TURISMUL ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ

CAPITOLUL I Politici comunitare în domeniul turismului CAPITOLUL II Organizarea turismului în statele membre UE CAPITOLUL III Echipamentele turistice CAPITOLUL IV Circulaţia turistică

1

CAPITOLUL I Politici comunitare în domeniul turismului Instituţiile Uniunii Europene au recunoscut rolul major al turismului în cadrul economiilor lor. În Uniunea Europeană turismul generează 8 milioane de locuri de muncă şi contribuie cu 5 % la formarea PIB, fiind considerat o industrie importantă cu un mare potenţial de creştere în viitor. Cu toate că este considerat un sector de o importanţă vitală, nu există o bază legală în tratatele UE pentru o politică comună în domeniul turismului care să se concentreze pe pilonul „turism - ca ramură de activitate". În 1992, turismul a fost menţionat, pentru prima oară în Tratatul de la Maastricht care a prevăzut în premieră măsuri în domeniul turismului (articolul 3T) în lista de activităţi care vor beneficia de sprijinul comunitar. Totuşi acest tratat nu acorda o importanţă particulară pentru o politică turistică comunitară, neexistând o bază legală specifică pentru măsurile Comunitare în turism. De asemenea, în noul proiect al Constituţiei Europene (care nu a fost susţinut de locuitorii Franţei şi Olandei în 2005) turismul nu a fost inclus. La nivelul Comisiei Europene există totuşi un organism specializat pentru turism - Direcţia Turism din cadrul Directoratului pentru Servicii, Comerţ şi Turism, ebusiness şi IDA din cadrul Directoratului General pentru Întreprinderi (engl. DG Enterprise). Direcţia Turism (engl. Tourism Unit) îşi desfăşoară activitatea în strânsă cooperare cu Comitetul Consultativ pentru Turism care are reprezentanţe în statele membre, ca şi alte instituţii europene: Parlamentul European, Consiliul de Miniştri, Comitetul Economic şi Social şi Comitetul Regiunilor. Urmându-şi această politică
2

bazată pe consultanţă şi parteneriat, Direcţia Turism păstrează o relaţie strânsă cu organizaţiile reprezentative din industria turistică precum şi cu alte grupuri de interes, în special atunci când este vorba de chestiuni specifice. De fapt misiunea Direcţiei Turism este de a se asigura că interesele sectorului turistic sunt luate în considerare: îmbunătăţirea cunoştinţelor de turism şi diseminarea informaţiilor; stimularea cooperării transfrontaliere; Începând cu anul 2002 se organizează un forum anual privind turismul european care va asigura cooperarea sectorului public şi privat la nivel comunitar. În 2004 acesta a fost organizat în Ungaria, iar în 2005 în Malta. De asemenea trebuie spus că nu există o linie bugetară special constituită pentru turism. Totuşi turismul beneficiază de fonduri alocate prin intermediul diferitelor programe de finanţare, iar Fondurile Structurale sunt cele mai mari surse financiare de care beneficiază.În perioada 1994-1997 contribuţia Fondurilor Structurale la proiectele din turism a fost de 7,3 miliarde de ECU. Înainte de anul 2000 la nivelul Consiliului European exista separat un Consiliu al Miniştrilor de Turism. În aprilie 2000 Consiliul Miniştrilor de Turism s-a desfiinţat, chestiunile de turism fiind preluate de Consiliul Pieţei Interne, Protecţia consumatorului şi turismul. În 2002 acest consiliu a fost desfiinţat, turismul fiind inclus la Consiliul Competitivităţii. La nivelul Parlamentului European există Comitetul privind Politica regională, transportul şi turismul care are aproape 120 de membrii, dar acesta îşi depăşeşte atribuţiile care ţin de turism adăugând şi transportul şi politica regională. În acest context se poate spune că Parlamentul European este cel mai important organism pentru turism, care a avut numeroase iniţiative în domeniul turismului. Politicile comunitare din alte domenii au impact direct asupra turismului şi pot afecta elemente cum ar fi preţul produselor turistice prin intermediul măsurilor din domeniul transportului, mediului, protecţiei consumatorului, pregătirii profesionale, societăţii informaţionale şi nu în ultimul rând din domeniul competiţiei şi pieţei interne.
3

Nevoia de existenţă a unor mecanisme care să includă şi interesele turismului în politicile comunitare s-a reflectat în comunicarea Comisiei din anul 2001: „Să lucrăm împreună pentru viitorul turismului european" care au luat în considerare patru chestiuni cheie: informaţia; pregătirea profesională (training-ul); calitatea şi dezvoltarea durabilă; noile tehnologii. Comisia a subliniat importanţa schimbului de informaţii şi de experienţă între părţile interesate, pentru a pregăti implementarea acţiunilor recomandate în comunicare. Unele dintre activităţile cheie evocate în Comunicare sunt:
-

promovarea dialogului între operatorii industriei turistice şi alte părţi

interesate, organizând un forum anual al turismului şi extinzând la Comitetul Consultativ pentru Turism; sprijinirea serviciilor de reţea şi factorilor de sprijin, de exemplu prin „Centre de competenţă" (observări, Centre de studiu şi de cercetare) la nivel naţional, regional şi local; asigurarea bunei funcţionări a instrumentelor financiare şi nefinanciare în beneficiul industriei turismului în cooperare cu autorităţile naţionale sau regionale şi cu operatorii; promovarea dezvoltării durabile prin elaborarea şi implementarea principiilor definirea şi diseminarea metodelor şi instrumentelor de evaluare - indicatori Agendei 21; calitativi şi benchmaking) necesari pentru monitorizarea calităţii destinaţiilor turistice şi a serviciilor. Trebuie spus că toate acestea au un caracter teoretic nereuşind să spună şi modul în care se va asigura practic creşterea competitivităţii turismului european. Aceasta este cu atât mai necesară cu cât situaţia pe plan mondial marcată de atacurile teroriste care au avut loc şi în Europa poate duce la scăderea încrederii consumatorului în special în transportul aerian. De asemenea, creşte vulnerabilitatea nu doar a marilor turoperatori ci şi a IMM-urilor din turism care domină industria europeană a turismului. În aceste condiţii este nevoie de politici care să se concentreze pe crearea şi
4

Turismul este un sector de natură transversală afectat de numeroase politici ale Uniunii Europene şi numeroase eforturi comune ar trebui adesea concentrate pe problemele de natură orizontală. Problema este dacă turismul ar trebui să aibă o politică orizontală proprie sau dacă turismul ar trebui considerat în Tratatul UE ca unul dintre domeniile 5 . Concentrarea pe analize comparative pentru a putea cunoaşte detaliat activităţile turistice în ţările membre şi în acest fel dezvoltarea calităţii definiţiilor şi indicatorilor. 3. iar PIB-ul cu 5%.reprezintă o precondiţie pentru analize comparative. Au fost identificare trei domenii în care acţiunile Uniunii Europene pot aduce un plus de valoare statelor membre. populaţia cu 20%. Politici proactive ar trebui de asemenea promovate.pentru a oferi informaţii corecte cu privire la industria turismului . Consolidarea integrării politicii de turism în cadrul celorlalte politici cu care are legătură. Ultimul punct din această listă se află în centrul discuţiilor ce au loc la nivelul Uniunii Europene. În 2007 se preconizează a se alătura UE România şi Bulgaria. Acestea sunt: 1. pentru schimb de idei şi de experienţă şi se adresează în special problemelor strategice din sectorul turistic. făcând astfel ca numărul statelor membre să ajungă la 27. prin formularea unei viziuni a turismului durabil. Îmbunătăţirea bazelor de date statistice comune . Creşterea economică din anii următori ar trebui să provină în urma implementării reformelor structurale şi prin îmbunătăţirea condiţiilor cadrului general atât pentru cetăţenii cât şi pentru întreprinderile din Uniunea Europeană.întărirea mecanismelor prin care turismul european să facă faţă tuturor acestor ameninţări. Apar astfel o serie de provocări şi oportunităţi pentru dezvoltarea turismului: Cooperarea la nivelul Uniunii Europene este relevantă dacă aduce un plus de valoare. Extinderea istorică a Uniunii Europene în 2004 cu încă 10 noi state a făcut ca suprafaţa acesteia să crească cu 25%. pentru ca extinderea UE să ducă la menţinerea cotei de piaţă a Europei pe piaţa globală a turismului. 2.

Turiştii care sosesc în toate cele 25 de ţări membre ale Uniunii Europene. Un alt exemplu de cooperare la nivel european este reprezentat de grija pentru protecţia împotriva efectelor comerciale care duc la falimentarea unor turoperatori. al transporturilor şi al mediului înconjurător va influenţa industria turistică din cele 25 de ţări membre ale Uniunii Europene. Conform Comisiei Europene. Adoptarea acquis-ului comunitar în domeniul protecţiei mediului va duce la un mediu mai curat şi la crearea unor destinaţii „verzi". turism ce este viabil din punct de vedere economic şi social. În UE se acordă o atenţie tot mai mare turismului durabil. a hotelierilor şi a furnizorilor acestora. inclusiv în ceea ce priveşte asistenţa asigurată de stat în industrie. protejarea şi conservarea mediului natural şi responsabilitate socială. 6 . Extinderea Uniunii „lărgeşte" considerabil sfera legislaţiei europene care va acoperi o arie geografică mai mare. fără distrugerea mediului înconjurător şi a culturii locale. din punct de vedere al costurilor şi va înlătura riscurile şi costurile datorate unor rate de schimb valutar diferite. În acest fel legislaţia în domeniul concurenţei. în domeniul protecţiei consumatorilor. sau 27 dacă sunt luate în considerare ţările aflate în curs de aderare. al securităţii.suport. care va juca un rol complementar în Uniunea Europeană pentru statele membre. distanţele şi diversele practici în afaceri. Durabilitatea înseamnă succesul afacerilor şi al economiei. vor avea garantat minimul de protecţie pe care ţările membre le oferă consumatorilor. Chiar dacă există planuri naţionale de protejare a consumatorilor. ce alcătuiesc în mare parte sectorul turistic. pericolul încă există şi trebuie implementat un mecanism la nivel european pentru a răspunde condiţiilor speciale. plus în celelalte două ţări. cum ar fi diferenţele de fus orar. Cadrul legal general al Uniunii Europene exercită o influenţă asupra sectorului turistic şi asupra acţiunilor ţărilor membre şi a celor în curs de aderare. Eventuala adoptare a monedei EURO va uşura comparaţiile între destinaţii.

Acest lucru nu poate fi decât în beneficiul turismului. un număr de factori sunt aşteptaţi să aibă un impact major asupra transportului turistic şi competitivităţii în Europa: diversitatea mijloacelor de transport joacă un rol important în creşterea turismului european şi internaţional .există o pondere mare a populaţiei care călătoreşte. Congestionarea traficului şi/sau întârzierile i-ar putea face pe turişti să se gândească mai mult înainte de a lua o decizie. rentabilitate şi siguranţă. de asemenea.Jn acest sens există o nevoie cât mai mare de securitate şi de o integrare a reţelei de transport. pentru a satisface nevoile turiştilor. În multe cazuri. Transportul şi turismul sunt strâns legate. Astfel se explică de ce politica de transport a Uniunii Europene joacă un rol aşa de important.maşina este mijlocul de transport predominant. urmată de transportul aerian şi cel feroviar. transportul fiind judecat în mod corespunzător în termenii de calitate. Costul transportului va rămâne mereu o parte determinantă al costului global al produsului turistic. Politicile de transport ale Uniunii Europene sunt. iar o reţea de transport eficientă este esenţială pentru orice destinaţie turistică. Alte aspecte se referă la eliminarea restricţiilor referitoare la achiziţiile de zboruri charter. un factor major în creşterea interdependenţelor dintre ţările membre ale Uniunii Europene. Trăim într-o lume în care creşterea economică a stimulat cererea pentru transport . cu transferuri convenabile între diferite mijloace de transport. Măsurile de liberalizare din cadrul sectorului de transport aerian au dus la mai multe legături către destinaţii care până acum nu erau foarte accesibile şi erau mai scumpe. În viitor. 7 . dar şi mult mai frecvente. călătoriile fiind însă mai scurte. preferinţa pentru un mijloc de transport condiţionează tipul vacanţei şi destinaţiile alese de turişti. o competiţie mai mare în acest domeniu va duce la preţuri ai mici şi produse mai bune pentru toate persoanele ce cumpără astfel de zboruri.calea spre dezvoltarea durabilă a turismului în Europa este prin consolidarea cadrului de acţiuni existent şi realizarea celei mai bune metode de punere în practică a acesteia.

sau realităţile unor regiuni izolate.Folosirea tehnologiilor informaţiei în sectorul turismului poate moderniza şi îmbunătăţii eficienţa infrastructurii turistice şi poate promova un transport inteligent. dacă au capacitatea de a acţiona dincolo de propriile lor competenţe. 8 . dacă este mai util/eficient să promoveze întreaga Europă. În ultimul caz. de la un caz la altul. De asemenea poate creşte mobilitatea. Într-un cuvânt. Una dintre cele mai stringente probleme ale turismului european este dacă ar trebui să existe o promovare unitară. numai anumite părţi din aceasta sau să ofere guvernelor posibilitatea (şi sprijinul) să realizeze promovarea la nivel local. să lucreze alături de cercetători şi stakeholderi profesionişti şi să decidă. în sensul că singurul lucru pe care decidenţii politici îl au de făcut este să pună la un loc vechile planuri cu cele noi. Aceasta nu este o problemă politică sau administrativă. este interesant de observat dacă guvernele locale sunt capabile să promoveze resursele culturale sau naturale comune mai multor regiuni.

specializate pe verigi ale lanţului de distribuţie a produsului turistic: întreprinderi hoteliere. dispun de autonomie funcţională. Organismele locale au în multe ţări un rol deosebit în organizarea şi dezvoltarea turismului. Aceştia pot fi din sectorul privat sau public. pe zone geografice sau unităţi administrativ-teritoriale. . producătorii direcţi de vacanţe. societăţi comerciale sau asociaţii profesionale. organisme locale. forma societăţilor comerciale. pot fi cu rază de activitate locală. În această categorie se încadrează prestatorii de servicii. de alimentaţie. Din acest punct de vedere pot fi identificate: - organizaţii sectoriale . Ele beneficiază de o structură independentă. pe plan naţional sau global. touroperatori. Ele se subordonează organizaţiilor locale sau centrale ale activităţii turistice. de transport.organizaţii ale turismului privit ca un întreg. au bugete proprii şi atribuţii în promovarea turismului în zonele respective. elaborarea de strategii şi politici în domeniu. uneori în trepte. 9 . fapt pentru care sunt considerate veriga de bază a aparatului turistic. organizaţii pe destinaţii.CAPITOLUL II ORGANIZAREA TURISMULUI ÎN STATELE UE Industria turistică include o gamă largă de activităţi în care sunt implicaţi diverşi factori ce se implică în buna desfăşurare a activităţii turistice. cel mai adesea. respectiv pe staţiuni turistice. naţională sau internaţională. Din punct de vedere organizatoric ele pot funcţiona independent sau se pot asocia. birouri de promovare. Aceste organizaţii sunt cele mai numeroase şi îmbracă. ele încurajează cooperarea dintre societăţile de turism dintr-un teritoriu şi coordonează acţiuni comune de promovare a turismului. ce au ca atribuţii studierea şi previzionarea fenomenului turistic. centre de formare profesională. naţionale sau internaţionale. agenţii de voiaj. regionale. etc.

cu atribuţii mai restrânse. reprezentarea în organismele internaţionale. Ierarhizarea organizaţiilor turistice În ţările UE. Marii Britanii. Serviciul de Inspecţie Generală a Turismului. organizaţie semiguvernamentală. în funcţie de nivelul de dezvoltare a turismului şi importanţa acestuia în economie.servicii centrale: Direcţia Industriei Turistice. Danemarca. Delegaţia Investiţiilor şi Produselor Turistice. în plan naţional. Activitatea turistică în Franţa se află sub tutela unui ministru delegat din Ministerul Industriei şi Comerţului (după 1992) care are în subordine: . Portugaliei. 10 . în principal în state Aceste organisme îndeplinesc mai multe roluri: coordonare a activităţii turistice - federale dar şi în altele: Austria. cu atribuţii mai largi sau mai restrânse. servicii exterioare: Delegaţiile regionale ale turismului. promovarea turismului intern şi internaţional. al Transportului şi Turismului). elaborarea strategiei de dezvoltare a turismului. Finlanda. Spaniei. - comisie sau comisariat: Belgia. activitatea turistică este coordonată de un organism central. direcţie sau directorat. Olanda. Italiei.Figura 2. îndrumarea şi controlul agenţilor economici specializaţi. secretariat în cadrul unor ministere cu structură mai complexă (al Industriei şi Comerţului. al Turismului şi Comerţului. aceste forme sunt caracteristice Franţei. formarea profesională. Aceste organisme centrale pot fi: minister de sine stătător sau departament public. care reprezintă serviciile centrale în teritoriu. etc. oficiu guvernamental: Grecia.

Administraţia centrală este reprezentată de un Secretariat de Stat al Turismului. îndeplinirea unor funcţii economice (organizarea de călătorii. Institutul de Promovare a Turismului (Turespana). În plan naţional activitatea se desfăşoară sub coordonarea Secretariatului General al Turismului care face parte din Ministerul Industriei Comerţului şi Turismului. societăţi de amenajare regională. La nivel teritorial. la nivel naţional funcţionează Oficiul Naţional de Turism. se ocupă de dezvoltarea şi promovarea turismului spaniol. iar la nivelul localităţilor îşi desfăşoară activitatea Oficiile de turism şi/sau Sindicatele de Iniţiativă. Între aceste organisme pot fi citate: comitete regionale de turism. Pentru activitatea de promovare turistică. cu două compartimente: unul pentru coordonarea activităţii turistice şi relaţii internaţionale şi un altul pentru strategie şi prospectare turistică.). Sportului şi Spectacolelor. oficii locale de turism şi sindicate de iniţiativă. cu o structură foarte complexă (4 direcţii şi peste 30 de oficii de turism în străinătate). La acest nivel mai funcţionează şi organisme parapublice: Maison de la France (cu rol de promovare externă a turismului francez). Industria turistică din Italia se află sub autoritatea unui ministru delegat şi este poziţionat în structura Ministerului Turismului. La nivelul colectivităţilor teritoriale organismele sunt reunite (de regulă) în federaţii naţionale şi au atribuţii diverse: încurajarea şi stimularea turismului. comitete departamentale. Administraţia centrală a turismului spaniol este reprezentată de Direcţia Generală a Politicii Turistice.- structuri de consultanţă şi intervenţie administrativă: Consiliul Naţional al Turismului. cu 26 de birouri în străinătate. Organizarea turismului în Spania prezintă particularitatea că accentul se deplasează de la nivel naţional la nivel local (cauza o constituie autonomia deplină sau larga competenţă de care se bucură unităţile administrative. Serviciile Oficiale Franceze ale turismului în străinătate (SOFTE) ŞI Observatorul Naţional al Turismului (cu atribuţii legate de înregistrarea fluxurilor turistice). La nivel regional funcţionează Direcţii de Turism ca organisme specializate în dezvoltarea şi promovarea turismului şi ca reprezentant al administraţiei centrale. rezervări .etc. În fiecare provincie există câte un Patronat de Turism. organizarea turismului este 11 .

fiecare zonă beneficiază de o 12 . Oficii de Turism Locale sau. însărcinate cu gestiunea bazei turistice proprii . Irlanda de Nord) există câte un minister naţional al turismului. etc. Organismul naţional reprezentativ pentru turismul englez este totuşi BTA (British Tourism Autority) cu atribuţii în domeniul promovării în străinătate a destinaţiilor din Marea Britanie (dispune de 29 de birouri şi 7 reprezentanţe în întreaga lume). Scoţia. De activitatea de promovare se ocupă Comisia Germană pentru Turism care dispune d e 1 5 birouri în străinătate şi 11 delegaţii în reprezentanţele externe ale companiei aeriene Lufthansa. în marile oraşe. Ţara Galilor. La nivel regional fiecare land are propria politică turistică coordonată de un Comitet compus din reprezentanţii ministerelor economice locale. La nivel regional. În plan local există oficii regionale şi departamentale precum şi centre municipale de turism şi birouri de informare turistică. elaborarea strategiei în domeniu. Oficiul Provincial de Turism . În Germania administraţia centrală este asigurată de un Secretariat de Stat aflat în structura Ministerului Afacerilor Economice ce are ca atribuţii crearea condiţiilor pentru dezvoltarea turismului. În plan local se mai întâlnesc oficii de turism şi birouri de informare turistică. corespunzător împărţirii administrative. Acesta din urmă este un organism public cu atribuţii de gestionare a unei baze materiale proprii (de stat) şi cu rol esenţial în promovarea turismului. Agenţii Autonome de Sejur şi Turism şi Sindicate de Iniţiativă. promovarea turismului german pe pieţele externe.pentru fiecare din cele 20 de regiuni. La nivel regional. În Marea Britanie organismul centrală al turismului este Ministerul Turismului. la nivelul fiecărei naţiuni şi zone (Anglia.la nivelul celor 97 de provincii. În Grecia Administraţia centrală este asigurată de Ministerul Turismului ataşat Ministerului Economiei care are un rol limitat datorită suprapunerii activităţii cu cea a Oficiului Elen de Turism (EOT). Acestea sunt reunite în Uniunea Naţională a Oficiilor de Turism. încurajarea cooperării internaţionale specifice. în structura EOT funcţionează 7 direcţii regionale. coordonarea şi controlul activităţii zonale.realizată prin:Delegaţia Regională Pentru Turism .

departamente şi birouri pentru staţiuni sau oraşe turistice. urbane şi de litoral (costiere). Există un număr mare de factori care au impact asupra percepţiei turiştilor despre o destinaţie şi asupra nivelului lor de satisfacţie şi prin urmare asupra dorinţei lor de a se întoarce în respectiva destinaţie şi mai mult de a o recomanda-o altor potenţiali vizitatori.organizare cu un minister şi oficii regionale de turism. Calitatea se aplică tuturor prestaţiilor turistice de la transport şi cazare. Fără un produs de calitate este puţin probabil ca o regiune să susţină o industrie viabilă a turismului. Acestea conturează nevoia de planificare strategică şi integrată prin intermediul unor instrumente şi tehnici specifice. mai există oficii locale. Succesul unei destinaţii în materie de satisfacere a nevoilor turiştilor este condiţionat de un număr de componente interdependente. iar conceptul de management integrat al calităţii poate fi foarte bine pus în practică pentru o destinaţie turistică. Calitatea este o parte integrantă a industriei turismului. iar prin finanţările oferite de Fondurile Structurale s-au materializat multe iniţiative în acest domeniu. Investiţiile în obiectivele turistice care iau în considerare protecţia mediului înconjurător oferă premisele pentru o creştere durabilă atât din punct de vedere economic cât şi din punct de vedere 13 . Se foloseşte conceptul de management integrat al calităţii (Integrated Quality Management) care este aplicat diferenţiat pe zone rurale. Obiectivul major al politicii comunitare de mediu este de a contribui la dezvoltarea durabilă. la orice servicii de care beneficiază turistul dar şi la calitatea mediului. ♦ Dezvoltare durabilă şi turism ecologic. Se remarcă asemănarea structurii organizatorice a turismului din diferite ţări dar şi modelele proprii care sugerează obiectivele dezvoltării turismului în fiecare ţară La nivelul UE principalele domenii prin care este sprijinit din punct de vedere financiar turismul sunt: ♦ Calitatea serviciilor. Multe destinaţii europene au recunoscut importanţa îmbunătăţirii calităţii.

favorizarea folosirii resurselor regenerabile şi a substanţelor care afectează mai puţin mediul înconjurător . Aplicarea conceptului de ecolabeling a beneficiat de o atenţie specială din partea Uniunii Europene şi a fost reglementată prin Decizia Comisiei din 14 Aprilie 2003 cu privire la "stabilirea criteriilor ecologice pentru acordarea eco-etichetei comunitare unităţilor de cazare turistică" (2003/287/EC).privat. limitarea producerii de deşeuri. competitivitatea unei destinaţii depinde în mare măsură de calitatea diferitelor facilităţi pe care aceasta le oferă. competitivitatea unei destinaţii depinde şi de o bună funcţionare a parteneriatului public .promovarea educaţiei şi comunicării de mediu. Un interes aparte îl constituie conceptul de ecolabeling care să fie aplicat unităţilor de cazare (inclusiv campingurile începând cu 2005) ca respect pentru mediul înconjurător. Practic orice unitate care doreşte să fie certificată trebuie să îndeplinească un set de criterii care se referă la: limitarea consumului de energie. Dezvoltarea turismului poate fi durabilă prin respectarea principiilor conceptului de durabilitate: - durabilitate ecologică care face dezvoltarea compatibilă cu respectarea durabilitate socială şi culturală care contribuie la dezvoltarea şi protecţia durabilitate economică care se asigură de dezvoltarea societăţii în condiţiile resurselor şi diversităţii biologice. - identităţii culturale. Curăţarea canalelor. Destinaţia 14 . Atât timp cât multe activităţi turistice sunt prestate de instituţii publice. ♦ Competitivitatea destinaţiilor turistice. eleşteelor şi râurilor poate constitui un punct forte pentru o zonă şi poate contribui la frumuseţea acesteia. Deoarece nu există un singur ofertant de servicii pentru a satisface nevoile unui turist. limitarea consumului de apă.ecologic. - unui management ale resurselor prin obţinerea beneficiilor economice atât în prezent cât şi în viitor.

Marketingul produselor turistice include şi produsul „destinaţie turistică". 15 . din punct de vedere a politicii interesele celor două sectoare adesea coincid. performanţa şi competitivitatea turismului european şi a întreprinderilor sale" care a avut rolul de a contribui la elaborarea unor politici de sprijinire a turismului de exploatare a potenţialul său şi totodată de a răspunde schimbărilor structurale în cererea turistică din Europa. ♦ Patrimoniul cultural. îl reprezintă patrimoniul cultural răspândit în întreaga Europă. De exemplu. În anul 2000 Comisia prin Directoratul General pentru Întreprinderi a contractat un studiu intitulat „Structura. Asistenţa acordată marketingului produselor turistice înseamnă o imagine mai dinamică şi mai performantă. un rol important în marketing îl au noile tehnologiile informatice. cultura a devenit un domeniu de creare a locurilor de muncă şi de creşterea economică.este şi cel mai bun nivel pentru a se crea reţele de cooperare între diferiţii ofertanţi de produse turistice. Totuşi turismul este caracterizat de puţine aşa numite „consorţii sau alianţe de marketing" care pot avea anumite avantaje competitive prin beneficiile aduse de economiile de scală şi de puterea lor pe piaţă. împreună cu sectorul turistic. De asemenea. de aceea. Unul din factorii cheie care poate fi exploatat de sectorul turistic european. Eforturile comune în chestiuni ce ţin de marketing sunt sprijinite de Comisie prin Fondurile Structurale sau alte programe comunitare. Întradevăr. ♦ Marketingul produselor turistice. iar strânsa cooperare între sectorul public şi privat este o precondiţie a unui marketing eficient al destinaţiei turistice. Un exemplu în acest sens îl constituie marketingul direct care se adresează online consumatorilor ceea ce uneori creează anumite probleme de adaptare pentru agenţiile de turism care îşi văd astfel ameninţată existenţa ca parte a lanţului de distribuţie. au existat astfel de iniţiative între transporturi şi alte domenii ale activităţii turistice precum şi între diferite moduri de transport (de exemplu voucherele pentru diverse forme de transport).

Bergen. Helsinki. beneficiarul direct al acestui sprijin. Suma alocată a fost de 250 000 de euro pentru fiecare oraş. Praga. ♦ Dezvoltare regională.Programele operaţionale în turism. ca atare sectorul beneficiază de un sprijin considerabil din partea fondurilor structurale. care are efecte pozitive şi asupra turismului. teatrele. 16 . Turismul este un domeniu de vârf al dezvoltării regionale şi în anii care vor veni se aşteaptă ca turismul să contribuie activ la diversificarea economiei şi la creşterea oportunităţilor de angajare în Europa. Fondurile Structurale au ajutat alte edificii culturale cum ar fi sălile de concerte. pe aspectele calitative. în primul rând. (ex: Oraşul European al Culturii. Turismul este recunoscut ca un sector cu un potenţial mare de a genera atât dezvoltare economică cât şi de a crea de locuri de muncă. UE sprijină activităţile care generează efecte multiple. asemenea acţiuni includ proiecte pilot de conservare a patrimoniului arhitectural. Cracovia. având ca finanţare fondurile structurale din statele membre. Totodată programele urbane au vizat conservarea centrelor istorice a unor oraşe. acest program a cofinanţat 219 de proiecte în valoare totală de 32 de milioane de euro. Reykjavik şi Santiago de Compostela ) să organizeze activităţi culturale care să reprezinte atracţii turistice în acelaşi timp.a. În ceea ce priveşte dezvoltarea regională pentru a stimula dezvoltarea economică a regiunilor mai puţin dezvoltate. Bruxelles. În plus Comunitatea sprijină un număr de acţiuni care pun accentul. în special prin promovarea turismului cultural. bibliotecile ş. restaurarea monumentelor europene şi a obiectivelor de interes istoric. Similar iniţiativele comunitare în favoare capitalelor europene au permis ca 9 oraşe din Europa (Avignon. Bologna. industrial sau rural. sprijină deseori patrimoniul arhitectural. Programul Cultura 2000 sprijină rolul cooperării culturale în dezvoltarea socioeconomică a Europei. fiind turismul. În anul 2000. În alte cazuri. Acţiunile au variat de la sprijinirea muzeelor la transformarea clădirilor istorice în hoteluri sau în alte unităţi de cazare. luna culturală europeană şi proiectul Kaleidoscope) pentru a încuraja evenimentele culturale sau activităţile cu dimensiune europeană implicând participanţi din cel puţin trei state membre.

aproape în toate ţările membre există deja reţele. De asemenea. Spania sau Italia). reţelelor şi centrelor de competenţă pentru dezvoltarea turismului european şi se propune mobilizarea competenţelor existente pentru sprijinirea dezvoltării cunoştinţelor în turism.) dar şi a celorlalte ţări (Franţa. Acestea oferă infrastructura şi sprijinul de bază necesar pentru diferiţii actori din turism. în special pentru destinaţii. în sensul promovării regionale a turismului ca factor de stimulare a dezvoltării zonelor defavorizate dar care au vocaţie turistică. care totuşi pot oferi motivaţii pentru atragerea turiştilor. Regiunile şi autorităţile locale joacă un rol cheie în formularea politicilor. Este clar cazul statelor federale (Germania. dezvoltarea turismului sprijină dezvoltarea infrastructurii necesare dezvoltării economice a unei zone şi poate crea o imagine distinctivă. Activităţile aferente industriei turistice pot adesea genera o creştere economică în ţările şi regiunile cu sau fără resurse limitate. oficiile de turism şi autorităţile locale. pentru a dezvolta alte sectoare dar. parteneriate sau organisme specializate sau centre pentru industria turistică atât la nivel naţional cât şi la nivel regional. venind în întâmpinarea nevoilor lor şi evaluând starea sectorului turistic.Printre obiectivele prioritare în politica turistică a UE se menţionează şi problema regionalismului. regiunea poate fi ajutată în a înlătura dezechilibrul economic. Diversificarea produselor turistice şi dezvoltarea de noi produse presupune relaţii mai bune între întreprinderi. Belgia etc. acestea 17 . De asemenea. De fapt. Fondurile Structurale sprijină prin urmare acele iniţiative care încurajează parteneriatele între întreprinderi şi între întreprinderi şi sectorul public. organizarea şi dezvoltarea turismului. Dezvoltarea turismului oferă oportunităţi atractive pentru un număr mare de ofertanţi de bunuri şi servicii în special în zonele rurale. La 13 Noiembrie 2001 în comunicarea Comisiei Europene Să lucrăm împreună pentru viitorul turismului european se recunoaşte rolul semnificativ al parteneriatelor. cooperarea (parteneriatele public-private). ♦ Crearea de reţele. o identitate a regiunii de care să beneficieze toate activităţile economice.

În acest mod se va întări imaginea Europei ca o destinaţie turistică pe plan mondial. patrimoniul cultural. Programul "Leonardo da Vinci" este programul comunitar de cooperare transnaţională în domeniul formării profesionale a forţei de muncă. Se sprijină şi înfiinţarea unei întreprinderi din sectorul turistic (de exemplu un nou hotel sau pensiune turistică) ceea ce duce la creşterea numărului de întreprinderi turistice de succes şi la creşterea oportunităţilor de angajare. aproape 3% din toate proiectele finanţate prin programul Leonardo da Vinci au avut impact indirect asupra turismului. Astfel au fost finanţate mai mult de 80 de proiecte totalizând 18 milioane de euro. de calitate şi competitiv rezultat al interacţiunii dintre diferiţi operatori din turism. Pregătirea profesională a angajaţilor şi managementul întreprinderilor turistice promovează stabilitatea ofertelor de locuri de muncă pe care le oferă. s-a urmărit o mai bună înţelegere a rolului dinamic pe care îl are crearea de reţele pentru un sector turistic durabil şi competitiv. ♦ Pregătirea profesională a lucrătorilor din turism. promovarea produselor locale etc. Fiind microîntreprinderi. De asemenea. asociaţii publice sau private şi destinaţii/regiuni.1999. multe întreprinderi din turism nu dispun de resurse financiare pentru a investii în pregătirea profesională şi management. deşi poate exista o nevoie evidentă pentru pregătire profesională. 18 . Prin crearea un reţele cooperarea la nivel european va fi realizabilă pentru a promova un turism durabil. S-a elaborat şi un studiu în 2004 („networking study") prin care s-au inventariat numărul de reţele şi parteneriate existente în turismul european. în perioada 1995 . Şi turismul ca orice sector economic a beneficiat din plin de acest program. nu numai în cele 25 de state membre ci şi în statele candidate sau cele membre ale Spaţiului Economic European.se concentrează pe diferite aspecte ale activităţii turistice cum ar fi dezvoltarea durabilă.

58. Dinamica circulaţiei turistice şi legătura indestructibilă dintre aceasta şi dotările tehnice au determinat mutaţii cantitative şi structurale ale bazei materiale. Europa este continentul cu cele mai multe locuri de cazare iar în interiorul său UE deţine mai mult de 70% din capacitatea de cazare (Anexa 21). masă. aceasta răspunzând uneia dintre necesităţile fundamentale ale turistului: odihna. Repartiţia acestor locuri de cazare în ţările cu vocaţie turistică din UE se prezintă astfel: 111 10. La nivelul anului 2005 în grupul primelor 10 ţări cu cele mai multe locuri de cazare din lume se aflau 6 state ce aparţin UE (Italia. acestea constituind pulsul real al mişcării turistice.5Sursa: Eurostat 1 1999 i 2000 1 1 2001 / г . 5109. Spania. Componenta cea mai importantă a bazei tehnico-materiale este reţeaua unităţilor de cazare. Austria şi Grecia). modernizarea şi perfecţionarea acesteia.). Germania. De remarcat că în multe dintre statele UE cu puternică vocaţie turistică ponderea cea mai mare în totalul 19 . Franţa. 2002 2003 2004 Figura 3. agrement.CAPITOLUL III ECHIPAMENTELE TURISTICE Turismul intern şi internaţional al UE este bine susţinut de dotări moderne pentru asigurarea unor servicii corespunzătoare (cazare. înnoptarea (. transport etc. Evoluţia locurilor de cazare în UE (mii) Hotelăria oferă principalele capacităţi de cazare în statele UE.

Spania. vizând furnizarea unei prestaţii omogene din punct de vedere al arhitecturii şi al amenajării. Lanţurile Relais et Chateaux. acestea fiind mai flexibile la distorsiunile cererii. Germania. 75% din unităţile hoteliere ce aderă la un lanţ voluntar. Lanţurile voluntare grupează hotelieri independenţi pentru a face faţă concurenţei lanţurilor integrate (sau francizate). independente. are un câmp de acţiune limitat numai la Franţa. deşi ocupă o poziţie dominantă. Se disting două categorii principale de lanţuri hoteliere: lanţurile voluntare şi lanţurile integrate. graţie unor acorduri cu colectivităţile locale deosebit de avantajoase. Lanţul les Logis de France. mai ales pe distanţe mari. În ultimul timp se remarcă o scădere a ponderii acesteia în totalul locurilor de cazare şi transformări profunde ale structurii acesteia. lansarea de campanii de promovare în ţară şi străinătate. participarea la un sistem de rezervare centralizat şi informatizat. Hotels independants et Hotellerie d'Atmosphere sunt mai degrabă o grupare de unităţi care oferă similitudini. Principalele avantaje oferite de un lanţ voluntar unităţilor aderente sunt următoarele: editarea de ghiduri şi broşuri pentru promovarea fiecărui hotel. Hotelurile mici. cu difuzare în toate hotelurile lanţului. în timp ce lanţurile hoteliere cunosc o expansiune rapidă. cu gestiune familială sunt în scădere. asistenţă tehnică şi consultanţă de gestiune. până la 9 camere. În Franţa. prin touroperatori. În primele 10 lanţuri implantate în Franţa. mai ales de ordin 20 . Italia. În Franţa sunt circa 20 de lanţuri voluntare între care se remarcă Logis de France care reprezintă cca.hotelurilor o înregistrează unităţile de mică capacitate. Ele sunt constituite în jurul unei imagini de marcă de calitate. Hotelurile înscrise în acest lanţ dispun de facilităţi de finanţare. posibilitatea de a se asocia cu grupuri comerciale pentru echipamente hoteliere. aceste efecte de lanţ nu corespund peste tot aceloraşi servicii. Este vorba de un lanţ situat numai în mediul rural a cărui clientelă nu călătoreşte prea mult. Austria ponderea acestora era cuprinsă între 75-90% în totalul hotelurilor anului 2003.

arhitectural. Scandic) 52570 Bass Hotels & Resorts 51957 Groupe Envergure 49943 Sol Melia 43002 Sursa: Comisia europeană. principalele lanţuri integrate sunt de origine americană. Inter Hotel. Hexagone. Tabelul nr. Moulin Etapes prezintă avantajul că oferă condiţii de aderare simplificate şi un cost mai puţin ridicat dar nu pot oferi în prezent o reţea suficient de dezvoltată de aderenţi. France Accueil Minotels şi Relais du Silence sunt bine implantate în străinătate. Ibis. Neotel. filială a companiei Air France. fie prin proprietatea totală a hotelului sau prin contracte de gestionare sau prin contracte de franciză. ACCOR. Lanţurile integrate au ca scop să dezvolte şi să comercializeze produsele hoteliere coerente şi omogene. Societe du Louvre (cu hotelurile Concorde şi Campanile) şi hotelurile Meridien. decât constituţia unui lanţ hotelier. Formule I) se impun alte două grupuri importante. care şia consolidat rolul de lider prin preluarea în 1991 a societăţii Pullman International Hotel aparţinând lui Wagon-lits. Nids de France. Structure. Ilotel. performance et competitivite du tourisme europeen et de ses entreprises. Ele exercită un control direct sau indirect asupra hotelurilor care poartă firmele lanţurilor. 2003. Urbis. Lanţurile Arcantis. Novotel.1 Operatorul Nr. 21 . pg. acestora alăturându-li-se două lanţuri europene: ACCOR şi Holiday Inn Worldwide. La nivel mondial. camere Accor 167328 Hilton International (Inc.5 Lanţurile hoteliere franceze sunt dominate de un grup principal. Alături de acest grup hotelier (care încorporează Sofitel. Lanţurile Best Western. Mercure. Acest tip de lanţ voluntar nu include decât un număr redus de hoteluri.

Deşi regiunea Notio Aigaio se plasează pe primul loc trebuie luat în calcul slaba populare a acestei regiuni. Italia şi Austria. situaţie care nu este caracteristică 22 capacităţi de cazare. lanţurile cu 1 şi 2 stele au cunoscut o dezvoltare foarte rapidă graţie sistemului de franciză hotelieră. • ănregistrează cei mai mulţi turişti străini. • primele 20 regiuni ale UE. turismul regional îmbracă o serie de caracteristici: • Destinaţiile tradiţionale ale turismului estival din UE dispun de cele mai mari După numărul locurilor de cazare se remarcă existenţa a 7 regiuni franceze în Regiunile insulare au cele mai ridicate ponderi ale numărului de turişti Regiunile care includ oraşe de artă şi capitale ca şi regiunile insulare Unul dintre indicatorii cei mai importanţi ai activităţii turistice ai unei regiuni îl constituie repartiţia paturilor la 1000 locuitori deoarece indică numărul maxim de turişti care pot fi cazaţi în acelaşi timp în regiunea luată în calcul. Chiar dacă Uniunea Europeană este principala destinaţie turistică a lumii. există diferenţe mari în ceea ce priveşte numărul locurilor de cazare ca şi al înnoptărilor turiştilor între regiunile NUTS2. Italia.Printre sectoarele în creştere puternică. Cele mai multe paturi la 1000 locuitori se înregistrează în regiunile: Notio Aigaio din Grecia (532). Portugalia. Olanda. în Uniunea Europeană. Interpretarea acestui indicator va trebui să ţină cont şi de faptul că o influenţă majoră o are şi numărul locuitorilor din regiune care poate să influenţeze puternic procentul (regiunile insulare sau cele preponderent rurale). Spania. În funcţie de aceşti indicatori. . Aceste regiuni aparţin statelor: Belgia. Din cele 254 regiuni NUTS2 din UE25. 16 (cca. Insulele Baleare din Spania (464). Grecia. Acest mod de dezvoltare s-a extins în toate statele UE. Trei dintre aceste state au câte trei regiuni: Grecia. 6%) au mai mult de 200 paturi/1000 locuitori ceea ce demonstrează şi importanţa activităţii turistice pentru aceste regiuni. Franţa. Austria. • internaţionali. Bolzano din Italia (455 paturi). Finlanda.

În Cehia şi Slovacia densitatea paturilor este repartizată relativ uniform între regiuni. În schimb Polonia cu 15 locuri. Danemarca. În Irlanda. Lor li se adaugă Luxemburg. Franţa.celorlalte două regiuni. 1 2 3 4 5 6 Regiunea NUTS 2 Natio Aigaio I-le Baleare Bolzano Corsica Tirol Algarve Grecia Spania Italia Italia Austria Spania Statul 7ZeelandOlanda8AlandFinlanda9Prov. variind între jumătate şi dublul mediei de 42 paturi în Cehia şi 30 paturi în Slovacia. Suedia. 2 Regiunile cu cea mai mare concentrare de paturi/1000 locuitori Nr. Letonia cu 10 şi Lituania cu 9 au mediile cele mai scăzute. crt. Astfel primele 20 23 . Tabelul nr. 55% din regiuni unde numărul paturilor la 1000 locuitori a fost mai mic de 50. Austria. Italia. Cipru şi Malta au mediile cele mai ridicate. Dacă vom lua în calcul acest indicator pentru ţări constatăm că state cu un puternic turism balnear estival ca Grecia. Un alt indicator al ofertei turistice de cazare din regiuni este îl reprezintă numărul absolut de paturi şi repartiţia lor pe diferite categorii de cazare. LuxemburgBelgia10MecklenburgZ O A F P B 1 V VorpommernDanemarca D Sursa: Eurostat La cealaltă extremă s-au înscris cca. Spania. Cehia şi Slovacia se înregistrează cea mai mică diferenţă între regiunile cu cel mai mare număr de paturi şi media naţională. Populaţie puţin numeroasă şi un număr mare de paturi au şi regiunile insulare Corsica şi Ionia Nisia. Diferenţele cele mai mari faţă de mediile naţionale le înregistrează regiunile Notio Aigaio şi Algarve.

Tabelul nr. cu excepţia Insulelor Baleare. Cele mai multe regiuni aparţin Franţei (7). 3 Regiunile cu cel mai mare număr de locuri de cazare în 2005 Nr.Regiunea NUTS 2Nr. Spaniei şi Italiei (câte 5). Majoritatea paturilor sunt în hoteluri şi unităţi similare sau campinguri. Insulelor Canare şi a regiuni Valencia unde reşedinţele de vacanţă sunt pe primul sau al doilea loc. locuri c (mii) Catalunia7 2Veneto6303Provence-alppes-Cote d ( 1C 715 V 6 Azur605 Rhone-Alpes5 5LanguedocA 6 4R 560 Roussillon4 6A R 490 Aquitqnia4 7T 465 Toscana4 8I Baleare4 9Emilia442 I-le 433 Romagna4 1 A R 42110Andaluzia4 402 Sursa: Eurostat 24 . crt.regiuni NUTS2 din UE au totalizat peste 250 000 locuri-pat. Din cele 20 regiuni se remarcă faptul că 16 dispun de litoral.

Principalul indicator care furnizează informaţii detaliate asupra utilizării locurilor de cazare/regiuni este numărul de înnoptări în unităţile de cazare iar analiza ponderii înnoptărilor turiştilor străini determină internaţionalizarea turismului. 80 70-И 60-' 50-' 40 30 20 10 0 Canare France Sursa: Eurostat Ile de Baleare Emilia Romagna Catalunia Veneto Andaluzia Figura nr. Tyrol. Bolzano. Numărul cel mai ridicat de înnoptări se înregistrează în Insulele Canare (80 mil). Italia (4). Înnoptări pe regiuni NUTS2 in 2005 (mil turişti) 25 . 4. Franţa şi Germania (câte 2). Din primele 20 regiuni. Lombardia cu Milano. regiunea Rhone-Alpes. cele mai multe sunt în Spania (5). 14 sunt zone litorale Excepţiile sunt: L Ile de France cu Paris. Oberbayern cu Munchen.

696 ITALIA 2. În schimb în toate celelalte state ale UE 25 există cel puţin o regiune cu peste 55% înnoptări străini.735 607 112 26 .043 2.931 SUEDIA 641 UK 133 Sursa: OMT Din care Telecabine+gondole Telescaune Teleschiuri 206 106 142 87 2 12 700 425 339 109 32 9 3. din structura bazei tehnico-materiale specific turistice.949 AUSTRIA 2.675 1. În primele 16 destinaţii turistice internaţionale nu se găseşte nici una germană. spre destinaţiile de vacanţă sau ca mijloc de agrement. Pentru unele forme de turism. În schimb regiunile franceze (L Ile de France). În anul 2002 60% din totalul telefericelor de pe mapamond se găseau în Europa. stimulând dezvoltarea lor (Italia. Franţa. cum sunt sporturile de iarnă aceste instalaţii joacă un rol esenţial.4 Instalaţii de transport pe cablu în principalele ţări europene anul 2002 ŢARA Numărul total de instalaţii FRANŢA 3. Bolzano) şi austriece (Tyrol) au procentele cele mai ridicate de înnoptări ale nonrezidenţilor. Ţările UE cu un potenţial turistic montan deosebit de valoros au făcut eforturi investiţionale remarcabile în domeniu devenind lideri în turismul pentru sporturi de iarnă. Insulele Canare. Germania).În Germania în nicio regiune turiştii internaţionali nu-i depăşesc ca pondere pe cei naţionali care reprezintă între 79 şi 97% din totalul turiştilor. Tabelul nr. spaniole (Insulele Baleare. ele servesc ca mijloace de continuare a călătoriei sau de acces spre altitudinile înalte.156 GERMANIA 1. Catalunia) şi italiene (Roma. suedeză acre să depăşească 40% înnoptări nonrezidenţi. Instalaţiile de transport pe cablu fac parte. Austria. ţările membre ale grupului alpin concentrau cea mai mare parte a acestor instalaţii. de asemenea. poloneză.156 1.

2002 Oraşul (regiunea) Copenhaga Paris Paris Bruhl Stoke-on Trent Alto-Adige Bruxelles Paris mul eschiderii 1843 1909 1950 1992 1967 1973 1974 1975 1989 1990 CAPITOLUL IV CIRCULAŢIA TURISTICĂ 27 . Tabelul nr. apărute îndeosebi în ultimele decenii: parcurile de distracţii. Din tabelul de mai jos se observă că Franţa dispune de 3 astfel de parcuri care se situează în primele 10 din UE toate fiind situate în Paris şi împrejurimi. principala piaţă turistică a ţării.5 Cele mai mari parcuri de distracţii din UE Nr crt.Un interes deosebit pentru practica turistică îl reprezintă amenajările cu valenţe turistice bine conturate. Denumirea 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 Tivoli Luna Park Madurodam Euro Disney Phantasialand Thorpe Park Alton Tower Gardaland Mini Europe Park Oceanique Cousteau Ţara Danemarca Franţa Olanda Franţa Germania Marea Britanie Marea Britanie Italia Belgia Franţa •> Sursa: Quid. satele turistice etc.

oamenii simt tot mai acut nevoia de a cunoaşte alte locuri. obiceiuri. □ ropa □ ondial Eu M Sursa: OMT Figura 5. civilizaţii. La nivel mondial s-a constatat că deceniile 6 şi 7 au fost caracterizate de un avânt în ceea ce priveşte numărul sosirilor după care a urmat o perioadă de încetinire a creşterii ca urmare a apropierii de un prag de saturaţie. În acelaşi context trebuie luate în considerare o serie de mutaţii din economia mondială: cele două şocuri petroliere din anii 1973 şi 1974. recesiunea economiei mondiale. războiul din Golf. conflictele din Orientul Apropiat şi Mijlociu. Indicatorii cei mai expresivi ai circulaţiei turistice internaţionale sunt: sosirile/plecările de turişti şi încasările/cheltuielile din turismul internaţional. criza financiară asiatică. După mai multe decenii de călătorie în interiorul propriei ţări. Evoluţia sosirilor în lume şi în Europa (mii) 28 .Turismul internaţional reprezintă componenta cea mai dinamică a circulaţiei turistice. insecuritatea din o serie de state islamice care au provocat o involuţie a călătoriilor internaţionale.

Ritmul înalt de creştere pe care l-a înregistrat Europa până în 1970 s-a reflectat în perioada ulterioară în ritmuri mai modeste de creştere (situate sub media mondială).5% în 1960 la 54. a cheltuielilor pe zi-turist etc. respectiv a modificării parităţii monedelor naţionale faţă de dolarul american şi a devalorizării acestuia. a duratei sejururilor.).9% la capitolul încasărilor pentru aceeaşi ani. circa jumătate din această creştere trebuie pusă pe seama fenomenului inflaţionist.5-------r-57^4 \ 29 . ce oferă locuitorilor largi posibilităţi de călătorie.(Anexa 24) 59 58 57 56 55 54 53 52 i 2000 i 2001 i 2002 1 2003 1 2004 2005 ♦ 57. ceea ce s-a concretizat în reducerea proporţiei participării acesteia la circulaţia turistică mondială de la 72.Pe de altă parte s-a constatat că încasările din turism au cunoscut o dinamică mult mai accentuată decât sosirile de turişti. a distanţelor de deplasare.9% în 2005 la capitolul sosiri de turişti. O asemenea concentrare este argumentată de puterea economică acestor ţări.5--------» 57. de faptul că ele adăpostesc un imens şi valoros potenţial de atracţii şi de experienţa turistică a acestor zone.8% la 50. Circulaţia turistică din ultimii 10 ani s-a caracterizat printr-o concentrare puternică a activităţii la nivelul continentului european (peste 50% din totalul sosirilor şi din cel al încasărilor) şi îndeosebi a ţărilor UE. Evoluţia explozivă a încasărilor este doar parţial reală (datorită creşterii numărului sosirilor. şi de la 56.

Ponderea sosirilor în Europa din total mondial 30 .Sursa: OMT Figura 6.

Această scădere a ponderii (nu însă şi a numărului de turişti) a fost provocată de ascensiunea ţărilor asiatice şi de o serie de mutaţii economice: scăderea competitivităţii produselor oferite. Ele sunt urmate de Europa Centrală şi de Est şi de Europa Nordică. deteriorarea raportului calitate/preţ. Cu toate acestea se estimează că Europa va deţine şi în următorii 20 de ani poziţia de lider în ierarhia zonelor turistice. vârsta înaintată a echipamentelor. În cadrul bazinului turistic european se remarcă faptul că ţările din Europa de Vest şi din Europa de Sud care aparţin în marea lor majoritate UE deţin ponderea principală atât în ceea ce priveşte numărul sosirilor turiştilor internaţionali cât şi al încasărilor din turismul internaţional (Anexa 26). Cele două regiuni deţin împreună circa 70% din sosirile şi încasările la nivelul Europei. saturarea cererii turistice în acest spaţiu. 160 60 0 Europa de V Europa de S Europa de N Europa Centr si E 140 120 100 80 40 20 31 .

fie Marea Britanie este prima piaţă emitentă de turişti. Spania. Italia. fluxurile turistice intracomunitare erau de 74%. - ale UE. - . 32 . Din afara Uniunii cea mai mare cotă de piaţă o deţinea SUA (7%) restul de 19% fiind alocat altor ţări din lume şi din afara UE. Italia pentru Slovenia. 28) atât în ceea ce priveşte sosirile de turişti cât şi încasările din turism (Franţa. turiştii europeni preferă să-şi organizeze singuri călătoriile în interiorul ţării. La nivelul UE (25) în anul 2003.mijlocul de transport cel mai utilizat este automobilul. Desigur că sunt şi excepţii cum ar fi Suedia care este prima ţară emitentă de turişti pentru Danemarca şi Finlanda.Sursa: OMT Figura7. turismul receptor are o importanţă majoră în industria turistică din micile state reşedinţă. Germania şi Marea Britanie sunt ţările care domină fluxurile turistice cu 61% din totalul înnoptărilor în străinătate. Celelalte ţări din UE totalizau împreună doar 39%. Distribuţia sosirilor şi încasărilor în Europa în anul 2005 În cadrul acestor regiuni se găsesc ţări care se plasează în primele 10 state ale lumii (Anexele 27. Per total UE (25). (din totalul de înnoptări al nerezidenţilor în hoteluri şi unităţi similare 74% revenea tot ţărilor din cadrul UE). Belgia pentru Luxemburg. Finlanda pentru Estonia. Cehia pentru Slovacia. Norvegia pentru Suedia şi SUA pentru Marea Britanie. Pentru multe din ţările UE 25 fie Germania. Turismul receptor şi turismul emiţător are unele caracteristici generale pentru UE: - sejururile pe teritoriul naţional sunt mai numeroase decât cele în afara ţării de în numeroase state europene sejururile scurte sunt preferate celor lungi. Marea Britanie).

- Grecia este singura ţară unde turismul receptor depinde puternic de perioada Spania este principala destinaţie a turismului emiţător pentru majoritatea În anul 2004 cetăţenii UE au efectuat peste 417 ml călătorii cu o durată de cel estivală. În 11 state numărul călătoriilor de cel puţin 4 zile în afara ţării l-a depăşit pe cele cu o durată similară în interiorul ţării (Luxemburg 99%. Orientarea principalului flux turistic în statele UE Destinaţiile care au atras cei mai mulţi turişti au fost cele estivale din Grecia. Slovenia 71%). - statelor UE. Figura 10. Italia şi Portugalia). Belgia 79%. Franţa. tendinţa generală a turismului receptor a fost de creştere până în anul 2000 şi de declin în perioada 33 . Spania.- activitatea turismului receptor se concentrează în perioada iulie-septembrie cu excepţia Austriei unde perioada de vârf este sezonul hibernal. Mai mult de o treime din înnoptările totale ale nonrezidenţilor se înregistrează în iulie-septembrie. În perioada 1992-2004 la nivelul Uniunii Europene (25). puţin 4 zile din care mai mult de 43% în afara ţării de reşedinţă (180 ml).

Tabelul nr. Statistique en bref.9% au preferat să călătorească în interiorul UE. Conform datelor din tabelul de mai jos turiştii din Luxemburg. lituanieni şi greci au preferat destinaţii din afara UE (explicabil prin poziţionarea lor în cadrul spaţiului european şi prin legăturile strânse cu statele vecine nemembre ale UE). 65. Sursa: Eurostat yearbook. 2005 Figura 11. letoni. 2004. Olanda au preferat spaţiul comunitar în proporţie de peste 75% în timp ce turiştii sloveni. În România turismul receptor a cunoscut o perioadă de relativă stagnare numărul de înnoptări ale nerezidenţilor în hoteluri şi unităţi similare fiind în 2003 apropiat de valoarea înregistrată în 1998.2001-2003. Belgia. În anul 2004 numărul înnoptărilor nonrezidenţilor în cadrul UE a fost de peste 600 ml nopţi (peste 40% din totalul înnoptărilor). Numărul de înnoptări ale nerezidenţilor în hoteluri şi unităţi similare (mii) În ceea ce priveşte destinaţia turiştilor internaţionali europeni. Unităţile de cazare preferate au fost cele de tip hotelier şi similare care au contribuit cu peste 50% la total înnoptări în UE (în Spania. Italia şi Franţa peste 70%).6 Ponderea turiştilor care au călătorit în interiorul/afara UE —*--------------------------------------------------—*------------------------------34 .

35 . crt. Germania (2.1 76. Finlanda (73%). Valorile cele mai scăzute au fost înregistrate în state cu o populaţia puţin numeroasă: Estonia.1 sejururi /turist. determinând o medie de 2.1%).3). şi Marea Britanie (72%).4 Sursa: Eurostat. UK (2.Danemarca (63%).1). Italia (60%). Slovacia.0 73. 2005 În general turismul intern din UE a avut în perioada 1992-2003 o tendinţă oscilantă de creştere regula fiind 3-4 ani de creştere urmat de un an de uşoară scădere. Olanda (68%). Franţa (63%). Franţa (82. Statistique en bref.9%). Spania (88. Polonia (83%).1 52. În Uniunea Europeană (UE25) turismul intern (înnoptări ale rezidenţilor în unităţile de cazare colectivă) este dominant cu 59% faţă de restul de 41% cât îi revenea în 2003 turismului receptor (înnoptări ale nerezidenţilor) (Anexa 31). Acest lucru este explicabil dacă ţinem cont de dezvoltarea mare pe care o au destinaţiile estivale mediteraneene şi de tradiţia acestora. În 2004. Nouă ţări se situau peste acest procent în ceea ce priveşte predominanţa turismului intern . şi Irlanda (1.9 59.0 72. Sejururile mai mari de 4 nopţi în interiorul ţării (turismul intern) au reprezentat 57% (în 2003 59%) faţă de 43% (în 2003 41%) sejururile în afara ţării de reşedinţă (turism emiţător).3 În afara UE ţara Slovenia Letonia Lituania Grecia Franţa •> % 85.7). Germania (86%).În interiorul UE Nr. Tara 1 Luxemburg 2 Belgia 3 Olanda 4 Irlanda 5 Danemarca % 82. Suedia (78%).2%). Cetăţenii Europei sudice au preferat să-şi petreacă vacanţele în propria ţară în proporţie de >75%: Grecia (90. Această medie a fost crescută datorită valorilor ridicate obţinute în ţările cele mai populate ale UE: Franţa (2. 197 mil cetăţeni europeni au efectuat 408 mil sejururi cu o durată mai mare de 4 nopţi.8 53. Grecia.1 77.0 56.2).

Germania. Marea Britanie. Portugalia (60%). Peste 60%п dintre turiştii cehi. Ungaria (54%). În funcţie de gradul de sezonalitate se pot deosebi trei categorii de state: . Belgia (55%). turismul receptor are o pondere de numai 15% (conform datelor INS) . De remarcat pentru România a patra ţară emitentă este Israelul.3% din piaţă. sloveni au preferat să-şi petreacă vacanţele în această perioadă. o cotă relativ mică şi puţin dominantă.8% dintre greci şi 16.Turismul receptor este caracteristic în principal ţărilor cu vocaţie turistică recunoscută (Anexa 29) . În lunile ianuarie-martie doar 7. italieni.3%) şi luxemburghezii (18. ţară care nu e prezentă în primele poziţii din nici o ţară europeană. Slovenia (56%). Finlanda. Olanda. Austria (72%).Cipru (93% din totalul înnoptărilor în unităţile de cazare colectivă revenind nerezidenţilor). Estonia (74%). pentru ţările baltice şi cele scandinave în luna iulie iar pentru Germania şi Franţa luna septembrie. 36 . Germania este prima ţară emitentă de turişti şi pentru România deţinând 18. De asemenea în cazul ţării noastre avem o grad de concentrare al primelor patru ţări emitente de 45.7% situat sub media europeană de 54.singurul loc doi ocupat de Italia.5%. spanioli.preferinţa sezonieră relativ echilibrată(20-30%): Danemarca. Gradul de ocupare a structurilor de cazare cel mai mare a fost pentru majoritatea statelor în luna august.una din cele mai mici din UE. Irlanda. Irlanda (63%). Perioada de iarnă a fost cel mai puţin folosită pentru petrecerea vacanţelor. Grecia (75%). Luxemburg.4%) au reticenţe în a călătorii din octombrie până în decembrie. Perioada de vacanţă cea mai utilizată în majoritatea statelor UE a fost vara (iulie-septembrie). Valorile cele mai ridicate ale gradului de ocupare în luna de vârf au fost de peste 80% şi s-au realizat în Cipru.3% dintre danezi călătoresc cu scop turistic în timp ce italienii (10. O altă particularitate este dată de prezenţa Italiei pe locul al doilea . Spania (64%). Grecia şi Malta. Din păcate deşi România ar merita să se înscrie în aceasta din urmă categorie dat fiind valoarea potenţialului său turistic.

În ceea ce priveşte cheltuielile din turism Germania este de departe cea mai importantă ţară cu peste 57 de miliarde de euro în 2003. În interiorul acestei plaje de 4-14 nopţi au predominat sejururile cuprinse între 4 şi 7 nopţi. Tabelul nr. Suedia. Portugalia. Finlandei (94. După cum se poate vedea cheltuielile Germaniei în turism sunt de aproape de trei ori mai mari decât încasările. (Anexele 34 şi 35).1%). În 2004 Uniunea Europeană (cu 25 de state membre) a câştigat din turismul internaţional peste 222 miliarde de euro. Spania. Slovaciei (94.7 Cheltuielile din turism în UE în 2003 (milioane euro) Locul Tara 1 Spania Încasări 36 870 Tara Germania Cheltuieli 57 187 37 .. Balanţa de plăţi a ţărilor din UE . urmată de Franţa cu 32 de miliarde şi Italia cu 28 de miliarde euro.3% din turişti au efectuat sejururi cuprinse între 4 şi 14 nopţi: cele mai mari procente le-au revenit Ungariei (95. Slovenia.vârf sezonier accentuat(>46%): Cehia. Pe ansamblul UE o medie de 85. Austria. Ungaria. Polonia.Turismul transfrontalier este un factor economic foarte important pentru UE. ceea ce face din Germania a doua mare ţară emiţătoare de turişti pe plan internaţional după SUA. Grecia.2%). Italia. A doua ţară în materie de cheltuieli în turism este Marea Britanie cu peste 42 de miliarde de euro urmată la mare distanţă de Franţa cu peste 20 de miliarde.vârf sezonier moderat(31-45%): Belgia. Franţa. Suedia şi Olanda. . Totuşi balanţa turismului în UE este deficitară înregistrând o pierdere netă de aproape 1 miliard euro (încasări de peste 223 miliarde euro) datorată în principal prezenţei marilor ţări emiţătoare de turişti Germania. ania rămâne liderul de necontestat la încasări din turism cu aproape 37 de miliarde de euro (17% din încasările din UE 25).0%). Marea Britanie.

Spania. 38 . Portugalia şi Grecia. Marea Britanie. Germania. Marea Britanie. prin amploarea fenomenului: Germania. Italia.2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 Franţa Italia Germania Marea Britanie Austria Grecia Olanda Belgia Portugalia Suedia Danemarca Polonia Irlanda Cehia Ungaria Luxemburg Cipru Finlanda Slovenia Slovacia Malta Estonia Lituania Letonia UE 25 32 347 27 612 20 318 20 080 12 436 9 624 8166 7204 6124 4691 4665 3587 3409 3148 3032 2634 1776 1655 1185 817 614 595 564 197 213 350 Marea Britanie Franţa Italia Olanda Belgia Austria Suedia Spania Danemarca Irlanda Polonia Portugalia Luxemburg Grecia Finlanda Ungaria Cehia Slovenia Slovacia Cipru Lituania Letonia Estonia Malta UE 25 42 887 20 713 18 214 12 906 10 712 10 397 7332 7316 5896 4188 2480 2392 2361 2247 2150 1789 1708 666 560 557 415 293 284 190 215 840 În categoria receptorilor de turişti se remarcă 8 ţări ale UE care se plasează în primele 20 din lume: Franţa. Multe dintre ele sunt prezente şi în topul receptorilor. Din categoria ţărilor emiţătoare de turişti se remarcă. Austria. Italia. Austria. Franţa. Olanda.

Condiţia de bază este însă să existe o strategie bine pusă la 39 . Specialiştii de la WTTC sunt unanim de acord că până în 2016 România poate deveni una dintre destinaţiile de succes din Europa. CONCLUZIE Investiţiile din ultimii ani au făcut ca turismul să se afle pe o pantă ascendentă chiar dacă la ora actuală România este o destinaţie turistică care se regăseşte cu greu în cataloagele marilor agenţii turoperatoare.

El poate furniza de asemenea date economice concrete pe care să se bazeze deciziile privind marketingul şi promoţiile. Dezvoltarea cu succes a turismului în România va depinde în mare măsură de mediul natural. Intrarea României în UE reprezintă o şansă pentru turismul românesc dar şi industria turistică reprezintă o şansă pentru economia României. folclorul. Deşi autorităţile guvernamentale şi sectorul privat sunt deschise dezvoltării turismului este nevoie de o cunoaştere mai profundă a modului în care această industrie să devină una de succes. Delta Dunării. De aceea este esenţial ca planurile de dezvoltare a turismului să fie integrate cu sistemele de management pentru mediu. bisericile din lemn.punct de creare a unei imagini atractive a destinaţiei România. Influenţa cea mai mare se va resimţi la nivelul IMM-urilor şi în dezvoltarea socială a comunităţilor locale. Pentru aceasta este necesară o campanie de imagine pentru ca toţi factorii publici dar şi cei privaţi să fie conştienţi de importanţa industriei turistice îndeosebi în privinţa dezvoltării rurale. Pentru aceasta este necesar ca turismul să fie 40 . cetăţile dacice. să asigure un important număr de locuri de muncă şi să contribuie semnificativ la creşterea economică. Zonele rurale montane cu potenţial turistic vor fi cu siguranţă beneficiarii dezvoltării turismului dacă vor pune în aplicare planuri de dezvoltare turistică durabilă ca rezultat al unor parteneriate public-privat. de modernizare a produsului turistic pornindu-se de la acele resurse care ne conferă un avantaj: satul românesc. muntele. Cercetarea şi prognoza economică şi de marketing. Contul Satelit în Turism elaborat de WTTC are menirea de a de a fi un instrument important de planificare şi dezvoltare a politicii turistice. Turismul şi călătoriile pot să devenină unul din principalele sectoare de export ale economiei româneşti. social şi cultural. Este incontestabil că după aderare numărul turiştilor europeni în România va fi mai mare iar guvernanţii trebuie să înţeleagă că este necesară o strategie bine definită prin care România să devină un brand turistic. referitoare la sectorul turistic al României sunt insuficient exprimate atât cantitativ cât şi calitativ. fauna cinegetică.

. Editura Eficient. 2. Bucureşti.Management strategic.. Bucureşti. M. 1995. Managementul inovaţiei . 1999 Bădiţa M şi colab. 41 . 3. Bucureşti 2005 Băloiu. BIBLIOGRAFIE 1.Viitorul întreprinderii. Editura Teora. . Băcanu B.Statisticş aplicată în managementul turistic. Liviu.privit ca parte integrantă a unor proiecte de dezvoltare ce vizează şi alte sectoare ale economiei. întreprinderea viitorului.

Editura Economică. South-Vestern College Publishing Co. Ed. 1977 Berbecaru I-Strategiapromoţională în turism.. 6.conţinutul şi funcţiile lor..-Turismul rural. 17. Carroue L. 1995. Ed. Băloiu. M. Burdus.-Comportamentul uman.Managementul G. Sport-Turism. Androniceanu. (colab. .Collin. S. Bucureşti. Modelul european. Economică.Managementul inovaţiei .1995. Bran Florina şi colab.L Union europeenne: de l Union Europeenne a l Europe Occidentale.. Carbaugh Robert . Ed. Editura Eficient. Becker G. . Caprarescu. 1995 19.Bucureşti. Editura Economica. . Paris.S. Ed. Caprarescu. Bucureşti. întreprinderea viitorului. A. G. 12. 47.Bucuresti. Bucuresti. Editura Didactica si Pedagogica..-Teoria şi practica amenajării turistice.4. All. 1998 11. G. Botez M.. Bucureşti. 1998 18. Miles. SportTurism. M.Viitorul întreprinderii..)-Econnomia turismului şi mediul înconjurător. 16. Istoria doctrinelor sociologice. 1994 Berbecaru I.International Econimics. 8.1997 9..Indicatori macroeconomici .Fundamentele managementului organizatiei. schimbarilor organizationale. Capanu. 13. Editura Economică.. 7.. 1976 5. Editura Economica.. Burdus. Buzarnescu.. Liviu. Armand 20. 15. Ed. 14. Bucureşti.. O abordare economică. I. 2000. 1999. Bran Florina. Bucuresti. . 10. E. 1998 42 . 48.Bucureşti.

Bucureşti. Economică. .Turismul. Editura Polirom. 2000 34. 2002. Căprărescu. fenomen complex contemporan.Fundamentele managementului organizaţiei. 25. Bucureşti. Editura Alternativ. crestere economica.. . Bucuresti.21. 1996 P. Comanescu. D.. Cetina.. Daianu. Cândea. Editura Paris. Lonquor R. Ed. Cristureanu Bucureşti. 48/50. Raynouard Y. Ed. Inflatie. Coulomb J. Gh. România si Uniunea Europeana. Bazele managementului. Editura Teora. D.68. Bucuresti. pag. R. Abeona. Editura All 33.Geografia turismului românesc.. R. I.Beck..Les action europeennes azant une influence sur le sector du C. PUF. M.1999 24. Marketingul competitiv în domeniul serviciilor. 1998 30. Dogan N.. 1980 22. . Carro.Geografia turismului.. 1997 M.. C. Management european.Economie politică..2000 31. Vrânceanu. dec. Ed. Focul Viu.Economia mixtă. L'amenagement touristique. Editura Didactica si Pedagogica. 2001 26. Dobrotă 37.. Comunicarea manageriala. Cristureanu servicii. Bucuresti. I. Economică. Cluij-Napoca. Economică .Economia imaterialului:tranzacţiile internaţio-nale cu tourisme. 1992 43 .. P. balanta de plati. 1996 36. Bucureşti... Cândea. Pelassy D. Editura Economica. Cocean 1997 28. Les Cahiers Espaces nr. Ed. Cosmescu I. 1996. Bucureşi.1992 32. Editura Expert. 35. Bucuresti. Ed. 1999 29. Iasi. Cocean 27. Bucureşti. Bucureşti.... Cazes G. Dijmarescu. 23.Economia şi politica Turismului internaţional.

Bucureşti 1981 Tourism. 14 42.Economie et politique du tourisme. 44 . Domeisen N. Bucuresti. Editura Piman. .. Librairie C.1994. Davidson. Eficienta factorului decizional. nr. F.R. Demetrescu 40. Europa Nova.Quelle place pour les strategies nationale de marque. Durand Huguette şi colab. Forum du commerce international...41. Ed.Marketing. Drucker. pag. Management. 43. Paris. 1/2003.38. Ediţia a Il-a. Editura Destin.1991 Generale de Droit et Jurisprudence. 1994 39. Peter.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful