GAVRILESCU

- personaj principal de nuvela fantastica - personaj fantastic - personaj de proza contemporana -

"La tiganci", de Mircea Eliade - nuvela fantastica -

Scrisa la Paris in 1959, nuvela "La tiganci" de Mircea Eliade (1907 - 1986) a aparut pentru prima oara in anul 1962 in revista "Destin" de la Madrid, iar la noi in 1967, in revista "Secolul XX", fund apoi inclusa in volumul "La tiganci si alte povestiri", cu un studiu introductiv de Sorin Alexandrescu. Personajul principal al nuvelei este profesorul Gavrilescu, un personaj fantastic, deoarece parcurge o experienta initiatica dinspre viata spre moarte, intrun spatiu al spiritualitatii, sugestiv pentru camuflarea sacrului in profan. La inceputul nuvelei, personajul este amplasat in planul real, in cadrul caruia se insinueaza, in plan secundar, irealul. Profesorul se intoarce acasa cu tramvaiul de la lectiile de pian, pe o caldura "incinsa si inabusitoare" fiind obsedat de colonelul Lawrence "si de aventurile lui in Arabia", despre care auzise vorbind pe niste studenti si despre care nu stia mare lucru, ci numai ca "arsita [...] 1-a lovit in crestet [...] ca o sabie". Cautandu-si portmoneul ca sa-si cumpere bilet, vine vorba de locul numit "la tiganci", despre care unul dintre calatori, crede ca "e o rusine", dar Gavrilescu este fascinat de acest loc, considered ca "pe o arsita ca asta, e o placere", pentru ca este umbrit de nuci batrani. O alta obsesie a profesorului este monotonia vietii cotidiene, sugerata de obisnuintele zilnice, "tree regulat cu tramvaiul asta de trei ori pe saptamana", desi el ar merita altceva pentru ca are "o fire de artist...". Banalitatea vietii - profanul - este definita de interese materiale, Gavrilescu socotindu-si castigul in bani si lectii de pian, iar toata aceasta rutina 1-a obosit spiritual. Epicul dublu in aceasta secventa este realizat prin cateva elemente nefiresti, ireale, ce vor deveni laitmotive pe parcursul nuvelei: caldura dogoritoare dilata parca gesturile, isi cauta portmoneul si intarzie cumpararea biletului, se confeseaza calatorilor din tramvai, obsesia colonelului Lawrence, bordeiul tigancilor este pentru el un spatiu misterios de initiere spirituala. Obsesia vietii monotone -de trei ori pe saptamana merge cu acest tramvai-, palaria, banii, incapacitatea batranului din tramvai de a sesiza "racoarea" bordeiului - "e o rusine"- sunt atitudini si ganduri ale vietii materiale, ale realului, semnificatii ale profanului. ale lumii banale ce devenise sufocanta pentru profesor.

se casatorise din datorie civica. dintre "o tiganca. El este atras de umbra si racoarea nucului din gradina "tigancilor" si. istovit". din strada Preoteselor. atunci cand nu-l interesa aspectul material al vietii -"cand esti tanar si esti artist.]. El isi ia astfel ramas bun de la lumea reala. nemtoaica Hildegard. el ajungand un biet profesor de pian "pentru pacatele mele" si incearca sa se regaseasca spiritual: "eu nu sunt oricine [. Personajul este un modest profesor de pian. Caracterizarea lui Gavrilescu . sunt artist". Elsa pleca sa petreaca o luna la familia ei".nefireasca rdcoare".Isi aduce aminte ca si-a uitat "servieta cu partituri" la eleva sa. "Prea tarziu" poate fi interpretat ca un timp spiritual. simtindu-se foarte obosit de monotonia si rutina vietii. de totdeauna. desi era nemancat si "fara un ban in buzunar". adica prin revelatia (manifestarea) sacrului in profan.. se trezeste in fata portii. Intampinat de o tanara. il pierde. Se refugiaza spiritual intr-o zona a sacrului. In acest spatiu ireal. Ceasul de la bordeiul tigancilor statuse. il "saluta lung cu palaria" si exclama: "Prea tarziu!". Gavrilescu parcurge experienta iesirii din timp si spatiu.. o ovreica". tineretea. Baba ii cere trei sute de lei.] avem timp". "pe timpuri. ca atunci cand. Gavrilescu nu accepta nemtoaica -"nu nemtoaica"-. adica" sa se mai intoarca in profan. desi este inca "in floarea varstei". unde "il intampina o neasteptata. fara sa-si dea seama. probabil pentru ca ii aminteste de singura si marea lui iubire. lui Gavrilescu fiindu-i imposibii sa mai prinda tramvaiul. este condus la batrana care ii cere sa-si aleaga o fata. motivand ca "numai pentru pacatele mele am ajuns profesor de pian. decizie impusa de norme sociale (exterioare lui). o grecoaica. Gavrilescu este nefmplinit in plan erotic. semn ca viata reala devenise imposibila pentru el si cauta o alta existenta spirituala. Aude uruitul tramvaiului trecand pe langa el. avand numai patruzeci si noua de ani. la Charlottenburg. Gavrilescu se teme de moarte: "Ti-a fost frica!". dar ideaiul meu a fost. prin hierofanie. Renuntand la iubirea pentru Hildegard. Cu toate acestea. "nu e graba [.. lui Gavrilescu "i se paru insuportabil" uruitul metalic al tramvaiului auzit in departare. din interes cu Elsa. le suporti pe toate mai usor"-. "frumoasa si foarte oachesa".. Esecul lui este si in plan profesional. arta pura". ca orice om. nepoata doamnei Voitinovici. dar se simte foarte "obosit. Otilia. intrucat timpul nu mai are aici aceleasi dimensiuni. "sunt artist". iar el socoteste din nou ca suma este contravaloarea a "trei lectii de pian" si se confeseaza spiritual. locul numit "La tiganci" sugerand pregatirea spirituala initiatica pe care Gavrilescu trebuia sa o parcurga dinspre viata spre moarte. cand plutea de fericire. coboara din tramvai cu intentia sa-1 ia in sens invers pentru a-si recupera servieta.

viata si moarte. confruntat cu iminenta mortii. Eugen Simion considera ca. Personajul a fost dominat de teama. tinde spre lumea banala. al muzicii si are nostalgia iubirii pierdute. In mod inexplicabil o paraseste pentru ca se simtea dator fata de Elsa care il hranise de cateva ori pentru ca era student sarac. A iubit-o pe Hildegard. iar relatiile de rudenie sunt aproape inexistente. are un aspect formal.Personajul nuvelei este un om obisnuit. Gavrilescu nu intra in sfera tragicului. Se defineste ca un om cult. impacat de sine ( probele de la La Tiganci). el nu a intreprins nici o actiune care sa-I puna in valoare: calitatile de profesor sau umane. istovit). Cei doi soti nu au avut sentimente profunde unu fata de celalalt si s-au acceptat reciproc. real si ireal. Nu a avut prieteni. El nu a avut urmasi si nici nu a reusit sa se integreze mult in societate. Gavrilescu traieste acut teama in fata mortii. nici curajul (frica il copleseste mereu). insa toate acestea sunt elemente de suprafata pentru ca lipsa curajului il dirijeaza spre masa de oameni insignifianti. Gavrilescu refuza sa ia act de conditia lui. Personajul lui Mircea Eliade nu s-a realizat nici in plan social sau uman. Gavrilescu a avut deceptii. Gavrilescu intra in labirint unde contrastele coexista. Nu are nici forta necesara (este obosit. politicos si comunicativ. Este genul de om timid. Gavrilescu resimte insa totul ca pe o farsa. cu straniul si neobisnuitul. in timp ce naratiunea aluneca ludic spre o densitate de simboluri si motive mitice. de aceea el trebuie sa se initieze in moarte pentru a intra in sacru linistit. Totul s-a datorat fricii sale si sentimentului de datorie gresit inteles. In plan afectiv. Desi este marcat de aspiratia spre absolutul artei. incapabil de gesturi marete pentru sine sau pentru cei din jur. in termeni existentialisti. Casnicia lui nu este fericita. placere si esec. un joc din care trebuie sa iasa. pe care a considerat-o femeia vietii sale. monotona din care a venit si refuza sa ia act de tragicul existentei sau de ritualul misterios al initierii. Fiindu-i teama de viata. refuza sa-si asume . nici implinirea erotica sau artistic necesara. El devine anxios.

Personajul lui Mircea Eliade nu s-a realizat nici . Personajul visa “arta pura”. . probabil sa atinga perfectiunea in muzica sau in arta interpretarii la pian. insa s-a complacut in statutul de profesor de pian care pregatea in particular copii din familiile bogate. un anonim.Este un orfeu ratat care incearca sa-si compenseze esecurile prin refugiul inreverie. A iubit-o pe Hildegard In mod inexplicabil o paraseste pentru ca se simtea dator fata de Elsa. Declara mereu ca a visat“arta pura” . A locuit toata viata intr-o casa extreme de modesta. facultate) s-ar fi implinit professional pentru ca ar fi pregatit copii care puteau sa devina oameni celebri. dup ace Gavrilescu dispare. pe carea considerat-o “femeia vietii sale”. Nu a reusit acest lucru si a devenit un modest professor de pian si a ramas toata viata un om comun.intrand in sacru el se implineste in plan afectiv. nu a fost nici macar la carciuma. el a trait aproape de saracie.Cei doi soti nu au avut sentimente profunde unu fata de celalalt si s-au acceptat reciproc.Gavrilescu nu s-a realizat nici material.Statutul sau este acela al omului comun care castiga modest de la oamenii bogati. Pentru acest personaj moartea este ca o binefacere pentru ca. Gavrilescu este un personaj call (este atras de lumea sacrului dar nu intelege ce i se intampla). fie un mare compozitor . Gavrilescu a avut deceptii.Eroul a urmat studii universitare in Germania si si-a dorit sa ajunga in domeniul muzicii. sugerand aspiratia spre o existenta spirituala inalta.Exista doua femei in viata protagonistului Hildegard.Numele provine de la Arhanghelul Gavril. fie un pianist celebru.si banala Elsa. femeia rutinei cotidiene intalnita prin hazard cu repercursiuni nefaste asupra existentei artistice a eroului. In plan afectiv. are un aspect formal. fara pretentii intelectuale. iubirea adevarata.banii castigati din lectiile de pian nu i-au permis o existenta deosebita.. Sigurul lucru de prêt pe care l-a avut el si Elsa a fost un pian. fiind alaturi de Hildegard Caracterizarea lui Gavrilescu Numele personajului este sugestiv pentru existenta si caracteristicile acestuia. Elsa e o femeie simpla. Totul s-a datorat fricii sale si sentimentului de datorie gresit inteles. Casnicia lui nu este fericita. Este genul anonimului dominat de teama si care nu s-a implinit niciprofesional si nici existential. dovada in acest sens este faptul ca ea pleaca rapidin Germania la rude. lucru reflectat de terminatia numelui sau “-escu”.destinul tragic.Nu a frecventat nici cafenelele. nu si-a permis nici un excess au vreo palcere.Daca personajul ar fi activat intr-o institutie ( scaoala. care il hranise de cateva ori pentru ca era student sarac. Atasamentul ei fata deGavrilescu a fost de suprafata.

Fiind un om correct si familist pentru el saptiul tigancilor este tabu.iar relatiile de rudenie sunt aproape inexistente. el nu a intreprins nici o actiune care sa-I puna in valoare calitatile de professor sau umane. In schimb isi regaseste trecutul. Ei care nu cred (agentii istoriei profane.Gavrilescu simţi .Motivul esecului de a trece in moarte e usor de decriptat:”ratacind in trecut protagonistul ramane captive formelor vietii intr-un perimetru al mortii in care intruparile nu mai au nicio relevant” (este un ratat in viata si in moarte). căldura.confruntat cu o lume plină de mistere. Vecinii nu isi amintesc de el. iar jocul lor se prefigurează ca şansă de iniţiere. C e i c a r e s t i u d a r n u s p u n . pierde datele realităţii şi este tentat să se eliberezeprin relatarea „tragediei vieţii” lui. Trăiesc pentru suflet. Existenta sa este dominate de logica dublului. În clipa când îşi dădu seama de iluzii. “cantecele ii veneau unul dupa altul. Caracterizare directă Etichetarea „muzicant”.însă. dar idealul meu a fost. Călătoria buimacă prin labirint echivalează cu desprinderea de materialitateape care o simte pentru ultima dată: „. se apleca asupra pianului. unde-şi uitase partiturile). . reprezentantii spiritului ingust). Nu a avut prieteni. eroul devine confuz.dar i-a fost de-ajuns să-şi oprească doar câteva clipe privirile asupra unuiasemenea alcov. . .In mod simbolic eroul devine pentru o clipa artist la tiganci.deopotrivă. .politicos si comunicativ. El nu aavut urmasi si nici nu a reusit sa se integreze mult in societate. Autocaracterizarea ia. un veritabil anti-erou ce nu poate sa ajunga initiat.in plan social sau uman. întoarcerea la Otilia. ceea ce vedea el erau două sau tei paravane separate care-şi împreunau imaginile într-o mare oglindă cu ape verzi-aurii. forma orgoliului vocaţiei şi a lamentaţiei din urmă. de fapt. arta pură. făcută de bătrână. sa le smulga si sa-si faca loc cu unghiile in pantecul pianului. ca să înţeleagă că era o iluzie. 2. . Se defineste ca un om cult.grădina ţigăncilor îi apare ca un spaţiu privilegiat.pentru păcatele mele am ajuns profesorde pian. bovarismul existentei artistice pure fiind dublat de tribulatiile cotidiene accumulate sub zodiac pacatului umilitor. incapabil de gesturi marete pentru sine sau pentru cei din jur. i se pare peiorativă şi de aceea intervine. Este un “artist” camuflat in urma vicisitudinilor vietii intr-un rutinier professor de pian.”. iar ceilalti cu care a venitin contact l-au uitat foarte repede. Este genul de om timid. de totdeauna. că. corectând o percepţie nedreaptă a imaginii lui: „Sunt artist. parca arfi vrut sa rascoleasca clapele. Personajul a fost dominat de teama. insa toate acestea sunt elemente de suprafata pentru ca lipsa curajului il dirijeaza spre masa de oameni insignifianti Este un personaj mediocru. În circumstanţele date (tentaţia aventurii. pierzandu-si partiturile. nu aintrat in memoria colectiva. Eugen Simion calsifica personajele eliadesti in functie deatitudinea lor in fata misterului:1 . din adoua categorie facand parte si Gavrilescu. Ne facand nicim deosebit. .

lui Gavrilescu i se prefigurează. spiritual. Gavrilescu înţelege că realitatea îl refuză. 49 de ani. oportunitatea de a evita ratarea în dragoste prin trăirea exclusivă în timpul memoriei. moment al trecerii. întâlnind-o pe Hildegard. cuprins brusc de furie”şi indirect prin vorbele pline de dispres la adresa celor trei fete. „idealul meu a fost. Prin acestă ieşire el este caracterizat direct de autor „izbucni deodată. Portretul personajului se conturează în primul episod. poartă simbolistica cifrei 7.„traiesc pentru suflet”. uitucenia configureză portretul profesorului banal. care reprezintă. locvacitatea. voi sunteţi altceva. pentru că n-am fost făcut pentru asta. Fără nici o cultură. în esenţă. Analfabete”. Atitudinea personajului este redată. Vârsta personajului. adăugă. visător. în alt plan. călăuzit de Beatrice. care lui i-a scăpat ca durată. prin iniţiere. eroul îşi interiorizează nepotrivirea cu realul şi retrăieşte exprerienţa întreruptă. prin dialog. oţigancă ş i o evreică”). este o glumă la care nu se pretează: „Cine m-a pus să-mi pun mintea cu nişte copile? Pardon! Am spus copile din gentileţe. Zic pentru păcatele mele. precum Dante odinioară. Plăcerea de avorbi este substituită.Ştiţi voi bine ce sunteţi. un bărbat de 49 de ani. în această scenă. Sunteţiţigănci. Ultima secvenţă îl consemnează în trecerea lui simbolică spre moarte. Gesturile stângace. Eu am o fire de artist". Personajul central este Gavrilescu. în mod realist.că odaia începe să se învârtească în jurul lui şi-şi duse din nou mâna la frunte”. că experienţa din bordei a condensat timpul. pentru el jocul celor trei („o grecoaică. încheierea unui ciclu al existenţei în plan terestru. Cum nu are altă soluţie decât revenirea în spaţiul atemporal al ţigăncilor. dar cu fire de artist. de fapt. prin autocaracterizarea devenită laitmotiv în episoadele următoare: „Pentru păcatele mele sunt profesor de pian. Oferindu-i-se şansa de a reîntregi cuplul mitic. jocul ielelor. comportamentul nesigur. arta pură”. de data aceasta. Caracterizare indirectă Încercând să se reintegreze ordinii iniţiale din real. prin „teroarea de obiecte” pe care îi era greu să le identifice. monolog interior şi gesturi. încercând să zâmbească. dacă soarta i-ar fi fost mai favorabilă. . profesor de pian care trăieşte sentimentul ratării: considera că ar fi putut ajunge un mare artist. de totdeauna. Pe parcursul nuvelei se autocaracterizează repetând: „am o fire de artist”.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful