LA TIGaNCI de Mircea Eliade - apartenenta la specie Mircea Eliade este un scriitor de mare valoare a poporului roman.

In literatura romana proza fantastica a fost creata in perioada de inflorire a romantismului. In acest sens, Mihai Eminescu a lasat Sarmanul Dionis , prima nuvela fantastica si filosofica din literatura romana. De asemenea si marele nostru dramaturg, I.L.Ca ragiale, a lasat nuvele fantastice reprezentative: Calul dracului , La hanul lui Man joala , etc. Mircea Eliade va aduce ceva nou in specia literara denumita nuvela fantastica. F antasticul eliadesc are radacini mitice, fiind creat pe simboluri esentiale. Pen tru evidentierea elementelor fantastice, Eliade considera Bucurestiul (locul nat al), ca fiind perfect, el reprezinta un oras al melancoliilor , o geografie sacra , rul unei mitologii inepuizabile . In acest spatiu al realitatii mitologizate, se d esfasoara actiunea din majoritatea scrierilor fantastice ale lui Eliade. Fantasticul este o categorie estetica care se realizeaza prin redarea, recrearea lumii dintr-o perspectiva imaginara. Intr-o opera fantastica realul este imbina t cu o latura ireala. Straniul este construit prin intermediul unor evenimente c are vor schimba destinul personajului central. Teme fantastice des intalnite: pa rasirea timpului prezent, existenta unui cadru ireal in care personajele isi imp linesc destinul, motivul nunta-moarte prin care omul este supus initierii(cunoas terii). Asadar o creatie fantastica este o creatie aflata sub semnul miraculosul ui, inexplicabilului, imaginarului. Personajele din nuvela fantastica sunt perso ane care au cunoscut cel putin o data in viata sentimentul de ideal neimplinit, au o viata banala, construind un ciclu care reprezinta destinul nefavorabil al p ersonajului. In nuvela La tiganci , Eliade construieste subiectul in 8 secvente prin intermediul carora realul se imbina cu irealul. Camuflarea sacrului in profan(hierofania), trecerea din real in ireal si incapacitatea omului de a trai mitul , constituie pun ctul de plecare in opera lui Eliade. Prima secventa din nuvela este dominata de planul real in care personajul princi pal savarseste un ritual fara insa a realiza acest lucru. Gavrilescu merge de 3 ori pe saptamana cu tramvaiul, aceasta cifra reprezentand totalitatea ritualuril or sacre. Banalitatea in care viata personajului se desfasoara poate fi consider ata drept o consecinta a unei greseli care i-a schimbat cursul vietii.23s4m0-sdf sdn334 Elementele fantastice care apar pe parcursul secventei sunt sugestive in contura rea personajului. El merge cu tramvaiul intr-o zi caniculara de vara, participa la o discutie despre un anumit colonel Lawrence si de asemenea se face referire cu o oarecare retinere la locul numit la tiganci , unde timpul pare a fi suspendat: Avem timp. Ca n-am ajuns inca la tiganci . Pentru ceilalti pasageri din tramvai cas a tigancilor este un loc rau famat, pentru Gavrilescu este un refugiu impotriva canicului. In momentul in care el realizeaza ca si-a uitat partiturile la eleva lui, Otilia, va schimba cursul destinului sau, intrand intr-o noua etapa existen tiala. Este prea tarziu sa se intoarca din drum, astfel se produce o ruptura de re alitate in momentul in care patrunde in spatiul miraculos de la tiganci . Inainte d e a intra in sacru este lovit de lumina, producandu-se asadar o sciziune in existe nta personajului. Prima secventa sta sub semnul unui destin ratat, soarta nefiin du-i favorabila din pricina firii lui de artist . Urmatoarele 3 secvente stau sub s

cent

emnul fantasticului, personajul traind o experienta stranie, fiind prins intre r ealitate si mistic. Intrand la tiganci, el cunoaste o noua dimensiune existentia la. Este intampinat de o baba care ii cere bani - ea semnifica cerberul care ia bani celor care trec dintr-un spatiu(viata) intr-altul(moarte). Tigancile s-au s tabilit in Bucuresti de 21 de ani (adica de 3 ori cate 7), semn al perfectiunii , al creatiei perfecte. Aceste indicii sunt ignorate de Gavrilescu care nu poate face diferenta dintre realitate si fantastic. Amestecul de real si mitic va con duce la ambiguitate, personajul fiind derutat pe parcursul intregii nuvele. La tiganci timpul nu are limite, asadar acest loc sacru dispune de atemporalitat e Avem timp. Nu e nici trei. . Gavrilescu va fi prins intr-un joc pe care nu-l cuno aste. Cele trei fete il atrag intr-o hora care in folclorul romanesc reprezinta jocul ielelor. Deoarece este incapabil sa deosebeasca cele trei fete prin etnie, el este condamnat sa strabata un labirint, nu insa inainte de a cunoaste experi nta onirica. 23s4m0-sdfsdn334 El isi va reaminti tragedia vietii sale: pierderea lui Hildegard, iubirea vietii lui.Preocuparea pentru neimplinirea sufleteasca il va impinge pe un drum greu d e strabatut, devenind prizonierul unui univers labirintic. Jocul tigancilor i-a trezit sentimentul de tradare, care a fost refulat in banalitatea cotidiana. Int rarea in labirint este asociata cu sentimentul abandonului; el este parasit de c ele trei fete, se pierde si el la randul lui printre paravane, este sufocat de c aldura si se dezbraca, semn al pierderii identitatii si individualitatii. In ace ste conditii grele, personajul se simte mai batran, sleit de puteri, insetat, da r si schimbat din punct de vedere fizic: se privi mirat in oglinda, parca i-ar fi fost greu sa se recunoasca . Pentru a-si potoli setea, cere apa: band direct din cana, indelung, galgaind, dandu-si capul pe spate ; apa detine calitatea magica de a reda fiintei putinta renasterii. Pentru Gavrilescu, experienta de la tiganci este un joc, de aceea nu percepe rostul identificarii celor trei fete, sensul ra tacirii prin labirint si experienta onirica care va duce la crearea unei noi ide ntitati. Trairea sa in locul sacru de la tiganci seamana cu o mistuire, cu moart ea, insa legaturile cu realitatea nu sunt definitiv rupte: aude voci si zgomote s i scaune trase pe parchet . In ratacirea prin labirint primeste semnele apropierii sfarsitului: este atras de un giulgiu care ii acopera goliciunea corpului aseme nea unui mort. Asadar, experienta lui Gavrilescu echivaleaza cu initierea in moa rte, caci a iesi si a intra intr-un labirint este un ritual initiatic prin excel enta. Secventele V, VI, VII reprezinta confruntarea lui Gavrilescu cu o realitate ambi gua. Timpul petrecut in bordeiul tigancilor si ratacirea personajului in labirin t este o avertizare asupra a ceea ce-l asteapta in lumea profana, caci intors in realitate eroul se va confrunta cu un nou labirint: in locurile cunoscute el in talneste alti oameni, banii se schimbasera, tramvaiul se scumpise, in casa lui l ocuiau alti oameni, Elsa este plecata in Germania, iar pe strada Preoteselor, la doamna Voitinovici locuiau niste straini. El nu este recunoscut de crasmarul Co stica, care ii relateaza ca Gavrilescu a disparut de 12 ani. In acest moment ero ul realizeaza ca cele cateva ore petrecute la tiganci echivaleaza cu 12 ani, adi ca un ciclu cosmic. Isi da seama ca a pierdut legatura cu realitatea si vrea sa se intoarca in spatiul sacru de la tiganci. In drumul sau initiatic va fi dus de un fost dricar (reprezentandu-l pe Charon) care nu ii ia bani. Vor trece pe lan ga o biserica si simbolurile mortii sunt sesizabile usor:regina noptii, locul de veci in care o persoana a fost ingropata de dimineata. Schimbarea la care Gavri lescu este supus reprezinta intoarcerea la momentul de gratie: iubirea lui Hilde gard, inainte de a fi ales ca sot de Elsa, el acceptand din lasitate si din lips a de bani. Conditia materiala nu l-a lasat sa-si implineasca iubirea, el pierzan du-si astfel firea de artist. Revenirea la casa tigancilor reprezinta ultima secventa, momentul in care trece

din real in sacru, primind o a doua sansa de a-si implini destinul. El este preg atit, in initierea in moarte cunoscand desavarsirea. Intalnirea cu Hildegard ins eamna dreptul de a intra in eternitate prin iubire, prin nunta care se realizeaz a sub semnul visului Asa incepe. Ca intr-un vis . Plecarea cu Hildegard spre padure( simbol al eternitatii), reprezinta a doua sansa in implinirea destinului sau cos mic. La Eliade nunta este un simbol de patrundere in moarte, in inteles mitic, d e contopire a individului cu Fiinta suprema, Dumnezeu. La tiganci este o nuvela fantastica, deoarece exista elemente ce definesc categori a estetica, numita fantastic: planul real-ireal, trecerea din viata in moarte, m otivul nunta-moarte, ritualul initiatic pentru desavarsirea destinului cosmic. A ceasta nuvela are ca element original modul in care Eliade vede fantasticul: mit ul si imbinarea sacrului cu profanul reprezinta esenta spiritualitatii.