Analiza fluxurilor de trezorerie intr-o intreprindere

Pentru aceasta prima parte a lucrarii de fata, am ales sa consult cartea Abordari practice in finantele firmei, scrisa de Dragota V., Dragota M., Obreja L., Tatu L., Ciobanu A.M., Rocsa A. Aceasta carte a fost publicata in anul 2006, la Editura Irecson, Bucuresti. Motivatia mea in consultarea si aprofundarea acestei carti este data chiar din titlul ei: este o lucrare practica, bazata pe exemple si studii de caz, prezentand finantele firmei intr-o maniera uzuala. O prima intrebare ce ar fi trebui fi pusa de catre un manager de firma ar fi: Care este scopul functionarii acestei societati?

La aceasta intrebare, in aparenta banala, se pot identifica urmatoareleobiective esentiale in existenta si continuitatea unei firme: maximizarea profitului;

maximizarea cash flow-ului; maximizarea averii proprietarilor; armonizarea intereselor stakeholderilor[1]

In teoria economica clasica, maximizarea profitului reprezenta un obiectiv suficient pentru a satisface pragmatismul oamenilor de afaceri; daca se inregistra un excedent semnificativ intre venit si cheltuiala atunci firma era calificata ca fiind una prospera. Dar, datorita complicarii, o data cu trecerea timpului a problemelor de gestiune, s-a produs si disocierea pronuntata intre conceptele de venit si cheltuiala fata de incasare si plata. A nu se face confuzia intre profit si cash flow! Profitul= diferenta intre venituri si cheltuieli

Cash flow= diferenta intre incasari si plati Explicatia logica pentru o firma ce inregistreaza profit, consta in faptul ca veniturile sunt mai mari decat cheltuielile, dar problema aparea atunci cand veniturile trebuie incasate: nimeni nu poate certifica faptul ca aceste venituri vor fi incasate, si nici cand anume. Dar certitudinea apare din punct de vedere al platii cheltuielilor. Astfel, ne intalnim cu o situatie in care o firma poate inregistra profit, dar poate intra in procedura de faliment pentru neplata obligatiilor sale contractuale existente pana in prezent. In aceasta situatie se trece la aplicarea obiectivului maximizarii cash flow-ului: daca intreg cash flow-ul generat de firma este distribuit proprietarilor, atunci firma isi limiteaza posibilitatile de a distribui cash flow pe viitor.

O maximizare a cash flow-ului pe termen scurt determina rezultate mai putin favorabile, de aceea se recomanda de multe ori ca si obiectivmaximizarea averii proprietarilor. Cea mai comoda viziune asupra averii unui proprietar poate fi dedusa dintr-un bilant contabil. O firma capabila sa genereze cash, va avea posibilitatea de a distribui dividende in cash catre proprietari. Dar aceasta firma nu va mai dispune de acelasi volum de resurse financiare ca in cazul in care s-ar fi decis sa investeasca intregul profit net, lucru ce poate fi interpretat ca fiind un cost al semnalului. Pe langa transmiterea acestui semnal optimist, firma va putea procura nivelul de resurse financiare necesare sub forma unui credit bancar sau chiar emisiune de actiuni. Rolul managementului financiar este cel de a identifica caile prin care piata sa interpreteze

cat mai avantajos din punct de vedere al managerului performantele firmei, cat si de a interpreta semnalele transmise de catre ceilalti participanti pe piata.
1.2. Managementul trezoreriei- aspecte generale 1.2.1. TREZORERIA- DEFINITII, CONCEPT SI OBIECTIVE PROPUSE

Motto: Creditorii au o memorie mai buna decat debitorii. Benjamin Franklin In elaborarea primei parti a acestui subcapitol, am folosit materialele bibliografice prezentate in cartea Analiza financiara, scrisa sub coordonarea prof.univ.dr. Petre Brezeanu, publicata in anul 2006, sub egida Editurii Meteor Press, editura acreditata de C.N.C.S.I.S., Bucuresti. In aceasta carte, la capitolul 2 Consideratii legate de analiza financiara ne sunt prezentate notiuni legate de trezorerie (definitie si obiective- sub aspect

contabil), obiectivul principal al acesteia cat si cauze pentru care o trezorerie ia forma negativa. Conceptul de trezorerie se refera la acel ansamblu de operatii financiare si monetare pe care le face o entitate economica pentru a-si putea procura mijloacele banesti si cheltui conform cu necesitatile activitatii ei. Sub aspect contabil, ea reprezinta totalitatea stocurilor si fluxurilor de numerar cu privire la investitiile financiare pe termen scurt, creditele bancare pe termen scurt, disponibilitatile in conturile la banci/casierie, cat si alte active de trezorerie.[2] Trezoreria reprezinta un element principal al gestiunii financiare si poate fi: un stoc- reprezentat de lichiditatile din casierie, datorii financiar-bancare, daca este negativa;

un flux- reprezentat de o intrare sau de o iesire de cash in/din firma.

Obiectivul principal al gestiunii trezoreriei ar fi evitarea unei trezorerii negative, manifestata prin blocaj financiar (imposibilitatea de a face fata platilor). Cauzele ce ar putea duce la o trezorerie negativa si solutiile de evitare a acesteia: pierderile din incasari, respectiv plati, efectuate de firma prin banca, intre operatiunile de virament in contul bancar si efectiv operatiunile contabile legate de acestea apar desigur decalaje de timp; ajustarea scadentelor obligatiilor de plata ale firmei; incasarea creantelor fara a se afecta politica fata de clienti- furnizorul de multe ori

incaseaza contravaloarea facturilor la o perioada de timp de la facturare; mentinerea unui sold 0 al trezoreriei, fapt ce nu implica costuri de oportunitate;
1.2.2. CONCEPTUL DE GESTIUNE A TREZORERIEI

Pentru cea de-a doua parte a acestui subcapitol, am studiat cartea domnului prof. N. Feleaga, Contabilitatea aprofundata, Ed. Economica, Bucuresti, 2005, carte in care sunt prezentate pe larg definitia fluxului, tipologia fluxului de trezorerie, clasificarea, prezentarea ciclurilor financiare esentiale. IAS 7 defineste fluxurile de trezorerie ca fiind ansamblul intrarilor si iesirilor de lichiditati sau echivalente de lichiditati aferente une perioade. Diferenta intre fluxul pozitiv si fluxul negativ determina fluxul net de trezorerie, ce poate fi:

pozitiv, atunci cand intrarile sunt mai mari decat iesirile, caz in care se observa cresterea disponbilitatilor banesti, ce pot fi folosite in efectuarea de plati urgente;

negativ, atunci cand intrarile sunt mai mici decat iesirile, caz in care se observa reducere a numerarului de care dispune firma.

Fluxurile de trezorerie sunt clasificate in doua mari categorii (in functie de apartenenta sau neapartenenta lor): fizice (reale), fiind generate de de transferul de bunuri, servicii si fluxuri monetare si au incidenta asupra trezoreriei sub forma de incasari si plati; financiare (de compensare), care pot fi la randul de mai multe feluri: compensare imediata, compensare decalata, financiare multiple, financiare autonome.

Ansamblul tuturor operatiunilor ce intervin intre momentul transformarii monedei in bunuri/servicii si momentul recuperarii acesteia reprezinta ciclul financiar. Ar fi ideal ca firma sa recupereze volumul de moneda initiala, dar si un surplus monetar, repartizat pe destinatii bine definite. Astfel, exista 3 cicluri principale: ciclul de investitii: moment in care se achizitioneaza active fizice, cu o durata lunga de functionare, deprecierea lor devenind in timp fizic si moral, iar amortizarea avand rolul recuperarii acestei deprecieri ce se adauga la pretul de cost; ciclul de exploatare: reprezentat de procesul de transformare continua a bunurilor/serviciilor in produse finite, cu scop de vanzare;

ciclul operatiunilor financiare: operatiuni caracterizate de acordare/luare de imprumuturi- intrari si iesiri de moneda.

Pe langa aceste cicluri mai actioneaza si gestiunea trezoreriei, avand acea functie de ajustare intre ciclul de investitii cumulat cu cel al operatiunilor financiare, pe de o parte si cel de exploatare, pe de alta parte. Trezoreria, in cazul acesta realizeaza un echilibru financiar intre fondul de rulment si necesarul de fond de rulment (pe termen scurt). Fondul de rulment (FR) este determinat ca fiind o diferenta intre acele resurse stabile si imobilizari (exprimate in valori brute) si reflecta marimea resurselor stabile disponibile in firma pentru finantarea necesitatilor generate de activitati de exploatare. Necesarul de fond de rulment (NFR) este format din: necesarul de fond de rulment din

exploatare (NFRE) si necesarul de fond de rulment in afara exploatarii (NFRAE), cuprinzand practic stocurile de materii prime, materiale, productia in curs de executie, marfurile, produse finite si alte active circulante. Trezoreria reprezinta excedentul de resurse stabile sau insuficienta de resurse stabile dupa realizarea finantarii imobilizarilor si a necesarului de fond de rulment si se determina ca diferenta intre fondul de rulment si necesarul de fond de rulment. Ne intalnim cu 2 cazuri: trezoreria este pozitiva, atunci cand FR>NFR si se poate acoperi necesarul de finantat, deci se pot efectua plasamente pentru ca sunt disponibilitati; trezoreria este negativa, atunci cand FR<NFR si nu se pot asigura in totalitate

resursele de finantare necesare acoperirii cheltuielilor, deci se apeleaza la un credit bancar. Gestiunea trezoreriei a devenit o preocupare zilnica, cu scopul de se imbunatati raportul venituri/cheltuieli, iar datorita instabilitatii economice, o dimensiune a gestiunii economice ce trebuie avuta in vedere este gestiunea ricurilor financiare (se presupune utilizarea unor instrumente de speculatie si de asigurare, atunci cand ratele de schimb si cele a dobanzii osicileaza mult in intervale scurte de timp. Trebuie sa se asigure folosirea optima a resurselor, luarea deciziilor de folosire/nefolosire a creditelor pe termen scurt si luarea deciziilor privind plasarea excedentului de lichiditati.

Termenul de stakeholder a fost introdus in limba romana prin intermediul lucrarilor de management general. Prin stakeholder se intelege orice agent ce detine interese in legatura cu firma- proprietari, creditori, salariati, debitorii, statul. [2] Victoria Barbacioru- Contabilitatea financiara, Editura Sitech, Craiova, 2006
[1]