GAVRILESCU

- personaj principal de nuvela fantastica - personaj fantastic - personaj de proza contemporana -

"La tiganci", de Mircea Eliade - nuvela fantastica -

Scrisa la Paris in 1959, nuvela "La tiganci" de Mircea Eliade (1907 - 1986) a aparut pentru prima oara in anul 1962 in revista "Destin" de la Madrid, iar la noi in 1967, in revista "Secolul XX", fund apoi inclusa in volumul "La tiganci si alte povestiri", cu un studiu introductiv de Sorin Alexandrescu. Personajul principal al nuvelei este profesorul Gavrilescu, un personaj fantastic, deoarece parcurge o experienta initiatica dinspre viata spre moarte, intrun spatiu al spiritualitatii, sugestiv pentru camuflarea sacrului in profan. La inceputul nuvelei, personajul este amplasat in planul real, in cadrul caruia se insinueaza, in plan secundar, irealul. Profesorul se intoarce acasa cu tramvaiul de la lectiile de pian, pe o caldura "incinsa si inabusitoare" fiind obsedat de colonelul Lawrence "si de aventurile lui in Arabia", despre care auzise vorbind pe niste studenti si despre care nu stia mare lucru, ci numai ca "arsita [...] 1-a lovit in crestet [...] ca o sabie". Cautandu-si portmoneul ca sa-si cumpere bilet, vine vorba de locul numit "la tiganci", despre care unul dintre calatori, crede ca "e o rusine", dar Gavrilescu este fascinat de acest loc, considered ca "pe o arsita ca asta, e o placere", pentru ca este umbrit de nuci batrani. O alta obsesie a profesorului este monotonia vietii cotidiene, sugerata de obisnuintele zilnice, "tree regulat cu tramvaiul asta de trei ori pe saptamana", desi el ar merita altceva pentru ca are "o fire de artist...". Banalitatea vietii - profanul - este definita de interese materiale, Gavrilescu socotindu-si castigul in bani si lectii de pian, iar toata aceasta rutina 1-a obosit spiritual. Epicul dublu in aceasta secventa este realizat prin cateva elemente nefiresti, ireale, ce vor deveni laitmotive pe parcursul nuvelei: caldura dogoritoare dilata parca gesturile, isi cauta portmoneul si intarzie cumpararea biletului, se confeseaza calatorilor din tramvai, obsesia colonelului Lawrence, bordeiul tigancilor este pentru el un spatiu misterios de initiere spirituala. Obsesia vietii monotone -de trei ori pe saptamana merge cu acest tramvai-, palaria, banii, incapacitatea batranului din tramvai de a sesiza "racoarea" bordeiului - "e o rusine"- sunt atitudini si ganduri ale vietii materiale, ale realului, semnificatii ale profanului. ale lumii banale ce devenise sufocanta pentru profesor.

nefireasca rdcoare". desi este inca "in floarea varstei". lui Gavrilescu "i se paru insuportabil" uruitul metalic al tramvaiului auzit in departare. arta pura". il "saluta lung cu palaria" si exclama: "Prea tarziu!". avand numai patruzeci si noua de ani. atunci cand nu-l interesa aspectul material al vietii -"cand esti tanar si esti artist. Elsa pleca sa petreaca o luna la familia ei". Ceasul de la bordeiul tigancilor statuse. il pierde. o ovreica". intrucat timpul nu mai are aici aceleasi dimensiuni. "sunt artist". "pe timpuri. nepoata doamnei Voitinovici.. fara sa-si dea seama. probabil pentru ca ii aminteste de singura si marea lui iubire.]. sunt artist". dar ideaiul meu a fost.. nemtoaica Hildegard. prin hierofanie. El isi ia astfel ramas bun de la lumea reala. tineretea. Gavrilescu se teme de moarte: "Ti-a fost frica!". la Charlottenburg. Gavrilescu parcurge experienta iesirii din timp si spatiu. Cu toate acestea. Se refugiaza spiritual intr-o zona a sacrului. Caracterizarea lui Gavrilescu . ca orice om. coboara din tramvai cu intentia sa-1 ia in sens invers pentru a-si recupera servieta. de totdeauna. iar el socoteste din nou ca suma este contravaloarea a "trei lectii de pian" si se confeseaza spiritual. ca atunci cand. desi era nemancat si "fara un ban in buzunar". dintre "o tiganca. Personajul este un modest profesor de pian. le suporti pe toate mai usor"-. Gavrilescu este nefmplinit in plan erotic. "frumoasa si foarte oachesa". Intampinat de o tanara. El este atras de umbra si racoarea nucului din gradina "tigancilor" si. unde "il intampina o neasteptata. motivand ca "numai pentru pacatele mele am ajuns profesor de pian. Gavrilescu nu accepta nemtoaica -"nu nemtoaica"-.. cand plutea de fericire. istovit". adica prin revelatia (manifestarea) sacrului in profan. simtindu-se foarte obosit de monotonia si rutina vietii. din interes cu Elsa. este condus la batrana care ii cere sa-si aleaga o fata.] avem timp". Otilia. se trezeste in fata portii. Aude uruitul tramvaiului trecand pe langa el. el ajungand un biet profesor de pian "pentru pacatele mele" si incearca sa se regaseasca spiritual: "eu nu sunt oricine [. din strada Preoteselor. Baba ii cere trei sute de lei.Isi aduce aminte ca si-a uitat "servieta cu partituri" la eleva sa. lui Gavrilescu fiindu-i imposibii sa mai prinda tramvaiul. adica" sa se mai intoarca in profan. "Prea tarziu" poate fi interpretat ca un timp spiritual. "nu e graba [. Esecul lui este si in plan profesional. locul numit "La tiganci" sugerand pregatirea spirituala initiatica pe care Gavrilescu trebuia sa o parcurga dinspre viata spre moarte. decizie impusa de norme sociale (exterioare lui). In acest spatiu ireal. se casatorise din datorie civica.. semn ca viata reala devenise imposibila pentru el si cauta o alta existenta spirituala. o grecoaica. Renuntand la iubirea pentru Hildegard. dar se simte foarte "obosit.

confruntat cu iminenta mortii. Personajul lui Mircea Eliade nu s-a realizat nici in plan social sau uman. Este genul de om timid. Nu a avut prieteni. istovit). pe care a considerat-o femeia vietii sale. El nu a avut urmasi si nici nu a reusit sa se integreze mult in societate. al muzicii si are nostalgia iubirii pierdute. cu straniul si neobisnuitul. Nu are nici forta necesara (este obosit. placere si esec. Eugen Simion considera ca. In mod inexplicabil o paraseste pentru ca se simtea dator fata de Elsa care il hranise de cateva ori pentru ca era student sarac. nici implinirea erotica sau artistic necesara. un joc din care trebuie sa iasa. Se defineste ca un om cult. Gavrilescu nu intra in sfera tragicului. monotona din care a venit si refuza sa ia act de tragicul existentei sau de ritualul misterios al initierii. politicos si comunicativ. Cei doi soti nu au avut sentimente profunde unu fata de celalalt si s-au acceptat reciproc. In plan afectiv. tinde spre lumea banala.Personajul nuvelei este un om obisnuit. Casnicia lui nu este fericita. Gavrilescu a avut deceptii. in termeni existentialisti. Gavrilescu intra in labirint unde contrastele coexista. nici curajul (frica il copleseste mereu). Gavrilescu traieste acut teama in fata mortii. Totul s-a datorat fricii sale si sentimentului de datorie gresit inteles. in timp ce naratiunea aluneca ludic spre o densitate de simboluri si motive mitice. impacat de sine ( probele de la La Tiganci).viata si moarte. El devine anxios. el nu a intreprins nici o actiune care sa-I puna in valoare: calitatile de profesor sau umane. Fiindu-i teama de viata. Gavrilescu refuza sa ia act de conditia lui. A iubit-o pe Hildegard. Desi este marcat de aspiratia spre absolutul artei. incapabil de gesturi marete pentru sine sau pentru cei din jur. insa toate acestea sunt elemente de suprafata pentru ca lipsa curajului il dirijeaza spre masa de oameni insignifianti. refuza sa-si asume . Gavrilescu resimte insa totul ca pe o farsa. iar relatiile de rudenie sunt aproape inexistente. de aceea el trebuie sa se initieze in moarte pentru a intra in sacru linistit. are un aspect formal. real si ireal. Personajul a fost dominat de teama.

Este genul anonimului dominat de teama si care nu s-a implinit niciprofesional si nici existential. pe carea considerat-o “femeia vietii sale”. nu si-a permis nici un excess au vreo palcere. Pentru acest personaj moartea este ca o binefacere pentru ca. fara pretentii intelectuale.destinul tragic. Totul s-a datorat fricii sale si sentimentului de datorie gresit inteles.Este un orfeu ratat care incearca sa-si compenseze esecurile prin refugiul inreverie. Elsa e o femeie simpla.si banala Elsa.Cei doi soti nu au avut sentimente profunde unu fata de celalalt si s-au acceptat reciproc. Declara mereu ca a visat“arta pura” .Statutul sau este acela al omului comun care castiga modest de la oamenii bogati. probabil sa atinga perfectiunea in muzica sau in arta interpretarii la pian. fie un mare compozitor . fie un pianist celebru.Numele provine de la Arhanghelul Gavril.Eroul a urmat studii universitare in Germania si si-a dorit sa ajunga in domeniul muzicii.Nu a frecventat nici cafenelele. fiind alaturi de Hildegard Caracterizarea lui Gavrilescu Numele personajului este sugestiv pentru existenta si caracteristicile acestuia. lucru reflectat de terminatia numelui sau “-escu”.Gavrilescu nu s-a realizat nici material.Daca personajul ar fi activat intr-o institutie ( scaoala. Gavrilescu este un personaj call (este atras de lumea sacrului dar nu intelege ce i se intampla).banii castigati din lectiile de pian nu i-au permis o existenta deosebita. sugerand aspiratia spre o existenta spirituala inalta. iubirea adevarata. femeia rutinei cotidiene intalnita prin hazard cu repercursiuni nefaste asupra existentei artistice a eroului. A iubit-o pe Hildegard In mod inexplicabil o paraseste pentru ca se simtea dator fata de Elsa. el a trait aproape de saracie. Sigurul lucru de prêt pe care l-a avut el si Elsa a fost un pian. Casnicia lui nu este fericita. In plan afectiv. care il hranise de cateva ori pentru ca era student sarac. nu a fost nici macar la carciuma. are un aspect formal.Exista doua femei in viata protagonistului Hildegard.. Nu a reusit acest lucru si a devenit un modest professor de pian si a ramas toata viata un om comun. dovada in acest sens este faptul ca ea pleaca rapidin Germania la rude. insa s-a complacut in statutul de profesor de pian care pregatea in particular copii din familiile bogate. un anonim. Personajul visa “arta pura”. dup ace Gavrilescu dispare. A locuit toata viata intr-o casa extreme de modesta. Atasamentul ei fata deGavrilescu a fost de suprafata.Personajul lui Mircea Eliade nu s-a realizat nici .intrand in sacru el se implineste in plan afectiv. Gavrilescu a avut deceptii. facultate) s-ar fi implinit professional pentru ca ar fi pregatit copii care puteau sa devina oameni celebri. .

Personajul a fost dominat de teama. Fiind un om correct si familist pentru el saptiul tigancilor este tabu. În clipa când îşi dădu seama de iluzii. iar ceilalti cu care a venitin contact l-au uitat foarte repede. forma orgoliului vocaţiei şi a lamentaţiei din urmă. că. ca să înţeleagă că era o iluzie. In schimb isi regaseste trecutul. El nu aavut urmasi si nici nu a reusit sa se integreze mult in societate. căldura. eroul devine confuz. ceea ce vedea el erau două sau tei paravane separate care-şi împreunau imaginile într-o mare oglindă cu ape verzi-aurii. unde-şi uitase partiturile). Călătoria buimacă prin labirint echivalează cu desprinderea de materialitateape care o simte pentru ultima dată: „. În circumstanţele date (tentaţia aventurii. . Este genul de om timid. pierde datele realităţii şi este tentat să se eliberezeprin relatarea „tragediei vieţii” lui. Autocaracterizarea ia. el nu a intreprins nici o actiune care sa-I puna in valoare calitatile de professor sau umane.”.In mod simbolic eroul devine pentru o clipa artist la tiganci.dar i-a fost de-ajuns să-şi oprească doar câteva clipe privirile asupra unuiasemenea alcov. sa le smulga si sa-si faca loc cu unghiile in pantecul pianului. incapabil de gesturi marete pentru sine sau pentru cei din jur. insa toate acestea sunt elemente de suprafata pentru ca lipsa curajului il dirijeaza spre masa de oameni insignifianti Este un personaj mediocru. arta pură.confruntat cu o lume plină de mistere. Eugen Simion calsifica personajele eliadesti in functie deatitudinea lor in fata misterului:1 . Este un “artist” camuflat in urma vicisitudinilor vietii intr-un rutinier professor de pian. întoarcerea la Otilia.grădina ţigăncilor îi apare ca un spaţiu privilegiat. corectând o percepţie nedreaptă a imaginii lui: „Sunt artist. Se defineste ca un om cult.politicos si comunicativ. 2. făcută de bătrână. . Vecinii nu isi amintesc de el. un veritabil anti-erou ce nu poate sa ajunga initiat. . C e i c a r e s t i u d a r n u s p u n . i se pare peiorativă şi de aceea intervine.Motivul esecului de a trece in moarte e usor de decriptat:”ratacind in trecut protagonistul ramane captive formelor vietii intr-un perimetru al mortii in care intruparile nu mai au nicio relevant” (este un ratat in viata si in moarte). . reprezentantii spiritului ingust). se apleca asupra pianului.iar relatiile de rudenie sunt aproape inexistente. parca arfi vrut sa rascoleasca clapele. Caracterizare directă Etichetarea „muzicant”. Nu a avut prieteni. Existenta sa este dominate de logica dublului. .însă. iar jocul lor se prefigurează ca şansă de iniţiere. dar idealul meu a fost. . de fapt. Ei care nu cred (agentii istoriei profane.in plan social sau uman.pentru păcatele mele am ajuns profesorde pian. bovarismul existentei artistice pure fiind dublat de tribulatiile cotidiene accumulate sub zodiac pacatului umilitor. pierzandu-si partiturile.deopotrivă.Gavrilescu simţi . Trăiesc pentru suflet. “cantecele ii veneau unul dupa altul. de totdeauna. Ne facand nicim deosebit. din adoua categorie facand parte si Gavrilescu. nu aintrat in memoria colectiva.

spiritual. că experienţa din bordei a condensat timpul. cuprins brusc de furie”şi indirect prin vorbele pline de dispres la adresa celor trei fete. încercând să zâmbească. Cum nu are altă soluţie decât revenirea în spaţiul atemporal al ţigăncilor. întâlnind-o pe Hildegard. poartă simbolistica cifrei 7.„traiesc pentru suflet”. prin „teroarea de obiecte” pe care îi era greu să le identifice. Pe parcursul nuvelei se autocaracterizează repetând: „am o fire de artist”. Caracterizare indirectă Încercând să se reintegreze ordinii iniţiale din real. în alt plan. „idealul meu a fost. în această scenă. prin iniţiere.Ştiţi voi bine ce sunteţi. visător. de totdeauna. de fapt. arta pură”. este o glumă la care nu se pretează: „Cine m-a pus să-mi pun mintea cu nişte copile? Pardon! Am spus copile din gentileţe. care lui i-a scăpat ca durată. călăuzit de Beatrice. 49 de ani. Personajul central este Gavrilescu. Portretul personajului se conturează în primul episod. eroul îşi interiorizează nepotrivirea cu realul şi retrăieşte exprerienţa întreruptă. dacă soarta i-ar fi fost mai favorabilă. prin autocaracterizarea devenită laitmotiv în episoadele următoare: „Pentru păcatele mele sunt profesor de pian. Sunteţiţigănci. monolog interior şi gesturi. Atitudinea personajului este redată. locvacitatea. Gesturile stângace. jocul ielelor. profesor de pian care trăieşte sentimentul ratării: considera că ar fi putut ajunge un mare artist. încheierea unui ciclu al existenţei în plan terestru. moment al trecerii. Plăcerea de avorbi este substituită. voi sunteţi altceva. oportunitatea de a evita ratarea în dragoste prin trăirea exclusivă în timpul memoriei. lui Gavrilescu i se prefigurează. comportamentul nesigur. Fără nici o cultură. în mod realist. adăugă. Oferindu-i-se şansa de a reîntregi cuplul mitic. Analfabete”. Gavrilescu înţelege că realitatea îl refuză. Eu am o fire de artist". care reprezintă. Vârsta personajului. oţigancă ş i o evreică”). pentru el jocul celor trei („o grecoaică. un bărbat de 49 de ani. prin dialog. . dar cu fire de artist. uitucenia configureză portretul profesorului banal. Ultima secvenţă îl consemnează în trecerea lui simbolică spre moarte. precum Dante odinioară.că odaia începe să se învârtească în jurul lui şi-şi duse din nou mâna la frunte”. Prin acestă ieşire el este caracterizat direct de autor „izbucni deodată. pentru că n-am fost făcut pentru asta. de data aceasta. Zic pentru păcatele mele. în esenţă.