Sunteți pe pagina 1din 9

DEBATE

Moiunea: Cuvinte cheie:

(AFIRMATORII)

Eutanasia ar trebui legiferat

eutanasie metod de provare a unei mori nedureroase unui bolnav incurabil pentru ai curma o suferin ndelungat i grea.Definiia pe care Helga Kushe o d eutanasiei este:Eu+ Thanatos o moarte bun, omorre din compasiune. Ceea ce deosebete eutanasia de alte forme de luare a vieii: n primul rnd, prin eutanasie se are n vedere luarea n mod deliberat a vieii cuiva; cu precizarea important c acest lucru se face de dragul persoanei creia i se ia viaa. a omor din mil pentru a suprima suferinele extreme sau a evita copiii anormali, dezvoltarea bolilor incurabile sau a maladiilor psihice, evitnd o via imposibil de suportat, ce implic greuti prea mari pentru familie sau societate (Suaudeau, J., Le probleme de leuthanasie, de lavortement et de SIDA dans lEurope de lEst). legiferare a elabora i a adopta o lege; a stabili ceva prin lege. ar trebui - a fi probabil sau posibil, a se putea presupune. CRITERIU

(scop): Dreptul de a alege.

Argumentele: Arg1: Bolnavul care sufer de boli incurabile are dreptul de a alege moartea sau continuarea vieii. Explicaie: n cazul n care nu are capacitatea de a alege, rudele lui vor face alegerea pentru el.

Exemplu

Concluzie

Arg2: Eutanasia reprezint metod nedureroas a morii i este un act de binefacere. Subargument: Susinerea vieii n stadiul terminal este foarte costisitoare. Explicaie:

Exemplu

Concluzie

Arg3: Explicaie:

Legalizarea eutanasiei ar asigura un mai bun control al fenomenului.

Exemplu

Concluzie

Concluzie general . .

6. Problema eutanasiei:
Definiia pe care Helga Kushe o d eutanasiei este:Eu+ Thanatos o moarte bun, omorre din compasiuneCeea ce deosebete eutanasia de alte forme de luare a vieii: n primul rnd, prin eutanasiese are n vedere luarea n mod deliberat a vieii cuiva; cu precizarea important c acestlucru se face de dragul persoanei creia i se ia viaa.Din punct de vedere istoric, n timpul antichitii, n cazul grecilor i romanilor, practicileinfanticidului, sinuciderii, eutanasiei erau acceptate. Iudaismul i apoi cretinismul aucondus n mare msur la sentimentul sanctitii vieii umane, care nu poate fi luatdeliberat.Ca posibile repere pentru autori ce contrazic acest curent de opinie, pot fi menionatecazurile lui Th. Morus care, n Utopia , pune sub semnul ndoielii inviolabilitatea vieiiumane, prezentnd eutanasia ca pe o instituie a societii din comunitatea ideal. Deasemenea, David Hume, Jeremy Bentham, J.S. Mill pun la ndoial interzicereaeutanasiei i a sinuciderii.n favoarea susinerii eutanasiei, argumentele cel mai des invocate sunt compasiuneapentru suferinele incurabile; respectul pentru autonomia persoanei.Totui, dei exist astzi filosofi care susin c eutanasia este moralmente permisibil,totui, numai n cteva state de pe glob este o practic admis ex. Olanda. Distincii referitoare la eutanasie: a. dup voina persoanei n cauz Voluntar n cazul n care persoana n cauz i exprim explicit dorina de a muri, respectiv i-aexprimat anterior aceast voin. Nonvoluntar Cnd se pune capt vieii cuiva care nu poate alege ntre a tri i a muri ex. nou nscuthandicapat, bolnav incurabil cineva nu e capabil s-i dea consimmntul Involuntar Cnd persoana respectiv nu dorete s moar, nu i d consimmntulEx. A omoar pe B pentru a-l feri s cad n minile unui criminal sadic, sau, n cazulunui pacient incurabil, prescrierea unor doze tot mai mari de calmante care pot duce lamoarteb. dup modalitatea n care se produce moartea Activ (omorre prin aciune)Cnd cineva omoar persoana n cauz ex. i se face o injecie mortal Pasiv (omorre prin omisiune)Cnd persoana este lsat s moar ex. nu i se ofer resuscitare artificialTeme ale dezbaterilor privitoare la eutanasie:

Exist o diferen de natur moral ntre situaiile n care moartea este produs prinaciune sau prin omisiune? n general, se argumenteaz c producerea morii cuiva este mai ru dect lsareapersoanei s moar; n caz contrar, dac nu am fcut nimic pentru a-i ajuta pe cei dinSomalia care au murit de foame este ca i cnd le-am fi produs moartea, trimindu-lemncare otrvit.Alt argument asemntor, menionat de James Rachels: n cazul eutanasiei pasive,doctorul nu ntreprinde nimic,boala este cea care omoar pacientul; n cazul eutanasieiactive, doctoral este cauza morii pacientului.J. Gay-Williams susine la rndul su c eutanasia pasiv nu e exact eutanasie, deoarecelipsete caracterul intenional al gestului. Omorul este doar o consecin secundar,neintenionat intenia este eliminarea suferinei.Alii susin c lsarea s moar este la fel de grav moral ca i omorrea, n special dinpunct de vedere medical: o mam care nu i d de mncare copilului ei, lsndu-l smoar, va fi condamnat ca i cnd l-ar fi omort prin alte mijloace.n sprijinul nediferenierii teoretice a celor 2 forme de moarte, argumentele lui

JamesRachels:Argumente teoretice:Nu exist o diferen de ordin moral, o dat ce s-a hotrt c moartea unui pacient estepreferabil vieii, nu conteaz mijlocul prin care pacientul moare. Dac pacientulmoare dintr-o eroare, nu conteaz dac doctorul l-a omort sau l-a lsat s moar.Rachels susine ns c ntre cele 2 tipuri de eutanasie pot exista diferene practiceimportante, iar delegitimarea uneia este de natur a mri suferina persoanei care doretes moar. Ex. Dac un pacient este considerat a avea o boal incurabil, lsarea smoar poate nsemna parcurgerea unor chinuri insuportabile, pe care o injecie letal le-ar scurta. Exist vreo diferen ntre mijloacele ordinare i extraordinare de meninere avieii? Distincia ntre mijloace ordinare de tratament (ex. mncarea) i cele extraordinare(ex. o operaie complicat, cu anse mici de reuit) e reluat azi n termenii distincieintre tratamentele proporionate (care ofer pacientului ansa unui beneficiu rezonabil)i disproporionate (care ofer anse minime n condiiile unor intervenii complicate).Distincia se complic pentru c aceleai tratamente snt proporionate n cazul unor pacieni (ex. o operaie pe cord la un pacient de 20 de ani cu anse reale de reuit) idisproporionate pentru alii (ex. aceeai operaie la un pacient de 80 de ani cu cancer). Este principiul sanctitii vieii un temei necesar i suficient pentru interzicereaeutanasiei din motive religioase? Lisa Sowle Cahill arat c principiul sanctitii vieii a avut n doctrina catolic douformulri: Negativ interzicerea distrugerii vieii Este ntotdeauna greit s omori n mod direct ofiin uman nevinovat (Toma dAquino) Pozitiv afirmarea respectului pentru integritatea fiinei umane: subordonarea unuiorgan n beneficiul organismului, nu doar a organismului fizic, ci a persoanei (cu parteasa spiritual cu tot)Dac se admite varianta pozitiv a principiului, i prin integralitatea fiinei umane senelege trupul i sufletul persoanei, atunci se poate argumenta n favoarea eutanasiei, ncazul n care se are n vedere binele ntregii persoane, respectiv a sufletului acesteia.Astfel, dreptul la via nu este unul absolut. Excepiile clasice snt: rzboiul, cazurile delegitim aprare i pedeapsa capital. La acestea se poate aduga eutanasia. L.S.Cprivete chiar martiriul (acceptat de tradiia religioas) ca reprezentnd o situaiecomparabil cu eutanasia martirul nu i dorete propria moarte i nici nu i-o cauzeazn mod direct. Exist un drept la moarte al persoanelor muribunde comparabil cu dreptul lavia? Prelungirea vieii cuiva constituie o obligaie pn cnd viaa sa individual nu i maiofer posibilitatea de a cultiva relaii omeneti. n cazurile lipsite de speran, persoanaare dreptul la moarte, ceilali trebuind s o ajute.Kieran Nolan: muribundul privete spre moarte ca spre elul specific al existenei sale, lafel cum cei sntoi se gndesc s i continue viaa. Moartea poate fi neleas caobiectiv intermediar al cretinului n sperana vieii venice. Mai mult, durerea poate ducela acte necugetate, inclusiv la revolta mpotriva lui Dumnezeu. Astfel, moartea poate fiun bine, ntr-un sens limitat, dar pozitiv. Moartea nu e niciodat un bine n sine . Poate fi susinut argumentul bifurcrii n cazul eutanasiei? Argumentul bifurcrii: este greit s comii un act care, dei bun n sine, ar putea duce laconsecine al cror caracter malefic este disproporionat de mare.n cazul eutanasiei: chiar dac este justificabil din punct de vedere moral, eutanasia nutrebuie svrit deoarece ar duce la diminuarea sentimentului de mil i a sensibilitii natitudinile personalului medical.
Argumentul pantei alunecoase

Logic: dac facem pasul A, vom fi condui la paii B i C. Pasul A ne aduce pe pant;paii B i C ne duc n jos pe pant.n cazul eutanasiei: dac se admite eutanasia pasiv, curnd va fi admis i cea

activ;dac se admite eutanasia celor grav bolnavi, n curnd se va admite i eutanasia celor maipuin bolnavi, apoi a handicapailor etc.Argumentele tip pant alunecoas snt: consecinionaliste (consecina pasului A sntpaii B i C) i probabiliste (dac probabilitatea de a face paii B i C e mare, pasul A nutrebuie fcut, dac este mic, poate fi fcut). Este vorba ns doar de probabiliti, nu de necesitate cauzal Alii susin c exist diferenieri evidente ntre eutanasia n cazul celor pe patul de moartei a celor bolnavi, dar nu muribunzi, iar aceste cazuri pot fi judecate printr-un standardrelativ obiectivUn alt argument: eutanasia se poate aplica doar n cazuri particulare, nu asupra unor clase de oameni. Intr eutanasia n conflict cu profesia medical? Leon Kass: scopul medicinii este sntatea, la fel cum scopul profesorului este asistareaelevilor n procesul nvrii, scopul preotului este salvarea sufletului credincioilor.Acest scop este n contradicie total cu eutanasia.Gerald Dworkin: Medicina, ca i celelalte profesii, nu are un singur scop: doctoriincearc s ajute la dobndirea sntii, dar, dac nu este posibil, ajut la uurareadurerii, chiar s i ajute la dobndirea unei mori pe care o prefer. Eutanasie i psihologie Doctorii implicai n medicina paliativ (unde se acord ngrijiri bolnavilor aflai n stadiiterminale) susin c majoritatea cererilor de eutanasie vin de obicei de la bolnavidepresivi, care consider c nu mai pot suporta suferinele pe care le ndur, aflai ntr-ostare de deteriorare progresiv a condiiei biologice. El susine c depresia este o boalpsihic pentru care eutanasia nu reprezint un tratament. Dimpotriv, dac depresia estetratat, iar remediile paliative snt optime (durerile reduse la minim, condiia fcutsuportabil), bolnavii nu mai doresc s i grbeasc sfritul i se mpac cu propriacondiie, pregtindu-se pentru ceea ce urmeaz. Eutanasie i sinucidere Unii susin c ntre cele 2 nu exist diferene substaniale. Argumentul compasiunii: esteextrem de crud s te opui dorinei unei persoane de a scpa de suferine atroce; estepreferabil s accepi dorina acesteia, chiar dac asta nseamn moartea.Din acest punct de vedere, se poate susine chiar c eutanasia e preferabil sinuciderii:pacientul poate s greeasc, din team, i s i fac mai mult ru, rmnnd chiar nvia; doctorul tie mai bine ce medicamente pot fi administrate i n ce doz etc.Cei care resping ambele acte, susin de obicei c se mpotrivesc voinei lui Dumnezeu,singurul care poate decide n privina muritorilor. Din aceast perspectiv, eutanasia estemai rea dect sinuciderea, pentru c faptul c bolnavul cere ajutor n nfptuirea omoruluinu scoate fapta din categoria omuciderii.

Au existat multe cazuri de eutanasie n istorie. n Sparta, de exemplu, copiii malformai erau expui i omori n public, fiind considerai o povar pentru societate. Puncte de vedere similare au fost susinute de Aristotel i Platon. n perioada modern, exist momente cnd eutanasia a fost practicat programat. Regimul nazist a eliminat, prin privare de valoare vital, mii btrni, copii i femei, n perioada 19391945. Eutanasia, n acest caz, a avut motive rasiste, eugeniste i utilitariste (Suaudeau, J., Le probleme de leuthanasie, de lavortement et de SIDA dans lEurope de lEst). Eutanasia, ca moarte din mil, a revenit n dezbaterea public, n anii 50. O dat cu legiferarea avortului, controversele s-au extins. n anul n care n Marea Britanie a fost legalizat avortul (1967),

Euthanasia Society of America public documentul Testamentul vieii (The Living Will, autor: Luis Kutner), care va sta la baza elaborrii legii privind autodeterminarea pacientului, prin care cetenii pot cere, prin testament, aplicarea procedurilor de eutanasie. Acesta a fost semnat de aproape 15% dintre americani, iar efectele eutanasiei s-au resimit n mod brutal: a crescut brusc numrul deceselor prin eutanasie direct sau prin suicid. Prima ar care a legalizat eutanasia a fost Olanda (decembrie 1993). Numrul cazurilor de moarte blnd, nregistrate n mod oficial, a crescut de la an la an. Astfel, de la o 1329 de cazuri n 1993, la 3600 n 1995, ceea ce reprezint 2,6 % din numrul total al deceselor din aceast ar. n acest moment, se estimeaz c, n Olanda, au loc, anual, peste 4000 de decese provocate la cerere. Nelinitile comunitii mondiale cresc sub efectul unei asemenea legislaii. n 1994, Australia a adoptat o lege privind consimmntul tratamentului medical i paliativ, fapt ce a permis cteva cazuri de eutanasie voluntar. Un act legislativ similar a fost aprobat n statul Oregon, SUA. Dreptul de a muri, n cazul persoanelor care sufer de boli incurabile, a fost acceptat, printr-o hotrre a Curii Supreme a Statelor Unite, excluznd suicidul asistat. n Marea Britanie, n prezent, se duc dezbateri publice aprinse asupra proiectului de lege privind pacienii asistai s moar. Schimbrile conceptului de eutanasie, determinate att de dezbaterile publice din Occident n ultimii ani, ct i de realitile, care, de multe ori, o iau naintea normelor, au scos n eviden relativitatea multor puncte de vedere. Astfel, noiunea de incurabilitate a cptat mai multe definiii. De fapt, nelesul ei depinde de mijloacele puse n joc, existnd, n multe cazuri, riscuri crescute de eroare de diagnoz. Medicii, n general, prefer s judece mai mult ca specialiti i mai puin ca oameni capabili de compasiune. Cei care justific eutanasia prin mil risc s arunce mult confuzie asupra acestui sentiment profund uman. Suferina unui bolnav nu presupune doar durere fizic, iar, pe de alt parte, durerea nu este proprie doar bolnavului, ci i celor care asist la suferina bolnavului. Deraparea noiunii de mil apare n mod evident la acceptarea legislaiei favorabile eutanasiei. n felul acesta, juritii pot participa, cu sau fr vrerea lor, la eliminarea propriilor lor prini, n cazul unei eventuale moteniri, sau la achitarea unor criminali adevrai. Larisa Iftime Alegatorii statului american Washington au aprobat o lege care permite eutanasia. De acum incolo, pacientii in stadiu terminal al bolii vor putea muri apeland la medicina. Washingtonul este cel de-al doilea stat din SUA, dupa Oregon, care legalizeaza "moartea cu demnitate". In aceste state, se permite prescrierea de catre medici a unui medicament letal, pe care pacientii trebuie sa-l administreze singuri. Conform unor date neoficiale, pentru eutanasie s-au pronuntat 58% din legislatori, iar 42% s-au pronuntat impotriva. Cei care se opun legii, inclusiv Biserica Romano-Catolica, sustin ca este un pas periculos, care devalorizeaza viata umana. (Associated Press, 5 noiembrie 2008)

DREPTUL LA EUTANASIE
INTRODUCERE Actualitatea temei investigate. Dintotdeauna, viata umana a reprezentat o valoare sociala incontestabila, indiferent de etapa de dezvoltare istorica a societatii sau de situatia economica si politica a oricarui stat. Chiar daca, la prima vedere, s-ar parea ca subiectul viata si moartea omului reprezinta un subiect destul de vulnerabil din punct de vedere juridic ori unul al carui specific este deja cunoscut, problema vizand aprecierea calitatii vietii umane si luarea deciziei cu privire la lipsirea de viata a omului in anumite circumstante specifice ramane absolut nedeterminata. Eutanasia, ca fenomen social si ca concept juridico-penal, genereaza dezaprobare din partea unora si acceptare din partea altora. Asemenea atitudini contradictorii duc la aparitia conflictelor de

idei si a diferitelor solutii legislative, datorita imposibilitatii aprecierii unanime a impactului social si juridic al acesteia. La etapa actuala, odata cu recunoasterea legala a eutanasiei in Olanda si Belgia, discutiile asupra regimului juridic al acesteia s-au amplificat, axandu-se pe cautarea unei solutii viabile pentru fiecare stat in parte, bazata pe principiile si valorile declarate de Constitutia fiecarui stat, de conventiile internationale semnate si ratificate, pe conditiile de dezvoltare economica si politica, atitudinea populatiei, precum si pe nivelul acordarii serviciilor de sanatate, totodata luandu-se in calcul capacitatea, posibilitatea crearii si administrarii organelor de control necesare. Mai mult ca atat, atitudinea instantelor de judecata din diferite tari vis--vis de unele cazuri, devenite rasunatoare, si posibilitatea aparitiei unor asemenea situatii in oricare areal geografic readuce eutanasia in actualitate, de fiecare data cu o tot mai puternica rezonanta. 1.CONSIDERATII GENERALE Problema regimului juridic al eutanasiei este una de durata, care s-a manifestat diferit pe parcursul evolutiei sale, fiind caracterizata prin necesitatile perioadelor isto 242b11c rice respective si prin atitudinea luata de un stat sau altul fata de un asemenea fenomen. Problema vietii si mortii persista chiar de la inceputul aparitiei comunitatilor umane, fiind determinata de factori naturali, geografici si fiziologici. Pe parcurs, odata cu aparitia statului si dreptului, s-a incercat sa se gaseasca o solutie viabila privind natura eutanasiei si importanta ei pentru o anumita comunitate, civilizatia sec. XXI ramanand in cautarea unei asemenea solutii. Din punct de vedere istoric, trebuie de mentionat si faptul ca in perioada razboaielor medievale se practica omorarea persoanelor grav ranite pe campul de lupta, fapt care era privit ca un act de binefacere crestina. In acest scop erau folosite pumnale cu manere sub forma de cruce cu urmatoarea inscriptie pe ele Miserikordia (indurare). Existau si unele societati monarhale ce purtau denumirea Alina-mi suferintele, care, la intelegerea cu rudele, grabeau moartea celor grav bolnavi.

Posibilitatea aplicarii eutanasiei in anumite situatii nu i-a lasat indiferenti nici pe imparatiisi regii acelor timpuri. Imparatul Hadrian a cerut medicului sau sa-i prescrie un anumit tratament pentru a muri cu demnitate, in urma carui fapt medicul nu s-a invrednicit insa de nici un avantaj. Iar in 1936 doctorul Lord Dawson a decis sa-l ajute sa moara cu demnitate si fara mari suferinte pe George al V-lea si chiar a prezentat in fata Camerei Lorzilor un discurs in care sustinea ca orice medic bun trebuie sa curme suferintele unui bolnav incurabil, indiferent de rangul acestuia sau de importanta pacientului pe pamant In acelasi an, Societatea pentru Eutanasie Voluntara (Voluntary Euthanasia Society) nou-creata a initiat o lege in Camera Lorzilor cu privire la legalizarea eutanasiei pentru persoanele care sufera de boli incurabile si fatale, precum si de dureri puternice. In ceea ce priveste determinarea conceptului de eutanasie, autorii de specialitate pornesc de la cunoscuta idee emisa in 1623 de Farancis Bacon, care in lucrarea sa Instauratio Magna sustine ca misiunea medicilor este nu numai de a restabili sanatatea, ci si de a indulci durerile si suferintele pricinuite de boli. Aceasta indulcire a durerilor contribuie si conduce la convalescenta, dar poate si sa procure bolnavului, cand nu mai exista nici o speranta, o moarte dulce si linistita. In concluzie putem mentiona ca abordarea eutanasiei in contextul miscarilor de legalizare a acesteia s-a conturat pe parcursul unei perioade de timp indelungate. Cu toate acestea, atitudinea societatii nu a capatat o forma unitara, fiind divizata in doua tabere, formate din cei care accepta legalizarea eutanasiei si, respectiv, cei care se pronunta contra, indiferent de etapa de dezvoltare istorica. Acest fapt poate fi explicat prin specificul eutanasiei si legatura nemijlocita a acesteia cu continuitatea vietii umane, indiferent de calitatea ei; or, viata umana a fost considerata in toate timpurile ca fiind cea mai de pret valoare sociala. 2. Definirea conceptului de eutanasie

Eutanasia reprezinta unul dintre controversatele subiecte ale jurisprudentei, medicinei si bioeticii, care ridica variate dispute si polemici. Cu toate ca este incriminata penal in majoritatea statelor lumii, tot mai des apare problema necesitatii, perspectivelor si importantei legalizarii unei asemenea proceduri intr-un stat sau altul, luandu-se ca baza legislatiile statelor unde eutanasia are sau a avut un cadru legal de aplicabilitate. In ceea ce priveste definirea unui asemenea concept, literatura juridica si cea medicala din diferite tari incearca sa stabileasca unele elemente comune eutanasiei, care ar putea s-o caracterizeze si sa evidentieze trasaturile specifice nu doar pentru asa-numitul fenomen al eutanasiei, dar si pentru infractiunea de eutanasie. In general, conceptul de eutanasie implica mai multe elemente obligatorii, iar elaborarea unei definitii unanim recunoscute constituie un procedeu destul de complex. Din aceste considerente, majoritatea autorilor prefera sa elucideze doar unele aspecte ale acestei notiuni, plecand de la intelesul etimologic si semantic al cuvantului eutanasie. Dictionarul explicativ al limbii romane da urmatoarea definitie: eutanasia este o metoda de provocare a unei morti nedureroase unui bolnav incurabil, pentru a-i curma o suferinta grea si indelungata. Dictionarul juridic penal defineste eutanasia ca: uciderea savarsita sub impulsul unui sentiment de mila, pentru a curma chinurile fizice ale unei persoane care sufera de o boala incurabila si a carei moarte este, din aceasta cauza, inevitabila. De fapt, aceste definitii general-explicative determina sensul multifunctional al termenului de eutanasie: metoda de provocare a mortii, ucidere activitate de pregatire a mortii, act medical, legate in principal de lipsirea de viata a unei persoane bolnave incurabil. Etimologic, notiunea de eutanasie provine din grecescul euthanasia. Paradoxal si metaforic, putem spune ca notiunea de eutanasie inseamna moarte usoara, in sensul unei morti linistite, acceptate si dorite de catre persoana in cauza. Eutanasia este procesul prin care o viata umana este luata de catre o alta persoana pentru a evita efectele chinuitoare ale unei boli. In limbajul curent eutanasia desemneaza prescurtarea voluntara a vietii de catre medic, la cererea explicita a unui pacient, prin anumite mijloace. Scopul urmarit nu este, in sine, neaparat de scurtare a vietii; el trebuie sa evite mai ales prelungirea inutila a durerii si suferintei. Deci, eutanasia poate fi definita ca fiind acea metoda de provocare de catre medic a unei morti precoce nedureroase unui bolnav incurabil, pentru a-i curma o suferinta grea si prelungita. Elaborarea unei definitii unanim acceptate cu privire la conceptul de eutanasie implica expunerea tuturor elementelor constitutive ale acesteia, care rezida in: stabilirea categoriilor de persoane fata de care poate fi aplicata eutanasia, identificarea trasaturilor privind rugamintea victimei, determinarea motivului faptei de eutanasie. Astfel, in sens juridico-penal, propunem urmatoarea definitie a conceptului de eutanasie: lipsirea intentionata de viata a unei persoane, care sufera de o boala incurabila, la rugamintea insistenta, clara, repetata si liber exprimata a acesteia sau a reprezentantului sau legal, din motiv de compatimire fata de bolnav. Totodata, consideram necesara clasificarea eutanasiei in activa si pasiva datorita specificului fiecarei forme, luand in consideratie gradul prejudiciabil al fiecareia, cu urmatoarea specificare: 1) eutanasia activa reprezinta actiunea intentionata in scopul lipsirii de viata a unui bolnav incurabil pentru curmarea suferintelor fizice, prin mijloace care vor produce in mod direct moartea acestuia, precum si aplicarea mijloacelor predestinate pentru usurarea suferintelor lui, dar care in aceeasi masura sunt capabile sa-i scurteze viata; 2) eutanasia pasiva reprezinta intreruperea intentionata a tratamentului sau a mijloacelor de mentinere a vietii unui bolnav incurabil in scopul lipsirii de viata a acestuia pentru curmarea suferintelor fizice. 3. Eutanasia si dreptul la viata: compatibilitati si controverse

Drepturile omului reprezinta niste garantii necesare fiecarei societati care contribuie la formarea unor reguli pentru convetuirea sociala si care permit instalarea unor prerogative pentru respectarea acestora. Subiectul drepturile omului este foarte des vehiculat, mai ales in ultimul timp, cand se incearca democratizarea unor anumite tari. Uneori, notiunea drepturile omului este folosita pentru camuflarea unor actiuni, mai mult sau mai putin corecte, alteori este folosita pentru declararea unor puncte de plecare in realizarea anumitor politici statale. Cu toate acestea, nu putem sa nu apreciem importanta si necesitatea lor pentru fiecare cetatean al unui stat. Examinarea vietii ca componenta a dreptului de proprietate mult timp a fost discutata in jurisprudenta. Cu toate ca initial ea constituia temeiul criminalizarii suicidului, ulterior a capatat si un aspect diametral opus. Cand in societate a aparut ideea ca imparatul nu mai este proprietarul vietilor supusilor sai, a aparut intrebarea: nu este oare proprietar al vietii sale insusi cetateanul? Daca omul poseda un asemenea drept de proprietate, respectiv lui ii apartine si dreptul de a dispune de ea. Dreptul la viata reprezinta unul dintre drepturile fundamentale ale omului care se cere a fi respectat si protejat de legislatia fiecarui stat. Legatura dintre dreptul la viata si dreptul penal este una semnificativa, deoarece Codul penal incrimineaza cateva categorii de infractiuni, care pot aduce unele atingeri acestuia. Cu toate ca in calitate de obiect al infractiunilor contra vietii este recunoscuta viata persoanei, dreptul la viata ramane o valoare care la fel poate suferi in urma atentatelor criminale. Deseori, in literatura de specialitate se discuta corelatia sau legatura dintre asa fapte infractionale ca genocidul, provocarea ilegala a avortului, eutanasia, pruncuciderea si dreptul la viata, posibilitatea influentarii reciproce si coexistentei lor. De altfel, problema eutanasiei implica si examinarea conotatiilor juridicopractice in legatura cu realizarea libera a drepturilor fundamentale ale omului si, in particular, a dreptului la viata. Poate oare fi considerata decisiva compatibilitatea sau incompatibilitatea eutanasiei cu dreptul la viata? Raspunsul poate fi doar unul afirmativ, deoarece prin prisma acestei abordari poate fi determinat statutul juridic al eutanasiei si cadrul de aplicare a acesteia. Ocupand locul central in ierarhia tuturor drepturilor civile subiective prevazute de legislatia in vigoare, fiind dupa natura sa juridica strict personal, absolut, exclusiv si inalienabil, dreptul la viata se atribuie, cum corect se mentioneaza in literatura, la drepturile personale nemateriale, care asigura existenta fizica a persoanei. Continutul dreptului la viata este compus din urmatoarele drepturi: dreptul la inviolabilitatea vietii, dreptul la dispunerea libera de viata, dreptul la salvarea vietii. Obiectul protectiei juridice a dreptului la inviolabilitatea vietii si a dreptului la salvarea vietii este insasi viata ca valoare. Dar, in unele situatii juridic este protejata nu viata, ci posibilitatea reala a omului liber de a dispune de ea. Dreptul la viata ca drept natural al omului are cateva aspecte, inclusiv dreptul la mentinerea vietii si la dispunerea de ea, care se disting si se manifesta, in special, in dreptul de a decide asupra intreruperii propriei vieti. Orice drept natural al omului presupune oferirea posibilitatii de a dispune de acest drept cu conditia ca folosirea acestui dreptul subiectiv nu este insotita de cauzarea unei daune societatii sau statului. De aceea, cand se hotaraste problema dreptului omului la moarte nici statul si nici societatea nu sunt in drept de a-i impune ceva, care pretinde a fi un bine. Dreptul la moarte este, ca si dreptul la viata, un drept natural, iar eutanasia urmeaza a fi privita ca o varietate a realizarii dreptului omului la moarte. Astfel, se poate vorbi despre dreptul la viata in sens ingust si in sens larg. In sens ingust el reprezinta, de fapt, continutul dreptului constitutional subiectiv. In acest sens, dreptul la viata nu protejeaza nici calitatea vietii, nici insasi viata, nu constituie o baza pentru aparitia vietii. Dreptul la viata in sens larg reprezinta principiul interdependentei dintre om, societate si stat, datorita careia omul devine centrul politicii statale. Legislatia penala romana ocroteste viata persoanei prin incriminarea, intr-o sectiune distincta intitulata Omuciderea, a faptelor prin care este suprimata viata altei persoane. Aceasta ocrotire incepe, in cadrul sectiunii amintite, din momentul cand copilul se naste si isi incepe

existenta sa independenta de corpul mamei si dureaza pana la incetarea din viata a persoanei (moartea biologica). Dreptul la viata este ocrotit in raport cu orice alta persoana. Nu intereseaza daca victima este tanara sau batrana, sanatoasa sau bolnava, barbat sau femeie. Chiar un muribund are dreptul la ocrotirea vietii. O alta problema ce apare in legatura cu eutanasia ca continut al dreptul la viata este posibilitatea legitimizarii eutanasiei in cadrul legal al respectarii dreptului la viata, adica posibilitatea de a recunoaste dreptul la eutanasie ca o realizare naturala a dreptului la viata. Cu toate ca s-ar parea ca se afla in opozitie, exista posibilitatea ca aceste doua concepte sa coexiste pe viitor. Dreptul la viata ridica unele discutii si in legatura cu recunoasterea asa-numitului drept la moarte. In baza instrumentelor privind protectia drepturilor omului apare posibilitatea de a pleda pentru existenta dreptului pozitiv la moarte, cu toate ca nu exista nici o prevedere expresa privind acest drept in nici unul din instrumentele care proclama drepturile omului. Cu toate acestea, putem afirma ca dreptul la moarte sau, cel putin, libertatea de a fi asistat la o moarte timpurie poate fi stabilit in baza altor prevederi ale acestor instrumente, cum ar fi dreptul la viata sau dreptul la viata intima si siguranta persoanei. Tentativa de a analiza dreptul la moarte ridica dificultati enorme, incepand cu notiunea populara a dreptului la moarte, avand intelesul ca moartea este inevitabila pentru fiecare persoana. Mai mult ca atat, dreptul la moarte este un drept ambiguu, deoarece el poate semnifica orice: incepand cu dreptul de a nu fi tinut in viata impotriva vointei pana la un drept mai pozitiv, ca acela de a solicita asistenta la moarte. Problema eutanasiei este una dintre cele mai complicate si controverse, dat fiind faptul ca prin aplicarea ei se atenteaza la dreptul fundamental al omului dreptul la viata. Fiecare om poate sa-si decida el insusi soarta, dar in cazul in care este marcat de o maladie incurabila, cand nu mai suporta chinurile fizice si psihice proprii, acest om poate lua, intr-o clipa de slabiciune, o decizie radicala. Aceasta decizie poate fi uneori inconstienta. Si atunci cand nu exista un cadru juridic bine determinat privind aplicarea eutanasiei, cine poate da garantii ca medicii sau persoanele implicate nu vor folosi actul eutanasiei in alte scopuri decat cele de compasiune, cu atat mai mult cu cat criteriul incurabilitatii este dificil de a fi determinat in raport cu progresele stiintei in domeniul medicinii. In orice moment pot aparea metode avansate de vindecare, inovatii care pot prelungi viata omului. Dupa cum sustine, pe buna dreptate, S. Agachi, aceste motive, precum si convingerile morale si religioase ne determina a ne pronunta impotriva legalizarii eutanasiei. BIBLIOGRAFIE: -Codul penal al Romaniei, adoptat la 28.06.2004 // Monitorul Oficial al Romaniei. 2004. Nr.575. Izvoarea doctrinare: manuale, monografii - Antoniu G., Bulai C., Chivulescu Gh. Dictionar Juridic Penal. - Bucuresti: Editura Stiintifica si Enciclopedica, 1976, 288 p. -Almos Trif B., Astarastoae V., Cocara L. Eutanasia, Suicidul asistat, Eugenia pro vs. contra. Mari dileme ale umanitatii. Bucuresti: Info Medica, 2002, 263 p. - Athanasiu A. Tratat de psihologie medicala. Bucuresti: Oscar Print, 1998, 201 p.