Iubirea in viziunea lui Eminescu

Venere si Madona

In poezia ,,Venere si Madona” poetul Mihai Eminescu evidentiaza frumoasele trasaturi ale femeii ,,inger”, dar si talentele deosebite ale pictorului Rafael care a imortalizat pe panza goala chipul femeii angelice. Tema poeziei este dragostea, sentimentul de veneratie pe care poetul il aduce iubirii vazut in mai multe ipostaze: femeia terestra(normala), femeia inger si femeia demon. Este o poezie specifica varstei adolescentine prin marturisirea unor oscilatii sufletesti. Eminescu a adoptat in aceasta poezie romantismul, iar in poezia de fata isi dovedeste calitatile sale de romancier. De exemplu, timpul si spatiul sunt infinite pentru ca aproape toata poezia te duce cu gandul la timpul indepartat da nu unul bine fixat pe axa timpului. Specific romantismului mai este aceasta pendulare a extremelor; iubita este divinizata la inceput ca apoi sa fie vazuta ca un demon crud, ca mai apoi iubitul sa isi de-a seama ca asa cum este ea, cu afinitati si defecte, el o iubeste. Eminescu priveste iubirea si natura ca pe o evadare din realitatea brutala si nu ca pe o forma de capitulare in lupta impotriva raului, ci ca pe unicul izvor al entuziasmului sau neintrerupt in fata frumusetilor vietii , menit sa-i reimprospateze elanurile creatoare istovite de eforturi. In prima parte a poeziei, iubita este vazuta ca o Madona Dumnezeie, cu ,, diadema de stele, cu surasul bland, vergin”, cea ce ne duce cu gandul la forta iubirii de a transfigura si innobila realitatea. In cea de-a doua parte a poeziei, iubitul se trezeste de sub vraja iubirii posibil false pentru a vedea adevarata infatisare a presupusei iubite, vazuta acum ca o ,,femeie stearpa, fara suflet, fara foc”. Invinuirile ,,crudo” sau ,,bacanta” starnesc dezamagire si durere in inima iubitei care plange la finalul poeziei. Indragostitul realizeaza ca a fost ,,crudanvinuirea” si ii spune ,, Sterge-ti ochii, nu mai plange!...” . Prin aceste variatii de sentimente si trairi ne dam seama de puterea iubirii in fata ratiunii si de capacitatea iubitii de a induce iertarea. Aceasta poezie infatiseaza iubirea perfecta in ochii unui adolescent care o poate asocia cu ceva divin, supranatural.

este tandra si calda dar nu este reala. acompaniata de o natura feerica. un vis aflat sub semnul posibilitatii.Dragostea si iubirea sunt teme romantice prezente permanent in creatia lui Eminescu. al dezamagirii profunde si al descurajarii totale. Decorul se schimba si el devenind intunecat si sumbru. Ea innobileaza sufletul. mai tarziu transformandu-se intrun sentiment dual. pentru ca sentimentul foarte puternic candva se stinge. Tocmai de aceea Mihai Eminescu reprezinta la noi etapa ... ramane numai o speranta. Cea de-a doua etapa este caracterizata printr-o stare de tristete profunda. dezamagire in dragoste.. Prima etapa este caracterizata de o iubire deschisa (impartasita). Cuzeac SorinAlexandru . o aspiratie in lirica de tinerete. fericire urmata de rautate si tristete. vie si colorata. Iubirea la Eminescu cunoaste doua etape. pentru ca in final sa se ajunga la sentimentul iubirii pierdute. Iubirea la Eminescu reprezinta mai mult decat un ideal. o natura de cosmar.Romantismului inalt” (Virgil Nemoianu). In incheiere putem considera ca iubirea a avut o influenta puternica in viata lui Eminscu si ca sentimentele traite de el pentru persoana iubita au fost foarte puternice si profunde.