GAVRILESCU

- personaj principal de nuvela fantastica - personaj fantastic - personaj de proza contemporana -

"La tiganci", de Mircea Eliade - nuvela fantastica -

Scrisa la Paris in 1959, nuvela "La tiganci" de Mircea Eliade (1907 - 1986) a aparut pentru prima oara in anul 1962 in revista "Destin" de la Madrid, iar la noi in 1967, in revista "Secolul XX", fund apoi inclusa in volumul "La tiganci si alte povestiri", cu un studiu introductiv de Sorin Alexandrescu. Personajul principal al nuvelei este profesorul Gavrilescu, un personaj fantastic, deoarece parcurge o experienta initiatica dinspre viata spre moarte, intrun spatiu al spiritualitatii, sugestiv pentru camuflarea sacrului in profan. La inceputul nuvelei, personajul este amplasat in planul real, in cadrul caruia se insinueaza, in plan secundar, irealul. Profesorul se intoarce acasa cu tramvaiul de la lectiile de pian, pe o caldura "incinsa si inabusitoare" fiind obsedat de colonelul Lawrence "si de aventurile lui in Arabia", despre care auzise vorbind pe niste studenti si despre care nu stia mare lucru, ci numai ca "arsita [...] 1-a lovit in crestet [...] ca o sabie". Cautandu-si portmoneul ca sa-si cumpere bilet, vine vorba de locul numit "la tiganci", despre care unul dintre calatori, crede ca "e o rusine", dar Gavrilescu este fascinat de acest loc, considered ca "pe o arsita ca asta, e o placere", pentru ca este umbrit de nuci batrani. O alta obsesie a profesorului este monotonia vietii cotidiene, sugerata de obisnuintele zilnice, "tree regulat cu tramvaiul asta de trei ori pe saptamana", desi el ar merita altceva pentru ca are "o fire de artist...". Banalitatea vietii - profanul - este definita de interese materiale, Gavrilescu socotindu-si castigul in bani si lectii de pian, iar toata aceasta rutina 1-a obosit spiritual. Epicul dublu in aceasta secventa este realizat prin cateva elemente nefiresti, ireale, ce vor deveni laitmotive pe parcursul nuvelei: caldura dogoritoare dilata parca gesturile, isi cauta portmoneul si intarzie cumpararea biletului, se confeseaza calatorilor din tramvai, obsesia colonelului Lawrence, bordeiul tigancilor este pentru el un spatiu misterios de initiere spirituala. Obsesia vietii monotone -de trei ori pe saptamana merge cu acest tramvai-, palaria, banii, incapacitatea batranului din tramvai de a sesiza "racoarea" bordeiului - "e o rusine"- sunt atitudini si ganduri ale vietii materiale, ale realului, semnificatii ale profanului. ale lumii banale ce devenise sufocanta pentru profesor.

lui Gavrilescu fiindu-i imposibii sa mai prinda tramvaiul. il "saluta lung cu palaria" si exclama: "Prea tarziu!". unde "il intampina o neasteptata..nefireasca rdcoare". El isi ia astfel ramas bun de la lumea reala. din interes cu Elsa. "nu e graba [. se trezeste in fata portii. In acest spatiu ireal. atunci cand nu-l interesa aspectul material al vietii -"cand esti tanar si esti artist. nemtoaica Hildegard. Caracterizarea lui Gavrilescu . Aude uruitul tramvaiului trecand pe langa el. Ceasul de la bordeiul tigancilor statuse. Baba ii cere trei sute de lei.. Gavrilescu se teme de moarte: "Ti-a fost frica!". sunt artist". Cu toate acestea. Esecul lui este si in plan profesional. fara sa-si dea seama. locul numit "La tiganci" sugerand pregatirea spirituala initiatica pe care Gavrilescu trebuia sa o parcurga dinspre viata spre moarte. el ajungand un biet profesor de pian "pentru pacatele mele" si incearca sa se regaseasca spiritual: "eu nu sunt oricine [. din strada Preoteselor.. dar se simte foarte "obosit. semn ca viata reala devenise imposibila pentru el si cauta o alta existenta spirituala. motivand ca "numai pentru pacatele mele am ajuns profesor de pian. "Prea tarziu" poate fi interpretat ca un timp spiritual. prin hierofanie. cand plutea de fericire. desi este inca "in floarea varstei". este condus la batrana care ii cere sa-si aleaga o fata. "pe timpuri. Personajul este un modest profesor de pian. Se refugiaza spiritual intr-o zona a sacrului. "frumoasa si foarte oachesa".Isi aduce aminte ca si-a uitat "servieta cu partituri" la eleva sa. decizie impusa de norme sociale (exterioare lui).] avem timp". coboara din tramvai cu intentia sa-1 ia in sens invers pentru a-si recupera servieta. lui Gavrilescu "i se paru insuportabil" uruitul metalic al tramvaiului auzit in departare. nepoata doamnei Voitinovici. dar ideaiul meu a fost. Renuntand la iubirea pentru Hildegard. de totdeauna. El este atras de umbra si racoarea nucului din gradina "tigancilor" si. Gavrilescu parcurge experienta iesirii din timp si spatiu. Intampinat de o tanara. iar el socoteste din nou ca suma este contravaloarea a "trei lectii de pian" si se confeseaza spiritual. le suporti pe toate mai usor"-. adica prin revelatia (manifestarea) sacrului in profan. la Charlottenburg.. ca orice om. simtindu-se foarte obosit de monotonia si rutina vietii. istovit". Otilia. adica" sa se mai intoarca in profan. Gavrilescu nu accepta nemtoaica -"nu nemtoaica"-. avand numai patruzeci si noua de ani. Gavrilescu este nefmplinit in plan erotic. ca atunci cand. o ovreica". dintre "o tiganca.]. "sunt artist". probabil pentru ca ii aminteste de singura si marea lui iubire. se casatorise din datorie civica. intrucat timpul nu mai are aici aceleasi dimensiuni. desi era nemancat si "fara un ban in buzunar". tineretea. il pierde. o grecoaica. arta pura". Elsa pleca sa petreaca o luna la familia ei".

confruntat cu iminenta mortii. Personajul a fost dominat de teama.viata si moarte. tinde spre lumea banala. nici implinirea erotica sau artistic necesara. Gavrilescu traieste acut teama in fata mortii. placere si esec. Gavrilescu a avut deceptii. Totul s-a datorat fricii sale si sentimentului de datorie gresit inteles.Personajul nuvelei este un om obisnuit. de aceea el trebuie sa se initieze in moarte pentru a intra in sacru linistit. insa toate acestea sunt elemente de suprafata pentru ca lipsa curajului il dirijeaza spre masa de oameni insignifianti. A iubit-o pe Hildegard. in timp ce naratiunea aluneca ludic spre o densitate de simboluri si motive mitice. Se defineste ca un om cult. istovit). nici curajul (frica il copleseste mereu). Nu a avut prieteni. Este genul de om timid. Casnicia lui nu este fericita. In mod inexplicabil o paraseste pentru ca se simtea dator fata de Elsa care il hranise de cateva ori pentru ca era student sarac. real si ireal. El devine anxios. Gavrilescu refuza sa ia act de conditia lui. Gavrilescu resimte insa totul ca pe o farsa. El nu a avut urmasi si nici nu a reusit sa se integreze mult in societate. Fiindu-i teama de viata. un joc din care trebuie sa iasa. In plan afectiv. Nu are nici forta necesara (este obosit. pe care a considerat-o femeia vietii sale. in termeni existentialisti. Eugen Simion considera ca. impacat de sine ( probele de la La Tiganci). refuza sa-si asume . cu straniul si neobisnuitul. Gavrilescu nu intra in sfera tragicului. iar relatiile de rudenie sunt aproape inexistente. monotona din care a venit si refuza sa ia act de tragicul existentei sau de ritualul misterios al initierii. Cei doi soti nu au avut sentimente profunde unu fata de celalalt si s-au acceptat reciproc. Gavrilescu intra in labirint unde contrastele coexista. el nu a intreprins nici o actiune care sa-I puna in valoare: calitatile de profesor sau umane. are un aspect formal. Desi este marcat de aspiratia spre absolutul artei. incapabil de gesturi marete pentru sine sau pentru cei din jur. politicos si comunicativ. al muzicii si are nostalgia iubirii pierdute. Personajul lui Mircea Eliade nu s-a realizat nici in plan social sau uman.

A locuit toata viata intr-o casa extreme de modesta.si banala Elsa. Personajul visa “arta pura”. dup ace Gavrilescu dispare. A iubit-o pe Hildegard In mod inexplicabil o paraseste pentru ca se simtea dator fata de Elsa.Statutul sau este acela al omului comun care castiga modest de la oamenii bogati. In plan afectiv.Nu a frecventat nici cafenelele. iubirea adevarata.intrand in sacru el se implineste in plan afectiv.Eroul a urmat studii universitare in Germania si si-a dorit sa ajunga in domeniul muzicii. fara pretentii intelectuale. fiind alaturi de Hildegard Caracterizarea lui Gavrilescu Numele personajului este sugestiv pentru existenta si caracteristicile acestuia.Personajul lui Mircea Eliade nu s-a realizat nici . nu a fost nici macar la carciuma. insa s-a complacut in statutul de profesor de pian care pregatea in particular copii din familiile bogate. Atasamentul ei fata deGavrilescu a fost de suprafata.Este un orfeu ratat care incearca sa-si compenseze esecurile prin refugiul inreverie. fie un pianist celebru. Pentru acest personaj moartea este ca o binefacere pentru ca. un anonim.Daca personajul ar fi activat intr-o institutie ( scaoala. facultate) s-ar fi implinit professional pentru ca ar fi pregatit copii care puteau sa devina oameni celebri. . el a trait aproape de saracie. Casnicia lui nu este fericita.. femeia rutinei cotidiene intalnita prin hazard cu repercursiuni nefaste asupra existentei artistice a eroului. Elsa e o femeie simpla.destinul tragic. nu si-a permis nici un excess au vreo palcere. Totul s-a datorat fricii sale si sentimentului de datorie gresit inteles.Gavrilescu nu s-a realizat nici material. Declara mereu ca a visat“arta pura” .Cei doi soti nu au avut sentimente profunde unu fata de celalalt si s-au acceptat reciproc. Sigurul lucru de prêt pe care l-a avut el si Elsa a fost un pian.banii castigati din lectiile de pian nu i-au permis o existenta deosebita. Gavrilescu a avut deceptii. are un aspect formal. sugerand aspiratia spre o existenta spirituala inalta. care il hranise de cateva ori pentru ca era student sarac. Nu a reusit acest lucru si a devenit un modest professor de pian si a ramas toata viata un om comun. fie un mare compozitor .Numele provine de la Arhanghelul Gavril. Este genul anonimului dominat de teama si care nu s-a implinit niciprofesional si nici existential. probabil sa atinga perfectiunea in muzica sau in arta interpretarii la pian. dovada in acest sens este faptul ca ea pleaca rapidin Germania la rude.Exista doua femei in viata protagonistului Hildegard. pe carea considerat-o “femeia vietii sale”. Gavrilescu este un personaj call (este atras de lumea sacrului dar nu intelege ce i se intampla). lucru reflectat de terminatia numelui sau “-escu”.

Vecinii nu isi amintesc de el.însă. se apleca asupra pianului. Nu a avut prieteni. insa toate acestea sunt elemente de suprafata pentru ca lipsa curajului il dirijeaza spre masa de oameni insignifianti Este un personaj mediocru. arta pură. iar jocul lor se prefigurează ca şansă de iniţiere. . Este genul de om timid. 2. În clipa când îşi dădu seama de iluzii. bovarismul existentei artistice pure fiind dublat de tribulatiile cotidiene accumulate sub zodiac pacatului umilitor. el nu a intreprins nici o actiune care sa-I puna in valoare calitatile de professor sau umane. Se defineste ca un om cult. “cantecele ii veneau unul dupa altul. i se pare peiorativă şi de aceea intervine.In mod simbolic eroul devine pentru o clipa artist la tiganci. Este un “artist” camuflat in urma vicisitudinilor vietii intr-un rutinier professor de pian.Motivul esecului de a trece in moarte e usor de decriptat:”ratacind in trecut protagonistul ramane captive formelor vietii intr-un perimetru al mortii in care intruparile nu mai au nicio relevant” (este un ratat in viata si in moarte). Eugen Simion calsifica personajele eliadesti in functie deatitudinea lor in fata misterului:1 .”.in plan social sau uman. Personajul a fost dominat de teama. pierde datele realităţii şi este tentat să se eliberezeprin relatarea „tragediei vieţii” lui. reprezentantii spiritului ingust). In schimb isi regaseste trecutul. incapabil de gesturi marete pentru sine sau pentru cei din jur. făcută de bătrână. iar ceilalti cu care a venitin contact l-au uitat foarte repede.dar i-a fost de-ajuns să-şi oprească doar câteva clipe privirile asupra unuiasemenea alcov. . de fapt. sa le smulga si sa-si faca loc cu unghiile in pantecul pianului. căldura. de totdeauna. unde-şi uitase partiturile). Ne facand nicim deosebit. Fiind un om correct si familist pentru el saptiul tigancilor este tabu. C e i c a r e s t i u d a r n u s p u n . corectând o percepţie nedreaptă a imaginii lui: „Sunt artist. . întoarcerea la Otilia.pentru păcatele mele am ajuns profesorde pian. eroul devine confuz. pierzandu-si partiturile. nu aintrat in memoria colectiva. În circumstanţele date (tentaţia aventurii. Ei care nu cred (agentii istoriei profane. Trăiesc pentru suflet.politicos si comunicativ. din adoua categorie facand parte si Gavrilescu. că. ceea ce vedea el erau două sau tei paravane separate care-şi împreunau imaginile într-o mare oglindă cu ape verzi-aurii. Caracterizare directă Etichetarea „muzicant”.Gavrilescu simţi .deopotrivă. .confruntat cu o lume plină de mistere. . . parca arfi vrut sa rascoleasca clapele. ca să înţeleagă că era o iluzie.iar relatiile de rudenie sunt aproape inexistente. Călătoria buimacă prin labirint echivalează cu desprinderea de materialitateape care o simte pentru ultima dată: „. dar idealul meu a fost. Existenta sa este dominate de logica dublului. Autocaracterizarea ia. El nu aavut urmasi si nici nu a reusit sa se integreze mult in societate. forma orgoliului vocaţiei şi a lamentaţiei din urmă.grădina ţigăncilor îi apare ca un spaţiu privilegiat. un veritabil anti-erou ce nu poate sa ajunga initiat.

prin autocaracterizarea devenită laitmotiv în episoadele următoare: „Pentru păcatele mele sunt profesor de pian. lui Gavrilescu i se prefigurează. Gesturile stângace. călăuzit de Beatrice. Portretul personajului se conturează în primul episod. spiritual. Ultima secvenţă îl consemnează în trecerea lui simbolică spre moarte. care reprezintă. Fără nici o cultură. Pe parcursul nuvelei se autocaracterizează repetând: „am o fire de artist”. este o glumă la care nu se pretează: „Cine m-a pus să-mi pun mintea cu nişte copile? Pardon! Am spus copile din gentileţe. uitucenia configureză portretul profesorului banal. Prin acestă ieşire el este caracterizat direct de autor „izbucni deodată. adăugă. dacă soarta i-ar fi fost mai favorabilă. arta pură”. „idealul meu a fost. moment al trecerii. oportunitatea de a evita ratarea în dragoste prin trăirea exclusivă în timpul memoriei. profesor de pian care trăieşte sentimentul ratării: considera că ar fi putut ajunge un mare artist. prin iniţiere. locvacitatea. pentru că n-am fost făcut pentru asta. Sunteţiţigănci. încheierea unui ciclu al existenţei în plan terestru. Zic pentru păcatele mele. Eu am o fire de artist". Caracterizare indirectă Încercând să se reintegreze ordinii iniţiale din real. monolog interior şi gesturi. în alt plan. oţigancă ş i o evreică”). în esenţă. care lui i-a scăpat ca durată. de data aceasta. că experienţa din bordei a condensat timpul. voi sunteţi altceva. de fapt. un bărbat de 49 de ani. jocul ielelor. prin „teroarea de obiecte” pe care îi era greu să le identifice. pentru el jocul celor trei („o grecoaică. Vârsta personajului. Personajul central este Gavrilescu. Gavrilescu înţelege că realitatea îl refuză. în această scenă. în mod realist. . visător. de totdeauna. Analfabete”. cuprins brusc de furie”şi indirect prin vorbele pline de dispres la adresa celor trei fete. precum Dante odinioară. încercând să zâmbească. întâlnind-o pe Hildegard. poartă simbolistica cifrei 7.Ştiţi voi bine ce sunteţi. eroul îşi interiorizează nepotrivirea cu realul şi retrăieşte exprerienţa întreruptă. Atitudinea personajului este redată. Cum nu are altă soluţie decât revenirea în spaţiul atemporal al ţigăncilor. prin dialog.„traiesc pentru suflet”. 49 de ani. Plăcerea de avorbi este substituită.că odaia începe să se învârtească în jurul lui şi-şi duse din nou mâna la frunte”. Oferindu-i-se şansa de a reîntregi cuplul mitic. comportamentul nesigur. dar cu fire de artist.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful