GAVRILESCU

- personaj principal de nuvela fantastica - personaj fantastic - personaj de proza contemporana -

"La tiganci", de Mircea Eliade - nuvela fantastica -

Scrisa la Paris in 1959, nuvela "La tiganci" de Mircea Eliade (1907 - 1986) a aparut pentru prima oara in anul 1962 in revista "Destin" de la Madrid, iar la noi in 1967, in revista "Secolul XX", fund apoi inclusa in volumul "La tiganci si alte povestiri", cu un studiu introductiv de Sorin Alexandrescu. Personajul principal al nuvelei este profesorul Gavrilescu, un personaj fantastic, deoarece parcurge o experienta initiatica dinspre viata spre moarte, intrun spatiu al spiritualitatii, sugestiv pentru camuflarea sacrului in profan. La inceputul nuvelei, personajul este amplasat in planul real, in cadrul caruia se insinueaza, in plan secundar, irealul. Profesorul se intoarce acasa cu tramvaiul de la lectiile de pian, pe o caldura "incinsa si inabusitoare" fiind obsedat de colonelul Lawrence "si de aventurile lui in Arabia", despre care auzise vorbind pe niste studenti si despre care nu stia mare lucru, ci numai ca "arsita [...] 1-a lovit in crestet [...] ca o sabie". Cautandu-si portmoneul ca sa-si cumpere bilet, vine vorba de locul numit "la tiganci", despre care unul dintre calatori, crede ca "e o rusine", dar Gavrilescu este fascinat de acest loc, considered ca "pe o arsita ca asta, e o placere", pentru ca este umbrit de nuci batrani. O alta obsesie a profesorului este monotonia vietii cotidiene, sugerata de obisnuintele zilnice, "tree regulat cu tramvaiul asta de trei ori pe saptamana", desi el ar merita altceva pentru ca are "o fire de artist...". Banalitatea vietii - profanul - este definita de interese materiale, Gavrilescu socotindu-si castigul in bani si lectii de pian, iar toata aceasta rutina 1-a obosit spiritual. Epicul dublu in aceasta secventa este realizat prin cateva elemente nefiresti, ireale, ce vor deveni laitmotive pe parcursul nuvelei: caldura dogoritoare dilata parca gesturile, isi cauta portmoneul si intarzie cumpararea biletului, se confeseaza calatorilor din tramvai, obsesia colonelului Lawrence, bordeiul tigancilor este pentru el un spatiu misterios de initiere spirituala. Obsesia vietii monotone -de trei ori pe saptamana merge cu acest tramvai-, palaria, banii, incapacitatea batranului din tramvai de a sesiza "racoarea" bordeiului - "e o rusine"- sunt atitudini si ganduri ale vietii materiale, ale realului, semnificatii ale profanului. ale lumii banale ce devenise sufocanta pentru profesor.

arta pura".Isi aduce aminte ca si-a uitat "servieta cu partituri" la eleva sa.. Esecul lui este si in plan profesional. se trezeste in fata portii. lui Gavrilescu "i se paru insuportabil" uruitul metalic al tramvaiului auzit in departare. Ceasul de la bordeiul tigancilor statuse. Otilia. El isi ia astfel ramas bun de la lumea reala. desi era nemancat si "fara un ban in buzunar". din strada Preoteselor. sunt artist". Caracterizarea lui Gavrilescu . "nu e graba [. tineretea. locul numit "La tiganci" sugerand pregatirea spirituala initiatica pe care Gavrilescu trebuia sa o parcurga dinspre viata spre moarte. iar el socoteste din nou ca suma este contravaloarea a "trei lectii de pian" si se confeseaza spiritual. Baba ii cere trei sute de lei. lui Gavrilescu fiindu-i imposibii sa mai prinda tramvaiul. ca orice om. Elsa pleca sa petreaca o luna la familia ei". unde "il intampina o neasteptata.. Personajul este un modest profesor de pian. Intampinat de o tanara. atunci cand nu-l interesa aspectul material al vietii -"cand esti tanar si esti artist. decizie impusa de norme sociale (exterioare lui). adica prin revelatia (manifestarea) sacrului in profan. se casatorise din datorie civica. Se refugiaza spiritual intr-o zona a sacrului.nefireasca rdcoare". avand numai patruzeci si noua de ani. Gavrilescu parcurge experienta iesirii din timp si spatiu. este condus la batrana care ii cere sa-si aleaga o fata. Gavrilescu se teme de moarte: "Ti-a fost frica!". coboara din tramvai cu intentia sa-1 ia in sens invers pentru a-si recupera servieta. o grecoaica. la Charlottenburg. Renuntand la iubirea pentru Hildegard. nepoata doamnei Voitinovici. ca atunci cand. simtindu-se foarte obosit de monotonia si rutina vietii. "Prea tarziu" poate fi interpretat ca un timp spiritual..] avem timp". "sunt artist". nemtoaica Hildegard. de totdeauna. fara sa-si dea seama. El este atras de umbra si racoarea nucului din gradina "tigancilor" si. desi este inca "in floarea varstei". "frumoasa si foarte oachesa". Cu toate acestea. il pierde. din interes cu Elsa. dar se simte foarte "obosit. adica" sa se mai intoarca in profan. prin hierofanie. Gavrilescu nu accepta nemtoaica -"nu nemtoaica"-. el ajungand un biet profesor de pian "pentru pacatele mele" si incearca sa se regaseasca spiritual: "eu nu sunt oricine [. istovit". Gavrilescu este nefmplinit in plan erotic. motivand ca "numai pentru pacatele mele am ajuns profesor de pian. semn ca viata reala devenise imposibila pentru el si cauta o alta existenta spirituala. intrucat timpul nu mai are aici aceleasi dimensiuni.]. Aude uruitul tramvaiului trecand pe langa el. il "saluta lung cu palaria" si exclama: "Prea tarziu!". dar ideaiul meu a fost. o ovreica".. cand plutea de fericire. dintre "o tiganca. In acest spatiu ireal. le suporti pe toate mai usor"-. "pe timpuri. probabil pentru ca ii aminteste de singura si marea lui iubire.

Personajul lui Mircea Eliade nu s-a realizat nici in plan social sau uman. Eugen Simion considera ca. monotona din care a venit si refuza sa ia act de tragicul existentei sau de ritualul misterios al initierii.viata si moarte. istovit). in termeni existentialisti. real si ireal. Cei doi soti nu au avut sentimente profunde unu fata de celalalt si s-au acceptat reciproc. are un aspect formal. al muzicii si are nostalgia iubirii pierdute. de aceea el trebuie sa se initieze in moarte pentru a intra in sacru linistit. insa toate acestea sunt elemente de suprafata pentru ca lipsa curajului il dirijeaza spre masa de oameni insignifianti. Totul s-a datorat fricii sale si sentimentului de datorie gresit inteles. placere si esec. Gavrilescu traieste acut teama in fata mortii. confruntat cu iminenta mortii. Gavrilescu refuza sa ia act de conditia lui. nici curajul (frica il copleseste mereu). tinde spre lumea banala.Personajul nuvelei este un om obisnuit. El nu a avut urmasi si nici nu a reusit sa se integreze mult in societate. nici implinirea erotica sau artistic necesara. politicos si comunicativ. A iubit-o pe Hildegard. Casnicia lui nu este fericita. In plan afectiv. el nu a intreprins nici o actiune care sa-I puna in valoare: calitatile de profesor sau umane. incapabil de gesturi marete pentru sine sau pentru cei din jur. Desi este marcat de aspiratia spre absolutul artei. Gavrilescu a avut deceptii. Gavrilescu nu intra in sfera tragicului. Este genul de om timid. El devine anxios. cu straniul si neobisnuitul. pe care a considerat-o femeia vietii sale. Gavrilescu intra in labirint unde contrastele coexista. Nu a avut prieteni. refuza sa-si asume . un joc din care trebuie sa iasa. In mod inexplicabil o paraseste pentru ca se simtea dator fata de Elsa care il hranise de cateva ori pentru ca era student sarac. in timp ce naratiunea aluneca ludic spre o densitate de simboluri si motive mitice. impacat de sine ( probele de la La Tiganci). Fiindu-i teama de viata. Gavrilescu resimte insa totul ca pe o farsa. Personajul a fost dominat de teama. Se defineste ca un om cult. Nu are nici forta necesara (este obosit. iar relatiile de rudenie sunt aproape inexistente.

Personajul lui Mircea Eliade nu s-a realizat nici .destinul tragic. . A iubit-o pe Hildegard In mod inexplicabil o paraseste pentru ca se simtea dator fata de Elsa. Casnicia lui nu este fericita. fara pretentii intelectuale.Exista doua femei in viata protagonistului Hildegard.Nu a frecventat nici cafenelele. Gavrilescu a avut deceptii. A locuit toata viata intr-o casa extreme de modesta. Nu a reusit acest lucru si a devenit un modest professor de pian si a ramas toata viata un om comun.intrand in sacru el se implineste in plan afectiv. sugerand aspiratia spre o existenta spirituala inalta. dup ace Gavrilescu dispare. Personajul visa “arta pura”. fie un pianist celebru.Gavrilescu nu s-a realizat nici material.. el a trait aproape de saracie.Daca personajul ar fi activat intr-o institutie ( scaoala.Statutul sau este acela al omului comun care castiga modest de la oamenii bogati.banii castigati din lectiile de pian nu i-au permis o existenta deosebita. Totul s-a datorat fricii sale si sentimentului de datorie gresit inteles. Declara mereu ca a visat“arta pura” . are un aspect formal. lucru reflectat de terminatia numelui sau “-escu”. Este genul anonimului dominat de teama si care nu s-a implinit niciprofesional si nici existential. nu si-a permis nici un excess au vreo palcere. Gavrilescu este un personaj call (este atras de lumea sacrului dar nu intelege ce i se intampla). iubirea adevarata. nu a fost nici macar la carciuma. Sigurul lucru de prêt pe care l-a avut el si Elsa a fost un pian. probabil sa atinga perfectiunea in muzica sau in arta interpretarii la pian.si banala Elsa.Este un orfeu ratat care incearca sa-si compenseze esecurile prin refugiul inreverie. fie un mare compozitor . dovada in acest sens este faptul ca ea pleaca rapidin Germania la rude. Atasamentul ei fata deGavrilescu a fost de suprafata.Cei doi soti nu au avut sentimente profunde unu fata de celalalt si s-au acceptat reciproc. Pentru acest personaj moartea este ca o binefacere pentru ca. insa s-a complacut in statutul de profesor de pian care pregatea in particular copii din familiile bogate.Eroul a urmat studii universitare in Germania si si-a dorit sa ajunga in domeniul muzicii. Elsa e o femeie simpla. fiind alaturi de Hildegard Caracterizarea lui Gavrilescu Numele personajului este sugestiv pentru existenta si caracteristicile acestuia. un anonim. facultate) s-ar fi implinit professional pentru ca ar fi pregatit copii care puteau sa devina oameni celebri. In plan afectiv. care il hranise de cateva ori pentru ca era student sarac. pe carea considerat-o “femeia vietii sale”.Numele provine de la Arhanghelul Gavril. femeia rutinei cotidiene intalnita prin hazard cu repercursiuni nefaste asupra existentei artistice a eroului.

Călătoria buimacă prin labirint echivalează cu desprinderea de materialitateape care o simte pentru ultima dată: „.pentru păcatele mele am ajuns profesorde pian. El nu aavut urmasi si nici nu a reusit sa se integreze mult in societate. întoarcerea la Otilia. din adoua categorie facand parte si Gavrilescu. ca să înţeleagă că era o iluzie. el nu a intreprins nici o actiune care sa-I puna in valoare calitatile de professor sau umane. corectând o percepţie nedreaptă a imaginii lui: „Sunt artist. ceea ce vedea el erau două sau tei paravane separate care-şi împreunau imaginile într-o mare oglindă cu ape verzi-aurii. unde-şi uitase partiturile). Personajul a fost dominat de teama. căldura.in plan social sau uman. Se defineste ca un om cult. pierzandu-si partiturile. În circumstanţele date (tentaţia aventurii. .”. pierde datele realităţii şi este tentat să se eliberezeprin relatarea „tragediei vieţii” lui. . Ne facand nicim deosebit. Ei care nu cred (agentii istoriei profane. Este un “artist” camuflat in urma vicisitudinilor vietii intr-un rutinier professor de pian. . “cantecele ii veneau unul dupa altul. forma orgoliului vocaţiei şi a lamentaţiei din urmă. . făcută de bătrână. că.In mod simbolic eroul devine pentru o clipa artist la tiganci. incapabil de gesturi marete pentru sine sau pentru cei din jur. sa le smulga si sa-si faca loc cu unghiile in pantecul pianului.confruntat cu o lume plină de mistere. Existenta sa este dominate de logica dublului. arta pură. . se apleca asupra pianului.iar relatiile de rudenie sunt aproape inexistente. eroul devine confuz. un veritabil anti-erou ce nu poate sa ajunga initiat. parca arfi vrut sa rascoleasca clapele. Trăiesc pentru suflet. Fiind un om correct si familist pentru el saptiul tigancilor este tabu. bovarismul existentei artistice pure fiind dublat de tribulatiile cotidiene accumulate sub zodiac pacatului umilitor. Nu a avut prieteni. 2. Eugen Simion calsifica personajele eliadesti in functie deatitudinea lor in fata misterului:1 . i se pare peiorativă şi de aceea intervine.politicos si comunicativ. reprezentantii spiritului ingust). iar ceilalti cu care a venitin contact l-au uitat foarte repede.Gavrilescu simţi . Este genul de om timid. nu aintrat in memoria colectiva. C e i c a r e s t i u d a r n u s p u n . dar idealul meu a fost.deopotrivă.însă. În clipa când îşi dădu seama de iluzii.dar i-a fost de-ajuns să-şi oprească doar câteva clipe privirile asupra unuiasemenea alcov. . Caracterizare directă Etichetarea „muzicant”.grădina ţigăncilor îi apare ca un spaţiu privilegiat.Motivul esecului de a trece in moarte e usor de decriptat:”ratacind in trecut protagonistul ramane captive formelor vietii intr-un perimetru al mortii in care intruparile nu mai au nicio relevant” (este un ratat in viata si in moarte). de fapt. In schimb isi regaseste trecutul. iar jocul lor se prefigurează ca şansă de iniţiere. Vecinii nu isi amintesc de el. Autocaracterizarea ia. de totdeauna. insa toate acestea sunt elemente de suprafata pentru ca lipsa curajului il dirijeaza spre masa de oameni insignifianti Este un personaj mediocru.

prin „teroarea de obiecte” pe care îi era greu să le identifice.că odaia începe să se învârtească în jurul lui şi-şi duse din nou mâna la frunte”. că experienţa din bordei a condensat timpul. visător. oportunitatea de a evita ratarea în dragoste prin trăirea exclusivă în timpul memoriei. dar cu fire de artist. care reprezintă. Fără nici o cultură. în alt plan. Pe parcursul nuvelei se autocaracterizează repetând: „am o fire de artist”. profesor de pian care trăieşte sentimentul ratării: considera că ar fi putut ajunge un mare artist. Zic pentru păcatele mele. Caracterizare indirectă Încercând să se reintegreze ordinii iniţiale din real. monolog interior şi gesturi. pentru că n-am fost făcut pentru asta. Atitudinea personajului este redată. uitucenia configureză portretul profesorului banal. este o glumă la care nu se pretează: „Cine m-a pus să-mi pun mintea cu nişte copile? Pardon! Am spus copile din gentileţe. comportamentul nesigur. în mod realist. precum Dante odinioară. voi sunteţi altceva. Gesturile stângace. adăugă. cuprins brusc de furie”şi indirect prin vorbele pline de dispres la adresa celor trei fete. Vârsta personajului. eroul îşi interiorizează nepotrivirea cu realul şi retrăieşte exprerienţa întreruptă. călăuzit de Beatrice. spiritual. . Analfabete”. prin dialog. încercând să zâmbească. dacă soarta i-ar fi fost mai favorabilă. în această scenă. locvacitatea. întâlnind-o pe Hildegard. poartă simbolistica cifrei 7. arta pură”. Plăcerea de avorbi este substituită. oţigancă ş i o evreică”). Personajul central este Gavrilescu. moment al trecerii. Cum nu are altă soluţie decât revenirea în spaţiul atemporal al ţigăncilor. care lui i-a scăpat ca durată. de totdeauna. prin autocaracterizarea devenită laitmotiv în episoadele următoare: „Pentru păcatele mele sunt profesor de pian. Sunteţiţigănci. 49 de ani. Portretul personajului se conturează în primul episod. pentru el jocul celor trei („o grecoaică. de data aceasta. „idealul meu a fost. în esenţă. prin iniţiere. Prin acestă ieşire el este caracterizat direct de autor „izbucni deodată. jocul ielelor.„traiesc pentru suflet”.Ştiţi voi bine ce sunteţi. Ultima secvenţă îl consemnează în trecerea lui simbolică spre moarte. un bărbat de 49 de ani. de fapt. Eu am o fire de artist". lui Gavrilescu i se prefigurează. Oferindu-i-se şansa de a reîntregi cuplul mitic. Gavrilescu înţelege că realitatea îl refuză. încheierea unui ciclu al existenţei în plan terestru.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful