Sunteți pe pagina 1din 9

ARHIRE GEORGIANA NASTRUT CATALIN-MIHAI TANASE NICOLAE

Fondul Monetar International Introducere


Alaturi de ONU si GATT, FMI (si Banca Mondiala compania sa permanenta) este una dintre cele mai mari constructii institutionale concepute de Statele Unite si intr-o masura mai mica de Regatul Unit al Marii Britanii, la sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Scopul sau este clar: sa impiedice revenirea catastrofelor din anii 30 (scaderea brusca a activitatii economice, inchiderea frontierelor, manipularile monetare, venirea la putere a refimurilor dictatoriale), printr-un liberalism organizat, combinand, cu ajutorul statelor, respectul fata de disciplinele precise cu cooperare internationala puternica, in scopul de a le ajuta pe cele care se afla in dificultate.

1. Scurt istoric
1.1. Acordurile de la Bretton Woods La infiintarea sa, la Bretton Woods, in iulie 1944, FMI a fost conceput intr-o lume caracterizata prin cursuri fixe de schimb si control al capitalului. Misiunea sa era sa faca posibila dezvoltarea comertului international prin stabilirea unor reguli de administrare a cursurilor de schimb si platilor internationale si sa furnizeze finantarea temporara necesara reglarii balantei de plati. 1.2. De la paritati fixe la schimburi flotante Treptat, datorita deficitelor bugetare provocate de razboiul din Vietnam si a inflatiei rezultate se renunta la controlul capitalului, iar in anul 1971 pe 15 august, presedintele Nixon renunta la sistemul cursului de schimb fix, suspendand convertibilitatea dolarului in aur, devalorizeaza dolarul (suprataxa de 10% aplicata importurilor industriale). Cea dintai criza a petrolului, din 1973, a dus la unele dezechilibre comerciale profunde, bancile revenindu-le sarcina de a finanta aceste dezechilibre. Expansiunea acestei activitati de creditare nu a mai cunoscut limite avand ca rezultat criza din anul 1982. Astfel salvarea sistemului bancar a devenit o prioritate, responsabilitate preluata de FMI care a devenit agentia principala de reunire a programelor de salvare care sa permita tarilor datornice sasi achite debitele. Pe ansamblu, FMI si-a dus la bun sfarsit aceasta sarcina, marile esecuri fiind evitate, insa a devenit un subiect foarte discutat, acesta actiune fiind considerata hazard moral: in caz de criza, cei care acorda imprumuturi pot recurge la FMI pentru ajutor! 1.3. Modificarile financiare Incepand cu anii 60, peisajul financiar si monetar international se gaseste intr-o continua schimbare: in afara cursurilor de schimb flotante, se observa o explozie si circulatie din ce in ce mai rapida a fluxului financiar (de la eurodolari, la petrodolari sau narcodolari), o sofisticare crescanda a produselor financiare (in special a produselor derivate) si erodarea dispozitivelor de control a schimburilor. Aceasta largire in toate directiile a campului financiar arunca statele si bancile lor centrale intr-o mare confuzie: nemaicontroland fluxurile financiare ce au devenit enorme, ele trebuie sa incerce adaptarea la situatie, sa le stapaneasca mai mult sau mai putin. Este timpul ca tarile mai bogate straduindu-se sa-si coreleze politicile economice si monetare infiintand astfel G7 (regrupeza SUA, Canada, Japonia, Germania, Marea Britanie, Franta si Italia). 1.4. DTS (Drepturi de tragere speciale) In anii 60, controversele in jurul dolarului dar si in jurul unei eventuale lipse de lichiditati internationale (care paralizeaza schimburile, deci si cresterea economica), conduc 1

in 1969 la creearea drepturilor speciale de tragere -DTS- care vor constitui embrionul unei monede supranationale. DTS-urile, instrumente de rezerva internationala sunt emise de FMI (printr-o propunere emisa de directorul general in aval de Consiliul de Administratie, votat de Consiliul de Guvernatori). DTS-urile sunt alocate statelor membre, suma totala fiind proportionala cu totalul cotelor-parti ale acestor state. Din 1974 valoarea DTS-urilor este determinata facandu-se referire la monedele cele mai intrebuintate in tranzactii internationale. DTS-urile pot fi utilizate de tarile care au dificultati in balanta de plati, in conditii bine definite. DTS-urile, inlocuind aurul, servesc ca unitate de calcul pentru FMI si un numar de organizatii internationale. In 1945, cotele-parti ale statelor membre cresc la 7 miliarde de dolari. In anii 90, ele ating 175 miliarde de DTS. MEMBRII FMI SI PUTEREA DE VOT IN CADRUL FONDULUI

Tara
Statele Unite Japonia Germania Regatul Unit Franta China Italia Arabia Saudita India Canada Rusia Olanda Belgia Brazilia Spania Mexic Elvetia Coreea de Sud Australia Venezuela Restul de 166 de tari

Contributie ( in mil. DST )


42 112,4 15 628,5 14 565,5 10 738,5 10 738,5 9 525,9 7 882,3 6 985,5 5 821,5 6 369,2 5 945,4 5 162,4 4 605,2 4 250,5 4 023,4 3 625,7 3 458,5 3 366,4 3 236,4 2 659,1 62 593,8

Procentaj ( % )
17,72 6,57 6,13 4,52 4,52 4,01 3,32 2,94 2,75 2,68 2,50 2,17 1,94 1,79 1,69 1,52 1,45 1,42 1,36 1,12 28,79

2. Organizare
FMI cuprinde un organ planetar (Consiliul de Guvernatori , care ia deciziile cele mai importante si a carui reuniune, o data pe an, la inceputul toamnei, in colaborare cu sora sa Banca Mondiala, evalueaza starea financiara a planetei); un organ de gestiune, Consiliul de Administratie, compus actualmente din 24 de administratori numiti in tarile membre cu titlul individual sau alesi de grupuri de tari; un director general numit pe o perioada de 5 ani cu posibilitate de prelungire, nesubordonat statelor si protagonist principal in dezbaterile monetare internationale (acest post fiind ocupat deseori de un francez din 1987, Michel Camdessus). Din 1974 exista un Comitet Interimar, compus din 24 de guvernatori, ministrii sau functionari de rang inalt originari din aceleasi state ca si administratorii care a devenit instanta politica a FMI. Tot in 1974, si cu o compozitie 2

identica Comitetului Interimar, s-a creat Comitetul de Dezvoltare, al carui aviz este cerut in toate cazurile de transfer al resurselor catre tarile in curs de dezvoltare

DIRECTORI AI FONDULUI MONETAR INTERNATIONAL Perioada Nume 19461951 Camille Gutt 19511956 Ivar Rooth 19561963 Per Jacobsson 19631973 Pierre-Paul Schweitzer 19731978 Johan Witteveen 19781987 Jacques de Larosire 19872000 Michel Camdessus 20002004 Horst Khler 20042007 Rodrigo de Rato 2007-2011 Dominique Strauss-Kahn 2011 John Lipsky (interimar) 2011-prezent Christine Lagarde

3. Rolul FMI
Fondul este o institutie specializata din cadrul Natiunilor Unite care a aparut cu scopul de a ajuta la dezvoltarea unei economii sanatoase pentru tarile lumii. Scopul sau este acela de a preveni crizele, incurajand tarile sa adopte masuri politice sanatoase. In ultimii ani, rolul sau a crescut foarte mult si a devenit foarte important intr-o serie de probleme economice si financiare ca acelea legate de criza din Asia, America Latina, si Europa. FMI participa si la dezvoltarea cresterii economice si reducerea saraciei in tarile celor mai saraci membrii ai sai prin acordarea de ajutor financiar pentru a stabiliza economia, implementand reforme structurale care duc la reducerea crizei externe. Responsabilitatile Fondului sunt: - Promovarea cooperarii internationale printr-o institutie permanenta care sa asigure un mecanism pentru consultare si colaborare cu privire la problemele monetare internationale - Facilitatea extinderii si cresterii echilibrate a comertului international, precum si promovarea si mentinerea unor inalte niveluri de incadrare in munca si venituri reale - Acordarea de asistenta in stabilirea unui sistem multilateral de plati in ceea ce priveste tranzactiile curente intre membri si eliminarea restrictiilor in schimbul cu strainatatea, care ar impiedica cresterea comertului international. - Promovarea stabilitatii cursului de schimb, de a mentine aranjamente de schimb si a evita devalorizari de schimb competitive - Favorizarea schimburilor de informatii intre tarile membre - Contribuie la instalarea unui sistem de paritati fixe (in versiunea Bretton Woods) si la restabilirea liberei convertibilitati a monedelor pentru operatiuni curente.

4. Autonomia
Fondul are deplina autonomie pe plan financiar. Sursele FMI nu provin din cotizatiile statelor membre (ca in cazul Bancii Mondiale), ci din varsaminte in contextul cotelor subscrise de statele membre ale Fondului, din comisioane, taxe si alte venituri. Comisioanele sunte cele calculate asupra sumei detinute de FMI in moneda unor tari membre peste cota-parte cu care acestea participa la Fond in moneta nationala.

5. Adoptarea deciziilor
3

In cadrul FMI se practica sistemul votului ponderat adica in functie de marimea coteiparti, fiecare tara dispne de un numar de voturi. Acest sistem i-a determinat pe multi sa spuna ca Fondul este dominat de SUA (detine 18% din drepturile de vot, avand practiv puterea de a bloca cele mai importante decizii). Votul Romaniei este de 0.49%

6. Acordurile stand-by
Incepand cu anul 1952, Fondul a pus la punct o tehnica mai elastica de imprumut. Este un acord prelungit de 12-18 luni. Un acord stand-by se prezinta sub forma de 2 documente: - Una include un anumit numar de clauze standard: scopul acordului, durata sa, suma care va fi trasa, obligatia de rascumparare, etc - Cealalta este o scrisoare de intentie (memorandum), ce poarta semnatura guvernatorului Bancii Centrale a tarii solicitante, sau a ministrului de finante, in care se precizeaza politicile financiare, monetare si valutare care urmeaza sa fie aplicate. Imprumuturile FMI sunt conditionate partial sau total de indeplinirea unor criterii de performanta. In cazul incheierii unui acord cu Fondul, tara dovedeste ca: - E credibila si, in consecinta, costurile la care se poate imprumuta de pe piata externa vor scadea; - Posibilitatea obtinerii de noi fonduri de la Uniunea Europeana pentru sprijinirea sectorului macroeconomic; - Accesul la sursele de finantare ale FMI la un cost mai redus; - De cele mai multe ori, imprumuturile de la FMI sunt in legatura cu cele de la Banca Mondiala; - Posibilitatea emiterii de euro-obligatiuni la o dobanda mai buna; - Cresterea ratingului diferitelor agentii (Moodys si Standard&Poor) Multi invinovatesc FMI ca acesta impune programe de austeritate. Ideea este ca tarile sunt acelea care cauta ajutorul Fondului. Ele nu ar cere imprumuturi daca economia lor ar merge bine. Ele sunt deja in dificultate si acest fapt generaza asocieri negative intre Fond si performantele lor economice. Este normal ca aceste tari sa intampine dificultati economice, pentru ca altfel nu ar apela la Fond. Creditul FMI nu este suficient pentru rezolvarea problemelor. Este esential ca tarile care primesc credite sa aplice o politica de ajustare adecvata. In ultimii 13 ani, Romania a incheiat cu FMI sapte acorduri stand-by, care au urmarit in principal depasirea dificultatilor balantei de plati, sprijinirea eforturilor interne pentru reforma si restructurare, precum si pentru macrostabilitate economica. Din cauza neindeplinirilor conditiilor referitoare la masurile care au stat la baza incheierii aranjamantelor stand-by, numai ultimul s-a incheiat cu tragerea integrala a sumelor cuvenite, precum si a celor doua facilitati de finantare compensatorie din 1991 si 1992.

7. Relatiile FMI cu Romania


7.1. Relatii de Supraveghere Functia de supraveghere este stipulata in Articolul IV al Statutului FMI, modificat in 2007, dupa aproximativ 30 de ani de la precedenta modificare, care a avut loc la sfarsitul anilor 70. Pentru a asigura eficienta acestei functii in contextul globalizarii actuale, FMI propune o serie de masuri prin noua sa Strategie pe Termen Mediu. Decizia din 2007 privind supravegherea bilaterala. In iunie 2007, cadrul de supraveghere a fost actualizat pentru prima data de la sfarsitul anilor 70 prin adoptarea Deciziei privind Supravegherea Politicilor Economice ale Tarilor Membre, care cuprinde cele mai bune practici. Supravegherea FMI trebuie sa vizeze in principal stabilitatea externa si sa evalueze riscurile si vulnerabilitatile unei economii. 4

Consolidarea practicilor de supraveghere. In cadrul supravegherii FMI, o atentie deosebita a inceput a fi acordata sectorului financiar, odata cu introducerea Programului de Evaluare a Sectorului Financiar (FSAP) si prin dezvoltarea de instrumente analitice pentru integrarea analizelor privind sectorul financiar si pietele de capital, in evaluarile macroeconomice. Supraveghere pe baze multilaterale. FMI actualizeaza continuu evaluarile privind tendintele economice la nivel regional si mondial. Principalele instrumente de supraveghere regionala si globala sunt cele doua rapoarte semianuale, World Economic Outlook si Global Financial Stability Report. Primele consultari multilaterale cu privire la dezechilibrele mondiale, incheiate pe 7 august 2007, arata nevoia de consolidare a acestor evaluari la nivel regional si mondial. Pentru dezvoltarea in continuare a supravegherii la nivel regional, au fost luate deja unele masuri care vizeaza modificari organizationale, activitatea de cercetare, discutii cu privire la politicile economice si comunicare. In plus, rapoarte regionale - Regional Economic Outlook Reports (REO) - pe patru mari regiuni sunt publicate anual sau semianual. Cel mai recent REO pentru Europa vizeaza consolidarea sistemului financiar. In Romania, FMI conduce procesul de supraveghere in mod regulat prin Cosultarile din cadrul Articolului IV. Una dintre responsabilitatile principale ale FMI este sa acorde imprumuturi tarilor care au dificultati de balanta de plati, oferind acestor tari posibilitatea de a-si reface stocul de rezerve internationale, de stabilizare a cursului valutar, de continuare a platii importurilor si de reinstaurare a conditiilor de crestere economica. Spre deosebire de bancile de dezvoltare, FMI nu acorda imprumuturi pentru proiecte specifice.

7.2. Tipuri de imprumuturi De-a lungul anilor, FMI a dezvoltat o serie de tipuri de credit, numite si "facilitati", concepute astfel incat sa raspunda nevoilor specifice fiecarei tari membre. Tarile cu venituri reduse pot lua imprumuturi cu dobanda preferentiala, prin Facilitatea de Crestere Economica si Reducere a Saraciei (PRGF) si prin Facilitatea privind Socurile Externe (ESF). Imprumuturile nepreferentiale sunt in general de tipul Acordului Stand-by (SBA), ocazional folosindu-se si Facilitatea Extinsa (EFF), Facilitatea de Suplimentare a Rezervelor (SRF) si Facilitatea de Finantare Compensatorie (CFF). FMI ofera si asistenta financiara de urgenta, pentru a sustine refacerea economiilor in urma dezastrelor naturale si a conflictelor, uneori la dobanda preferentiala. In cadrul Strategiei pe Termen Mediu, FMI discuta posibilitatea introducerii unui nou instrument de finantare pentru economiile emergente, care raman vulnerabile la socurile externe, in ciuda politicilor interne solide. Acest instrument ar oferi finantarea necesara mentinerii increderii si reducerii riscului de criza. Asistenta financiara pentru Romania s-a materializat in programe de imprumut de tipul Acord Stand-by. Incepand cu 1972, Romania a folosit resursele FMI in douasprezece ocazii (detaliate mai jos) ca suport financiar pentru programele economice ale guvernului. Totusi, Acordul stand-by aprobat in iulie 2004 si cel din martie 2011 au fost de tip preventiv, pe 24 de luni, din care autoritatile romane nu au intentionat sa faca trageri. In data de 4 mai 2009, Consiliul Director al FMI aproba un nou Acord stand-by pe 24 de luni, in valoare de 11.44 milarde DST (12.95 miliarde EUR), ca parte a unui pachet financiar international care inlcude alte 5 miliarde EUR prin facilitatea Uniunii Europene de sprijinire a balantei de plati, 1 miliard EUR prin programele DPL ale Bancii Mondiale si 1 miliard de la alte institutii internationale. In data de 25 martie 2011, cu ocazia celei de-a saptea evaluari in cadrul Acordului stand-by 2009-2011, autoritatile romane au adus la cunostinta Board-ului ca ultima transa, cea de-a opta, in valoare de 874 mln DST nu va fi efectiv trasa. Cu aceeasi ocazie Board-ul 5

a aprobat solicitarea privind un nou Acord Stand-by, pe o perioada de 24 de luni, in valoare de DST 3090.6 mln, respectiv 300 procente din cota. Autoritatile si-au exprimat intentia de a nu efectua trageri din acest nou acord. Totalul creditelor nerambursate la sfarsitul lunii februarie 2011 se ridica la 10569 milioane DST, respectiv 1025.52% din cota. 7.3. Relatii de Pregatire profesionala FMI asigura instruire profesionala prin intermediul cursurilor si seminariilor organizate la sediul central si prin sponsorizarea Joint Vienna Institute. Aceste programe sunt astfel concepute incat sa fie la nivelul cerintelor in crestere ale tarilor membre. In acest scop, programul de baza include cursuri elementare, medii si avansate despre programare si politici financiare si management macroeconomic, statistica balantei de plati, operatiuni monetare si valutare, conturi nationale si statistici guvernamentale etc. Obiectivul de baza al acestor programe este instruirea profesionala a oficialilor din tarile membre ale Fondului. Instruirea are scopul de a creste nivelul calitativ al elaborarii politicii economice in tarile membre si de a imbunatati intelegerea reciproca a unor chestiuni, de catre oficialii tarilor membre si personalul FMI. Pana acum, prin programele sale, Institutul FMI si Joint Vienna Institute au contribuit la instruirea profesionala a numerosi oficiali romani, in domeniile: programare si politica financiara, tehnici de analiza si programare financiara, politici de sector extern, finante publice, operatii valutare si monetare, statistica. De asemenea, Biroul Regional al FMI pentru Romania si Bulgaria organizeaza cursuri de pregatire profesionala in tarile respective. Astfel, in iulie 2007, domnii Costas Christou si Juan Jose Fernandez Ansola au sustinut prelegeri in cadrul unui seminar de 2 zile pe teme de politica fiscala si coordonarea politicilor macroeconomice. Seminarul a fost organizat la sediul biroului de la Bucuresti. 7.4. Relatii de Asistenta tehnica Asistenta tehnica oferita de FMI sprijina dezvoltarea resurselor productive ale tarilor membre, ajutandu-le sa-si formuleze politici economice si fiscale in sprijinul cresterii economice. FMI ajuta aceste tari sa-si consolideze capacitatile umane si institutionale, si sa formuleze politici macroeconomice, structurale si fiscale corespunzatoare. Asistenta tehnica reprezinta aproximativ o cincime din bugetul operational al FMI. Finantarea asistentei tehnice se face atat din resurse interne cat si externe, cele din urma reprezentand fonduri din partea donatorilor bilaterali si multilaterali. FMI a oferit Romaniei asistenta tehnica in numeroase domenii, cum ar fi administrare fiscala si vamala, politici fiscale, managementul cheltuielilor bugetare, politici monetare si organizarea bancii centrale, supraveghere bancara, tintirea inflatiei, statistica si practici procedurale si institutionale pentru prevenirea spalarii banilor. 8.

Schimbari in repartitia monetara mondiala studiu de caz la nivel global

8.1. Stabilitate financiara? Incepand cu anii 80, unul din riscurile financiare majore vine din indatorarea statelor, in special a tarilor din lumea a treia (criza din Mexic din august 1982); de unde frecventa periodica a falimentelor in lant. In 1994, Mexicul ajunge din nou intr-un impas. Tara contractase imprumuturi tot mai mari pentru a putea mentine un curs de schimb supraevaluat, iar guvernul facuse cheltuieli excesive. Cand cursul de schimb raportat la o valuta de referinta s-a prabusit, povara 6

datoriei a devenit de nesuportat. Din nou, Fondul a sarit in ajutor cu sprijin masiv din partea Trezoreriei Statelor Unite pentru un program de ajutorare de 50 miliarde de dolari. Acesta a fost fundalul pe care s-a desfasurat criza pietelor emergente din anii 19971999. S-a recurs din nou la FMI pentru a interveni in Thailanda, Indonezia si Coreea de Sud. De aceasta data programele nu au mai dat rezultate astfel criza a cuprins intreaga periferie a sistemului financiar global. Se poate spune ca FMI a aplicat niste prescriptii gresite. Programele FMI vizau cresterea dobanzilor astfel incat ele sa includa declinul valutar, precum si reducerea cheltuielilor administrative pentru a se face fata deficitului bugetar. In plus, erau impuse o serie de conditii vizand in principal sistemul bancar, dar si alte deficiente structurale, cum ar fi monopolurile sectoriale din Indonezia. Se poate spune ca prescriptiile vizau excesele din sectorul public, in vreme ce, in acest caz, excesele se manifestau in sectorul privat. Rezultatul a insemnat o agravare a colapsului economic. Contagiunea s-a extins spre Rusia, si cand ulterior, Rusia s-a prabusit in august 1998, sistemul financiar international a ajuns in preajma punctului de fierbere. Doar interventia ferma a Federal Reserve a putut evita o situatie extrem de complicata. Criza din anii 1997-1999 a scos in vedere o deficienta fundamentala a arhitecturii sistemului financiar international. Tarile aflate in centrul sistemului sunt in situatia de a putea aplica politici anti-ciclice. De exemplu ,in aceasta perioada, Statele Unite au redus drastic ratele dobanzii si impozitele. Or, conditiile impuse de FMI sunt exact inverse: Fondul impinge statele catre o recesiune, obligandu-le sa creasca rata dobanzilor si sa-si reduca cheltuielile administrative. Ceea ce lipseste astazi este un set de initiative care sa incurajeze fluxul de capital catre pietele emergente. De exemplu, o astfel de initiativa ar fi acceptarea hartiilor de valoare emise de tarile aflate la periferie si care duc o politica sanatoasa la ferestrele de scontare ale bancilor centrale importante (Federal Reserve, BCE, Banca Angliei, Banca Japoniei) si care ar putea avea ca efect o reducere semnificativa a costului imprumuturilor acestor tari. 8.2. Cateva propuneri cu solutii practice In primul rand autoritatile internationale trebuie sa devina constiente ca pietele financiare nu se indreapta catre echilibru. Pietele financiare reactioneaza destul de bizar, ele resping amestecul de orice fel al guvernului, dar isi pastreaza credinta profunda ca atunci cand conditiile devin cu adevarat nefavorabile autoritatile vor interveni. Ele au nevoie de o mana invizibila pentru a le calauzi si a le impiedica sa nu o ia pe langa drum. In al doilea rand programele FMI par sa nu functioneze. Ele au contribuit la scoaterea din impas a creditorilor si investitorilor, incurajandu-i astfel sa actioneze in mod iresponsabil. Astfel Fondul a impus anumite conditii celor care cereau imprumuturi, dar nu si celor care le acordau. Se poate spune ca FMI-ul acorda asistenta bancilor internationale si altor creditori. Misiunea principala a FMI este aceea de a mentine functionalitatea sistemului financiar international. Impunerea penalizarilor asupra creditorilor in perioada de criza ar putea produce daune mari bancilor occidentale si ar putea provoca prabusirea sistemului. Dar FMI are nevoie de cooperarea creditorilor comerciali pentru ca programele sale sa reuseasca, iar bancile stiu cum sa-si valorifice pozitia. Autoritatile monetare internationale nu au suficiente resurse pentru a actiona in calitate de creditori de ultima instanta. O data izbucnita criza, FMI o poate rezolva prin restabilirea increderii pe piata. In fine, FMI este controlat de tarile care se afla in centrul sistemului capitalist; daca FMI i-ar penaliza pe cei care acorda imprumuturi, acest lucru ar fi impotriva intereselor nationale ale actionarilor cu pozitii de control in cadrul FMI. Totusi aceasta este exact actiunea necesara pentru a face sistemul mai stabil, el ar trebui sa impuna conditii si creditorilor, in special atunci cand problemele se datoreaza sectorului privat (ca in cazul tarilor asiatice). In practica, asta ar insemna ca FMI-ul nu numai ca ar tolera, dar chiar ar incuraja 7

reorganizarile corporatiste voluntare. Procedurile de faliment ar fi mai conforme cu practica interna in tarile avansate, obligand bancile sa isi asume pierderile. Dupa cum am constatat deja, programele FMI din Thailanda si Coreea nu au avut rezultatele dorite, deoarece ele nu au introdus o schema de conversie datorie-capital investitional astfel echilibrul extern al acestor tari a fost restabilit cu pretul unei reduceri drastice a cererii interne. Cu sau fara aceasta schema de conversie a datoriei in capital investitional, este putin probabil ca fluxul de fonduri catre tarile de la periferie sa poata fi pornit din nou fara furnizarea unor stimulente pentru creditorii afectati de pierderile recente si inevitabile. Un astfel de stimulent ar fi schema de asigurare a fondului de garantare a creditului care va trebui sa se dezvolte ca o componenta cu caracter permanent a FMI, astfel innabusindu-se asimetria existenta in functionarea actuala a Fondului . Aceasta componenta va garanta in mod explicit imprumuturile si creditele internationale pana la anumite limite. Tarile debitoare vor fi obligate sa furnizeze date despre toate imprumuturile lor publice sau private, asigurate sau nu. Functia efectiva a acestei institutii va fi aceea de banca centrala internationala, care va trebui sa evite excese de orice fel si va detine un puternic instrument cu care sa actioneze. Garantiile date ar trebui distribuite, in interiorul unei tari, de catre banci autorizate atent reglementate care ar intra in concurenta unele cu altele. Reorganizarea sistemului bancar si instituirea reglementarilor corespunzatoare ar dura o perioada de timp, dar simpla anuntare a schemei ar avea un efect calmant asupra pietelor financiare, oferind astfel un ragaz pentru o elaborare mai completa. Problema care se pune este daca o astfel de schema este acceptata din punct de vedere politic. Exista numeroase opoziti fata de FMI care se impotrivesc oricarei interventii pe piata. Daca bancile si participantii de pe pietele financiare care beneficiaza in mod curent de pe urma asimetriei, inceteaza sa mai sustina FMI, este indoielnica supravietuirea acestuia chiar si in prezenta sa forma. Va fi necesara o schimbare de mentalitate pentru a determina guvernele, parlamentele si participantii de pe piata sa recunoasca faptul ca sunt interesati ca sistemul sa supravietuiasca. Intrebarea este daca aceasta se va produce inainte sau dupa colapsul sistemului?

Bibliografie: Philippe Moreau Defarges Organizatiile internationale contemporane Petre Brezeanu, Ilie Simon, Laura Elly Novac Institutii financiare internationale. Economica 2005 George Soros Criza capitalismului global. Edit. Polirom 1999 George Soros Despre globalizare. Edit. Polirom 2002

Edit.