TURISMUL ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ

CAPITOLUL I Politici comunitare în domeniul turismului CAPITOLUL II Organizarea turismului în statele membre UE CAPITOLUL III Echipamentele turistice CAPITOLUL IV Circulaţia turistică

1

CAPITOLUL I Politici comunitare în domeniul turismului Instituţiile Uniunii Europene au recunoscut rolul major al turismului în cadrul economiilor lor. În Uniunea Europeană turismul generează 8 milioane de locuri de muncă şi contribuie cu 5 % la formarea PIB, fiind considerat o industrie importantă cu un mare potenţial de creştere în viitor. Cu toate că este considerat un sector de o importanţă vitală, nu există o bază legală în tratatele UE pentru o politică comună în domeniul turismului care să se concentreze pe pilonul „turism - ca ramură de activitate". În 1992, turismul a fost menţionat, pentru prima oară în Tratatul de la Maastricht care a prevăzut în premieră măsuri în domeniul turismului (articolul 3T) în lista de activităţi care vor beneficia de sprijinul comunitar. Totuşi acest tratat nu acorda o importanţă particulară pentru o politică turistică comunitară, neexistând o bază legală specifică pentru măsurile Comunitare în turism. De asemenea, în noul proiect al Constituţiei Europene (care nu a fost susţinut de locuitorii Franţei şi Olandei în 2005) turismul nu a fost inclus. La nivelul Comisiei Europene există totuşi un organism specializat pentru turism - Direcţia Turism din cadrul Directoratului pentru Servicii, Comerţ şi Turism, ebusiness şi IDA din cadrul Directoratului General pentru Întreprinderi (engl. DG Enterprise). Direcţia Turism (engl. Tourism Unit) îşi desfăşoară activitatea în strânsă cooperare cu Comitetul Consultativ pentru Turism care are reprezentanţe în statele membre, ca şi alte instituţii europene: Parlamentul European, Consiliul de Miniştri, Comitetul Economic şi Social şi Comitetul Regiunilor. Urmându-şi această politică
2

bazată pe consultanţă şi parteneriat, Direcţia Turism păstrează o relaţie strânsă cu organizaţiile reprezentative din industria turistică precum şi cu alte grupuri de interes, în special atunci când este vorba de chestiuni specifice. De fapt misiunea Direcţiei Turism este de a se asigura că interesele sectorului turistic sunt luate în considerare: îmbunătăţirea cunoştinţelor de turism şi diseminarea informaţiilor; stimularea cooperării transfrontaliere; Începând cu anul 2002 se organizează un forum anual privind turismul european care va asigura cooperarea sectorului public şi privat la nivel comunitar. În 2004 acesta a fost organizat în Ungaria, iar în 2005 în Malta. De asemenea trebuie spus că nu există o linie bugetară special constituită pentru turism. Totuşi turismul beneficiază de fonduri alocate prin intermediul diferitelor programe de finanţare, iar Fondurile Structurale sunt cele mai mari surse financiare de care beneficiază.În perioada 1994-1997 contribuţia Fondurilor Structurale la proiectele din turism a fost de 7,3 miliarde de ECU. Înainte de anul 2000 la nivelul Consiliului European exista separat un Consiliu al Miniştrilor de Turism. În aprilie 2000 Consiliul Miniştrilor de Turism s-a desfiinţat, chestiunile de turism fiind preluate de Consiliul Pieţei Interne, Protecţia consumatorului şi turismul. În 2002 acest consiliu a fost desfiinţat, turismul fiind inclus la Consiliul Competitivităţii. La nivelul Parlamentului European există Comitetul privind Politica regională, transportul şi turismul care are aproape 120 de membrii, dar acesta îşi depăşeşte atribuţiile care ţin de turism adăugând şi transportul şi politica regională. În acest context se poate spune că Parlamentul European este cel mai important organism pentru turism, care a avut numeroase iniţiative în domeniul turismului. Politicile comunitare din alte domenii au impact direct asupra turismului şi pot afecta elemente cum ar fi preţul produselor turistice prin intermediul măsurilor din domeniul transportului, mediului, protecţiei consumatorului, pregătirii profesionale, societăţii informaţionale şi nu în ultimul rând din domeniul competiţiei şi pieţei interne.
3

Nevoia de existenţă a unor mecanisme care să includă şi interesele turismului în politicile comunitare s-a reflectat în comunicarea Comisiei din anul 2001: „Să lucrăm împreună pentru viitorul turismului european" care au luat în considerare patru chestiuni cheie: informaţia; pregătirea profesională (training-ul); calitatea şi dezvoltarea durabilă; noile tehnologii. Comisia a subliniat importanţa schimbului de informaţii şi de experienţă între părţile interesate, pentru a pregăti implementarea acţiunilor recomandate în comunicare. Unele dintre activităţile cheie evocate în Comunicare sunt:
-

promovarea dialogului între operatorii industriei turistice şi alte părţi

interesate, organizând un forum anual al turismului şi extinzând la Comitetul Consultativ pentru Turism; sprijinirea serviciilor de reţea şi factorilor de sprijin, de exemplu prin „Centre de competenţă" (observări, Centre de studiu şi de cercetare) la nivel naţional, regional şi local; asigurarea bunei funcţionări a instrumentelor financiare şi nefinanciare în beneficiul industriei turismului în cooperare cu autorităţile naţionale sau regionale şi cu operatorii; promovarea dezvoltării durabile prin elaborarea şi implementarea principiilor definirea şi diseminarea metodelor şi instrumentelor de evaluare - indicatori Agendei 21; calitativi şi benchmaking) necesari pentru monitorizarea calităţii destinaţiilor turistice şi a serviciilor. Trebuie spus că toate acestea au un caracter teoretic nereuşind să spună şi modul în care se va asigura practic creşterea competitivităţii turismului european. Aceasta este cu atât mai necesară cu cât situaţia pe plan mondial marcată de atacurile teroriste care au avut loc şi în Europa poate duce la scăderea încrederii consumatorului în special în transportul aerian. De asemenea, creşte vulnerabilitatea nu doar a marilor turoperatori ci şi a IMM-urilor din turism care domină industria europeană a turismului. În aceste condiţii este nevoie de politici care să se concentreze pe crearea şi
4

Acestea sunt: 1. Problema este dacă turismul ar trebui să aibă o politică orizontală proprie sau dacă turismul ar trebui considerat în Tratatul UE ca unul dintre domeniile 5 . Creşterea economică din anii următori ar trebui să provină în urma implementării reformelor structurale şi prin îmbunătăţirea condiţiilor cadrului general atât pentru cetăţenii cât şi pentru întreprinderile din Uniunea Europeană. Extinderea istorică a Uniunii Europene în 2004 cu încă 10 noi state a făcut ca suprafaţa acesteia să crească cu 25%. iar PIB-ul cu 5%. 2. pentru ca extinderea UE să ducă la menţinerea cotei de piaţă a Europei pe piaţa globală a turismului. prin formularea unei viziuni a turismului durabil. pentru schimb de idei şi de experienţă şi se adresează în special problemelor strategice din sectorul turistic. populaţia cu 20%. Apar astfel o serie de provocări şi oportunităţi pentru dezvoltarea turismului: Cooperarea la nivelul Uniunii Europene este relevantă dacă aduce un plus de valoare. Politici proactive ar trebui de asemenea promovate.întărirea mecanismelor prin care turismul european să facă faţă tuturor acestor ameninţări.pentru a oferi informaţii corecte cu privire la industria turismului . Concentrarea pe analize comparative pentru a putea cunoaşte detaliat activităţile turistice în ţările membre şi în acest fel dezvoltarea calităţii definiţiilor şi indicatorilor. Ultimul punct din această listă se află în centrul discuţiilor ce au loc la nivelul Uniunii Europene. Au fost identificare trei domenii în care acţiunile Uniunii Europene pot aduce un plus de valoare statelor membre. Îmbunătăţirea bazelor de date statistice comune .reprezintă o precondiţie pentru analize comparative. 3. Turismul este un sector de natură transversală afectat de numeroase politici ale Uniunii Europene şi numeroase eforturi comune ar trebui adesea concentrate pe problemele de natură orizontală. Consolidarea integrării politicii de turism în cadrul celorlalte politici cu care are legătură. făcând astfel ca numărul statelor membre să ajungă la 27. În 2007 se preconizează a se alătura UE România şi Bulgaria.

a hotelierilor şi a furnizorilor acestora. ce alcătuiesc în mare parte sectorul turistic. distanţele şi diversele practici în afaceri. care va juca un rol complementar în Uniunea Europeană pentru statele membre. cum ar fi diferenţele de fus orar. protejarea şi conservarea mediului natural şi responsabilitate socială. al securităţii. plus în celelalte două ţări. în domeniul protecţiei consumatorilor. vor avea garantat minimul de protecţie pe care ţările membre le oferă consumatorilor. În UE se acordă o atenţie tot mai mare turismului durabil.suport. fără distrugerea mediului înconjurător şi a culturii locale. Eventuala adoptare a monedei EURO va uşura comparaţiile între destinaţii. Turiştii care sosesc în toate cele 25 de ţări membre ale Uniunii Europene. sau 27 dacă sunt luate în considerare ţările aflate în curs de aderare. Conform Comisiei Europene. Cadrul legal general al Uniunii Europene exercită o influenţă asupra sectorului turistic şi asupra acţiunilor ţărilor membre şi a celor în curs de aderare. pericolul încă există şi trebuie implementat un mecanism la nivel european pentru a răspunde condiţiilor speciale. din punct de vedere al costurilor şi va înlătura riscurile şi costurile datorate unor rate de schimb valutar diferite. al transporturilor şi al mediului înconjurător va influenţa industria turistică din cele 25 de ţări membre ale Uniunii Europene. Adoptarea acquis-ului comunitar în domeniul protecţiei mediului va duce la un mediu mai curat şi la crearea unor destinaţii „verzi". Durabilitatea înseamnă succesul afacerilor şi al economiei. În acest fel legislaţia în domeniul concurenţei. 6 . inclusiv în ceea ce priveşte asistenţa asigurată de stat în industrie. Extinderea Uniunii „lărgeşte" considerabil sfera legislaţiei europene care va acoperi o arie geografică mai mare. Chiar dacă există planuri naţionale de protejare a consumatorilor. turism ce este viabil din punct de vedere economic şi social. Un alt exemplu de cooperare la nivel european este reprezentat de grija pentru protecţia împotriva efectelor comerciale care duc la falimentarea unor turoperatori.

o competiţie mai mare în acest domeniu va duce la preţuri ai mici şi produse mai bune pentru toate persoanele ce cumpără astfel de zboruri. Alte aspecte se referă la eliminarea restricţiilor referitoare la achiziţiile de zboruri charter. dar şi mult mai frecvente.maşina este mijlocul de transport predominant. călătoriile fiind însă mai scurte. Politicile de transport ale Uniunii Europene sunt. rentabilitate şi siguranţă. un număr de factori sunt aşteptaţi să aibă un impact major asupra transportului turistic şi competitivităţii în Europa: diversitatea mijloacelor de transport joacă un rol important în creşterea turismului european şi internaţional . Trăim într-o lume în care creşterea economică a stimulat cererea pentru transport .există o pondere mare a populaţiei care călătoreşte. Congestionarea traficului şi/sau întârzierile i-ar putea face pe turişti să se gândească mai mult înainte de a lua o decizie. Măsurile de liberalizare din cadrul sectorului de transport aerian au dus la mai multe legături către destinaţii care până acum nu erau foarte accesibile şi erau mai scumpe. urmată de transportul aerian şi cel feroviar. transportul fiind judecat în mod corespunzător în termenii de calitate. cu transferuri convenabile între diferite mijloace de transport. Acest lucru nu poate fi decât în beneficiul turismului. un factor major în creşterea interdependenţelor dintre ţările membre ale Uniunii Europene. În multe cazuri. pentru a satisface nevoile turiştilor.calea spre dezvoltarea durabilă a turismului în Europa este prin consolidarea cadrului de acţiuni existent şi realizarea celei mai bune metode de punere în practică a acesteia. de asemenea.Jn acest sens există o nevoie cât mai mare de securitate şi de o integrare a reţelei de transport. iar o reţea de transport eficientă este esenţială pentru orice destinaţie turistică. Astfel se explică de ce politica de transport a Uniunii Europene joacă un rol aşa de important. Transportul şi turismul sunt strâns legate. În viitor. preferinţa pentru un mijloc de transport condiţionează tipul vacanţei şi destinaţiile alese de turişti. Costul transportului va rămâne mereu o parte determinantă al costului global al produsului turistic. 7 .

în sensul că singurul lucru pe care decidenţii politici îl au de făcut este să pună la un loc vechile planuri cu cele noi. Într-un cuvânt. să lucreze alături de cercetători şi stakeholderi profesionişti şi să decidă. este interesant de observat dacă guvernele locale sunt capabile să promoveze resursele culturale sau naturale comune mai multor regiuni. numai anumite părţi din aceasta sau să ofere guvernelor posibilitatea (şi sprijinul) să realizeze promovarea la nivel local. Aceasta nu este o problemă politică sau administrativă. sau realităţile unor regiuni izolate. În ultimul caz.Folosirea tehnologiilor informaţiei în sectorul turismului poate moderniza şi îmbunătăţii eficienţa infrastructurii turistice şi poate promova un transport inteligent. dacă au capacitatea de a acţiona dincolo de propriile lor competenţe. 8 . de la un caz la altul. De asemenea poate creşte mobilitatea. Una dintre cele mai stringente probleme ale turismului european este dacă ar trebui să existe o promovare unitară. dacă este mai util/eficient să promoveze întreaga Europă.

În această categorie se încadrează prestatorii de servicii. Din acest punct de vedere pot fi identificate: - organizaţii sectoriale . pe zone geografice sau unităţi administrativ-teritoriale. centre de formare profesională. Ele se subordonează organizaţiilor locale sau centrale ale activităţii turistice. pe plan naţional sau global. Organismele locale au în multe ţări un rol deosebit în organizarea şi dezvoltarea turismului. pot fi cu rază de activitate locală. touroperatori. Ele beneficiază de o structură independentă. de alimentaţie.CAPITOLUL II ORGANIZAREA TURISMULUI ÎN STATELE UE Industria turistică include o gamă largă de activităţi în care sunt implicaţi diverşi factori ce se implică în buna desfăşurare a activităţii turistice. ce au ca atribuţii studierea şi previzionarea fenomenului turistic.organizaţii ale turismului privit ca un întreg. naţionale sau internaţionale. Aceştia pot fi din sectorul privat sau public. Aceste organizaţii sunt cele mai numeroase şi îmbracă. organisme locale.specializate pe verigi ale lanţului de distribuţie a produsului turistic: întreprinderi hoteliere. organizaţii pe destinaţii. respectiv pe staţiuni turistice. Din punct de vedere organizatoric ele pot funcţiona independent sau se pot asocia. birouri de promovare. cel mai adesea. societăţi comerciale sau asociaţii profesionale. regionale. dispun de autonomie funcţională. producătorii direcţi de vacanţe. elaborarea de strategii şi politici în domeniu. fapt pentru care sunt considerate veriga de bază a aparatului turistic. de transport. naţională sau internaţională. agenţii de voiaj. etc. au bugete proprii şi atribuţii în promovarea turismului în zonele respective. ele încurajează cooperarea dintre societăţile de turism dintr-un teritoriu şi coordonează acţiuni comune de promovare a turismului. 9 . forma societăţilor comerciale. uneori în trepte. .

îndrumarea şi controlul agenţilor economici specializaţi. Serviciul de Inspecţie Generală a Turismului. Italiei. Danemarca. al Turismului şi Comerţului. 10 . activitatea turistică este coordonată de un organism central. organizaţie semiguvernamentală. oficiu guvernamental: Grecia. Activitatea turistică în Franţa se află sub tutela unui ministru delegat din Ministerul Industriei şi Comerţului (după 1992) care are în subordine: . al Transportului şi Turismului). Spaniei. care reprezintă serviciile centrale în teritoriu. Marii Britanii. formarea profesională. în plan naţional. - comisie sau comisariat: Belgia. secretariat în cadrul unor ministere cu structură mai complexă (al Industriei şi Comerţului. elaborarea strategiei de dezvoltare a turismului. Finlanda. Delegaţia Investiţiilor şi Produselor Turistice. promovarea turismului intern şi internaţional.servicii centrale: Direcţia Industriei Turistice. Olanda. Portugaliei. Aceste organisme centrale pot fi: minister de sine stătător sau departament public. Ierarhizarea organizaţiilor turistice În ţările UE. în funcţie de nivelul de dezvoltare a turismului şi importanţa acestuia în economie. aceste forme sunt caracteristice Franţei.Figura 2. etc. reprezentarea în organismele internaţionale. cu atribuţii mai largi sau mai restrânse. cu atribuţii mai restrânse. servicii exterioare: Delegaţiile regionale ale turismului. în principal în state Aceste organisme îndeplinesc mai multe roluri: coordonare a activităţii turistice - federale dar şi în altele: Austria. direcţie sau directorat.

). În plan naţional activitatea se desfăşoară sub coordonarea Secretariatului General al Turismului care face parte din Ministerul Industriei Comerţului şi Turismului. Sportului şi Spectacolelor. societăţi de amenajare regională. la nivel naţional funcţionează Oficiul Naţional de Turism. La acest nivel mai funcţionează şi organisme parapublice: Maison de la France (cu rol de promovare externă a turismului francez). iar la nivelul localităţilor îşi desfăşoară activitatea Oficiile de turism şi/sau Sindicatele de Iniţiativă. cu 26 de birouri în străinătate. comitete departamentale.etc.- structuri de consultanţă şi intervenţie administrativă: Consiliul Naţional al Turismului. Institutul de Promovare a Turismului (Turespana). oficii locale de turism şi sindicate de iniţiativă. îndeplinirea unor funcţii economice (organizarea de călătorii. Industria turistică din Italia se află sub autoritatea unui ministru delegat şi este poziţionat în structura Ministerului Turismului. La nivel teritorial. Pentru activitatea de promovare turistică. organizarea turismului este 11 . În fiecare provincie există câte un Patronat de Turism. cu două compartimente: unul pentru coordonarea activităţii turistice şi relaţii internaţionale şi un altul pentru strategie şi prospectare turistică. La nivel regional funcţionează Direcţii de Turism ca organisme specializate în dezvoltarea şi promovarea turismului şi ca reprezentant al administraţiei centrale. rezervări . Serviciile Oficiale Franceze ale turismului în străinătate (SOFTE) ŞI Observatorul Naţional al Turismului (cu atribuţii legate de înregistrarea fluxurilor turistice). La nivelul colectivităţilor teritoriale organismele sunt reunite (de regulă) în federaţii naţionale şi au atribuţii diverse: încurajarea şi stimularea turismului. Administraţia centrală este reprezentată de un Secretariat de Stat al Turismului. Organizarea turismului în Spania prezintă particularitatea că accentul se deplasează de la nivel naţional la nivel local (cauza o constituie autonomia deplină sau larga competenţă de care se bucură unităţile administrative. Administraţia centrală a turismului spaniol este reprezentată de Direcţia Generală a Politicii Turistice. se ocupă de dezvoltarea şi promovarea turismului spaniol. cu o structură foarte complexă (4 direcţii şi peste 30 de oficii de turism în străinătate). Între aceste organisme pot fi citate: comitete regionale de turism.

În plan local există oficii regionale şi departamentale precum şi centre municipale de turism şi birouri de informare turistică.la nivelul celor 97 de provincii. În Marea Britanie organismul centrală al turismului este Ministerul Turismului. În Grecia Administraţia centrală este asigurată de Ministerul Turismului ataşat Ministerului Economiei care are un rol limitat datorită suprapunerii activităţii cu cea a Oficiului Elen de Turism (EOT). În plan local se mai întâlnesc oficii de turism şi birouri de informare turistică. La nivel regional fiecare land are propria politică turistică coordonată de un Comitet compus din reprezentanţii ministerelor economice locale. Organismul naţional reprezentativ pentru turismul englez este totuşi BTA (British Tourism Autority) cu atribuţii în domeniul promovării în străinătate a destinaţiilor din Marea Britanie (dispune de 29 de birouri şi 7 reprezentanţe în întreaga lume). Ţara Galilor. Irlanda de Nord) există câte un minister naţional al turismului. La nivel regional. coordonarea şi controlul activităţii zonale. Scoţia.pentru fiecare din cele 20 de regiuni. elaborarea strategiei în domeniu. însărcinate cu gestiunea bazei turistice proprii . etc. corespunzător împărţirii administrative.realizată prin:Delegaţia Regională Pentru Turism . Oficiul Provincial de Turism . Acesta din urmă este un organism public cu atribuţii de gestionare a unei baze materiale proprii (de stat) şi cu rol esenţial în promovarea turismului. în marile oraşe. la nivelul fiecărei naţiuni şi zone (Anglia. La nivel regional. În Germania administraţia centrală este asigurată de un Secretariat de Stat aflat în structura Ministerului Afacerilor Economice ce are ca atribuţii crearea condiţiilor pentru dezvoltarea turismului. promovarea turismului german pe pieţele externe. Agenţii Autonome de Sejur şi Turism şi Sindicate de Iniţiativă. fiecare zonă beneficiază de o 12 . Acestea sunt reunite în Uniunea Naţională a Oficiilor de Turism. în structura EOT funcţionează 7 direcţii regionale. Oficii de Turism Locale sau. De activitatea de promovare se ocupă Comisia Germană pentru Turism care dispune d e 1 5 birouri în străinătate şi 11 delegaţii în reprezentanţele externe ale companiei aeriene Lufthansa. încurajarea cooperării internaţionale specifice.

Se foloseşte conceptul de management integrat al calităţii (Integrated Quality Management) care este aplicat diferenţiat pe zone rurale. iar conceptul de management integrat al calităţii poate fi foarte bine pus în practică pentru o destinaţie turistică. Acestea conturează nevoia de planificare strategică şi integrată prin intermediul unor instrumente şi tehnici specifice. Calitatea este o parte integrantă a industriei turismului.organizare cu un minister şi oficii regionale de turism. mai există oficii locale. ♦ Dezvoltare durabilă şi turism ecologic. Există un număr mare de factori care au impact asupra percepţiei turiştilor despre o destinaţie şi asupra nivelului lor de satisfacţie şi prin urmare asupra dorinţei lor de a se întoarce în respectiva destinaţie şi mai mult de a o recomanda-o altor potenţiali vizitatori. Investiţiile în obiectivele turistice care iau în considerare protecţia mediului înconjurător oferă premisele pentru o creştere durabilă atât din punct de vedere economic cât şi din punct de vedere 13 . Fără un produs de calitate este puţin probabil ca o regiune să susţină o industrie viabilă a turismului. urbane şi de litoral (costiere). Calitatea se aplică tuturor prestaţiilor turistice de la transport şi cazare. Obiectivul major al politicii comunitare de mediu este de a contribui la dezvoltarea durabilă. Se remarcă asemănarea structurii organizatorice a turismului din diferite ţări dar şi modelele proprii care sugerează obiectivele dezvoltării turismului în fiecare ţară La nivelul UE principalele domenii prin care este sprijinit din punct de vedere financiar turismul sunt: ♦ Calitatea serviciilor. la orice servicii de care beneficiază turistul dar şi la calitatea mediului. departamente şi birouri pentru staţiuni sau oraşe turistice. iar prin finanţările oferite de Fondurile Structurale s-au materializat multe iniţiative în acest domeniu. Multe destinaţii europene au recunoscut importanţa îmbunătăţirii calităţii. Succesul unei destinaţii în materie de satisfacere a nevoilor turiştilor este condiţionat de un număr de componente interdependente.

Deoarece nu există un singur ofertant de servicii pentru a satisface nevoile unui turist. limitarea producerii de deşeuri.privat. limitarea consumului de apă. - identităţii culturale. Dezvoltarea turismului poate fi durabilă prin respectarea principiilor conceptului de durabilitate: - durabilitate ecologică care face dezvoltarea compatibilă cu respectarea durabilitate socială şi culturală care contribuie la dezvoltarea şi protecţia durabilitate economică care se asigură de dezvoltarea societăţii în condiţiile resurselor şi diversităţii biologice. - unui management ale resurselor prin obţinerea beneficiilor economice atât în prezent cât şi în viitor. Curăţarea canalelor. Destinaţia 14 . ♦ Competitivitatea destinaţiilor turistice.ecologic.promovarea educaţiei şi comunicării de mediu. competitivitatea unei destinaţii depinde în mare măsură de calitatea diferitelor facilităţi pe care aceasta le oferă. Aplicarea conceptului de ecolabeling a beneficiat de o atenţie specială din partea Uniunii Europene şi a fost reglementată prin Decizia Comisiei din 14 Aprilie 2003 cu privire la "stabilirea criteriilor ecologice pentru acordarea eco-etichetei comunitare unităţilor de cazare turistică" (2003/287/EC). Practic orice unitate care doreşte să fie certificată trebuie să îndeplinească un set de criterii care se referă la: limitarea consumului de energie. favorizarea folosirii resurselor regenerabile şi a substanţelor care afectează mai puţin mediul înconjurător . competitivitatea unei destinaţii depinde şi de o bună funcţionare a parteneriatului public . eleşteelor şi râurilor poate constitui un punct forte pentru o zonă şi poate contribui la frumuseţea acesteia. Un interes aparte îl constituie conceptul de ecolabeling care să fie aplicat unităţilor de cazare (inclusiv campingurile începând cu 2005) ca respect pentru mediul înconjurător. Atât timp cât multe activităţi turistice sunt prestate de instituţii publice.

De asemenea. de aceea. ♦ Patrimoniul cultural. un rol important în marketing îl au noile tehnologiile informatice. De exemplu. Unul din factorii cheie care poate fi exploatat de sectorul turistic european. În anul 2000 Comisia prin Directoratul General pentru Întreprinderi a contractat un studiu intitulat „Structura. Totuşi turismul este caracterizat de puţine aşa numite „consorţii sau alianţe de marketing" care pot avea anumite avantaje competitive prin beneficiile aduse de economiile de scală şi de puterea lor pe piaţă. Asistenţa acordată marketingului produselor turistice înseamnă o imagine mai dinamică şi mai performantă. Întradevăr. din punct de vedere a politicii interesele celor două sectoare adesea coincid. Marketingul produselor turistice include şi produsul „destinaţie turistică". au existat astfel de iniţiative între transporturi şi alte domenii ale activităţii turistice precum şi între diferite moduri de transport (de exemplu voucherele pentru diverse forme de transport). 15 . performanţa şi competitivitatea turismului european şi a întreprinderilor sale" care a avut rolul de a contribui la elaborarea unor politici de sprijinire a turismului de exploatare a potenţialul său şi totodată de a răspunde schimbărilor structurale în cererea turistică din Europa. iar strânsa cooperare între sectorul public şi privat este o precondiţie a unui marketing eficient al destinaţiei turistice.este şi cel mai bun nivel pentru a se crea reţele de cooperare între diferiţii ofertanţi de produse turistice. împreună cu sectorul turistic. cultura a devenit un domeniu de creare a locurilor de muncă şi de creşterea economică. Un exemplu în acest sens îl constituie marketingul direct care se adresează online consumatorilor ceea ce uneori creează anumite probleme de adaptare pentru agenţiile de turism care îşi văd astfel ameninţată existenţa ca parte a lanţului de distribuţie. ♦ Marketingul produselor turistice. Eforturile comune în chestiuni ce ţin de marketing sunt sprijinite de Comisie prin Fondurile Structurale sau alte programe comunitare. îl reprezintă patrimoniul cultural răspândit în întreaga Europă.

teatrele. având ca finanţare fondurile structurale din statele membre. în primul rând. În alte cazuri. Fondurile Structurale au ajutat alte edificii culturale cum ar fi sălile de concerte.Programele operaţionale în turism. Similar iniţiativele comunitare în favoare capitalelor europene au permis ca 9 oraşe din Europa (Avignon. Turismul este un domeniu de vârf al dezvoltării regionale şi în anii care vor veni se aşteaptă ca turismul să contribuie activ la diversificarea economiei şi la creşterea oportunităţilor de angajare în Europa. În plus Comunitatea sprijină un număr de acţiuni care pun accentul. UE sprijină activităţile care generează efecte multiple. bibliotecile ş. Programul Cultura 2000 sprijină rolul cooperării culturale în dezvoltarea socioeconomică a Europei. Suma alocată a fost de 250 000 de euro pentru fiecare oraş.a. asemenea acţiuni includ proiecte pilot de conservare a patrimoniului arhitectural. industrial sau rural. luna culturală europeană şi proiectul Kaleidoscope) pentru a încuraja evenimentele culturale sau activităţile cu dimensiune europeană implicând participanţi din cel puţin trei state membre. Reykjavik şi Santiago de Compostela ) să organizeze activităţi culturale care să reprezinte atracţii turistice în acelaşi timp. Helsinki. ♦ Dezvoltare regională. pe aspectele calitative. (ex: Oraşul European al Culturii. 16 . Bergen. Bologna. beneficiarul direct al acestui sprijin. restaurarea monumentelor europene şi a obiectivelor de interes istoric. fiind turismul. acest program a cofinanţat 219 de proiecte în valoare totală de 32 de milioane de euro. sprijină deseori patrimoniul arhitectural. Cracovia. Praga. care are efecte pozitive şi asupra turismului. Turismul este recunoscut ca un sector cu un potenţial mare de a genera atât dezvoltare economică cât şi de a crea de locuri de muncă. ca atare sectorul beneficiază de un sprijin considerabil din partea fondurilor structurale. În anul 2000. Bruxelles. Totodată programele urbane au vizat conservarea centrelor istorice a unor oraşe. Acţiunile au variat de la sprijinirea muzeelor la transformarea clădirilor istorice în hoteluri sau în alte unităţi de cazare. în special prin promovarea turismului cultural. În ceea ce priveşte dezvoltarea regională pentru a stimula dezvoltarea economică a regiunilor mai puţin dezvoltate.

De asemenea. Fondurile Structurale sprijină prin urmare acele iniţiative care încurajează parteneriatele între întreprinderi şi între întreprinderi şi sectorul public. oficiile de turism şi autorităţile locale. care totuşi pot oferi motivaţii pentru atragerea turiştilor. Dezvoltarea turismului oferă oportunităţi atractive pentru un număr mare de ofertanţi de bunuri şi servicii în special în zonele rurale. Diversificarea produselor turistice şi dezvoltarea de noi produse presupune relaţii mai bune între întreprinderi. Acestea oferă infrastructura şi sprijinul de bază necesar pentru diferiţii actori din turism. acestea 17 . în sensul promovării regionale a turismului ca factor de stimulare a dezvoltării zonelor defavorizate dar care au vocaţie turistică. aproape în toate ţările membre există deja reţele.Printre obiectivele prioritare în politica turistică a UE se menţionează şi problema regionalismului. venind în întâmpinarea nevoilor lor şi evaluând starea sectorului turistic. regiunea poate fi ajutată în a înlătura dezechilibrul economic. reţelelor şi centrelor de competenţă pentru dezvoltarea turismului european şi se propune mobilizarea competenţelor existente pentru sprijinirea dezvoltării cunoştinţelor în turism. Belgia etc. cooperarea (parteneriatele public-private). ♦ Crearea de reţele. Spania sau Italia). organizarea şi dezvoltarea turismului. La 13 Noiembrie 2001 în comunicarea Comisiei Europene Să lucrăm împreună pentru viitorul turismului european se recunoaşte rolul semnificativ al parteneriatelor.) dar şi a celorlalte ţări (Franţa. parteneriate sau organisme specializate sau centre pentru industria turistică atât la nivel naţional cât şi la nivel regional. Regiunile şi autorităţile locale joacă un rol cheie în formularea politicilor. De fapt. în special pentru destinaţii. pentru a dezvolta alte sectoare dar. Activităţile aferente industriei turistice pot adesea genera o creştere economică în ţările şi regiunile cu sau fără resurse limitate. Este clar cazul statelor federale (Germania. o identitate a regiunii de care să beneficieze toate activităţile economice. dezvoltarea turismului sprijină dezvoltarea infrastructurii necesare dezvoltării economice a unei zone şi poate crea o imagine distinctivă. De asemenea.

de calitate şi competitiv rezultat al interacţiunii dintre diferiţi operatori din turism. Şi turismul ca orice sector economic a beneficiat din plin de acest program. ♦ Pregătirea profesională a lucrătorilor din turism. aproape 3% din toate proiectele finanţate prin programul Leonardo da Vinci au avut impact indirect asupra turismului. În acest mod se va întări imaginea Europei ca o destinaţie turistică pe plan mondial. multe întreprinderi din turism nu dispun de resurse financiare pentru a investii în pregătirea profesională şi management.1999. S-a elaborat şi un studiu în 2004 („networking study") prin care s-au inventariat numărul de reţele şi parteneriate existente în turismul european. asociaţii publice sau private şi destinaţii/regiuni. Pregătirea profesională a angajaţilor şi managementul întreprinderilor turistice promovează stabilitatea ofertelor de locuri de muncă pe care le oferă. Se sprijină şi înfiinţarea unei întreprinderi din sectorul turistic (de exemplu un nou hotel sau pensiune turistică) ceea ce duce la creşterea numărului de întreprinderi turistice de succes şi la creşterea oportunităţilor de angajare. Fiind microîntreprinderi. s-a urmărit o mai bună înţelegere a rolului dinamic pe care îl are crearea de reţele pentru un sector turistic durabil şi competitiv. în perioada 1995 . promovarea produselor locale etc. nu numai în cele 25 de state membre ci şi în statele candidate sau cele membre ale Spaţiului Economic European. deşi poate exista o nevoie evidentă pentru pregătire profesională. patrimoniul cultural. Prin crearea un reţele cooperarea la nivel european va fi realizabilă pentru a promova un turism durabil. De asemenea. Astfel au fost finanţate mai mult de 80 de proiecte totalizând 18 milioane de euro. Programul "Leonardo da Vinci" este programul comunitar de cooperare transnaţională în domeniul formării profesionale a forţei de muncă. 18 .se concentrează pe diferite aspecte ale activităţii turistice cum ar fi dezvoltarea durabilă.

masă. agrement. Evoluţia locurilor de cazare în UE (mii) Hotelăria oferă principalele capacităţi de cazare în statele UE.CAPITOLUL III ECHIPAMENTELE TURISTICE Turismul intern şi internaţional al UE este bine susţinut de dotări moderne pentru asigurarea unor servicii corespunzătoare (cazare. Austria şi Grecia). Franţa. Dinamica circulaţiei turistice şi legătura indestructibilă dintre aceasta şi dotările tehnice au determinat mutaţii cantitative şi structurale ale bazei materiale. Germania. La nivelul anului 2005 în grupul primelor 10 ţări cu cele mai multe locuri de cazare din lume se aflau 6 state ce aparţin UE (Italia. Componenta cea mai importantă a bazei tehnico-materiale este reţeaua unităţilor de cazare. Spania.58. modernizarea şi perfecţionarea acesteia.5Sursa: Eurostat 1 1999 i 2000 1 1 2001 / г . transport etc.). Repartiţia acestor locuri de cazare în ţările cu vocaţie turistică din UE se prezintă astfel: 111 10. 2002 2003 2004 Figura 3. 5109. De remarcat că în multe dintre statele UE cu puternică vocaţie turistică ponderea cea mai mare în totalul 19 . aceasta răspunzând uneia dintre necesităţile fundamentale ale turistului: odihna. înnoptarea (. Europa este continentul cu cele mai multe locuri de cazare iar în interiorul său UE deţine mai mult de 70% din capacitatea de cazare (Anexa 21). acestea constituind pulsul real al mişcării turistice.

Este vorba de un lanţ situat numai în mediul rural a cărui clientelă nu călătoreşte prea mult. deşi ocupă o poziţie dominantă. mai ales de ordin 20 . În Franţa. În primele 10 lanţuri implantate în Franţa. are un câmp de acţiune limitat numai la Franţa. participarea la un sistem de rezervare centralizat şi informatizat. Spania. Austria ponderea acestora era cuprinsă între 75-90% în totalul hotelurilor anului 2003. Ele sunt constituite în jurul unei imagini de marcă de calitate. mai ales pe distanţe mari. Hotelurile înscrise în acest lanţ dispun de facilităţi de finanţare. asistenţă tehnică şi consultanţă de gestiune. Lanţul les Logis de France. Italia. 75% din unităţile hoteliere ce aderă la un lanţ voluntar.hotelurilor o înregistrează unităţile de mică capacitate. Se disting două categorii principale de lanţuri hoteliere: lanţurile voluntare şi lanţurile integrate. prin touroperatori. Germania. în timp ce lanţurile hoteliere cunosc o expansiune rapidă. posibilitatea de a se asocia cu grupuri comerciale pentru echipamente hoteliere. graţie unor acorduri cu colectivităţile locale deosebit de avantajoase. aceste efecte de lanţ nu corespund peste tot aceloraşi servicii. până la 9 camere. În ultimul timp se remarcă o scădere a ponderii acesteia în totalul locurilor de cazare şi transformări profunde ale structurii acesteia. În Franţa sunt circa 20 de lanţuri voluntare între care se remarcă Logis de France care reprezintă cca. Lanţurile voluntare grupează hotelieri independenţi pentru a face faţă concurenţei lanţurilor integrate (sau francizate). vizând furnizarea unei prestaţii omogene din punct de vedere al arhitecturii şi al amenajării. cu gestiune familială sunt în scădere. Hotelurile mici. cu difuzare în toate hotelurile lanţului. acestea fiind mai flexibile la distorsiunile cererii. lansarea de campanii de promovare în ţară şi străinătate. Lanţurile Relais et Chateaux. Hotels independants et Hotellerie d'Atmosphere sunt mai degrabă o grupare de unităţi care oferă similitudini. independente. Principalele avantaje oferite de un lanţ voluntar unităţilor aderente sunt următoarele: editarea de ghiduri şi broşuri pentru promovarea fiecărui hotel.

La nivel mondial. Tabelul nr. 21 . Neotel. camere Accor 167328 Hilton International (Inc. fie prin proprietatea totală a hotelului sau prin contracte de gestionare sau prin contracte de franciză.arhitectural. Alături de acest grup hotelier (care încorporează Sofitel. performance et competitivite du tourisme europeen et de ses entreprises.1 Operatorul Nr. filială a companiei Air France. Mercure. Moulin Etapes prezintă avantajul că oferă condiţii de aderare simplificate şi un cost mai puţin ridicat dar nu pot oferi în prezent o reţea suficient de dezvoltată de aderenţi. Societe du Louvre (cu hotelurile Concorde şi Campanile) şi hotelurile Meridien. Acest tip de lanţ voluntar nu include decât un număr redus de hoteluri. principalele lanţuri integrate sunt de origine americană. Urbis. Scandic) 52570 Bass Hotels & Resorts 51957 Groupe Envergure 49943 Sol Melia 43002 Sursa: Comisia europeană. Structure. pg. Nids de France. Ilotel. decât constituţia unui lanţ hotelier. Lanţurile integrate au ca scop să dezvolte şi să comercializeze produsele hoteliere coerente şi omogene. Ele exercită un control direct sau indirect asupra hotelurilor care poartă firmele lanţurilor. Lanţurile Arcantis. Ibis. Hexagone. Inter Hotel. France Accueil Minotels şi Relais du Silence sunt bine implantate în străinătate. care şia consolidat rolul de lider prin preluarea în 1991 a societăţii Pullman International Hotel aparţinând lui Wagon-lits. 2003. Lanţurile Best Western. Novotel.5 Lanţurile hoteliere franceze sunt dominate de un grup principal. acestora alăturându-li-se două lanţuri europene: ACCOR şi Holiday Inn Worldwide. ACCOR. Formule I) se impun alte două grupuri importante.

6%) au mai mult de 200 paturi/1000 locuitori ceea ce demonstrează şi importanţa activităţii turistice pentru aceste regiuni. Aceste regiuni aparţin statelor: Belgia. Italia şi Austria. Deşi regiunea Notio Aigaio se plasează pe primul loc trebuie luat în calcul slaba populare a acestei regiuni. Olanda. Acest mod de dezvoltare s-a extins în toate statele UE. lanţurile cu 1 şi 2 stele au cunoscut o dezvoltare foarte rapidă graţie sistemului de franciză hotelieră. • primele 20 regiuni ale UE. Din cele 254 regiuni NUTS2 din UE25. • internaţionali. Franţa. situaţie care nu este caracteristică 22 capacităţi de cazare. Interpretarea acestui indicator va trebui să ţină cont şi de faptul că o influenţă majoră o are şi numărul locuitorilor din regiune care poate să influenţeze puternic procentul (regiunile insulare sau cele preponderent rurale). Spania. Cele mai multe paturi la 1000 locuitori se înregistrează în regiunile: Notio Aigaio din Grecia (532). În funcţie de aceşti indicatori. turismul regional îmbracă o serie de caracteristici: • Destinaţiile tradiţionale ale turismului estival din UE dispun de cele mai mari După numărul locurilor de cazare se remarcă existenţa a 7 regiuni franceze în Regiunile insulare au cele mai ridicate ponderi ale numărului de turişti Regiunile care includ oraşe de artă şi capitale ca şi regiunile insulare Unul dintre indicatorii cei mai importanţi ai activităţii turistice ai unei regiuni îl constituie repartiţia paturilor la 1000 locuitori deoarece indică numărul maxim de turişti care pot fi cazaţi în acelaşi timp în regiunea luată în calcul. Insulele Baleare din Spania (464). Grecia. în Uniunea Europeană. Finlanda. Bolzano din Italia (455 paturi). Austria. Portugalia. Chiar dacă Uniunea Europeană este principala destinaţie turistică a lumii. 16 (cca. există diferenţe mari în ceea ce priveşte numărul locurilor de cazare ca şi al înnoptărilor turiştilor între regiunile NUTS2.Printre sectoarele în creştere puternică. Italia. • ănregistrează cei mai mulţi turişti străini. Trei dintre aceste state au câte trei regiuni: Grecia. .

Cehia şi Slovacia se înregistrează cea mai mică diferenţă între regiunile cu cel mai mare număr de paturi şi media naţională. În Cehia şi Slovacia densitatea paturilor este repartizată relativ uniform între regiuni. variind între jumătate şi dublul mediei de 42 paturi în Cehia şi 30 paturi în Slovacia. 55% din regiuni unde numărul paturilor la 1000 locuitori a fost mai mic de 50. Dacă vom lua în calcul acest indicator pentru ţări constatăm că state cu un puternic turism balnear estival ca Grecia. LuxemburgBelgia10MecklenburgZ O A F P B 1 V VorpommernDanemarca D Sursa: Eurostat La cealaltă extremă s-au înscris cca. Cipru şi Malta au mediile cele mai ridicate. Italia. Astfel primele 20 23 . Spania. Danemarca. Letonia cu 10 şi Lituania cu 9 au mediile cele mai scăzute. Lor li se adaugă Luxemburg. În Irlanda. crt. 2 Regiunile cu cea mai mare concentrare de paturi/1000 locuitori Nr. 1 2 3 4 5 6 Regiunea NUTS 2 Natio Aigaio I-le Baleare Bolzano Corsica Tirol Algarve Grecia Spania Italia Italia Austria Spania Statul 7ZeelandOlanda8AlandFinlanda9Prov. Diferenţele cele mai mari faţă de mediile naţionale le înregistrează regiunile Notio Aigaio şi Algarve. În schimb Polonia cu 15 locuri. Populaţie puţin numeroasă şi un număr mare de paturi au şi regiunile insulare Corsica şi Ionia Nisia. Austria.celorlalte două regiuni. Suedia. Franţa. Un alt indicator al ofertei turistice de cazare din regiuni este îl reprezintă numărul absolut de paturi şi repartiţia lor pe diferite categorii de cazare. Tabelul nr.

Regiunea NUTS 2Nr. locuri c (mii) Catalunia7 2Veneto6303Provence-alppes-Cote d ( 1C 715 V 6 Azur605 Rhone-Alpes5 5LanguedocA 6 4R 560 Roussillon4 6A R 490 Aquitqnia4 7T 465 Toscana4 8I Baleare4 9Emilia442 I-le 433 Romagna4 1 A R 42110Andaluzia4 402 Sursa: Eurostat 24 . 3 Regiunile cu cel mai mare număr de locuri de cazare în 2005 Nr.regiuni NUTS2 din UE au totalizat peste 250 000 locuri-pat. Cele mai multe regiuni aparţin Franţei (7). Tabelul nr. Din cele 20 regiuni se remarcă faptul că 16 dispun de litoral. Insulelor Canare şi a regiuni Valencia unde reşedinţele de vacanţă sunt pe primul sau al doilea loc. Spaniei şi Italiei (câte 5). cu excepţia Insulelor Baleare. Majoritatea paturilor sunt în hoteluri şi unităţi similare sau campinguri. crt.

14 sunt zone litorale Excepţiile sunt: L Ile de France cu Paris. cele mai multe sunt în Spania (5). Înnoptări pe regiuni NUTS2 in 2005 (mil turişti) 25 . Tyrol. 80 70-И 60-' 50-' 40 30 20 10 0 Canare France Sursa: Eurostat Ile de Baleare Emilia Romagna Catalunia Veneto Andaluzia Figura nr. Bolzano. 4. Din primele 20 regiuni. regiunea Rhone-Alpes. Numărul cel mai ridicat de înnoptări se înregistrează în Insulele Canare (80 mil). Lombardia cu Milano. Italia (4).Principalul indicator care furnizează informaţii detaliate asupra utilizării locurilor de cazare/regiuni este numărul de înnoptări în unităţile de cazare iar analiza ponderii înnoptărilor turiştilor străini determină internaţionalizarea turismului. Oberbayern cu Munchen. Franţa şi Germania (câte 2).

cum sunt sporturile de iarnă aceste instalaţii joacă un rol esenţial. Pentru unele forme de turism. Catalunia) şi italiene (Roma.156 1.043 2.931 SUEDIA 641 UK 133 Sursa: OMT Din care Telecabine+gondole Telescaune Teleschiuri 206 106 142 87 2 12 700 425 339 109 32 9 3. stimulând dezvoltarea lor (Italia. din structura bazei tehnico-materiale specific turistice. Franţa.735 607 112 26 . Ţările UE cu un potenţial turistic montan deosebit de valoros au făcut eforturi investiţionale remarcabile în domeniu devenind lideri în turismul pentru sporturi de iarnă. În schimb în toate celelalte state ale UE 25 există cel puţin o regiune cu peste 55% înnoptări străini. ţările membre ale grupului alpin concentrau cea mai mare parte a acestor instalaţii. de asemenea.675 1. poloneză.696 ITALIA 2. Instalaţiile de transport pe cablu fac parte. Tabelul nr.În Germania în nicio regiune turiştii internaţionali nu-i depăşesc ca pondere pe cei naţionali care reprezintă între 79 şi 97% din totalul turiştilor.4 Instalaţii de transport pe cablu în principalele ţări europene anul 2002 ŢARA Numărul total de instalaţii FRANŢA 3. Insulele Canare. În primele 16 destinaţii turistice internaţionale nu se găseşte nici una germană.156 GERMANIA 1. ele servesc ca mijloace de continuare a călătoriei sau de acces spre altitudinile înalte. spre destinaţiile de vacanţă sau ca mijloc de agrement. Austria. În anul 2002 60% din totalul telefericelor de pe mapamond se găseau în Europa. Bolzano) şi austriece (Tyrol) au procentele cele mai ridicate de înnoptări ale nonrezidenţilor. suedeză acre să depăşească 40% înnoptări nonrezidenţi. Germania). În schimb regiunile franceze (L Ile de France). spaniole (Insulele Baleare.949 AUSTRIA 2.

Un interes deosebit pentru practica turistică îl reprezintă amenajările cu valenţe turistice bine conturate.5 Cele mai mari parcuri de distracţii din UE Nr crt. Denumirea 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 Tivoli Luna Park Madurodam Euro Disney Phantasialand Thorpe Park Alton Tower Gardaland Mini Europe Park Oceanique Cousteau Ţara Danemarca Franţa Olanda Franţa Germania Marea Britanie Marea Britanie Italia Belgia Franţa •> Sursa: Quid. Din tabelul de mai jos se observă că Franţa dispune de 3 astfel de parcuri care se situează în primele 10 din UE toate fiind situate în Paris şi împrejurimi. apărute îndeosebi în ultimele decenii: parcurile de distracţii. 2002 Oraşul (regiunea) Copenhaga Paris Paris Bruhl Stoke-on Trent Alto-Adige Bruxelles Paris mul eschiderii 1843 1909 1950 1992 1967 1973 1974 1975 1989 1990 CAPITOLUL IV CIRCULAŢIA TURISTICĂ 27 . principala piaţă turistică a ţării. satele turistice etc. Tabelul nr.

recesiunea economiei mondiale. insecuritatea din o serie de state islamice care au provocat o involuţie a călătoriilor internaţionale. Evoluţia sosirilor în lume şi în Europa (mii) 28 . conflictele din Orientul Apropiat şi Mijlociu. criza financiară asiatică. Indicatorii cei mai expresivi ai circulaţiei turistice internaţionale sunt: sosirile/plecările de turişti şi încasările/cheltuielile din turismul internaţional. După mai multe decenii de călătorie în interiorul propriei ţări. civilizaţii. □ ropa □ ondial Eu M Sursa: OMT Figura 5. războiul din Golf. La nivel mondial s-a constatat că deceniile 6 şi 7 au fost caracterizate de un avânt în ceea ce priveşte numărul sosirilor după care a urmat o perioadă de încetinire a creşterii ca urmare a apropierii de un prag de saturaţie. oamenii simt tot mai acut nevoia de a cunoaşte alte locuri.Turismul internaţional reprezintă componenta cea mai dinamică a circulaţiei turistice. În acelaşi context trebuie luate în considerare o serie de mutaţii din economia mondială: cele două şocuri petroliere din anii 1973 şi 1974. obiceiuri.

5-------r-57^4 \ 29 . O asemenea concentrare este argumentată de puterea economică acestor ţări. Ritmul înalt de creştere pe care l-a înregistrat Europa până în 1970 s-a reflectat în perioada ulterioară în ritmuri mai modeste de creştere (situate sub media mondială). respectiv a modificării parităţii monedelor naţionale faţă de dolarul american şi a devalorizării acestuia. de faptul că ele adăpostesc un imens şi valoros potenţial de atracţii şi de experienţa turistică a acestor zone.(Anexa 24) 59 58 57 56 55 54 53 52 i 2000 i 2001 i 2002 1 2003 1 2004 2005 ♦ 57.5% în 1960 la 54. circa jumătate din această creştere trebuie pusă pe seama fenomenului inflaţionist. Circulaţia turistică din ultimii 10 ani s-a caracterizat printr-o concentrare puternică a activităţii la nivelul continentului european (peste 50% din totalul sosirilor şi din cel al încasărilor) şi îndeosebi a ţărilor UE. a cheltuielilor pe zi-turist etc.8% la 50.9% în 2005 la capitolul sosiri de turişti. a duratei sejururilor.). a distanţelor de deplasare. ceea ce s-a concretizat în reducerea proporţiei participării acesteia la circulaţia turistică mondială de la 72.Pe de altă parte s-a constatat că încasările din turism au cunoscut o dinamică mult mai accentuată decât sosirile de turişti.9% la capitolul încasărilor pentru aceeaşi ani. Evoluţia explozivă a încasărilor este doar parţial reală (datorită creşterii numărului sosirilor. ce oferă locuitorilor largi posibilităţi de călătorie. şi de la 56.5--------» 57.

Ponderea sosirilor în Europa din total mondial 30 .Sursa: OMT Figura 6.

vârsta înaintată a echipamentelor.Această scădere a ponderii (nu însă şi a numărului de turişti) a fost provocată de ascensiunea ţărilor asiatice şi de o serie de mutaţii economice: scăderea competitivităţii produselor oferite. Ele sunt urmate de Europa Centrală şi de Est şi de Europa Nordică. Cele două regiuni deţin împreună circa 70% din sosirile şi încasările la nivelul Europei. În cadrul bazinului turistic european se remarcă faptul că ţările din Europa de Vest şi din Europa de Sud care aparţin în marea lor majoritate UE deţin ponderea principală atât în ceea ce priveşte numărul sosirilor turiştilor internaţionali cât şi al încasărilor din turismul internaţional (Anexa 26). Cu toate acestea se estimează că Europa va deţine şi în următorii 20 de ani poziţia de lider în ierarhia zonelor turistice. 160 60 0 Europa de V Europa de S Europa de N Europa Centr si E 140 120 100 80 40 20 31 . saturarea cererii turistice în acest spaţiu. deteriorarea raportului calitate/preţ.

Belgia pentru Luxemburg. Cehia pentru Slovacia. - ale UE. Norvegia pentru Suedia şi SUA pentru Marea Britanie.mijlocul de transport cel mai utilizat este automobilul. Desigur că sunt şi excepţii cum ar fi Suedia care este prima ţară emitentă de turişti pentru Danemarca şi Finlanda. 28) atât în ceea ce priveşte sosirile de turişti cât şi încasările din turism (Franţa. Marea Britanie). Per total UE (25). Turismul receptor şi turismul emiţător are unele caracteristici generale pentru UE: - sejururile pe teritoriul naţional sunt mai numeroase decât cele în afara ţării de în numeroase state europene sejururile scurte sunt preferate celor lungi. La nivelul UE (25) în anul 2003. fluxurile turistice intracomunitare erau de 74%. Distribuţia sosirilor şi încasărilor în Europa în anul 2005 În cadrul acestor regiuni se găsesc ţări care se plasează în primele 10 state ale lumii (Anexele 27. Pentru multe din ţările UE 25 fie Germania. Finlanda pentru Estonia. Germania şi Marea Britanie sunt ţările care domină fluxurile turistice cu 61% din totalul înnoptărilor în străinătate. 32 . Celelalte ţări din UE totalizau împreună doar 39%.Sursa: OMT Figura7. Din afara Uniunii cea mai mare cotă de piaţă o deţinea SUA (7%) restul de 19% fiind alocat altor ţări din lume şi din afara UE. Italia. turiştii europeni preferă să-şi organizeze singuri călătoriile în interiorul ţării. - . Spania. fie Marea Britanie este prima piaţă emitentă de turişti. (din totalul de înnoptări al nerezidenţilor în hoteluri şi unităţi similare 74% revenea tot ţărilor din cadrul UE). Italia pentru Slovenia. turismul receptor are o importanţă majoră în industria turistică din micile state reşedinţă.

Figura 10. În perioada 1992-2004 la nivelul Uniunii Europene (25). Spania.- activitatea turismului receptor se concentrează în perioada iulie-septembrie cu excepţia Austriei unde perioada de vârf este sezonul hibernal. puţin 4 zile din care mai mult de 43% în afara ţării de reşedinţă (180 ml). Orientarea principalului flux turistic în statele UE Destinaţiile care au atras cei mai mulţi turişti au fost cele estivale din Grecia. Franţa. Italia şi Portugalia). Belgia 79%. Mai mult de o treime din înnoptările totale ale nonrezidenţilor se înregistrează în iulie-septembrie. În 11 state numărul călătoriilor de cel puţin 4 zile în afara ţării l-a depăşit pe cele cu o durată similară în interiorul ţării (Luxemburg 99%. tendinţa generală a turismului receptor a fost de creştere până în anul 2000 şi de declin în perioada 33 . Slovenia 71%). - Grecia este singura ţară unde turismul receptor depinde puternic de perioada Spania este principala destinaţie a turismului emiţător pentru majoritatea În anul 2004 cetăţenii UE au efectuat peste 417 ml călătorii cu o durată de cel estivală. - statelor UE.

Italia şi Franţa peste 70%). Numărul de înnoptări ale nerezidenţilor în hoteluri şi unităţi similare (mii) În ceea ce priveşte destinaţia turiştilor internaţionali europeni. Conform datelor din tabelul de mai jos turiştii din Luxemburg. Unităţile de cazare preferate au fost cele de tip hotelier şi similare care au contribuit cu peste 50% la total înnoptări în UE (în Spania. lituanieni şi greci au preferat destinaţii din afara UE (explicabil prin poziţionarea lor în cadrul spaţiului european şi prin legăturile strânse cu statele vecine nemembre ale UE). Belgia. 2004. Statistique en bref. 2005 Figura 11. Olanda au preferat spaţiul comunitar în proporţie de peste 75% în timp ce turiştii sloveni. Sursa: Eurostat yearbook. 65. letoni. În România turismul receptor a cunoscut o perioadă de relativă stagnare numărul de înnoptări ale nerezidenţilor în hoteluri şi unităţi similare fiind în 2003 apropiat de valoarea înregistrată în 1998. În anul 2004 numărul înnoptărilor nonrezidenţilor în cadrul UE a fost de peste 600 ml nopţi (peste 40% din totalul înnoptărilor).6 Ponderea turiştilor care au călătorit în interiorul/afara UE —*--------------------------------------------------—*------------------------------34 .9% au preferat să călătorească în interiorul UE.2001-2003. Tabelul nr.

Germania (2. şi Irlanda (1.0 56. 197 mil cetăţeni europeni au efectuat 408 mil sejururi cu o durată mai mare de 4 nopţi.0 72. Sejururile mai mari de 4 nopţi în interiorul ţării (turismul intern) au reprezentat 57% (în 2003 59%) faţă de 43% (în 2003 41%) sejururile în afara ţării de reşedinţă (turism emiţător). Acest lucru este explicabil dacă ţinem cont de dezvoltarea mare pe care o au destinaţiile estivale mediteraneene şi de tradiţia acestora. crt. Finlanda (73%).1 52.1%).7).1 sejururi /turist. şi Marea Britanie (72%).4 Sursa: Eurostat. Germania (86%). Suedia (78%).3). Valorile cele mai scăzute au fost înregistrate în state cu o populaţia puţin numeroasă: Estonia. Această medie a fost crescută datorită valorilor ridicate obţinute în ţările cele mai populate ale UE: Franţa (2.9 59.8 53. Slovacia. Franţa (82.3 În afara UE ţara Slovenia Letonia Lituania Grecia Franţa •> % 85. Italia (60%). UK (2. Spania (88. 35 . Grecia. Olanda (68%). Polonia (83%). Franţa (63%).1).1 76.9%). Cetăţenii Europei sudice au preferat să-şi petreacă vacanţele în propria ţară în proporţie de >75%: Grecia (90.2). determinând o medie de 2. 2005 În general turismul intern din UE a avut în perioada 1992-2003 o tendinţă oscilantă de creştere regula fiind 3-4 ani de creştere urmat de un an de uşoară scădere.În interiorul UE Nr. Statistique en bref. Tara 1 Luxemburg 2 Belgia 3 Olanda 4 Irlanda 5 Danemarca % 82. Nouă ţări se situau peste acest procent în ceea ce priveşte predominanţa turismului intern .1 77. În Uniunea Europeană (UE25) turismul intern (înnoptări ale rezidenţilor în unităţile de cazare colectivă) este dominant cu 59% faţă de restul de 41% cât îi revenea în 2003 turismului receptor (înnoptări ale nerezidenţilor) (Anexa 31).0 73.Danemarca (63%). În 2004.2%).

Din păcate deşi România ar merita să se înscrie în aceasta din urmă categorie dat fiind valoarea potenţialului său turistic.8% dintre greci şi 16. Perioada de vacanţă cea mai utilizată în majoritatea statelor UE a fost vara (iulie-septembrie). Perioada de iarnă a fost cel mai puţin folosită pentru petrecerea vacanţelor. Grecia (75%). spanioli.Turismul receptor este caracteristic în principal ţărilor cu vocaţie turistică recunoscută (Anexa 29) . Olanda. 36 . Irlanda (63%). Belgia (55%). Portugalia (60%). În funcţie de gradul de sezonalitate se pot deosebi trei categorii de state: . Austria (72%). Estonia (74%). De remarcat pentru România a patra ţară emitentă este Israelul.singurul loc doi ocupat de Italia. Peste 60%п dintre turiştii cehi. O altă particularitate este dată de prezenţa Italiei pe locul al doilea . Ungaria (54%).7% situat sub media europeană de 54. o cotă relativ mică şi puţin dominantă. italieni.3%) şi luxemburghezii (18. Spania (64%). Finlanda. Gradul de ocupare a structurilor de cazare cel mai mare a fost pentru majoritatea statelor în luna august. sloveni au preferat să-şi petreacă vacanţele în această perioadă. De asemenea în cazul ţării noastre avem o grad de concentrare al primelor patru ţări emitente de 45. Marea Britanie.4%) au reticenţe în a călătorii din octombrie până în decembrie. Slovenia (56%).3% din piaţă. ţară care nu e prezentă în primele poziţii din nici o ţară europeană. În lunile ianuarie-martie doar 7. pentru ţările baltice şi cele scandinave în luna iulie iar pentru Germania şi Franţa luna septembrie.3% dintre danezi călătoresc cu scop turistic în timp ce italienii (10. Luxemburg. turismul receptor are o pondere de numai 15% (conform datelor INS) . Germania este prima ţară emitentă de turişti şi pentru România deţinând 18.una din cele mai mici din UE. Germania.5%. Grecia şi Malta.Cipru (93% din totalul înnoptărilor în unităţile de cazare colectivă revenind nerezidenţilor). Irlanda. Valorile cele mai ridicate ale gradului de ocupare în luna de vârf au fost de peste 80% şi s-au realizat în Cipru.preferinţa sezonieră relativ echilibrată(20-30%): Danemarca.

Slovaciei (94. Suedia. ceea ce face din Germania a doua mare ţară emiţătoare de turişti pe plan internaţional după SUA. Marea Britanie. Pe ansamblul UE o medie de 85. A doua ţară în materie de cheltuieli în turism este Marea Britanie cu peste 42 de miliarde de euro urmată la mare distanţă de Franţa cu peste 20 de miliarde.2%). Tabelul nr.0%). După cum se poate vedea cheltuielile Germaniei în turism sunt de aproape de trei ori mai mari decât încasările. Italia.3% din turişti au efectuat sejururi cuprinse între 4 şi 14 nopţi: cele mai mari procente le-au revenit Ungariei (95. Grecia. În interiorul acestei plaje de 4-14 nopţi au predominat sejururile cuprinse între 4 şi 7 nopţi. Finlandei (94. .vârf sezonier moderat(31-45%): Belgia. Slovenia. Polonia. În ceea ce priveşte cheltuielile din turism Germania este de departe cea mai importantă ţară cu peste 57 de miliarde de euro în 2003. (Anexele 34 şi 35). Suedia şi Olanda.7 Cheltuielile din turism în UE în 2003 (milioane euro) Locul Tara 1 Spania Încasări 36 870 Tara Germania Cheltuieli 57 187 37 . Franţa. Portugalia.vârf sezonier accentuat(>46%): Cehia. Totuşi balanţa turismului în UE este deficitară înregistrând o pierdere netă de aproape 1 miliard euro (încasări de peste 223 miliarde euro) datorată în principal prezenţei marilor ţări emiţătoare de turişti Germania.. Balanţa de plăţi a ţărilor din UE . urmată de Franţa cu 32 de miliarde şi Italia cu 28 de miliarde euro. Spania.1%).Turismul transfrontalier este un factor economic foarte important pentru UE. ania rămâne liderul de necontestat la încasări din turism cu aproape 37 de miliarde de euro (17% din încasările din UE 25). În 2004 Uniunea Europeană (cu 25 de state membre) a câştigat din turismul internaţional peste 222 miliarde de euro. Austria. Ungaria.

Italia. Austria. Din categoria ţărilor emiţătoare de turişti se remarcă. Italia. Portugalia şi Grecia. Marea Britanie. prin amploarea fenomenului: Germania. Austria. Franţa. 38 .2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 Franţa Italia Germania Marea Britanie Austria Grecia Olanda Belgia Portugalia Suedia Danemarca Polonia Irlanda Cehia Ungaria Luxemburg Cipru Finlanda Slovenia Slovacia Malta Estonia Lituania Letonia UE 25 32 347 27 612 20 318 20 080 12 436 9 624 8166 7204 6124 4691 4665 3587 3409 3148 3032 2634 1776 1655 1185 817 614 595 564 197 213 350 Marea Britanie Franţa Italia Olanda Belgia Austria Suedia Spania Danemarca Irlanda Polonia Portugalia Luxemburg Grecia Finlanda Ungaria Cehia Slovenia Slovacia Cipru Lituania Letonia Estonia Malta UE 25 42 887 20 713 18 214 12 906 10 712 10 397 7332 7316 5896 4188 2480 2392 2361 2247 2150 1789 1708 666 560 557 415 293 284 190 215 840 În categoria receptorilor de turişti se remarcă 8 ţări ale UE care se plasează în primele 20 din lume: Franţa. Multe dintre ele sunt prezente şi în topul receptorilor. Olanda. Marea Britanie. Spania. Germania.

Specialiştii de la WTTC sunt unanim de acord că până în 2016 România poate deveni una dintre destinaţiile de succes din Europa. CONCLUZIE Investiţiile din ultimii ani au făcut ca turismul să se afle pe o pantă ascendentă chiar dacă la ora actuală România este o destinaţie turistică care se regăseşte cu greu în cataloagele marilor agenţii turoperatoare. Condiţia de bază este însă să existe o strategie bine pusă la 39 .

cetăţile dacice. De aceea este esenţial ca planurile de dezvoltare a turismului să fie integrate cu sistemele de management pentru mediu. referitoare la sectorul turistic al României sunt insuficient exprimate atât cantitativ cât şi calitativ. Zonele rurale montane cu potenţial turistic vor fi cu siguranţă beneficiarii dezvoltării turismului dacă vor pune în aplicare planuri de dezvoltare turistică durabilă ca rezultat al unor parteneriate public-privat. Pentru aceasta este necesară o campanie de imagine pentru ca toţi factorii publici dar şi cei privaţi să fie conştienţi de importanţa industriei turistice îndeosebi în privinţa dezvoltării rurale. bisericile din lemn. fauna cinegetică. social şi cultural. El poate furniza de asemenea date economice concrete pe care să se bazeze deciziile privind marketingul şi promoţiile. Turismul şi călătoriile pot să devenină unul din principalele sectoare de export ale economiei româneşti. muntele. Intrarea României în UE reprezintă o şansă pentru turismul românesc dar şi industria turistică reprezintă o şansă pentru economia României. Pentru aceasta este necesar ca turismul să fie 40 . Contul Satelit în Turism elaborat de WTTC are menirea de a de a fi un instrument important de planificare şi dezvoltare a politicii turistice. folclorul. să asigure un important număr de locuri de muncă şi să contribuie semnificativ la creşterea economică. Este incontestabil că după aderare numărul turiştilor europeni în România va fi mai mare iar guvernanţii trebuie să înţeleagă că este necesară o strategie bine definită prin care România să devină un brand turistic.punct de creare a unei imagini atractive a destinaţiei România. Deşi autorităţile guvernamentale şi sectorul privat sunt deschise dezvoltării turismului este nevoie de o cunoaştere mai profundă a modului în care această industrie să devină una de succes. de modernizare a produsului turistic pornindu-se de la acele resurse care ne conferă un avantaj: satul românesc. Influenţa cea mai mare se va resimţi la nivelul IMM-urilor şi în dezvoltarea socială a comunităţilor locale. Dezvoltarea cu succes a turismului în România va depinde în mare măsură de mediul natural. Cercetarea şi prognoza economică şi de marketing. Delta Dunării.

M. Bucureşti 2005 Băloiu. 41 . 1999 Bădiţa M şi colab..Viitorul întreprinderii. Editura Teora. BIBLIOGRAFIE 1. Bucureşti. . Managementul inovaţiei . întreprinderea viitorului. 1995.Management strategic. 2.privit ca parte integrantă a unor proiecte de dezvoltare ce vizează şi alte sectoare ale economiei. 3.Statisticş aplicată în managementul turistic. . Editura Eficient. Liviu. Bucureşti. Băcanu B.

8. Ed. Caprarescu. 1994 Berbecaru I. G. 10. G.Bucureşti. Buzarnescu. 14.. M. Istoria doctrinelor sociologice.S.. Carbaugh Robert . Armand 20. . Ed. 1977 Berbecaru I-Strategiapromoţională în turism. Ed. Editura Economică. Burdus. Bucureşti.Collin. Botez M. Becker G. Editura Economică.Viitorul întreprinderii. O abordare economică. M. 7.. Editura Economica. 13. . Bran Florina. Liviu. Sport-Turism. 48. Paris. Bran Florina şi colab.. A.1995. 15. 12. Caprarescu. schimbarilor organizationale. 17. E. 1998 18. 47. 1995. 1995 19. Băloiu. All. întreprinderea viitorului. 16.1997 9. Androniceanu. 6.. Ed. Carroue L..Bucureşti.-Teoria şi practica amenajării turistice. Editura Economica. Bucuresti. Modelul european.Indicatori macroeconomici .)-Econnomia turismului şi mediul înconjurător. Miles. . Ed.Bucuresti. Editura Eficient. 1998 11.. SportTurism.4..L Union europeenne: de l Union Europeenne a l Europe Occidentale. Editura Didactica si Pedagogica.-Turismul rural. Bucureşti. 1999. 1976 5.-Comportamentul uman. Capanu.. 1998 42 . . Bucuresti. 2000. South-Vestern College Publishing Co. S.. I.Fundamentele managementului organizatiei..Managementul G..conţinutul şi funcţiile lor. (colab. Bucureşti. Bucureşti.International Econimics. Burdus. Economică.Managementul inovaţiei .

Economică . Bucureşti.. R. Gh. Cândea. L'amenagement touristique. Comunicarea manageriala.. Cluij-Napoca. 1996 36. Marketingul competitiv în domeniul serviciilor. Coulomb J. Les Cahiers Espaces nr. . Editura Economica. Bucureşi. Vrânceanu. Cazes G.. Bucuresti. Dogan N.1999 24. Carro. 25.Economia şi politica Turismului internaţional. Editura Expert.Fundamentele managementului organizaţiei. dec. Editura Didactica si Pedagogica. balanta de plati. Dobrotă 37... D. Economică. 1999 29. pag. 23. Bucureşti. Cocean 1997 28.. 1996. Editura Alternativ. 1992 43 . 1980 22. Raynouard Y.Geografia turismului românesc. Ed. Cristureanu servicii.Economia imaterialului:tranzacţiile internaţio-nale cu tourisme. Pelassy D.1992 32. Bucuresti. Bucureşti. Ed. 1998 30. Cristureanu Bucureşti.21. 35. Editura Paris. M. 2001 26.Les action europeennes azant une influence sur le sector du C. Lonquor R. Bazele managementului. Focul Viu. Comanescu. Editura Teora. Abeona. 2000 34. crestere economica.. Cocean 27.. .68.Economia mixtă.. România si Uniunea Europeana. Daianu. Cosmescu I. I. Inflatie. Cetina.Turismul. PUF. fenomen complex contemporan. C.. P. Iasi.. Editura All 33. 2002.2000 31. Economică.Geografia turismului. 1996 P.Economie politică... I. Căprărescu.. Bucuresti. Ed. Dijmarescu.. Ed. 48/50. Ed. Editura Polirom. Management european. Bucuresti.. D. R. Cândea. Bucureşti. Bucureşti. 1997 M.Beck. .

1/2003.Marketing. 14 42... Bucuresti. Forum du commerce international. Domeisen N. 44 . Ediţia a Il-a.1991 Generale de Droit et Jurisprudence. .R. Bucureşti 1981 Tourism. 43.Quelle place pour les strategies nationale de marque. pag. Eficienta factorului decizional.38. Librairie C. Europa Nova. nr. Drucker.. Management.Economie et politique du tourisme.1994. Davidson. Editura Piman. Demetrescu 40. Editura Destin. F.41. 1994 39. Durand Huguette şi colab. Peter. Ed. Paris.