Sunteți pe pagina 1din 2

Povestea unui om liber A fost odata ca niciodata un regat indepartat, un regat ai carui locuitori erau mereu tristi si de aceea

primise numele de Imparatia oamenilor fara de speranta. Vazand amaraciunea supusilor sai, imparatul a hotarat sa organizeze o intrecere in care oameni de pretutindeni sa vina si sa-l sfatuiasca ce sa faca pentru a le reda bucuria supusilor, iar celui care-i va oferi cea mai buna solutie pentru problema sa, ii va da de sotie pe unica sa fiica si jumatate din imparatie. In prima zi, s-a infatisat inaintea lui un boier strain, care ii spuse : Maria Ta, eu am bani cat sa imbrac tot acest castel in aur. Niciodata nu imi fac griji ca as putea indura foamea, iar banii imi ofera mereu tot ceea ce-mi doresc : vesmintele cele mai frumoase, cai mandri pentru calestile aurite, nenumarate vite si pamanturi, ospete bogate in casele mele pline de servitori umili. Imparatului nu i se paru un raspuns prea rau, dar, dupa mai multa cugetare, raspunse : Intr-adevar, tu poate esti fericit, darn u orice om poate sa aiba parerea dumitale. Eu as dori ca oricine sa fie multumit si , pe deasupra, spune-mi tu, oare nut e framanti zi si noapte gandindu-te cum sa faci bani mai multi sin u te temi san u fii inselat sau otravit chiar de unul dintre cei mai fideli slujbasi?! Nu ma multumeste raspunsul tau! Poti pleca. A doua zi, un bufon cere sa fie primit, spunand ca nimeni nu e mai potrivit sa aduca zambete pe buze decat el. Imparatul se invoi, iar timp de cateva minute toti curtenii au ras cu gurile pana la urechi. Da, esti foarte comic, insa aceasta bucurie pe care o aduci tu e trecatoare, ne intoarcem imediat la gandurile apasatoare a rostit regale. Sigur, insa as putea sa le povestesc despre calatoriile mele, ingaima bufonul. Povesti, povesti, povesti ! Nimeni nu poate trai prin viata altuia! Sauii voi sfatui sa calatoreascaeueueu mereu vad locuri noi, cunosc oameni minunati. Tu esti doar un nomad! N-ai familie, n-ai casa! Crezi ca faima tine loc de sotie, copil, parinti, prieteni?! Nu, nu, nu ! Afara! Imparatul devenise deznadajduit sin u mai credea ca va putea reda vreodata fericirea poporului sau. In urmatoarea zi, un om simplu cere sa fie primit, dar, satule de impostori, garzile au dorit sa-l alunge. Insa, eroul nostrum nu s-a inspaimantat de acest refuz si a inceput sa le vorbeasca ostasilor despre cum isi traieste el viata si cum crede ca i-ar putea ajuta sip e ceilalti. Impresionandu-i pe toti, tanarul a fost adus in fata stapanului. Maria ta, incepu acesta, oamenii dumitale trebuie sa fie liberi. Aceste vorbe il nelamurira putin pe imparat : Cum adica liberi? Liberi, liberi de a spune tot ce au pe suflet, fara a le fi teama ca le vei taia capul. V-ati gandit vreodata ca ei nu au un trai atat de lipsit de griji ca Luminatia Voastra? Ascultati-i ce nevoi au sin u va maniati mereu pe sarmanii oameni. Si ei au dreptul de a fi nemultumiti, asa cum si dumneavoastra sunteti cand bucatarul a adus prea putina mancare sau prea sarata. Iar acestuia nu-i taiati capul, caci a gresi e omeneste. Stiu ca v-ati maniat cumplit pe fiica Mariei Tale cand nu a dorit

sa se marite cu fiul Imparatului Rosu, dar ea a vrut sa fie libera in alegerile pe care si le-a dorit sa le faca. Credeti ca ar fi fost fericita cu un om aspru?! Ar fi fugit de la palat si apoi s-ar fi iscat o dusmanie crunta intre cei doi cuscri. Nu v-ati simtit foarte multumit cand nu ati cand nu ati intrat in razboi alaturi de vecini impotriva turcilor? Ati salvat tara de parjol si oamenii de la moarte, chiar daca posibilii aliati s-au suparat, dar, fiind liber sa decideti cum considerati ca e mai bine pentru tara, ati avut sufletul impacat si multumit, chiar daca pentru ceilalti imparati nu a fost o decizie imbucuratoare. Asadar, stapane, lasa-ti oamenii sa spuna ce au pe suflet si sa traiasca asa cum le doreste inima, caci mai apoi si Dumneavoastra veti fi multumit ca poporul e vessel si are mai multa tragere de inima spre a lucra. M-ai pus pe ganduri , fatul meu, iar daca nu mi-ai fi aratat atat de mult si de bine unde gresesc, mi-e teama ca m-as fi maniat cumplit. Vom vedea peste putina vreme daca esti vrednic sau nu sa conduci imparatia. Imparatul trimise slujbasi in cele patru zari ale regatului pentru a le afla pasurile oamenilor, iar peste putina vreme gasi de cuviinta ca problemele lor erau chiar intemeiate si usor de rezolvat. Intr-o zi il chema pe bunul sfatuitor in sala tronului si-i spuse : Mare dreptate ai avut. Oamenii sunt liberi sa se gospodareasca asa cum vor ei, iar tara prospera. Ii multumesc lui Dumnezeu ca mi te-a trimis , iar acum o poti lua pe fata mea de sotie si stapaniti in pace imparatia. Sa-mi fie cu iertare, dar asta nu pot face. Nu am venit pentru putere, ci doar am vrut sa-i fac pe oamenii mei fericiti. Sunt liber sa refuz marea onoare pe care mi-o faceti. Eu iubesc o fata din satul meu si suntem fericiti in casuta noastra simpla, dar va pot fi de folos oricand doriti. Fa cum socoti! Esti binevenit oricand la curtea mea , iar in cinstea ta vom organiza ospete bogate si faptele tale vor fi istorisite peste mari si tari, pentru ca toata lumea sa afle despre exemplul tau magnific si despre invataturile tale. Si asa a ajuns cunoscuta Imparatia bucuriei vesnice in intrega lume, impreuna cu izbavitorul ei, ce nu alerga dupa bani sau mariri ci cauta sa le arate oamenilor cum sa fie liberi pentru a putea fi fericiti, asa cum era el multumit cu libertatea de a alege in viata sa faca ceea ce il bucura.