Sunteți pe pagina 1din 27

Timar Ludovic

GHID PRACTIC

de spiritualitate

Obţinem

Instrumentului miraculos

al evoluţiei

Timar Ludovic GHID PRACTIC de spiritualitate Obţinem Instrumentului miraculos al evoluţiei

Cuprins

Introducere

2

Capitolul 1

4

Libertatea

4

Imaginea de sine

9

Componenţa lumii duale

11

Instrumentul miraculos contra minciunii

13

Exerciţiul realizării Sinelui

17

Capitolul 2

20

Meditaţia

23

Efectele realizării Sinelui

25

Abandonul

26

Energia Kundalini

27

Adevărata dorinţă

27

Iubirea reflectarea lui Dumnezeu în noi

29

Frica

34

Recunoştinţa şi stima

34

Sănătatea

35

Cum putem să ne menţinem în „viaţă” ?

37

Acceptarea

39

Capitolul 3

41

Experimentul realizării Sinelui

41

Corpul subtil

44

Încheiere

47

Introducere

Doresc ca prin această carte-broşură să demontez acel mecanism al gândirii, prin care sunt percepute toate schimbările din exterior, ce apar ca nişte ameninţări la adresa siguranţei noastre. Ne sperie chiar faptul că nu ştim cum va avea loc schimbarea şi ce va aduce ea în vieţile noastre. Dacă alegem o astfel de carte, o luăm fie din curiozitate, fie pentru că am mai citit cărţi de acest gen şi suntem interesaţi de subiectul spiritualităţii. Începem lectura şi încă de la primele pagini, apare o comparaţie printr-o judecată bazată pe cunoştinţele acumulate anterior . Avem deja o „pregătire”, o „bază”, care acţionează ca un filtru prin care acceptăm noul în funcţie de vechea cunoaştere. Cum credem că acest „loc” al raţiunii, al evaluării mentale ne poate oferi stabilitate ? Ne dorim o stabilitate care să ne asigure libertatea şi fericirea deplină. Pentru a ajunge la această stabilitate, urmărim să atingem ţeluri, să obţinem poziţii, mai multe bunuri, relaţia perfectă etc. Această credinţă că numai după ce îndeplinesc anumite condiţii îmi pot permite să fiu fericit, e falsă, ne menţine într-o continuă căutare în afara noastră.

Haideţi să avem curaj şi să ne întrebăm cu sinceritate dacă ne dorim o schimbare radicală în viaţa noastră sau vrem să rămânem în confortul schimbărilor din planul material, unde dorinţa de a avea, de a acumula şi de a fi cumva, devine importantă şi ne îndepărtează de sursa stabilităţii noastre reale.

Aş dori ca prin acesată carte să ofer o metodă simplă, accesibilă tuturor; o modalitate de a ne regăsi pe noi înşine în primul rând şi pe urmă tot ce ne înconjoară. Este o metodă foarte simplă, chiar şocant de simplă, pe care doamna Shri Mataji a perfecţionat-o şi care funcţionează de 40 de ani (din 5 mai 1970) de când s-a deschis ultimul centru energetic, sahasrara. Există foarte multe ţări în lume unde se practică această metodă foarte simplă folosind poza vibratorie a lui Shri Mataji. Ea rezonează la frecvenţa energiei Kundalini din interiorul nostru, dând prilejul oricui care doreşte, să primească realizarea Sinelui, adică ridicarea acelui firicel de Kundalini care reuşeşte să străbată fontanela şi să ne conecteze la sursa energetică universală. Doresc din tot sufletul ca acei cititori care rezonează cu această chemare din interior să încerce. Merită. Mă alătur sutelor de practicanţi ai yogăi spontane (Sahaja Yoga) pe care o practic de 20 de ani, oferind un mic rezumat din experienţele personale.

Mulţumesc pe această cale lui Shri Mataji pentru ajutorul oferit pe tot parcusul scrierii acestei cărţii şi celor care m-au ajutat, corectându-mi greşelile gramaticale. Exprimarea poate fi pe alocuri mai puţin corectă, dat fiind că limba mea maternă este maghiara, însă, cu bună ştiinţă, multe dintre propoziţii au rămas aşa cum au fost concepute iniţial, deoarece schimbarea lor ar fi dus la pierderea vibraţiilor originare. Aşa că vă sfătuiesc să citiţi această carte-broşură mai mult cu inima dumneavoastră. Mulţumesc, Ludovic.

Capitolul 1

lumea exterioară. Mereu nemulţumit cu ceea ce are urmăreşte

Libertatea

nişte standarde de cum să fii într-adevăr liber obţinând aceasta doar prin aprecierea altora, ca şi când i-ar trebui o confirmare :

Cum să ne recâştigăm libertatea în această lume a dualităţii ?

Este o întrebare cheie, la care nu se poate găsi răspuns în această lume a dualităţii cu un instrument precum gândirea. Trebuie descoperit acel lucru care susţine lumea duală, ce o întreţine. Natura, care a fost creată pentru noi este foarte frumoasă, cu particularităţi diverse. Mergem în natură şi vedem ce efect benefic are asupra noastră, ne încărcăm energetic, devenim mai calmi, mai toleranţi, mai buni. Dacă ne urmărim pe noi înşine vom observa toate aceste efecte de dez-stresare, de relaxare. Oare de ce se întâmplă aşa ? Natura este exact aşa cum este ea. Omul care intră în legătură cu natura îşi abandonează grijile, stresul, tensiunile la picioarele frumuseţii acestei naturi create pentru el. Este o diversitate a creaţiei, pe care noi o admirăm :

„O, toate au fost create pentru noi ?!” O admiraţie care automat ne redă o parte a ceea ce suntem de fapt, oameni ce-şi exprimă recunoştinţa prin iubire. Iubirea este firea noastră, ea ne face să ne simţim liberi în sânul naturii. Intuitiv ne amintim cine suntem, care este originea noastră şi scopul pentru care am fost creaţi : să ne bucurăm de libertatea noastră. Sa vedem care este însă tipologia omului modern, care îşi reflectă instabilitatea interioară, de a fi liber cu orice preţ, în

„Da, acum eşti liber ! Acum eşti bine!” Acest tip de om modern ar vrea să ştie precis, informându- se de pe internet, în care pădure să meargă, cum arată aceasta, câţi copaci are, dacă este amenajată pentru picnic, dacă există izvoare, cum bate vântul etc. Dacă îi convine, se deplasează, îşi mănâncă grătarul cot la cot cu ceilalţi de acolo şi ascultă muzica preferată. Observăm că totul decurge după un plan bine stabilit dinainte, după nişte aşteptări. Totul doar pentru a ne simţi liberi. Cu alte cuvinte, vrem să obţinem o libertate totală. Cu toţii vedem că această libertate este de fapt una impusă. Chiar noi suntem cei care ne-o impunem. Alergăm mereu după o libertate virtuală, care nu este decât o amăgire continuă. Nimic real. Nimic stabil. Avem mereu impresia că ceva nu ne satisface pe deplin. Nu ne simţim în apele noastre. Nu avem o certitudine deplină că acolo vom găsi ceea ce căutăm. Oare care este cauza ? Aceasta este o imagine vie a modernismului actual, a democraţiei, a lumii în care trăim. Aş îndrăzni să spun că dualitatea este cea care se ascunde în spatele acestei imagini moderne, care ne învăţă cum e bine şi cum nu e. De exemplu, suntem mereu procupaţi de modă, interesaţi de produsele cosmetice, de efectul pe care acestea îl au, de avantajele oferite. Şi dacă nu reuşim să ţinem pasul cu moda, ce se întâmplă ? Dacă nu avem standardul taliei pe anul în curs, cum ne simţim ? Cum se simte o adolescentă „sănătoasă” cu

cele 75 de kilograme ? Nu dau răspuns, doar să urmărim ce se petrece în interiorul acestei persoane. Este oare mulţumită de ea însăşi sub privirile colegilor ? Ce facem, oameni buni ? Oare nu noi facem ca dualitatea să existe direct la nivel de gândire, judecată ? Nu noi întreţinem dualitatea, după o manipulare bine cunoscută şi stăpânită de aceia care ne conduc ?

Unde este libertatea noastră de fapt ? Fiecare, singur, poate fi liber cum vrea, este liber să cumpere toate articolele de marcă, dacă vrea să fie apreciat, dar dacă hotărăşte să nu cumpere acele produse este libertatea lui să suporte toate consecinţele (de judecată). Trebuie să recunoaştem că prin NOI se obţine dualismul, această lume tridimensională.

Acum să ne folosim de imaginaţia copilului din noi şi să vedem cum ar arăta natura conform tipologiei omului modern. Cum ar fi să observăm cum în rândul copacilor se obţin standardele esteticii coroanei : să rămână doar o singură creangă, orientată direct în sus, fără acele crengi lăbărţate, care doar se îndoaie sub povara roadelor, fără un rost anume. Chiar putem urmări munca asiduă a unei sălcii de a-şi orienta toată atenţia pentru îndreptarea unei anumite crengi. Suntem cu sufletul la gură să urmărim, oare poate totuşi să se decidă care dintre multiplele crengi va fi cea mai cea ? Sau eşuează şi toţi ceilalţi copaci o judecă pentru incapacitatea de a deveni dreaptă, conform standardului recunoscut. Sau am putea vedea care este recomandarea specialiştilor pentru hrana de dimineaţă : se

preferă o combinaţie de apă cu mai puţin azotat; sarea naturală trebuie evitată întrucât produce descuamarea coajei. Toate aceste indicaţii merită să fie urmate, întrucât sunt dintr-o sursă sigură – channeling de ultimă oră. Cam aşa ar arată natura, dacă am introduce modelul de viaţă al omului modern. Ce hazliu ! Să vedem însă ce se întâmplă atunci când ne relaxăm în natură. Să urmărim ce se petrece în interiorul nostru. Vedem copacii, care sunt de o diversitate infinită, ne oprim la un copac cu „personalitate” ieşită din comun. Stăm, privim şi ne minunăm de specificul lui. Observăm crengile, frunzele, copacul în ansamblu. După 15 minute de totală admiraţie, parcă ne ia cu somn, o stare cât se poate de plăcută. Ne minunăm cum de e posibil ca în doar 15 minute să apară o minune atât de mare ? Ce anume a produs o schimbare atât de mare în noi ? Doar atât că am fost în prezent. Gândurile ce susţin această existenţă a dualităţii s-au oprit pur şi simplu. Nu a fost nici o judecată, nu am dorit să schimbăm nimic, am admirat, doar atât. Ne-am simţit eliberaţi, LIBERI. Dacă obţinem aceste stări în pădure – admirând copacii, pe câmpie – admirând florile, tot aşa în oraş putem admira diversitatea oamenilor, aşa cum sunt. Să ne bucurăm că facem ceva, care stă în natura noastră. Ne minunăm, ne stimăm, şi mai ales respectăm visul fiecăruia dintre noi. Vom deveni stabili în acea bucurie originară, dată din clipa în care am fost concepuţi. Fiecare om în această regăsire, se va simţi liber şi văzând că la el funcţionează, va oferi libertatea aceasta şi celorlalţi. În această viziune, care ne pare vie şi atrăgătoare în această instabilitate creată de către unii (massmedia), avem

posibilitatea de a alege. Ori continuăm să hrănim polii dualităţii, aşa cum am făcut până acum, ori ne ridicăm în conştiinţă, lăsând în urma noastră forma rudimentară de a folosi gândurile ca instrument prin care percepem viaţa. Suntem la o răscruce în evoluţia noastră, noi decidem acum. Ori ne folosim gândurile şi energetic continuăm să intrăm mai adânc în lumea duală a plăcerii/suferinţei, vieţii/morţii, cauzei/efectului (karma), ori acceptăm copilul din interior, care în mijlocul necunoscutului, căutându-şi mama, strigă cu disperare : „Mama, m-am pierdut !” În acel moment se deschide în faţa noastră şi apare o oglindă, ce reflectă un drum simplu şi sigur către Mama. Merită să păşim pe acest drum, în această ultimă fază a disperării şi a confuziei. Nu mai avem altă alternativă. În acest caz, nu mai dăm ascultare nimănui. Nu mai credem, dar nici nu mai judecăm pe nimeni. Îi eliberăm pe toţi de judecăţile noastre. Nu mai întemniţăm nici situaţiile şi nici pe cei care le creează. Nu mai suntem paznicii niciunei închisori. Ne proclamăm cu toţii libertatea. Începem să nu mai aplecăm urechea la şoaptele unui Iago (massmedia) şi să nu mai credem nici măcar în glasul venit din capul nostru, care este hrănit energetic încontinuu de frică.

Toate bune şi frumoase. Bine, am acceptat tot ce am luat la cunoştinţă, dar cum să facem ? Bine, am înţeles, vrem să nu mai întreţinem dualitatea, vrem să fim ceea ce suntem, dar cum ? Este foarte simplu : renunţăm la „celălalt”, cel care face posibilă dualitatea în noi. Renunţăm la gândurile care perturbă

liniştea şi pacea. Lăsăm ca iubirea să apară în noi, acea iubire pe care o putem folosi încontinuu. Orice facem vom fi cu noi înşine în fiecare clipă şi nu ne vom mai lăsa influenţaţi nici măcar de glasul interior. Vom fi în eterna iubire a Sinelui. Dar cum ?

Cine sunt eu ?

Imaginea de sine

Ştiu că sunt acela care locuieşte în oraşul X. Am o soţie, am copii, am o anumită vârstă, lucrez la o anumită companie etc. Toate aceste informaţii creează o imagine de sine, care se menţine relativ constantă pe parcursul întregii vieţi. Acum am o întrebare : cine îmi dă această imagine dacă lumea aceasta este doar un popas scurt în imensitatea existenţei mele ? Este o imagine care nu e stabilă. Observăm că încontinuu trebuie să justificăm această imagine. Dacă ceilalţi nu reflectă imaginea pe care o vrem, se creează o tensiune. Totdeauna luptăm pentru a da o imagine, care să fie acceptată de ceilalţi. Aceasta variază de la individ la individ. Suferinţa intervine când această imagine nu poate fi susţinută. Atunci ori schimbăm imaginea, ori spargem acea „oglindă” care nu arată ceea ce vrem noi să vedem. Vedem că imaginea creată este instabilă şi apare frica de a nu o pierde. Este o luptă interioară continuă. Dar întrebarea este cine cu cine se luptă ? Cel care creează imaginea de sine este tot acela care se luptă să o susţină.

Întrebarea este „de ce să construim o casă pe nisipuri mişcătoare ?”

Trebuie să găsim ceva total stabil, neschimbător, care să nu aibă nevoie de susţinere în ochii celorlalţi. Culmea este că în interiorul nostru, chiar în subconştient, ştim că ne înşelăm şi ne minţim încontinuu. Ce-i de făcut ? Ne doare să ne justificăm întotdeauna în faţa celorlalţi. În noi, cel care construieşte imaginea de sine este egoul. El se luptă pentru supremaţie. Elementul stabil din noi este Spiritul. Egoul ne îndeamnă mereu să căutăm siguranţa în exterior, acolo unde nu o putem găsi. Ne putem irosi întreaga viaţă în aceste căutări, fără să ajungem vreodată la stabilitatea mult visată. Totuşi, stabilitatea există şi o putem găsi dacă schimbăm direcţia căutării şi ne întoarcem spre interior. Există în noi ceva care nu se schimbă niciodată. Acel ceva stabil şi neschimbător este ceea ce suntem noi cu adevărat, dar am uitat, pentru că am fost învăţaţi să ne raportăm la creaţiile minţii, care sunt iluzorii. Identitatea noastră reală a fost acoperită de norii ignoranţei. Cum putem păcăli mentalul, ca să-ndepărtăm aceşti nori şi să ne recâştigăm adevărata natură ce ne-a fost furată? Oare cine este hoţul ? Mulţi dintre cititori ştiu deja, este egoul, deţinătorul suprem al tuturor roadelor acţiunilor noastre. Cum îl putem prinde ? Cum îl putem înlătura ? Foarte simplu, cu caracterul propriu al aceluia care suntem, acel Sine. Puterea Sinelui constă în rezonanţa lui cu iubirea cosmică. Este o creaţie a universului menită să reflecte imaginea creatorului său. Universul a fost creat din iubire şi

compasiune pentru ca dragostea lui Dumnezeu să capete expresie

şi

să se manifeste în lume. Scopul vieţii noastre este să ne revendicăm divinitatea şi s-

o

manifestăm, exprimând iubirea cosmică, ce este însăşi natura

noastră. Harul iubirii, al energiei cosmice, ne oferă mult râvnita stabilitate, ne face de Sine stătători. Putem alege să rămânem separaţi, pe cont propriu sau să intrăm în rezonanţa mai înaltă a iubirii, în altă dimensiune, cea a Sinelui autentic.

Componenţa lumii duale

Aş vrea să prezint natura acestei lumi tridimensionale pe înţelesul fiecăruia. Vedem în primul rând, încă din denumire, că este vorba şi de un celălat : dualitate. Observăm o lume care aleargă după stabilitate, siguranţă. Această lume îşi sacrifică întreaga viaţă pentru a obţine liniştea şi siguranţa, atât pentru sine cât şi pentru cei apropiaţi.

După ce alergăm ? Care este siguranţa pe care o aşteptăm ? Unde căutăm ? De fapt, de ce ne temem mereu ? Ce provoacă această nesiguranţă ?

Aceste întrebări sunt puse de căutătorii liniştii, păcii, siguranţei, într-un singur cuvânt ai noului. Suntem revoltaţi în interior, suntem nemultumiţi, şi mai ales ne simţim neputincioşi. Am vrea să facem ceva pe cont propriu, însă suntem incapabili, deoarece suntem mereu îngrădiţi de regulile şi normele impuse de cei care ne conduc. Suntem decepţionaţi şi simţim că aşa nu

mai merge. Cu cât vrem o stabilitate mai mare, urmărind doar avantajele materiale, familiale etc., cu atât apare o instabilitate genarală pe care o observăm acum în sistemul bancar, în căderea sistemului de valori etc. Într-o zi toate speranţele noastre, truda şi stabilitatea se spulberă. Este exact ceea ce trăim acum. Această imagine panoramică aduce mai degrabă disperare decât siguranţă. Am conturat pe scurt imaginea lumii în care trăim. Să vedem şi să înţelegem cum este alcătuită lumea noastră de toate zilele. Totul este dual : cald/rece, înalt/scund, lung/scurt, bine/rău etc. În această lume tridimensională singura bază a existenţei o reprezintă aceste forme ale dualităţii; cu alte cuvinte, timpul, spaţiul, materia. Să vedem acum ce anume susţine existenţa acestei lumi tridimensionale în noi. Trebuie să existe ceva în interiorul nostru care să susţină existenţa dualităţii. Avem un sistem de percepţie a lumii alcătuit din cinci simţuri – tactil, olfactiv, gustativ, auditiv, vizual. Pe lângă sistemul perceptiv mai există în interiorul nostru un alt sistem mai subtil format dintr-un sine fals şi un Sine adevărat; mai pe înţelesul nostru, egoul şi Sinele. Existenţa egoului face posibilă dualitatea euDumnezeu. Se observă clar faptul că Sinele este cel real, el fiind în unitate cu universul.

Întrebarea este : da, foarte bine, dar unde se află Sinele ? Nu cumva sunt din nou înşelat? Nu cumva aceasta este iar doar o manipulare menită să aducă cuiva nişte avantaje ?

Încercăm împreună să aflăm răspunsul.

Dacă am înţeles că Sinele este singurul aflat în unitate cu universul, cu Dumnezeu, atunci doar el este stânca pe care ne putem construi casa. Sinele este constanta absolută în univers. Această constantă se menţine de la creaţie, aşa am fost concepuţi. În tradiţia creştină acest adevăr se traduce prin credinţa în nemurire. Prin reîncarnare ni se oferă o continuă şansă de a ne regăsi Sinele. Viaţa este esenţa căutării Sinelui.

Foarte bine. Sunt convins. Asta vreau. Dar ce anume obţin ? Trebuie să ştiu care sunt avantajele acestui aşa-numit Sine.

Pur şi simplu devenim ceea ce suntem : Adevărul – acea natură cosmică, ce reflectă imaginea lui Dumnezeu, iubirea.

Instrumentul miraculos contra minciunii

Suntem creaţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Cu toţii căutăm stabilitatea, dar cumva nu alegem bine locul unde să o căutăm. Acel ceva este plasat în interiorul inimii şi este Spiritul nostru. E bine să-l simţim, nu să-l descriem. Avem nevoie de un instrument cu care să-l facem activ şi acela este exact energia Mamă care l-a creat, cu ajutorul căreia ne simţim existenţa. Nu putem să ne bazăm pe vechea energie, gând-faptă, de aceea prima dată trebuie să ne eliberăm de aceasta. Este ca şi cum am cumpăra o mobilă nouă, iar pe cea veche am arunca-o. Ne este foarte greu să ne despărţim de ceva cu care ne-am obişnuit, să renunţăm la acea siguranţă care ne dă falsa impresie de stabilitate. Unii, din lipsa stabilităţii se pot gândi : „decât să arunc mobila veche, mai bine cumpăr un

apartament în care să pun mobila cea nouă.Este un exemplu băbesc, dar clar. Nu putem avea două corpuri, deci trebuie să renunţăm la unul. Trebuie să alegem între ego şi Sine. Egoul este întreţinut de sistemul de gândire, fiind cel care percepe dualitatea. Interacţiunea dintre lume şi ego dă naştere condiţionărilor – superegoului (vezi corpul subtil). Identificarea cu gândurile generate de ego ne menţine în lumea falsităţii. Acum ştim precis ce anume ne deranjează şi ce împiedică apariţia luminii Spiritului. Până când Sinele nu apare, nu cunoaştem decât egoul şi ne folosim de el ca fiind singurul instrument disponibil. Dacă reuşim să nu ne identificăm cu egoul, să nu îi dăm ascultare, suntem în unitate. Singura unitate este cea cu Creatorul, cu Dumnezeu, energia – sursa supremă. Mulţi dintre noi o căutăm deja, cu propriul instrument, fie că suntem creştini, musulmani, buddhişti etc. Aceste instrumente nu conduc la cunoaşterea adevăratului Sine, fiind percepute prin filtrul egoului (mentalizare, acumulare de informaţii). Ne-ar trebui un instrument real, dar singura realitate suntem Noi în acest corp şi nu corpul. Acest instrument ar trebui să fie chiar Sinele. Dar noi nici măcar nu ştim unde se află. Avem poate o idee preluată din cărţi, însă l-am trăit oare vreodată ? După cum bine ştim, viaţa se trăieşte, nu se mentalizează. Aşadar, cel care descoperă o cale de a trăi Sinele, este răsplătit.

Cum putem recunoaşte calea autentică către Sine dintre miile de căi ?

Chiar dacă ni se prezintă o cale autentică, cerem dovezi : a trecut testul laboratorului, este aprobată de către oficialităţi este promovată de către massmedia ? După toate acestea o apreciem în funcţie de cost : dacă costul este destul de ridicat, merită. Apoi, dacă este nevoie de o muncă susţinută pentru a o dobândi şi vedem rezultatele imediat, o acceptăm. În această lume duală, aceasta este natura omului. Este necesar să avem un instrument real cu care să înlăturăm acele gânduri care apar din trecut şi din viitor (vezi corpul subtil). Acest instrument există deja. Nu costă nimic. Este atât de simplu şi de uşor, încât şochează. Este vorba despre acea energie maternă din osul sacru, numită Kundalini, care aşteaptă să se trezească pentru a ne ajuta. Când energia Kundalini atinge Spiritul nostru cu lumina ei maternă şi ne face legătura cu lumina-energie-cosmică- vibratorie, recunoaştem pe Mama noastră prin mentalul iluminat, unde egoul îşi pierde identitatea. Suntem ca o maşinărie perfectă, funcţionăm la fel ca şi o maşină obişnuită. Avem vitezele necesare evoluţiei şi un ambreiaj pentru a decupla o viteză şi a trece la o alta, mai performantă. Acum înţelegem mai uşor, avem manifestarea gândurilor generate de ego şi superego. Ca să trecem la o altă fază e nevoie de acea pauză între două gânduri, în care să fim cuplaţi cu energia cosmică. Nu mai trebuie să ne alimentăm energetic de la semenii noştri ca până acum, ci să ne recăpătăm libertatea deplină a ceea ce suntem, copiii universului.

Această experienţă este foarte simplă, putând fi accesată de oricine, indiferent de religie, rasă, apartenenţă politică, vârstă etc. Odată trezită, dar neîntreţinută, energia Kundalini va coborî în osul sacru şi va aştepta următoarea experienţă, respectându-ne liberul arbitru. Ea se va trezi ori de câte ori o vom lăsa să ne ajute în evoluţia noastră, făcând legătura Sine–Sursă (Dumnezeu). Acum să trecem la practică. Mai jos este prezentat exerciţiul realizării Sinelui. Îl puteţi face chiar acum, înainte de a parcurge următoarele rânduri.

Exerciţiul realizării Sinelui

Luăm cartea, deschidem la fotografia cu Shri Mataji, o punem pe masă, o sprijinim de ceva, ca să putem avea un contact vizual şi, cu această ocazie, şi unul energetic. Întindem palmele către fotografie şi acceptăm cu toată fiinţa ajutorul vibratoriu. Vom evita orice judecată vis-a-vis de fotografie sau exerciţiu. Totul trebuie să decurgă ca un experiment ştiinţific. Este un experiment vibratoriu, de rezonanţă. Este o trăire în prezent, de mare importanţă, care înainte se obţinea extrem de greu, de-a lungul mai multor vieţi. Acum se primeşte foarte uşor, tot secretul constând în a avea un abandon către Sinele nostru – adică ceea ce suntem de fapt. Abandonul implică dorinţa puternică de evoluţie spirituală, pentru ca această trezire să se întâmple. Vom observa că tot corpul intră într-o plăcută stare de repaos mental, care este cât se poate de benefică. În pauza dintre cele două gânduri, energia Kundalini profită de situaţia creată şi se deschide deasupra capului, trecând de osul fontanelei. După un timp relativ de la această deschidere vom simţi coborând din fontanelă acel har divin, care apare şi în Biblie şi care coboară pe cele două canale energetice laterale, acoperind energetic tot corpul. În clipa când energia Kundalini reuşeşte să străbată fontanela, ne cuplează cu energia sursă-cosmică, ce face să simţim cine suntem de fapt. Vom simţi pe propria piele briza răcoroasă a Duhului Sfânt. Este a doua naştere promisă de Domnul Iisus Hristos : „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu”(Ioan, 3, 5).

Aceste vorbe devin realitate, fiind simţite în palmele noastre. Prima condiţie pentru ca acest experiment să funcţioneze este o dorinţă puternică de evoluţie spirituală însoţită de abandon, care să permită energiei Kundalini să intre în rezonanţă cu colosala energie a lui Shri Mataji (remarcă : doar simpla dorinţă nu ajunge, trebuie să şi permitem acest lucru prin trăirea

Odată ce Kundalini a trecut de acest centru, se deschide în fontanelă şi ne cuplează cu energia-sursă. Putem acum să vedem efectele conexiunii noastre, fiecare dintre noi simte ceva la nivelul degetelor : nişte furnicături, înţepături, sau orice simţ care apare ne indică faptul că s-a produs conexiunea cu energia sursă aflată deasupra fontanelei. Vom simţi totodată o briză răcoroasă

noastră).

la

nivelul palmelor şi deasupra capului. S-ar putea să apară şi sub

o

formă de briză mai călduţă. Aceasta din urmă, se datorează

Există două locuri unde energia Kundalini ar putea întâmpina dificultăţi în ascensiunea ei. Primul loc este cel din regiunea gâtului, pe partea stângă. Aici este un loc sensibil, care corespunde cu stima de sine. În nici un caz să nu ne simţim vinovaţi de ceva, indiferent ce am fi făcut în acea ignoranţă de până acum. Vom vedea după ce am primit realizarea că deţinem un ”adevăr” cosmic de cea mai înaltă puritate, doar trebuie să lăsăm ca acest „adevăr” să ni se arate. Paradoxal, acesta suntem chiar noi, într-o bucurie inegalabilă. Al doilea loc se află în regiunea capului, puţin mai sus de sprâncene, acolo unde în cultura hindusă observăm acel punct roşu. Acesta este locul subtil al Domnului Iisus Hristos, un centru extrem de sensibil la orice mică judecată. Această judecată poate fi, din punctul nostru de vedere, total justificată şi corectă, dar din punct de vedere al realităţii vibratorii poate să nu fie. Explicaţia acestui fenomen este cât se poate de clară : se întrerupe legătura energetică cu sursa cosmică, deoarece Kundalini nu poate să străbată „poarta cea strâmtă” (amintită de Iisus). Deschiderea aceastei porţi este permisă de însăşi calitatea lui Iisus, iertarea.

faptului că energia Kundalini a întâmpinat obstacole la nivelul chakrelor şi a început să lucreze în locul respectiv, degajând o energie termică înainte de a urca mai departe. Odată obţinută această conexiune cu Sinele nostru, trebuie să o şi menţinem. Dacă nu, energia Kundalini ne va respecta liberul arbitru şi va coborî din nou în osul sacru, unde va sta până la o nouă încercare de ascensiune şi reconectare. În cazul în care nu aţi simţit vibraţiile la nivelul palmelor prin acest scurt exerciţiu, nu vă descurajaţi. Energia Kundalini poate fi ajutată să se ridice dacă ne punem atenţia pe canalul energetic stâng, cel al dorinţei de evoluţie, şi urmăm anumiţi paşi. Puteţi să încercaţi experimentul realizării Sinelui, descris pe larg în capitolul 3. Vă rog să faceţi acest lucru înainte de a parcurge rândurile următoare.

Capitolul 2

Cei care au trecut la acest capitol fără a experimenta realizarea Sinelui deţin multe informaţii şi au tendinţa de a compara, critica, judeca orice material nou prin prisma celor ştiute deja. Există chiar o mândrie a „bogăţiei lor mentale”, pe care au dobândit-o prin muncă asiduă. Le recomand acestora să se bucure de viaţă, de fiecare clipă, cu rugămintea de a nu critica conţinutul acestei cărţi. Fiecare carte se adresează unui anumit public şi este necesar să respectăm libertatea tuturor. Această carte este un ghid practic, un exerciţiu, un mod de a vedea lumea, care ne propune să experimentăm viaţa, urmându-ne îndemnul interior. Cine a avut destul curaj să experimenteze şi a simţit ceva are şansa să şi simtă conţinutul cărţii.

Ce s-a întâmplat mai exact ?

Am obţinut un instrument important, stabil, pe care îl putem folosi în evoluţia noastră. Acest instrument funcţionează deja şi va funcţiona ori de câte ori ne abandonăm fotografiei lui Shri Mataji sau Sinelui. Acest abandon activează energia Kundalini. Observăm că obţinem starea de meditaţie, ceea ce înseamnă că ne aflăm în spaţiul dintre două gânduri. La început vedem că abia apare pauza în tumultul gândurilor, că a şi dispărut. Trebuie să insistăm, cu siguranţă peste o săptămână vom reuşi mai mult. Fiecare om are un anumit nivel de conştiinţă, însă odată ce Kundalini s-a trezit se obţine conştiinţa vibratorie colectivă, susţinută de întregul univers. Este vorba

despre un demers cosmic care face ca vibraţiile Pământului să crească vertiginos, proces pe care îl experimentăm cu toţii în acest timp premergător anului 2012. După ce am dobândit realizarea Sinelui avem deja contactul cu Sinele (singura noastră realitate este ceea ce suntem). Ocupându-ne în permanenţă de EL, acesta redobândeşte ce este al LUI, mentalul, pe care îl transformă ca să-l poată folosi, cu alte cuvinte îl iluminează. Cum poate să se ilumineze ceva care până acum a fost acolo cu noi şi nu s-a iluminat, deşi am vrut ? Este noul instrument de mare randament, Kundalini. Acum, în aceste vremuri noi, tot ce este exprimat din dragoste este susţinut de tot universul. Ca această schimbare să se întâmple în noi, trebuie să ştim ce vrem noi.

Vrem sau nu schimbarea ? Nu este o ameninţare, ci o alegere. Dumnezeu ne lasă pe noi să alegem, să avem liber arbitru. După ce am avut o şedinţă prealabilă cu noi înşine şi am analizat avantajele, alegem. De un lucru trebuie să avem grijă, mare grijă : nu ne putem minţi, amăgi. Să fim hotărâţi în alegerea noastră. Acest drum al regăsirii este mai uşor decât credem, dar e nevoie doar de sinceritate, de inocenţă, de a fi în permanenţă în prezent. Aceia care iau hotărârea de a nu accesa această energie Kundalini, bazându-se pe nişte motive mentale, din frica de a nu greşi, folosesc în continuare acel instrument învechit, gând-faptă (logică). De fapt şi ei vor ajunge tot acolo, dar mai târziu. Numai de ei depinde când îşi aleg momentul de eliberare. Cu alte cuvinte, acest proces de iluminare este mai degrabă o dezvăţare

decât o permanentă acumulare a ceea ce ştim şi a ceea ce am acumulat de-a lungul vieţilor.

Natura noastră este să iubim. Atât. Acum, ce facem pe planul fizic cu această iubire ? Este doar un joc, nu mai contează. Ştim ce facem şi ştim şi care sunt efectele acţiunii noastre. Devenim conştienţi de calitatea noastră de co-creatori. Încet, odată cu meditaţiile zilnice, observăm o pierdere a aşa-zisului sine şi în schimb apare o libertate de a fi în prezent. „Nimeni” din interiorul nostru nu ne mai „ceartă”, nu ne mai îndeamnă să facem ceva, cumva, pentru a obţine o imagine, un avantaj material, sau o poziţie prin care să fim apreciaţi. Câştigăm un contact permanent cu sursa energetică şi cu computerul cosmic, akasha, de unde luăm toate datele pe care vrem să le cunoaştem. Pur şi simplu intrăm în biblioteca universală, în inconştientul colectiv, un fel de google cosmic. Aici putem afla tot ce ne interesează despre soţie, copii, etc. putem ajuta chiar dacă nu suntem de faţă. Odată dobândită această calitate, putem cunoaşte totul despre noi şi despre alţii. Începem să ne folosim de iubirea continuă şi necondiţionată a Sinelui pentru ajutor şi nu pentru critică sau pentru obţinerea de avantaje personale. Acestea din urmă ne expulzează din acea dimensiune, ne mai putând accesa akasha. Obţinem liberatea deplină de a iubi absolut pe oricine, orice şi oricând, ne mai contând ce fac „ceilalţi”, cum şi ce vorbesc. Nu mai contează nimic. Noi ne-am redobândit entitatea neschimbătoare a iubirii Sinelui. Existăm în conştiinţă (iluminată), beatitudine şi existenţă (sat-chit-ananda).

Meditaţia

Cum să procedăm ?

Foarte simplu. În timpul zilei să ne întrebăm : „unde îmi este atenţia ?” Acest exerciţiu ne ajută să conştientizăm de fapt ce facem. Suntem identificaţi cu egoul nostru sau privim doar. Cel care priveşte suntem chiar noi, nu cel implicat, care se zbate încontinuu să obţină ceva. Întrebarea „unde îmi este atenţia ?” este un mod foarte eficace să fim încontinuu în prezent, în starea de meditaţie – care înseamnă să fim mereu în starea fără gânduri. Este modalitatea cea mai simplă de a scăpa de acel element dominator numit ego. Atenţia noastră este foarte importantă în evoluţia noastră, fiind un element divin. Atenţia este legată cu un fir nevăzut de Sinele nostru, de aceea este foarte importantă. Unde este atenţia noastră, acolo suntem şi noi. Cu un mic efort putem observa că putem privi într-un loc şi atenţia să fie orientată altundeva. Doar simpla noastră atenţie şi conştientizarea ei, este suficientă ca să înţelegem cu ce ne identificăm. Dacă înţelegem că atenţia e divină este uşor să percepem Sinele, căci acel om care îşi priveşte atenţia este în divinitatea lui proprie, este cel ce observă. Aceste controale spontane zilnice, ajută evoluţia noastră. Sunt necesare meditaţiile zilnice, dimineaţa şi seara, aproximativ 10-15 minute. Pe parcurs, timpul alocat se va ri. Este bine ca totul să fie făcut fără forţări majore, fără severitate, dar să respectăm totuşi cele două meditaţii zilnice. Meditaţia hrăneşte corpul subtil, aşa cum mâncarea întreţine corpul fizic.

Ne vom obişnui foarte repede cu plăcerea reîncărcării corpului cu energie. Foarte curând vom obţine starea fără gânduri, ce ne deschide o poartă către o „lume” nebănuită până acum. Este exact ceea ce se urmăreşte prin yoga (uniune). Odată ce obţinem şi ne stabilim în starea de meditaţie, apar schimbări specifice de percepţie. Să luăm exemplul foarte clar al funcţionării unui automobil. Viteza maşinii o reprezintă în cazul nostru, gândurile. Ambreiajul reprezintă acel spaţiu creat între două gânduri. Acest spaţiu pune în funcţiune altceva decât ştim noi. Acest „altceva” îl vom descoperi la timpul potrivit, atunci când vom renunţa definitv la identificarea cu egoul, acel instrument deja învechit.

Odată ce ne-am familiarizat cu starea de meditaţie atât de benefică, observăm că ni se dezvoltă acel sistem vibratoriu, acel instrument cu care ne controlăm ori de câte ori avem nevoie. Observăm apariţia acelui instrument, „detector de minciuni”, cu care simţim atât propriul nostru corp subtil, cât şi al celorlalte persoane cu care avem contact. În timpul unor discuţii putem să simţim fluxul energetic la nivelul palmelor, problemele chakrelor la nivelul degetelor. Cu alte cuvinte, nu mai putem fi înşelaţi de nimeni, nu mai dăm crezare niciunui efect de manipulare, indiferent de unde apare. Devenim propriul nostru stăpân, nu mai trebuie să ascultăm pe nimeni pentru a lua vreo decizie. Avem totul la nivelul palmelor şi trebuie doar să ne obişnuim cu noua formă de conştiinţă vibratorie colectivă. Aceasta ne va călăuzi până la câştigarea libertăţii noastre totale faţă de egoul nostru. Această transformare devine activă la nivel de umanitate,

deoarece orice om are dreptul la această formă de conştiinţă, indiferent de vârstă, religie, sex, apartenenţă politică, cult etc.

Efectele realizării Sinelui

Propun să vedem puţin acest efect al realizării Sinelui la nivel global. Să observăm consecinţele practice ale acestui proces. Ca să înţelegem mai bine, solicit puţin imaginaţia. Să presupunem că noi oamenii suntem nişte sticle cu un dop bine strâns. Printr-o continuă creştere a presiunii atmosferice ce ne înconjoară suntem ameninţati să ne spargem, indiferent unde ne aflăm sau ce facem. Este un principiu bine cunoscut în fizică şi oricine poate să înţeleagă acest fenomen. Ce este de făcut ? Pur şi simplu să fie destupate sticlele scose dopurile. Dar cum ? Oricum, dar nu unul celuilalt, ci fiecare să lase acel „gaz” conţinut în fiecare sticlă, să fie activat şi să împingă din interior acel dop. Acum acea sticlă nu mai este ameninţată să se spargă, ci se egalizează odată cu mărirea presiunii. Sticlele destupate vor rămâne şi se vor bucura de noua „atmosferă” în egalitate deplină, şi-şi vor da seama că „ce-i afară e şi-năuntru.” Iată o imagine clară a ceea ce se obţine la nivel social, o „egalizare” în drepturi, indiferent de imaginea individului pe planul fizic. Apare acea „democraţie” cu adevărat reală într-o conştiinţă a permanentei evoluţii spirituale.

Ce câştig are societatea din acest proces evolutiv ?

Energetic vom fi mult mai calmi, echilibraţi, vom respecta în totalitate libertatea semenilor noştri. Bucuria şi satisfacţia interioară vor creşte exponenţial, vom dobândi un aşa numit magnetism care va declanşa dorinţa celor din jur să-şi primească realizarea Sinelui. Ca rezultat va fi o nouă modă, care va arăta cam aşa : „O ce bine te simt energetic ! Cum ai rezolvat tensiunile la Nabhi ? Le-am curăţat cu baia de picioare de trei ori pe zi, timp de o săptămână. Dar nici tu nu mai ai blocajele acelea din Agnya. A, am folosit privirea punctului roşu de pe fruntea lui Shri Mataji prin flacăra lumânării.” Este doar un exemplu simplu, care se va adeveri conform spuselor lui Iisus de a ne trimite pe Duhul Sfânt.

Abandonul

Este un important amestec de încredere şi sinceritate, „de a ne lăsa pe mâna cuiva.Acest amestec conţine deopotrivă înţelegerea mentală a ceea ce înseamnă abandonul şi trăirea lui cu toată fiinţa noastră. Înţelegerea mentală a abandonului poate fi exprimată astfel : „vreau să mă unesc cu inocenţa mea pentru ca această trăire să conducă energia Kundalini şi ea să-mi dizolve tensiunile.Se poate folosi orice formulare în acest sens. Chiar dacă mentalul acceptă ideea abandonului, este necesară trăirea abandonului, deschiderea. Această deschidere devine mai uşoară atunci când relaxăm muşchii şezutului şi maxilarul. Respiraţia este importantă şi ea. O respiraţie mai rară linişteşte mentalul şi ne permite să intrăm în starea fără gânduri.

Odată ce vibraţiile încep să fie simţite în degete şi în palme, încrederea în acest proces creşte, iar abandonul devine mai profund. Evoluţia noastră depinde de însuşi gradul de abandon : Cât de mult ne lăsăm în grija energiei Kundalini ? (Cât de mult îi permitem să ne iubeas).

Energia Kundalini

Despre această energie vreau să spun doar atât : Ea este Mama noastră universală care ne protejează şi îşi doreşte să ne vadă odată „Maturi” (iluminaţi). Ea ştie totul despre noi şi ne sprijină să ieşim din ignoranţă. Trezirea energie Kundalini se realizează în contextul în care, sătui de suferinţă şi de căutarea siguranţei şi stabilităţii în exterior, „depunem armele” şi ne lăsăm purtaţi de dorinţa pură divină care apare spontan. La această dorinţă, din osul sacru, energia potenţială devine activă, urcă pe canalul central, iese prin fontanelă şi ne face conştienţi de Sine. Apare conştiinţa vibratorie şi percepţia Sinelui.

Adevărata dorinţă

Fiecare om are un anumit caracter, este supus unor permanente schimbări, perfecţionări, autoeducări de a deveni aşa cum îşi doreşte. Dorinţele de transformare apar ca nişte tipare standard, de interes general. Odată cu aceste dorinţe, apar şi nemulţumiri. Cu cât dorinţele de schimbare sunt mai mari, cu atât aşteptările noastre de a primi confirmări cresc. Odată ce confirmările nu se ridică la nivelul aşteptărilor noastre, suferim şi încercăm alte metode. Încontinuu vrem să apărem altcumva

decât suntem. Aceasta este contra voinţei noastre libere. Cu un cuvânt, ne minţim, motivând tacit : „poate de data asta AŞA o să fim apreciaţi, iubiţi.De fiecare dată ne pierdem în acest labirint al dualităţii. Să vedem unde este problema.

Nemulţumirea noastră face să apară fel de fel de dorinţe. Mă întreb care dorinţă poate să ne satisfacă în această lume a instabilităţii, mereu schimbătoare ? Am văzut foarte clar cum multiplele dorinţe de a ne schimba ne menţin în această lume a dualităţii. Cred că dacă, am elimina tipurile de dorinţe false, va apărea o Dorinţă adevărată, reală de a regăsi Sinele. Această conştientizare ne face să ne acceptăm aşa cum suntem : şchiop, ciung, cerşetor, bogat, gras. Toate acestea fiind doar nişte costume, când se învechesc, le schimbăm. Mă refer la multiplele încarnări de-a lungul mileniilor (neacceptate de religia creştină). Acum avem această mare şansă să intrăm direct în contact cu Sinele şi să accesăm acel instrument care ne va ajuta să descoperim clipa, momentul în care minţim sau suntem minţiţi. Fără acest instrument miraculos ar fi cumva imposibil să separăm realul de minciună, egoul faţă de Sine, lumea tridimensională faţă de lumile multidimensionale ale existenţei noastre cosmice.

Iubirea reflectarea lui Dumnezeu în noi

În univers nu se cunoaşte cuvântul ură. Legea care guvernează acest univers este iubirea. Totul s-a făcut din iubire şi pentru a exprima iubire. Noi, oamenii, dacă vrem să fim în armonie cu universul, trebuie doar să iubim. Această iubire s-a cam denaturat, pierzându-şi înţelesul şi a devenit altceva, un fel de compromis. Îţi dau iubire, dar tu în schimb ce îmi dai ? Cumva, aceasta ne leagă puternic de a treia dimensiune şi nu putem să ne desprindem de ea. Dacă m-aş ocupa de mii de situaţii specifice, aş putea demonstra că, la nivelul acesta, orice am face, chiar absolut orice, nu ne putem trezi, nu ne putem găsi pe noi înşine. Tot universul doreşte să FIM ceea ce suntem, nu ceea ce credem şi să exprimăm natura noastră divină printr-o uniune perfectă cu creaţia, cu natura. Ce folos dacă există un palat, o frumuseţe nemaiîntâlnită şi nimeni nu o poate vedea, folosi. Am fost creaţi să ne folosim de această energie autentică a iubirii pentru a nu rămâne în paragină. Această trezire, ce are loc acum la nivelul uman este unică în istoria universului. E foarte uşor acum să avem această a doua naştere, pe care domnul Iisus ne-a promis-o şi anume că ne va trimite pe Sfântul Duh. Nu este greu să observăm cum oamenii au denaturat învăţăturile sfinţilor, profitând şi manipulând, pentru a obţine beneficii materiale.

Acum avem dreptul să aflăm cine suntem, să simţim. Ce va face fiecare cu cea de-a doua naştere este arta lui. Iubirea necondiţionată se dezvoltă direct proporţional cu abandonul nostru, un fel de „a ne lăsa iubiţi” de această energie cosmică,

Kundalini (Mama noastră cosmică ce lucrează pentru binele nostru). Această dragoste, odată simţită, trăită, produce aşa un val de bucurie a Sinelui, încât ne dorim să fim mereu îmbrăcaţi cu această mantie energetică. Mai târziu, când aceasta se va stabili, ne va schimba, reflectând divinitatea noastră, ceea ce suntem. Atunci nu va mai conta aspectul exterior, fizic. Vom fi eliberaţi de imaginea celorlalţi, reflectând numai ceea ce suntem. Această stare, obţinută prin uniune cosmică permite celor din jur să aibă orice vis, orice părere personală, fiecare având acest drept (să creadă şi să se manifeste cum vrea). Atâta doar că trebuie să fie conştienţi că sunt pe cont propriu şi sunt răspunzători de orice fac.

Acum, că am reuşit să ne formăm o idee despre Noi în realitate şi noi cei în ignoranţă, cumva să urmărim care este piedica, care este acel „mare zid chinezesc.Acesta este faptul că noi avem deja un fel de a fi, o viziune foarte bine formată despre viaţă, despre noi, despre relaţiile noastre cu ceilalţi

ales că ştim şi ce părere au ceilalţi vis-a-vis de

şi

manifestările noastre şi avem aşteptări ca ceilalţi să se manifeste cumva sau să aibă o părere pe care o şi aşteptăm. Cu alte cuvinte, orice om care are sinceritate poate observa o manipulare colectivă prin a ne minţi pe noi înşine şi a face nişte lucruri pe care nu dorim să le facem. Aspectul acesta îl putem analiza pe sute de pagini, dar nu ne ajută cu nimic. Nu putem căuta un adevăr acolo unde acesta nu există.

mai

Atunci unde este adevărul ? Dar ce este adevărul ? Noi suntem adevărul.

Unde se află acest eu ? Ascuns exact acolo unde nici unul dintre oameni nu caută. În interiorul nostru. Acum, dacă am găsit adevărul, după ce am primit realizarea Sinelui şi avem vibraţiile de verificare, ne închidem în noi. Obiectul de studiu sunt eu, persoana pe care o cunosc cel mai puţin.

Privim în oglindă : avem nas, păr, urechi, etc. Aratăm aşa cum ne vedem. Aceasta este una dintre realităţi, nu putem arăta altcumva decât suntem. Aşa este şi cu interiorul. Acesta nu poate funcţiona decât pe baza realităţii interioare, sistemul nervos central autonom. Pe această temă am putea scrie o carte întreagă, dar ce folos. Practic nu ne ajută să ştim ce piese, ce tranzistori, ce legături sau fire are un televizor. Pur şi simplu : unde e butonul roşu să-l apăs ? Şi merge ! Dar cu o condiţie ! Mare atenţie ! Să fie conectat la sursa de energie. La nivelul subtil, energetic, cea mai importantă este racordarea la energia universală, fără aceasta nu funcţionează procesul nostru evolutiv.

Odată ce primim această realizare a Sinelui, vom percepe nivelul vibratoriu, mai ales la nivelul palmelor şi degetelor, dar asta mai târziu. Să vedem practic ce putem face cu acest instrument care se află la nivelul degetelor. Acest instrument, este proiecţia energetică a plexurilor nervoase, aşa-numitele chakre în sanscrită (rotiţe). Aceste chakre ar trebui să se învârtească cu o vitează egală cu cea a naturii noastre divine. Aceasta viteză este modificată după viziunile noastre

egocentrice, separatiste şi alte trăiri artificiale, dictate de mentalul nostru. Acest mental a fost şi el creat în compania egoului şi, ca rezultat, a apărut sistemul dual de viaţă. Doar cine reuşeşte să primească realizarea Sinelui poate accesa energia cosmică din el, numită Kundalini, cu ajutorul căreia şi prin intermediul abandonului, inocenţei noastre, putând obţine mult dorita unitate, acea dizolvare în oceanul cosmic. Acesta se va bucura continuu de creaţia divină, cu care ia contact direct şi definitiv. Aşa se explică acel paradis pe Pământ; cu cât suntem mai mulţi, cu atât vibraţiile produse de acea energie lăuntrică Kundalini va fi mai puternic simţită de toţi. Prin rezonanţă, vor dori să acceseze această energie şi alţii, căci stă în propria lor natură. Nu este nimic forţat sau ceva ce trebuie dobândit. O avem pur şi simplu. Singura piedică este că nu credem şi nu acceptăm că suntem divini. Chiar Iisus spune că suntem creaţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Într-un mod paradoxal, nu ştim din ce cauză, s-a introdus vinovăţia. Inexplicabil, ni se spune că Dumnezeu ne iartă păcatele, dar numai atunci când va crede de cuviinţă. El este undeva în exteriorul nostru, cu o ghilotină şi pedepseşte pe oricine nu se supune bisericii. Mai marii bisericii sunt interesaţi să ne ţină în întuneric, ca să ne pierdem identitatea de Sine divin şi să o înlocuim cu o falsă imagine a unui Sine înrobit de păcate. Poate ateii să fie mai câştigaţi, ei nefiind îndoctrinaţi de nici o învăţătură.

Acum a venit momentul eliberării şi al libertăţii depline a Sinelui. Acum este ceva foarte practic şi la îndemâna oricui.

Acest drept îl are orice om, care are dorinţă pură, activă şi abandon. Cea mai mare piedică în primirea realizării Sinelui, este vinovăţia. Acest sentiment poate îngreuna contactul deplin cu sursa. Iertarea este cea care ne eliberează de vinovăţie (căci Dumnezeu nu poate fi vinovat). Ea este procesul viu, care întrerupe înşiruirea de gânduri, ce obturează canalul central prin chiasma optică. Aceasta este „calea cea strâmtă” prezisă chiar de Domnul Iisus. Fără el nu ar putea să obţină nimeni realizarea Sinelui, nici musulmanii, nici buddhiştii, nici hinduşii, nici preoţii creştini care „ştiu” deja totul despre Iisus. Este un centru foarte subtil. Este locul unde se încrucişează cele două sisteme nervoase simpatice, simpatic stâng, simpatic drept şi canalul central (sistemul parasimpatic, care după manualele de anatomie răspunde de calmul nostru interior). Canalul central este pus în funcţiune doar dacă suntem în prezent, doar atunci putem avea conexiunea cu sursa de energie care ne alimentează prin Kundalini. Când nu suntem în conexiune dispare prezentul şi ne vin gânduri, ne îndepărtăm de noi înşine; adică energia nu mai hrăneşte Sinele, ci avem din nou contact cu egoul. În final obţinem un echilibru yin-yang sau între canalele stâng-drept. Dacă aţi observat, evit pe cât se poate mentalizarea procesului şi încerc să îl transpun pe simţuri, evitând chiar sentimentele. Oricâtă literatură spirituală am citi (Biblia, Coranul, Baghavad-Gita etc.), nu vom putea simţi ceea ce suntem. Trebuie să experimentăm şi să trăim transformarea conformă cu tiparul cosmic după care am fost creaţi, cu scopul

universal de a da iubire. Totul, absolut totul este în noi. Trebuie doar să ne dorim să devenim ceea ce suntem de fapt.

Frica

Ce este frica de care ne temem atât de mult ?

Este doar o falsă identificare, în care Sinele este ignorat. Când Sinele se face simţit, apare unitatea. El apare ca deţinător absolut al universului, şi asta se simte, se conştientizează şi se trăieşte. Ce ar putea ameninţa un asemenea om, care deţine totul, căruia nu-i lipseşte nimic ? În afara lui nu mai există absolut nimic, conţine în el totul. Cum mai poate să apară dorinţa de a avea ceva, de a deţine ceva ? Ce ameninţare poate să îl neliniştească ? Cine poate să-i facă rău ? El, omul iluminat, înţelege mecanismul (karma) universului construit pe cauză- efect. Trăieşte proverbul „ce ţie nu-ţi place, altuia nu face.”

Recunoştinţa şi stima

Sunt elemente ce includ în interiorul lor iertarea, care ne eliberează din această lume (tridimensională). Să vedem cum. Am văzut mai înainte construcţia lumii duale, atât în exterior (în afara ochilor noştri), cât şi în interior (locul unde gândurile izvorăsc). Acum să vedem rolul celor două aspecte în viaţa de zi cu zi. În fiecare clipă apare o ocazie să fim nemulţumiţi de noi, de cei din jur, de acele nedreptăţi care ne vizează direct. Revenim la locul unde se petrec acele evaluări şi anume în interiorul mentalului, locul unde se dă marea bătălie, observarea,

trăirea şi analizarea celor întâmplate după nişte tipare mentale. Observăm că facem ceva cu un anumit scop, dorim să obţinem ceva. Înainte de acţiune, apare o emoţie, ca şi cum un glas ne-ar spune „nu va reuşi, toată truda a fost în zadar, logic trebuie să ”

pierde locul de muncă, vom

reuşească, dar

pierde bani, iubita. Este FRICA provocată de instabilitate. Să recurgem la recunoştinţă şi stimă, ca arme de temut împotriva lumii duale. Sinele va deveni atât de real, într-o linişte deplină, încât va aduce cu el o stare adâncă de stimă şi respect faţă de tot

ce ne înconjoară. Folosind această stimă faţă de creaţia divină apare o rezonanţă în care Sinele se regăseşte, în unitate cu totul.

iar dacă nu

vom

Sănătatea

Omul, conform principiului cosmic, este total sănătos, poate înfrunta orice boală, poate să trăiască fără absolut nici un medicament. Este incredibil ceea ce se întâmplă în zilele noastre. Ni se spune din toate părţile : dacă ai dureri ia calmante, dacă vrei să slăbeşti, ia pastile, pentru inimă - medicamente şi iar medicamente.

Ce este boala ? Este doar o atenţionare, pe care corpul nostru ne-o transmite. Cumva, vrea să ne informeze că ceva nu este în conformitate cu prototipul cosmic, după care am fost concepuţi. Boala este lipsa iubirii. Este o lipsă energetică a unor plexuri (chakre) care manifestă anumite calităţi. Aceste chakre îşi pot recâştiga calităţile energetice cosmice, determinând un comportament şi o gândire corespunzătoare prototipului cosmic.

Acest lucru se poate întâmpla atunci când ne dorim, atunci când avem o inocenţă asemeni unui copil care vrea să înveţe să vorbească, să meargă, fiind dornic să se integreze în viaţă. Învăţăm aşadar de la Mama noastră Kundalini să avem o gândire” non-duală, bazată pe o conexiune directă cu energia- sursă cosmică. Această conexiune ne pune în drepturi egale pe fiecare dintre noi. Astfel apare caracterul naturii noastre originare (aşa cum a fost ea concepută) şi anume, să iubim – Agape. Odată ce ne-am abandonat „învăţării” pentru a avea acel caracter al naturii noastre cosmice, devenim tot mai sănătoşi.

Cum pot să dispară bolile dintr-o dată ? Foarte simplu ! Ieşind din dualitatea sănătate-boală, cauză-

efect. Avem nevoie de o dezvăţare a tot ceea ce am acumulat de-

a lungul timpului. Trebuie să începem ceva cu totul nou.

Garantez mecanismul ! Va funcţiona direct proporţional cu

abandonul către această energie-dragoste din noi, care ne iubeşte

şi ne respectă propria dorinţă, indiferent care ar fi aceasta.

Această energie-dragoste ne va învăţa să nu ne mai indentificăm

cu tot ce este în afara noastră, adâncind astfel dualitatea. Pur şi simplu devenim Sinele. „Celălalt” acel sine fals dispare, nemaiputând rezista în vibraţiile puternice ale Sinelui, susţinut încontinuu de acea energie a lui Kundalini. Cât se poate de simplu. Odată ce egoul nu ne mai domină, apărem numai noi, cu o vigoare energetică, cu un calm de invidiat şi multe alte calităţi, pe care le vom observa pe parcusul „vindecării” noastre. Apare proiecţia chakrelor în degete, ceea ce face posibilă decodificarea energetică a corpului subtil. Beneficiul constă în

conştientizarea câmpului energetic. Avem în mâna noastră controlul tuturor bolilor. Bolile dispar, odată ce am înţeles sursa disfuncţiilor ce le cauzează. Obţinem o sănătate de fier, de neclintit, deoarece orice schimbare energetică este observată în fiecare moment (dacă urmărim) în vârful degetelor şi în palme. Dobândim propriul ecograf, fără nici un cost de achiziţie. Este un drept al fiecăruia şi constă în obţinerea realizării Sinelui (vezi corpul subtil).

Cum putem să ne menţinem în „viaţă” ?

Să urmărim pasiv moartea dualităţii şi anume pe cel ce îl întreţinem, egoul. Când nu este hrănit, egoul slăbeşte şi moare. Egoul este hrănit prin importanţa pe care i-o dăm, oferindu-i posibilitatea de a ne influenţa, de a ne critica, de a ne lăuda etc. Toate acestea prin acordul nostru. Ce imagine ! Parcă noi nu am fi în stare să facem nimic singuri. Deplorabil ! Revoltător ! Şi acest ego se hrăneşte continuu, urmărind reclamele de tot felul. Trebuie să ai o imagine a frumuseţii tale prin el, pentru ca egoul altora să te aprecieze şi să fii dependent de acest drog impus oficial, etichetat ca cel mai mare adevăr autorizat. Egoul se ruşinează, se chirceşte şi se atrofiază când este descoperit, doar privit, gol, fără acoperire, nici măcar în aur. Îşi părăseşte locul, învins, ne mai având putere de convingere.

Acum, că ignoranţa s-a spulberat, cel puţin la nivel mental, trebuie să apară şi la nivelul trăirii. Dar a şi apărut cu ocazia „noii noastre naşteri” odată cu primirea realizării Sinelui.

Avem un instrument al adevărului, prin care toate formele de minciună ale egoului sunt percepute în degete şi în palme. Este un proces de transformare al NOSTRU, bazat în exclusivitate pe acest instrument, acordat de Sfântul Duh în persoană, aflat în interiorul nostru, Mama noastră Kundalini. Această iubire maternă ne va învăţa mânuirea cu iscusinţă a acestei „arme” noi, cu care orbim orice negativitate venită din orice ego. Ne va da prilejul să obţinem acea lume bazată doar pe iubire, căci tot ce nu este iubire va fi mistuit de lumina noastră, lumina Sinelui. Nici o impuritate nu poate supravieţui iubirii. Este o lege a lumii de după anul 2012. În acest an, 2011, avem marea şansă să alegem în care parte decidem să fim : în lumea în care egoul domină sau în cealaltă parte în care NOI – Sinele existăm în iubirea eternă a adevărului absolut. Într-o lume a tridimensionalităţii, unde singura constantă este acel Sine neschimbător, a cărui existenţa am acceptat-o în interiorul nostru, totul devine clar. Cel ce a obţinut realizarea Sinelui este pus la încercare, provocat prin tot felul de întâmplări prin care este ajutat să decidă ce vrea. Observăm că, în ciuda faptului că ne hotărâm să nu fumăm, să nu bem, să nu facem acele lucruri care ne împiedică să ne fixăm adânc în Sinele nostru, nu reuşim să fim stabili. Suntem atraşi iar şi iar de acel viciu, ataşament (prefer să folosesc expresia de ataşament). Cu cât dorinţa de a ne lăsa de acel ataşament este mai mare, cu atât va fi mai greu. Ne trebuie o MOTIVAŢIE, care să dea FORŢĂ dorinţei noastre. Este dorinţa noastră, pusă în practică pentru un scop anume. În cazul nostru, motivaţia

colosală este controversatul an 2012 care ne determină să luăm o hotărâre, cunoscând atât cauzele care împiedică trecerea pragului, cât şi elementele care susţin schimbarea energetică. Cu alte cuvinte, dacă universul ne oferă şansa schimbării, de ce am refuza-o ? Ce ne opreşte să ne debarasăm de toate acele lucruri, care ne împiedică să fim ceea ce suntem ? În acel prag totul va fi transmutat pe alte planuri, rămânând doar ceea ce rezonează cu vibraţiile paradisului. Va fi o armonie colectivă fără precedent, în care iubirea (acum percepută doar intuitiv) va fi moneda de schimb a mileniului.

După cele citite, îndrăznesc să pun întrebarea : „Cu ce ne pierdem timpul?”

Acceptarea

Forma cea mai simplă a „luptei” noastre contra dualismului este însăşi acceptarea existenţei lui. Orice formă de „luptă” înseamnă să creem noi forme de cauză-efect, care susţin şi întăresc karma. Dualismul este doar o formă energetică, în care timpul este divizat în trecut, prezent, viitor, ce există într-un spaţiu fix. Această formă a dualismului este cauzată de aspectele gândirii ce apar în mentalul nostru, din trecutul nostru (superego) şi din viitor (planificări-ego). Dacă acceptăm existenţa lor ca o creaţie-instrument de percepţie, prin care am observat lumea până acum, avem un câştig de 100%, căci în clipa următoare, apare singura realitate ce suntem, Sinele. Odată ce ne acceptăm total, aşa cum suntem, evitând zonele ştiute unde timpul se divide, toate dorinţele de a fi cumvadispar fără urmă.

Un om realizat doar zâmbeşte când observă aceste dorinţe şi face tot posibilul să-i ajute pe cei aflaţi în ignoranţă.

Capitolul 3

Experimentul realizării Sinelui

Deschidem cartea-broşură la fotografia cu Shri Mataji şi o aşezăm pe o masă. Lângă ea aşezăm o lumânare ce ajută la purificarea încăperii. Ne aşezăm confortabil pe un scaun, cu spatele cât mai drept (ca energia Kundalini să se ridice cât mai uşor), cu picioarele un pic depărtate, cu toată suprafaţa tălpilor pe podea, fără pantofi deoarece e important să avem un contact cât mai bun cu Mama Pământ.

Cele două braţe, cu palmele orientate în sus se odihnesc pe genunchi. Ne uităm la punctul roşu de pe fruntea lui Shri Mataji. După un timp, relativ scurt, putem începe experimentul realizării Sinelui. Experimentul se face cu ochii închişi; din când în când ochii se pot deschide pentru a citi ceea ce urmează.

Punem mâna dreaptă pe inimă şi întrebăm de trei, patru ori.: „Cine sunt eu?” Ridicăm

Punem mâna dreaptă pe inimă şi întrebăm de trei, patru ori.:

„Cine sunt eu?”

şi întrebăm de trei, patru ori.: „Cine sunt eu?” Ridicăm palma dreaptă sub coaste şi afirmăm

Ridicăm palma dreaptă sub coaste şi afirmăm : „Mamă Kundalini, sunt propiul meu stăpân.”

: „ Mamă Kundalini, sunt propiul meu stăpân.” Mutăm palma dreaptă sub coaste şi întrebam de
: „ Mamă Kundalini, sunt propiul meu stăpân.” Mutăm palma dreaptă sub coaste şi întrebam de

Mutăm palma dreaptă sub coaste şi întrebam de cinci, şase ori :

„Sunt eu propriul meu stăpân ?”

Punem mâna dreaptă la încheietura piciorului stâng şi ne adresăm energiei cu apelativul Mamă, cerând de câteva ori :

energiei cu apelativul Mamă, cerând de câteva ori : „Mamă Kundalini, dă -mi te rog cunoaşterea

„Mamă Kundalini, dă-mi te rog cunoaşterea pură.”

: „Mamă Kundalini, dă -mi te rog cunoaşterea pură.” Punem palma pe inimă şi afirmăm de

Punem palma pe inimă şi afirmăm de câteva ori :

„Mamă Kundalini eu sunt Spiritul.”

Cu mâna dreaptă, prin faţă, prindem gâtul cu degetele, atingând coloana, şi spunem de câteva ori : „Mamă eu sunt nevinovat.” (scânteia divină din

mine nu poate fi vinovată)

(scânteia divină din mine nu poate fi vinovată) Cu palma dreaptă Pe frunte, spunem : „Mamă,

Cu palma dreaptă Pe frunte, spunem :

„Mamă, iert pe toată lumea, inclusiv pe mine”, sau spunem în gând, rugăciunea Tatăl nostru.

mine”, sau spunem în g ând, rugăciunea Tatăl nostru. Ducem palma dreaptă în spatele capului, în

Ducem palma dreaptă în spatele capului, în linie cu fruntea şi cerem :

„Dragoste atotcuprinzătoare cosmică, te rog iartă-mă pentru toate greşelile comise împotriva Spiritului meu.”

toate greşelile comise împotriva Spiritului meu.” Apoi, cu palma bine întinsă, masăm scalpul capului, în

Apoi, cu palma bine întinsă, masăm scalpul capului, în sens orar (stânga-faţă, dreapta-spate), de 7 ori, spunând : „Mamă Kundalini, dă-mi te rog realizarea Sinelui.”

Mâna dreaptă revine pe genunchi şi observăm gândurile. Iertăm fiecare gând pentru a obţine acea pauză între cele două gânduri. Lăsăm gândurile să treacă, doar privim. Meditaţia este starea fără gânduri. Rămânem în această stare în jur de 10 minute.

Corpul subtil

Canalul drept Canalul central Canalul stâng
Canalul drept
Canalul central
Canalul stâng
   

Calităţi

Organe

Cauze ale blocajelor

Chakra

Aspect drept

Aspect central

Aspect stâng

corespondente

Mooladhara

Distrugerea

Înţelepciune, bucurie, spontaneitate

Inocenţă, puritate

Aparatul genital, aparatul excretor

Ocultism, tantrism

negativităţii

Swadisthan

Atenţie pură

Creativitate, simţ estetic

Cunoaştere pură

Intestine, stomac, pancreas, ficat, splină, rinichi, tract urinar, uter

Excese (alimentare, fizice, mentale, emoţionale)

Nabhi

Forţa atenţiei,

Satisfacţie, evoluţie spirituală

Pace interioară, generozitate

Eliminarea toxinelor, intestine, pancreas, splină, ficat

Abstinenţă sau exces alimentar, tensiuni familiale, financiare

demnitate

Vid

Capacitatea de a fi propriul maestru spiritual

Autoritate spirituală

Respect faţă de maestrul spiritual

Stomac, intestine

Fanatism

Anahath

Comportament perfect şi responsabil

Încredere, curaj

Iubire, compasiune

Ritm cardiac, respiraţie, producerea de anticorpi

Ateism, aroganţă, excese mentale, relaţiile cu părinţii

Vishuddhi

Respect faţă

Detaşare, comunicare, simţul colectivităţii

Respect faţă de sine, nonculpabilitate

Ochi, nas, urechi, corzi vocale, tiroida

Sentimentul vinovăţiei, fumat, violenţă verbală

de ceilalţi

Agya

Modestie

Iertare, adevăr

Detaşare de trecut

Hipofiza, epifiza

Planificări excesive, TV excesiv

Sahasrara

 

Conştiinţă colectivă

 

Ansamblul corpului subtil

Dogmatism

Încheiere

Ar trebui să reflectăm puţin, să contemplăm cine este această doamnă de origine indiană, creştină, care îşi oferă poza, pentru ca fiecare să primească acea conexiune cu sursa cosmică şi, implicit, cu Sinele. Răspunsul se află în mâinile noastre. Am primit acest instrument, să-l folosim cu încredere. Vedem graficul corpului nostru subtil, energetic, care conţine chakrele, fiecare având proprietăţi subtile specifice. Observăm pe centru canalul sushumna, corespunzător sistemului nervos parasimpatic, care este canalul evolutiv al prezentului, al contactului cu sursa de energie cosmică şi al legăturii noastre cu inconştientul colectiv. Observăm că cele două canale laterale, stâng şi drept, numite sistemul nervos simpatic stâng şi sistemul nervos simpatic drept, împreună cu canalul central se unesc într- un punct la nivelul chiasmei optice. Acela este punctul nostru cel mai sensibil, care a fost deschis prin Domnul nostru Iisus Hristos. EL a deschis acest centru prin asumarea răspunderi întregii omenirii prin puterea lui de a ierta. Dacă vrem să trecem şi noi prin „poarta cea strâmtă”, nu avem altă alternativă decât să iertăm. Observăm că la terminaţiile fiecărui canal lateral apar aşa-numitele baloane, ce reprezintă egoul şi superegoul nostru. Ele nu au de-a face cu evoluţia noastră; ele creează gândurile, ce vin din trecut superegoul şi planificările din viitor – egoul. Aceasta fiind construcţia corpului nostru energetic este foarte uşor să practicăm Sahaja Yoga. În fiecare oraş mai mare există centre de îndrumare Sahaja Yoga, unde se poate primi realizarea Sinelui şi eventuale indicaţii privitoare la meditaţii şi

la curăţarea centrilor energetici (chakre). Aici se pot accesa materiale sahaj pentru a adânci cunoştinţele bazate pe meditaţiile zilnice. Consider benefic faptul că nu se percepe nici un fel de taxă de inscriere, că nu există trepte de promovare sau diplome pentru diferite grade de evoluţie. Totul este experimentat direct prin perceperea vibraţiilor la nivelul palmelor. Prin interacţiunea colectivă din timpul meditaţiilor putem să simţim puterea vibraţiilor în tot corpul, fapt ce ne permite o evoluţie mai rapidă. Există câteva metode de purificare foarte simple, prin care se pot îndepărta boli incurabile, deoarece se vindecă direct cauza lor. Rădăcina bolilor se află întotdeauna în mentalul nostru şi anume în felul în care percepem lumea şi tot ce se află în ea. Cauza tuturor bolilor este depozitată în falsele noastre credinţe şi ataşamente aflate în mentalul nostru. Odată descoperită cauza şi schimbată atitudinea într-un mod sănătos de a percepe lumea, orice boală se ameliorează şi până la urmă dispare. Se lucrează energetic pe aceste chakre prin aşa-numitele bandhane, îmbunătăţind mişcarea rotaţiilor chakrelor, care îşi recapătă viteza exactă, conformă cu prototipului cosmic. Spiritul descoperit în inimă iluminează creierul prin intermediul energiei Kundalini. Odată iluminat, creierul beneficiază de o percepţie ieşită din comun, identică cu ideea unităţii pe care avem şansa să o şi trăim. Ne vom da seama că toate obiectele pe care le privim îşi pierd identitatea, pe care o aveau mai înainte. Un halou vibratoriu se lasă atât peste noi, cât şi peste obiectele privite, indiferent unde ne aflăm. Cumva, parcă ar fi toate obiectele fabricate din vibraţie, cea care ne face să simţim apartenenţa noastră cosmică.

Fiecare persoană trebuie să accepte cu ce a venit pe Pământ, mai explicit cât a experimentat în relaţia cu Sinele. Şansa o are fiecare, timp încă avem, depinde doar de priorităţile fiecăruia. Ce este mai important ?

Cei care au avut curajul să încerce experimentul realizarii Sinelui au acum un instrument, ce le oferă o stabilitate puternică a siguranţei şi satisfacţia bucuriei de a lua viaţa aşa cum se arată ea „în mărimea ei naturală”, fără să mai încerce vreo schimbare sau alta. Relaţiile în societate se vor baza în exclusivitate pe vibraţii, fapt ce ne va propulsa mult deasupra semenilor noştri fără realizarea Sinelui. Avantajul observat este că nu mai putem fi manipulaţi, facem doar ceea ce ne spun vibraţiile. Este o permanentă colaborare vibraţie-acţiune-învăţare-conştientizare. Atenţia se mută pe alt plan decât ceea ce se vede în lumea tridimensională. Apare lumea energetică mult superioară lumii duale. Totul capătă alt sens şi se dezvoltă încet acea iubire necondiţionată, care până acum nu era experimentată decât de foarte puţini oameni. Este un rezultat practic, care se obţine atunci când ne lăsăm iubiţi de acea energie maternă, pe care acum suntem capabili să o recunoaştem. Cu acea iubire necondiţionată ne vom recunoaşte semenii de care nu ne deosebim deloc. Doar visurile noastre, părerile noastre diferă. Odată ce respectăm dorinţa fiecăruia, aşa cum şi Mama Kudalini ne-a respectat şi ne respectă în continuare liberul arbitru, intrăm în drepturile noastre depline. Nu mai depindem de ceea ce facem aici pe Pământ, ci doar de intenţia aflată în spatele acţiunii. Ştim foarte bine că orice acţiune fără iubire (fără

a simţi Sinele) este cât se poate de riscantă, deoarece intrăm în cercul vicios al cauzei şi efectului care se va întoarce nu după mult timp împotriva noastră.

Acum cunoaştem noua regulă cosmică, nu avem altă alternativă. Tot universul ne sprijină în acest scop. Vedem că Pământul îşi ridică în permanenţă vibraţiile, pentru a ne ajuta să ne transformăm. Ne trebuie puţin timp pentru transformare deoarece ar fi imposibil dintr-o dată să primim acel şoc iluminator. Am exploda. Urmărind un vlăstar de orice tip, observăm că primeşte hrană din pământ, lumina soarelui pentru procesul de fotosinteză, timp pentru a se dezvolta. Nu se poate grăbi, dar dacă totuşi insistăm vom obţine rezultate necorespunzătoare, pentru că nu se poate schimba nici unul dintre elementele naturale, astfel încât să se dezvolte armonios în continuare. Va fi un exemplar palid, poate mai lung şi mai galben dacă folosim iluminarea artificială. Şi noi vom creşte exact ca orice creaţie de pe Pământ. Avem şansa, ca prin obţinerea realizării Sinelui, să germinăm. Doar să ne menţinem în echilibru (energetic) şi prin hrana (mama Kundalini) de fiecare zi (meditaţiile) să creştem şi să ne aducem aportul „roditor”, să fim aşa cum am fost concepuţi, pentru a reflecta iubirea aflată în inima noastră. Am fost concepuţi să fim copiii universului, manifestând din plin divinitatea noastră pentru a se vedea prin noi cum arată Dumnezeu.

Trăim într -o lume a confuziilor, a instabilităţii de tot felul, a promovării falselor valori,

Trăim într-o lume a confuziilor, a instabilităţii de tot felul, a promovării falselor valori, o lume creată artificial, departe de natura noastră autentică.Trăim cu toţii aceste clipe ale prezentului cosmic într-o frică pe care noi am creat-o. De ce ? – Ignoranţa.

o frică pe care noi am creat-o. De ce ? – Ignoranţa. www.sahajayoga.ro www.realizareasinelui.ro