TEME SI MOTIVE EMINESCIENE

mare reprezentant al romantismului românesc şi cel din urmă mare poet romantic european (în ordine cronologică). Eminescu a făcut parte din seria de scriitori care au dat strălucire acestui curent: V. Hugo, Byron, Shelley, Lamartine şi alţii.

Mihai Eminescu (1850-1889) este cel mai

Majoritatea temelor si motivelor eminesciene sunt de provenienţă romantică europeană. Impresionantă nu este diversitatea, ci profunzimea abordării acestora.

Teme si motive in poezie

I. Tema Cosmicului

Motivul cosmogonic apare frecvent in lirica eminesciană, în poezii ca Scrisoarea I, Rugăciunea unui dac, având ca punct de plecare mitologia indiană sau creştină. In aceste poezii este prezentata geneza si sfarsitul cosmosului.

Motivul genezei
Scrisoarea I
―La-nceput, pe când fiinta nu era, nici nefiinta, Pe când totul era lipsa de viata si vointa, Când nu s-ascundea nimica, desi tot era ascuns... Când patruns de sine însusi odihnea cel nepatruns.‖

Motivul sfarsitului cosmosului
Rugaciunea unui dac
―Pe când nu era moarte, nimic nemuritor, Nici sâmburul luminii de viatã dãtãtor, Nu era azi, nici mâine, nici ieri, nici totdeauna, Cãci unul erau toate si totul era una; Pe când pãmântul, cerul, vãzduhul, lumea toatã Erau din rândul celor ce n-au fost niciodatã...[...] In stingerea eternã dispar fãrã de urmã!‖

Şi dacă... ―Şi dacă ramuri bat în geam Şi se cutremur plopii, E ca în minte să te am Şi-ncet să te apropii.‖

Motivul soarelui
Floare Albastra
―Şi de-a soarelui căldură Voi fi roşie ca mărul, Mi-oi desface de-aur părul, Să-ţi astup cu dânsul gura.‖

Motivul stelei

La Steaua
―Icoana stelei ce-a murit Încet pe cer se suie: Era pe când nu s-a zărit, Azi o vedem, şi nu e.‖

Motivul luceafarului
Un luceafăr
―Un luceafăr, un luceafăr înzestrat cu mii de raze În viaţa-mi de-ntuneric a făcut ca să se vază. Eu privind acea lumină ca din visuri mă deştept Şi cu braţele-amândouă cătră dânsa mă îndrept.‖

Motivul zborului intergalactic
Luceafarul ―Un cer de stele dedesupt, Deasupra-i cer de stele – .............................… Si din a chaosului vai, Jur imprejur de sine, Vedea, ca-n ziua cea dentii, Cum izvorau lumine;‖

II. Tema ISTORIEI
Versurile eminesciene in care regasim aceasta tema oferă elemente semnificative ale istoriei poporului român.

Motivul societatii corupte

Scrisoarea III
―O, eroi! care-n trecutul de măriri vă adumbriseţi, Aţi ajuns acum de modă de vă scot din letopiseţ, Şi cu voi drapându-şi nula, vă citează toţi nerozii, Mestecând veacul de aur în noroiul greu al prozii‖.

Motivul patriei
Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie „Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie.
Vis de vitejie, fală şi mîndrie. La trecutu-ţi mare, mare viitor ‖.

Motivul nedreptatii sociale
Satira III ―De-aşa vremi se-nvredniciră cronicarii şi rapsozii Veacul nostru ni-l umplură saltimbancii şi irozii…‖

Motivul geniului in societate
Criticilor mei

―E usor a scrie versuri Când nimic nu ai a spune, Însirând cuvinte goale Ce din coada au sa sune. ……………… Critici voi, cu flori deserte, Care roade n-ati adus E usor a scrie versuri Când nimic nu ai de spus.‖

Motivul solitudinii
Lacul „Dar nu vine … singuratic În zadar suspin şi sufăr Lângă lacul cel albastru Încărcat cu flori de nufăr.‖

III. Tema TIMPULUI
E tema cea mai cuprinzatoare, integratoare, a universului poetic eminescian. De la ea porneste marea geneza a operei si la ea se intoarce fiecare detaliu, aici se revarsa toate semnificatiile majore ale temelor subsumate, ale marilor viziuni poetice.

Fugit-ireparabile-tempus
Trecut-au anii
"Trecut-au anii ca nori lungi pe sesuri Si niciodata n-or sa vie iara, ………………………… Pierdut e totu-n zarea tineretii Si muta-i gura dulce-a altor vremuri, Iar timpul creste-n urma mea... ma-ntunec!‖

Fortuna labilis
Scrisoarea I

―Caci în propria-ne lume ea deschide poarta-ntrarii Si ridica mii de umbre dupa stinsul lumânarii... Mii pustiuri scânteiaza sub lumina ta fecioara, Si câti codri-ascund în umbra stralucire de izvoara! Peste câte mii de valuri stapânirea ta strabate, Când plutesti pe miscatoarea marilor singuratate, Si pe toti ce-n asta lume sunt supusi puterii sortii Deopotriva-i stapâneste raza ta si geniul mortii!‖

Vanitas vanitatum
Momento mori
"Vraji aduce peste lume printr-a stelelor ninsoare, Cand in straturi luminoase basmele copile cresc. Mergi, tu, luntre-a vietii mele, pe-a visarii lucii valuri, Pana unde-n ape sfinte se ridica mandre maluri, Cu dumbravi de laur verde si cu lunci de chiparos, Unde-n ramurile negre o cantare-n veci suspina, Unde sfintii se preumbla in lungi haine de lumina, Unde-i moartea cu-aripi negre si cu chipul ei frumos."

IV. Tema Naturii

In creatia lui Eminescu, slavirea frumusetilor naturii ocupa un loc intru totul deosebit. Izvorate din sensibilitate pura, exceptionala a poetului, din melancolia lui structurala si, deopotriva, din nepotolita lui sete de viata, de perfectiune, de absolut, iubirea si dragostea de natura se ingemaneaza in poezia lui Eminescu, constituind o tema unitara, care-i largeste si-i intregeste universul liric.

Motivul codrului
Povestea codrului ‖ Împãrat slãvit e codrul
Neamuri mii îi cresc sub poale, Toate înflorind din mila Codrului, Mãriei Sale.

.................................... «O, priviţi-i cum viseazã Visul codrului de fagi!... »‖

Ce te legeni...?

‖-Ce te legeni, codrule,
Fãrã ploaie , fãrã vânt, Cu crengile la pãmânt?‖

Freamãt de codru

‖ Eu, privindu-l din pãdure
Las aleanul sã mã fure... ……………………….. Am rãspuns:-Pãdure dragã, Ea nu vine, nu mai vine… ....................................... Ce frumos era în crânguri Când cu ea m-am prins tovarãş‖

Revedere ‖Codrule, codruţule,
Ce mai faci drãguţule... .................................. Codrule cu râuri line, Vreme trece, vreme vine... ................................... Cum am fost aşa rãmânem: ………………….... Luna şi cu soarele, Codrul cu izvoarele.‖

Motivul plopilor
Pe lângã plopii fãrã soţ ‖Pe lângã plopii fãrã soţ Adesea am trecut...‖ Şi dacã... ‖Şi dacã ramuri bat în geam Şi se cutremur plopii...‖

Motivul salcâmului
O, mamã ‖ Deasupra criptei negre, a sfântului mormânt Se scuturã salcâmii de toamnã şi de vânt...‖ Sara pe deal

‖Sub un salcâm, dragã, m-aştepţi tu pe mine...
Lângã salcâm sta-vom noi noaptea întreagã... Şi surâzând vom adormi sub înaltul, Vechiul salcâm...‖

Motivul teiului şi motivul izvorului
Povestea teiului ‖Dar prin codri ea pãtrunde
Lângã teiul vechi şi sfânt, Ce cu flori pân-în pãmânt Un izvor vrãjit ascunde...‖

Fãt-Frumos din tei ‖În mijloc de codru - ajunse
Lângã teiul nalt şi vechi, Unde – izvorul cel în vrajã Sunã dulce în urechi...‖

Dorinţa:

‖Vino-n codru la izvorul

Care tremurã pe prund...

...................................

Pe genunchii mei şedea-vei, Vom fi singuri-singurei, Iar în pãr înfiorate Or sã-ţi cadã flori de tei. Adormind de armonia Codrului bãtut de gânduri, Flori de tei deasupra noastrã Or sã cadã rânduri-rânduri.‖

...................................

Mai am un singur dor:

‖ Pe când cu sgomot cad

Izvoarele-ntr-una... .................................. De-asuprã-mi teiul sfânt Sã-şi scuture creanga...‖

Motivul lacului
Lacul ‖ Lacul codrilor albastru
Nuferi galbeni îl încarcã ..................................... Lângã lacul cel albastru Încãrcat cu flori de nufãr‖

Lasã-ţi lumea... ‖ Iatã lacul.............
De-al tãu chip el se pãtrunde, Ca oglinda îl alege....‖

Adio
‖ Şi dacã luna bate-n lunci
Şi tremurã pe lacuri, Totuş îmi pare cã de-atunci Sunt veacuri.‖

O, rãmâi ‖ Şi privind în luna plinã
La vãpaia de pe lacuri...‖

Motivul mãrii
Mai am un singur dor
‖Mai am un singur dor: În liniştea serii Sã mã lãsaţi sã mor La marginea mãrii‖

Egipetul

‖ Şi sã parã rãsãritã...

...Ca un gând al mãrii sfinte...
.........................................

Luna-n mare îşi aruncã chipul... ....................................... Marea-n fund clopote are...‖

Luceafãrul:
‖ Privea în zare cum pe mãri
Rãsare şi strãluce... ............................. Şi s-arunca fulgerãtor, Se cufunda în mare... ............................. Iar cerul este tatãl meu Şi mumã-mea e marea. .............................‖

V. Tema IUBIREA

Iubirea este pentru Eminescu, omul si creatorul, forma fundamentala de manifestare a personalitatii sale de exceptie, este fenomenul care il insufleteste, il entuziasmeaza si-l proiecteaza in eternitate, este cadrul si mijlocul de implinire, de elevatie spirituala, este esentiala nevoie de viata.

Motivul visul dragostei
Floare albastra ―Ne-om da sarutari pe cale, Dulci ca florile ascunse. Si sosind l-al portii prag, Vom vorbi-n intunecime; Grija noastra n-aib-o nime, Cui ce-i pasa ca-mi esti drag ?‖

Motivul dezamagirii

Pe langa plopii fara sot ―Mã cunosteau vecinii totiTu nu mai cunoscut. ................................. O lume toata-ntelegeaTu nu mai inteles.‖

Motivul femeii inger si femeii demon
Inger de paza ―Dar cum te vazui intr-o palida haina, Copila cuprinsa de dor si de taina, Fugi acel inger de ochiu-ti invins.

Esti demon, copila, ca numai c-o zare Din genele-ti lunge, din ochiul tau mare Facusi pe-al meu inger cu spaima sã zboare...‖

Teme si motive in proza eminesciana

Proza literara a lui Eminescu reprezinta, cercetand-o mai adanc si in toata intinderea ei, expresia unui moment important din dezvoltarea romantismului romanesc: momentul structuralizarii estetice, al dimensionarii lui spirituale. Eminescu lasa deschise, prin epica sa, cel putin doua drumuri in literature romana: drumul prozei fantastice si cel al epicii filozofice, dand el insusi modele in aceasta privinta. Sarmanul Dionis si Avatarii faraonului Tla raman doua prototipuri de literatura, in care se intalnesc si se unifica reprezentarile unui liric vizionar si incertitudinile unei firi meditative, darza in aspiratia ei de a gasi, cu pretul unor dureroase infrangeri, solutii in problemele esentiale ale existentei.
In proza aflam, in fapt, drama geniului.

Teme abordate in operele de proza :
• • • • • • • •

setea de absolut demonismul avatarul viata ca in vis umbra iubirea pura calatoria in timp si spatiu dedublarea

Opere
Geniu pustiu
,,Geniu pustiu’’ este un poem eminescian care are tendinţa de a istorică.

transpune informaţii şi aspecte din lumea realului intr-o lume imaginara, de vis si se clasifica in proza de inspiraţie social-

― Aş fi putut rămânea în căsuţa ei, care rămânea a mea, aş fi putut

să-mi petrec toată viaţa citind şi recitind, într-o nebunie dulce, acea epistolă plânsă, scrisă de mâna ei, s-o visez pe ea toată viaţa mea, s-o visez cum că umblă prin casa mea, cum că surâde la florile din fereastră, cum că veghează cusând sau împletind asupra copilului meu. Aş fi putut să-mi creez o fericire iluzorie, o familie iluzorie, o femeie ideal — aş fi putut fi nebun. Dar la ce? Apoi, oricât de lungă să fi fost acea nebunie, totuşi fiecare îşi are momentele sale de trezie, momente în care sinuciderea e cugetarea cea dintâi, momente de urât, de scepticism, de decepţiune. De-aceea am luat lumea-n cap... Acea epistolă conţinea toată istoria mea.‖

Sarmanul Dionis
Prin romantica şi fantastica istorie de dragoste a lui Dionis, Eminescu promovează ideea că numai prin intelect omul poate penetra infinitul şi deconspira Divinitatea, dar ca individ fenomenal nu are decât o singură existenţă reală în care viaţa şi visele nu sunt decât paginile unei unice cărţi. Noutatea incontenstabilă a nuvelei constă în modul original în care Eminescu îmbină filozofia cu naraţinunea fantastică şi descrierea, transpunând în imagini artistice un orizont ce nu există decât în puterea imaginaţiei, inexplicabil şi necontrolabil raţional.

Citate
―Câţi oameni sunt într-un singur om? Tot atâţia

câte stele sunt cuprinse într-o picătură de rouă sub cerul cel limpede al nopţii.‖

―Sufletul călătoreşte din veac în veac, acelaşi suflet, numai că moartea-l face să uite că a mai trăit.‖ ―Dar vei fi băgat de samă o împrejurare: cartea mea, citind-o în şir, rămâne neînţeleasă... dar ori de unde-i începe, răsfoind tot la a şaptea filă, o limpezime dumnezeiască e în fiecare şir.‖

Umbra mea
Proza eminesciana fantastica aduce in aceata opera visul romantic si cugetarea filosofica.

Citate
―Sărutarea mă umpluse de geniu şi de putere creatoare.‖
 

―Lumea mea nu era decât icoana ei strălucită, lumea ei — faţa mea cea palidă încadrată de păr negru. Această viaţă era un basm strălucit şi înstelat.‖
―Era doma lui Dumnezeu — proverbul: o enigmă chiar pentru îngeri.‖

Fat-Frumos din lacrima
Basmul „Fat-Frumos din lacrima" reuneste trasaturile prototipului folcloric cu originalitatea imprimata de autor si apartine prozei de inspiratie folclorica. Basmul, ca specie, fiind „o oglindire [...] a vietii in moduri fabuloase" (Calinescu), in opera pe care o discutam, tema este initierea unui tanar si rolul acesteia in lupta dintre Bine si Rau.

Citate
‖ împărăteasa se ridică în toată măreata ei statură, atinse

cu buza ei seacă lacrima cea rece şi o supse în adîncul sufletului său. Din momentul acela ea purcese îngreunată.‖

―Trecu o lună, trecură două, trecură nouă şi împărăteasa făcu un fecior alb ca spuma laptelui, cu părul bălai ca razele lunii. ‖ ―Puse pe trupul său împărătesc haine de păstor, cămaşă de borangic, ţesută în lacrimele mamei sale, mîndră pălărie cu flori, cu cordele şi cu mărgele rupte de la gîturile fetelor de-mpăraţi, îşi puse-n brîul verde un fluier de doine‖

Cezara
,,Cezara‖ este un poem ce apartine prozei erotice.

―Lasă-i să se mângâie în simţirile lor, lasă-i să se iubească, lasă-i să moară cum au trăit: eu voi trece nepăsător prin această viaţă, ca un paria, ca un nebun!... numai nu ca ei. Sâmburele vieţii este egoismul şi haina lui minciuna.‖

Bibliografie
   


 

www.referate.ro www.wikisource.org www.versuri-si-creatii.ro www.googleimages.ro www.google.com Poezii si proza – Mihai Eminescu Manual de Limba si literatura romana ed. Corint

Proiect realizat de:
   


Boita Bianca Clitan Diana Morar Andreea Negran Paul Rodina Ioan Tripon Andreea Clasa a XI a MI

Profesor: Mitrea Georgeta

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful