se mpotriveasca nvatarii si este vital sa insistati si sa l ncurajati foarte mult. Exista multe metode structurate pentru nvatarea copiilor cu Autism, precum ABA, TEACCH si Greenspan, pentru a numi doar cteva. Multi parinti adopta, adesea cu mult succes, propriile strategii pentru a-si nvata copilul acasa. Diagnosticarea Autismului Desi este critic ca aceasta afectiune, potential devastatoare, sa fie diagnosticata devreme, copiii cu Autism sunt rar diagnosticati naintea vrstei de 3 sau 4 ani. Nu exista diferente fizice vizibile din afara ntre un copil cu Autism si unul normal. Singurele diferente sunt comportamentale. Un copil cu Autism va manifesta cel putin cteva din urmatoarele: Vorbire redusa si limbaj sarac/ Jocuri inadecvate, de exemplu copilul ar putea sa nvrta n continuu rotile unei masini de jucarie n loc sa o mpinga/ ar putea sa alinieze jucariile sau alte obiecte/ Dificultati n a interactiona cu altii/ Contact vizual redus/ Ar putea sa mearga pe vrfuri/ Sa-si agite minile/ Tendinta de a se concentra asupra unor preocupari putine si ciudate/ Nu pune ntrebari ca alti copii/ Esecul de a le arata altora obiecte/ Esecul de a se orienta cnd este strigat pe nume/ Esecul de a se angaja n joc reciproc / Esecul de a copia miscarile altora/ Ar putea sa nu se foloseasca de aratatul cu degetul atunci cnd vrea sa directioneze atentia cuiva/ Ar putea sa se mpotriveasca atingerilor sociale precum mbratisarile. Spectrul Autismului. Un copil cu Autism se poate afla oriunde pe largul spectru al Autismului. La capatul superior, un copil poate parea aproape normal si poate avea doar putine trasaturi autiste. Ar putea, de exemplu, sa fie un copil linistit n clasa, cu putini prieni sau fara nici unul si cu cteva obiceiuri ciudate. Ar putea sa nici nu fie diagnosticat ca autist dect mult mai tarziu n viata. La capatul inferior al spectrului, un copil ar putea fi descris ca putin-functional, poate avea vorbirea si limbajul defectuase si are nevoie de terapie mult mai intensa. Indiferent unde, pe spectru, se afla un copil, poate

si trebuie sa fie ajutat. Pervasive Developmental Disorder or PDD este de fapt o denumire inexacta. Multi doctori carora nu le-ar placea sa si asume responsabilitatea de a pune un diagnostic de Autism le vor spune parintilor ca copilul lor are PDD. Drept rezultat, multi parinti simt ca afectiunea copilului lor nu este att de grava, iar unii chiar cred ca ar putea sa i treaca. Boala lui Asperger Boala lui Asperger, numita si sindromul lui Asperger este un tip de pervasive developmental disorder (PDD) asa cum este definita de Asociatia Americana a Psihiatrilor. Boala lui Asperger este similara cu autismul din partea superioara a spectrului n ceea ce priveste modul n care afecteaza manierele copilului si caracteristicile lui sociale. O diferenta ntre boala lui Asperger si Autism este aceea ca copiii mici cu Asperger cunosc adesea o dezvoltare normala a limbajului, desi ritmul, pitch si accentul sunt neregulate. Spre deosebire de Autism, boala lui Asperger nu ntrzie alte aspecte ale dezvoltarii; un copil are de obicei o independenta si un interes privind lumea nconjuratoare potrivite cu vrsta. Cu toate acestea, asemanato Autismului, copiii cu boala lui Asperger au interactiuni sociale, expresii ale fetei si gesturi anormale. Boala lui Asperger afecteaza barbatii de 9 ori mai mult dect femeile. Cauza ei este necunoscuta. Este nevoie de mai multa cercetare pentru a confirma daca boala lui Asperger este o afectiune legata genetic de Autism. Terapia vorbirii. O greseala obisnuita este presupunerea ca terapia vorbirii este o solutie la Autism. Terapia vorbirii are, n mod sigur, locul ei n sprijinirea si rafinarea vorbirii copilului, dar este nevoie de mai multe ore pe saptamna de lucru intensiv, fata n fata, pentru a-l nvata pe copil cooperarea, noi concepte, cuvinte si comportamentul potrivit vrstei. Probabil ca veti merge la un logoped o data sau de doua ori pe saptamna. Este nevoie de mult mai multa munca pentru a va pregati copilul pentru scoala si pentru a va asigura ca va avea succes la scoala, odata ce a ajuns acolo. Mai multe despre scoli mai trziu. Limbajul este cheia. Frustrarea unui copil cu Autism era la un moment dat descrisa ca senzatia de a fi ntr-un labirint unde peretii sunt facuti din sticla, de a ncerca sa comunici cu cineva din afara si sa nu poti sa o faci dect lovind peretii. Nu exista nici o ndoiala ca o mare parte din frustrare si izbucniri de temperament pot fi reduse sau chiar evitate atunci cnd comunicarea si limbajul sunt ncurajate si dezvoltate. Un copil normal si da seama foarte devreme ca este n interesul lui sa-si dezvolte limbajul, pe cnd un copil cu Autism ar putea sa nu realizeze asta. El are nevoie sa stie ca limbajul i va aduce rezultate. n aceasta privinta, atunci cnd copilul dumneavoastra cere ceva, dati-i acel ceva imediat sau cel putin raspundeti imediat la cererea lui. A-l ignora nu-l va ncuraja n nici un caz sa vorbeasca. Tratamentul Autismului Deocamdata nu exista un tratament biomedical al Autismului. Dintre toate terapiile existente, ABA (Applied Behavior Analysis - Analiza aplicata a comportamentului) a atras cea mai multa atentie. Sistemul ncercat pentru prima data de Dr. Ivar Lovaas de la UCLA n anii 60 este un program de nvatare care lucreaza sistematic la nlaturarea trasaturilor Autismului pna cnd copilul nu mai ndeplineste conditiile necesare pentru a se considera ca are aceasta afectiune. sistemul este foarte intensiv, dar s-a dovedit a avea extrem de mult succes n aproape toate cazurile de Autism. Sistemul de nvatare ABA divide orice sarcina n sarcini mai mici si pune un accent foarte mare pe rasplatirea copilului atunci cnd lucreaza bine. Nu exista nici o pedeapsa fizica n tot sistemul. Terapia ncepe ntr-o structura foarte rigida, dar n mod gradat ia forma unui mediu tipic de scoala. Cei care cunosc putin sau nimic despre ABA pot spune ca este prea rigida sau ca transforma copilul ntr-un robot prin nvatarea rutiniera. Acest lucru ar parea sa fie adevarat la nceput, dar pe masura ce copilul nvata sa nvete, progreseaza pna la un punct n care si poate nsoti colegii normali n stilul de nvatare. Cei mai multi copii care persevereaza cu programul timp de doi pna la trei ani pot sa si canalizeze cu succes copii catre normlitate. Rezultatele stau singure marturie. Copilul ncepe de obicei scoala asistnd la cursuri cu un meditator. Meditatorul intervine din ce in ce mai putin, iar copilul se integreaza n clasa. Cte ore? O ntrebare pusa frecvent este de cte ore de terapie comportamentala are nevoie copilul. Exista multe cazuri n care copilul are nevoie de pna la 40 de ore pe saptamna, dar binenteles depinde de gravitatea bolii copilului. Programul ncepe de obicei cu 15 pna la 20 de ore pe saptamna si poate ajunge la 30 de ore pe saptamna sau mai mult. Odata ce copilul este la scoala, orele de lucru acasa si vor diminua numarul pna la 10 sau 15 pe saptamna. Calitatea este, binenteles, mai importanta dect cantitatea si terapeuti energici si dedicati sunt vitali pentru progresul copilului

dumneavoastra. Lucrul cu copilul dumneavoastra. Va sugerez cu toata puterea sa ncepeti sa lucrati cu copilul dumneavoastra, cel putin la nceput, mai degraba dect sa l lasati la un terapeut. Copilul va avea ncredere n dumneavoastra si va ntelege ca ncercati sa l ajutati. Aveti nevoie de energie infinita, sa fiti animat si sa va placa cu adevarat sa va nvatati copilul. Acest lucru nu este simplu si expertii estimeaza ca nu veti putea sa faceti acest lucru mai mult de 10 pna la 12 ore pe saptamna. Daca ambii parinti se ocupa pe rnd, sarcina este, binenteles, mult mai usoara. Mai trziu, l puteti duce la un terapeut sau doi pentru a va ajuta, pentru ca nu veti putea sa mentineti un nivel ridicat de energie pentru prea mult timp. Atunci cnd munca initiala este facuta chiar de dumneavoastra, avantajul este ca va veti da seama daca un terapeut este bun atunci cnd l veti vedea si veti putea sa i scoateti din discutie pe aceea care au o valoare redusa pentru copilul dumneavoastra. Alegerea unui terapeut Alegerea unui terapeut bun nu este usoara daca nu ati lucrat cu copilul chiar dumneavoastra. Muti parinti experimentati vor fi de fapt capabili sa si instruiasca noul terapeut. Terapeutul poate fi orice persoana cu suficiente cantitati de energie, entuziasm, rabdare si dragoste sincera pentru copii. Cei care au sub 18 ani sunt adesea prea tineri si imaturi (unii vor fi chiar nspaimntati!). Femeile casatorite si cu copii nu au, suficient timp si energie si adesea nu le place sa li se spuna cum sa se poarte cu un copil, pentru ca simt ca sunt experte. O candidata mi-a spus cum obisnuia sa si loveasca copii atunci cnd nu se purtau bine. Nu este loc pentru asemenea oameni n casa dumneavoastra. Un bun sfat este sa faceti o lista scurta cu cei care simtiti ca ar fi potriviti si sa le spuneti ca va exista o perioada de instruire cteva saptamni, n timpul careia nu vor fi platiti. Multi dintre ei vor renunta, pentru ca aceasta munca solicita foarte mult si nu i se potriveste oricui. Scoli speciale n timp ce exista multe scoli excelente n jur, din pacate multe au fonduri prea reduse, sunt prea putin sigure si prea prost echipate pentru a nvata copiii cu Autism. Multe dintre ele fac prea putin n plus fata de un serviciu de baby-sitting. De obicei nu exista suficient suport fata-n-fata pentru copil si, mai rau dect orice, copilul va prelua usor comportamentul nepotrivit al altor copii. Acest lucru mi se pare foarte trist, pentru ca un copil cu Autism poate nvata att de multe n acesti ani critici. Scoli normale Tinta dumneavoastra ar trebui sa fie sa va trimiteti copilul la o scoala normala. Trei ani de munca intensiva, fata-n-fata, acasa poate va poate duce copilul foarte, foarte mult pe drumul catre normalitate. Odata ce un copil cu Autism este adus cu succes la normalitate, ati cstigat jumatate din lupta. Spun asta pentru ca ar fi ntelept sa continuati sa lucrati cu el acasa. Va sfatuiesc insistent sa relationeze cu profesorii si meditatorii lui pentru a rezolva orice dificultati la scoala. Puteti utiliza observatiile lor pentru a lucra cu copilul acasa, prevenind n felul acesta ramnerea lui n urma. Este o idee buna sa obtineti n avans cartile lui de scoala si materia care urmeaza sa fie acoperita, pentru ca puteti sa lucrati cu ele acasa, citindu-i-le seara etc. astfel nct sa nu fie complet noi pentru el la scoala. Este recomandabil sa i pastrati pe terapeutii lui de acasa ca meditatori, pentru ca i vor cunoaste mult mai bine dect un meditator furnizat de scoala. Este nevoie sa discutati acest lucru cu directorul scolii nainte de a trimite copilul la scoala. Odata ce a nceput sa mearga la scoala, este posibil sa fie nevoie sa ncepeti cu un numar redus de ore, de exemplu 2-3 ore pe zi, si sa ajungeti gradual la o zi ntreaga. Abilitati inegale Un copil cu autism are adesea abilitati inegale, de exemplu poate fi foarte bun n domenii precum memorarea fotografiilor si cuvintelor si cititul la o vrsta frageda, si foarte slab n zone precum contactul social cu colegii lui. Este nevoie sa i identificati nti punctele tari. Este de la sine nteles ca trebuie sa folositi la maxim aceste puncte tari. De exemplu, daca copilul are abilitati mari la citit, explorati acest lucru la maxim. Multi dintre acesti copii au puternice abilitati vizuale. Utilizati fotografiile pentru a le stimula si ajuta limbajul. Daca copilul dumneavoastra nvata sa scrie si sa citeasca nainte de a merge la scoala, va fi un lucru pentru care nu va trebui sa va mai faceti griji si va avea mai mult timp sa nvete alte abilitati pe care nu le are. "Copilul meu nu poate deloc sa vorbeasca! De unde ncep?" O mama m-a sunat odata cu aceasta ntrebare. Trebuie sa l nvatati pas cu pas pe copil sa vorbeasca. nainte de a ncerca vorbirea, puteti sa l nvatati pe copil sa asocieze fotografii identice, dupa care fotografii diferite, de exemplu sa asocieze o masina rosie cu una de alta culoare. Urmatorul pas este sa l nvatati sa nteleaga limbajul, cnd copilului i se cere o fotografie, de exemplu o pisica, un cal, o casa etc. Atunci cnd copilul poate sa ajunga la receptarea limbajului sau

daca a atins deja acest stadiu, este un lucru promitator pentru ca cel putin poate sa nteleaga ceea ce i spuneti si acest lucru va duce n final la capacitatea lui de a se exprima verbal. Totusi nu va simtiti prea conforabil, vocabularul lui poate fi limitat. Trebuie sa faceti tot ce puteti pentru a va asigura ca vocabularul lui este extins ct mai mult posibil. nvatarea cu ajutorul fotografiilor "O fotografie face ct o mie de cuvinte" si utilizarea fotografiilor este un mod excelent nvatare a vorbirii, limbajului si comunicarii. Copii cu Autism sunt foarte vizuali si pot fi nvatati aproape orice utiliznd imagini. Temple Grandin, cea mai faimoasa autoare autista al multor carti, a spus odata ca gndeste n imagini. Aveti nevoie de mii de fotografii bune pentru a-l ajuta sa generalizeze, adica atunci cnd un copil are numai o singura fotografie a unui cine alb si este nvatat ca acela este un chine, nu-i va fi usor sa recunoasca un ciobanesc german sau un rottweiler ca fiind cine, atunci cnd l vede. De asemenea, utilizarea de materiale noi si variate previne plictiseala si frustrarea copilului. Minimizati numarul de imagini stick sau de desene pe care l utilizati. Fotografiile color sunt cele mai bune, pentru ca imaginile sunt mai reale, iar copilului i este mult mai usor sa se raporteze la ele. Nu veti putea niciodata sa spuneti ca aveti prea multe fotografii n colectia dumneavoastra. Obtineti-le de unde puteti - reviste, carti vechi, web, cataloage tiparite, chiar si posta nedorita. Tipariti si de pe un CD-ROM. Preturile n scadere la computere si imprimante color au creat o tendinta de renuntare la cumpararea vederilor tiparite, scumpe, si preferarea de software precum Flash! Pro2 CD-ROM care contine multe mii de imagini fotografice color pentru nvatare, care pot fi tiparite de la un computer personal la o imprimanta color, cu un pret mult mai mic. Ati putea sa platiti pna la un dolar pentru fiecare vedere printata, n timp ce tiparirea de pe CD-ROM ajunge cam la 1 cent pe fotografie. Un alt avantaj al folosirii CD-ROM-ului este gama imensa de fotografii din care puteti sa selectati si sa tipariti ceea ce aveti nevoie la un moment dat. Nu este nevoie sa tipariti toate fotografiile imediat. Imprimantele Imprimantele color moderne nu sunt doa mai ieftine dect erau cu ani n urma, dar pot de asemenea sa tipareasca fotografii de calitate ridicata pe hrtie obisnuita (de copiator) si nu au nevoie de hrtie scumpa. Daca tipariti aceste mii de fotografii pentru a le folosi ca flashcards, nu trebuie sa le tipariti pe hrtie speciala. Este nevoie sa puteti tipari fotografii de calitate bina pe hrtie obisnuita de copiator. Daca aveti deja o imprimanta care are nevoie de hrtie speciala si vreti sa tipariti mii de fotografii, ar putea sa merite sa luati n considerare cumpararea unei noi imprimante. Noile imprimante cu jet de cerneala produc text si imagini de calitate, alb-negru sau color. Multe imprimante cu jet de cerneala sau bubblejet din ziua de azi pot tipari imagini fotografice si text asemanator cu imprimantele laser pot sa se apropie destul de mult de calitatea imprimantelor laser, mult mai scumpe. Eu personal folosesc un Canon S520 desi pot sa existe alte modele de calitate ridicata, dar cu preturi reduse la printarea in modul draft. ncercati sa tipariti n modul draft. n cazul n care calitatea este aproape la fel de buna ca n modul cel mai bun, poate sa merite sa tipariti n acest mod, pentru ca tiparirea nu va fi doar mai rapida, dar de asemenea mai ieftina, pentru ca se consuma mai putina cerneala. Laminarea Laminarea fotografiilor le va prelungi viata. Daca veti lamina o multime de fotografii, o idee buna ar fi sa va cumparati nti un laminator bun. Daca aveti de gnd sa inserati mai mult de o fotografie n folia laminatorului, inserati fotografiile cu un spatiu ntre ele, pentru a le putea taia mai trziu. Dupa trecerea foliei prin laminator, taiati printre fotografii. Nu uitati sa rotunjiti colturile ascutite care pot cu usurinta sa raneasca pe cineva. Foliile de laminare pe care le recomandam sunt cele de 120 de microni sau (mai solida) 150 de microni grosime. O idee buna este sa inserati 4 fotografii taiat la o folie cu dimensiuni letter (sau A4). Foliile pot fi cumparate n pachete de 100. Utilizarea propriilor fotografii Este ntotdeauna o idee excelenta sa includeti propriile fotografii facute n mediul copilului, membri ai familiei, locuri familiare, ocazii, scoala, clasa, prieteni de la scoala etc. pentru a va nvata copilul. Utilizarea unui aparat foto obisnuit (cu film) este buna, dar realizarea mai multor sute de fotografii este nu numai scump dar nici nu puteti schimba usor dimensiunea fotografiilor, adauga etichete pe ele sau sa le includeti n alte documente electronice pe care ati putea dori sa le creati. Venirea camerei digitale va permite sa faceti un numar nelimitat de fotografii pe care le puteti descarca pe computer. Odata ce fotografiile au fost descarcate, camera este resetata si puteti face urmatoarea serie de fotografii. Un lucru foarte bun la Flash! Pro2 CD-ROM este acela ca puteti de asemenea sa vedeti, redimensionati si tipariti propriile fotografii salvate de pe

camera digitala n (format jpg sau bmp). Puteti de asemenea sa le etichetati cum vreti - pur si simplu etichetati poza de exemplu Sarah mannca o placinta 1.jpg, iar programul va taia numerele de la sfrsit pentru a scrie eticheta Sarah mannca o placinta sub poza. Etichetele pot fi scoase sau puse la loc cu un singur click de mouse. Crearea unor foi de lucru Puteti de asemenea sa inluceti imagini de pe Flash! Pro2 CD-ROM n documente pe care sa le utilizati ca foi de lucru pe care s-ar putea sa doriti sa le creati ntr-o anumita etapa. Alegerea mea pentru a crea foi de lucru este Powerpoint. Imaginile si textul sunt usor de importat, lipit si redimensionat in Powerpoint. Powerpoint este pe majoritatea computerelor ca parte din pachetul Microsoft. Ati putea folosi Word-ul daca vreti ntr-adevar, dar veti descoperi ca grafica este mai greu de manevrat. Eu personal pastrez un fisier mare Powerpoint cu multe pagini si adaug pagini la el pe masura ce este nevoie. Puteti sa treceti foarte usor de la o pagina la alta apasnd tastele Page-up si Page-down. Foile de lucru curente, care sunt modificate si printate zilnic, sunt la nceputul fisieului, iar cele cu care s-a lucrat deja sunt dupa ele. Dupa ce s-a lucrat cu foaie de lucru curenta, este usor de mutat la sfrsitul fisierului si de folosit ocaional. Un pont legat de folile de lucru este sa le adaugati sare si piper cu mici imagini cu personajele de desen animat ale copilului dumneavoastra, abtibilduri sau alte lucruri care l intereseaza. Veti vedea ca va fi nerabdator sa-si faca tema. Organizarea fotografiilor Este important sa va organizati fotografiile sau veti pierde timp important cautndu-le cnd veti avea nevoie de ele. Sugestia mea legata de dimensiunile flashcards folosite pentru nvatat este sa pastrati un standard de 4 pe o pagina marimea letter (sau A4) - daca sunt mult mai mari veti avea dificultati n stocarea fotografiilor. O idee buna este sa va cumparati un set de fisiere (de preferinta lungi) pentru a stoca pozele n diferite categorii, de exemplu animale, actiuni, mncare, vehicule, plante etc. Va recomandam ca aceste fisiere sa fie lungi de aproximativ 16 inci (42cm) si sa poata stoca n jur de 200 de flashcards laminate. Luati cu dumneavoasta o poza laminata atunci cnd cautati fisierele, pentru a sti dimensiunea. Un loc bun pentru a gasi fisiere este un magazin cu mobila si echipament de mna a doua pentru birou. Puteti taia fotografiile cu capete pentru nume, astfel nct sa iasa deasupra si sa marcheze sub-categoriile, de exemplu pentru animale - pisica, cine, pui etc. Rotirea materialului Dupa ce un substantiv, verb sau concept a fost nvatat de copilul dumneavoastra, trebuie sa rotiti materialul, adica sa nu folositi aceeasi fotografie din nou si din nou, pentru ca acest lucru poate deveni frustrant pentru orice copil (un alt motiv bun pentru a avea o colectie mare de imagini). O idee buna pentru a va asigura ca imaginile sunt rotite este sa selectati din fata si sa puneti napoi n spate, adica daca aveti 8 imagini ale unei pisici, puteti sa o alegeti pe cea din fata setului, iar cnd ati terminat cu ea sa o puneti la loc, n spatele setului. n acest fel fotografiile vor fi folosite n mod egal. Utilizarea sunetului Multi copii cu Autism au dificultati n a procesa sunetele sau n a distinge zgomotul de conversatia normala. De aceea, pot adesea sa para surzi cnd de fapt au un auz normal. Copii obisnuiti sunt capabili sa filtreze zgomotul din fundal si sa l deosebeasca de informatia auditiva utila. Copii cu Autism ncearca foarte adesea sa mpiedice acest bombardament de sunete si sa se retraga n propria lume. n cazuri extreme, se leagana nainte si napoi n ncercarea de a rezista supra-ncarcarii senzoriale. Este important sa i nvatati pe acesti copii sa identifice sunetele. Acest lucru l ajuta foarte mult sa poata sa identifice zgomotul de informatii autidive utile, precum instructiunile profesorului, vocea parintelui, traficul, mritul de cine etc. Unele dintre sunetele pe care l puteti invata pe copil sa le identifice sunt: Avion, Ceas cu alarma, Ambulanta, Plnsul de copil, Balonul care se sparge, Albina, Clopotelul, Ciripitul pasarilor, Suflatul nasului, Saritul mingei, Spartul sticlei, Frnele masinii, Lovirea masinii, Motorul masinii cnd porneste, Casetofonul, Pisica, Gaina, Puiul, Cimpanzeul, Batutul din palme, Ticaitul ceasului, Sunetul monedelor, Computerul, Spartul ghindei, Tusitul, Vaca, Cricketul, Cioara, Mototolitul hrtiei, Vocea tatalui, Cinele, Catelul, Usa care se nchide, Usa care este trntita, Soneria de la usp, Drill, Toba, Rata, Rata de cauciuc, Mncatul unui mar, Periuta de dinti electrica, Cronometrul electronic, Sunetul elefantului, Motorul, Trasul apei la toaleta, flautul, Blenderul pentru mncare, Sunetul pasilor, Broasca, Capra, Gorila, Chitara, mpuscatura, Uscatorul de par, Batutul darabanei cu unghiile, Elicopterul, Nechezatul calului, Galopul calului, Camionul cu nghetata, Vitele, Tastatura computerului, Keile, Sarutatul, Pisicuta, Bataia n usa, Fulgerul, Leul, Cuptorul cu microunde, Maimuta, Bzitul tntarului, Motocicleta, Soarecele,

Seceratul, Vocea mamei, Vocile altor copii, Vocile prietenilor, Desfacutul conservei, Desfacutul capacului unei sticle, Bufnita, Papagalul, Sunetul de la trecerea de pietoni, Pianul, Porcul, Tenisul de masa, Masina politiei, Fluierul politistului, Popcorn, Turnatul, Pacanitul, Cntecul cocosului, Saxofonul, Foarfecele, Tipatul, Pescarusul, Oaia, Punga pentru cumparaturi, Strigatele, Dusul, Sarpele, Stranutul, Plescaitul, Amestecatul ceaiului n ceassca, Alergatul, Rrtia cnd e rupta, Telefonul, Tigrul, Titirezul, Tractorul, traficul, Trenul, Camionul, Trompeta, Personajele de la TV si din desene animate, Aspiratorul, Diferite cntece, Diferite jucarii, Vioara, Spalatul minilor, Spalatul vaselor, Masina de spalat, Apa care se scurge n chiuveta sau cada, Fluieratul, Scrtitul markerului, Xilofonul, alte instrumente muzicale. Puteti sa folositi un casetofon si fotografiile pentru a-l nvata pe copil sa asocieze sunetele si imaginile. CD-ROM-ul "Talk to me!" va permite sa nregistrati cu usurinta vocea si sunetul pe computer si sa redati aceste sunete cu ajutorul unui click pe imagini. Este de asemenea un mod distrativ de a nvata sunetele! Elemente senzoriale Autismul este o conditie senzoriala care afecteaza unul sau mai multe din simturile copiilor: AtingereaUn copil poate fi foarte sensibil la atingere si poate rezista unui contact apropiat,imbratisarea etc.chiar si din partea parintilor sai. Sunetul: Cu siguranta anumite sunete nu pot fi suportate de un copil auist. Gustul:Cateodata nici mancarea nu poate fi suportata de catreun copil cu autism. Unii copii mananca doar cateva feluri de mancare. Unii copii pot demonstra ca au preferinte sigure,care de obicei altii nu le folosesc.Sight: Mediul de invatare.Un copil cu autism trebuie sa inceapa munca intr-un mediu tacut si fara altceva care sa-I distraga atentia . Oricum ,lumea reala nu este una sterila.O clasa de copii poate fi foarte galagioasa.Trebuie introdus treptat\ldblquote noise\rdblquote intr-un mediu de invatare.Singura cale de a incepe este aceea cu usile si geamurile inchise si dupa o perioada de timp, treptat acestea pot fi deschise,Se poate bineinteles si introduce o muzica linistitoare,ridicand treptat volumul sunetului, timp de o saptamana.Daca veti gasi copilul ca nu se poate concentra, reduceti nivelul de zgomot si reincepeti din nou treptat . Lucrul la masa. Pentru un copil cu autism lucrul si concentrarea la masa nu este ceva usor in special la inceput. La inceput perioadele trebuie sa fie foarte scurte. Intotdeauna este tentant sa prelungesti timpul atunci cand copilul se descurca dar acest lucru poate avea efecte neasteptate, daca exercitiile dureaza prea mult. Veti vedea aceasta cand copilul nu va vrea sa inceapa alt exercitiu si va protesta. Exercitiile trebuie sa dureze din ce in ce mai mult, iar un copil care se descurca nu trebuie rasplatit cu alte exercitii. Daca simtiti ca s-a descrcat foarte bine la un exercitiu lasati-l sa ia o pauza in care sa faca cesi doreste. Astfel va face legatura intre lucrul bine facut si rasplata. S-ar putea sa fie nevoie sa-l lasati sa ia o pauza doar pt ca apoi sa se intoarca la lucru fara a protesta. Atunci cand incepeti un nou set de exercitii cu copilul trebuie intotdeauna sa terminati intr-o nota pozitiva. Daca terminati un exercitiu cand copilul este nervos, asta il va face sa creada ca munca trebuie sa se incheie intr-o atmosfera incarcata. O astfel de atitudine poate insemna ca exercitiul este prea lung, prea dificil sau chiar frustrant de usor sau plictisitor. Se poate intampla chiar ca copilul sa nu poata termina pur si simplu, un exercitiu. In acest caz puneti-l sa faca ceva mult mai usor, pentru a termina pe o nota calma gen: Bateti din palme sau Bine poti sa pleci, ai fost un copil bun. Acest principiu se aplica in toate activitatile zilnice ale copilului. Daca el este nervos cand trebuie sa se spele pe dinti si il lasati sa iasa din baie cand inca tipa, va crede ca singurul mod de a scapa de spalatu pe dinti este sa se enerveze. Singurul mod corect este ignorarea unei astfel de atitudini, si poate fi foarte dificil, si continuarea sarcinii macar pana cand revine la o atitudine mai intelegatoare. Daca, apoi il lasati sa plece va intelege ca comportamentul corect este rasplatit . Organizarea. Trebuie sa impartiti camera intr-o zona de lucru si un loc pentru jucarii, carti, poze etc. In scurt timp veti avea foarte multe lucruri pe care va trebui sa le gasiti repede cand veti avea nevoie de ele. Rafturi pentru carti, casete video si multe sertare pentru poze si jucarii este o idee foarte buna. Dca copilul este prea mare pentru jucariile pe care le are, puneti-le intr-o alta camera. Unele jucarii ce par a-si fi pierdut din utilitate s-ar putea sa-I fie necesare mai tarziu. Pentru un copil cu autism sa poata sa se joace cu jucarii este un avantaj. Puteti chiar avea o biblioteca de jucarii pentru a economisii bani si chiar sa schimbati jucariile cu parintii altor copii. Cititul. Cititul este un lucru vital fara care un copil nu poate progresa in scoala si societate. O greseala

comuna este aceea de a incerca sa invatati copilul sa citeasca fara a folosi si imagini. Copilul poate invata sa citeasca memorand o secventa de litere fara a intelege semnificatia lor. De aceea este important sa incepeti prin a utiliza imagini, poze cu textul dedesubt, pentru ca copilul sa asocieze pozele cu textul. Nu invatati copilul sa citeasca fara a-l invata si semnificatia acestui lucru. Fonetica. Trebuie sa observati ce poate citi copilul, si atunci cand intelege semnificatia cuvintelor incetul cu incetul veti ajunge la un stadiu in care puteti construi cuvinte pe vertical dintr-un numar de cuvinte pozitionate orizontal si sa puteti cere copilului sa le gaseasca. Cititul cu ajut unui software. Va recomandam sa folositi un CD numit Compu Thera care ofera discret gradual o abordare in 7 etape pentru a invata cititul. A fost conceput special pentru copii ce au probleme doar in invatatul prin observare. Tinde spre o invatare prin imagini special pentru copii pentru care metodele traditionale nu sunt eficiente, cum sunt copii cu autism.
Manualul Terapeutul Sa stii cand sa mergi mai departe. Cand un copil invata sa stapaneasca un exercitiu (indiferent de metoda) trebuie sa mergeti mai departe altfel se va plictisi sau se va simtii frustrat si poate avea o atitudine negativa. O regula ar fi atunci cand un copil rezolva un exercitiu corect de 8 ori din 10, considerati ca-l stapaneste. Aveti grija sa faceti totusi exercitiul pe care il stapaneste de 2 ori pe saptamana timp de 2 saptamani, apoi o data pe saptamana timp de o luna, apoi la 12 zile pentru 2 luni si apoi o data pe luna timp de 4 luni. Astfel copilul va stapani intr-adevar exercitiul. Desigur ca puteti folosi programe diferite in orice zi. Lucrul cu copilul dvs va va invata sa-l provocati dar nu pana cand cererile sunt prea mari. E bine sa cereti parerea unui consultant pentru alcatuirea programului de invatare. El va va spune ce program sa incepeti, pe care sa le continuati si pe care nu .Cu cateva exercitii in programul copilului trebuie sa tineti socoteala a ceea ce invata si a progresului sau. Altfel riscati sa uitati ce a invatat sa-l frustrati folosind aceleasi materiale si sa abandonati un exercitiu inainte ca el sa-l stapaneasca. Un fisier in Excel, cu siguranta este o metoda buna de a tine socoteala cuvintelor pe care le stapaneste astfel ca dvs sa puteti schimba materialele fara ca copilul sa se plictiseasca de cele pe care le stapaneste fiind concentrat pe materialele curente si lasandu-va timp sa obtineti lucruri si idei noi pe care sa le invete. Cuvinte folosite frecvent. Aproximativ 75 % din cuvintele folosite frecvent in marile , biblioteci,ziare si reviste incap intr-un vocabular de 220 de cuvinte. Tineti-le la indemana si invatati-va copilul sa le foloseasca cat mai curand posibil. Folositi imagini cu descrierea dedesubt, pozitionate pe o tabla. Cand copilul incepe sa citeasca lista trebuie sa ramana la indemana. Cuvinte ca a gandi , a dori, vor fi invatate dupa cele simple ca gogoasasau suc deja stapanite. Lista mea. Am construit o lista curenta de peste 2.600 de cuvinte din fisierul meu Excel (faceti click pe vocabular pentru a le putea vedea) O puteti copia sau edita , o puteti folosi in ce mod doriti. Coloanele urmatoare le-am folosit cand un cuvant a fost:a) citit prima data, b) citit ultima data, c) spus pe litere ultima data. Coloanele urmatoare reprezinta zilele in care cuvintele au fost citite pe litere corect, pt a afla cand stapaneste citirea si scrierea. O data ce aveti acest document il puteti sorta dupa data pentru a alterna citirea si scrierea pentru ca copilul sa nu uite ce a invatat.Daca a uitat sa citeasca un cuvant el trebuie repetat pana cand copilul il stapaneste din nou. Eu folosesc 10 cuvinte pentru citire si 10 cuvinte pentru scriere in fiecare zi. Este o sarcina dificila, dar daca nu tineti evidenta a ce a invatat riscati sa piarda cuvinte si sa aiba un vocabular limitat.Nu este neobisnuit sa intalnesti un adolescent ce nu are un vocabular de mai mult de 200 cuvinte. Unii educatori spun ca exista din care nu veti mai putea evolua in a invata un copil cu autism.Noua ni s-a spus ca copilul nostru nu va invata mai mult de 200 de cuvinte dar in 6 ani putea intelege 1000 si putea scrie 400 iar vocabularul lui se dezvolta zilnic.Folosea PC-ul.Copiii cu autism sunt deseori predispusi sa invete vizibil si pot beneficia in urma utilizarii unui PC. Exista insa multe softuri foarte scumpe ce nu dispun de multe materiale, si care nu va vor ajuta prea mult.Cele mai bune insa va permit sa editati din formatia, sa in introduceti materiale noi si pe cele deja stapanite.Ele trebuie sa fie usor de utilizat pentru parinti si pentru copii. Exista si site-uri pe care le puteti utiliza ca http://tucows.com. Acesta are multe demo-uri gratuite pentru jocuri si softuri de invatare pe care le puteti downloada pe PC-ul dumneavoastra. Dieta e foarte importanta pentru copiii cu autism. Glutemul si sunt principalii vinovati. S-au facut o multime de cercetari ce au dovedit ca copiii cu autism iar acestea au afectat functionarea creierului in procesul de invatare. Dr. Kalla Reichelt, un cercetator cunoscut foarte mult despre acest subiect.O colectie a articolelor sale poate fi gasita la:

http://www.panix.com/~donwiss/reichelt.html\fs24\line\fs20. Este extrem de dificila mentinerea unei diete care sa nu contina aceste substante dar este posibil, iar multi parinti afirma ca are rezultate excelente.Pe acest site gasiti informatii despre acest tip de dieta: http://www.betterbatter.com\fs24\par. Exista noutati in ceea ce proveste laptele A1 si A2.Din cercetari rezulta ca laptele A1 pe langa cauzarea diabetului si a problemelor de inima poate crea probleme si copiilor cu autism. Mai multe informatii gasiti pe situl :http://www.a2corporation.com. In afara de MSM , nu au folosit nici un medicament, doar interventii in dieta si suplimente de vitamine, dar se incurajeaza parintii sa cerceteze orice interventii care cred ca le pot ajuta copiii. Chiar daca o dieta corecta va poate ajuta copiii e important sa continuati sa lucrati cu el pentru a-i accelera ritmul de invatare.O modalitate este sa-i dati copilului DMSO sau MSM, ultimul fiind nedaunator chiar si luat in cantitati mari. Atunci cand copilul este iritat MSM pare sa dea rezultate foarte bune, desi cercetatorii sunt rezervati in aceasta privinta.MSM e o substanta cu tot atatea rezultate ca si apa pe care corpul o foloseste pentru a elimina substantele in mai putin de 12 ore. Desi el se gaseste in tesaturile tuturor plantelor si animalelor e dificil de gasit in cantitati suficiente. El e stocat practic in fiecare celula a corpului, E foarte important sa luati MSM fara alti aditivi, asa ca cititi eticheta. Evitati ingredientele nedorite ca fosforul de calciu, gelatina etc. De asemenea evitati-l si pe cel produs in tari unde apa folosita ar putea sa nu fie de cea mai buna calitate . Luarea MSM poate fi adaugata in orice bautura rece sau calda si chiar in mancare.Multi copii cu autism au probleme cu digestia, in aceste cazuri MSM dovedindu-se foarte eficient. Multi cred ca acesti copii au un nivel ridicat de metale grele in corp.Pentru a afla puteti duce o mostra de par la analize.Exista laboratoare care fac o multime de astfel de teste. Le gasiti pe acest site: http://gsdl.com\fs24\par.In pivinta vaccinelor au fost multe dezbateri ,in special MMR vaccinul care cauzeaza autismul. Acesta e un vaccin simplu , integrat intr-o singura injectie.Inca nu s-a ajuns la concluzia ca MMR este cauza autismului. Toti copiii au de castigat de pe urma exercitiilor fizice. Cei cu autism au aratat progrese remarcabile in special in concentrare si reactii.Terapia zilnica dezvoltata de Dr. Kiyo Kitahara din Tokyo, Japan pune accentul pe educarea dinamica si sistematica in grup imbinand tehnologia, arta si muzica cu exercitiile fizice. Scoala Boston Higashi aplica aceasta terapie. Este faimoasa in SUA pentru succesele obtinute. E adevarat ca o minte sanatoasa e intr-un corp sanatos .Va trebui sa improvizati cand il invatati pe copil sa faca un exercitiu nou.. Astfel isi va pastra coordonarea. Se credea ca copiii cu autism nu primesc informatia auditiva, pentru ca multi pareau surzi. In realitate s-a dovedit a fi invers. Copiii normali pot filtra zgomotul de fond si asculta selectiv o conversatie sau un sunet relevant. Copiii cu autism nu pot filtra usor zgomotele de fond. Poate fi cineva ce vorbeste cu ei sau sunetul unei masini in trecere. De inteles ca enorma cantitate de informatii auditive poate fi prea mare pentru un copil cu autism.Cea mai buna metoda este sa scadem nivelul zgomotelor imediatSi culorile stralucitoare pot fi stresante pentru el.Cum s-a mai spus autismul este o slaba functionare a simturilor si toate cinci pot cauza probleme unui copil cu autism. Somnul e foarte important ,deoarece primiti sunt mult mai multi decat pentru un copil normal. Uneori copilul repeta ceea ce aude fara sa inteleaga ceea ce spune. Regimul e cea mai buna atitudine ,cel putin copilul pronunta cuvintele si poate fi invatatsa le foloseasca. Stim.: Stimulatentul comportamental sau Stim este atunci cand copilul va face ceva in mod repetitiv cum ar fi sa sa isi balanseze mainile sau sa alerge inainte si inapoi. Un stim este de regula un mecanism repetat de copil cand acesta este sub stres sau cand are nevoie sa se relaxeze, de ex. cand vine acasa de la scoala. Un asemenea comportament ar trebui sa fie acceptat de catre parinti. Stimulentul verbal Copilul poate sa vorbeasca continuu despre o gramada de lucruri cum ar fi programul lui preferat de TV sau un film. Trebuie sa stabiliti cu el cand este bine (ex. cand este acasa) si cand nu este bine sa vorbeasa asa (ex. in public). Trebuie sa fie invatat sa constientizeze reactia celorlalti la accesele lui verbale. Trebuie sa lucrati cu el pe aceasta tema in liniste. Poti sa dezvolti despre ce anume il stimuleaza in timpul discutiei, desenand si facand jocuri de rol pentru ai capta atentia si a-l stimula in procesul de invatare. Excese de adrenalina Toti copii au nevoie de pauza din munca. Considerati aceasta o exceptie din din saptamanalul Femeia : accesele scurte si intense de emotie pot de fapt sa va faca mai elastic si mai capabil de a suporta mai bine stresul si tensiunea. Luati-va o zi libera de la munca si organizat-va pentru a petrece timpul facand ceva ce ati dorit intotdeauna sa faceti - dar sa o faceti ca o provocare care sa va tina incordati, ceva ce va va largi orizontul. Luati-va un loc intrun balon cu aer cald, duceti-va intr-o cursa cu un rooler-coastersau sariti cu parasuta, puteti sa planificati o zi la curse cu prietenii. Invatati sa conduceti la raliu sau duceti-va intr-o calatorie pe ocean unde puteti vedea delfini si balene. Luandu-va un timp liber pentru a face ceva nou,

stimulant si un pic inspaimantator pot sa declanseze raspunsul biologic la lupta, inundand corpul cu hormoni pentru stres. Dar odata cu saritura sau calatoria, schimbarile hormonale sunt repede schimbare iar anxietatea este inlocuita cu buna dispozitie. Un studiu al Universitatii din Nebraska confirma ideea care arata ca indispozitia pe care o ai ca rezultat al excitabilitatii psihologice repetate rezultata dintr-un stress pe termen scurt poate fi la fel de eficienta ca lupta cu stresul intr-un exercitiu repetat. Acelasi lucru este valabil pentru toti copii, asa ca lastii sa aiba excese de adrenalina si evitati munca prelungita acasa sau la scoala. Luati o pauza La fel ca noi toti, copilul tau va avea nevoie de o pauza completa de la munca intensiva la cateva luni. Cand incetezi sa mai lucrezi cu el, trebuie sa incepi incet si sa continui asa o saptamana sau doua. Incurajati independenta Pe cat este posibil, incercati sa incurajati copilul sa faca lucruri pentru el. Un sistem numit incatusare inversa poate fi folositor aici cand o sarcina poate fi facuta in mai multi pasi. Un exemplu simplu este acela de a-si ridica pantalonii. Incepeti prin a-i ridica pantalonii pana cand sunt aproape gata si lasati-l pe el sa faca restul. Faceti acest lucru un numar de zile pana cand intelege cum se face. Apoi incercati sa il determinati sa inceapa intre genunchi si coapse. Inainte de a va da seama, el o sa ii puna de la glezne in sus. Desi acest lucru necesita foarte mult timp si multi pariti prefera sa isi imbrace pur si simplu copilul, efortul suplimentar va incuraja copilul sa fie independent si sa aiba mai multa incredere in el. Un alt domeniu esential este acela de a invata copiul de mic daca este in siguranta in mediul lui inconjurator. Siguranta Siguranta ar trebui incurajata de la o varsta foarte fregeda. Sa treversezi strada este dificil pentru pentru fiecare copil mic si trebuie sa tii copilul de mana oricand te afli in apropierea traficului. Oricum, insuflandu-i conceptul de baza despre trafic, el va constientiza aceasta foarte repede. Ceea ce am facut cu propriul meu copil a fost sa il invat sa il tin de mana si sa il intreb cand este in siguranta sa traversam strada, intreband simplu Este in siguranta ? . Am avut aceta idee cand l-am vazut ca era nerabdator sa traverseze strada catre magazinul lui video preferat. In curand el a realizat ca trebuie sa se uite in ambele sensuri ale traficului inainte de a raspunde cu da sau nu. In numai cateva saptamani el a inteles conceptul complet. Nu pierdeti nici o ocazie de a va invata copilul. Un parinte a raportat ca a avut un succes urias cu copilul sau in acest sens cand acesta era afara jucandu-se, pe trambulina sau inotand. Aceasta l-a determinat sa recite versuri pentru copii si cantece cu un succes mult mai mare decat atunci cand erau in casa la masa de lucru. Faceti-va copilul sa interactioneze cu calculatorul Majoritatea copiilor cu autism sunt astrasi in mod natural de lumina si sunetele calculatorului. Copii foarte mici (12 luni) si chiar mai mici sunt capabili sa stea in bratele parintilot si sa interactioneze cu calculatorul. Foarte putini copii sub varsta de 3 ani vor fi in stare sa lucreze cu un mouse. Nu irositi timp pretios asteptand ca acest lucru sa se intample. Un copil va fi capabil sa foloseasca un dispozitiv digital mult inainte de a folosi mouse-ul. Dispozitivele digitale (touch screen) vor permite copiilor sa navigheze printr-un program atingand direct ecranul in loc sa faca legatura intre miscarile mainii si ale cursorului mouse-ului (o sarcina dificila si pentru anumiti adulti !). Un calculator acasa este un instrument pretios de invatat pentru copilul tau. Touch screens Sunt doua feluri de touch screens : a) unde monitorul este sensibil la atingere (foarte scump) si b) touch screens care se ataseaza monitorului existent (o alternativa mult mai simpla). Acest dispozitiv care se adauga suplimentar va veni cu software si cu un adaptor care sa se conecteze la calculator. Luati-va unul care sa perimita si utilizarea mouse-ului pentru a permite copilului sa foloseasca mouse-ul cand va fi pregatit. Lasati mouse-ul langa tastatura. Copilul dumneavoastra va incepe sa foloseasca si mouse-ul si apoi va puteti dispensa de anexa touch screen. Vorbiti cu copilul vostru Cel mai bun si mai simplu sfat pentru oricine care are un copil cu autism este sa vorbeasca incontinuu cu copilul, sa ii spuna ce face, ce se intampla si ce se va intampla. Copiilor cu autism le place rutina si puteti folosi aceasta in avantajul lor. Folositi termeni simpli pentru ca copilul sa ii inteleaga si desigur vorbiti cu o viteza care poate fi absorbita de catre copil. Alti copii Este bine sa lasati copilul sa se joace cu copii normali de varsta lui sau un pic mai mari. Avand aceasta posibilitate, incurajati copilul sa interactioneze vocal, sa fie mai activ si nu mai retras, stimulati-l sa vorbeasca mai mult. Copii de regula raspund mai bine la reactia celor de varsta lui decat la cea a parintilor sau a terapeutilor. Uitati-va la ei cum se joaca impreuna. Cei care il introduc in joc vor fi foarte benefici pentru el. Organizarea de intalniri cu copii pentru joaca cu alti copii este o idee excelenta.

Ce sa nu iti inveti copilul Un copil tipic poate pricepe doua sau mai multe libi straine inainte de varsta de 6 an. Oricu,, nu as sugera niciodata sa inveti un copil cu autism mai mult de o limba. De asemenea, desi alte subiecte, cum ar fi matematica, stiintele, etc. sunt importante, concentrativa atentia asupra vorbirii si limbajului copilului. Nu are rost sa insistati asupra acestor aspecte daca aptitudinile copiului in domeniul vorbirii nu pot face fata cu cerintele. Al doilea lucru este studiul religios. Concepte cum ar fi Dumnezeu, Rai si cele de acest gen pot fi confuze pentru copil si chiar inspaimantatoare pentru un copil cu autism. Eu personal as lasa acestea pentru o varsta mai inaintata a copilului. Sunt multe alte lucruri pe care il poti invata pe copil pana atunci. Insista intotdeauna pentru un raspuns Odata ce copilul incepe sa-ti raspunda in orice fel, fie verbal, fie cu o imagine, simbol sau altceva, trebuie, intotdeauna, absolut intotdeauna sa insisti asupra unui raspuns la ceea ce il intrebi sau la ce ii spui. Este mult mai usor sa nu faci asta, dar daca o faci el va invata foarte repede ca poate scapa fara sa dea un raspuns iar abilitatile sale de comunicare vor avea de suferit. Comportament auto-violent Multi copii cu autism pot ca la o anumita varsta sa desfasoare un comportament cum ar fi sa se loveasca singur cu capul sau sa se muste de maini. Acest lucru poate fi foarte neplacut pentru parinti. Este de obicei un semn de frustrare, un semnal pentru a atrage atentia sau amandoua. Multi copii dezvolta acest gen de comportament. Nu trebuie niciodata sa reactionati violent la astfel de recatii, trebuie sa interveniti numai daca simtiti ca copilul isi va face rau intradevar. Managementul stresului La un moment dat veti dori sa faceti niste exercitii de control al stresului cu copilul dumneavoastra. Aceste exercitii trebuiesc facuta atunci cand copilul este calm, lucarand in continuare cu aceste tehnici cand copilul este stresat. Ascultati-va copilul Indata ce copilul dumneavoastra incepe sa vorbeasca, trebuie sa va dati seama de ceea ce stie si de ceea ce intelege. Ascultati-va copilul si documentati-va asupra cuvintelor noi pe care le cunoaste sau pe care ar trebui sa le cunoasca. Eu am inceput cu doar cateva cuvinte intr-o foaie de lucru din Excel. Tinand acest document pentru copilul meu s-a dovedit a fi un lucru extrem de valoros pe masura ce m-am asigurat ca stie si intelege cuvintele. Lista a crescut pana la aproape 1000 de cuvinte in mai putin de 12 luni. De asemenea am introdus cuvinte noi si foarte folosite in lista folosind imagini pentru a ma asigura ca intelege ceea ce semnifica acestea. Netinand un asemenea document, riscati ca copilul sa piarda cuvinte si in final sa aiba un vocabular extrem de limitat. Supravegheati-va copilul Daca suntei unul dintre parintii norocosi care au copil mazgalito (un copil caruia ii place sa mazgaleasca text si imagini), atunci a) asigurati-va ca are la dispozitie multa hartie alba si instrumente de scris la indemana, b) uitati-va la ceea ce mazgaleste. Sunt sanse ca litere din textul pe care il mazgaleste sa fie cuvinte pe care le-a vazut inainte sau pe care le intelege. Trebuie sa verificati daca aceste sunt cuvinte din baza de date a vocabularului sau, iar daca nu sunt sa le introduceti. Sa nu va mintiti niciodata copilul Este de foarte multe ori foarte tentant sa va mintiti copilul ex. daca plecam in liniste am sa te duc la magazinul de jucarii si dupa aceea sa il duceti acasa. Evitati sa faceti aceasta pentru ca nu veti face decat sa incurcati perceptia copiului. Copii cu autism au foarte des perobleme in a intelege conceptul deceptiei. Daca il mintiti veti provoca numai frustrare si neincredere. Mituirea Este tentant sa mituiti copii in a lucra sau a face ceva ce nu le place. Evitati sa faceti aceasta cu copii care sufera de autism. Cea mai buna cale este de a-i recompensa atunci cand isi fac treaba bine. Ei vor asocia curand comportamentul bun, munca si recompensa. Esecul Daca copilul dumneavoastra esueaza la un exercitiu, lasati-l in pace si incercati altceva, putei intotdeauna sa va apucati de acel lucri mai tarziu. De exemplu cand am incercat sa invatam copii despre categorii ex. anumale, plante, oameni, etc. ei pot sa nu intelega. Am lasat asta de o parte si am continuat cu imagini si etichete. Dupa aroximativ 4 luni, am revenit la categorii. Ei au asociat imaginile cu categoriile lor aproape fara nici un ajutor. Fiecare copil se dezvolta diferit si fiecare invata la diferiti pasi. Implicati-l Un copil cu autism va deveni un singuratic daca este lasat de unul singur iar limbajul si relatiile sale sociale vor avea de suferit. Inca de la o varsta frageda trebuie sa il implicati in ceea ce se intampla cu rudele si cu semenii sai. Nu este un mod mai bun de a-l invata. Un timp Un copil cu autism are de multe ori ceea ce se cheama supraincarcatura senzoriala. El are nevoie de timp, spatiu si de un mediu linistit cel putin la cateva ore pentru a face ceea ce doreste atata timp cat activitatea nu este destructiva in vreun fel.

Vestile bune si vestile rele Ati auzit destul de multe in legatura cu vestile proaste despre perspectiva copiilor cu autism. Copii tipici au anumite cerinte de la semenii lor iar copii cu un vocabular scazut si aptitudini sociale slabe pot deveni inca de la o varsta frageda respinsi de societate, pot fi tinta glumelor proaste sau chiar agresati. Cu toii stim ca copii cu autism au nevoie de ajutor. Uitati si vestea buna - cu totii pot fi ajutati !. Trebuie multa munca si determinare din partea parintilor, profesorilor si a celor ce lucreaza cu ei. Stiu parinti care au renuntati la servici si au lucrat timp indelungat cu copii lor pentru a-i face sa mearga la o scoala normala. Cateva minute pe zi jucandu-te cu copilul pe podea nu sunt suficiente. Trebuie sa ii atragi atentia si sa il smulgi din lumea lui pentru a-l face sa intre in a ta, aratandu-i, invatandu-l, implicandu-l si mai presus de toate sa faci ca toate lucrurile astea sa fie amuzante. Nu privi prea mult spre viitor Privind prea mult spre viitor si imaginandu-va cel mai rau scenariu este o risipa de timp si energie. Lucreaza din greu cu copilul tau astazi si fa-i planul pentru data viitoare, ia lucrurile incet, unul dupa altul, pas cu pas. Oamenii care au facut asta au avut rezultate foarte bune cu copii lor. Pregatit mental Ca parinte sau un educator a unui copil, trebuie sa fii pregatit mental pentru sarcina fiecarei zile de maine. Fara sa o spunem stim ca trebuie sa alocati timp in fiecare zi pentru a lucra cu copilul tau, sa pregatesti materiale, sa printezi, sa organizezi materiale, sa inregistrezi date etc. dar viata va incepe sa se imbunatateasca o data cu progresele copilului tau. Comparatia Este intotdeauna tentant sa compari copilul tau cu alti copii care au o conditie asemanatoare ca sa vezi daca se ridica la acelasi nivel. Incearca sa eviti asta deoarece vor i intotdeauna copii cu capabilitati mai mari sau mai mici decat copilul tau. Mai degraba incerca sa tintesti spre conditia copiilor tipici. Sa spui altilor Multi parinti nu vor spune altilor despre conditia copilului lor. Acesta este un lucru personal desi unor persoane chiar trebuie sa le spui ex. profesorilor si celor care au un contact constant cu copilul. In acest fel ei pot supraveghea copilul. Intr-o lectie la clasa ei vor gasi folositor sa aseze copilul in fata. Cu cat timpul trece si copilul progreseaza (dupa multa muca desigur) si incepe sa se integreze, ai putea sa ii spui de ex. profesorului sau de tenis ca are pur si simplu o intarzaiere in vorbire astfel incat sa nu iti tateze copilul ca pe un invalid ciudat. Regula este sa spui oamenilor atat cat au nevoie sa stie. Va trebui sa iti folosesti intuitia pentru a face asta. Un copil cu autism de obicei va face scoala cu un ajutor. Depinzand de abilitatile copilului, este recomandat ca ajutorul sa se stinga la un anumit moment, copilul trebuie sa nu se mai bazeze ata de mult pe ajutor ci sa ia instructiuni de la profesorul sau. Aceasta ar trebui sa inceapa in anul doi sau trei al scolii. Incetarea ajutorului ar trebui sa inceapa cu anumite materii ex. sport, dupa aceea ora de arta, etc. Nu incercati sa diminuati ajutorul la toate materiile dintr-o data deoarece copilul se va simti frustrat. Ajutorul poate incepe petrecand mai putin timp cu copilul in clasa si puteti imparti responsabilitatile cu alti profesori sau cu alti copii. Daca copilul se opune, ajutorul trebuie sa revina. Flexibilitatea este foarte importanta aici. Invatatul de la o varsta mica Toti copii raspund la dragosteiar cele mai bune persoane care se pot implica in procesul de invatare al copilului trebuie sa fie in primul rand proprii sai parinti. Cuvantul de baza in a invata este "devreme" - un copil nu este niciodata prea mic pentru a invata. Mintea tanara are uimitoare capabilitati de a memora si de a invata. Iata de ce le este mai usor copiilor mici sa invete mai mult de o limba straina decat ii este unui adult (desi,asa cum am mai mentionat, eu personal nu as invata un copil cu autism o a doua limba). Nu va fie teama sa puneti in fata copilului cat demult material pentru a invata - trebuie sa treci de limitele copilului tau dar sa nu il supraincarci. Fiecare zi care trece fara ca copilul sa nu i invatat ceva nou este o oportunitate pierduta. Autismul nu trebuie sa fie o condamnare pe viata la suferinta daca lucrezi suficient cu copilul de la o varsta mica Cel mai mare inamic al tau este timpul. Propriul nostru copil a beneficiat enorm de trei ani de lucru intensiv acasa. La varsta de trei ani abea putea sa spuna un cuvant si nu raspundea la propriul sau nume. La sase ani, era la o scoala normala si vorbea, inota, dansa, facea tenis si ore de muzica. In mod regulat el navigheaza pe internet si se joaca la calculator jocuri pe internet. El poate sa scrie, sa citeasca mult mai bine decat cei din anul lui. Continuam sa lucram din greu cu el si suntem optimisti in legatura cu viitorul. Ajutand un copil cu autism pe drumul revenirii (iar revenirea a fost facuta de multi copii) este foare costisitoare in termeni ca timp si bani si alte resurse. Daca nu facem nimic in final va costa mult mai mult. Copii nostri sunt cele mai valoroase resurse si trebuie sa le oferim fiecare sansa de a-si atinge potentialul maxim. Mult noroc cu copii vostrii

Sunete Copii care sufera de autism au in majoritatea lor deficiente in a intelege si a sorta sunetele din mediul inconjurator. Pentru marea lor majoritate sunetele dimprejurul nostru sunt un amalgam de neinteles pentru ei . Este foarte important ca ei sa reuseasca sa faca distinctia dintre sunetele pe care trebuie sa le inteleaga si restul sunetelor care reprezinta doar zgomote de fond . Pentru asta exista anumite sunte care sunt usor de inteles pentru ei pentru ca au un corespondent material imediat . Urmatoarele se inscriu in aceasta categorie: Avion, Ceas cu alarma, Ambulanta, Plnsul de copil, Balonul care se sparge, Albina, Clopotelul, Ciripitul pasarilor, Suflatul nasului, Saritul mingei, Spartul sticlei, Frnele masinii, Lovirea masinii, Motorul masinii cnd porneste, Casetofonul, Pisica, Gaina, Puiul, Cimpanzeul, Batutul din palme, Ticaitul ceasului, Sunetul monedelor, Computerul, Spartul ghindei, Tusitul, Vaca, Cricketul, Cioara, Mototolitul hrtiei, Vocea tatalui, Cinele, Catelul, Usa care se nchide, Usa care este trntita, Soneria de la usp, Drill, Toba, Rata, Rata de cauciuc, Mncatul unui mar, Periuta de dinti electrica, Cronometrul electronic, Sunetul elefantului, Motorul, Trasul apei la toaleta, flautul, Blenderul pentru mncare, Sunetul pasilor, Broasca, Capra, Gorila, Chitara, mpuscatura, Uscatorul de par, Batutul darabanei cu unghiile, Elicopterul, Nechezatul calului, Galopul calului, Camionul cu nghetata, Vitele, Tastatura computerului, Keile, Sarutatul, Pisicuta, Bataia n usa, Fulgerul, Leul, Cuptorul cu microunde, Maimuta, Bzitul tntarului, Motocicleta, Soarecele, Seceratul, Vocea mamei, Vocile altor copii, Vocile prietenilor, Desfacutul conservei, Desfacutul capacului unei sticle, Bufnita, Papagalul, Sunetul de la trecerea de pietoni, Pianul, Porcul, Tenisul de masa, Masina politiei, Fluierul politistului, Popcorn, Turnatul, Pacanitul, Cntecul cocosului, Saxofonul, Foarfecele, Tipatul, Pescarusul, Oaia, Punga pentru cumparaturi, Strigatele, Dusul, Sarpele, Stranutul, Plescaitul, Amestecatul ceaiului n ceassca, Alergatul, Rrtia cnd e rupta, Telefonul, Tigrul, Titirezul, Tractorul, traficul, Trenul, Camionul, Trompeta, Personajele de la TV si din desene animate, Aspiratorul, Diferite cntece, Diferite jucarii, Vioara, Spalatul minilor, Spalatul vaselor, Masina de spalat, Apa care se scurge n chiuveta sau cada, Fluieratul, Scrtitul markerului, Xilofonul, alte instrumente muzicale. Lista cu cele mai folosite 200 cuvinte: 1. A (se) duce; du!; dus; du-te! A (se) lovi; lovit; lovitura A (se) rani; ranit; rana A (se) uita; uite!; uita-te!; uitat A aduce; adu-mi! adu! A alerga; alergat; alergare A auzi; auzit; auz A avea; am/ are; n-am/ n-are; ai?; are?; avut A bate; batut; bataie A bea; baut A cadea; cazut; cazatura A calari; calarit; calare A canta; cantat; cantec A cara A cere; cerut; cerere A citi; citit; citire A crede; (eu) cred ca; ma crezi?; nu te cred; (tu) ce crezi? A creste; crescut A da; da-mi! imi dai?; nu-ti dau; dat A dansa; dansat; dans A desena; desenat; desen A dormi; doarme; dormit; dormi!

A face; am facut; facut de; fa! A fi; este/ nu este; a fost; o sa fie; va fi A folosi; folosit; folos A fugi; fugi!fugit; fuga A gandi; gandeste-te!; gandit; gand; gandire A gasi; gasit A impinge; impins A incalzi; incalzit; incalzire A incerca; incercare A intreba; intrebat; intrebare A lasa; lasat A lua; ia!; luat A mangaia; mangaiat; mangaiere A merge; mers; mergand A mirosi; mirosit; miros A multumi; multumit A musca; muscat; muscatura A ninge; nins; ninsoare A plange; plans; plangand A plati; platit; plata A ploua; plouat; ploaie A privi; priveste!; privit; privire A pune; pus A putea; poate; putut; putere; puternic A raci; racit; raceala A rade; ras A reusi; reusit A ridica; ridica(-te)!; ridicat A ruga; te rog; rugaminte A sari; sari!; sarit; saritura A saruta; sarut A scrie; scris; scrisoare A scutura A se juca; joc; joaca; jucarie; jucaus A spala; spala(-te)!; spalat A spune; spune!; spus A sterge; sters A stii; stiut; stii? nu stiu A strange; strans A sufla A suna; suna; sunat; sunet A taia; taiat A rupe; rupt A lipi; lipit; lipici A termina; terminat A tine; tine-te!; tine-ma; tine!; tinut A tipa; tipat A trage; tras A trebui; trebuie; ar trebui A urla; urlet A vedea; vezi; vazut; vedere A veni; vine; a venit; vino! A voi A vrea; vrut A zbura; zbor A zgaria; zgariat; zgarietura

A zice; zi-mi!; zis Ajutor! Hai! Haide! Start! Stop! 2. Alb Albastru Galben Maro Negru Portocaliu/ oranj Rosu Verde Violet/ indigo/ mov 3. Adevarat - fals Aici acolo Aproape departe Bun, bine rau Cald rece Corect gresit; incorect Curat murdar Da Nu Distractiv, amuzant Dragut Fierbinte Frumos urat Inainte - inapoi Inalt scund Inauntru afara Incet repede Inchis deschis Inghetat Intreg - jumatate Lung scurt Mic - mare Mult putin Nou -vechi Subtire gros Sus jos Tanar batran Cel/ cea mai. 4. Eu, tu, el, ea, noi, voi, ele (Al) meu/ mea, tau/ ta, nostru, vostru, lor; al cuiva Toti/ toate, unul/ una, amandoi/ amandoua Acesta/ aceasta; acela/ aceea; oricare; oricati/oricate; cativa/ cateva

5. Zero, unu, doi, trei, patru, cinci, sase, sapte, opt, noua, zece, o suta, o mie 6. Acum Asa Atunci Azi, astazi Ca si Cand Candva Care Catre Cine Cu Curand Daca Dar De asemenea De la Deasupra Dedesupt Despre Dinspre Din nou Dupa Foarte Ieri Imprejur Impreuna Impreuna cu In Inca Inca o data In loc In loc sa Intocmai Intotdeauna La La fel Langa Maine Niciodata Numai o data, de doua ori Odata Oricare Orice Oricum Pe Pentru Pentru ca Sau, ori Si Sub Tocmai

Unde Undeva 7. Ce? De ce? Cine? Pe cine? De cine? Cui? Al cui? Care? Pe care? Unde? De unde? Pe unde? Cum? 8. Mama, tata, frate, sora, bunic, bunica etc. Partile corpului Animale Obiecte din mediul inconjurator Figuri geometrice Literele

Autismul la copil
Tema:Copii cu nevoi speciale | Subiecte tratate: autism | Autismul pare sa fie prezent peste tot in jurul nostru in ultima vreme in ziare, la TV, chiar si pe afise. Specialistii sunt de parere ca interventia timpurie este critica pentru succesul tratamentului unui copil autist. De aceea, parintii copiilor de varste tot mai mici sunt atenti la eventualele semne de autism. Va sti insa pediatrul sa le recunoasca
Autismul a fost descris si diagnosticat pentru prima data in anul 1943, iar acestei boli i-au fost asociate trei caracteristici comune copiilor autisti. Specialistii sunt de parere ca interventia timpurie este critica pentru succesul tratamentului unui copil autist. De aceea, parintii copiilor de varste tot mai mici sunt atenti la eventualele semne de autism. Va sti insa pediatrul sa le recunoasca? Informatiile arata ca rata prezentei autismului la copii este in crestere rapida, si fiecare dintre noi cunoaste deja cel putin un copil avand acest spectru de probleme. Si intrucat ultimele noutati sugereaza ca interventia timpurie este critica pentru succesul tratamentului, parintii copiilor de varste tot mai mici sunt atenti la eventualele semne de autism. Iata cateva informatii care ne fac sa intelegem ce este autismul si sfatul de la Desprecopii.com : Preocuparea tuturor fata de acest aspect are cote tot mai mari, dar adevarul din spatele ei ar trebui sa va mai usureze grijile. Iata care sunt faptele: Ce este autismul? Autismul a fost descris si diagnosticat pentru prima data in anul 1943, iar acestei boli i-au fost asociate trei caracteristici comune copiilor autisti: Prefera relationarea fata de obiecte in loc de oameni. Sunt obsedati de mentinerea obiceiurilor (a rutinelor) si a asemanarilor in viata lor. Au tendinta de a cauta insingurarea completa, inchizandu-se fata de lumea din jurul lor.
Desi s-a spus intotdeauna ca boala reprezinta un - spectru sau o arie de probleme, azi acest diagnostic le este pus mai multor copii decat in trecut, copii care au simptome mai mult sau mai putin severe. De exemplu, copiii care au sindromul Asperger, care presupune un nivel ridicat de inteligenta fara probleme de limbaj, insa cu deficiente sociale, sunt inclusi in spectrul autismului, la fel ca si cei ale caror simptome sunt atat de severe incat cu o generatie in urma ar fi fost cel mai probabil considerati retardati mintal. Este indiscutabil ca numarul copiilor diagnosticati cu o problema din spectrul autismului a crescut foarte mult fata de statisticile de acum 30 de ani. Dar pe cat de larg raspandite par problemele din spectrul autismului (PSA), acestea afectand cam unul din 150 de copii, conform informatiilor oferite de Centers for Disease Control and Prevention din Statele Unite, expertii sunt de acord ca aceasta nu este o problema epidemica . Mai cititi: Copii cu nevoi speciale ADHD-ul la copil (deficit de atenie/ hiperactivitate impulsivitate) Cnd copilul nu aude i nu vede Autismul, ce trebuie sa stim pentru a-l intelege Oare copilul meu e perfect sanatos? Impactul ADHD Paralizia cerebrala la copil Cauzele paraliziei cerebrale Cum este diagnosticata paralizia cerebrala Cum este tratata paralizia cerebrala Poate fi prevenita paralizia cerebrala? Dislexia copilului Semnele si simptomele dislexiei Cum este diagnosticata dislexia? Cum se trateaza dislexia?

Comunitate, grupuri de suport:

Copii cu nevoi speciale Sunt ai nostri. Si au nevoie de mai multa intelegere si mai multa dragoste.

Cum se detecteaza PSA? In realitate, este imposibil de comparat autismul din zilele noastre cu cel de acum 10 sau 20 de ani. Nu numai ca medicii stiu mai bine sa detecteze PSA, asa incat diagnosticul este mai frecvent, dar si multi experti spun ca interpretarea spectrului de catre medici a devenit atat de larga incat un diagnostic de autism nu mai este deloc un diagnostic. Folosirea termenului a fost largita pana in punctul in care copiilor despre care mi se spunea ca sunt autisti le lipsea deficitul social, care este simptomul de baza, declara Susan Swedo, doctor in medicina, pediatru si cercetator principal in cadrul programului intern de cercetare asupra autismului al Institutului de Sanatate Mintala a SUA. -Ne aflam in ape tulburi in privinta diagnosticarii. Se manifesta ceea ce se poate numi supra-diagnosticarea, confirma Joe Piven, doctor in medicina, psihiatru la University of North Carolina in Chapel Hill, care conduce UNC Neurodevelopmental Disorders Research Center, SUA. Exista multi copii care nu au neaparat autism, dar au simptome aproape de autism, declara el, care interfera cu capacitatea lor de a functiona normal. Si, desi cateva comportamente repetitive sau ciudatenii sociale nu inseamna neaparat ca un copil este autist, pot duce la diagnosticarea sa cu autism. O categorie larga de autisme Expertii sunt de acord, totusi, ca nu exista ceva numit autism, ci ca exista autisme, o categorie larga de autisme regresive (in care un copil care se dezvolta normal pana la un punct incepe sa regreseze in autism) si tipuri - non-regresive (cu probleme care se manifesta inca din primii doi ani de viata), precum si subtipuri ale acestor categorii. Pentru a ajuta la lamurirea controversei, Institutului de Sanatate Mintala din Statele Unite a lansat in luna septembrie a anului trecut un studiu vast pentru a identifica variantele si a rafina modul in care medicii pun diagnosticul. Asa incat ne putem astepta ca, la fel ca in cazul prevalentei actuale a autismului, in cativa ani sa vedem o prevalenta a diagnosticelor PSA si mai mare. Grade de afectare Gravitatea autismului variaz de la sever la uor, iar acesta se intersecteaz cu diverse nivele de inteligen care, i acestea, variaz de la dificulti profunde de nvare, pn la nivele normale de inteligen sau, n cazuri mai rare, la inteligen superioar, chiar aproape de genialitate (aa numiii savani - autistic savants ). Acetia din urm au un talent special, insule de genialitate, n anumite domenii: de ex., calcule matematice fcute cu o incredibil vitez , calcule calendaristice (ex. Kim Peek, o enciclopedie, a memorat peste 7,600 cri- i un geniu n calcule calendaristice; el este cel care a inspirat personajul Raymond Babbitt din filmul Rain Man), muzic (ex. cazul lui Leslie Lemke, adult cu tulburare de dezvoltare i cu paralizie cerebral, care, dei nu a studiat pianul, compune muzic i poate cnta sute de piese dup ce le-a auzit o singur dat), art -desen, pictur, grafic, etc- (ex. Richard Wawro, adult cu autism din Scoia, pictor recunoscut la nivel internaional), computere, domenii n care nu snt necesare comunicarea sau alte abiliti sociale. Totui, aproximativ 70-75% dintre persoanele cu autism au un nivel sczut de funcionare intelectual (diverse grade de retardare intelectual, de la uor la sever) i adaptativ. Autismul mai poate fi asociat

cu alte probleme cum ar fi: epilepsie (25-30% dintre persoanele cu autism) , hiperactivitate, dislexie, paralizie cerebral, .a. Care snt caracteristicile tulburrilor din spectrul autismului? n ciuda a diferitelor cauze organice i a unei largi varieti a manifestrilor clinice, exist un tipar comun al disfunctionalitilor psihofiziologice i neuropsihologice. Descrierea tulburrilor din cadrul spectrului autismului se face la trei nivele: biologic (creierul), psihologic (psihicul) i comportamental. Nu s-au descoperit nc factorii biologici specifici care ar provoca apariia autismului, dei cercetrile din ultimii ani au relevat existena anomaliilor i disfunctionalitilor n diverse regiuni i sisteme ale creierului, diferene structurale, funcionale sau chimice. Printre teroriile cognitive care ncearc s explice autismul i variabilitatea comportamentului persoanelor cu autism, cele mai cunoscute sunt: teoria minii/ Theory of mind ( Baron-Cohen, Leslie i Frith, 1985), teoria slabei coerene centrale/ weak central coherence theory (Frith, 1989) i teoria deficitului executiv/executive functioning (Ozonoff s.a., 1991, 1995). n timp ce teroriile de la primele dou nivele snt nc la nivel de ipoteze (dei rezultatele cercetrilor privind implicarea anumitor gene n apariia autismului certific responsabilitatea factorilor genetici pentru apariia tulburrilor), exist un consens general n ceea ce privete simptomele pe baza crora se face clasificarea tulburrilor din spectrul autismului. Astfel, descrierea comportamental n cadrul celor dou principale sisteme de clasificare, Clasificarea Internaional a Bolilor (1977, 1992) i Manualul de diagnostic i statistic a tulburrilor mentale (1980, 1987, 1994) este aproape identic i are la baz triada de deteriorri/ triad of impairmentsformulat de Lorna Wing (1993) : deteriorri / tulburri la nivelul interaciunilor sociale, n comunicare i n imaginaie, deseori i printr-un repertoriu restrns de interese i comportamente (prezena unui comportament nalt obsesiv, repetitiv sau rutinier). Aadar, nu exist o singur caracteristic ce ar putea singur s duc la stabilirea diagnosticului de autism (tulburare din spectrul autismului), ci existena tulburrilor n toate cele trei arii de dezvoltare este tipic pentru autism. 1.Tulburri la nivelul interaciunilor sociale. Dificultile pe care le au persoanele cu autism la nivelul interaciunilor sociale cu ceilali reprezint problema central a acestei tulburri (principalul simptom) i totodat principalul criteriu de diagnosticare. Studiile arat c acest deficit este permanent i este ntlnit indiferent de nivelul intelectual al pesoanei. Unele persoane cu autism pot fi foarte izolate social; altele pot fi pasive n relaiile sociale sau foarte puin interesate de alii; ali indivizi pot fi foarte activ angajai n relaiile sociale, ns ntr-un mod ciudat, unidirecional sau de o maniera intruziv, fr a ine seama de reaciile celorlali. Toate aceste persoane ns au n comun o capacitate redus de a empatiza, dei snt capabili de a fi afectuoi, ns n felul lor. Lorna Wing a delimitat 4 subgrupe de persoane cu autism n funcie de tipul interaciunilor sociale, indicator i al gradului de autism: grupul celor distani , forma sever de autism, unde indivizii nu iniiaz i nici nu reacioneaz la interaciunea social, dei unii accept i se bucur de anumite forme de contact fizic. Unii copii snt ataai la nivel fizic de aduli, dar snt indifereni la copiii de aceeai vrst. grupul celor pasivi, forma mai puin sever, n care indivizii rspund la interaciunea social, ns nu iniiaz contacte sociale; grupul celor activi, dar bizari , n care indivizii iniiaz contacte sociale, ns ntr-un mod ciudat, repetitiv sau le lipsete reciprocitatea; este vorba adesea de o interaciune unidirecional, acetia acordnd puin atenie sau neacordnd nici o atenie reaciei/rspunsului celor pe care i abordeaz;

grupul celor nenaturali , n care indivizii iniiaz i susin contacte sociale, ns ntr-o manier foarte formal i rigid, att cu strinii, ct i cu familia sau prietenii. Acest tip de interaciune social se ntlnete la unii adolesceni i aduli nalt funcionali. n cursul evoluiei lor, indivizii cu autism pot s treac dintr-un grup n altul datorit dezvoltrii, de ex. persoanele nalt funcionale pot trece la pubertate din grupul celor activi dar bizari, n grupul pasivilor sau, n urma unui ajutor sau antrenament specific, cei distani sau evitani pot nva s tolereze i chiar s se bucure de compania celorlali, devenind mai activi . 2. Tulburri la nivelul comunicrii verbale i nonverbale. Problemele de comunicare se manifest la persoanele cu autism att n componenta verbal ct i cea nonverbal a comunicrii. Clara Park descrie limbajul fiicei ei la doi ani i apoi la 23 de ani. "La doi ani folosea cuvinte din cnd n cnd dar nu pentru a comunica. La 23 de ani, oricine o aude pe Jane spunnd mai mult de unul- dou cuvinte i d seama c ceva nu e n regul. Ea a nvat engleza (limba sa matern) ca pe o limba strin, dei foarte ncet i o vorbete ca un strin. Cu ct e mai prins de ceea ce are de spus cu att vorbirea sa se deterioreaz, atenia ei neputndu-se concentra att la ceea ce spune ct i la felul n care spune. Pronumele se amestec, tu pentru eu , ea pentru el , ei n loc de noi . Acordurile i articolele dispar, verbele sunt omise."(Park, 1982) Comunicarea pre- i nonverbal Problemele de comunicare apar la vrste foarte mici (prima copilrie). Copiii cu tulburri din spectrul autismului nu dezvolt n mod spontan acel comportament, tipic pentru copiii obisnuii, de atenie comun/ mprtit (joint attention, shared attention). Acest comportament presupune indicarea cu degetul ctre un obiect (alternnd privirea ntre obiectul respectiv i adult) ,cu intenia de a-l obine, de a spune, comenta ceva despre un obiect, un eveniment sau de a arta /da cuiva un obiect pentru a mprti interesul pentru acel obiect. Comportamentele de cerere, snt prezente i la copiii cu autism, ns n scopuri instrumentale sau imperative, copilul considerndu-i pe ceilali ca ageni ai aciunii. Astfel, el poate utiliza contactul vizual mpreun cu alte gesturi pentru a indica o jucrie care nu-i mai e la ndemn sau care nu mai merge, a da un obiect unei alte persoane, pentru a cpta ajutorul unei alte persoane n a obine un obiect, ntinznd mna spre obiectul dorit sau lund mna adultului i ducnd-o spre obiectul dorit. Persoanele care nu comunic verbal nu dezvolt n mod spontan alternative de comunicare. Acestea trebuie s fie nvate s foloseasc un sistem alternativ de comunicare (limbajul semnelor, obiectesimboluri, fotografii, pictograme, cuvinte scrise, ex.sistemul Picture Exchange Communication Sistem/ PECS.) Comunicarea verbal Se estimeaz c 30-50% dintre persoanele cu autism rmn funcional mute de-a lungul vieii, adic nu dezvolt un limbaj cu ajutorul cruia s poat comunica, n timp ce alii pot fi aparent foarte flueni n vorbire. Cei care au limbaj ncep s vorbeasc, de regul, mai trziu i o fac ntr-un mod neobinuit, specific: pot fi prezente ecolalia imediat sau ntrziat, inversiunea pronominal, neologismele, idiosincraziile. Structurile gramaticale sunt adesea imature i includ folosirea repetitiv i stereotip a limbajului (de exemplu, repetarea de cuvinte sau expresii indiferent de situaie; repetarea de versuri aliterate ori de reclame comerciale) ori un limbaj metaforic (un limbaj care poate fi neles clar doar de ctre cei familiarizai cu stilul de comunicare al individului). Au, de asemenea, probleme la nivelul formal al limbajului (fonetic, prozodic, sintagmatic- nlimea vocii, debitul i ritmul vorbirii sau accentul pot fi

anormale, de ex. voce monoton sau piigiat, vorbire cntat sau cu ascensiuni interogative la finele frazelor), dar i semantic i pragmatic. Pentru persoanele cu autism este foarte dificil s aleag i s menin un anumit subiect de conversaie; par s nu neleag c o conversaie ar trebui s determine un schimb de informaii sau c o exist are anumite reguli ce trebuie respectate (a asculta partenerul, a atepta s-i vin rndul s vorbeti, a construi pe ceea ce se spune, etc), au dificulti n a rspunde adecvat unor cerine indirecte, pe care tind s le interpreteze literal, fr s surprind nuanele; nu reuesc s-i adapteze comunicarea la contexte sociale variate, etc. Chiar i cei cu autism nalt funcional sau sindrom Asperger au probleme de limbaj, n special n ceea ce privete aspectele sale pragmatice. Reaciile emoionale ale persoanelor cu autism, atunci cnd sunt abordate verbal i nonverbal de ctre ceilali, sunt de cele mai multe ori inadecvate i pot consta n: evitarea privirii, inabilitatea de a nelege expresiile faciale, gesturile, limbajul corporal al celorlali, adic tot ceea ce presupune angajarea ntr-o interaciune social reciproc i susinerea acesteia. Indiferent de abilitile verbale, persoanele cu autism au, n general, probleme n nelegerea comunicrii i dificulti serioase n nelegerea i mprtirea emoiilor celorlali. Ajutnd persoanele cu autism s nvee s comunice, indiferent de modalitatea de comunicare folosit, le ajutm s-i diminueze i comportamentele problem care apar cel mai adesea datorit dificultii sau a incapacitii persoanei de a-i comunica nevoile, dorinele ntr-un mod adecvat. 3. Tulburri la nivelul imaginaiei, repertoriu restrns de interese i comportamente La copiii cu autism jocul imaginativ, jocul simbolic cu obiecte sau cu oameni nu se dezvolt n mod spontan ca la copiii obinuii. Jocul acestora este repetitiv, stereotip, lund forme mai simple sau mai complexe. Copiii mai nalt funcionali au stereotipii mai complexe. Forme mai simple: nvrtirea jucriilor sau a unor pri ale acestora, lovirea a dou jucrii ntre ele, etc, scopul fiind autostimularea. Alte activiti stereotipe pot fi: micarea degetelor, agitarea obiectelor, rotirea sau privirea obiectelor care se rotesc; zgrierea unor suprafee, umblatul de-a lungul unor linii, unghiuri, pipirea unor texturi speciale, legnatul, sritul ca mingea sau de pe un picior pe altul, lovirea capului, scrnitul dinilor, mormitul repetitiv sau producerea altor sunete, etc. Forme mai complexe pot fi: ataarea de obiecte neobinuite, bizare, interese i preocupri speciale pentru anumite obiecte (ex. maini de splat) sau teme, subiecte (ex. astronomie, psri, fluturi, dinozauri, mersul trenurilor, cifre .. ), fr vreun scop anume, care devin preocuparea de baz i singurul subiect despre care este persoana este interesat s vorbeasc, n multe cazuri punnd aceeai serie de ntrebri i ateptnd aceleai rspunsuri (cei care au limbaj); aliniatul sau aranjarea obiectelor n anumite feluri, colecionarea, fr vreun scop anume, a unor obiecte (ex. capace de suc, sticle de plastic). Lipsa imaginaiei duce i la tipare comportamentale rigide de tipul rezistenei la schimbare i a insistenei pe rutina zilnic, de ex. insistena n a urma exact acelai drum spre anumite locuri; acelai aranjament al mobilierului acas sau la coal, acelai ritual nainte de culcare; repetarea unei fraciuni ciudate de micare corporal. Adesea orice minim schimbare ntr-o anumit rutin este deosebit de frustrant pentru persoana cu autism, producndu-i o intens suferin. Persoanele cu autism pot avea o gam larg de simptome comportamentale care includ hiperactivitatea, reducerea volumului ateniei, impulsivitatea, agresivitatea, comportamente autoagresive (ex., lovitul cu capul ori mucatul degetelor, al minii sau al ncheieturii minii) i, n special la copiii mici, accesele de furie. Pot exista rspunsuri neobinuite la stimuli senzoriali (ex., un prag ridicat la durere, hiperestezie la sunete sau la atingere, reacii exagerate la lumin sau la mirosuri, fascinaie pentru anumii stimuli). De asemenea, pot exista anomalii de comportament alimentar (ex., limitarea dietei la cteva alimente, consumarea de poduse necomestibile, .a.) sau tulburri de somn

(ex., deteptri repetate din somn n cursul nopii, cu legnare). Pot fi prezente anomalii ale dispoziiei sau afectului (ex., rs sau plns fr un motiv evident, absena evident a reaciei emoionale). Poate exista o absen a fricii ca rspuns la pericole reale i o team excesiv de obiecte nevtmtoare. Manifestrile clinice ale tulburrii la nivelul imaginaiei snt foarte variate de la un individ la altul, dar pot varia i de la o etap de dezvoltare a aceluiai individ la alta. Unele manifestri pot fi mult mai accentuate la o vrst (ex. la vrsta copilriei cea mai vizibil manifestare a afectrii imaginaiei este lipsa jocului de rol, dei unii copii pot copia acte de joc simbolic), dar acestea pot suferi modificri de natur i intensitate la o alt vrst (ex. la vrsta adult este mai vizibil incapacitatea de a nelege inteniile i emoiile celorlali), conducnd la un alt profil clinic al persoanei, dar care rmne totui n cadrul manifestrilor specifice sindromului autismului. Lorna Wing (1996) scria: ntreaga valoare a imaginaiei i creativitii este dat de asocierea experienelor trecute i a celor prezente i realizarea planurilor pentru viitor, pornind de la banalul ce voi face mine, pn la planurile mree pentru ntreaga via. Persoanele cu autism, indiferent de nivelul lor intelectual, au probleme la acest nivel, nu numai n copilrie, ci de-a lungul vieii. Aceste probleme pot fi ns diminuate considerabil dac exist intervenie timpurie i educaie permanent pentru formarea sau sporirea abilitilor sociale i de comunicare ale persoanelor cu autism. Despre autism mai cititi:
Semne ale autismului

Suportul cumunitatii Desprecopii.com In cazul in care copilul nu manifesta astfel de simptome, dar dumneavoastra sunteti inca ingrijorata de perspectiva autismului, incercati sa va linistiti. Fiti atenta la aceste modele de comportament (si amintiti-va ca chiar cei mai sanatosi copii pot fi uneori timizi si lenti in reactii uneori), puneti intrebari pediatrului si comunitatii Desprecopii.com si incercati sa nu va lasati temerile sa stea in calea bucuriei de a va petrece timpul cu fiica sau fiul dumneavoastra! Este posibil ca totul sa fie in regula! Pe forumul specializat Copii cu nevoi speciale - veti gasi cel mai activ forum de suport al parintilor cu copii autisti din Romania. Topicuri despre autism
De ce atatia copii cu autism in Romania? Autistii...de linga noi Autismul si oxigenarea hiperbara (HBOT) Copii cu autism (1) AUTISM: CHAT & ALTE INSTRUMENTE DE LUCRU Terapie cu delfini copii cu intarziere pervaziva de dezvoltare / cititi si alte cu nevoi speciale

discutii despre autism pe forumul Copii

Ce este autismul?
Istoric Cum este definit autismul? Ct de des apare autismul? Grade de afectare Caracteristici

Care sunt cauzele autismului? Cum este diagnosticat autismul? Metode de intervenie Poate fi autismul vindecat? Idei false despre autism

Istoric
Intia descriere a 11 copii care prezentau particulariti specifice total deosebite de tot ceea ce se nregistraser pn la acea dat i aparine psihiatrului american Leo Kanner (1943). Acesta a relevat izolarea social ca principal trstur a acestor copii, dndu-i numele de autism (de la grecescul autos-sine). n 1944, n Europa, Hans Asperger a studiat i el i a descris ntr-un articol, rmas aproape necunoscut pn n anii 1980, un grup de biei cu probleme sociale specifice. Aceste prime teorii sugerau i anumite anomalii emoionale, cercetrile ulterioare demonstrnd ns faptul c disfuncionaliti de natur organic snt responsabile pentru comportamentul autistic. Dei acestea snt cunoscute ca fiind primele articole oficiale despre autism, totui exist i alte nsemnri anecdotice aprute nainte de 1940, cum ar fi nsemnarea despre Victor, bieelul slbatic de la Aveyron, considerat acum ca fiind un copil cu autism abandonat de prinii si. Criteriile de diagnosticare folosite n prezent snt n primul rnd rezultatul lucrrilor lui Creak (1961), Rutter (1978) i Wing (1979, 1993). Ambele sisteme de diagnosticare (ICD 10 i DSM IV) snt mai mult sau mai puin de acord n privina trasturilor de baz ale autismului. Ambele conin categoria Tulburri pervazive de dezvoltare/ Pervasive Developmental Disorders care cuprind 5 diagnostice: Tulburarea autist, Sindromul Asperger, Sindromul Rett, Tulburarea dezintegrativ a copilriei i Tulburarea pervaziv de dezvoltare- nespecificat altfel/PDD-NOS. Muli practicieni sau organizaii de prini prefer termenul de Tulburri din spectrul autismului/ autistic celui de Tulburri pervazive de dezvoltare ntruct acesta din urm este mult mai vag i mai lipsit de neles.

Cum este definit autismul?


Termenul de autism este folosit n sensul larg de tulburri din spectrul autismului. Atunci cnd ne referim la autism ca tulburare specific din cadrul spectrului, folosim termenul autism clasic sau tipic. Autismul este o tulburare de dezvoltare de origine neurobiologic i este considerat drept una dintre cele mai severe tulburri neuropsihiatrice ale copilriei. Autismul este tulburarea central din cadrul unui ntreg spectru de tulburri de dezvoltare, cunoscut sub numele de tulburri din spectrul autismului-TSA (autism spectrum disorders), alturi de Sindromul Asperger i Tulburrile pervazive de dezvoltare nespecificate altfel, denumite i autism atipic. Termenul oficial folosit n sistemele internaionale de clasificare (Diagnostic and Statistic Manual, DSM IV; International Classification of Diseases-ICD 10) este acela de tulburri pervazive de dezvoltare (pervasive developmental disorders) care include, alturi de TSA menionate mai sus, i Tulburarea dezintegrativ a copilriei i Sindromul Rett. Aceste tulburri prezint o larg varietate de manifestri clinice, presupuse a fi rezultatul unor disfunctionaliti de dezvoltare multifactoriale ale sistemului nervos central sau genetice. Cauzele specifice snt nc necunoscute.

Tulburarea se manifest n prima copilrie, ntre 1,6 i 3 ani. Nu poate fi diagnosticat la natere pentru c semnele (tiparele comportamentale pe baza crora se face diagnosticarea) nu apar sau nu pot fi uor identificate nainte de 18 luni. n ultimii ani cercettorii recunosc tot mai mult faptul c se pot observa anumii precursori ai acestor tipare comportamentale n etape de dezvoltare ale copilului mult mai timpurii, numrul de instrumente care ncearc s detecteze autismul la vrste mai mici de 18 luni fiind i el n cretere. Uneori exist o perioad de dezvoltare aparent normal, dup care copilul se izoleaz i pierde din abilitile dobndite. Poate fi vorba de o pierdere a utilizrii cuvintelor folosit de copil le-a pn atunci, de pierderea contactului vizual, a interesului pentru joc sau de retragere social. n mod obinuit , autismul este diagnosticat mai devreme mai ales dac este acompaniat de retard mental i este mai puin diagnosticat printre copiii i adolescenii cu o inteligen medie sau superioar mediei.

Ct de des apare autismul?


n trecut autismul era considerat o tulburare rar. Acum este acceptat faptul c aceast tulburare nu este att de rar (autismul se ntlnete mai des dect sindromul Down sau paralizia cerebral, de ex.). n ntreaga lume 5 din 10.000 de persoane au autism clasic, autismul lui Kanner, iar aproximativ 20 din 10.000 de persoane au tulburri din cadrul ntregului spectru al autismului, dup Wing i Gould (1970). La Congresul Internaional Autism Europe de la Lisabona-2003, cercettorul canadian Eric Fombonne, vorbea de o prevalen estimat la: - 10/10.000 pentru autismul clasic; - 60-70/10.000 pentru ntregul spectru al tulburrilor autismului (Autism, Sindrom Rett, Tulburarea dezintegrativ a copilariei, Sindrom Asperger i Tulburri globale de dezvoltare nespecificate altfel/PDD NOS); - 2,5/10.000 pentru sindromul Asperger; - 15/10.000 pentru tulburri globale de dezvoltare nespecificate altfel/PDD NOS; Iar Ami Klin, expert n autism, clinician developmentalist la Centrul pentru studiul copilului Yale (Yale Child Study Centre) vorbea despre o pevalen de 1/250 pentru ntregul spectru al tulburrilor autismului, 1/1000 pentru autismul clasic i aproximativ 3/10000 pentru Sindromul Asperger. Prevalena la biei este de 4 ori mai mare dect la fete. Tulburarea apare n aceeai msur n familii aparinnd tuturor culturilor, claselor i conditiilor sociale, indiferent de nivelul de instruire al prinilor. Studii recente arat o cretere alarmant a ratei de inciden a cazurilor de tulburri din cadrul spectrului autismului. De ex. n Marea Britanie, dei cel mai recent studiu al Consiliului de Cercetare Medical (Medical Research Council) (2001) din aceast ar a determinat c prevalena este de 1 la 166 din totalul populaiei, semnalnd o alarmant cretere de 1600% doar n ultimii 10 ani, Societatea National pentru Autism ( National Autistic Society-NAS) estimeaz prevalena tulburrilor din cadrul spectrului autismului la nivelul ntregii populaii ca fiind de 1 la 110 (n anii 1980, rata diagnosticului de tulburare din spectrul autismului era estimat la 1/2500). 67% dintre profesorii din coli obinuite i speciale din Marea Britanie care au participat la un sondaj organizat de NAS consider c acum exist mult mai muli copii cu tulburri din spectrul autismului n colile lor dect cu 5 ani n urm. Acetia spun c 1 din 86 de copiii cu care ei lucreaz au nevoi speciale ce in de tulburri din cadrul spectrului autismului, iar 1 din 152 de copii din colile lor au diagnosticul formal de tulburare din cadrul spectrului autismului, mult mai mult dect prevalena oficial.

n SUA, potrivit statisticilor Institutului Naional al Sntii (2001) i Centrului pentru Controlul i Prevenirea Bolilor prevalena este de 1 la 250 nateri. Iar un raport din anul 1999 al Departamentului Educaiei al Statelor Unite spune c ntre 1990 i 2000, la o cretere de 13% a populaiei, a existat o cretere de 16% a tuturor dizabilitilor i de 172% a autismului (n California chiar de 273%), rata anual de cretere fiind de 10-17%. Autism Society of America consider c studiile din ar, ct i cele din lume, demonstreaz faptul c este vorba de o criz naional i internaional n sntate. n Romnia nu exist nici o statistic care s arate numrul de persoane cu autism, prevalena sau rata de inciden , iar aduli cu autism, potrivit legii, i anume potrivit Criteriilor medico-sociale pentru ncadrarea ntr-o categorie de persoane cu handicap (aduli), nu exist. Copiii care, dup Criteriile generale medico-psihosociale de identificare i ncadrare a copiilor (0-18 ani) cu deficiene i handicap (dizabiliti) snt diagnosticai cu autism (tulburri pervazive de dezvoltare, ns la capitolul Tulburri psihice i nu neurologice/neurobiologice), la maturitate snt ncadrai la tot la Afeciuni psihice , de data aceasta la psihoze. Iar autismul, dup cum bine se tie, nu este o boal psihic!

Grade de afectare
Gravitatea autismului variaz de la sever la uor, iar acesta se intersecteaz cu diverse nivele de inteligen care, i acestea, variaz de la dificulti profunde de nvare, pn la nivele normale de inteligen sau, n cazuri mai rare, la inteligen superioar, chiar aproape de genialitate (aa numiii savani/ autistic savants). Acetia din urm au un talent special, insule de genialitate, n anumite domenii: de ex., calcule matematice fcute cu o incredibil vitez , calcule calendaristice (ex. Kim Peek, o enciclopedie a memorat peste 7,600 cri- i un geniu n calcule calendaristice; el este cel care a inspirat personajul Raymond Babbitt din filmul Rain Man ), muzic (ex. cazul lui Leslie Lemke, adult cu tulburare de dezvoltare i cu paralizie cerebral, care, dei nu a studiat pianul, compune muzic i poate cnta sute de piese dup ce le-a auzit o singur dat), art -desen, pictur, grafic, etc(ex. Richard Wawro, adult cu autism din Scoia, pictor recunoscut la nivel internaional), computere, domenii n care nu snt necesare comunicarea sau alte abiliti sociale. Totui, aproximativ 70-75% dintre persoanele cu autism au un nivel sczut de funcionare intelectual (diverse grade de retardare intelectual, de la uor la sever) i adaptativ. Autismul mai poate fi asociat cu alte probleme cum ar fi: epilepsie (25-30% dintre persoanele cu autism) , hiperactivitate, dislexie, paralizie cerebral, .a.

Care snt caracteristicile tulburrilor din spectrul autismului?


n ciuda a diferitelor cauze organice i a unei largi varieti a manifestrilor clinice, exist un tipar comun al disfunctionalitilor psihofiziologice i neuropsihologice. Descrierea tulburrilor din cadrul spectrului autismului se face la trei nivele: biologic (creierul), psihologic (psihicul) i comportamental. Nu s-au descoperit nc factorii biologici specifici care ar provoca apariia autismului, dei cercetrile din ultimii ani au relevat existena anomaliilor i disfunctionalitilor n diverse regiuni i sisteme ale creierului, diferene structurale, funcionale sau chimice. Printre teroriile cognitive care ncearc s explice autismul i variabilitatea comportamentului persoanelor cu autism, cele mai cunoscute sunt: teoria minii/ Theory of mind ( Baron-Cohen, Leslie i Frith, 1985), teoria slabei coerene centrale/ weak central coherence theory (Frith, 1989) i teoria deficitului executiv/ executive functioning (Ozonoff s.a., 1991, 1995). n timp ce teroriile de la primele dou nivele snt nc la nivel de ipoteze (dei rezultatele cercetrilor privind implicarea anumitor gene n apariia autismului certific responsabilitatea factorilor genetici pentru apariia tulburrilor), exist un consens general n ceea ce privete simptomele pe baza crora se face clasificarea tulburrilor din spectrul autismului. Astfel, descrierea comportamental n cadrul celor dou principale sisteme de clasificare, Clasificarea Internaional a Bolilor (1977, 1992) i Manualul de diagnostic i statistic a tulburrilor mentale (1980, 1987, 1994) este aproape identic i are la baz triada de deteriorri/ triad of impairments formulat de Lorna Wing (1993) : deteriorri / tulburri la nivelul interaciunilor sociale, n comunicare i n imaginaie, deseori i printr-un

repertoriu restrns de interese i comportamente (prezena unui comportament nalt obsesiv, repetitiv sau rutinier). Aadar, nu exist o singur caracteristic ce ar putea singur s duc la stabilirea diagnosticului de autism (tulburare din spectrul autismului), ci existena tulburrilor n toate cele trei arii de dezvoltare este tipic pentru autism. 1.Tulburri la nivelul interaciunilor sociale. Dificultile pe care le au persoanele cu autism la nivelul interaciunilor sociale cu ceilali reprezint problema central a acestei tulburri (principalul simptom) i totodat principalul criteriu de diagnosticare. Studiile arat c acest deficit este permanent i este ntlnit indiferent de nivelul intelectual al pesoanei. Unele persoane cu autism pot fi foarte izolate social; altele pot fi pasive n relaiile sociale sau foarte puin interesate de alii; ali indivizi pot fi foarte activ angajai n relaiile sociale, ns ntr-un mod ciudat, unidirecional sau de o maniera intruziv, fr a ine seama de reaciile celorlali. Toate aceste persoane ns au n comun o capacitate redus de a empatiza, dei snt capabili de a fi afectuoi, ns n felul lor. Lorna Wing (1996) a delimitat 4 subgrupe de persoane cu autism n funcie de tipul interaciunilor sociale, indicator i al gradului de autism: - grupul celor distani (aloof), forma sever de autism, unde indivizii nu iniiaz i nici nu reacioneaz la interaciunea social, dei unii accept i se bucur de anumite forme de contact fizic. Unii copii snt ataai la nivel fizic de aduli, dar snt indifereni la copiii de aceeai vrst. - grupul celor pasivi(passive), forma mai puin sever, n care indivizii rspund la interaciunea social, ns nu iniiaz contacte sociale; - grupul celor activi,dar bizari (active but odd), n care indivizii iniiaz contacte sociale, ns ntr-un mod ciudat, repetitiv sau le lipsete reciprocitatea; este vorba adesea de o interaciune unidirecional, acetia acordnd puin atenie sau neacordnd nici o atenie reaciei/rspunsului celor pe care i abordeaz; - grupul celor nenaturali (stilted), n care indivizii iniiaz i susin contacte sociale, ns ntr-o manier foarte formal i rigid, att cu strinii, ct i cu familia sau prietenii. Acest tip de interaciune social se ntlnete la unii adolesceni i aduli nalt funcionali. n cursul evoluiei lor, indivizii cu autism pot s treac dintr-un grup n altul datorit dezvoltrii, de ex. persoanele nalt funcionale pot trece la pubertate din grupul celor activi dar bizari, n grupul pasivilor sau, n urma unui ajutor sau antrenament specific, cei distanisau evitani pot nva s tolereze i chiar s se bucure de compania celorlali, devenind mai activi. 2. Tulburri la nivelul comunicrii verbale i nonverbale. Problemele de comunicare se manifest la persoanele cu autism att n componenta verbal ct i cea nonverbal a comunicrii. Clara Park descrie limbajul fiicei ei la doi ani i apoi la 23 de ani. "La doi ani folosea cuvinte din cnd n cnd dar nu pentru a comunica. La 23 de ani, oricine o aude pe Jane spunnd mai mult de unul- dou cuvinte i d seama c ceva nu e n regul. Ea a nvat engleza (limba sa matern) ca pe o limba strin, dei foarte ncet i o vorbete ca un strin. Cu ct e mai prins de ceea ce are de spus cu att vorbirea sa se deterioreaz, atenia ei neputndu-se concentra att la ceea ce spune ct i la felul n care spune. Pronumele se amestec, tu pentru eu, ea pentru el, ei n loc de noi. Acordurile i articolele dispar, verbele sunt omise."(Park, 1982)

Comunicarea pre- i nonverbal Problemele de comunicare apar la vrste foarte mici (prima copilrie). Copiii cu tulburri din spectrul autismului nu dezvolt n mod spontan acel comportament, tipic pentru copiii obisnuii, de atenie comun/ mprtit (joint attention, shared attention). Acest comportament presupune indicarea cu degetul ctre un obiect (alternnd privirea ntre obiectul respectiv i adult) ,cu intenia de a-l obine, de a spune, comenta ceva despre un obiect, un eveniment sau de a arta /da cuiva un obiect pentru a mprti interesul pentru acel obiect. Comportamentele de cerere (requesting skills), snt prezente i la copiii cu autism, ns n scopuri instrumentale sau imperative, copilul considerndu-i pe ceilali ca ageni ai aciunii. Astfel, el poate utiliza contactul vizual mpreun cu alte gesturi pentru a indica o jucrie care nu-i mai e la ndemn sau care nu mai merge, a da un obiect unei alte persoane, pentru a cpta ajutorul unei alte persoane n a obine un obiect, ntinznd mna spre obiectul dorit sau lund mna adultului i ducnd-o spre obiectul dorit. Persoanele care nu comunic verbal nu dezvolt n mod spontan alternative de comunicare. Acestea trebuie s fie nvate s foloseasc un sistem alternativ de comunicare (limbajul semnelor, obiectesimboluri, fotografii, pictograme, cuvinte scrise, ex.sistemul Picture Exchange Communication Sistem/ PECS.) Comunicarea verbal Se estimeaz c 30-50% dintre persoanele cu autism rmn funcional mute de-a lungul vieii, adic nu dezvolt un limbaj cu ajutorul cruia s poat comunica, n timp ce alii pot fi aparent foarte flueni n vorbire. Cei care au limbaj ncep s vorbeasc, de regul, mai trziu i o fac ntr-un mod neobinuit, specific: pot fi prezente ecolalia imediat sau ntrziat, inversiunea pronominal, neologismele, idiosincraziile. Structurile gramaticale sunt adesea imature i includ folosirea repetitiv i stereotip a limbajului (de exemplu, repetarea de cuvinte sau expresii indiferent de situaie; repetarea de versuri aliterate ori de reclame comerciale) ori un limbaj metaforic (un limbaj care poate fi neles clar doar de ctre cei familiarizai cu stilul de comunicare al individului). Au, de asemenea, probleme la nivelul formal al limbajului (fonetic, prozodic, sintagmatic- nlimea vocii, debitul i ritmul vorbirii sau accentul pot fi anormale, de ex. voce monoton sau piigiat, vorbire cntat sau cu ascensiuni interogative la finele frazelor), dar i semantic i pragmatic. Pentru persoanele cu autism este foarte dificil s aleag i s menin un anumit subiect de conversaie; par s nu neleag c o conversaie ar trebui s determine un schimb de informaii sau c o exist are anumite reguli ce trebuie respectate (a asculta partenerul, a atepta s-i vin rndul s vorbeti, a construi pe ceea ce se spune, etc), au dificulti n a rspunde adecvat unor cerine indirecte, pe care tind s le interpreteze literal, fr s surprind nuanele; nu reuesc s-i adapteze comunicarea la contexte sociale variate, etc. Chiar i cei cu autism nalt funcional sau sindrom Asperger au probleme de limbaj, n special n ceea ce privete aspectele sale pragmatice. Reaciile emoionale ale persoanelor cu autism, atunci cnd sunt abordate verbal i nonverbal de ctre ceilali, sunt de cele mai multe ori inadecvate i pot consta n: evitarea privirii, inabilitatea de a nelege expresiile faciale, gesturile, limbajul corporal al celorlali, adic tot ceea ce presupune angajarea ntr-o interaciune social reciproc i susinerea acesteia. Indiferent de abilitile verbale, persoanele cu autism au, n general, probleme n nelegerea comunicrii i dificulti serioase n nelegerea i mprtirea emoiilor celorlali. Ajutnd persoanele cu autism s nvee s comunice, indiferent de modalitatea de comunicare folosit, le ajutm s-i diminueze i comportamentele problem care apar cel mai adesea datorit dificultii sau a incapacitii persoanei de a-i comunica nevoile, dorinele ntr-un mod adecvat. 3. Tulburri la nivelul imaginaiei, repertoriu restrns de interese i comportamente

La copiii cu autism jocul imaginativ, jocul simbolic cu obiecte sau cu oameni nu se dezvolt n mod spontan ca la copiii obinuii. Jocul acestora este repetitiv, stereotip, lund forme mai simple sau mai complexe. Copiii mai nalt funcionali au stereotipii mai complexe. Forme mai simple: nvrtirea jucriilor sau a unor pri ale acestora, lovirea a dou jucrii ntre ele, etc, scopul fiind autostimularea. Alte activiti stereotipe pot fi: micarea degetelor, agitarea obiectelor, rotirea sau privirea obiectelor care se rotesc; zgrierea unor suprafee, umblatul de-a lungul unor linii, unghiuri, pipirea unor texturi speciale, legnatul, sritul ca mingea sau de pe un picior pe altul, lovirea capului, scrnitul dinilor, mormitul repetitiv sau producerea altor sunete, etc. Forme mai complexe pot fi: ataarea de obiecte neobinuite, bizare, interese i preocupri speciale pentru anumite obiecte (ex. maini de splat) sau teme, subiecte (ex. astronomie, psri, fluturi, dinozauri, mersul trenurilor, cifre .. ), fr vreun scop anume, care devin preocuparea de baz i singurul subiect despre care este persoana este interesat s vorbeasc, n multe cazuri punnd aceeai serie de ntrebri i ateptnd aceleai rspunsuri (cei care au limbaj); aliniatul sau aranjarea obiectelor n anumite feluri, colecionarea, fr vreun scop anume, a unor obiecte (ex. capace de suc, sticle de plastic). Lipsa imaginaiei duce i la tipare comportamentale rigide de tipul rezistenei la schimbare i a insistenei pe rutina zilnic, de ex. insistena n a urma exact acelai drum spre anumite locuri; acelai aranjament al mobilierului acas sau la coal, acelai ritual nainte de culcare; repetarea unei fraciuni ciudate de micare corporal. Adesea orice minim schimbare ntr-o anumit rutin este deosebit de frustrant pentru persoana cu autism, producndu-i o intens suferin. Persoanele cu autism pot avea o gam larg de simptome comportamentale care includ hiperactivitatea, reducerea volumului ateniei, impulsivitatea, agresivitatea, comportamente autoagresive (ex., lovitul cu capul ori mucatul degetelor, al minii sau al ncheieturii minii) i, n special la copiii mici, accesele de furie. Pot exista rspunsuri neobinuite la stimuli senzoriali (ex., un prag ridicat la durere, hiperestezie la sunete sau la atingere, reacii exagerate la lumin sau la mirosuri, fascinaie pentru anumii stimuli). De asemenea, pot exista anomalii de comportament alimentar (ex., limitarea dietei la cteva alimente, consumarea de poduse necomestibile, .a.) sau tulburri de somn (ex., deteptri repetate din somn n cursul nopii, cu legnare). Pot fi prezente anomalii ale dispoziiei sau afectului (ex., rs sau plns fr un motiv evident, absena evident a reaciei emoionale). Poate exista o absen a fricii ca rspuns la pericole reale i o team excesiv de obiecte nevtmtoare. Manifestrile clinice ale tulburrii la nivelul imaginaiei snt foarte variate de la un individ la altul, dar pot varia i de la o etap de dezvoltare a aceluiai individ la alta. Unele manifestri pot fi mult mai accentuate la o vrst (ex. la vrsta copilriei cea mai vizibil manifestare a afectrii imaginaiei este lipsa jocului de rol, dei unii copii pot copia acte de joc simbolic), dar acestea pot suferi modificri de natur i intensitate la o alt vrst (ex. la vrsta adult este mai vizibil incapacitatea de a nelege inteniile i emoiile celorlali), conducnd la un alt profil clinic al persoanei, dar care rmne totui n cadrul manifestrilor specifice sindromului autismului. Lorna Wing (1996) scria: ntreaga valoare a imaginaiei i creativitii este dat de asocierea experienelor trecute i a celor prezente i realizarea planurilor pentru viitor, pornind de la banalul ce voi face mine, pn la planurile mree pentru ntreaga via. Persoanele cu autism, indiferent de nivelul lor intelectual, au probleme la acest nivel, nu numai n copilrie, ci de-a lungul vieii. Aceste probleme pot fi ns diminuate considerabil dac exist intervenie timpurie i educaie permanent pentru formarea sau sporirea abilitilor sociale i de comunicare ale persoanelor cu autism.

Care sunt cauzele autismului?


Pn n prezent nu s-a descoperit o cauz specific a autismului. Exist ns dovezi stiinifice clare ale faptului c simptomele autismului au multiple cauze de natur neurobiologic, fiind, pe de-o parte, urmarea unei tulburri globale de dezvoltare, a unor disfuncii ale diferitelor sisteme i funcii ale sistemului nervos central. Cu toate aceste evidene ale unor anomalii la nivelul ceierului n autism, nc

nu exist un acord privind zona (zonele) care ar fi afectat. Pornind de la investigaii neurochimice, autopsii sau scanri ale creierului, au fost sugerate diverse regiuni ca fiind locurile afectate, responsabile de apariia autismului. Totui puine diferente specifice au fost descoperite n creierul persoanelor cu autism. La nivel structural a fost sugerat c creierul persoanelor cu autism este mai mare i c exist anomalii la nivelul cortexului; c ar exista anomalii structurale i celulare n hipocamp, amigdal i cerebel; La nivel funcional s-au artat anomalii ale EEG, ns fr s fi fost descoperit un tipar al acestora specific pentru autism sau o mai slab coordonare ntre diferite regiuni ale creierului; La nivel chimic (din analiza sngelui i a urinei, ntruct nu se poate studia creierul n mod nemijlocit) s-au emis ipoteze privind disfuncionaliti la nivelul neurotransmitorilor; nivel ridicat de opoizi, peptide i de serotonin, nici una dintre aceste supoziii nefiind pe deplin validat. Pe de alt parte, factori genetici trebuie luai n consideraie n cele mai multe cazuri de autism. Studiile de pionierat ale lui Bernard Rimland (1964), avnd ca subieci gemeni cu autism, au sugerat influene ale factorului genetic n apariia autismului, lucru confirmat prin studii ulterioare. S-a demonstrat, de exemplu, c gradul de concordan n autism este mult mai mare n cazul gemenilor monozigotici dect al celor dizigotici (91% dup studii din 1989 ale lui Steffenburg i altii, 69% dup Bailey-1995). Sau c ntre 2-5% dintre copiii cu autism au un frate sau o sor cu autism. Dup Bolton i altii (1994) care au studiat 153 frai ai 99 de copii cu autism, 2,9% dintre acetia aveau autism, iar 2,9% autism atipic; dup Szatmari (1993) 5,3% dintre fraii copiilor cu autism au tulburri pevazive de dezvoltare. Dup Fombonne riscul ca un frate/sor al/a unui copil cu autism s aib o tulburare din spectrul autismului este de 5-8%. Exist i o rat mai crescut de apariie a altor tulburri la fraii copiilor cu autism, n mod special tulburri de limbaj (Bolton i Rutter, 1990; Bolton,1994) sau incapaciti sociale (Macdonald s.a, 1989). n prezent se consider c snt implicate 15 sau chiar mai multe gene (fr s fi fost confirmat o anumit gen sau un grup de gene specifice), dei cei mai buni candidati fiind cromozomii 7q, 2q, 16p, cromozomul X; sunt prezente anomalii la nivelul genei Neuroligin care spune axonilor cum s creasc. Exist i ali factori, negenetici, implicai n apariia autismului. Interaciunea dintre potenialul genetic i mediul biologic la nivelul pre- i perinatal trebuie luate n consideraie. 10-15% dintre cazurile de autism pot fi asociate cu anumite anomalii cromozomiale i boli genetice (X fragil, scleroza tuberoas, neurofibromatoza, fenilcetonuria), infecii pre- sau perinatale (rubeola, tusea convulsiv), intoxicaii timpurii, tulburri metabolice. Aadar, cauzele biologice, organice snt responsabile de apariia autismului i nicidecum prinii. Acetia nu sunt responsabili de apariia tulburrii, aa cum a afirmat Bettleheim, i nici un mediu familial nefericit, sau stresul mamei n timpul sarcinii, sau o traum emoional a mamei sau a copilului sau vreun alt factor psihologic. Teoria mamei refrigerator a lui Bettleheim (1956, 1967) precum c autismul este consecina lipsei de afeciune a prinilor, n special a mamelor, fa de copilul lor s-a dovedit a fi total eronat i ale crei consecine prinii, mai ales cei francezi, le resimt i acum.

Cum este diagnosticat autismul?


Metode de evaluare
Este foarte important ca diagnosticarea s fie fcut ct mai devreme cu putin. Este posibil ca autismul s fie diagnosticat chiar naintea vrstei de 3 ani. CHAT este un valoros instrument de screening (detectare), aplicarea cruia de ctre pediatri sau personalul medical care are n grij copiii n prima copilrie, poate duce la depistarea tulburrii de la 18 luni i la stabilirea unui program de intevenie timpurie, un pas esenial ctre integrare.

Nu exist un anumit test pe baza cruia s se poat stabili diagnosticul de autism. La orice semn n comportamentul copilul care i ngrijoreaz pe prini, acetia trebuie s apeleze la profesioniti pentru o evaluare a copilului, aceasta fiind de o importan capital pentru stabilirea corect a diagnosticului, dar I pentru c reprezint BAZA oricrei intervenii. Evaluarea clinic pentru stabilirea diagnosticului se bazeaz pe inregistrare detaliata a istoricului tuturor semnelor care i ngrijoreaz pe prini, a istoricului dezvoltrii copilului, atenie acordndu-se tuturor nivelelor i ariilor de dezvoltare, i pe un inventar al tuturor bolilor pe care le-a avut copilul. Se acord atenie tuturor semnelor care pot fi importante n diagnosticul diferenial. La nregistrarea istoricului familiei (restrnse i lrgite) trebuie fcut o evaluarea a vulnerabilitii genetice a familiei, acordndu-se atenie unor factori precum: autismul , variante minore de autism, retard mental, X fragil, scleroza tuberoas. Este important ca toi copiii suspectai de vreo problem de dezvoltare s beneficieze de o evaluare complex a strii sntii, cel puin urmtoarele aspecte: - evaluarea capacitii auditive i vizuale; - evaluare neurologic (EEG, cnd se suspecteaz posibile crize epileptice; imagini obinute prin rezonan magnetic, atunci cnd sunt ngrijorri privind anumite probleme neurologice, cum ar fi crizele sau probleme medicale aprute nu cu mult timp nainte de naterea copilului.) - examen dermatologic pentru a stabili dac exist semne ale unei condiii precum scleroza tuberoas sau neurofibromatoza; - examinarea copilului pentru a gsi eventuale sindromuri genetice sau alte probleme de dezvoltare ce snt asociate uneori cu autismul. Multor copii suspectai de autism sau diagnosticai cu autism este util s li se fac un test genetic pentru sindromul fragil X, o condiie genetic pe care o au unii dintre copiii cu autism. - Evaluarea altor probleme curente de sntate sau a aspectelor care i ingrijoreaz pe prini la copiii lor. Observarea persoanei suspectate de autism n diferite medii, att n situaii structurate, ct i n situaii nestructurate, pe care clinicianul o face direct sau apelnd la filmari video fcute acas sau la centru de zi, la coal sau la locul de munc (n cazul adulilor) este cea de-a doua cale prin care se face evaluarea. Pentru copiii pn n trei ani trebuie evaluate variate aspecte ale funcionrii, arii cum ar fi: -capacitile cognitive: (verbale i nonverbale, abilitile de funcionare n viaa de zi cu zi); -comunicarea: abilitatea copilului de a folosi strategii de comunicare nonverbal (a arta cu degetul spre un obiect pentru a-l obine sau doar pentru a-l arta), comportamente de comunicare atipice (privire sau alte gesturi atipice), capacitatea copilului de a folosi funcional limbajul (cum folosete copilul cuvintele pentru a obine ce vrea), ntrzierea apariiei limbajului sau pierderea limbajului sau tipare de comunicare atipice (repetarea cuvintelor sau folosirea cuvintelor fr intenia de a comunica); -interaciunea social: iniierea interaciunilor sociale (a da sau arta obiecte celorlali cu scopul mprtirii interesului pentru acestea), imitarea social (capacitatea de a imita aciunile, gesturile altora), reciprocitatea la nivelul vrstei (abilitatea de a-i atepta rndul n timpul unui joc), tiparul de ataament n prezena prinilor (indiferena, evitarea printelui sau excesiva agare de acesta), tendina copilului de izolare social sau preferina pentru a fi singur, folosirea oamenilor pe post de unelte pentru a ajunge la ceva sau a obine ceva (a lua un adult de mn pentru a ajunge la o jucrie),

interaciunea social cu adulii i cu cei de-o seam cu care snt familiari precum i cu cei cu care nu snt familiari. - comportamentul i rspunsul la mediu: tipare comportamentale i probleme comportamentale, reacii neobinuite la anumite experiene senzoriale (procesarea senzorial), abiliti motorii/ fizice, abiliti de joc, comportamente/abiliti adaptative, abiliti de autoservire.

Instrumente de evaluare
Tulburrile din spectrul autismului trebuie diagnosticate de ctre echipe multidisciplinare de profesioniti (pediatru, psiholog clinician, psihiatru, logoped, profesor de educaie special, asistent social) care s utilizeze instrumente validate de diagnosticare: chestionare, interviuri, scale de observaie, de ex.: Interviul pentru diagnosticarea autismului (Autism Diagnostic Interview/ADI), Scala de diagnosticare i observare a autismului (/ Autism Diagnostic Observation Scales/ADOS); Scala de evaluare a autismului infantil (Childhood Autism Rating Scale/ CARS); Interviul pentru diagnosticarea tulburrilor sociale i de comunicare (Diagnostic Interview for Social and Communicative Disorders/DISCO); Scala Vineland a comportamentului adaptativ (Vinelend Adaptive Behavioural Scale/ VABS); Evaluarea comportamental rezumat (Behavioural Summarized Evaluation /BSE). Profilul clinic i de dezvoltare al copilului ar trebui completate cu teste psihologice i de limbaj folosind instrumente adecvate, validate, de exemplu, Profilul psiho-educational (Psycho-Educational Profile/PEP), teste standardizate i neuropsihologice cum ar fi testul Leiter, WISC, Reynell, Testul jocului simbolic Lowe&Costello (Lowe&Costello Symbolic Play Test), Testul vocabularului n imagini Peabody- (Peabody Picture Vocabulary Test/ PPVT). Stabilirea diagnosticului de tulburare din spectrul autismului nu are valoare n sine, ci este important pentru c l ndreptete pe copil/adult s beneficieze de servicii educaionale i de tratament adecvate nevoilor acestuia. Evaluarea, fcut de o echip multidisciplinar de profesioniti cu experien, care respect criteriile acceptate pe plan internaional i folosete teste validate, reprezint baza intervenie individualizate. i ntruct este demonstrat importana interveniei timpurii n obinerea unor rezultate bune, stabilirea ct mai timpurie a diagnosticului este extrem de important.

Metode de intervenie
ansele pentru obinerea unor rezultate de succes n evoluia copiilor cu autism sporesc considerabil dac intervenia se produce la vrste ct mai mici. S-a demonstrat c intervenia timpurie poate accelera dezvoltarea general a copilului, reduce comportamentele problem, iar rezultate funcionale de lung durat sunt mai bune. Datorit diversitii copiilor cu autism (diferite grade de severitate a autismului, diverse nivele ale abilitailor intelectuale, personalitate diferit, prezena sau nu a diferitelor dificulti suplimentare, ex. probleme senzoriale, epilepsia, etc) este improbabil ca ei s rspund n acelai fel i s progreseze n aceeai msur la un singur tip de intervenie. Astfel, este probabil s fie nevoie de mai multe tipuri de intervenii pentru a rspunde tuturor nevoilor pe care le poate avea un copil/adult. Exist o serie ntreag de intervenii terapeutice i tratamente alternative, din pcate nu i n Romnia. n alegerea interveniilor pentru copiii cu autism este important s se ia n consideraie dac a) exist dovezi tiinifice ale faptului c intervenia este eficient i b) dac este neprimejdioas. Au aprut multe tratamente care intesc ameliorarea/rezolvarea dificultilor sociale, de limbaj i comunicare, senzoriale i comportamentale. Printre acestea cele mai cunoscute snt:

Analiza comportamental aplicat- Applied Behavioral Analysis(ABA)

TEACCH- Treatment and Education of Autistic and Communication Handicapped Children PECS- Picture Exchange Communication Sistem Programul Hanen- The Hanen program Povestiri sociale- Social Stories Programul Son-Rise -The Option Institutes Son-Rise Program Terapia de integrare senzorial- Sensory integration therapy Floor Time

Tratamente alternative ce propun folosirea de medicamente, vitamine, diete speciale pentru vindecarea /atenuarea problemelor/diferentelor neurologice sau psihologice n funcionarea creierului pesoanelor cu autism:

Terapia cu multivitamine (Vitamina B6 i magneziu Vitamina C, Vitamin A) Dimethylglycina (DMG) Dieta fr gluten i caseina Dieta fr fermeni /Yeast-free diet Serotonina Homoeopatia s.a.

Tratamente complementare:

Terapia prin muzic i art Terapia de integrare auditiv-Auditory integration therapy Terapia cu animale (ex. hipoterapia) Terapia ocupaional Terapia de limbaj i comunicare

Nu toi cercettorii sau experii n autism consider c terapiile alternative snt eficiente sau verificate tiinific, dei exist mrturii ale unor prini despre eficiena acestora n tratarea anumitor probleme sau comportamente asociate cu autismul. Interveniile educaional-comportamentale sunt cele care i-au demonstrat eficacitatea n tratarea copiilor i adulilor cu autism. Programele educaionale conin ca elem de baz: - principiile nvrii structurate: structurarea clar a mediului pentru a ajuta copilul s dea sens lumii confuze i pentru minimizarea stesului; structurarea predrii-nvrii ( folosirea suportului vizual, instruciuni sistematice, clare i uor de nteles date copilului, repetiie, predictibilitate i formarea de rutine), nvare 1:1, individualizare (planuri educaionale individualizate). - strategii comportamentale cnd este cazul (ex. pentru managementul problemelor comportamentale); - terapie de limbaj i comunicare; - terapie ocupaional i fizic i/sau de integare senzorial, acolo unde exist o disfuncionalitate a sistemului de integrare senzorial, adic unul sau mai multe simuri snt supra sau subreactive la stimuli. Astfel de probleme senzoriale pot fi principala cauz a unor comportamente prezente la copiii cu autism, cum ar fi legnatul, nvrtitul n jurul axului sau fluturatul din mini. Unii aduli cu autism (ex. Temple Grandin, n cartea sa Etichetat cu autism) descriu problemele lor de integrare senzorial i cum tehnicile de integrare senzorial (ex. masajul ferm) pot facilita atenia i contiena i s reduc starea de tensiune general caracteristic persoanelor cu autism. O bun comunicare ntre prini i profesori i o bun coordonare ntre programul educaional aplicat la coal i cel de acas snt eseniale pentru progresul copilului.

O condiie esenial pentru ca progamele educaionale s fie eficiente i s duc la o ct mai mare independen de funcionare a persoanei cu autism este aceea ca profesionitii s cunoasc i s neleag bine problematica a autismului i a persoanei cu autism cu care lucreaz, iar aceste programe s fie adaptate la nevoile individuale ale persoanei, s fie flexibile i reevaluate regulat pentru a fi mbuntite. Condiia pentru buna cunoatere de ctre profesioniti a persoanelor cu autism este s existe formare iniial, dar i posibiliti de dezvoltare profesional continu n problematica autismului, ceea ce n Romnia lipsete. Suportul familial este o alt component esenial n tratamentul persoanelor cu autism i cuprinde cteva elemente de baz: - suport psiho-educaional: oferirea de informaii de baz despre autism i despre metode de intervenie; - training pentru prini: pentru mai buna nelegere a comportamentului copilului, n strategii de modificare comportamental, pentru formare de abliliti de comunicare alternativ, pentru managementul tulburrilor alimentare i de somn ale copilului, pentru dezvoltarea abilitilor de lucru i joc la copiii lor, etc. - consiliere pentru a-i ajuta pe prini s fac fa impactului emoional pe care l are existena unui copil sau adult cu autism n familie.

Medicaia
Nu exist medicamente care s vindece autismul. Totui unele medicamente pot avea un rol pozitiv n probleme asociate ca epilepsia sau pot fi benefice n controlarea unor simptome cum snt auto i hetero-agresiunea, izolarea, obsesiile, stereotipiile, hiperactivitatea, slaba concentrera a ateniei, anxietatea, depresia, s.a., diminuarea crora sporete eficiena interveniilor educaionalcomportamentale sau a altor intervenii. Nicidecum medicamentele nu trebuie s nlocuiasc aceste intervenii, ci s fie parte a unui plan de intervenie i s vizeze anumite simptome/probleme. Ca la orice medicament, este important ca prinii s cunoasc ce efecte adverse au cele prescrise copilului lor i s monitorizeze aceste efecte cu mare atenie. Uneori pot fi prescrise prea multe medicamente ori n doze prea mari sau folosite greit n ideea de a controla comportamentul persoanei cu autism sau pentru a trata, de exemplu, anxietatea, adesea cu serioase efecte secundare pe termen scurt sau lung (ex. cretere sau scdere n greutate, probleme la nivelul sinusurilor, tulburri de somn, grea, tremor). Aadar, este necesar o atenie sporit la utilizarea medicamentelor iar, pe de alt parte, ar trebui folosite metode alternative de reducere a anxietii i de control al comportamentului.

10 principii n Farmautism de Jacquin Fuentes (1998)


1. Nu, nu exist nici un medicament care s trateze autismul. Au fost testate multe medicamente, dar nici unul nu a rezolvat principalele probleme a ceea ce se cheam autism. 2. Da, anumite medicamente pot trata eficient anumite tulburri psihiatrice sau probleme comportamentale pe care le pot avea persoanele cu autism. 3. Nu, n cazul persoanelor cu autism, medicamentele nu ar trebui folosite dac nu putem obine progresul necesar prin alte metode. n acest moment nu exist tratament pentru autism i este foarte posibil ca medicamentele s complice i mai mult situaia.

4. Da, medicamentele pot fi un supliment la un tratament multimodal i pot spori eficiena altor intervenii. 5. Nu, medicamentele nu pot substitui alte tratamente sociale sau educaionale i nu pot compensa lipsurile de structur, cum ar fi lipsa personalului calificat. 6. Da, trebuie avut n minte faptul c prescrierea medicamentelor este o ncercare ce nu ofer nici o certitudine n privina rezultatului. n principiu, un medicament nu trebuie dat o via ntreag; 7. Nu, medicamentele psihotrope nu ar trebui s fie date dac nu exist sigurana faptului c problemele comportamentale nu au origine fizic, n mod special cnd este vorba de copii sau persoane neverbale (starea de agitaie poate fi cauzat de o durere de msea, de cap sau de otit, etc) 8. Da, indicaiile date de personalul medical trebuie respectate: dozajul nu trebuie crescut sau redus fr permisiune; tratamentul nu trebuie prelungit sau scurtat ntr-un mod necontrolat. 9. Nu , nu exist medicamente psihotrope fr efecte secundare. Aproape toate mediamentele au i efecte pozitive i negative. n general vorbind, trebuie cntrite cu grij efectele pozitive i cele negative. 10. Da, pentru a le maximiza potenialul , persoanele cu autism, familiile i profesionitii implicai trebuie s fie avertizai asupra limitelor, riscurilor poteniale i efectelor benefice ale medicamentelor. Persoanele cu autism i/sau tutorii lor legali snt ndreptii s-i dea acordul pentru folosirea medicamentelor, iar datoria celor care prescriu medicamentele este aceea de a oferi informaiile necesare astfel nct decizia s poata fi luat n deplin cunotin de cauz.

Poate fi autismul vindecat?


Prognosticul depinde de severitatea simptomatologiei iniiale i de ali factori cum ar fi aptitudinile lingvistice (de ex, prezena limbajului expresiv) i nivelul intelectual general. Astfel, prognosticul cel mai favorabil l au cei cu retard mental uor sau cei cu un nivel intelectual aproape normal i care achiziioneaz abiliti de limbaj, chiar limitate, nainte de 5 ani i care beneficiaz totodat de o intervenie educaional precoce i intensiv. Prognosticul e mult mai bun dac copilul a fost plasat ntr-un program educaional intens i foarte structurat nc de la vrsta de 2- 3 ani. Cu o intervenie adecvat i timpurie, multe comportamente tipice autismului pot fi ameliorate pn la punctul n care unii copii sau aduli pot prea, pentru persoane neavizate, c nu mai au autism. Totui autismul are o evoluie continu. La copiii de vrst colar i la adolesceni sunt frecvente achiziiile n dezvoltare n unele domenii, de exemplu, creterea interesului pentru activitatea social. Apar ns probleme speciale cum ar fi cele legate de sexualitate sau posibilul debut al epilepsiei. Adolescena reprezint deseori o perioad de schimbri majore: la unii indivizi comportamentul se poate deteriora, pe cnd la alii se amelioreaz unele dificulti. Aproximativ 30% dintre persoanele cu autism manifest o deteriorare temporar a simptomelor, n timp ce la circa 20% deteriorarea poate deveni permanent (crete hiperactivitatea, agresivitatea, ritualurile i stereotipiile, apar dificultile de limbaj, regresie a competenelor sociale, inerie n nivelul de activitate). De ex., dup literatura de profil, la pubertate este posibil o regresie a limbajului n 10% din cazuri. Marea majoritate a persoanelor atinse de autism continu s prezinte probleme majore la vrsta adult mai ales n domeniul interaciunilor sociale. Un numr foarte mic de persoane cu autism (1-2%) sunt capabile s triasc independent i s lucreze ntr-un mediu neprotejat, iar mai puin de o treime capt un anumit grad de autonomie parial. Dac beneficiaz de formare vocaional adecvat care s le permit s achiziioneze abiliti necesare (specifice muncii, dar i sociale) pentru a obine i pstra un loc de munc, acetia pot fi lucrtori foarte buni i apreciai. ns chiar i cei mai activi dintre adulii

cu autism continu, de regul, s prezinte probleme n interaciunea social i n comunicare, iar paleta de preocupri i activiti este considerabil restrns. n unele cazuri, la persoanele care snt mai contiente de problemele lor sociale, poate aprea depresia. Autismul nu protejeaz o persoan de apariia unor alte boli, de exemplu a celor psihice. Chiar dac la aceast dat autismul este considerat o condiie pe ntreaga via, nu poate fi vindecat, nu nseamn c nu se poate face nimic pentru persoanele cu autism, c acestea snt irecuperabile, condamnate fiind la via izolat i tern. Diagnosticarea i intervenia timpurie, urmate de tratament specific i individualizat pot face ca persoanele cu autism s progreseze, s ating maximul potenialului lor i s triasc o via demn i mulumitoare. O mic parte dintre cei nalt funcionali pot chiar s ajung s nvee s funcioneze ntr-un mod care s nu se disting de norm, chiar dac ei trebuie s depun eforturi considerabil mai mari dect noi, cei normali pentru a duce o existen normal.

Idei false despre autism


Fals: Autismul este o boal psihic sau mental. Fapt: Autismul este o tulburare de dezvoltare de natur neurobiologic. Fals: Prinii snt de vin pentru c copilul lor are autism. Fapt: Dei la aceast or nu se cunoate cauza (cauzele) specific a autismului, cercetrile sugereaz drept cauze primare factori genetici i disfuncii biologice, neurologice la nivelul sistemului nevos central. Teoria emis de psihiatrul Bettleheim c autismul este cauzat de mame reci i distante i care nu ofer copilului afectivitate este total eronat. Din nefericire, unele familii continu s se simt vinovate, snt fcute de unii profesioniti s se simt vinovate pentru tulburarea copilului lor. Fals: Copiii cu autism snt retardai. Fapt: Dei retardul mintal coexist frecvent cu autismul, nu toi copiii cu autism au retard. Coeficentul de inteligen al copiilor cu autism poate varia de la foarte scazut pn la foarte ridicat. Fals: Copiii cu autism snt copii obraznici care vor s se poarte ru, s manipuleze. Fapt: Copiii cu autism pot avea uneori un comportament agitat sau agresiv. Exist mai multe motive pentru care anumii copii se pot manifesta astfel: confuzie datorit dificultilor de comunicare, dificulti de a citi semnele sociale i contextuale, supra-senzitivitate senzorial, slaba toleran la schimbare, nivel ridicat de anxietate, etc. ns aceste comportamente nu snt, n general, alese de copil. Ei ncearc s fac fa la cerinele mediului, care pot s nu aib nici un sens pentru ei. Fals: Oamenii se pot vindeca sau depai autismul. Fapt: La aceast dat nu se cunoate nici un leac pentru autism. Acesta este o condiie pe via. ns, cu intervenie timpurie, programe terapeutice i educationale adecvate, se pot face multe pentru maximizarea independenei persoanei cu autism, iar caracteristicile vizibile asociate autismului pot deveni mai puin pregnante, n unele cazuri chiar invizibile pentru cei neavizai. Cu toate acestea, dificultile de relaionare social, de comunicare social rmn pe toat durata vieii. Fals: Persoanele cu autism evit contactul vizual cu ceilali. Fapt: Persoanele cu autism pot evita contactul vizual sau pot privi ctre cineva ntr-un mod atipic. Pot folosi, de exemplu, privirea periferic atunci cnd vorbesc cu cineva. Anumite persoane cu autism pot s nu fie capabile de a procesa mai multe informaii furnizate pe cale senzorial venite n acelai timp. De ex., poate s nu fie capabil de a asculta pe cineva care vorbete i s priveasc n acelai timp la

persoana respectiv. Poate s i fie mai uor sa proceseze informaiile verbale dac privete nalt parte. Fals: Persoanele cu autism pefer s fie izolate, singure i fr prieteni. Fapt: Persosnele cu autism, ca toi ceilali oameni, cu nevoi i preferine individuale referitoare la modul de a-i petrece timpul liber. Unii dintre ei prefer s fie singuri n cea mai mare parte a timpului, alii caut companie, ns le lipsete abilitatea de a interaciona cu uurin cu cineva. Pentru unele persoane lipsa abilitilor necesare de a avea relaii cu ceilali oameni poate fi deosebit de fustrant i poate duce la depresii. Fals: Autismul este un handicap att de grav i fr scpare nct nu se pot face prea multe lucruri pentru aceste persoane. Fapt: Autismul este o tulburare complex, dar toate persoanele cu autism pot nva abiliti care s le permit s triasc, s munceasc i s se distreze n cadrul comunitii. Intervenia timpurie, planificarea educaional adecvat i solid i funizarea de informaii corecte despre autism ctre toi cei care snt implicai n viaa acestor persoane snt esteniale pentru asigurarea unui viitor bun pentru ele. Pintr-o educaie adecvat, prin cunoaterea nevoilor i preferinelor individuale, prin spijin intit i acces la toate oportunitile comunitii, pesoanele cu autism pot duce o via satisfctoare i productiv.

Sindromul hiperkinetic
Ce este? Cum se manifesta? Se refera la o instabilitate psiho-motorie patologica. Toti copiii prezinta o anumita instabilitate dar pe perioade scurte, din cauza stresului sau oboselii. Copilul cu sindrom hiperkinetic prezinta o serie de manifestari permanente, neinfluentate major de starea de oboseala, momentul zilei sau alte evenimente. Acestea sunt:

se misca mereu; nu poate sta linistit cateva minute; nu e atent la ce se intampla in jurul lui, nu asculta ce i se spune; nu priveste interlocutorul, da senzatia ca nu aude sau nu-l intereseaza desi uneori retine ce i s-a spus sau executa comenzile primite; nu reuseste sa stea asezat mai mult de cateva minute; intrerupe orice activitate chiar daca la inceput i se pare placuta sau accepta sa o desfasoare (colorat, privit desene animate, modelat plastilina, jocuri de constructie etc); impulsivitate - copilul nu pare sa anticipeze efectele miscarilor sale, lovindu-se adesea de obiectele din jur; comportamentul nu este afectat de pedepse sau recompense.

Cand apare? Cui ne adresam? Tulburarea este mult mai frecventa la baieti decat la fete si apare timpuriu, adesea inainte de 3 ani. Parintii observa ca cel mic se misca fara incetare, incearca sa-l "educe", sa-l pedepseasca, sa-l atraga in diferite activitati. Sunt frapati de miscarea continua a copilului, de faptul ca nu sta locului cu nici un chip, ca nu are rabdare sa asculte o poveste, un cantec, ca nu-i priveste pe cei din jur. Desi cunoscuta demult, tulburarea a capatat diferite denumiri: hiperactivitate, sindrom hiperactiv iar mai nou ADHD (Attention Deficit Hyperactivity Disorder). Parintii ajung din proprie initiativa sau la indrumarea educatoarei la neuro-psihiatru, unde copilul primeste diagnosticul si un tratament medicamentos. Unii medici recomanda si vizita la psiholog si chiar inceperea unei psihoterapii pentru copil si/sau a unei consilieri psihologice pentru parinti care suporta cu greu comportamentul copilului, sunt cuprinsi de angoasa si disperare si nu stiu cum sa reactioneze. Ce face psihologul? In primul rand discuta cu cei care vin cu copilul, de obicei parintii, adica incearca sa afle cam cum au decurs lucrurile pana in prezent. Ce au facut parintii, ce tratamente au incercat, ce efecte au avut, cum au ajuns sa apeleze la psiholog, care sunt manifestarile copilului acasa, la gradinita, ce relatii are cu rudele, cu ce se joaca, care sunt asteptarile lor legate de venirea la psiholog etc. Apoi urmeaza o intrevedere cu copilul, in care psihologul incearca sa stabileasca un contact, sa vada care sunt reactiile copilului, daca accepta sa ramana fara parinti in cabinet, daca este interesat de jucarii, creioane, prezenta psihologului, cat de grav este deficitul de atentie. Adesea aplica teste de atentie, inteligenta, dezvoltare motorie, scale de dezvoltare etc. Uneori toate acestea nu sunt posibile din prima sedinta, fie pentru ca cel mic nu accepta sa ramana fara parinti, fie din alte motive. In aceste cazuri este nevoie de mai multe sedinte pentru a reusi sa ne dam seama cu adevarat care e problema si ce se poate face. Urmeaza o etapa in care parintii decid impreuna cu psihologul cum vor continua. Fie vor urma

intrevederi in care psihologul va lucra cu copilul, fie parintii vor fi cei care vor veni pentru consiliere, fie ambele. De cele mai multe ori, in dorinta lor de a vedea "rezolvata" problema copilului, parintii neglijeaza suferinta lor sau refuza sa admita ceea ce simt, temerile lor, enervarea, nerabdarea, frustrarea, vinovatia. Aceasta atitudine nu imbunatateste situatia intrucat nici problemele lor nu se rezolva "de la sine". Mai devreme sau mai tarziu, isi vor da seama ca reactiile lor sunt foarte importante pentru un copil cu astfel de dificultati. Cum se lucreaza cu copilul? Depinde foarte mult de varsta copilului, de firea lui, de gravitatea problemei. Unii copii accepta cu bucurie prezenta psihologului, vizitele la el si se straduiesc sa coopereze. Cu altii apar probleme de adaptare la mediu nou din cabinet, copilul avand mereu tendinta de a iesi, de a-si cauta parintii etc. Cel mai important in faza de inceput a terapiei este modul in care copilul simte si percepe persoana terapeutului. Asta depinde mult si de cum ii este prezentata situatia de catre parintii lui. Psihologul poate fi considerat o "pedeapsa" sau un "ajutor". Modalitatile concrete de lucru sunt, fireste, stabilite de psiholog in mod diferit de la copil la copil. Exista insa si cateva aspecte comune si anume:

durata sedintei cu copilul nu depaseste 30 minute, de obicei cu pauze; psihologul nu forteaza copilul sa ramana asezat sau sa desfasoare o activitate cu care el nu este de acord; psihologul nu pedepseste si nu santajeaza copilul sub nici o forma ("mama te lasa aici daca nu faci cutare lucru"); activitatile desfasurate cu copilul alterneaza (desenul cu jocul, povestitul, modelajul etc); de obicei, intrevederile sunt cat se poate de dese (de cateva ori pe saptamana); in cazul in care acest program nu este posibil, parintii sunt indrumati sa continue cu copilul acasa, incercand sa lucreze ei cu el dupa modelul stabilit de psiholog; efectele sau imbunatatirile nu apar imediat, fiind necesar un anumit interval de timp. In aceasta perioada, parte dintre parinti isi pierd rabdarea sau speranta ca ceva se va rezolva vreodata.

De obicei, se lucreaza la cabinet, in acelasi loc, cu care copilul ajunge sa se familiarizeze ca si cu persoana psihologului. Schimbarile dese de persoane si cadru sunt de natura sa inrautateasca situatia. In cazul in care se lucreaza si cu parintii, sedintele copilului si parintilor nu sunt una dupa alta, astfel incat copilul sa trebuiasca sa astepte pana ce parintii lui termina de vorbit cu psihologul. Cel mai bine este insa ca parintii sa lucreze cu un alt terapeut. Cand se incepe o psihoterapie? Indicatia de baza este sa se inceapa cat mai devreme, practic imediat dupa ce copilul fost diagnosticat sau parintii si-au dat seama ca "ceva nu este in regula". Uneori acest lucru nu este posibil sau cei din jur spera ca problemele sa dispara cu cresterea copilului. Problemele aparute in gradinita, semnalele de alarma din partea educatoarei sau chiar din partea scolii sunt cele care ii determina pe parinti sa apeleze la ajutor de specialitate. Cat dureaza o psihoterapie? Durata este variabila, in functie de varsta, gravitatea problemei, cooperarea copilului si a parintilor, numarul de sedinte pe saptamana etc. In general, o astfel de interventie psihoterapeutica este esalonata pe o perioada de minim cateva luni pana la primele rezultate notabile (inscrierea copilului la gradinita sau scoala, adaptarea la colectiv etc).

de Anca Pietraru, psiholog in cadrul CPAP Sindromul Hiperkinetic (Deficitul de atentie - ADHD) Sindromul hiperkinetic inglobeaza o serie de tulburari de comportament manifestate in special in perioada copilariei, inainte de varsta de 7 ani. Poate aparea si la adulti, in contextul unei situatii conflictuale, reorientari sau dificultati profesionale, traume psihice sau socuri fizice foarte puternice, situatii stresante sau frustrante, ce necesita o readaptare la conditiile de viata. Netratat, sindromul hiperkinetic ingreuneaza dezvoltarea mentala, biologica si integrarea sociala a copilului. La maturitate adultul se va confrunta cu dificultati in indeplinirea sarcinilor academice, profesionale, in relationare cu membrii familiei si in societate. Desi afectiunea debuteaza inainte de 7 ani, exista si cazuri cand deficitul de atentie este observat abia la maturitate. In aceste situatii, copilul si-a compensat prin resurse proprii deficitul de atentie putand sa indeplineasca corect sarcinile si responsabilitatile din perioada prescolara si scolara. Adultul hiperkinetic insa isi consuma potentialul creativ si intelectual compensand in continuare acest deficit; nu isi poate indeplini adevaratul potential academic, profesional si economic iar in familie si in comunitate poate suferi deficiente de comunicare si adaptare. Copilul hiperkinetic este hiperactiv, impulsiv si neatent. Aceste manifestari principale sunt prezente in toate activitatile copilului pentru perioade lungi de timp. Domina viata sa psiho-afectiva si determina in unele cazuri tulburari digestive, tulburari metabolice si imunitare, sensibilizarea aparatului respirator manifestata prin viroze si raceli repetate, tulburari de crestere si dezvoltare, sensibilizarea sistemului nervos prin acumularea tensiunii nervoase, etc.

Hiperactivitate

agitatie (copilul se foieste, da din maini si din picioare cand sta asezat, are un somn agitat) neliniste nerabdare (daca trebuie sa stea asezat se ridica de pe scaun si incepe sa alerge, topaie, se catara) nervozitate anxietate copilul este galagios, nu se poate juca in liniste comportament si gandire impulsiva formuleaza raspunsul la intrebari inainte sa fie terminata intrebarea in jocurile cu reguli ii este greu sa isi astepte randul intrerupe si deranjeaza discutiile altor persoane capacitate scazuta de atentie stimulii exteriori ii atrag foarte usor atentia tulburari de concentrare dificultate in terminarea unei activitati sau mentinerea sustinuta a atentiei greseli frecvente in indeplinirea sarcinilor din cauza neatentiei absenteism, copilul pare ca nu aude, nu asculta nu isi indeplineste corect sarcinile sau activitatile pentru ca nu are rabdare sa asculte instructiunile (desi poate intelege si indeplini sarcina) reactii agresive sau de opozitie cand este cerut un efort de atentie sau mental sustinut copilul pierde obiecte personale foarte des neglijenta in privinta orarului si a activitatilor zilnice

Impulsivitate

Tulburari de atentie

incapacitatea de a-si planifica si organiza activitatea

Din punct de vedere mental copilul cu deficit de atentie dispun de de acelasi potential ca ceilalti copii. Daca nu este implicat si un deficit neurologic, acesti copii trebuie invatati sa isi controleze activitatea mentala, sa isi ordeneze stilul de viata si sa isi utilizeze corect resursele mentale in activitatile in care sunt implicati. Parintii trebuie sa inteleaga ca acesti copii au nevoie de iubire neconditionata, ca trebuie incurajati in orice activitate pozitiva si indrumati cu rabdare atunci cand gresesc. Energia si resursele lor mentale trebuie canalizate spre domenii care ii fascineaza, trebuie invatati sa se autodisciplineze si sa isi insuseasca abilitati sociale prin integrarea in comunitate. Jocul pentru acesti copii este cea mai buna forma de relaxare si invatare. Adultii diagnosticati cu sindrom hiperkinetic se concentreaza greu, memoreaza si reactualizeaza informatiile foarte greu, sunt dezorganizati si impulsivi, simt o stare permanenta de neliniste si evita sa se angajeze in activitati ce necesita calm si rabdare. Din punct de vedere profesional le este greu sa pastreze un loc de munca pentru mult timp, respecta cu greu termenele limita. Sunt instabili in plan afectiv, nu se pot angaja in relatii afective si intime de lunga durata. Au un comportament imprevizibil, uneori violent. Frustarea rezultata din inaptarea la mediul socio-profesional si intim poate da nastere anxietatii si depresiei. Adultul hiperkinetic are o stima de sine scazuta si manifesta o tendinta accentuata spre comportamente deviante, spre abuzul de substante stuperfiante sau alcool si tutun. Cauta permanent metode de refulare, de evadare, de eliberare a tensiuni interioare. Cauze si tratament Din perspectiva neurobiologica, sindromul hiperkinetic este produs de un dezechilibru al dopaminei si al norepinefrinei, hormoni sau ce au rolul de a transmite informatia intre neuroni. Dopamina controleaza motiricitatea. Cercetatorii britanici au dovedit recent ca scaderea nivelul de dopamina altereaza capacitatea de analiza si de luare a deciziilor. Norepinefrina sau noradrenalina este neutrotransmitatorul implicat in reglarea starilor de dispozitie, presiunii sangvine si a starilor de excitare. Influenteaza activitatea cognitiva, afectiva, endocrina si neuro-vegetativa. Aceasta disfunctie neuro-biologica se instaleaza pe fondul unui "scurcircuit" cerebral. Informatia purtata de acesti neurotransmitatori nu mai este citita corect de receptorii din sinapse pentru ca sunt blocati de calcificari pratiale produse de socuri, traume sau actiunea unor factori mentionati anterior. Tratamentul sindromului hiperkinetic implica deci refacerea fiecarei legaturi neurononale destabilizate, prin reconstruirea sinapselor afectate si recalibrarea receptorilor pentru dopamina si noradrenalina. Procedurile de acupunctura actioneaza pentru decalicifierea si refacerea structurii receptorilor neuronali. Substantele active din plantele medicinale au rolul de a echilibra biocurentii cerebrali si de a regenera zonele de tesut cerebral disfunctional. Secretia de neurotransmitatori este de asemenea stabilizata.

Terapia comportamentala este una dintre cele mai eficiente metode de tratament folosite in cazul copiiilor diagnosticati cu ADHD, putand fi aplicata atat in cazul copiiilor cu varste fragede, cat si al adolescentilor. Multi dintre specialisti argumenteaza ca terapia comportamentala dublata de tratament medicamentos poate avea rezultate excelente asupra pacientilor care se confrunta cu aceasta conditie medicala. In aplicarea terapiei comportamentale la copii si adolescenti se urmareste incurajarea atitudinii adecvate prin laude si rasplata. Se descurajeaza comportamentul necorespunzator, nu prin pedepse, ci prin experimentarea consecintelor care decurg in mod natural in urma acestei atitudini. Terapia comportamentala folosita in tratarea copiiilor cu ADHD este aplicata pe 3 nivele: 1.Educarea parintilor in ceea ce priveste aplicarea metodelor de terapie comportamentala acasa. 2.Tehnici de aplicare a terapiei comportamentale la clasa in vederea realizarii procesului de invatamant

in conditii optime. 3.Recomandarea centrelor de educare speciale pentru copiii cu ADHD.

Aplicarea terapiei comportamentale pentru copiii cu ADHD cu varsta de pana la 5 ani


Metodele aplicate in terapia comportamentala se pliaza dupa nevoile fiecarui pacient si sunt adaptate conform varstei si puterii de intelegere a acestora. Astfel metodele recomandate pentru copiii cu varste mai mici de 5 ani sunt urmatoarele:

incercati sa stabiliti o rutina a activitatilor zilnice desfasurate de copilul cu ADHD si informatii in prealabil daca intervine o modificare in acest program si, de exemplu, daca urmeaza sa primiti vizita unei rude sau a unui prieten; oferiti-i copilului dumneavoastra instructiuni clare cu privire la activitatile pe care trebuie sa le desfasoare si asteptarile dumneavoastra. Pentru mai multa eficienta este recomandat ca aceste explicatii sa fie oferite chiar inaintea inceperii activitatii respective; puneti bazele unui sistem de recompense pentru comportamentul adecvat, precum ingaduirea acestuia sa intreprinda activitatea sa preferata. Evitati recompensarea cu mancare sau dulciuri; recomandati copilului dumneavoastra activitati care sa solicite folosirea intelectului, precum citit, puzzle, sau alte jocuri de acest gen, iar pentru a va asigura ca acestea sunt finalizate, implicati-va chiar dumneavoastra activ; stabiliti o limita de timp rezonabila pentru fiecare activitate desfasurata de copilul dumneavoastra, chiar daca este vorba despre timpul de joaca sau baia de seara. Veti observa ca in curand aceste activitati sunt transformate in rutina, fapt extrem de benefic pentru copiii diagnosticati cu ADHD.

Aplicarea terapiei comportamentale pentru copiii cu varste intre 6-12 ani cu ADHD
Metodele recomandate pentru copiii cu ADHD inscrisi in aceste limite de varsta tin cont de faptul ca in aceasta perioada micutii incep perioada de scolarizare:

pe cat posibil incercati sa ii dati copilului mentiuni clare cu privire la indeplinirea activitatilor zilnice, iar daca aceste activitati sunt complexe sau cu o durata mare in timp, stabiliti cu precizie cativa pasi care trebuie urmati; stabiliti un sistem clar de recompensare a comportamentului adecvat, astfel incat copilul cu ADHD sa stie cu precizie la ce sa se astepte daca finalizeaza o activitate sau daca isi imbunatateste comportamentul; tineti cont de faptul ca pe masura ce copiii cresc devin tot mai constienti de imaginea celor din jur vis-a-vis de propria persoana. Prin urmare incercati sa nu il certati in public sau cand persoane straine sunt in preajma. Stabilirea in prealabil a consecintelor pentru comportamentul neadecvat este alternativa ideala; pastrati o relatie de comunicare deschisa cu profesorii copilului dumneavoastra astfel incat eventualele probleme de comportament ale acestuia sa poata fi rezolvate inainte de a deveni o problema; da-ti dumneavoastra insiva un bun exemplu in ceea ce priveste comportamentul corespunzator. Copiii diagnosticati cu ADHD au nevoie de un model pe care sa il urmeze.

Aplicarea terapiei comportamentale la adolescentii diagnosticati cu ADHD


Varsta adolescentei poate fi inspaimantatoare pentru orice parinte, cu atat mai mult in cazul celor care se confrunta cu ADHD. Specialistii sustin insa ca urmarea recomandarilor facute de expertii in terapie comportamentala va poate ajuta sa treceti cu succes peste aceasta perioada:

pe masura ce copilul dumneavoastra ajunge la varsta maturitatii este recomandat sa ii incurajati sa isi alcatuiasca propriul program precum si un sistem de recompense pentru indeplinirea activitatilor zilnice. In acest fel, adolescentul cu ADHD va ajunge sa realizeze ca este propriul stapan, precum si ca aceasta atitudine implica multa responsabilitate; adolescentii sunt extrem de sensibili in ceea ce priveste imaginea lor din punctul de vedere al celorlalti. In plus, aceasta este perioada dezvoltarii organismului si al pulsiunilor sexuale, asa ca incercati sa fiti cat mai intelegatori; pastrati in continuare o relatie de comunicare constanta cu personalul de la scoala sau liceul unde este inscris copilul cu ADHD pentru a depista in cel mai scurt timp eventualele comportamente inadecvate ale adolecentului cu ADHD in cadrul institutiei de invatamant; daca va stiti coplesiti de situatie, nu ezitati sa va adresati unui specialist.

Hiperactivitatea la copii
autor: Daniela Ganciu 04 Iulie 2011 123 AAA

Hiperactivitatea este unul dintre principalele simptome ale deficitului de atentie la copii (ADHD). Insa nu orice copil care e hiperactiv sufera de aceasta tulburare comportamentala. Asa cum nu orice prichindel mai agitat din fire este diagnosticat cu aceasta tulburare. Descopera in ce conditii apare hiperactivitatea la copii si ce poti face in acest sens! Ce este hiperactivitatea? Hiperactivitatea este considerata o tulburare impulsiva. Se mai numeste hiperkinesis. Se caracterizeaza printr-un nivel de activitate sau miscare fizica excesiva, fara un scop anume si care se desfasoara cu repeziciune. Este vorba de un nivel de activitate mai mare si mai intens decat al altor copii de aceeasi varsta si cu aceeasi parametrii de dezvoltare.

Care sunt cauzele hiperactivitatii la copii? Cauzele acestei conditii sunt inca dezbatute de specialisti. Unii spun ca hiperkinesis-ul apare in urma expunerii la anumite toxine, altii de la un nivel de trai precar si pana la stilul de viata modern. Insa exista cateva cauze, sau cel putin factori de risc in privinta carora s-au pusde acord ca ar sta la baza acestei tulburari:

anxietate;

nervozitate excesiva si constanta;

stres;

toxine.

Unii medici inca sustin teoria ca hiperactivitatea ar proveni din familie si ca ar avea o latura ereditara. Astfel ca, mostenirea genetica pare sa fie un factor de risc pentru acest tip de comportament. De asemenea, hiperactivitatea este un simptom care afecteaza baieteii intr-o proprortie mai mare ca fetele. Exista un risc de 5 ori mai mare ca baietii sa sufere de hiperactivitate decat fetitele. Sexul pare sa fie si el in acest caz un factor de risc.

Care sunt simptomele/semnele hiperactivitatii? Copilul hiperactiv trebuie sa intruneasca o serie de simptome pentru a putea fi catalogat astfel. Nu orice copil agitat este considerat hiperactiv, dar este adevarat ca linia de demarcatie intre cele doua este foarte subtire.

nu se poate concentra pe o anumita activitate;

este agresiv frecvent;

se supune (inconstient) uneori pericole si accidente;

este impulsiv (comportament antisocial);

este insuficient dezvoltat din punct de vedere emotional si intelectual;

este neindemanatic;

nu reuseste sa retina lucruri.

Copiii hiperactivi sunt considerati adesea ca fiind zvapaiati. Parca li s-a apasat un buton de "start" in comportamentul lor si nu se mai pot opri. Sunt mereu in alerta, au dificulatate in a se juca in grup si manifesta deficiente de invatare si intarzieri in dezvoltare. Medicii urmaresc adesea si alte simptome sau semne ale deficitului de atentie in vederea stabiliriii diagnosticului atunci cand au de-a face cu micuti care manifesta simptome ale hiparactivitatii.

Cum se trateaza hiperactivitatea copiilor? Hiperactivitatea necesita o conduita terapuetica la care sa participe mai multi specialisti si persoane apropiate copilului: psihologi, profesori, educatori, membri ai familiei, logopezi, kinetoterapeuti. Aceasta conditie se trateaza pe cale medicamentoasa sau prin terapie psihologica. Uneori este nevoie de combinatia celor doua. Terapia comportamentala, alaturi de suportul parintilor si ajutorul educatorilor sau profesorilor pot da rezultate foarte bune in stapanirea comportamentului copiilor.

Medicamentele sunt prescrise doar in anumite conditii. Specialistii recomanda in prima faza abordarea non-medicamentoasa in interventia terapeutica. Medicatia recomandata consta frecvent in metilfenidat (Ritalin) sau dextroamfetamine. Ii ajuta sa se calmeze si sa aiba un comportament controlat. Suportul familial si al celor apropiati este de mare ajutor in asigurarea unei vieti de calitate copilului. In multe cazuri gradul de hiperactivitate scade odata cu varsta. Insa exista si situatii in care tratamentul continua si la varsta adulta.

Recomandari pe aceeasi tema:


Dragostea mamei poate ajuta copiii cu comportament dificil Copilul se comporta inadecvat la masa. Ce faci? THDA (tulburarea hiperkinetica de deficit de atentie) Cele 5 etape ale dezvoltarii morale la copii Diagnosticul de ADHD la copii