GAVRILESCU

- personaj principal de nuvela fantastica - personaj fantastic - personaj de proza contemporana -

"La tiganci", de Mircea Eliade - nuvela fantastica -

Scrisa la Paris in 1959, nuvela "La tiganci" de Mircea Eliade (1907 - 1986) a aparut pentru prima oara in anul 1962 in revista "Destin" de la Madrid, iar la noi in 1967, in revista "Secolul XX", fund apoi inclusa in volumul "La tiganci si alte povestiri", cu un studiu introductiv de Sorin Alexandrescu. Personajul principal al nuvelei este profesorul Gavrilescu, un personaj fantastic, deoarece parcurge o experienta initiatica dinspre viata spre moarte, intrun spatiu al spiritualitatii, sugestiv pentru camuflarea sacrului in profan. La inceputul nuvelei, personajul este amplasat in planul real, in cadrul caruia se insinueaza, in plan secundar, irealul. Profesorul se intoarce acasa cu tramvaiul de la lectiile de pian, pe o caldura "incinsa si inabusitoare" fiind obsedat de colonelul Lawrence "si de aventurile lui in Arabia", despre care auzise vorbind pe niste studenti si despre care nu stia mare lucru, ci numai ca "arsita [...] 1-a lovit in crestet [...] ca o sabie". Cautandu-si portmoneul ca sa-si cumpere bilet, vine vorba de locul numit "la tiganci", despre care unul dintre calatori, crede ca "e o rusine", dar Gavrilescu este fascinat de acest loc, considered ca "pe o arsita ca asta, e o placere", pentru ca este umbrit de nuci batrani. O alta obsesie a profesorului este monotonia vietii cotidiene, sugerata de obisnuintele zilnice, "tree regulat cu tramvaiul asta de trei ori pe saptamana", desi el ar merita altceva pentru ca are "o fire de artist...". Banalitatea vietii - profanul - este definita de interese materiale, Gavrilescu socotindu-si castigul in bani si lectii de pian, iar toata aceasta rutina 1-a obosit spiritual. Epicul dublu in aceasta secventa este realizat prin cateva elemente nefiresti, ireale, ce vor deveni laitmotive pe parcursul nuvelei: caldura dogoritoare dilata parca gesturile, isi cauta portmoneul si intarzie cumpararea biletului, se confeseaza calatorilor din tramvai, obsesia colonelului Lawrence, bordeiul tigancilor este pentru el un spatiu misterios de initiere spirituala. Obsesia vietii monotone -de trei ori pe saptamana merge cu acest tramvai-, palaria, banii, incapacitatea batranului din tramvai de a sesiza "racoarea" bordeiului - "e o rusine"- sunt atitudini si ganduri ale vietii materiale, ale realului, semnificatii ale profanului. ale lumii banale ce devenise sufocanta pentru profesor.

Gavrilescu nu accepta nemtoaica -"nu nemtoaica"-. avand numai patruzeci si noua de ani. adica" sa se mai intoarca in profan. ca orice om. decizie impusa de norme sociale (exterioare lui).Isi aduce aminte ca si-a uitat "servieta cu partituri" la eleva sa. o grecoaica. intrucat timpul nu mai are aici aceleasi dimensiuni. Personajul este un modest profesor de pian. istovit". locul numit "La tiganci" sugerand pregatirea spirituala initiatica pe care Gavrilescu trebuia sa o parcurga dinspre viata spre moarte. probabil pentru ca ii aminteste de singura si marea lui iubire.. nemtoaica Hildegard. dar se simte foarte "obosit. In acest spatiu ireal. simtindu-se foarte obosit de monotonia si rutina vietii. cand plutea de fericire. din interes cu Elsa. "sunt artist". dar ideaiul meu a fost. Aude uruitul tramvaiului trecand pe langa el. unde "il intampina o neasteptata. desi era nemancat si "fara un ban in buzunar".] avem timp". le suporti pe toate mai usor"-. Esecul lui este si in plan profesional. Baba ii cere trei sute de lei. el ajungand un biet profesor de pian "pentru pacatele mele" si incearca sa se regaseasca spiritual: "eu nu sunt oricine [. o ovreica".. de totdeauna. Gavrilescu se teme de moarte: "Ti-a fost frica!". ca atunci cand. semn ca viata reala devenise imposibila pentru el si cauta o alta existenta spirituala. Renuntand la iubirea pentru Hildegard. tineretea. este condus la batrana care ii cere sa-si aleaga o fata.. Caracterizarea lui Gavrilescu . lui Gavrilescu fiindu-i imposibii sa mai prinda tramvaiul. se casatorise din datorie civica. "Prea tarziu" poate fi interpretat ca un timp spiritual. lui Gavrilescu "i se paru insuportabil" uruitul metalic al tramvaiului auzit in departare. adica prin revelatia (manifestarea) sacrului in profan. Intampinat de o tanara. nepoata doamnei Voitinovici. "pe timpuri. la Charlottenburg. Gavrilescu este nefmplinit in plan erotic. Gavrilescu parcurge experienta iesirii din timp si spatiu. fara sa-si dea seama. coboara din tramvai cu intentia sa-1 ia in sens invers pentru a-si recupera servieta. Ceasul de la bordeiul tigancilor statuse. motivand ca "numai pentru pacatele mele am ajuns profesor de pian. "nu e graba [.nefireasca rdcoare". dintre "o tiganca. iar el socoteste din nou ca suma este contravaloarea a "trei lectii de pian" si se confeseaza spiritual. Elsa pleca sa petreaca o luna la familia ei". atunci cand nu-l interesa aspectul material al vietii -"cand esti tanar si esti artist. "frumoasa si foarte oachesa". prin hierofanie. din strada Preoteselor. il pierde. Se refugiaza spiritual intr-o zona a sacrului. il "saluta lung cu palaria" si exclama: "Prea tarziu!". sunt artist".. Otilia. Cu toate acestea. arta pura".]. desi este inca "in floarea varstei". se trezeste in fata portii. El isi ia astfel ramas bun de la lumea reala. El este atras de umbra si racoarea nucului din gradina "tigancilor" si.

Desi este marcat de aspiratia spre absolutul artei. Nu are nici forta necesara (este obosit. tinde spre lumea banala. in termeni existentialisti. Nu a avut prieteni. pe care a considerat-o femeia vietii sale. de aceea el trebuie sa se initieze in moarte pentru a intra in sacru linistit. In mod inexplicabil o paraseste pentru ca se simtea dator fata de Elsa care il hranise de cateva ori pentru ca era student sarac. placere si esec. Gavrilescu nu intra in sfera tragicului. Eugen Simion considera ca. Personajul a fost dominat de teama. Totul s-a datorat fricii sale si sentimentului de datorie gresit inteles. cu straniul si neobisnuitul. monotona din care a venit si refuza sa ia act de tragicul existentei sau de ritualul misterios al initierii. istovit). Cei doi soti nu au avut sentimente profunde unu fata de celalalt si s-au acceptat reciproc. Gavrilescu a avut deceptii. Este genul de om timid. insa toate acestea sunt elemente de suprafata pentru ca lipsa curajului il dirijeaza spre masa de oameni insignifianti.Personajul nuvelei este un om obisnuit. al muzicii si are nostalgia iubirii pierdute. confruntat cu iminenta mortii. Gavrilescu refuza sa ia act de conditia lui. Gavrilescu intra in labirint unde contrastele coexista. Gavrilescu traieste acut teama in fata mortii. Se defineste ca un om cult. impacat de sine ( probele de la La Tiganci). nici curajul (frica il copleseste mereu). Casnicia lui nu este fericita.viata si moarte. A iubit-o pe Hildegard. real si ireal. el nu a intreprins nici o actiune care sa-I puna in valoare: calitatile de profesor sau umane. politicos si comunicativ. refuza sa-si asume . iar relatiile de rudenie sunt aproape inexistente. Personajul lui Mircea Eliade nu s-a realizat nici in plan social sau uman. incapabil de gesturi marete pentru sine sau pentru cei din jur. un joc din care trebuie sa iasa. El devine anxios. are un aspect formal. nici implinirea erotica sau artistic necesara. Gavrilescu resimte insa totul ca pe o farsa. In plan afectiv. in timp ce naratiunea aluneca ludic spre o densitate de simboluri si motive mitice. El nu a avut urmasi si nici nu a reusit sa se integreze mult in societate. Fiindu-i teama de viata.

Statutul sau este acela al omului comun care castiga modest de la oamenii bogati.Numele provine de la Arhanghelul Gavril.. sugerand aspiratia spre o existenta spirituala inalta. Pentru acest personaj moartea este ca o binefacere pentru ca. probabil sa atinga perfectiunea in muzica sau in arta interpretarii la pian. Gavrilescu este un personaj call (este atras de lumea sacrului dar nu intelege ce i se intampla). are un aspect formal. Casnicia lui nu este fericita. Gavrilescu a avut deceptii. un anonim. Elsa e o femeie simpla. nu si-a permis nici un excess au vreo palcere.Daca personajul ar fi activat intr-o institutie ( scaoala. dovada in acest sens este faptul ca ea pleaca rapidin Germania la rude. Atasamentul ei fata deGavrilescu a fost de suprafata. Totul s-a datorat fricii sale si sentimentului de datorie gresit inteles. femeia rutinei cotidiene intalnita prin hazard cu repercursiuni nefaste asupra existentei artistice a eroului.Personajul lui Mircea Eliade nu s-a realizat nici . dup ace Gavrilescu dispare. A iubit-o pe Hildegard In mod inexplicabil o paraseste pentru ca se simtea dator fata de Elsa. care il hranise de cateva ori pentru ca era student sarac. fie un mare compozitor . nu a fost nici macar la carciuma. iubirea adevarata. lucru reflectat de terminatia numelui sau “-escu”. A locuit toata viata intr-o casa extreme de modesta. Nu a reusit acest lucru si a devenit un modest professor de pian si a ramas toata viata un om comun. Declara mereu ca a visat“arta pura” . fara pretentii intelectuale.Gavrilescu nu s-a realizat nici material.banii castigati din lectiile de pian nu i-au permis o existenta deosebita. . fiind alaturi de Hildegard Caracterizarea lui Gavrilescu Numele personajului este sugestiv pentru existenta si caracteristicile acestuia. insa s-a complacut in statutul de profesor de pian care pregatea in particular copii din familiile bogate.Exista doua femei in viata protagonistului Hildegard. Este genul anonimului dominat de teama si care nu s-a implinit niciprofesional si nici existential.intrand in sacru el se implineste in plan afectiv. In plan afectiv.Nu a frecventat nici cafenelele.si banala Elsa.destinul tragic. Personajul visa “arta pura”. facultate) s-ar fi implinit professional pentru ca ar fi pregatit copii care puteau sa devina oameni celebri.Cei doi soti nu au avut sentimente profunde unu fata de celalalt si s-au acceptat reciproc. fie un pianist celebru. Sigurul lucru de prêt pe care l-a avut el si Elsa a fost un pian.Eroul a urmat studii universitare in Germania si si-a dorit sa ajunga in domeniul muzicii. el a trait aproape de saracie. pe carea considerat-o “femeia vietii sale”.Este un orfeu ratat care incearca sa-si compenseze esecurile prin refugiul inreverie.

bovarismul existentei artistice pure fiind dublat de tribulatiile cotidiene accumulate sub zodiac pacatului umilitor.”. ca să înţeleagă că era o iluzie.pentru păcatele mele am ajuns profesorde pian. că. iar ceilalti cu care a venitin contact l-au uitat foarte repede. de totdeauna. dar idealul meu a fost. incapabil de gesturi marete pentru sine sau pentru cei din jur. arta pură. unde-şi uitase partiturile). In schimb isi regaseste trecutul. iar jocul lor se prefigurează ca şansă de iniţiere. întoarcerea la Otilia. Călătoria buimacă prin labirint echivalează cu desprinderea de materialitateape care o simte pentru ultima dată: „. Eugen Simion calsifica personajele eliadesti in functie deatitudinea lor in fata misterului:1 . făcută de bătrână. Se defineste ca un om cult.deopotrivă. din adoua categorie facand parte si Gavrilescu. parca arfi vrut sa rascoleasca clapele. se apleca asupra pianului. El nu aavut urmasi si nici nu a reusit sa se integreze mult in societate. eroul devine confuz. Trăiesc pentru suflet.dar i-a fost de-ajuns să-şi oprească doar câteva clipe privirile asupra unuiasemenea alcov. Personajul a fost dominat de teama. ceea ce vedea el erau două sau tei paravane separate care-şi împreunau imaginile într-o mare oglindă cu ape verzi-aurii. Existenta sa este dominate de logica dublului. . “cantecele ii veneau unul dupa altul. sa le smulga si sa-si faca loc cu unghiile in pantecul pianului.grădina ţigăncilor îi apare ca un spaţiu privilegiat. . .confruntat cu o lume plină de mistere. . Nu a avut prieteni. i se pare peiorativă şi de aceea intervine. 2.Motivul esecului de a trece in moarte e usor de decriptat:”ratacind in trecut protagonistul ramane captive formelor vietii intr-un perimetru al mortii in care intruparile nu mai au nicio relevant” (este un ratat in viata si in moarte). . Ne facand nicim deosebit. C e i c a r e s t i u d a r n u s p u n . În clipa când îşi dădu seama de iluzii. căldura. pierde datele realităţii şi este tentat să se eliberezeprin relatarea „tragediei vieţii” lui. Vecinii nu isi amintesc de el. corectând o percepţie nedreaptă a imaginii lui: „Sunt artist.Gavrilescu simţi . forma orgoliului vocaţiei şi a lamentaţiei din urmă. Fiind un om correct si familist pentru el saptiul tigancilor este tabu. el nu a intreprins nici o actiune care sa-I puna in valoare calitatile de professor sau umane. un veritabil anti-erou ce nu poate sa ajunga initiat. Este un “artist” camuflat in urma vicisitudinilor vietii intr-un rutinier professor de pian. . Este genul de om timid. reprezentantii spiritului ingust).In mod simbolic eroul devine pentru o clipa artist la tiganci. nu aintrat in memoria colectiva.politicos si comunicativ.însă. Caracterizare directă Etichetarea „muzicant”.in plan social sau uman. Ei care nu cred (agentii istoriei profane. de fapt. insa toate acestea sunt elemente de suprafata pentru ca lipsa curajului il dirijeaza spre masa de oameni insignifianti Este un personaj mediocru.iar relatiile de rudenie sunt aproape inexistente. Autocaracterizarea ia. pierzandu-si partiturile. În circumstanţele date (tentaţia aventurii.

că odaia începe să se învârtească în jurul lui şi-şi duse din nou mâna la frunte”. arta pură”. în esenţă. poartă simbolistica cifrei 7.Ştiţi voi bine ce sunteţi. oportunitatea de a evita ratarea în dragoste prin trăirea exclusivă în timpul memoriei. voi sunteţi altceva. Gesturile stângace. precum Dante odinioară. profesor de pian care trăieşte sentimentul ratării: considera că ar fi putut ajunge un mare artist. adăugă. încercând să zâmbească. Eu am o fire de artist". de totdeauna. Portretul personajului se conturează în primul episod. în mod realist. este o glumă la care nu se pretează: „Cine m-a pus să-mi pun mintea cu nişte copile? Pardon! Am spus copile din gentileţe. care lui i-a scăpat ca durată. Ultima secvenţă îl consemnează în trecerea lui simbolică spre moarte. un bărbat de 49 de ani. Prin acestă ieşire el este caracterizat direct de autor „izbucni deodată. 49 de ani. Atitudinea personajului este redată. oţigancă ş i o evreică”). Personajul central este Gavrilescu. locvacitatea. Analfabete”. Sunteţiţigănci. că experienţa din bordei a condensat timpul. dar cu fire de artist. . uitucenia configureză portretul profesorului banal. care reprezintă. prin „teroarea de obiecte” pe care îi era greu să le identifice. Fără nici o cultură. lui Gavrilescu i se prefigurează. de data aceasta. spiritual. în această scenă. Cum nu are altă soluţie decât revenirea în spaţiul atemporal al ţigăncilor. pentru el jocul celor trei („o grecoaică. jocul ielelor. „idealul meu a fost. comportamentul nesigur.„traiesc pentru suflet”. moment al trecerii. Caracterizare indirectă Încercând să se reintegreze ordinii iniţiale din real. cuprins brusc de furie”şi indirect prin vorbele pline de dispres la adresa celor trei fete. încheierea unui ciclu al existenţei în plan terestru. în alt plan. visător. prin autocaracterizarea devenită laitmotiv în episoadele următoare: „Pentru păcatele mele sunt profesor de pian. prin dialog. prin iniţiere. întâlnind-o pe Hildegard. Zic pentru păcatele mele. dacă soarta i-ar fi fost mai favorabilă. monolog interior şi gesturi. Oferindu-i-se şansa de a reîntregi cuplul mitic. Vârsta personajului. pentru că n-am fost făcut pentru asta. Plăcerea de avorbi este substituită. Gavrilescu înţelege că realitatea îl refuză. de fapt. călăuzit de Beatrice. eroul îşi interiorizează nepotrivirea cu realul şi retrăieşte exprerienţa întreruptă. Pe parcursul nuvelei se autocaracterizează repetând: „am o fire de artist”.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful