P. 1
Turismul in Uniunea Europeana

Turismul in Uniunea Europeana

|Views: 105|Likes:
Published by Elena Alexandru

More info:

Published by: Elena Alexandru on Nov 15, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

04/23/2013

pdf

text

original

TURISMUL ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ

CAPITOLUL I Politici comunitare în domeniul turismului CAPITOLUL II Organizarea turismului în statele membre UE CAPITOLUL III Echipamentele turistice CAPITOLUL IV Circulaţia turistică

1

CAPITOLUL I Politici comunitare în domeniul turismului Instituţiile Uniunii Europene au recunoscut rolul major al turismului în cadrul economiilor lor. În Uniunea Europeană turismul generează 8 milioane de locuri de muncă şi contribuie cu 5 % la formarea PIB, fiind considerat o industrie importantă cu un mare potenţial de creştere în viitor. Cu toate că este considerat un sector de o importanţă vitală, nu există o bază legală în tratatele UE pentru o politică comună în domeniul turismului care să se concentreze pe pilonul „turism - ca ramură de activitate". În 1992, turismul a fost menţionat, pentru prima oară în Tratatul de la Maastricht care a prevăzut în premieră măsuri în domeniul turismului (articolul 3T) în lista de activităţi care vor beneficia de sprijinul comunitar. Totuşi acest tratat nu acorda o importanţă particulară pentru o politică turistică comunitară, neexistând o bază legală specifică pentru măsurile Comunitare în turism. De asemenea, în noul proiect al Constituţiei Europene (care nu a fost susţinut de locuitorii Franţei şi Olandei în 2005) turismul nu a fost inclus. La nivelul Comisiei Europene există totuşi un organism specializat pentru turism - Direcţia Turism din cadrul Directoratului pentru Servicii, Comerţ şi Turism, ebusiness şi IDA din cadrul Directoratului General pentru Întreprinderi (engl. DG Enterprise). Direcţia Turism (engl. Tourism Unit) îşi desfăşoară activitatea în strânsă cooperare cu Comitetul Consultativ pentru Turism care are reprezentanţe în statele membre, ca şi alte instituţii europene: Parlamentul European, Consiliul de Miniştri, Comitetul Economic şi Social şi Comitetul Regiunilor. Urmându-şi această politică
2

bazată pe consultanţă şi parteneriat, Direcţia Turism păstrează o relaţie strânsă cu organizaţiile reprezentative din industria turistică precum şi cu alte grupuri de interes, în special atunci când este vorba de chestiuni specifice. De fapt misiunea Direcţiei Turism este de a se asigura că interesele sectorului turistic sunt luate în considerare: îmbunătăţirea cunoştinţelor de turism şi diseminarea informaţiilor; stimularea cooperării transfrontaliere; Începând cu anul 2002 se organizează un forum anual privind turismul european care va asigura cooperarea sectorului public şi privat la nivel comunitar. În 2004 acesta a fost organizat în Ungaria, iar în 2005 în Malta. De asemenea trebuie spus că nu există o linie bugetară special constituită pentru turism. Totuşi turismul beneficiază de fonduri alocate prin intermediul diferitelor programe de finanţare, iar Fondurile Structurale sunt cele mai mari surse financiare de care beneficiază.În perioada 1994-1997 contribuţia Fondurilor Structurale la proiectele din turism a fost de 7,3 miliarde de ECU. Înainte de anul 2000 la nivelul Consiliului European exista separat un Consiliu al Miniştrilor de Turism. În aprilie 2000 Consiliul Miniştrilor de Turism s-a desfiinţat, chestiunile de turism fiind preluate de Consiliul Pieţei Interne, Protecţia consumatorului şi turismul. În 2002 acest consiliu a fost desfiinţat, turismul fiind inclus la Consiliul Competitivităţii. La nivelul Parlamentului European există Comitetul privind Politica regională, transportul şi turismul care are aproape 120 de membrii, dar acesta îşi depăşeşte atribuţiile care ţin de turism adăugând şi transportul şi politica regională. În acest context se poate spune că Parlamentul European este cel mai important organism pentru turism, care a avut numeroase iniţiative în domeniul turismului. Politicile comunitare din alte domenii au impact direct asupra turismului şi pot afecta elemente cum ar fi preţul produselor turistice prin intermediul măsurilor din domeniul transportului, mediului, protecţiei consumatorului, pregătirii profesionale, societăţii informaţionale şi nu în ultimul rând din domeniul competiţiei şi pieţei interne.
3

Nevoia de existenţă a unor mecanisme care să includă şi interesele turismului în politicile comunitare s-a reflectat în comunicarea Comisiei din anul 2001: „Să lucrăm împreună pentru viitorul turismului european" care au luat în considerare patru chestiuni cheie: informaţia; pregătirea profesională (training-ul); calitatea şi dezvoltarea durabilă; noile tehnologii. Comisia a subliniat importanţa schimbului de informaţii şi de experienţă între părţile interesate, pentru a pregăti implementarea acţiunilor recomandate în comunicare. Unele dintre activităţile cheie evocate în Comunicare sunt:
-

promovarea dialogului între operatorii industriei turistice şi alte părţi

interesate, organizând un forum anual al turismului şi extinzând la Comitetul Consultativ pentru Turism; sprijinirea serviciilor de reţea şi factorilor de sprijin, de exemplu prin „Centre de competenţă" (observări, Centre de studiu şi de cercetare) la nivel naţional, regional şi local; asigurarea bunei funcţionări a instrumentelor financiare şi nefinanciare în beneficiul industriei turismului în cooperare cu autorităţile naţionale sau regionale şi cu operatorii; promovarea dezvoltării durabile prin elaborarea şi implementarea principiilor definirea şi diseminarea metodelor şi instrumentelor de evaluare - indicatori Agendei 21; calitativi şi benchmaking) necesari pentru monitorizarea calităţii destinaţiilor turistice şi a serviciilor. Trebuie spus că toate acestea au un caracter teoretic nereuşind să spună şi modul în care se va asigura practic creşterea competitivităţii turismului european. Aceasta este cu atât mai necesară cu cât situaţia pe plan mondial marcată de atacurile teroriste care au avut loc şi în Europa poate duce la scăderea încrederii consumatorului în special în transportul aerian. De asemenea, creşte vulnerabilitatea nu doar a marilor turoperatori ci şi a IMM-urilor din turism care domină industria europeană a turismului. În aceste condiţii este nevoie de politici care să se concentreze pe crearea şi
4

Problema este dacă turismul ar trebui să aibă o politică orizontală proprie sau dacă turismul ar trebui considerat în Tratatul UE ca unul dintre domeniile 5 . 3. Îmbunătăţirea bazelor de date statistice comune . Apar astfel o serie de provocări şi oportunităţi pentru dezvoltarea turismului: Cooperarea la nivelul Uniunii Europene este relevantă dacă aduce un plus de valoare. prin formularea unei viziuni a turismului durabil. Ultimul punct din această listă se află în centrul discuţiilor ce au loc la nivelul Uniunii Europene. Au fost identificare trei domenii în care acţiunile Uniunii Europene pot aduce un plus de valoare statelor membre. pentru ca extinderea UE să ducă la menţinerea cotei de piaţă a Europei pe piaţa globală a turismului. Extinderea istorică a Uniunii Europene în 2004 cu încă 10 noi state a făcut ca suprafaţa acesteia să crească cu 25%. făcând astfel ca numărul statelor membre să ajungă la 27. Consolidarea integrării politicii de turism în cadrul celorlalte politici cu care are legătură. Creşterea economică din anii următori ar trebui să provină în urma implementării reformelor structurale şi prin îmbunătăţirea condiţiilor cadrului general atât pentru cetăţenii cât şi pentru întreprinderile din Uniunea Europeană.pentru a oferi informaţii corecte cu privire la industria turismului . pentru schimb de idei şi de experienţă şi se adresează în special problemelor strategice din sectorul turistic.întărirea mecanismelor prin care turismul european să facă faţă tuturor acestor ameninţări.reprezintă o precondiţie pentru analize comparative. iar PIB-ul cu 5%. Turismul este un sector de natură transversală afectat de numeroase politici ale Uniunii Europene şi numeroase eforturi comune ar trebui adesea concentrate pe problemele de natură orizontală. 2. Acestea sunt: 1. Concentrarea pe analize comparative pentru a putea cunoaşte detaliat activităţile turistice în ţările membre şi în acest fel dezvoltarea calităţii definiţiilor şi indicatorilor. Politici proactive ar trebui de asemenea promovate. populaţia cu 20%. În 2007 se preconizează a se alătura UE România şi Bulgaria.

cum ar fi diferenţele de fus orar. Adoptarea acquis-ului comunitar în domeniul protecţiei mediului va duce la un mediu mai curat şi la crearea unor destinaţii „verzi". plus în celelalte două ţări. Chiar dacă există planuri naţionale de protejare a consumatorilor. distanţele şi diversele practici în afaceri. 6 . sau 27 dacă sunt luate în considerare ţările aflate în curs de aderare. Conform Comisiei Europene. În UE se acordă o atenţie tot mai mare turismului durabil. vor avea garantat minimul de protecţie pe care ţările membre le oferă consumatorilor. inclusiv în ceea ce priveşte asistenţa asigurată de stat în industrie. a hotelierilor şi a furnizorilor acestora.suport. Turiştii care sosesc în toate cele 25 de ţări membre ale Uniunii Europene. Extinderea Uniunii „lărgeşte" considerabil sfera legislaţiei europene care va acoperi o arie geografică mai mare. În acest fel legislaţia în domeniul concurenţei. din punct de vedere al costurilor şi va înlătura riscurile şi costurile datorate unor rate de schimb valutar diferite. fără distrugerea mediului înconjurător şi a culturii locale. care va juca un rol complementar în Uniunea Europeană pentru statele membre. Durabilitatea înseamnă succesul afacerilor şi al economiei. Eventuala adoptare a monedei EURO va uşura comparaţiile între destinaţii. Cadrul legal general al Uniunii Europene exercită o influenţă asupra sectorului turistic şi asupra acţiunilor ţărilor membre şi a celor în curs de aderare. ce alcătuiesc în mare parte sectorul turistic. al transporturilor şi al mediului înconjurător va influenţa industria turistică din cele 25 de ţări membre ale Uniunii Europene. pericolul încă există şi trebuie implementat un mecanism la nivel european pentru a răspunde condiţiilor speciale. al securităţii. turism ce este viabil din punct de vedere economic şi social. protejarea şi conservarea mediului natural şi responsabilitate socială. în domeniul protecţiei consumatorilor. Un alt exemplu de cooperare la nivel european este reprezentat de grija pentru protecţia împotriva efectelor comerciale care duc la falimentarea unor turoperatori.

un factor major în creşterea interdependenţelor dintre ţările membre ale Uniunii Europene. 7 . Alte aspecte se referă la eliminarea restricţiilor referitoare la achiziţiile de zboruri charter.Jn acest sens există o nevoie cât mai mare de securitate şi de o integrare a reţelei de transport. În multe cazuri. Acest lucru nu poate fi decât în beneficiul turismului. Astfel se explică de ce politica de transport a Uniunii Europene joacă un rol aşa de important.există o pondere mare a populaţiei care călătoreşte. În viitor. de asemenea. Trăim într-o lume în care creşterea economică a stimulat cererea pentru transport .maşina este mijlocul de transport predominant. călătoriile fiind însă mai scurte. preferinţa pentru un mijloc de transport condiţionează tipul vacanţei şi destinaţiile alese de turişti. iar o reţea de transport eficientă este esenţială pentru orice destinaţie turistică. Politicile de transport ale Uniunii Europene sunt. pentru a satisface nevoile turiştilor. un număr de factori sunt aşteptaţi să aibă un impact major asupra transportului turistic şi competitivităţii în Europa: diversitatea mijloacelor de transport joacă un rol important în creşterea turismului european şi internaţional . o competiţie mai mare în acest domeniu va duce la preţuri ai mici şi produse mai bune pentru toate persoanele ce cumpără astfel de zboruri. rentabilitate şi siguranţă. Transportul şi turismul sunt strâns legate. Costul transportului va rămâne mereu o parte determinantă al costului global al produsului turistic. Congestionarea traficului şi/sau întârzierile i-ar putea face pe turişti să se gândească mai mult înainte de a lua o decizie. cu transferuri convenabile între diferite mijloace de transport. transportul fiind judecat în mod corespunzător în termenii de calitate.calea spre dezvoltarea durabilă a turismului în Europa este prin consolidarea cadrului de acţiuni existent şi realizarea celei mai bune metode de punere în practică a acesteia. Măsurile de liberalizare din cadrul sectorului de transport aerian au dus la mai multe legături către destinaţii care până acum nu erau foarte accesibile şi erau mai scumpe. dar şi mult mai frecvente. urmată de transportul aerian şi cel feroviar.

Folosirea tehnologiilor informaţiei în sectorul turismului poate moderniza şi îmbunătăţii eficienţa infrastructurii turistice şi poate promova un transport inteligent. În ultimul caz. în sensul că singurul lucru pe care decidenţii politici îl au de făcut este să pună la un loc vechile planuri cu cele noi. numai anumite părţi din aceasta sau să ofere guvernelor posibilitatea (şi sprijinul) să realizeze promovarea la nivel local. Aceasta nu este o problemă politică sau administrativă. de la un caz la altul. De asemenea poate creşte mobilitatea. dacă este mai util/eficient să promoveze întreaga Europă. să lucreze alături de cercetători şi stakeholderi profesionişti şi să decidă. 8 . Una dintre cele mai stringente probleme ale turismului european este dacă ar trebui să existe o promovare unitară. Într-un cuvânt. dacă au capacitatea de a acţiona dincolo de propriile lor competenţe. este interesant de observat dacă guvernele locale sunt capabile să promoveze resursele culturale sau naturale comune mai multor regiuni. sau realităţile unor regiuni izolate.

organizaţii pe destinaţii. touroperatori. elaborarea de strategii şi politici în domeniu. producătorii direcţi de vacanţe. . au bugete proprii şi atribuţii în promovarea turismului în zonele respective.specializate pe verigi ale lanţului de distribuţie a produsului turistic: întreprinderi hoteliere. 9 . pe plan naţional sau global. societăţi comerciale sau asociaţii profesionale. dispun de autonomie funcţională. etc. regionale. respectiv pe staţiuni turistice. fapt pentru care sunt considerate veriga de bază a aparatului turistic. uneori în trepte. agenţii de voiaj. birouri de promovare. naţionale sau internaţionale. Ele beneficiază de o structură independentă. forma societăţilor comerciale. Aceste organizaţii sunt cele mai numeroase şi îmbracă. Din acest punct de vedere pot fi identificate: - organizaţii sectoriale .CAPITOLUL II ORGANIZAREA TURISMULUI ÎN STATELE UE Industria turistică include o gamă largă de activităţi în care sunt implicaţi diverşi factori ce se implică în buna desfăşurare a activităţii turistice. naţională sau internaţională.organizaţii ale turismului privit ca un întreg. Din punct de vedere organizatoric ele pot funcţiona independent sau se pot asocia. Ele se subordonează organizaţiilor locale sau centrale ale activităţii turistice. Aceştia pot fi din sectorul privat sau public. centre de formare profesională. cel mai adesea. pe zone geografice sau unităţi administrativ-teritoriale. ele încurajează cooperarea dintre societăţile de turism dintr-un teritoriu şi coordonează acţiuni comune de promovare a turismului. de transport. ce au ca atribuţii studierea şi previzionarea fenomenului turistic. Organismele locale au în multe ţări un rol deosebit în organizarea şi dezvoltarea turismului. de alimentaţie. În această categorie se încadrează prestatorii de servicii. organisme locale. pot fi cu rază de activitate locală.

- comisie sau comisariat: Belgia. Aceste organisme centrale pot fi: minister de sine stătător sau departament public. cu atribuţii mai largi sau mai restrânse. Italiei. Ierarhizarea organizaţiilor turistice În ţările UE. Spaniei. reprezentarea în organismele internaţionale. Finlanda. servicii exterioare: Delegaţiile regionale ale turismului. 10 . Danemarca. Marii Britanii. organizaţie semiguvernamentală. elaborarea strategiei de dezvoltare a turismului. activitatea turistică este coordonată de un organism central.Figura 2. Olanda. în principal în state Aceste organisme îndeplinesc mai multe roluri: coordonare a activităţii turistice - federale dar şi în altele: Austria. secretariat în cadrul unor ministere cu structură mai complexă (al Industriei şi Comerţului. Portugaliei. direcţie sau directorat. aceste forme sunt caracteristice Franţei. oficiu guvernamental: Grecia.servicii centrale: Direcţia Industriei Turistice. etc. formarea profesională. îndrumarea şi controlul agenţilor economici specializaţi. al Transportului şi Turismului). Delegaţia Investiţiilor şi Produselor Turistice. care reprezintă serviciile centrale în teritoriu. Serviciul de Inspecţie Generală a Turismului. promovarea turismului intern şi internaţional. al Turismului şi Comerţului. Activitatea turistică în Franţa se află sub tutela unui ministru delegat din Ministerul Industriei şi Comerţului (după 1992) care are în subordine: . în funcţie de nivelul de dezvoltare a turismului şi importanţa acestuia în economie. cu atribuţii mai restrânse. în plan naţional.

la nivel naţional funcţionează Oficiul Naţional de Turism. îndeplinirea unor funcţii economice (organizarea de călătorii. La nivelul colectivităţilor teritoriale organismele sunt reunite (de regulă) în federaţii naţionale şi au atribuţii diverse: încurajarea şi stimularea turismului. societăţi de amenajare regională. În plan naţional activitatea se desfăşoară sub coordonarea Secretariatului General al Turismului care face parte din Ministerul Industriei Comerţului şi Turismului. Între aceste organisme pot fi citate: comitete regionale de turism. Serviciile Oficiale Franceze ale turismului în străinătate (SOFTE) ŞI Observatorul Naţional al Turismului (cu atribuţii legate de înregistrarea fluxurilor turistice). organizarea turismului este 11 . Organizarea turismului în Spania prezintă particularitatea că accentul se deplasează de la nivel naţional la nivel local (cauza o constituie autonomia deplină sau larga competenţă de care se bucură unităţile administrative. Pentru activitatea de promovare turistică. Industria turistică din Italia se află sub autoritatea unui ministru delegat şi este poziţionat în structura Ministerului Turismului.). Administraţia centrală este reprezentată de un Secretariat de Stat al Turismului. oficii locale de turism şi sindicate de iniţiativă. comitete departamentale.- structuri de consultanţă şi intervenţie administrativă: Consiliul Naţional al Turismului. iar la nivelul localităţilor îşi desfăşoară activitatea Oficiile de turism şi/sau Sindicatele de Iniţiativă. rezervări . La nivel regional funcţionează Direcţii de Turism ca organisme specializate în dezvoltarea şi promovarea turismului şi ca reprezentant al administraţiei centrale. cu 26 de birouri în străinătate. Sportului şi Spectacolelor. La nivel teritorial. La acest nivel mai funcţionează şi organisme parapublice: Maison de la France (cu rol de promovare externă a turismului francez). Administraţia centrală a turismului spaniol este reprezentată de Direcţia Generală a Politicii Turistice. cu două compartimente: unul pentru coordonarea activităţii turistice şi relaţii internaţionale şi un altul pentru strategie şi prospectare turistică. se ocupă de dezvoltarea şi promovarea turismului spaniol.etc. În fiecare provincie există câte un Patronat de Turism. Institutul de Promovare a Turismului (Turespana). cu o structură foarte complexă (4 direcţii şi peste 30 de oficii de turism în străinătate).

Acestea sunt reunite în Uniunea Naţională a Oficiilor de Turism. În plan local se mai întâlnesc oficii de turism şi birouri de informare turistică.realizată prin:Delegaţia Regională Pentru Turism . etc. fiecare zonă beneficiază de o 12 . În Grecia Administraţia centrală este asigurată de Ministerul Turismului ataşat Ministerului Economiei care are un rol limitat datorită suprapunerii activităţii cu cea a Oficiului Elen de Turism (EOT). Scoţia. Agenţii Autonome de Sejur şi Turism şi Sindicate de Iniţiativă. Oficiul Provincial de Turism .la nivelul celor 97 de provincii. Oficii de Turism Locale sau. La nivel regional fiecare land are propria politică turistică coordonată de un Comitet compus din reprezentanţii ministerelor economice locale. elaborarea strategiei în domeniu. La nivel regional. Acesta din urmă este un organism public cu atribuţii de gestionare a unei baze materiale proprii (de stat) şi cu rol esenţial în promovarea turismului. coordonarea şi controlul activităţii zonale.pentru fiecare din cele 20 de regiuni. De activitatea de promovare se ocupă Comisia Germană pentru Turism care dispune d e 1 5 birouri în străinătate şi 11 delegaţii în reprezentanţele externe ale companiei aeriene Lufthansa. promovarea turismului german pe pieţele externe. În plan local există oficii regionale şi departamentale precum şi centre municipale de turism şi birouri de informare turistică. Irlanda de Nord) există câte un minister naţional al turismului. însărcinate cu gestiunea bazei turistice proprii . Ţara Galilor. la nivelul fiecărei naţiuni şi zone (Anglia. corespunzător împărţirii administrative. În Germania administraţia centrală este asigurată de un Secretariat de Stat aflat în structura Ministerului Afacerilor Economice ce are ca atribuţii crearea condiţiilor pentru dezvoltarea turismului. în structura EOT funcţionează 7 direcţii regionale. Organismul naţional reprezentativ pentru turismul englez este totuşi BTA (British Tourism Autority) cu atribuţii în domeniul promovării în străinătate a destinaţiilor din Marea Britanie (dispune de 29 de birouri şi 7 reprezentanţe în întreaga lume). încurajarea cooperării internaţionale specifice. În Marea Britanie organismul centrală al turismului este Ministerul Turismului. La nivel regional. în marile oraşe.

Calitatea este o parte integrantă a industriei turismului. ♦ Dezvoltare durabilă şi turism ecologic. iar prin finanţările oferite de Fondurile Structurale s-au materializat multe iniţiative în acest domeniu. Se foloseşte conceptul de management integrat al calităţii (Integrated Quality Management) care este aplicat diferenţiat pe zone rurale. Se remarcă asemănarea structurii organizatorice a turismului din diferite ţări dar şi modelele proprii care sugerează obiectivele dezvoltării turismului în fiecare ţară La nivelul UE principalele domenii prin care este sprijinit din punct de vedere financiar turismul sunt: ♦ Calitatea serviciilor. Calitatea se aplică tuturor prestaţiilor turistice de la transport şi cazare. iar conceptul de management integrat al calităţii poate fi foarte bine pus în practică pentru o destinaţie turistică. la orice servicii de care beneficiază turistul dar şi la calitatea mediului. Succesul unei destinaţii în materie de satisfacere a nevoilor turiştilor este condiţionat de un număr de componente interdependente. mai există oficii locale. Obiectivul major al politicii comunitare de mediu este de a contribui la dezvoltarea durabilă. Fără un produs de calitate este puţin probabil ca o regiune să susţină o industrie viabilă a turismului. Acestea conturează nevoia de planificare strategică şi integrată prin intermediul unor instrumente şi tehnici specifice. Există un număr mare de factori care au impact asupra percepţiei turiştilor despre o destinaţie şi asupra nivelului lor de satisfacţie şi prin urmare asupra dorinţei lor de a se întoarce în respectiva destinaţie şi mai mult de a o recomanda-o altor potenţiali vizitatori. Investiţiile în obiectivele turistice care iau în considerare protecţia mediului înconjurător oferă premisele pentru o creştere durabilă atât din punct de vedere economic cât şi din punct de vedere 13 .organizare cu un minister şi oficii regionale de turism. departamente şi birouri pentru staţiuni sau oraşe turistice. urbane şi de litoral (costiere). Multe destinaţii europene au recunoscut importanţa îmbunătăţirii calităţii.

privat. Deoarece nu există un singur ofertant de servicii pentru a satisface nevoile unui turist. - identităţii culturale. Un interes aparte îl constituie conceptul de ecolabeling care să fie aplicat unităţilor de cazare (inclusiv campingurile începând cu 2005) ca respect pentru mediul înconjurător. competitivitatea unei destinaţii depinde şi de o bună funcţionare a parteneriatului public . Curăţarea canalelor. Aplicarea conceptului de ecolabeling a beneficiat de o atenţie specială din partea Uniunii Europene şi a fost reglementată prin Decizia Comisiei din 14 Aprilie 2003 cu privire la "stabilirea criteriilor ecologice pentru acordarea eco-etichetei comunitare unităţilor de cazare turistică" (2003/287/EC). favorizarea folosirii resurselor regenerabile şi a substanţelor care afectează mai puţin mediul înconjurător . limitarea producerii de deşeuri. Atât timp cât multe activităţi turistice sunt prestate de instituţii publice. competitivitatea unei destinaţii depinde în mare măsură de calitatea diferitelor facilităţi pe care aceasta le oferă. ♦ Competitivitatea destinaţiilor turistice. - unui management ale resurselor prin obţinerea beneficiilor economice atât în prezent cât şi în viitor. Dezvoltarea turismului poate fi durabilă prin respectarea principiilor conceptului de durabilitate: - durabilitate ecologică care face dezvoltarea compatibilă cu respectarea durabilitate socială şi culturală care contribuie la dezvoltarea şi protecţia durabilitate economică care se asigură de dezvoltarea societăţii în condiţiile resurselor şi diversităţii biologice. Destinaţia 14 .promovarea educaţiei şi comunicării de mediu. Practic orice unitate care doreşte să fie certificată trebuie să îndeplinească un set de criterii care se referă la: limitarea consumului de energie. eleşteelor şi râurilor poate constitui un punct forte pentru o zonă şi poate contribui la frumuseţea acesteia. limitarea consumului de apă.ecologic.

Unul din factorii cheie care poate fi exploatat de sectorul turistic european. îl reprezintă patrimoniul cultural răspândit în întreaga Europă. un rol important în marketing îl au noile tehnologiile informatice. ♦ Marketingul produselor turistice. cultura a devenit un domeniu de creare a locurilor de muncă şi de creşterea economică. De asemenea. De exemplu. 15 . Totuşi turismul este caracterizat de puţine aşa numite „consorţii sau alianţe de marketing" care pot avea anumite avantaje competitive prin beneficiile aduse de economiile de scală şi de puterea lor pe piaţă. de aceea. Asistenţa acordată marketingului produselor turistice înseamnă o imagine mai dinamică şi mai performantă.este şi cel mai bun nivel pentru a se crea reţele de cooperare între diferiţii ofertanţi de produse turistice. În anul 2000 Comisia prin Directoratul General pentru Întreprinderi a contractat un studiu intitulat „Structura. Un exemplu în acest sens îl constituie marketingul direct care se adresează online consumatorilor ceea ce uneori creează anumite probleme de adaptare pentru agenţiile de turism care îşi văd astfel ameninţată existenţa ca parte a lanţului de distribuţie. au existat astfel de iniţiative între transporturi şi alte domenii ale activităţii turistice precum şi între diferite moduri de transport (de exemplu voucherele pentru diverse forme de transport). Marketingul produselor turistice include şi produsul „destinaţie turistică". ♦ Patrimoniul cultural. Întradevăr. Eforturile comune în chestiuni ce ţin de marketing sunt sprijinite de Comisie prin Fondurile Structurale sau alte programe comunitare. din punct de vedere a politicii interesele celor două sectoare adesea coincid. iar strânsa cooperare între sectorul public şi privat este o precondiţie a unui marketing eficient al destinaţiei turistice. împreună cu sectorul turistic. performanţa şi competitivitatea turismului european şi a întreprinderilor sale" care a avut rolul de a contribui la elaborarea unor politici de sprijinire a turismului de exploatare a potenţialul său şi totodată de a răspunde schimbărilor structurale în cererea turistică din Europa.

teatrele. Bologna.Programele operaţionale în turism. Turismul este un domeniu de vârf al dezvoltării regionale şi în anii care vor veni se aşteaptă ca turismul să contribuie activ la diversificarea economiei şi la creşterea oportunităţilor de angajare în Europa. având ca finanţare fondurile structurale din statele membre. Suma alocată a fost de 250 000 de euro pentru fiecare oraş. industrial sau rural. În plus Comunitatea sprijină un număr de acţiuni care pun accentul. pe aspectele calitative. acest program a cofinanţat 219 de proiecte în valoare totală de 32 de milioane de euro. În anul 2000. Turismul este recunoscut ca un sector cu un potenţial mare de a genera atât dezvoltare economică cât şi de a crea de locuri de muncă. în special prin promovarea turismului cultural. (ex: Oraşul European al Culturii. Fondurile Structurale au ajutat alte edificii culturale cum ar fi sălile de concerte. ♦ Dezvoltare regională. În ceea ce priveşte dezvoltarea regională pentru a stimula dezvoltarea economică a regiunilor mai puţin dezvoltate. Reykjavik şi Santiago de Compostela ) să organizeze activităţi culturale care să reprezinte atracţii turistice în acelaşi timp. beneficiarul direct al acestui sprijin. Praga. fiind turismul. Similar iniţiativele comunitare în favoare capitalelor europene au permis ca 9 oraşe din Europa (Avignon. Bergen. în primul rând. Totodată programele urbane au vizat conservarea centrelor istorice a unor oraşe. Bruxelles. asemenea acţiuni includ proiecte pilot de conservare a patrimoniului arhitectural. 16 .a. Helsinki. UE sprijină activităţile care generează efecte multiple. Acţiunile au variat de la sprijinirea muzeelor la transformarea clădirilor istorice în hoteluri sau în alte unităţi de cazare. luna culturală europeană şi proiectul Kaleidoscope) pentru a încuraja evenimentele culturale sau activităţile cu dimensiune europeană implicând participanţi din cel puţin trei state membre. restaurarea monumentelor europene şi a obiectivelor de interes istoric. Programul Cultura 2000 sprijină rolul cooperării culturale în dezvoltarea socioeconomică a Europei. Cracovia. ca atare sectorul beneficiază de un sprijin considerabil din partea fondurilor structurale. care are efecte pozitive şi asupra turismului. În alte cazuri. bibliotecile ş. sprijină deseori patrimoniul arhitectural.

Diversificarea produselor turistice şi dezvoltarea de noi produse presupune relaţii mai bune între întreprinderi. o identitate a regiunii de care să beneficieze toate activităţile economice. Este clar cazul statelor federale (Germania. De asemenea. în special pentru destinaţii. pentru a dezvolta alte sectoare dar. care totuşi pot oferi motivaţii pentru atragerea turiştilor. De fapt. Belgia etc. în sensul promovării regionale a turismului ca factor de stimulare a dezvoltării zonelor defavorizate dar care au vocaţie turistică. regiunea poate fi ajutată în a înlătura dezechilibrul economic. aproape în toate ţările membre există deja reţele. De asemenea. cooperarea (parteneriatele public-private). reţelelor şi centrelor de competenţă pentru dezvoltarea turismului european şi se propune mobilizarea competenţelor existente pentru sprijinirea dezvoltării cunoştinţelor în turism.Printre obiectivele prioritare în politica turistică a UE se menţionează şi problema regionalismului. organizarea şi dezvoltarea turismului. Acestea oferă infrastructura şi sprijinul de bază necesar pentru diferiţii actori din turism.) dar şi a celorlalte ţări (Franţa. acestea 17 . Regiunile şi autorităţile locale joacă un rol cheie în formularea politicilor. venind în întâmpinarea nevoilor lor şi evaluând starea sectorului turistic. oficiile de turism şi autorităţile locale. parteneriate sau organisme specializate sau centre pentru industria turistică atât la nivel naţional cât şi la nivel regional. La 13 Noiembrie 2001 în comunicarea Comisiei Europene Să lucrăm împreună pentru viitorul turismului european se recunoaşte rolul semnificativ al parteneriatelor. Fondurile Structurale sprijină prin urmare acele iniţiative care încurajează parteneriatele între întreprinderi şi între întreprinderi şi sectorul public. ♦ Crearea de reţele. Spania sau Italia). dezvoltarea turismului sprijină dezvoltarea infrastructurii necesare dezvoltării economice a unei zone şi poate crea o imagine distinctivă. Dezvoltarea turismului oferă oportunităţi atractive pentru un număr mare de ofertanţi de bunuri şi servicii în special în zonele rurale. Activităţile aferente industriei turistice pot adesea genera o creştere economică în ţările şi regiunile cu sau fără resurse limitate.

Fiind microîntreprinderi. în perioada 1995 . Se sprijină şi înfiinţarea unei întreprinderi din sectorul turistic (de exemplu un nou hotel sau pensiune turistică) ceea ce duce la creşterea numărului de întreprinderi turistice de succes şi la creşterea oportunităţilor de angajare. de calitate şi competitiv rezultat al interacţiunii dintre diferiţi operatori din turism. Astfel au fost finanţate mai mult de 80 de proiecte totalizând 18 milioane de euro. patrimoniul cultural. S-a elaborat şi un studiu în 2004 („networking study") prin care s-au inventariat numărul de reţele şi parteneriate existente în turismul european. Programul "Leonardo da Vinci" este programul comunitar de cooperare transnaţională în domeniul formării profesionale a forţei de muncă. aproape 3% din toate proiectele finanţate prin programul Leonardo da Vinci au avut impact indirect asupra turismului. Prin crearea un reţele cooperarea la nivel european va fi realizabilă pentru a promova un turism durabil.1999. multe întreprinderi din turism nu dispun de resurse financiare pentru a investii în pregătirea profesională şi management. deşi poate exista o nevoie evidentă pentru pregătire profesională. s-a urmărit o mai bună înţelegere a rolului dinamic pe care îl are crearea de reţele pentru un sector turistic durabil şi competitiv. promovarea produselor locale etc. Şi turismul ca orice sector economic a beneficiat din plin de acest program. nu numai în cele 25 de state membre ci şi în statele candidate sau cele membre ale Spaţiului Economic European. asociaţii publice sau private şi destinaţii/regiuni. De asemenea. ♦ Pregătirea profesională a lucrătorilor din turism. Pregătirea profesională a angajaţilor şi managementul întreprinderilor turistice promovează stabilitatea ofertelor de locuri de muncă pe care le oferă. În acest mod se va întări imaginea Europei ca o destinaţie turistică pe plan mondial.se concentrează pe diferite aspecte ale activităţii turistice cum ar fi dezvoltarea durabilă. 18 .

Germania. De remarcat că în multe dintre statele UE cu puternică vocaţie turistică ponderea cea mai mare în totalul 19 .CAPITOLUL III ECHIPAMENTELE TURISTICE Turismul intern şi internaţional al UE este bine susţinut de dotări moderne pentru asigurarea unor servicii corespunzătoare (cazare. Repartiţia acestor locuri de cazare în ţările cu vocaţie turistică din UE se prezintă astfel: 111 10. Componenta cea mai importantă a bazei tehnico-materiale este reţeaua unităţilor de cazare. masă. Franţa. agrement. Austria şi Grecia). 5109. 2002 2003 2004 Figura 3. acestea constituind pulsul real al mişcării turistice. Europa este continentul cu cele mai multe locuri de cazare iar în interiorul său UE deţine mai mult de 70% din capacitatea de cazare (Anexa 21). Evoluţia locurilor de cazare în UE (mii) Hotelăria oferă principalele capacităţi de cazare în statele UE.). aceasta răspunzând uneia dintre necesităţile fundamentale ale turistului: odihna.58. La nivelul anului 2005 în grupul primelor 10 ţări cu cele mai multe locuri de cazare din lume se aflau 6 state ce aparţin UE (Italia. înnoptarea (. transport etc.5Sursa: Eurostat 1 1999 i 2000 1 1 2001 / г . Spania. Dinamica circulaţiei turistice şi legătura indestructibilă dintre aceasta şi dotările tehnice au determinat mutaţii cantitative şi structurale ale bazei materiale. modernizarea şi perfecţionarea acesteia.

mai ales pe distanţe mari. Ele sunt constituite în jurul unei imagini de marcă de calitate. Este vorba de un lanţ situat numai în mediul rural a cărui clientelă nu călătoreşte prea mult. aceste efecte de lanţ nu corespund peste tot aceloraşi servicii. Lanţurile Relais et Chateaux. Spania. Hotelurile mici. în timp ce lanţurile hoteliere cunosc o expansiune rapidă. prin touroperatori. deşi ocupă o poziţie dominantă. vizând furnizarea unei prestaţii omogene din punct de vedere al arhitecturii şi al amenajării. până la 9 camere. independente. posibilitatea de a se asocia cu grupuri comerciale pentru echipamente hoteliere. Se disting două categorii principale de lanţuri hoteliere: lanţurile voluntare şi lanţurile integrate. asistenţă tehnică şi consultanţă de gestiune. acestea fiind mai flexibile la distorsiunile cererii. Hotels independants et Hotellerie d'Atmosphere sunt mai degrabă o grupare de unităţi care oferă similitudini. Lanţul les Logis de France. are un câmp de acţiune limitat numai la Franţa. Principalele avantaje oferite de un lanţ voluntar unităţilor aderente sunt următoarele: editarea de ghiduri şi broşuri pentru promovarea fiecărui hotel. 75% din unităţile hoteliere ce aderă la un lanţ voluntar. În Franţa sunt circa 20 de lanţuri voluntare între care se remarcă Logis de France care reprezintă cca. În primele 10 lanţuri implantate în Franţa. cu difuzare în toate hotelurile lanţului. În Franţa. participarea la un sistem de rezervare centralizat şi informatizat. Italia. cu gestiune familială sunt în scădere. graţie unor acorduri cu colectivităţile locale deosebit de avantajoase. Austria ponderea acestora era cuprinsă între 75-90% în totalul hotelurilor anului 2003. Lanţurile voluntare grupează hotelieri independenţi pentru a face faţă concurenţei lanţurilor integrate (sau francizate). Hotelurile înscrise în acest lanţ dispun de facilităţi de finanţare. mai ales de ordin 20 .hotelurilor o înregistrează unităţile de mică capacitate. lansarea de campanii de promovare în ţară şi străinătate. În ultimul timp se remarcă o scădere a ponderii acesteia în totalul locurilor de cazare şi transformări profunde ale structurii acesteia. Germania.

5 Lanţurile hoteliere franceze sunt dominate de un grup principal. Neotel. Ibis. Structure. Ele exercită un control direct sau indirect asupra hotelurilor care poartă firmele lanţurilor. France Accueil Minotels şi Relais du Silence sunt bine implantate în străinătate. Tabelul nr. Lanţurile Arcantis. Hexagone. Mercure. camere Accor 167328 Hilton International (Inc. La nivel mondial. Formule I) se impun alte două grupuri importante. acestora alăturându-li-se două lanţuri europene: ACCOR şi Holiday Inn Worldwide. decât constituţia unui lanţ hotelier. Ilotel.1 Operatorul Nr. performance et competitivite du tourisme europeen et de ses entreprises. Alături de acest grup hotelier (care încorporează Sofitel.arhitectural. care şia consolidat rolul de lider prin preluarea în 1991 a societăţii Pullman International Hotel aparţinând lui Wagon-lits. Lanţurile integrate au ca scop să dezvolte şi să comercializeze produsele hoteliere coerente şi omogene. Nids de France. Inter Hotel. 21 . Urbis. fie prin proprietatea totală a hotelului sau prin contracte de gestionare sau prin contracte de franciză. Moulin Etapes prezintă avantajul că oferă condiţii de aderare simplificate şi un cost mai puţin ridicat dar nu pot oferi în prezent o reţea suficient de dezvoltată de aderenţi. principalele lanţuri integrate sunt de origine americană. Lanţurile Best Western. Societe du Louvre (cu hotelurile Concorde şi Campanile) şi hotelurile Meridien. Novotel. pg. 2003. Acest tip de lanţ voluntar nu include decât un număr redus de hoteluri. Scandic) 52570 Bass Hotels & Resorts 51957 Groupe Envergure 49943 Sol Melia 43002 Sursa: Comisia europeană. filială a companiei Air France. ACCOR.

există diferenţe mari în ceea ce priveşte numărul locurilor de cazare ca şi al înnoptărilor turiştilor între regiunile NUTS2. Spania. . Din cele 254 regiuni NUTS2 din UE25. Aceste regiuni aparţin statelor: Belgia. în Uniunea Europeană. • internaţionali. Italia şi Austria. Grecia. turismul regional îmbracă o serie de caracteristici: • Destinaţiile tradiţionale ale turismului estival din UE dispun de cele mai mari După numărul locurilor de cazare se remarcă existenţa a 7 regiuni franceze în Regiunile insulare au cele mai ridicate ponderi ale numărului de turişti Regiunile care includ oraşe de artă şi capitale ca şi regiunile insulare Unul dintre indicatorii cei mai importanţi ai activităţii turistice ai unei regiuni îl constituie repartiţia paturilor la 1000 locuitori deoarece indică numărul maxim de turişti care pot fi cazaţi în acelaşi timp în regiunea luată în calcul. Olanda. În funcţie de aceşti indicatori. • primele 20 regiuni ale UE.Printre sectoarele în creştere puternică. Insulele Baleare din Spania (464). 6%) au mai mult de 200 paturi/1000 locuitori ceea ce demonstrează şi importanţa activităţii turistice pentru aceste regiuni. Finlanda. Austria. Cele mai multe paturi la 1000 locuitori se înregistrează în regiunile: Notio Aigaio din Grecia (532). lanţurile cu 1 şi 2 stele au cunoscut o dezvoltare foarte rapidă graţie sistemului de franciză hotelieră. • ănregistrează cei mai mulţi turişti străini. 16 (cca. Chiar dacă Uniunea Europeană este principala destinaţie turistică a lumii. Acest mod de dezvoltare s-a extins în toate statele UE. Bolzano din Italia (455 paturi). Interpretarea acestui indicator va trebui să ţină cont şi de faptul că o influenţă majoră o are şi numărul locuitorilor din regiune care poate să influenţeze puternic procentul (regiunile insulare sau cele preponderent rurale). situaţie care nu este caracteristică 22 capacităţi de cazare. Portugalia. Italia. Trei dintre aceste state au câte trei regiuni: Grecia. Franţa. Deşi regiunea Notio Aigaio se plasează pe primul loc trebuie luat în calcul slaba populare a acestei regiuni.

Tabelul nr. În Cehia şi Slovacia densitatea paturilor este repartizată relativ uniform între regiuni. Austria. 1 2 3 4 5 6 Regiunea NUTS 2 Natio Aigaio I-le Baleare Bolzano Corsica Tirol Algarve Grecia Spania Italia Italia Austria Spania Statul 7ZeelandOlanda8AlandFinlanda9Prov. Spania. Dacă vom lua în calcul acest indicator pentru ţări constatăm că state cu un puternic turism balnear estival ca Grecia.celorlalte două regiuni. Populaţie puţin numeroasă şi un număr mare de paturi au şi regiunile insulare Corsica şi Ionia Nisia. Suedia. crt. Letonia cu 10 şi Lituania cu 9 au mediile cele mai scăzute. Astfel primele 20 23 . Cipru şi Malta au mediile cele mai ridicate. Italia. În Irlanda. LuxemburgBelgia10MecklenburgZ O A F P B 1 V VorpommernDanemarca D Sursa: Eurostat La cealaltă extremă s-au înscris cca. Franţa. Un alt indicator al ofertei turistice de cazare din regiuni este îl reprezintă numărul absolut de paturi şi repartiţia lor pe diferite categorii de cazare. Lor li se adaugă Luxemburg. Danemarca. 55% din regiuni unde numărul paturilor la 1000 locuitori a fost mai mic de 50. Diferenţele cele mai mari faţă de mediile naţionale le înregistrează regiunile Notio Aigaio şi Algarve. variind între jumătate şi dublul mediei de 42 paturi în Cehia şi 30 paturi în Slovacia. În schimb Polonia cu 15 locuri. Cehia şi Slovacia se înregistrează cea mai mică diferenţă între regiunile cu cel mai mare număr de paturi şi media naţională. 2 Regiunile cu cea mai mare concentrare de paturi/1000 locuitori Nr.

Regiunea NUTS 2Nr. Majoritatea paturilor sunt în hoteluri şi unităţi similare sau campinguri. Cele mai multe regiuni aparţin Franţei (7). crt. Din cele 20 regiuni se remarcă faptul că 16 dispun de litoral. cu excepţia Insulelor Baleare.regiuni NUTS2 din UE au totalizat peste 250 000 locuri-pat. Tabelul nr. Insulelor Canare şi a regiuni Valencia unde reşedinţele de vacanţă sunt pe primul sau al doilea loc. Spaniei şi Italiei (câte 5). 3 Regiunile cu cel mai mare număr de locuri de cazare în 2005 Nr. locuri c (mii) Catalunia7 2Veneto6303Provence-alppes-Cote d ( 1C 715 V 6 Azur605 Rhone-Alpes5 5LanguedocA 6 4R 560 Roussillon4 6A R 490 Aquitqnia4 7T 465 Toscana4 8I Baleare4 9Emilia442 I-le 433 Romagna4 1 A R 42110Andaluzia4 402 Sursa: Eurostat 24 .

Franţa şi Germania (câte 2). 4. Tyrol. Oberbayern cu Munchen. Din primele 20 regiuni.Principalul indicator care furnizează informaţii detaliate asupra utilizării locurilor de cazare/regiuni este numărul de înnoptări în unităţile de cazare iar analiza ponderii înnoptărilor turiştilor străini determină internaţionalizarea turismului. Înnoptări pe regiuni NUTS2 in 2005 (mil turişti) 25 . regiunea Rhone-Alpes. Numărul cel mai ridicat de înnoptări se înregistrează în Insulele Canare (80 mil). 80 70-И 60-' 50-' 40 30 20 10 0 Canare France Sursa: Eurostat Ile de Baleare Emilia Romagna Catalunia Veneto Andaluzia Figura nr. Lombardia cu Milano. cele mai multe sunt în Spania (5). 14 sunt zone litorale Excepţiile sunt: L Ile de France cu Paris. Bolzano. Italia (4).

de asemenea. Bolzano) şi austriece (Tyrol) au procentele cele mai ridicate de înnoptări ale nonrezidenţilor.În Germania în nicio regiune turiştii internaţionali nu-i depăşesc ca pondere pe cei naţionali care reprezintă între 79 şi 97% din totalul turiştilor. Insulele Canare. Catalunia) şi italiene (Roma.043 2. Franţa. ele servesc ca mijloace de continuare a călătoriei sau de acces spre altitudinile înalte.735 607 112 26 . Pentru unele forme de turism. În schimb în toate celelalte state ale UE 25 există cel puţin o regiune cu peste 55% înnoptări străini. spre destinaţiile de vacanţă sau ca mijloc de agrement.949 AUSTRIA 2.931 SUEDIA 641 UK 133 Sursa: OMT Din care Telecabine+gondole Telescaune Teleschiuri 206 106 142 87 2 12 700 425 339 109 32 9 3. În anul 2002 60% din totalul telefericelor de pe mapamond se găseau în Europa. Tabelul nr.156 1. stimulând dezvoltarea lor (Italia. din structura bazei tehnico-materiale specific turistice. În primele 16 destinaţii turistice internaţionale nu se găseşte nici una germană. ţările membre ale grupului alpin concentrau cea mai mare parte a acestor instalaţii. poloneză. În schimb regiunile franceze (L Ile de France). Germania). suedeză acre să depăşească 40% înnoptări nonrezidenţi.696 ITALIA 2. cum sunt sporturile de iarnă aceste instalaţii joacă un rol esenţial. Instalaţiile de transport pe cablu fac parte.675 1.4 Instalaţii de transport pe cablu în principalele ţări europene anul 2002 ŢARA Numărul total de instalaţii FRANŢA 3. Austria.156 GERMANIA 1. spaniole (Insulele Baleare. Ţările UE cu un potenţial turistic montan deosebit de valoros au făcut eforturi investiţionale remarcabile în domeniu devenind lideri în turismul pentru sporturi de iarnă.

principala piaţă turistică a ţării. Tabelul nr. satele turistice etc. apărute îndeosebi în ultimele decenii: parcurile de distracţii. Din tabelul de mai jos se observă că Franţa dispune de 3 astfel de parcuri care se situează în primele 10 din UE toate fiind situate în Paris şi împrejurimi.Un interes deosebit pentru practica turistică îl reprezintă amenajările cu valenţe turistice bine conturate. Denumirea 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 Tivoli Luna Park Madurodam Euro Disney Phantasialand Thorpe Park Alton Tower Gardaland Mini Europe Park Oceanique Cousteau Ţara Danemarca Franţa Olanda Franţa Germania Marea Britanie Marea Britanie Italia Belgia Franţa •> Sursa: Quid. 2002 Oraşul (regiunea) Copenhaga Paris Paris Bruhl Stoke-on Trent Alto-Adige Bruxelles Paris mul eschiderii 1843 1909 1950 1992 1967 1973 1974 1975 1989 1990 CAPITOLUL IV CIRCULAŢIA TURISTICĂ 27 .5 Cele mai mari parcuri de distracţii din UE Nr crt.

războiul din Golf. La nivel mondial s-a constatat că deceniile 6 şi 7 au fost caracterizate de un avânt în ceea ce priveşte numărul sosirilor după care a urmat o perioadă de încetinire a creşterii ca urmare a apropierii de un prag de saturaţie. oamenii simt tot mai acut nevoia de a cunoaşte alte locuri. recesiunea economiei mondiale. conflictele din Orientul Apropiat şi Mijlociu. Evoluţia sosirilor în lume şi în Europa (mii) 28 . insecuritatea din o serie de state islamice care au provocat o involuţie a călătoriilor internaţionale. obiceiuri.Turismul internaţional reprezintă componenta cea mai dinamică a circulaţiei turistice. În acelaşi context trebuie luate în considerare o serie de mutaţii din economia mondială: cele două şocuri petroliere din anii 1973 şi 1974. Indicatorii cei mai expresivi ai circulaţiei turistice internaţionale sunt: sosirile/plecările de turişti şi încasările/cheltuielile din turismul internaţional. După mai multe decenii de călătorie în interiorul propriei ţări. □ ropa □ ondial Eu M Sursa: OMT Figura 5. civilizaţii. criza financiară asiatică.

Evoluţia explozivă a încasărilor este doar parţial reală (datorită creşterii numărului sosirilor. a duratei sejururilor.9% la capitolul încasărilor pentru aceeaşi ani. circa jumătate din această creştere trebuie pusă pe seama fenomenului inflaţionist. O asemenea concentrare este argumentată de puterea economică acestor ţări. a distanţelor de deplasare. şi de la 56.9% în 2005 la capitolul sosiri de turişti. respectiv a modificării parităţii monedelor naţionale faţă de dolarul american şi a devalorizării acestuia. Ritmul înalt de creştere pe care l-a înregistrat Europa până în 1970 s-a reflectat în perioada ulterioară în ritmuri mai modeste de creştere (situate sub media mondială).(Anexa 24) 59 58 57 56 55 54 53 52 i 2000 i 2001 i 2002 1 2003 1 2004 2005 ♦ 57.5% în 1960 la 54. Circulaţia turistică din ultimii 10 ani s-a caracterizat printr-o concentrare puternică a activităţii la nivelul continentului european (peste 50% din totalul sosirilor şi din cel al încasărilor) şi îndeosebi a ţărilor UE.). ceea ce s-a concretizat în reducerea proporţiei participării acesteia la circulaţia turistică mondială de la 72. ce oferă locuitorilor largi posibilităţi de călătorie.8% la 50.5--------» 57. de faptul că ele adăpostesc un imens şi valoros potenţial de atracţii şi de experienţa turistică a acestor zone.5-------r-57^4 \ 29 .Pe de altă parte s-a constatat că încasările din turism au cunoscut o dinamică mult mai accentuată decât sosirile de turişti. a cheltuielilor pe zi-turist etc.

Ponderea sosirilor în Europa din total mondial 30 .Sursa: OMT Figura 6.

În cadrul bazinului turistic european se remarcă faptul că ţările din Europa de Vest şi din Europa de Sud care aparţin în marea lor majoritate UE deţin ponderea principală atât în ceea ce priveşte numărul sosirilor turiştilor internaţionali cât şi al încasărilor din turismul internaţional (Anexa 26). vârsta înaintată a echipamentelor. saturarea cererii turistice în acest spaţiu. Cu toate acestea se estimează că Europa va deţine şi în următorii 20 de ani poziţia de lider în ierarhia zonelor turistice. Cele două regiuni deţin împreună circa 70% din sosirile şi încasările la nivelul Europei.Această scădere a ponderii (nu însă şi a numărului de turişti) a fost provocată de ascensiunea ţărilor asiatice şi de o serie de mutaţii economice: scăderea competitivităţii produselor oferite. deteriorarea raportului calitate/preţ. 160 60 0 Europa de V Europa de S Europa de N Europa Centr si E 140 120 100 80 40 20 31 . Ele sunt urmate de Europa Centrală şi de Est şi de Europa Nordică.

turiştii europeni preferă să-şi organizeze singuri călătoriile în interiorul ţării. turismul receptor are o importanţă majoră în industria turistică din micile state reşedinţă. Marea Britanie). Norvegia pentru Suedia şi SUA pentru Marea Britanie. Desigur că sunt şi excepţii cum ar fi Suedia care este prima ţară emitentă de turişti pentru Danemarca şi Finlanda. (din totalul de înnoptări al nerezidenţilor în hoteluri şi unităţi similare 74% revenea tot ţărilor din cadrul UE). Finlanda pentru Estonia. - . La nivelul UE (25) în anul 2003. Italia. Cehia pentru Slovacia. Distribuţia sosirilor şi încasărilor în Europa în anul 2005 În cadrul acestor regiuni se găsesc ţări care se plasează în primele 10 state ale lumii (Anexele 27. Belgia pentru Luxemburg. - ale UE. Pentru multe din ţările UE 25 fie Germania. fie Marea Britanie este prima piaţă emitentă de turişti. Germania şi Marea Britanie sunt ţările care domină fluxurile turistice cu 61% din totalul înnoptărilor în străinătate. Spania. Per total UE (25). Turismul receptor şi turismul emiţător are unele caracteristici generale pentru UE: - sejururile pe teritoriul naţional sunt mai numeroase decât cele în afara ţării de în numeroase state europene sejururile scurte sunt preferate celor lungi. Italia pentru Slovenia. 32 .Sursa: OMT Figura7. Celelalte ţări din UE totalizau împreună doar 39%. fluxurile turistice intracomunitare erau de 74%.mijlocul de transport cel mai utilizat este automobilul. Din afara Uniunii cea mai mare cotă de piaţă o deţinea SUA (7%) restul de 19% fiind alocat altor ţări din lume şi din afara UE. 28) atât în ceea ce priveşte sosirile de turişti cât şi încasările din turism (Franţa.

Spania. Franţa. puţin 4 zile din care mai mult de 43% în afara ţării de reşedinţă (180 ml). Belgia 79%. tendinţa generală a turismului receptor a fost de creştere până în anul 2000 şi de declin în perioada 33 . Slovenia 71%). Italia şi Portugalia). Orientarea principalului flux turistic în statele UE Destinaţiile care au atras cei mai mulţi turişti au fost cele estivale din Grecia. În 11 state numărul călătoriilor de cel puţin 4 zile în afara ţării l-a depăşit pe cele cu o durată similară în interiorul ţării (Luxemburg 99%. Figura 10. - statelor UE. - Grecia este singura ţară unde turismul receptor depinde puternic de perioada Spania este principala destinaţie a turismului emiţător pentru majoritatea În anul 2004 cetăţenii UE au efectuat peste 417 ml călătorii cu o durată de cel estivală. În perioada 1992-2004 la nivelul Uniunii Europene (25). Mai mult de o treime din înnoptările totale ale nonrezidenţilor se înregistrează în iulie-septembrie.- activitatea turismului receptor se concentrează în perioada iulie-septembrie cu excepţia Austriei unde perioada de vârf este sezonul hibernal.

Numărul de înnoptări ale nerezidenţilor în hoteluri şi unităţi similare (mii) În ceea ce priveşte destinaţia turiştilor internaţionali europeni. 65. Italia şi Franţa peste 70%). Tabelul nr. În anul 2004 numărul înnoptărilor nonrezidenţilor în cadrul UE a fost de peste 600 ml nopţi (peste 40% din totalul înnoptărilor).6 Ponderea turiştilor care au călătorit în interiorul/afara UE —*--------------------------------------------------—*------------------------------34 . Sursa: Eurostat yearbook. Statistique en bref.2001-2003. lituanieni şi greci au preferat destinaţii din afara UE (explicabil prin poziţionarea lor în cadrul spaţiului european şi prin legăturile strânse cu statele vecine nemembre ale UE). Olanda au preferat spaţiul comunitar în proporţie de peste 75% în timp ce turiştii sloveni. Unităţile de cazare preferate au fost cele de tip hotelier şi similare care au contribuit cu peste 50% la total înnoptări în UE (în Spania. Belgia. În România turismul receptor a cunoscut o perioadă de relativă stagnare numărul de înnoptări ale nerezidenţilor în hoteluri şi unităţi similare fiind în 2003 apropiat de valoarea înregistrată în 1998. letoni. 2004.9% au preferat să călătorească în interiorul UE. 2005 Figura 11. Conform datelor din tabelul de mai jos turiştii din Luxemburg.

8 53.9 59.9%). În Uniunea Europeană (UE25) turismul intern (înnoptări ale rezidenţilor în unităţile de cazare colectivă) este dominant cu 59% faţă de restul de 41% cât îi revenea în 2003 turismului receptor (înnoptări ale nerezidenţilor) (Anexa 31). Slovacia.În interiorul UE Nr.1 76. Acest lucru este explicabil dacă ţinem cont de dezvoltarea mare pe care o au destinaţiile estivale mediteraneene şi de tradiţia acestora. UK (2. 2005 În general turismul intern din UE a avut în perioada 1992-2003 o tendinţă oscilantă de creştere regula fiind 3-4 ani de creştere urmat de un an de uşoară scădere.1 77.7). 197 mil cetăţeni europeni au efectuat 408 mil sejururi cu o durată mai mare de 4 nopţi. şi Marea Britanie (72%). Spania (88. crt.3).4 Sursa: Eurostat. Grecia.2). Nouă ţări se situau peste acest procent în ceea ce priveşte predominanţa turismului intern . Suedia (78%). 35 . Sejururile mai mari de 4 nopţi în interiorul ţării (turismul intern) au reprezentat 57% (în 2003 59%) faţă de 43% (în 2003 41%) sejururile în afara ţării de reşedinţă (turism emiţător). determinând o medie de 2.1%). Polonia (83%). Germania (86%). Franţa (82.0 72. În 2004. Finlanda (73%).2%).0 56. şi Irlanda (1.1 sejururi /turist. Cetăţenii Europei sudice au preferat să-şi petreacă vacanţele în propria ţară în proporţie de >75%: Grecia (90.3 În afara UE ţara Slovenia Letonia Lituania Grecia Franţa •> % 85.Danemarca (63%). Olanda (68%). Tara 1 Luxemburg 2 Belgia 3 Olanda 4 Irlanda 5 Danemarca % 82.0 73.1 52. Italia (60%). Franţa (63%).1). Valorile cele mai scăzute au fost înregistrate în state cu o populaţia puţin numeroasă: Estonia. Statistique en bref. Această medie a fost crescută datorită valorilor ridicate obţinute în ţările cele mai populate ale UE: Franţa (2. Germania (2.

Germania este prima ţară emitentă de turişti şi pentru România deţinând 18. Slovenia (56%). Grecia şi Malta.8% dintre greci şi 16. De asemenea în cazul ţării noastre avem o grad de concentrare al primelor patru ţări emitente de 45. 36 . O altă particularitate este dată de prezenţa Italiei pe locul al doilea . italieni. Din păcate deşi România ar merita să se înscrie în aceasta din urmă categorie dat fiind valoarea potenţialului său turistic. Valorile cele mai ridicate ale gradului de ocupare în luna de vârf au fost de peste 80% şi s-au realizat în Cipru. Austria (72%). ţară care nu e prezentă în primele poziţii din nici o ţară europeană.5%. De remarcat pentru România a patra ţară emitentă este Israelul. Perioada de vacanţă cea mai utilizată în majoritatea statelor UE a fost vara (iulie-septembrie). Gradul de ocupare a structurilor de cazare cel mai mare a fost pentru majoritatea statelor în luna august. sloveni au preferat să-şi petreacă vacanţele în această perioadă.3% din piaţă.Cipru (93% din totalul înnoptărilor în unităţile de cazare colectivă revenind nerezidenţilor).4%) au reticenţe în a călătorii din octombrie până în decembrie. În funcţie de gradul de sezonalitate se pot deosebi trei categorii de state: . Perioada de iarnă a fost cel mai puţin folosită pentru petrecerea vacanţelor. Portugalia (60%). Grecia (75%).preferinţa sezonieră relativ echilibrată(20-30%): Danemarca. Belgia (55%).singurul loc doi ocupat de Italia.7% situat sub media europeană de 54. Estonia (74%). Spania (64%). Luxemburg. Peste 60%п dintre turiştii cehi. pentru ţările baltice şi cele scandinave în luna iulie iar pentru Germania şi Franţa luna septembrie. Ungaria (54%). Irlanda. o cotă relativ mică şi puţin dominantă.una din cele mai mici din UE. Marea Britanie. Irlanda (63%). spanioli. turismul receptor are o pondere de numai 15% (conform datelor INS) . În lunile ianuarie-martie doar 7.Turismul receptor este caracteristic în principal ţărilor cu vocaţie turistică recunoscută (Anexa 29) . Germania. Finlanda. Olanda.3% dintre danezi călătoresc cu scop turistic în timp ce italienii (10.3%) şi luxemburghezii (18.

Spania. Suedia. Austria. urmată de Franţa cu 32 de miliarde şi Italia cu 28 de miliarde euro.1%).2%).0%). ania rămâne liderul de necontestat la încasări din turism cu aproape 37 de miliarde de euro (17% din încasările din UE 25). Tabelul nr. Finlandei (94.. Balanţa de plăţi a ţărilor din UE . În ceea ce priveşte cheltuielile din turism Germania este de departe cea mai importantă ţară cu peste 57 de miliarde de euro în 2003. Ungaria. Polonia. Franţa.3% din turişti au efectuat sejururi cuprinse între 4 şi 14 nopţi: cele mai mari procente le-au revenit Ungariei (95. În 2004 Uniunea Europeană (cu 25 de state membre) a câştigat din turismul internaţional peste 222 miliarde de euro. Totuşi balanţa turismului în UE este deficitară înregistrând o pierdere netă de aproape 1 miliard euro (încasări de peste 223 miliarde euro) datorată în principal prezenţei marilor ţări emiţătoare de turişti Germania. Grecia.vârf sezonier accentuat(>46%): Cehia. . Slovaciei (94. ceea ce face din Germania a doua mare ţară emiţătoare de turişti pe plan internaţional după SUA. (Anexele 34 şi 35).vârf sezonier moderat(31-45%): Belgia. Slovenia. Pe ansamblul UE o medie de 85. A doua ţară în materie de cheltuieli în turism este Marea Britanie cu peste 42 de miliarde de euro urmată la mare distanţă de Franţa cu peste 20 de miliarde. În interiorul acestei plaje de 4-14 nopţi au predominat sejururile cuprinse între 4 şi 7 nopţi. Marea Britanie. După cum se poate vedea cheltuielile Germaniei în turism sunt de aproape de trei ori mai mari decât încasările. Suedia şi Olanda. Italia.Turismul transfrontalier este un factor economic foarte important pentru UE.7 Cheltuielile din turism în UE în 2003 (milioane euro) Locul Tara 1 Spania Încasări 36 870 Tara Germania Cheltuieli 57 187 37 . Portugalia.

2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 Franţa Italia Germania Marea Britanie Austria Grecia Olanda Belgia Portugalia Suedia Danemarca Polonia Irlanda Cehia Ungaria Luxemburg Cipru Finlanda Slovenia Slovacia Malta Estonia Lituania Letonia UE 25 32 347 27 612 20 318 20 080 12 436 9 624 8166 7204 6124 4691 4665 3587 3409 3148 3032 2634 1776 1655 1185 817 614 595 564 197 213 350 Marea Britanie Franţa Italia Olanda Belgia Austria Suedia Spania Danemarca Irlanda Polonia Portugalia Luxemburg Grecia Finlanda Ungaria Cehia Slovenia Slovacia Cipru Lituania Letonia Estonia Malta UE 25 42 887 20 713 18 214 12 906 10 712 10 397 7332 7316 5896 4188 2480 2392 2361 2247 2150 1789 1708 666 560 557 415 293 284 190 215 840 În categoria receptorilor de turişti se remarcă 8 ţări ale UE care se plasează în primele 20 din lume: Franţa. Marea Britanie. prin amploarea fenomenului: Germania. Multe dintre ele sunt prezente şi în topul receptorilor. 38 . Italia. Spania. Italia. Olanda. Marea Britanie. Din categoria ţărilor emiţătoare de turişti se remarcă. Germania. Franţa. Austria. Austria. Portugalia şi Grecia.

Condiţia de bază este însă să existe o strategie bine pusă la 39 . Specialiştii de la WTTC sunt unanim de acord că până în 2016 România poate deveni una dintre destinaţiile de succes din Europa. CONCLUZIE Investiţiile din ultimii ani au făcut ca turismul să se afle pe o pantă ascendentă chiar dacă la ora actuală România este o destinaţie turistică care se regăseşte cu greu în cataloagele marilor agenţii turoperatoare.

referitoare la sectorul turistic al României sunt insuficient exprimate atât cantitativ cât şi calitativ. folclorul. fauna cinegetică. Contul Satelit în Turism elaborat de WTTC are menirea de a de a fi un instrument important de planificare şi dezvoltare a politicii turistice. Intrarea României în UE reprezintă o şansă pentru turismul românesc dar şi industria turistică reprezintă o şansă pentru economia României. Cercetarea şi prognoza economică şi de marketing. Pentru aceasta este necesară o campanie de imagine pentru ca toţi factorii publici dar şi cei privaţi să fie conştienţi de importanţa industriei turistice îndeosebi în privinţa dezvoltării rurale. Influenţa cea mai mare se va resimţi la nivelul IMM-urilor şi în dezvoltarea socială a comunităţilor locale. Dezvoltarea cu succes a turismului în România va depinde în mare măsură de mediul natural. Pentru aceasta este necesar ca turismul să fie 40 . El poate furniza de asemenea date economice concrete pe care să se bazeze deciziile privind marketingul şi promoţiile. muntele. Este incontestabil că după aderare numărul turiştilor europeni în România va fi mai mare iar guvernanţii trebuie să înţeleagă că este necesară o strategie bine definită prin care România să devină un brand turistic. să asigure un important număr de locuri de muncă şi să contribuie semnificativ la creşterea economică. Zonele rurale montane cu potenţial turistic vor fi cu siguranţă beneficiarii dezvoltării turismului dacă vor pune în aplicare planuri de dezvoltare turistică durabilă ca rezultat al unor parteneriate public-privat. Turismul şi călătoriile pot să devenină unul din principalele sectoare de export ale economiei româneşti. social şi cultural. de modernizare a produsului turistic pornindu-se de la acele resurse care ne conferă un avantaj: satul românesc.punct de creare a unei imagini atractive a destinaţiei România. Delta Dunării. De aceea este esenţial ca planurile de dezvoltare a turismului să fie integrate cu sistemele de management pentru mediu. bisericile din lemn. Deşi autorităţile guvernamentale şi sectorul privat sunt deschise dezvoltării turismului este nevoie de o cunoaştere mai profundă a modului în care această industrie să devină una de succes. cetăţile dacice.

. Editura Eficient. . . Băcanu B. Managementul inovaţiei . 1995. Liviu. 1999 Bădiţa M şi colab. Bucureşti 2005 Băloiu.privit ca parte integrantă a unor proiecte de dezvoltare ce vizează şi alte sectoare ale economiei. Bucureşti. 3.Statisticş aplicată în managementul turistic. 41 . BIBLIOGRAFIE 1. 2. Editura Teora. întreprinderea viitorului. M.Management strategic. Bucureşti.Viitorul întreprinderii.

Caprarescu. Ed.International Econimics. Botez M. Liviu. Editura Eficient. Carbaugh Robert . Ed.. . M. Editura Economica. Bucureşti. 1998 42 . 1998 11. Caprarescu. Istoria doctrinelor sociologice. Sport-Turism. Armand 20.1995. Ed. Paris. Capanu. E. G. 1999. întreprinderea viitorului. . Miles. Buzarnescu.. Becker G. Ed. South-Vestern College Publishing Co. Modelul european. . schimbarilor organizationale.-Turismul rural. . Ed. 1995 19. Bran Florina. 2000.. Burdus. Androniceanu. 17. Bucureşti.-Comportamentul uman.. Editura Didactica si Pedagogica. 1995. 13.Bucureşti. Bucuresti. 47.L Union europeenne: de l Union Europeenne a l Europe Occidentale. (colab. 8. M.Viitorul întreprinderii. 7. O abordare economică. G. Editura Economică. 1998 18. Economică..Bucureşti.S.Fundamentele managementului organizatiei. Bran Florina şi colab. Editura Economica. 48. Editura Economică. 1976 5. Carroue L. 12..1997 9. I. S..Managementul inovaţiei . 6. 15..Collin. 16. 1977 Berbecaru I-Strategiapromoţională în turism. A...-Teoria şi practica amenajării turistice. SportTurism.Indicatori macroeconomici .Bucuresti. Băloiu. 10.4. Bucureşti. Burdus. Bucuresti. 14.. 1994 Berbecaru I..conţinutul şi funcţiile lor. All.)-Econnomia turismului şi mediul înconjurător.Managementul G. Bucureşti.

D. Căprărescu. Bucureşti. 1980 22. R... Gh. Lonquor R. Cocean 27. Iasi. Bucuresti.. I. Cosmescu I. Dogan N. 1996. Bucureşti. C.Fundamentele managementului organizaţiei. Daianu. Editura Didactica si Pedagogica... 1998 30. Pelassy D.Les action europeennes azant une influence sur le sector du C.2000 31. 2000 34..Economie politică. . Carro. Bucureşi. Bucureşti. Bazele managementului. Editura Expert. Cândea.. fenomen complex contemporan.Economia mixtă. Ed. Comanescu. Editura Economica. Cazes G... 1996 P. Vrânceanu. România si Uniunea Europeana. M..68. Marketingul competitiv în domeniul serviciilor. Les Cahiers Espaces nr. PUF. 35.Beck. Economică. R. Editura Alternativ. Editura Polirom.. 2002. 48/50. Coulomb J. 1997 M.. 25. balanta de plati. dec. . crestere economica. pag.1992 32. Bucureşti. . Inflatie. Cetina. Raynouard Y.. 1996 36.Geografia turismului. 1999 29.. Cocean 1997 28. Bucuresti. Bucuresti.. Cristureanu servicii.1999 24.Economia imaterialului:tranzacţiile internaţio-nale cu tourisme. Cristureanu Bucureşti.Turismul. Ed. 23. Editura Paris. Economică . Ed. 1992 43 . Ed. Cândea. Dijmarescu. Bucuresti. Editura All 33. D. Bucureşti. 2001 26. Ed. Management european. Economică. Dobrotă 37. Comunicarea manageriala.Economia şi politica Turismului internaţional. Cluij-Napoca.21. Focul Viu.Geografia turismului românesc.. Editura Teora. I. L'amenagement touristique. P. Abeona.

1994 39.Economie et politique du tourisme. Editura Destin.38. Davidson. 14 42. nr. Bucureşti 1981 Tourism.1991 Generale de Droit et Jurisprudence.. 43. pag. 44 .. Management. Drucker. Librairie C.. . Bucuresti. Domeisen N. Eficienta factorului decizional.Quelle place pour les strategies nationale de marque. Paris.R. Ed. 1/2003. F. Ediţia a Il-a. Peter. Europa Nova. Demetrescu 40. Editura Piman. Durand Huguette şi colab.1994. Forum du commerce international.41.Marketing.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->