Sunteți pe pagina 1din 4

Povestea lui Harap-Alb

=comentariu=

Basmul Povestea lui Harap-Alb este o specie a genului epic cult in proza, avand un autor cunoscut, Ion Creanga. A aparut in revista Convorbiri literare in august 1877, iar mai tarziu, in acelasi an, in ziarul Timpul. Conflictul dintre fortele binelui si ale raului, dintre adevar si minciuna, deznodamantul constand intotdeauna in triumful valorilor positive asupra celor negative, este prezent si in basmele culte, nu numai in cele populare. Singura diferenta este ca in basmul cult, accentul cade mai mult pe initierea personajului principal, pe parcurgerea drumului initiatic care il va transforma pe Harap-Alb intr-un om complet, matur, cu capul pe umeri, capabil sa conduca o imparatie si sa-si intemeieze o familie, acesta plecand pur si simplu de la stadiul de boboc. De aceea basmul lui Creanga se apropie de un buildungsroman(roman al devenirii), producandu-se multe mutatii la nivelul personajului principal. Subiectul acestei creatii este simplu, caracteristic tuturor basmelor, existand eroi si motive populare. Incipitul, care face o trecere in timpul de demult, fabulous, mitic(ilo tempore) este reprezentat de o formula initiala tipica oricarui basm:Amu cica era odata intr-o tara. Exitul diferentiaza insa clar cele doua specii, basmul popular de cel cult:daca in cel popular, exitul era reprezentat printr-o formula tipica:Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea asa, in cel cult, in incheiere, se face referire la prezent, autorul introducand povestea in timpul sau:Si a tinut veselia ani intregi, si acum mai tine inca.Cine se duce acolo bea si mananca.Iar pe la noi, cine are bani bea si mananca, iara cine nu, se uita si rabda. Si spatiul de desfasurare a actiunii este diferit in basmul cult, deoarece aici actiunea are loc numai pe taramul nostru, in timp ce, in basmele populare, este prezent si taramul celalalt, existand astfel doua lumi paralele.Este adevarat insa ca si spatiul din Povestea lui Harap-Alb este imaginar si nesfarsit:Amu cica era odata intr-o tara un crai care avea trei feciori si un singur frate mai mare, care era imparat intr-o tara mai indepartata, pe nume Verde-Imparat. Cei doi frati nu se vazusera de multa vreme, iar verii nu se cunoscusera intre ei, pentru ca imparatia fratelui mai mare era tocmai la o margine a pamantului, iar fratele mai mic traia la alta margine. Referitor la ipostaza naratorului, putem afirma ca acesta este omniscient si omniprezent, dar nu si complet obiectiv, deoarece intervine pe parcursul textului si face anumite aprecieri. Naratorul coincide aici si cu autorul de pe coperta(narator autorial). Perspectiva narativa este una obiectiva, discursul narativ fiind scris la persoana a treia. In ceea ce priveste naratiunea, aceasta este realizata linear, prin adaugarea de episoade, tehnica narativa utilizata fiind inlantuirea. In Povestea lui Harap-Alb, expozitiunea coincide cu intriga(incipit exabrupto):Verde-Imparat ii cere fratelui sau sa-I trimita pe cel mai vrednic si mai viteaz dintre cei trei fii ai sai ca sa-I urmeze la tron, deoarece el avea numai fete. Ca sa-i puna la incercare si sa vada care dintre ei este potrivit si capabil sa domneasca peste o asa mare si bogata imparatie, craiul se imbraca cu o piele de urs si se ascunde sub un pod. Cei doi feciori mai mari se sperie de urs si se intorc rusinati la curtea tatalui lor, spunand ca pot trai la fel de bine si aici si ca nu au nevoie de nicio imparatie. Tatal este complet dezamagit de neputinta si atitudinea lor si inima ii plange, deoarece nu are si el un fiu curajos, uitand astfel de mezin.

Fiul cel mic este impresionat de amaraciunea tatalui sau, dar se simte si respins de acesta, asa ca se duce in gradina si plange.Acest lucru ne demonstreaza faptul ca Harap-Alb este un personaj complex, un antierou de basm, deoarece plansul si sensibilitatea nu se regasesc in formula unui erou, a unui viteaz. El nu se aseamana catusi de putin cu Fat-Frumos din basmele populare care este un personaj linear, avand puteri supranaturale si toate calitatile la superlativ. Deodata, o baba garbova de batranete ii cere de pomana. In prima instanta, mezinul o izgoneste si ii spune sa il lase in pace, deoarece are si asa prea multe probleme pe cap si nici nu o crede cand aceasta ii spune ca ar putea sa-l ajute, deoarece el nu stie sa faca diferenta intre aparenta si esenta, ci priveste decat exteriorul, fara a cerceta lucrurile in adancul lor. Totusi, da dovada de generozitate si milostenie si ii ofera babei un banut. Aceasta ii multumeste si il sfatuieste sa ceara tatalui sau calul, armele si hainele lui din tinerete. Desi hainele erau vechi si ponosite, armele ruginite, calul batran si slab, faptul ca feciorul urmeaza a folosi lucrurile tatalui sau ilustreaza calauzirea flacaului catre pretuirea si respectarea traditiilor stramosesti si continuitatea. Tanarul pleaca la drum si trece cu brio de proba tatalui, primind de la acesta binecuvantarea si pielea de urs. Podul sub care s-a ascuns tatal lui reprezinta locul de trecere spre o alta lume care marcheaza si prima diferentiere de nevolnicii frati ramasi acasa. O noua trecere va fi la intalnirea cu nunta de furnici. Alegand sa traverseze prin apa cu riscul de a se ineca, eroul isi probeaza prima calitate dobandita, mila. Podul este doar sansa transformarii; a trece podul este totusi un act de curaj care presupune sa ai cutezanta de a te afunda in necunoscut. Urmatoarea secventa narativa este reprezentata de drumul prin padurea-labirint care reprezinta un loc intim si sacru, de initiere, de confruntare cu probe si semne care deslusesc drumul sau il incurca, un simbol al subconstientului unde salasluiesc complexele, emotiile reprimate, imaginile viselor nocturne. Deprins a urma sfatul tatalui sau, acela de a se feri de omul span, voinicul il refuza de doua ori pe spanul care se oferise a-i fi sluga, dar a treia oara, cand se si rataceste in codru, accepta oferta acestuia. Cei doi ajung la o fantana si printr-un siretlic, spanul reuseste sa-l convinga pe tanar sa coboare in fantana si sa se racoreasca, insa spanul avea cu totul alt plan:tranteste capacul peste gura fantanii si-l ameninta pe fecior ca daca nu-i povesteste totul despre el, acolo va muri. Sub amenintarea mortii, fiul craiului jura ca va fi sluga spanului care ii va uzurpa locul tanarului si ca va pastra aceasta taina mereu. Desi s-a dovedit a fi lipsit de experienta, naiv si usor de inselat, el isi asuma greselile facute si isi va respecta cuvantul dat pana va muri si va invia. El practic a suferit o moarte simbolica in fantana(loc de regasire a sinelui prin ritualul oglindirii) pentru a se deghiza in sluga.Spanul i-a dat chiar si un nou nume:Harap-Alb care se traduce prin sclav alb;aceasta reprezinta in fond o situatie paradoxala, caci in mod normal un alb nu ar fi trebuit sa se afle niciodata in aceasta postura;pentru erou, acesta este punctul cel mai de jos in care l-a dus lipsa sa de experienta;mai departe el poate sa-si rateze viata, asemeni fratilor sai mai mari, ori sa izbandeasca prin propriile forte. Numele sau se mai bazeaza si pe principiul dualitatii si semnifica si pendularea eroului intre cele doua forte pe care le reprezinta albul si negrul, binele si raul. O data ajunsi la curtea lui Verde-Imparat, Spanul il supune pe Harap-Alb mai multor probe, el avand intentia de a-l ucide, obligandu-l la munci peste masura de periculoase.Desi Spanul este clar personajul negativ al basmului, in felul sau, acesta ii este de ajutor eroului, chiar daca metodele lui sunt mai putin blande. Spanul este un rau necesar care il va ajuta inevitabil pe eroul nostru sa devina un om complet. Prima data, tanarul este pus sa aduca niste salati minunate din gradina ursului, iar a doua oara sa aduca pielea cerbului cu cap cu tot care era batuta cu pietre scumpe si pretioase. Tinand cont de sfatul

mistagogilor(calul si Sfanta Duminica), Harap-Alb reuseste sa treaca cu brio de aceste prime doua probe. Insa niciuna dintre aceste doua sarcini la care a fost supus pana acum nu se compara cu ultima:Spanul ii porunceste lui Harap-Alb sa i-o aduca imediat pe fata Imparatului Rosu despre care auzise numai lucruri extraordinare. Amintindu-si de sfatul tatalui sau, acela de a se feri de span, dar si de omul ros, flacaul este initial inspaimantat si iar se plange calului de necazurile care s-au abatut asupra lui, dar neavand incotro, pleaca la drum, in cautarea fetei imparatului. In calea sa, intalneste pe un pod o nunta de furnici si alege sa treaca prin apa ca sa curme viata atator fiinte nevinovate, riscand astfel sa se inece. Regina furnicilor il rasplateste pentru inima lui mare, dandu-i o aripa pe care sa o arda in cazul in care va avea nevoie de ajutorul lor. Ajuta si un roi de albine, intemeindule o casa, primind si de la regina acestora o aripa pe care sa o aprinda cand va simti ca are nevoie de ajutor. Pana la curtea lui Rosu-Imparat, feciorul intalneste cinci personaje fabuloase, grotesti, dar care nu produc spaima, deoarece in spatele acestora se ascund prototipuri umane, humulestenii pe care Creanga i-a iubit dintotdeauna. Aceste personaje care vorbesc si se comporta ca niste tarani sunt Gerila, Flamanzila, Setila, Ochila si Pasarila. Calatoria alaturi de acesti oameni ciudati este plina de peripetii, Harap-Alb fiindu-le tovaras si la castig si la paguba. Tanarul se poarta prietenos cu fiecare dintre cei cinci, deoarece este constient ca va avea nevoie de ajutorul fiecaruia dintre el la curtea imparatului despre care auzise ca era negru la suflet si rautacios la culme. Ajunsi la imparatie, imparatul ii supune pe toti la probe fabuloase si extrem de periculoase:ii cazeaza intr-o casa de arama careia ii da foc pe dedesupt, dar Gerila sulfa de trei ori si o face potrivita pentru somn; apoi pregateste un ospat cu foarte multa mancare si bautura, dar Flamanzila si Setila le fac sa dispara intro clipita, imparatului nevenindu-i a crede asa ceva; li se cere sa aleaga pana dimineata macul de nisip si cu ajutorul furnicilor reusesc sa indeplineasca si aceasta sarcina; Ochila si Pasarila izbutesc sa o prinda pe fata imparatului care se transformase intr-o pasare si sa o aduca inapoi in camera ei, ducand astfel la bun sfarsit o alta proba de-a imparatului, aceea de a-I pazi fata o noapte intreaga. Cu ajutorul reginei albinelor, Harap-Alb reuseste sa treaca si de ultima proba, de a face deosebirea intre adevarata fata a imparatului Ros si fiica lui de suflet, tanarul pleaca cu fata la curtea lui Verde-Imparat, acesta indragostindu-se nebuneste de ea, printesa fiind deosebit de frumoasa. Cand ajung la imparatie, Spanul se repede sa o ia pe fata in brate, dar aceasta ii spune ca el este un impostor si ca adevaratul fiu al craiului este HarapAlb. Turbat de manie ca ca a fost dat in vileag, Spanul ii taie capul lui Harap-Alb, crezand ca acesta si-a incalcat cuvantul dat. In acel moment calul il omoara pe Span, iar fata il reinvie pe fecior, aceasta avand puteri supranaturale. Deznodamantul este bineinteles unul fericit care consta in victoria adevarului si a tuturor valorilor positive. Acum, trecand de toate probele initiatice la care este supus un tanar si fiin complet maturizat, Harap-Alb este pregatit sa-si intemeieze o familie si sa conduca o imparatie. O particularitate care individualizeaza povestea lui Creanga este placerea cu care este spusa. Naratorul este o fiinta jovial, careia ii place sa povesteasca. El topeste naratiunea in dialoguri, imprimandu-le acestora oralitate cuceritoare care se realizeaza prin adresarea directa, si-ul narativ care introduce episoadele, citatul paremiologic(La placinte inainte, la razboi inapoi) si prin frazele ritmate(Poate ca acesta-I vestitul Ochila, frate cu Orbila, var primar cu Chiorila, nepot de sora lui Pandila, din sat de la Chitila, peste drum de Nimerila, ori din targ de la Sa-l-cati, megies cu Cautati si de urma nu-I mai dati.). O alta particularitate ar fi si umorul care se evidentiaza in text prin vocabularul utilizat

de cele cinci personaje grotesti, prin situatiile comice si prin caracterele prezentate. mpletirea elementelor reale cu cele fabuloase creeaz fantasticul specific basmelor, ns, n aceast creaie narativ, Creang mbin supranaturalul popular cu evocarea realist a satului moldovenesc de unde reiese i originalitatea unic a acestei creaii.

S-ar putea să vă placă și