Literatura chinez se extinde n timp la mii de ani n trecut, de la cele mai timpurii nregistrri din arhivele instanelor judiciare

ale dinastiilor timpurii, pn la apariia romanelor de ficiune care au fost scrise n timpul dinastiei Ming pentru a distra pturile sociale culte din China antic. Introducerea imprimrii cu ajutorul tablelor de lemn, rspndit n timpul dinastiei Tang (618-907), precum i inventarea tiparului cu caractere mobile de Bi Sheng (990-1051) n timpul dinastiei Song (960-1279) au rspndit rapid cunotinele prin ntreaga China, ca niciodat nainte. n perioada contemporan, autorul Lu Xun (1881-1936) este considerat fondatorul literaturii moderne "baihua" n China. Cultura literar a Chinei foarte des a fost un fenomen nu numai cultural, ci i unul politic i economic. Pe lng o excelen a lecturii i a competenelor de scriere i vorbire, profesiunea de literat deseori permitea funcionarilor s ocupe posturi mai nalte datorit elocvenei, care a contribuit la dezvoltarea a filosofiei chineze. De asemenea, unii mprai au activat cu succes ca poei i scriitori. Primele documente scrise n limba chinez, ce pot fi numite literatur, se refer la dinastia Zhou. i mai vechi sint inscripiile oraculare din perioada dinastiei Shang. La sfritul acstor epoce exista un numr mare de lucrri ca tratate filosofice, istorice i colecii de poezie. Unele dintre aceste texte sunt, probabil, din perioada anterioar i ne ofer o incursiune n acele vremuri ntunecate. Printre filozofii ale cror texte au, de asemenea, i o valoare literar, snt Confucius ( Kngzi, Maestrul Kong), Lao Zi ( Lozi, Maestru Lao,

Tao Te Ching ), Zhuangzi (Zhuangzi , Maestrul Zhuang), Mengzi ( Mencius, Mencius, latin, Maestrul Meng) i Mozi (Mozi ). Chiar i lucrarea Sun Tzu ( Sun Tzu), Arta Rzboiului (Sun Tzu bingfa ) este nu numai un manual pentru militari, dar are, de asemenea, i o mare valoare literar.