Introducere in psihologia sociala.

Ce este Psihologia sociala ?

Fie ca se numeste Psihologie Social, psihosociologie sau sociopsihologie, aceasta disciplina este o tiin relativ tnr;. controversat nc de la nceput, unii au considerat-o doar o ramur a psihologiei, n timp ce alii au vzut n ea doar sociologie centrata pe grupuri mici. Dar, ce este mai exact psihologia social? Care sunt domeniile de activitate ale acesteia, si mai ales, care este legtura ei cu psihologia sau cu sociologia. i care sunt diferenele dintre ele? Care sunt cele mai importante teme ale psihologiei sociale, care unt cei mai importani cercettor, si cu ce fel de cercetri a contribuit psihologia social la dezvoltarea cunoaterii n general? Care sunt toate descoperirile, teoriile i paradigmele care au fcut din psihologia social o tiin cu caracter de sine stttor, cum este astzi? Sunt zeci de volume si lucrri de specialitate care trateaz aceste subiecte. Psihologia social este o disciplin aflat la grania dintre psihologie i sociologie, i studiaz n special individul n context social, in situaia concret, n interaciunea lui cu ceilali indivizi. nceputurile acestei discipline se ncadreaz n cercetarea grupurilor i relaiilor interpersonale, astzi ea cuprinde arii mult mai vaste precum: articularea ntre conduite, viaa public i cmpul social. Psihologia social se intereseaz att de manifestrile grupele i emoionale , ct i asupra fenomenelor de manifestare ale actorilor sociali. Ea se refera la reprezentri sociale, credine dogmatice, moduri de alienare, dar i organizarea proiectelor, competena de a crea noi structuri sociale, democratice. (A. Neculau, 2002). Psihologia sociala se caracterieaza prin faptul ca opereaza cu o categorie aparte de fenomene,specifice interactiunii social - psihologice, ntre un anumit context situational obiectiv si anumite particularitati psihologice, subiective, ale celor implicati n diverse situatii. Contextul social - obiectiv cuprinde alte persoane, aflate n ambianta noastra, anticipnd contextul central al psihologiei sociale, interactiunea. Pe baza acesteia, ntre social si psihologic, apare un nou fenomen: fenomenul psihosocial.

Omul si procesele psihice in psihologia sociala

Pentru a elucida omul si procesele psihice din punct de vedere psihosocial, se impun doua teze fundamentale: n psihologia umana, nimic nu exista care sa nu fie influentat si conditionat social n societate, nimic nu exista care sa nu aiba corespondente, componente si implicatii psihologice

Grupul si societatea sunt produse ale actiunii umane, deoarece omul este un subiect activ care contribuie la producerea vietii sociale.

Definitii despre psihologia sociala

Psihologia sociala este un studiu stiintific al experientei si conduitei indivizilor n relatia lor cu stimulii sociali (Sherif) Psihologia sociala este de fapt stiinta evenimentelor, a conduitei interpersonale (Krech si Crutchfield) Psihologia sociala inseamna studiul interactiunii umane (Watson) Psihologia sociala explica si examineaza modul n care gndirea, sentimentele, conduita indivizilor sunt influentate de prezenta actuala, imaginata, sau implicata a altora (Allport) Psihologia sociala se ocupa in primul rand cu studiul particularitatilor psihice ale omului ca fiinta socioculturala, si ale conduitei sale n cadrul grupului din care face parte, ct si cu studiul psihologiei de grup, colective si de masa, asa cum se manifesta ele n activitatea umana (P. Golu) Psihologia sociala se defineste ca fiind studiul stiintific al influentei reciproce a indivizilor si contextul sau social (Sabini)

Perspective epistemologice in psihologia sociala

Din partea psihologiei: Se concentreaza asupra influentei stimulilor sociali asupra indivizilor si asupra studiului perceptiei si cunoasterii de catre om a vietii sociale. Este o perspectiva intraindividuala Din partea sociologiei: Se preocupa de studiul interactiunii sociale, comunicarii sociale, constructiei sociale prin intermediul limbii, etc. Este o perspectiva interindividuala, n cadrul careia exista o serie de conceptii (psihanalitice, cognitive, interactioniste), i.e. nivele de analiza

Nivele de analiza in psihologia sociala

intraindividual - prin care se pune accent pe procesele intraindividuale, adica mecanismele prin care oamenii si organizeaza perceptia si si evalueaza ambianta sociala interindividual si situational - care analizeaza procesele interindividuale asa cum au ele loc ntr-o situatie data; indivizii au o pozitie intersanjabila si nu intereseaza pozitiile pe care le au n afara unei situatii date socio-pozitional / al relatiilor de putere si statut - acesta focalizandu-se pe pozitia ocupata de individ n societate, adica diferentele extrasituationale n pozitiile sociale ideologic / al convingerilor sociale - al reprezentarilor sociale, al normelor produse de societate si grupuri, pe care individul le poarta cu el, le manifesta intr-o situatie anume, etc

Istoricul psihologiei sociale

Se considera ca psihologia sociala a aparut ca stiinta de sine statatoare n 1908, odata cu experimentele lui Ross si McDougal, ale caror teorii erau descriptiviste, centrate pe macrosocial, cu putine cercetari empirice. O a doua etapa (1920-1945) se caracterizeaza prin influentele neopozitivismului si ale pragmatismului, accentuarea tendintelor empiriste, aparitia statisticii. Temele preferate ale acestei perioade sunt dinamica grupului (Lewin), atractia interpersonala (Moreno)

A treia etapa (1945-1960) e centrata pe autoritate, actiune, interactiune. Nevoia de teorie si gaseste reflexul n aparitia teoriei frustratiei si agresiunii (Miller si Dollart), teoria nvatarii prin imitatie (Bandura), teoria disonantei afectiv-cognitive (Festinger), teoria comparatiei sociale. Aceasta perioada este caracterizata si de reflexitatea teoretica, reflectarea asupra teoriei, experimentului, asupra calitatii si eficientei acestora. n cadrul celei de-a patra etape (1960-1980) apar pregnant experimentele de laborator, cercetari asupra problemelor sociale, reprezentarilor sociale. Dupa 1980 se continua unele teme (socializarea), ca rezultat al schimbarii societatii, sistemului de norme si valori, apare studiul de psihologie interculturala (prin compararea diverselor culturi), se pune mai mult accent pe studiul vietii cotidiene (casatoria, mariajul), centrarea pe comportamentul prosocial si altruism. ,se reiau unele teme clasice (charisma, de ex.)