Sunteți pe pagina 1din 39

COMPONENTELE ORGANISMULUI UMAN

Apa si bioelementele

Definitie. Generalitati
Componentele moleculare ale organismului uman difera prin structura si functia pe care o indeplinesc in cadrul celulei si se impart in: Biomolecule anorganice: apa si compusii biominerali (saruri minerale) Biomolecule organice: proteine, glucide, lipide, enzime, hormoni, vitamine, compusi macroergici (ATP)etc. In medie organismul uman adult este compus din 55% apa, 19% proteine, 19% lipide, 7% compusi anorganici, sub 1% carbohidrati si sub 1% acizi nucleici.

APA

PROPRIETATILE APEI IN ORGANISM


Apa este solventul vietii, indeplinind in organism numeroase roluri biologice: Rol structural - intra in compozitia celulelor si tesuturilor, este solventul si mediul de transport al unor substante nutritive si produsi de excretie rezultati din metabolism. este mediul care favorizeaza miscarea moleculelor intre diferite compartimente celulare si favorizeaza interactiunea dintre ele este de asemenea un metabolit universal fiind fie reactant fie produs de reactie in diferite procese biochimice fundamentale (reactiile de hidroliza) Participa la mentinerea homeostaziei organismului (homeostasis proces prin care organismul mentine constantele mediului intern in limitele fiziologice) Participa la termoreglare

CONTINUTUL SI REPARTITIA APEI IN ORGANISM


Apa reprezinta aproximativ 50-60% din greutatea corpului adult, prezentand variatii in functie de sex si varsta. La copii aceasta poate sa reprezinte pana la 75% din greutatea corporala, scazand cu varsta sau in obezitate, putand ajunge pana la 45%, deoarece grasimea are relativ putina apa asociata. Femeile au un procent de apa mai mic decat barbatii (50%), persoanele in varsta au si ele un procent mai mic comparativ cu tinerii.

Continutul apei in organism


Continutul in apa al organismului in functie de varsta
80 70 60 50 40 30 20 10 0 nou nascut 6 luni 2 ani 7 ani 16 ani 58 ani 84 ani

Continutul apei in organism


Continutul procentual in apa pe tipuri constitutionale
apa 43 60 22 22 35 18 normal gras 22 8 slab 70 masa fara grasime masa grasa

Continutul apei in organism


repartitia apei in organism este neuniforma, ea fiind in proportii variate in diferite organe sau lichide. astfel tesuturile contin aproximativ 80% apa iar scheletul 20%. lichidele organismului contin intre 96 si 99% apa, cu exceptia sangelui (73-80%). Saliva contine 99,5% apa

10

20

30

40

50

60

70

80

pl am an ul pa nc re as ul in te st in ul m us ch te gu ii m en te le fic te at su ul tu la di po s sc he le tu l de nt in a sm al tu l

Continutul apei in organism

Compozitia chimica a dintelui


Smaltul dentar 96% hidroxiapatita, 4% Apa si substante organice Dentina 70% minerale (hidroxiapatita si fosfat de calciu), 20% substante organice, 10% apa Cementul 45% minerale (hidroxiapatita), 33% substante organice (proteine), 22% apa

Proprietatile apei in organism


Importanta deosebita a apei pentru fiintele vii se datoreaza proprietatilor deosebite ale apei, ce fac din aceasta o substanta unica: 1. Apa ca solvent: - natura dipolara a moleculei de apa si capacitatea acesteia de a forma legaturi de hidrogen stau la baza proprietatii apei de solvent universal. - substantele ionice (sarurile minerale) sau substantele polare (glucide, alcooli etc) se numesc substante hidrofile si se dizolva cu usurinta in apa, - substantele polare si nepolare (amfipatice) se vor dispersa in apa formand agregate numite micele de forma globulara in care moleculele amfipatice sunt orientate cu partea hidrofila la exterior si partea hidrofoba la interior, permitand dispersia lor in mediul apos al organismului.

Proprietatile apei in organism

Proprietatile apei in organism


2. Apa si termoreglarea: - Prezinta capacitate termica mare: poate primi sau ceda caldura fara
a-si schimba propria temperatura. Conductivitatea termica mare a apei faciliteaza disiparea caldurii rezultate in organe cu metabolism intens precum creierul, in sange si pool-ul de apa al organismului. Ca urmare a incalzirii apa se transforma in vapori si eliminata la suprafata tegumentelor, avand senzatia de rece. Evaporarea a 1L de apa prin piele si prin respiratie face sa se piarda 580Kcal din caldura organismului (25%). In consecinta supraincalzirea organismului este preantampinata de caldura mare de vaporizare a apei, asigurand desfasurarea normala a proceselor in organism.

Compartimentele fluidelor in organism


Exista doua compartimente: Compartimentul intracelular: care contine 60% din apa totala din organism Compartimentul extracelular: 40% din apa totala a organismului apa plasmatica apa interstitiala apa transcelulara (secretia gastro-intestinala, urina, sudoarea, lichidele care strabat peretele capilar acestea fiind responsabile de cresterea presiunii hidrostatice sau de inflamatie. )

Compartimentele fluidelor in organism

Echilibrul apei in organism


In ciuda variatiilor dintre aportul de apa prin ingestie (lichide si alimente) si cea rezultata din metabolism, organismul mentine in limite constante nivelul apei din organism. Variatiile zilnice ale volumului total al apei din organism sunt sub 1% din greutatea corporala, acest lucru dovedind faptul ca exista in permanenta un echilibru intre apa ingerata si cea excretata. Cantitate ingerata = cantitate excretata

Echilibrul apei in organism

Echilibrul apei in organism


Acest echilibru (homeostazia lichidelor organismului) este posibil datorita: controlului hipotalamic-la acest nivel se gaseste centrul setei, mecanismelor de reglare de la nivel renal regleaza volumul urinar pentru a compensa variatiile pierderilor sa ingestiei de apa si mecanismelor de reglare hormonale (vasopresina, aldosteronul)- monitorizeaza volmul sanguin si osmolaritatea prin mecanisme ce controleaza edemele si balanta sodiului si a apei. Vasopresina creste reabsorbtia apei la nivelul tubilor renali. Aldosteronul scade eliminarea ionilor de sodiu si creste eliminarea ionilor de potasiu si hidrogen la nivel renal.

Echilibrul apei in organism


Din cei 1500ml de urina (diureza/24ore) o cantitate de 500ml se pierde obligatoriu, reprezentand volumul necesar pentru a excreta incarcarea osmolara. Acest volum minim obligatoriu creste o data cu nevoia de a excreta solviti (aport proteic crescut) Piederea obligtorie totala de apa este de 1,5l pentru o persoana sanatoasa in conditiile unei clime temperate si activitate moderata Aceasta pierdere poate fi crescuta cu 500ml/zi datorita climei calde, 500-1500ml/zi in febra, diaree, vomismente

Necesarul zilnic de apa


Stiind ca pierderea totala obligatorie in cazul unei persoane sanatoase este de 1,5l si ca 400ml de apa provin din metabolism, necesarul zilnic de apa este de 1500 400 = 1100 ml de apa Acest aport trebuie suplimentat in cazul unei clime calde, transpiratii abundente, efort fizic, diaree, vasaturi, febra. In unele boli renale necesarul de apa este apreciat la 3000ml/zi Aportul de apa trebuie respectat cu strictete, variatii ale echilibrului hidric de numai 1-2%, conduce in mod inevitabil la boli grave sau chiar moarte.

Tulburari ale metabolismului apei


Excesul sau deficitul de apa din organism
afecteaza atat compartimentul intracelular cat si pe cel extracelular. Simptomele care apar se datoreaza modificarilor starii de hidratare a celulelor.

1. Deficitul de apa (depletia de apa)


apare in conditiile unui aport scazut de apa (pacienti varstnici sau inconstienti) asociat cu o pierdere crescuta de apa: Diaree, varsaturi, Insuficienta renala, pierderi la nivelul tegumentelor (arsura, transpiratii abundente)

Depletia de apa
- Deficitul de apa se poate calcula prin raportare la valoarea sodiului plasmatic: o pierdere de 6l de apa duce la o crestere cu 20mmol/l a concentratiei Na plasmatic. Simptomele depletiei de apa: nu sunt specifice; - sete, senzatie de gura uscata, confuzie - scaderea volumului de apa din compartimentul extracelular stimuleaza sistemul nervos simpatic: vasocontrictie, tahicardie Terapie de rehidratare: - administrare orala de apa, suficienta pentru a compensa pierderea - administrarea i.v. de solutii hidroelectrolitice: ser fiziologic (depletia de volum), glucoza 5%

Excesul de apa
Cauze: insuficienta renala, administare parenterala excesiva, hipersecretia de ADH. Simptome: varsaturi, cefalee, oboseala musculara etc

Bioelemente

Bioelemente
99% din masa corpului uman este alcatuita din elemente ce intra in constitutia substantelor organice: C,H,N,P,O,S si din Ca2+. 0,75% reprezinta Potasiu (K), sulf (S) si clor (Cl) Fluorul (F) nu este necesar pentru viata dar se gaseste la nivelul oaselor si dintilor fiind cunoscut rolul sau in prevenirea cariei dentare

Principalele minerale
Fosforul (P) alaturi de calciu reprezinta cel mai abundent mineral din organismul uman. Aceste 2 elemente contribuie impreuna la dezvoltarea si osificarea normala a oaselor si dintilor. 85% este prezent in oase si dinti dar este intalnit si la nivelul celulelor si tesuturilor ajutand la eliminarea deseurilor metabolice la nivelul rinichiului si la obtinerea energiei necesara organismului. Este implicat in procesele de crestere, mentinere si reparare tisulara, este constituent al acizilor nucleici. Surse: lapte, cereale, oua, branza, carne de pui etc Necesar zilnic: 800-1200 mg

Hidroxiapatita
Hidroxiapatita este componenta majoritara a smaltului dentar. Fluorul din apa creste rezistenta dintilor prin transformarea hidroxiapatitei intr-un compus cu duritate mai mare numit: fluoroapatita.
Ca5(PO4)3OH + F- Ca5(PO4)3F + OH-

Reglarea fosforului
Absorbtia are loc la nivelul intestinului subtire VitaminaD creste absorbtia fosfatului Hormoni precum calcitonina si parathormonul regleaza metabolismul fosforului. Calcitonina scade concentratia serica de calciu si fosfor iar parathormonul (PTH) determina cresterea concentratiei serice a calciului si scaderea concentratiei fosforului

Patobiochimie
Deficitul de fosfor: afecteaza calitatea oaselor si dintilor, produce anomalii celulare Hiperfosfatemia: afectiuni renale, distrugeri tisulare

Calciu
- Bioelement principal - Alaturi de P se gaseste in oase si dinti sub forma de hidroxiapatita, fosfati, carbonati si alte saruri - Creste excitabilitatea musculara - Are rol in coagulare - Activeaza unele enzime - Mentine permeabilitatea si integritatea membranelor celulare - Este mesager secundar intracelular cu rol in semnalizare Necesar zilnic: 800-1200mg Surse: produse lactate, fasole, vegetale

Calciul (Ca 2+)


Hipocalcemia: hipovitaminoza D, hipopratiroidism, deficit de Magneziu Clinic: Semnul Cvostek si Trousseau pozitive; - parestezii, tentanie, crampe musculare, convulsii - Rahitism la copii si dentitie intarziata, osteoporoza la adult Hipercalcemia: hipervitaminoza D, medicamentele (diuretice, blocanti ai canalelor de calciu, litiul) Clinic: calculi renali, IR, manifestari cardio-vasculare (aritmii, HTA, modificari EKG), manifestari neurologice (modificari de personalitate, oboseala, slabiciune, modificarea capacitatii de concentrare)

Magneziu
50-60% din cantitatea totala de magneziu se gaseste la nivelul oaselor si dintilor. Restul se gaseste la nivel intracelular. La nivelul dintilor nu intra in compozitia hidroxiapatitei ci se gaseste sub forma de fosfat sau carbonat de magneziu. Deficienta de magneziu la animale conduce la scaderea rezistentei oaselor si la deficit in dezvoltarea oaselor si dintilor, stabilindu-se astfel o relatie directa intre sanatatea dintilor si aportul de magneziu prin dieta. Surse de Mg sunt: leguminoasele uscate, nuci, alune, cacao, ceai, smochine, cereale integrale (grau, ovaz, orz), ca si vegetalele verzi, inchise la culoare (salata, spanac, ceapa verde, urzici); de asemenea apele minerale contin magneziu Necesarul zilnic: 270-400mg

Fluor

Ca5(PO4)3F - fluorapatite - dinti si oase


Compusi cu fluor ( NaF ) pasta de dinti si apa cu fluor prevenirea cariei dentare
Surse: apa potabila, ceai, alimente de origine marina, pasta de dinti Necesar zilnic: 1,5-4mg Deficitul de fluor favorizeaza aparitia cariei dentare

Fluor (F)
Excesul de F F fluoroza - distrugerea dintilor Fluoroza dentar este o afeciune datorat administrrii pe cale general a unei cantiti prea mari de fluor n perioada de formare a dinilor, care duce la co-lorarea smalului cu linii fine glbui, puncte albe pn la pete maronii Fluoroza dentar evolueaz n perioada de formare a dinilor, la copiii mici (pn n jurul vrstei de 6 ani). Apa de but cu un coninut mare de fluor poate cauza defecte i discromii ale smalului

Alte minerale esentiale pentru organismul uman


Sodiul (Na) este principalul cation din fluidul extracelular - regleaza volumul plasmatic, echilibrul acidobazic, functia nervoasa si cea musculara - Concentratia sodiului in organism este reglata de aldosterona - Necesarul zilnic: 1100-3300 mg - Surse: sare (NaCl), carne de vita, carne de pui, sfecla, morcovi - Excesul de Na conduce la hipertensiune la persoanele susceptibile

Alte minerale esentiale pentru organismul uman


Potasiu (K) este principalul cation din fluidul intracelular ce participa in activitatea nervoasa si musculara. Concentratia de potasiu este reglata de aldosteron Surse: vegetale, fructe, cereale Necesar zilnic: 1875-5625 mg Deficitul de potasiu: dupa administrarea de diuretice. Se manifesta prin scaderea tonusului muscular, paralizii, confuzii mentale Excesul de potasiu: scaderea frecventei cardiace pana la stop cardio-respirator

Alte minerale esentiale pentru organismul uman


Zincul (Zn) este cofactor pentru unele enzime, participa la vindecarea ranilor, apararea imuna, controleaza contractia musculara Necesrul zilnic: 12-15 mg Surse: carne, oua, lapte, cereale, drojdie de bere Deficienta: intarzierea cresterii si a vindecarii ranilor, alterarea gustului si mirosului Zincul este continut in pasta de dinti alaturi de triclosan si previne formarea placii bacteriene

Alte minerale esentiale pentru organismul uman


Iodul (I)- este constituent al hormonilor tiroidieni, element important pentru o crestere si dezvoltare normala, asigura sanatatea parului, unghiilor si dintilor Surse: sarea iodata, animale marine. Necesar zilnic: 150g Deficitul de iod: la copii-cretinism La adult: gusa, Excesul de iod: tireotoxicoza

Alte minerale esentiale pentru organismul uman


Cobaltul-constituent al vit B12, sursa este reprezentata de alimente de origine animala. Necesar zilnic: 0,05-0,2mg Cuprul-intra in componenta sistemelor enzimatice. Deficienta conduce la anemie microcitara hipocroma. Necesar zilnic 1,3-3mg. Surse: legume, fructe, oua,carne Seleniul- are actiune antioxidanta. Surse: cereale, legume. Necesar zilnic: 55-70g Fierul- constituent al hemoglobinei si citocromilor. Ajuta la cresterea si dezvoltarea normala. Necesarul zilnic: 12-15mg Deficitul de fier: anemie feripriva, senzatie de arsura la nivelul cavitatii bucale, limba rosie depapilata, inflamatii la nivelul mucoasei bucale Excesul de fier: hemosideroza Surse: legume (patrunjel, spanac, salata verde, varza), fructe, oua, carne