Sunteți pe pagina 1din 16

GLUCIDE: Rolul glucidelor in organismul uman este multiplu, in primul rand situandu-se cel energetic.

Glucidele asigura,mai mult de jumatate din energia necesara organismului omenesc in 24 de ore. Desi in celule si tesuturi au loc descompuneri permanente ale glucidelor pentru necesitati energetice, continutul in glucide ramane constant, in conditiile unui aport suficient de glucide in alimentatie. Glucidele mai sunt utilizate pentru mentinerea nivelului glicogenului in ficat si reinnoirea rezervei sale, precum si pentru mentinerea constanta a nivelului glucozei in sange. Pe langa rolul energetic, glucidele au si roi plastic, deoarece ele intra in compozitia celulelor si tesuturilor, participa la procesele plastice. Rezervele de glucide ale organismului sunt totdeauna limitate. La un efort intens, glucidele se epuizeaza relativ repede, dar se pot regenera pe seama lipidelor din organism. Glucidele in exces se transforma in lipide (grasimi), care se acumuleaza in tesutul adipos, determinand obezitatea (alaturi de alti factori). Neceaarul de glucide al organismului este de 4 ' 5 g/kg corp in 24 de ore. Din intreaga cantitate de glucide, circa 85% trebuie sa fie poliglucide (polizaharide), iar restul de 35% monozaharide si dizaharide (S e g al Kodica s.a., 1983). in conditii de efort fizic mediu, raportul dintre glucide, proteine si grasimi trebuie sa fie de 4:1 : 1. Glucidele, indeosebi cele solubile, sunt detoxifianti ai organismului, datorita atat formarii acidului glucoronic, cat si a efectului lor asupra permeabilitatii membranelor; ele protejeaza organismul contra intoxicatiilor cu fosfor si cloroform (M i n c u I. s.a., 1989). in cazul tratamentului cu insulina (in diabet) sau cu sulfainide hipo-glicemiante, este obligatorie asigurarea unui regim satisfacator de glucide, pentru a preveni aparitia unei hipoglicemii (de exemplu, in cura de slabire) care. in unele situatii, poate fi mortala. Pentru fiecare specie de fructe este necesar sa se cunoasca nu numai continutul total de zaharuri (glucide), ci si raportul dintre principalele lor forme (glucoza, fructoza si zaharoza). Fructele in care predomina fructoza (leloza), iar zaharoza se gaseste in cantitate foarte mica (merele, perele, gutuile, zmeura, coacazele, agrisele) pot fi consumate si de diabetici.

PROTEINELE:

Proteinele sunt substante alcatuite din atomi de carbon, hidrogen, oxigen, azot si uneori sulf. Ele indeplinesc urmatoarele functii:

- intra in structura tuturor tesuturilor si iau parte la refacerea lor; - intra in constitutia unor enzime sau fermenti (catalizatori biochimici); - intra in structura hormonilor; - participa la formarea anticorpilor, substante cu rol in apararea organismului contra microbilor si toxinelor; - au rol in repartitia apei si a substantelor dizolvate in ea, in diferite parti din organism; - in anumite situatii, cand lipsesc alte principii cu rol energetic (glucide, lipide), pot fi metabolizate de catre organism. Un gram de proteine elibereaza 4,1 calorii. Proteinele sunt alcatuite din aminoacizi. Similar acizilor grasi, aminoacizii se impart in: -aminoacizi esentiali, care nu pot fi sintetizati in organism si trebuie adusi obligatoriu din afara; se gasesc in lapte, carne, oua, branzeturi; -aminoacizi neesentiali, intrucat organismul ii poate sintetiza din alte substante. Pentru sinteza proteinelor proprii, organismul are nevoie si de aminoacizi esentiali si de aminoacizi neesentiali, intr-o anumita proportie. Din punct de vedere al valorii biologice, proteinele alimentare se pot imparti in trei categorii: - proteine de clasa I (complete), care au in structura lor aminoacizi esentiali in proportii optime. Acestea mentin echilibrul proteic, asigura dezvoltarea organismului tanar si echilibrul enzimatic si hormonal. Se gasesc in lapte, carne, oua si branzeturi; - proteine de clasa a II-a (partial complete), care sunt cele din unele leguminoase uscate (fasole, linte, bob) si cereale (grau, orez etc). Contin toti aminoacizii esentiali dar nu in proportii optime. Mentin echilibrul proteic, dar pentru crestere sunt necesare cantitati duble fata de clasa precedenta; - proteine de clasa a III-a (incomplete), sunt lipsite de unul sau mai multi aminoacizi esentiali. Valoarea lor biologica este foarte scazuta. Din aceasta clasa fac parte: gelatina din oase, tendoanele, cartilajele si zeina din porumb. Nu mentin echilibrul proteic si nu asigura cresterea organismelor tinere. Cele mai importante surse de proteine sunt: carnea si derivatele din carne (20-30% proteine); laptele (3,5%), branzeturile (13-28%); ouale (12%), painea (10%); leguminoasele uscate (20-25%); pastele fainoase (10-15%).

Raportul optim dintre aminoacizii esentiali si cei neesentiali in totalul aportului de proteine este de circa o treime aminoacizi esentiali, in cazul unui adult si o jumatate, pana la doua treimi, in cazul copiilor, adolescentilor si al femeilor aflate in perioada sarcinii si alaptarii. Proteinele trebuie sa constituie 11 15 % din valoarea calorica a ratiei zilnice, variind in functie de mai multi factori biologici, ocupationali sau de varsta.

GRASIMILE:

Lipidele sau grasimile sunt substante organice insolubile in apa si solubile in solventi organici, cu rol principal in organism in producerea de energie (1 g lipide elibereaza aproximativ 9 calorii). Lipidele sunt formate din acizi grasi si diferiti alcooli. Acizii grasi pot fi saturati - din grasimile animale - (acid palmitic si acid stearic; diferiti acizi care se gasesc in grasimile din lapte) sau nesaturati - uleiurile -, acestia din urma, la randul lor, impartindu-se in acizi grasi mononesaturati (acidul oleic din ulei de masline - 70%, de arahide - 54%, carne grasa de porc si vita - 43%, grasime de pasare - 36%, grasime din oua - 50%, ulei din germeni de porumb - 39%, si acidul palmitoleic) si acizi grasi polinesaturati (acidul linoleic din grasimea de pasare, din oua sau untura de porc - pana la 15%, uleiul de porumb, de soia sau de floarea-soarelui - pana la 55% si acidul arahidonic, regasit din abundenta in grasimile de peste si in cantitati mici in grasimile animale). Lipidele sau grasimile pot fi simple (gliceride, steride - intre care si colesterolul, ceride) sau complexe. Gliceridele sunt cele mai raspandite lipide din natura. Colesterolul se gaseste in cantitati mici in toate tesuturile animale si vegetale, concentrandu-se in ficat, creier, maduva spinarii, galbenus de ou, grasimile din lapte, icre. Consumul sau trebuie limitat pentru ca, in exces, duce la cresterea colesterolului rau si, deasemenea, organismul este capabil sa-l sintetizeze singur. Rolul lipidelor in organism - rol energetic - lipidele sunt depozitate in tesutul adipos, alaturi de glucide, de unde furnizeaza energia necesara organismului in perioadele de restrictie alimentara sau dintre mese; - rol izolator - tesutul adipos de sub piele reduce pierderile de caldura in sezonul rece; - contribuie la absorbtia vitaminelor liposolubile (A, D, E, K); - stimuleaza contractiile cailor biliare; - unele lipide care nu pot fi arse sau descompuse sunt folosite ca materie prima pentru sinteza hormonilor suprarenali, sexuali, steroidici, sinteza acizilor biliari si sinteza vitaminei D3.

Acizii grasi esentiali nu pot fi sintetizati de catre organismul uman, cei din uleiurile vegetale sau peste fiind deosebit de importanti pentru organism pentru ca reduc nivelul colesteolului din sange, intra in componenta membranelor celulare, participand astfel la reglarea permeabilitatii celulare, stimuleaza activitatea unor enzime, intervin in respiratia celulara si in controlul tonusului vaselor de sange. Necesarul de lipide - adulti sedentari: 0,7 - 1 g/kg corp/zi; - adulti cu o activitate fizica moderata: 1 - 1,5 g/kg corp/zi; - adulti activi: 1,5 - 2 g/kg corp/zi; - copii si adolescenti: 2 g/kg corp/zi. Este recomandat ca ratia zilnica de lipide sa nu depaseasca 30% din numarul total de calorii iar pana la o treime din acestea sa fie acoperita din uleiuri vegetale bogate in acizi grasi esentiali. Cantitatea zilnica de lipide trebuie scazuta la 20% din energia consumata in cazul persoanelor sedentare, obeze, varstnicilor, femeilor insarcinate si celor cu diferite afectiuni (sindrom de malabsorbtie, dislipidemii, afectiuni ale cailor biliare etc.). Surse de lipide Grasimi sau lipide de origine animala: untura (95 - 98 g%), unt (50 - 80 g%), seu (65 70 g%), branzeturi grase, galbenus de ou (32 g%), smantana proaspata (20 - 40 g%), carne (5 - 20 g%), lapte (3,6 g%), carnati (40 - 50 g%). Grasimi sau lipide de origine vegetala: uleiuri vegetale (97 - 99 g%), fructe oleaginoase in coaja (nuci) 50 - 60 g%, cacao (26 g%), masline (20 g%), soia (18 g%). Colesterolul se gaseste in cantitati mari in: creier (3 g%), galbenus de ou (0,4 g%), maruntaie (0,2 - 0,3 g%), unt (0,1 - 0,2 g%). Deficit si exces de lipide Consumul excesiv de lipide, dar si glucide, duce la obezitate si de aici, toate celelalte afectiuni aferente. Excesul de acizi grasi saturati (grasimile animale) duce la cresterea colesterolului din sange, cu favorizarea aparitiei aterosclerozei. Un aport crescut de lipide duce la dislipidemii, asociate cu risc crescut de boli cardiovasculare. Lipsa acizilor grasi esentiali (din uleiul de masline extravirgin sau pestele cu un continut crescut de acizi grasi esentiali omega 3) favorizeaza eczemele si reduce dezvoltarea organismelor tinere.

METABOLIMUL BAZAL:

Metabolismul bazal cuprinde ansamblul modificrilor energetice desfurate n organismul pus n condiii de baz, adic n condiii n care energia este utilizat n exclusivitate pentru ntreinerea vieii (a funciilor de baz), cu suprimarea oricrei cheltuieli suplimentare. Valoarea metabolismului bazai reprezint energia consumat n condiii bazale i este pentru un adult de circa 1 5002 000 calorii/24 ore, 1 calorie/kg corp/or, 1 000 calorii/ 1 m2 de suprafa corporal/24 ore sau 10 calorii/l cm nlime/24 ore. Metabolismul bazal variaz n funcie de o serie de condiii fiziologice i patologice. n raport de condiiile fiziologice metabolismul bazai este mai mare la brbai dect la femei, mai mare la copii (raportat la kilocorp), ncepand cu luna a 3-a dect la aduli, mai mare la aduli dect la btrani, crete n cursul menstruaiei, sarcinii i menopauzei, n urma antrenamentului sportiv, n urma activitii intelectuale i emoiilor i n urma supraalimentaiei. Scade n inaniie i n climatul cald i vara. Dintre strile patologice febra i hiperfuncia tiroidei, hipofizei anterioare i suprarenalei determin creterea metabolismului bazai, iar hipofuncia acestor glande determin scderea metabolismului bazai. Valoarea metabolismului bazai se poate obine punand organismul n condiii de baz i msurand consumul energetic prin metoda de calorimetrie direct sau prin metoda schimburilor gazoase din cadrul metodelor de calorimetrie indirect. n mod practic se aplic metoda schimburilor gazoase. Varianta mai simpl folosete valoarea izocaloric medie a oxigenului fr necesitatea obinerii catului respirator. Condiiile de baz se obin prin : post proteic timp de 24 de ore nainte de determinare (pentru suprimarea aciunii dinamice specifice a proteinelor), post total 12 ore (pentru suprimarea travaliului digestiv), temperatur corespunztoare n ncperea n care se face determinarea (18 C dac persoana este mbrcat sau 2530 C dac se dezbrac, pentru suprimarea consumului de energie necesar meninerii echilibrului termic) i decubitus dorsal cu cel puin V21 or nainte de determinare i n timpul determinrii (culcat pe spate pentru suprimarea travaliului muscular). Valorile obinute privind metabolismul bazai se exprim n procente fa de valorile standard existente n tabelele obinute pe cale statistic. Cunoaterea variaiei metabolismului bazai folosete n medicin la stabilirea diagnosticului unor boli, la urmrirea evoluiei bolilor respective i a eficienei tratamentului i la stabilirea pronosticului (a evoluiei viitoare).

ECHILIBRUL ENERGETIC SECRETUL CONTROLARII GREUTATII


Ai auzit de atatea ori termenii "echilibru energetic", "deficit energetic", "aport energetic", "consum energetic" - daca vrei sa intelegi ce este echilibrul energetic, imagineaza-ti corpul ca pe o masina care functioneaza 24 de ore pe zi, sapte zile pe saptamina. Sunt sigur ca nu te astepti ca masina ta sa te duca dintr-un loc in altul fara sa fie periodic realimentata, asa cum nu poti sa pui benzina in rezervor mai mult decit volumul sau. Si totusi, multi oameni asa procedeaza cu propriul corp - incercam sa functionam "pe gol" cu orele si apoi bagam "combustibil" pina nu mai putem. Cercetarile specialistilor in nutritie sportiva arata cit de autodistrictiva este aceasta strategie. Sa presupunem ca vrei cu adevarat sa elimini grasimea si te-ai decis sa alergi in fiecare dimineata, pe burta goala. Cea mai simpla cale de a face rost de energie este catabolizarea tesutului muscular. Organismul poate converti aminoacizii, "caramizile" tesutului muscular, in glucoza - zaharul care sustine energetic activitatile umane. O persoana care alearga inainte de a minca, de fapt distruge chiar tesutul pe care urmareste sa il dezvolte, ceea ce este un lucru categoric contraproductiv. A doua cale este probabil si mai obisnuita pentru multi oameni - si din nefericire conduce in final la crestere in greutate. Acestia lasa o perioada lunga de timp intre mese, iar cind le este foarte foame, devoreaza tot ce le iese in cale. In mod garantat, vor avea o descarcare de insulina in singe mult mai mare decit ar fi trebuit sa aiba in mod normal. Iar asta inseamna mai mult depozit adipos. Si de obicei oamenii combina cele doua strategii contraproductive si isi transforma organismul intr-o masinarie perfecta de distrus muschi si depozitat grasime. Exercitiile intense reduc apetitul pe termen scurt, dar cind te obisnuiesti cu acestea, pofta de mincare va deveni proportionala cu efortul fizic. Deci daca vei alerga 10 km pe stomacul gol, apoi vei minca suficient cit pentru o cursa de 15 km, efectul final va fi ca vei pierde o parte din tesutul muscular si vei depune grasime din masa de dupa alergare. Echilibrul energetic este raspunsul la aceste dileme. Studiile au aratat ca cele mai bune rezultate se obtin atunci cind este mentinut acest echilibru in limitele unei diferente de 300-500 kcal de-a lungul zilei, intre aportul si consumul energetic. Retine urmatoarele principii de baza: Mananca imediat ce te trezesti dimineata Mananca ceva inainte de antrenament, indiferent de momentul zilei cind vei face efort. Nu numai ca alimentele consumate previn utilizarea tesutului muscular ca material energetic pentru efortul aerob, dar acestea maresc numarul de calorii pe care le ardem in timpul si dupa antrenament. Un studiu realizat in 1996 la Universitatea din New York arata ca antrenamentul efectuat dupa o masa amplifica rata metabolica.

Mananca imediat dupa antrenament, cind corpul este golit de resursele sale energetice. Actioneaza rapid sau vei incepe sa consumi muschii ca resursa energetica. Programeaza-ti in total 5 sau 6 mese mici pe zi. Multe dintre studiile de nutritie au aratat ca sportivii care au introdus trei gustari pe zi pe linga mesele principale, au eliminat din stratul adipos si au cistigat masa musculara, acestea fiind doar principalele beneficii din rindul celor pe care si le-ar dori un sportiv, pe linga care am mai putea aminti forta si rezistenta la efort. Bineinteles, poti pur si simplu sa adaugi citeva sute de kilocalorii la regimul alimentar si sa scazi in greutate, dar trebuie sa redistribui cantitatea totala zilnica de calorii, astfel incit sa maninci mai des, dar mai putin la fiecare masa. Oricum ai proceda, cea mai proasta abordare este restrictionarea brutala a cantitatii de calorii in speranta unei reduceri dramatice si bruste a greutatii. Daca incerci sa elimini cite 0,5 kg pe saptamina sau la 2 saptamini, nu numai ca vei reusi, dar este mult mai putin probabil sa revii la greutatea initiala dupa ce termini perioada de regim

Bilant energetic
Concepia elaborrii bilanurilor energetice
Alimentarea cu energie a consumatorilor, la un nalt nivel calitativ i de siguran, precum i gospodrirea raional i eficient a bazei energetice presupune, pe de o parte, cunoaterea corect a performanelor tehnico-economice ale tuturor prilor componente ale ntregului lan energetic, de la productor la consumator, iar pe de alt parte, asigurarea condiiilor optime, din punct de vedere energetic, pentru funcionarea acestora. Principalul mijloc care st la ndemna specialitilor pentru realizarea acestor obiective importante l constituie bilanul energetic, care permite efectuarea att a analizelor cantitative, ct i a celor calitative asupra modului de utilizare a combustibilului i a tuturor formelor de energie n cadrul limitelor unui sistem determinat. Acest cadru limit poart denumirea i de contur, el reprezentnd practic suprafaa nchis care include limitele fa de care se consider intrrile i ieirile de energie. Prin urmare, conturul unui bilan energetic poate coincide cu

conturul fizic al unui utilaj, al unei instalaii sau al unui ansamblu complex, care n cele ce urmeaz va fi menionat ca sistem.

Scopul ntocmirii i analizei bilanurilor energetice


Elaborarea i analiza bilanurilor energetice este reglementat prin lege i trebuie s se transforme ntr-o activitate sistematic care are drept scop reducerea consumurilor de combustibil i energie prin ridicarea continu a performanelor energetice ale tuturor instalaiilor, sporirea eficienei ntregii activiti energo-tehnologice. Elaborarea i analiza bilanurilor energetice constituie cel mai eficient mijloc de stabilire a msurilor tehnic organizatorice menite s conduc la creterea efectului util al energiei introduse ntr-un sistem, la diminuarea consumurilor specifice de energie pe produs. Modelele matematice pentru realizarea bilanurilor energetice au la baz principiul conservrii energiei. n acest sens, se definete mulimea mrimilor de intrare, se calculeaz pierderile din conturul de bilan, pe categorii de procese, se stabilesc valorile randamentelor i se constituie setul mrimilor de ieire. n funcie de scopul urmrit, bilanurile energetice se ntocmesc n patru faze distincte ale unui sistem i anume: - la proiectarea unui sistem nou sau modernizarea unui sistem existent, - la omologarea i recepionarea prilor componente ale unui sistem, - la cunoaterea i mbuntirea parametrilor tehnico-funcionali ai unui sistem n procesul exploatrii, - la ntocmirea planurilor curente i de perspectiv privind economisirea i folosirea raional a energiei.

Clasificarea bilanurilor energetice Bilanurile energetice se clasific dup urmtoarele criterii: dup conturul de cuprindere: - bilan pe echipament; - bilan pe instalaie: - bilan pe secie; - bilan pe uzin; - bilan pe agent economic. dup felul de energie: - bilan termoenergetic; - bilan electroenergetic. dup natura purttorilor de energie: - bilanul pe combustibil; - bilanul pe abur; - bilanul pe ap de rcire;

- bilanul pe ageni frigorifici; - bilanul pe aer comprimat (tehnologie, de msur i control); - bilanul pe azot i oxigen; - bilanul pe alte materiale cu rol de purttor (de exemplu: piesele calde care rezult dintr-un proces tehnologic). dup numrul formelor de energie: - bilan simplu (termoenergetic sau electroenergetic); - bilan complex (termoenergetic i electroenergetic). dup coninut i etap de elaborare: - bilan de proiect; - bilan de omologare; - bilan de recepie; - bilan real; - bilan optim. dup felul fluxurilor de energie considerate: - bilan energetic calitativ (sau bilan energetic); - bilan energetic cantitativ. Ecuatia de bilant este in principiu urmatoarea : Q1+Q2++Qn = Qu+Qp1+Qp2++Qpm ; unde Q1,Q2,Qn energia electrica, termica, etc introduse in sistem Qu energia utila Qp1,Qp2,Qpm energia de pierderi (pierderi de energie in retelele si circuitele de transport si alimentare cu energie electrica, pierderi mecanice, pierderi in infasurari, pierderi in circuitele magnetice, pierderi de caldura in gazele arse, etc) Diagrama Sankey Surpriza, cel putin pentru mine, este ca energia utila reprezinta un procent foarte mic in comparatie cu suma pierderilor. De exemplu la o moara de ciment, randamentul util este doar 7,38%:
Mrimea caracteristic [kWh] [%] Energie intrat, luat din reea 1490,0 100,00 Energie ieit 1. Energie util (pentru mcinare) 2. Pierderi - n cuprul motorului - n fierul motorului - mecanice n motor - mecanice n moar i reductor - n linia de alimentare 109,9 109,9 1380,1 25,5 53,2 29,5 1271,2 0,7

7,38 7,38 92,62 1,71 3,57 1,98 85,32 0,05 Total ieiri 1490,0 100,00

Concluzie Bilanturile energetice constituie un mijloc eficient de stabilire a masurilor tehnico organizatorice menite sa conduca la cresterea efectului util al energiei introduse intr-un sistem, la diminuarea consumurilor de energie specifice pe produs. In acest sens, se evalueaza regimul energetic al fiecarui receptor (motor electric, cuptoare electrice, utilaje industirale, aparate de iluminat) in parte, pe fiecare tablou de distributie, pana la tabloul electric general de alimentare (la inchiderea conturului de alimentare cu energie). Se intocmeste o insumare a consumurilor reale de energie pe receptor, pe utilaj, pe instalatie si tablou, pe sectie si pe ansamblul consumatorului industrial de energie. Bilantul energetic este o procedura laborioasa si se realizeaza de catre persoane autorizate. Cadrul legislativ: - Ghidul de elaborare i analiz a bilanurilor energetice Publicat n Monitorul Oficial, Partea I nr. 792 bis din 11 noiembrie 2003 (Agenia Romn pentru Conservarea Energiei) - Legea Nr. 199 din 13 noiembrie 2000, republicata in MO954 din 27 noiembrie 2006 - Norme metodologice de aplicarea legii 199/2000 republicata Legea instituie obligaii (realizarea de Bilanuri energetice pentru toi consumatorii care consum mai mult de 200 tone echivalent petrol, energie per an ) prevznd stimulente pentru productorii i consumatorii de energie n vederea utilizrii eficiente a acesteia.

NUTRIENII DIN ALIMENTE Alimentaia omului are, n primul rnd, menirea de a asigura prin alimente, acei compui bio care sunt eseniali organismului i care poart denumirea de nutrieni.

Pentru omul care vrea s triasc sntos, este la fel de important att cantitatea de nutrieni din sursele de hran, ct i raportul dintre principalele substane active din punct de vedere biologic; glucide, proteine, lipide, sruri minerale, vitamine i ap. Nutrienii din alimente, odat ajuni n organism, exercit diferite activiti care vin n sprijinul metabolismului, dar i al proceselor de construcie i reconstrucie a celulelor, esuturilor i a organelor. O trstur comun a tuturor nutrienilor eseniali este acela de a furniza energie. Valoarea nutriional a alimentelor Prin valoare nutriional se nelege coninutul n protide al alimentului, exprimndu-se n procente (G. Niac). Necesarul de proteine trebuie acoperit respectndu-se urmtoarele reguli: - proteinele din alimente s conin toi aminoacizii eseniali, - proteinele alimentare s se administreze n cantitate optim i regulat, cte 50100 g zilnic, n funcie de efort (vezi cantitatea i raportul dintre nutrieni), - proteinele din alimente s reprezinte baza de calcul pentru ceilali nutrieni. Valoarea energetic a alimentelor Prin valoarea energetic a unui aliment, se exprim potenialul nutrienilor si de a furniza energie. Aceast energie latent din aliment se transform n corpul nostru n energie activ, pe care organismul o folosete n procesele sale (cretere, metabolism, construcii, etc.). Dac aceast energie este n surplus, organismul o depoziteaz sub forma unor substane temporar inactive din punct de vedere energetic, dar cu un potenial caloric deosebit de mare, atunci cnd acetia se activeaz. Compuii care formeaz depozitele energetice disponibile ulterior, nu sunt altceva dect grsimile care formeaz esutul adipos. Pentru nutrieni, dar i pentru metabolism, unitatea de msur a valorii energetice este caloria i multiplul su; kilocaloria. Pentru omul modern, problema valorii energetice a alimentelor se pune n mod diferit fa de cel al omului generaiilor trecute. S-a constatat c efortul fizic a sczut n ultima sut de ani, cu mai bine de 150 de ori, ceea ce nseamn c i nevoile energetice ale omului s-au micorat n mod simitor. Cu toate acestea, ca un paradox al societii moderne, hrana a devenit mai bogat n calorii fa de cea din trecut. Nu este de mirare c, n aceste condiii, obezitatea dar i alte boli (diabet, afeciuni cardiovasculare, boli hepato-biliare, etc.) au cunoscut o cretere spectaculoas. Pe de alt parte, n sens contrar, atragem atenia asupra pericolelor deosebite la care se supune omul subnutrit sau malnutrit prin propria

sa voin, de teama periclitrii siluetei. Dereglajele i afeciunile derivate dintr-un astfel de comportament alimentar pot fi grave i uneori ireversibile, atingnd adesea sistemul nervos i funcia endocrin. Valoarea energetic a nutrienilor alimentari nu depinde numai de potenialul caloric al acestora. Anumite substane purttoare de energie se absorb mai rapid, n timp ce altele trec n fluxul sanguin mai ncet. Compuii din alimente care se absorb repede i care aduc corpului un val uria de energie ntr-un timp scurt, sunt ce-i mai duntori sntii omului. Aceste adevrate "bombe calorice" sunt compuse din concentrate, aa cum sunt glucidele cu absorbie rapid, produsele rafinate (fin alb, zahr) sau grsimile alimentare, ori, i mai periculos, din amestecul acestora. Necesarul caloric trebuie s se stabileasc n funcie de vrst, tip de efort, starea de sntate. n general, un adult care nu depune o munc fizic deosebit, are nevoie pentru fiecare kilogram al corpului su, de aproximativ 35 kilocalorii zilnic. Raportul optim dintre nutrieni ntre principalii nutrieni din alimente trebuie s existe un anumit raport, care trebuiete individualizat n funcie de vrst, efort, starea de sntate, sex. n principiu, un raport ntre glucide, proteine i lipide de 10:2:1 este corespunztor (mai multe).

Elementul galvanic Pilele electrochimice (sau pilele galvanice) sunt sisteme in care energia chimica este transformata in energie electrica. Componenta: 2 electrozi (doua semicelule); punte de sare; voltmetru;

conductor metalic exterior;

Electrodul: la nivelul lui are loc oxidarea (in cazul anodului) sau reducerea (in cazul catodului). Combinarile dintre metalele care sunt folosite drept electrozi sunt date de seria de reactivitate . Anodul - electrodul de Zn

masa electrodului de Zn scade; concentratia ionilor Zn2+ in solutie creste; ionii Cl- (din puntea de sare) se orienteaza spre aceasta semicelula spre a compensa nivelul ridicat al sarcinilor pozitive;

Catodul - electrodul de Cu

masa placutei de Cu creste; concentratia ionilor sulfat (SO4) 2- din solutie creste; ionii K+ din puntea de sare se orienteaza spre aceasta semicelula spre a compensa nivelul ridicat al sarcinilor negative;

Reactia globala generatoare de curent

Puntea de sare: are rolul de a asigura neutralitatea solutiilor sarurilor celor doua metale care joaca rol de electrozi. Voltmetru: demonstreaza diferenta de potential dintre cele doua semicelule. Conductorul metalic exterior: asigura transportul electronilor intre cele doua semicelule.

Electroliza:
Electroliza este procesul de orientare i separare a ionilor unui electrolit (substan a crei molecule prin dizolvare sau topire se disociaz n ioni, permind trecerea curentului electric continuu) cu ajutorul curentului electric continuu. n procesul de electroliz, ionii pozitivi sau cationii sunt dirijai nspre catod (pol negativ), iar ionii negativi sau anionii nspre anod (pol pozitiv) unde i pierd sarcina i se depun sau intr n reacie chimic. Specificm c la anod exist un proces de oxidare, n timp ce la catod unul de reducere.

Istorie:
n anul 1800, William Nicholson i Johann Ritter au descompus apa n hidrogen i oxigen. n 1807, au fost descoperite 5 metale folosindu-se electroliza, de ctre savantul Humphry Davy. Aceste metale sunt: potasiul, sodiul, bariul, calciul i magneziul. Dup aceea, n 1875, Paul Emile Lecoq de Boisbaudran a descoperit galiul folosind electroliza, iar n 1886, Henri Moissan descoper fluorul, tot prin intermediul aceluiai procedeu.

Descriere generala:
Electroliza este un pasaj de curent electric direct printr-o substan ionic care este fie topit, fie dizolvat ntr-un solvent potrivit, rezultnd n electrolizor rezultatul reaciilor chimice ce au avut loc ntre electrozi. Principalii componeni ai unei electrolize sunt: Electrolitul: este substana ce conine ioni liberi ce au rolul de a transporta curentul electric n electrolizor. Electrolizorul: este vasul n care se desfoar electroliza; Generatorul de curent continuu: furnizeaz energia electric necesar pentru a crea descrcarea ionic n electrolit. Curentul electric este transportat printr-un circuit extern. Electrozii: sunt conductorii electrici care reprezint interfaa fizic ntre circuitul electric i electrolit. Ei sunt de dou tipuri: catodul i anodul. Electrozii din metal, grafit sau din material semiconductor sunt folosii pe scar larg. Pentru alegerea celui mai bun electrolit pentru electroliz se ine cont de reaciile principale i secundare care au loc n timpul electrolizei i, bineneles, de costul de

fabricaie.

Procedeu:
Procesul-cheie al electrolizei este schimbul de atomi i ioni prin ndeprtarea sau adugarea de electroni din circuitul extern. Produsele necesare de electroliz sunt, n unele strii fizice diferite de la electrolit la electrolit i pot fi eliminate de unele procedee fizice. De exemplu, la electroliza soluiei de clorur de sodiu, producia ca fi gazoas i const n degajarea de hidrogen i clor. Aceste producii gazoase formeaz bule pentru a fi colectate.

Un lichid ce conine ioni mobili (un electrolit) este produs prin: Dizolvarea sau reacia dintre un compus ionic i un solvent potrivit acestuia (ca apa, de exemplu), pentru a putea produce ioni mobili Topirea sau fuzionarea unui compus ionic, pentru a forma o topitur, prin nclzire.

Potenialul electric se aplic asupra electrolitului prin scufundarea electrozilor n electrolit, n vasul de electroliz. La electrozi, electronii sunt absorbii sau cedai de ctre atomi sau ioni. Aceti atomi care primesc sau pierd electroni pentru a fi ncrcai trece n electrolit.

Oxidarea si reducerea electrozilor:


Oxidarea ionilor sau a moleculelor neutre apare la anod, iar reducerea ionilor sau a moleculelor neutre apare la catod. De exemplu, este posibil oxidarea ionului feros la ionul de fier la anod: Fesuprafaa Fesuprafaa + e De asemenea, este posibil reducerea cianurii ferice la ferocianur la catod: Fe(CN)suprafaa + e Fe(CN)suprafaa Moleculele neutre nu pot reaciona la niciun electrod; de exemplu, p-Benzocuinona poate fi redus la hidrochinon la catod:
aici desen: de pe net

Descriere cantitativ
Masa elementului separat prin electroliz este dat de legea lui Faraday sau legea electrolizei. Este proporional cu cantitatea de electricitate vehiculat prin electrolizor.

Legi (dup Faraday)


Dup Faraday, cantitatea de metal depus la catod este proporional cu cantitatea de curent (produsul dintre intensitatea curentului electric i timpul de electroliz) i cu echivalentul-gram al metalului depus. m=A/Fn ori It unde m este cantitatea de metal depus la catod (n grame), A este masa atomic a metalului, n este valena metalului, F reprezint 96500 de coulombi, I intensitatea curentului electric (n amperi per secund), iar t este timpul de electroliz. Raportul A/Fn se numete echivalent electrochimic.

Condiii de proces
n electroliz se ine seama de tensiunea de descompunere, care este tensiunea minim la care se poate desfura procesul i care depinde de potenialul de electrod, care este influienat la rndul lui de poziia pe care o are substana n seria potenialelor electrochimice. De asemeni, tensiunea de la bornele electrozilor trebuie s acopere i cderea de tensiune n electrolit, n contacte i n electrozi. Dac n electrolit sunt mai muli ioni de acelai semn, electroliza se produce cu o energie minim. Electroliza are aplicaii industriale n electrometalurgie pentru acoperirea cu straturi protectoare a diferitelor metale feroase cu metale neferoase (exemplu = tabla galvanizat), sau de a se extrage metaloizi (exemplu = extragerea clorurii de sodiu din ap). n metalurgie, se face prin electroliz purificarea unor metale (de ex. cupru), proces care mai poart i numele de rafinare.

Obinerea gazelor
Obinerea hidrogenului i a oxigenului prin electroliza apei (hidroliz): se face n prezena unui electrolit (H2SO4 sau NaOH), deoarece apa pur nu poate conduce curentul electric. Clorul se mai poate obine prin electroliza soluiei de clorur de sodiu; Fabricarea sodei caustice/leiei: se realizeaz prin electroliza soluiei de NaCl clorur de sodiu (saramur) .