Sunteți pe pagina 1din 6

Dreptul comertului international Def.

totalitatea normelor juridice ce reglementeaza raporturile ce se stabilesc in cursul desfasurarilor operatiunilor de comert exterior si de cooperare economica si tehnico-stiintifica cu strainatatea. Raporturi juridice: 1 se stabilesc intre: state suverane, state si organizatii internationale, subiecte de drept international, organisme internationale. 2 se stab intre: state purtatoare de suveranitate, persoane juridice privind politicile comerciale, financiar valutare si vamale. 3 se stab intre: persoane juridice, persoane fizice si juridice din state diferite. Acestea sunt raporturi patrimoniale sau nepatrimoniale personale; 4 raporturi patrimoniale semiinternationale intre un stat (in dubla sa calitate de subiect de drept international/drept civil) si comerciantii persoane fizice si juridice straine. Raportul juridic a dreptului comertului international se caracterizeaza prin 2 trasaturi: Comercialitatea este definita de 2 criterii: criteriul subiectiv:aplicat de dreptul german (comert : acte si fapte savarsite de persoane in calitate de comercianti); criteriul obiectiv: actele si faptele juridice sunt calificate de legile dreptului comercial pornind de la natura obiectiva a acestor fapte. Internationalitatea raporturile juridice de drept comercial international se deosebesc de raporturile de comert intern prin prezenta extraneitatii ce se realizeaza intre parteneri straini sau pe piete straine. Extraneitatea poate consta in: 1. partile sau una din parti au cetatenia (nationalitatea) unei tari straine sau domiciliul. 2. obiectul raportului juridic este situat intr-o tara straina. 3. locul judecarii litigiului trebuie sa se gaseasca intr-o tara straina. 4. locul producerii faptului generator, modificator sau estimativ al raportului juridic este in strainatate, in acest caz deosebim: locul incheierii actului juridic e in strainatate, locul producerii faptului e in strainatate, locul executarii actiunii e in strainatate. Conflicte de legi Divizarea d reptului privat in dreptul civil si dreptul comercial , creeaza consecinte atat teoretice cat si practice, in principlal in domeniul capacitatii sau competentei juridice punand problema legii competente sa stabileasca daca un act este civil sau comecial.. Daca se afla in discutie: 1. capacitatea persoanei fizice sau juridice de a incheia un act civil sau comercial, legea este cea care carmuieste capaitatea; 2. forma actului pentru a decide daca acesta este civil sau comercial, legea care carmuieste actul este cea competenta, 3. efectele actului vor fi supuse legii care carmuieste fondul actului cu deosebirea efectelor care tin de vointa partilor conditii de executie. Corelatia dreptului comertului international cu alte discipline juridice 1. cu dreptul comercial. Ambele prezinta caracter patrimonial si comercial, iar trasatura lor comuna este comercialitatea (izvorasc din acte si fapte de comert , iar subiectele lor sunt persoane fizice si juridice). 2. cu dreptul civil si procesual civil. DCI recurge la norme de drept civil si procesual civil atunci cand nu are norme proprii adecvate sau indestulatoare. 3. cu dreptul international privat. Raporturile juridice care fac obiectul celor 2 ramuri de drept au caracter de internationalitate. 4. cu dreptul international public. Caracteristica comuna este elementul de internationalitate. Izvoarele DCI Izvor = forma specifica de exprimare a normei juridice. 1. izvoare interne: a. Constitutia Romaniei (1991); b. normele conflictuale (statutul juridic al persoanelor fizice si juridice, al bunurilor, norme privind actele ilicite, contractul de vanzarecumparare international); c. normele de drept material: dreptul comercial , civil, financiar, administrativ; 2 izvoare internationale: a. Tratatul = acord de vointa a doua sau mai multe state

prin care se creeaza, modifica sau se sting norme de drept ale comertului. B. Cutuma = practica indelungata, repetata, urmata de state cu constiinta obligativitatii acesteia, sau obicei sau uzanta care reprezinta o regula de conduita nascuta din practica sociala care este folosita o vreme indelungata, verificata in practica si care este respectata ca o norma juridica obligatorie. Sisteme de drept contemporan. sisteme de traditie romanista: au ca sursa principala de drept legea, jurisprudenta, uzantele si cutumele. Se impart in: drept francez, germano-elvetiano-italian si sistemul tarilor nordice. Sisteme de common-law: sistem al precedentului judecatoresc, creat in Anglia, extins in SUA, Australia, Canada, etc. Alta clasificare ar fi: 1 sistemele dualiste de traditie romanista care se caracterizeaza prin diviziunea dreptului privat in drept civil si drept comercial. 2 Sisteme intemeiate pe unitatea dreptului privat apartin tarilor de common-law si apar ca un sistem comercial. Diviziunea dreptului privat in drept civil si drept comercial nu a fost cunoscuta in acest sistem. Codificarea dreptului comertului international s-a realizat prin: 1 reglementari uniforme elaborate de Comisia Natiunilor Unite pentru DCI. elaboreaza noi conventii internationale, legi tip, legi uniforme. 2 reglementari uniforme elaborate de Comisia Economica pentru Europa a ONU elaboreaza proiecte de conventii in materia DCI. 3 reglementari uniforme realizate de Uniunea Economica Europeana incheie conventii pt realizarea de norme in domeniul DCI. 4 reglementari uniforme ale Camerei de Comert Internationala de la Paris a publicat regulile INCOTERMS in 1953 modificate in 1990. Devin obligatorii daca sunt mentionate de catre parti in clauzele contractuale. 5 participarea statelor la uniformizarea reglementarilor . Uzantele comerciale internationale: constituie izvor de drept (daca exprima practici generale, materializate in repetarea uniforma a unor acte) si sunt forma de exprimare a normelor juridice; legislative si interpretative deosebirea intre ele: uzantele legislative au o putere obligatorie, indipendent de vointa partilor, se aplica indiferent daca partile le aplica sau le incalca.; cele mai utilizate sunt regulile INCOTERMS. SOCIETATI COMERCIALE: nationalitatea SC in dreptul roman este data de sediul social; SC cu participare straina reprezinta o forma de cooperare atat cu caracter contractual, cat si cu caracter institutional. Baza juridica este pt SC cu participare straina o constituie prevederile speciale cuprinse in legile comerciale sau in legile care privesc numai anumite categorii ale SC. CONSTITUIREA SI FUNCTIONAREA SC:este supusa dispozitiilor legii 31/1990 cu completarile ulterioare. Elementele distinctive la intocmirea actului constitutiv sunt: cetatenia si domiciliul pentru persoanele fizice, sediul si nationalitatea pentru persoanele juridice straine, denumirea obiectului de activitate. Cesiunea: trasmiterea de catre o persoana altei persoane a unui drept de creanta cu titlu oneros in temeiul unui contract. Societatile cu participare straina sunt supuse prevederilor legii romane ca lex societatis (legea societatii = carmuieste, in special, capacitatea societatii, modul de dobandire si de primire a calitatii de asociat, drepturile si obligatiile ce decurg, modul de alegere, competenta si functionarea organelor de conducere, modificare actelor privind infiintarea societatii, dizolvarea si lichidarea societatii). FILIALELE:societati comerciale cu personalitate juridica si se infiinteaza intr-una din formele de societate prevazute de lege si care beneficiaza de nationalitate romana. = sunt subiecte de drept roman, spre deosebire de SUCURSALE care sunt subiecte de drept strain insa functionarea urmeaza aceleasi reguli prevazute pentru societatile romanesti.

SUCURSALA unitate secundara a societatii mama fara personalitate juridica proprie, nu beneficiaza de nationalitate romana, ci de aceeasi nationalitate cu societatea mama. Ea poate fi actionata direct in justitie pentru operatiunile facute in tara de resedinta. PARTICIPANTII DE NATIONALITATE STRAINA: Comerciantul persoana fizica.:Calitatea de comerciant are la baza 2 conditii, si anume: natura actelor efectuate de aceasta persoana, in speta, acte de comert; inregistrarea in contabilitate a tuturor operatiilor care afecteaza patrimoniul SC. Statutul juridic al comerciantului este format din totalitatea drepturilor si obligatiilor (inscrierea in Registrul Comertului) acestuia. 1. Societati comerciale au la baza aceleasi element ede constituire: numarul asociatilor, durata, capitalul social, patrimoniul, capacitatea juridica. In dreptul francez au personalitate juridica toate societatile comerciale, exceptie facand cele in participatie, in dreptul german au personalitate juridica societatile cu raspundere limitata si pe actiuni iar in dreptul englez au personalitate juridica societatile supuse inregistrarii, cum ar fi societatile de capitaluri si cele de raspundere limitata. Societatile comerciale dobadesc personalitate juridica in momentul inregistrarii lor la Registrul Comertului SOCIETATI COMERCIALE DE NATURA STRAINA: 1. Societatea anonima pe actiuni:constituita din actionari, cu capacitatea de comercianti, care raspund in limita actiunilor pe care le detin. Caracterul anonim este dat de caracterul actiunilor care se transmit usor de la un detinator la altul. In sistemul francez, CA este numit de AGA si el efectueaza acte de administrae in numele societatii, exceptie facand cele care intra in competenta Adunarii Generale; in dreptul german insa societatea este administrata de catr eun directorat ai caror membrii sunt numiti de catre consiliul de supraveghere.(format din reprezentanti ai actionarilor numiti si revocati de Adunarea Generala).Adunarea Generala:1extraordinara care adopta decizii pentru actele constitutive ale societatii,2ordinara care aproba bilantul contului de profit si pierdere precum si al celorlalte acte privind incheierea exercitiului bugetar. Societatile pe actiuni se dizolva, in afara cauzelor generale, din motivele:1scaderea activului net al societatii sub un anumit procent din capitalul social;2reducerea numarului actionarior sub minimul legal. In dreptul englez, in afara celor enumerate, SA se dizolva daca: 1societatea nu a inceput activitatea comerciala in termen de 1 an de la inmatriculare,2nu a desfasurat activitate comerciala timp de 1 an. Dupa dizolvare societatea intra in lichidare. 2. Societate in comandita pe actiuni:asociatii se impart in comanditati (cu calitatea de comercianti si raspundere nelimitata si solidara pentru datoriile societatii) si comanditari (cu calitatea de actionari si raspundere limitata ). La conducere sunt unul au mai multi administratori dintre comanditati care reprezinta societatea in relatiile cu tertii. Gestiunea societatii este (atat in dr german cat si in cel francez) este controlata de catre consiliul de supraveghere constituit din comanditari. 3. Societatea cu raspundere limitata:asociatii raspund pentru pasivul societatii in limita participarii lor la capitalul social (limita minima a acestuia prevazut de lege). In dr englez sifrancez numarul maxim de asociati este de 50. Conducerea societatii se face de unul sau mai multi administratori care pot fi neasociati, administratorii reprezinta societatea in relatiile cu tertii, Adunarea generala ia principalele decizii. Pot constitui filiale sau sucursale atat in tara de sediu cat si in strainatate.

Falimentul: lichidarea judiciara are caracter colectiv, general, concursual si egalitar cu scopul satisfacerii creditorilor prin executarea asupra bunurilor debitorului aflat in incapacitate de plata. Legea franceza acorda debitorului posibilitatea redresarii financiare in vederea continuarii activitatii comerciale, redresare ce poate fi pornita la cererea debitorului, a creditorilor, a procurorului sau de instanta din oficiu. In baza bilantului economic si socialsi a propunerilor administratorlor, inaintea expirarii perioadei de observatie instanta decide asupra planului de redresare sau pronunta lichidarea. Efectele produse de hotararea de lichidare sunt: 1. tribunalul numeste un lichidator (administreaza operatiunile de lichidare si posibil incheie verificarea creantelor si continua actiunile introduse, inaintea hotararii, de administrator); 2. drepturile si actiunile in justitie ale debitorului sunt exercitate, pe toata durata procedurii, de catre lichidator.; 3. datoriile debitorului devin exigibile pentru satisfacerea creeantelor tuturor creditorilor; 4. dreptul creditorilor de a urmari in mod individual debitorul este suspendat sau interzis; 5. realizarea actiului (incasarea creantelor) si plata pasivului (satisfacerea cu prioritate a creditorilor privilegiati). Constituirea de societati in strainatate si de reprezentante straine in Romania:daca se constituie o societate sau o filiala a unei SC romane, acestea sunt supuse legii straine, deci au personalitate juridica straina;daca se constituie o sucursala romaneasca in strainatate, ea este, in principiu, supusa legii romane deci are personalitate juridica romana. Pentru cele de mai sus SC romaeasca trebuie sa publice in tara hotararea AGA, in Monitorul oficial si inscrierea la Reg Com si la administratia financiara de la sediul societatii mama:; reprezantanta unei firme straine constituite in Romania - nu dispune de capital separat de cel al societatii mama deci nu realizeaza decat operatiuni economice legate de obiectul de activitate al societatii mama. Repr straine nu au personalitate juridica , nu au calitatea de sbiect de drept, sunt supuse legii nationale a societatii mama; efectueaza acte juridice in calitate de reprezentat al societatii mama, ca intermediar intre acesta si partenerii comerciali romani, actioneaza ca un mandatar (in numele si pe seama societatii mama) sau comisionar (in nume propriu dar pe seama societatii mama); nu au capital propriu ci numai bunuri in vederea desfasurarii activitatii; sunt obligate sa plateasca taxe si impozite, se impun impozitului pe profit/venit, impozitele personalului Contractul comercial international I. Notiunea de contract comercial Sunt contracte comerciale internationale prin mijlocirea carora se realizeaza de obicei schimburile economice, intre parteneri(intreprinderi de comert exterior sau companii autorizate sa realizeze direct operatiuni de comert exterior si comercianti persoane fizice sau SC straine) din tari diferite II. Comercialitatea si internationalitatea Comercialitatea: Se disting reguli speciale: 1. cu privire la regimul aplicarii, formarii si derularii contractului, cum ar fi: capacitatea de a contracta, proba contractului, uzantele comerciale, efectele contractului si prescriptia. 2. dpdv al procedurii de solutionare a litigiilor izvorate din contract si de garantare a valorificarii creantelor: competenta de judecata a tribunalelor, compromisul (Partile convin sa supuna rezolvarea litigiilor lor contractuale unor instante arbitrare, cu excluderea instantelor judecatoresti de stat), procedura falimentara (garantie concursuala a creditorului), constituirea gajurilor.

Internationalitatea: orice contract e considera incheiat in momentul in care oferta(trebuie sa constituie o manifestare de vointa serioasa, ferma, completa si precisa)se intalneste cu acceptarea(trebuie sa emane de la persoana care careia i-a fost adresata oferta, sa fie confrma cu aceasta, sa fie neindoielnica si sa intervina inainte termenul de valabilitate sa expire) si acestea se suprapun. III. Incheierea contractului

Contractul se considera incheiat in momentul in care se realizeaza acordul de vointa intre parti (cumparator si vanzator). O alta situatie: momentul incheierii contractului (potrivit dreptului roman)este cel in care acceptarea a ajuns efectiv la ofertant si acesta a luat cunostinta de continutul sau. IV. Clasificarea contractelor comerciale: A.dupa natura subiectelor:1. contr incheiate intre state si pers fiz si pers jur din alte state. Acestea sunt contracte mixte sau contracte de stat . 2. contracte incheiate intre parteneri, pers fiz si pers jur din difertite state. B. dupa existenta reglementarilor in materie:1.contracte numite; 2contracte nenumite (ex:contr de know how); C. dupa structura contractului:1contracte clasice simple,2 contracte moderne si complexe (ex contr de leasing); D. dupa durata: 1.contr de durata scurta pe 1 an, 2.contr de durata medie intre 5 si 8 ani, 3.contracte de durata lunga pe un timp mai mare de 20 ani; E. dupa obiectul lor:1 contracte de comert intern 2.contracte de comert international. Clauzele contractului de comert international: Clauze comune:Trebuie precizat in detaliu obiectul contractului, durata contractului, partrile si reprezentantii lor cu nome si sediu. Pe durata negocierii partile vor conveni asupra termenilor si locului de executare a obligatiilor lor, garantiile de calitate, felul si procedura de receptie, modalitati de decontare, conditii de credit si de plata care sa asigure incasarea integrala si la timp a tuturor drepturilor in valuta. In contract trebuie prevazute clauze privitoare la rezolvarea eventualelor reclamatii de calitate sau de cantitate si la raspunderea contractuala a acestora, la modul de ambalare, marcare si etichetare a marfurilor cat si de expediere si transport. Cand fabricarea produsului se realizeaza cu materiale si aparatura pusa dispozitie de beneficiar, raspunderea pentru intocmirea defectuoasa a contractului apartine ambelor parti. In contractul de com international sunt inscrise clauze generale, clauze legate de specificul operatiunii sau de durata a contractului. Clauze speciale: I.. clauze de mentinere a valorii contractului: pentru a asigura echilibrul prestatiilor ambilor parteneri: a.clauza de recalculare a pretului; b. clauza valutara (4 forme: monovalutara: pretul contractului se indexeaza in raport cu o anumita valuta; plurivalutara: pretul contractului se indexeaza in raport cu un cos valutar pe baza unei medii ponderate; clauza DST , clauza EURO); c. clauza aur (exprimarea pretului in uncii aur); d. clauza de optiune asupra monedei liberatorii(prevede posibilitatea platii pretului in mai multe valute stabilite initial. II. clauze de adaptare a contractului: in contractele pe termen lung:1.clauza ofertei concurente (vz se obliga sa acorde cump cond mai avantaj decat un tert in cadrul unei oper similare).2.clauza clientului mai favorizat (vz se obliga sa acorde partenerului sau contractual cele mai favor cond pe care le:ar acorda altor altor part cu priv la contractele care au acelasi obiect).3.clauza hardship (indreptateaste partile contractante sa ceara revizuirea si readaptarea contractului daca s-au schimbat conditiile initiale cand partile s-au angajat, ia una din parti a suferit consecinte mari. Cumprinde 3 componente: la inceput se precizeaza care sunt cauzele ce justifica revizuirea contractului; se identifica apoi efectele pentru care se cere ajustarea; se

V.

mentioneaza remediile convenite prin introducerea in contract a unor corective eficiente).4. clauza de renegociere a pretului (daca cererea este mai mare decat oferta iar pretul se plateste printr-un avans de 20% din valoarea cntrctului, urmand ca, periodic, pretul sa se corecteze prin renegociere). III. Alte clauze contractuale: 1.clauza de continuitate (mentinerea raporturilor traditionale intre parteneri); 2. clauza de forta majora(contractul va fi suspendat urmand ca dupa o perioada de suspendare el a continuie noile conditii care vor fi negociate intre timp); 3. clauza de exclusivitate(confera siguranta raportului juridic pe o anumita piata/durata de timp); 4. clauza de confidentialitate(pastrarea secretului asupra operatiunii); 5. clauza privind modalitatea de plata (partile utilizeaza in contract creditul documentar sub toate formele sale si incasso documentar garantat cu scrisoare de garantie bancara); 6. clauza privind raspunderea partilor (raspunderea patrimoniala a partilor pentru neexcutarea sau executarea necorespunzatoare a obligatiilor asumate); 7. clauza privind solutionarea litigiilor (partile trebui esa colaboeze pentru identificarea tuturor posibilitatilor de solutionare a litigiilor pe cale amiabila) Contractul international de vanzare-cumparare Este actul juridic prin care partile, apoartinand unor state diferite, se obliga reciproc sa transfere proprietatea unui bun in schimbul platii unui pret. Este un contract bilateral sau sinalagmatic, cu titlu oneros, comutativ, consensual si translativ de proprietate. Partile contractului: vanzatorul si cumparatorul; Obiectul contractului:marfa vanduta in schimbul careia se plateste pretul stabilit; Obligatiile partilor: 1.obligatiile vanzatorului: sa predea cumparatorului marfa vanduta; sa garanteze impotriva viciilor si contra evictiunii(pierderea/tulburarea dreptului de proprietate asupra marfii in totalitate sau partial). 2. obligatiile cumparatorului: plata pretului si de preluare a marfii.