GAVRILESCU - caracterizare

GAVRILESCU

- personaj principal de nuvela fantastica - personaj fantastic - personaj de proza contemporana -

"La tiganci", de Mircea Eliade - nuvela fantastica -

Scrisa la Paris in 1959, nuvela "La tiganci" de Mircea Eliade (1907 - 1986) a aparut pentru prima oara in anul 1962 in revista "Destin" de la Madrid, iar la noi in 1967, in revista "Secolul XX", fund apoi inclusa in volumul "La tiganci si alte povestiri", cu un studiu introductiv de Sorin Alexandrescu. Personajul principal al nuvelei este profesorul Gavrilescu, un personaj fantastic, deoarece parcurge o experienta initiatica dinspre viata spre moarte, intrun spatiu al spiritualitatii, sugestiv pentru camuflarea sacrului in profan. La inceputul nuvelei, personajul este amplasat in planul real, in cadrul caruia se insinueaza, in plan secundar, irealul. Profesorul se intoarce acasa cu tramvaiul de la lectiile de pian, pe o caldura "incinsa si inabusitoare" fiind obsedat de colonelul Lawrence "si de aventurile lui in Arabia", despre care auzise vorbind pe niste studenti si despre care nu stia mare lucru, ci numai ca "arsita [...] 1-a lovit in crestet [...] ca o sabie". Cautandu-si portmoneul ca sa-si cumpere bilet, vine vorba de locul numit "la tiganci", despre care unul dintre calatori, crede ca "e o rusine", dar Gavrilescu este fascinat de acest loc, considered ca "pe o arsita ca asta, e o placere", pentru ca este umbrit de nuci batrani. O alta obsesie a profesorului este monotonia vietii cotidiene, sugerata de obisnuintele zilnice, "tree regulat cu tramvaiul asta de trei ori pe saptamana", desi el ar merita altceva pentru ca are "o fire de artist...". Banalitatea vietii - profanul - este definita de interese materiale, Gavrilescu socotindu-si castigul in bani si lectii de pian, iar toata aceasta rutina 1-a obosit spiritual. Epicul dublu in aceasta secventa este realizat prin cateva elemente nefiresti, ireale, ce vor deveni laitmotive pe parcursul nuvelei: caldura dogoritoare dilata parca gesturile, isi cauta portmoneul si intarzie cumpararea biletului, se confeseaza calatorilor din tramvai, obsesia colonelului Lawrence, bordeiul tigancilor este pentru el un spatiu misterios de initiere spirituala. Obsesia vietii monotone -de trei ori pe saptamana merge cu acest tramvai-, palaria, banii, incapacitatea batranului din tramvai de a sesiza "racoarea" bordeiului - "e o rusine"- sunt atitudini si ganduri ale vietii materiale, ale realului, semnificatii ale profanului. ale lumii banale ce devenise sufocanta pentru profesor.

avand numai patruzeci si noua de ani. din strada Preoteselor. adica" sa se mai intoarca in profan. "Prea tarziu" poate fi interpretat ca un timp spiritual. Cu toate acestea. Elsa pleca sa petreaca o luna la familia ei". adica prin revelatia (manifestarea) sacrului in profan.Isi aduce aminte ca si-a uitat "servieta cu partituri" la eleva sa. Otilia. Gavrilescu nu accepta nemtoaica -"nu nemtoaica"-. fara sa-si dea seama. il pierde. este condus la batrana care ii cere sa-si aleaga o fata. Esecul lui este si in plan profesional. iar el socoteste din nou ca suma este contravaloarea a "trei lectii de pian" si se confeseaza spiritual.. Aude uruitul tramvaiului trecand pe langa el. el ajungand un biet profesor de pian "pentru pacatele mele" si incearca sa se regaseasca spiritual: "eu nu sunt oricine [. Gavrilescu se teme de moarte: "Ti-a fost frica!". unde "il intampina o neasteptata. locul numit "La tiganci" sugerand pregatirea spirituala initiatica pe care Gavrilescu trebuia sa o parcurga dinspre viata spre moarte. arta pura". Intampinat de o tanara.nefireasca rdcoare". istovit". atunci cand nu-l interesa aspectul material al vietii -"cand esti tanar si esti artist.] avem timp". nepoata doamnei Voitinovici.. se casatorise din datorie civica.]. "nu e graba [. semn ca viata reala devenise imposibila pentru el si cauta o alta existenta spirituala. Ceasul de la bordeiul tigancilor statuse. Renuntand la iubirea pentru Hildegard. "pe timpuri. intrucat timpul nu mai are aici aceleasi dimensiuni. lui Gavrilescu fiindu-i imposibii sa mai prinda tramvaiul. Gavrilescu este nefmplinit in plan erotic. ca atunci cand. cand plutea de fericire. lui Gavrilescu "i se paru insuportabil" uruitul metalic al tramvaiului auzit in departare. Se refugiaza spiritual intr-o zona a sacrului. desi este inca "in floarea varstei". coboara din tramvai cu intentia sa-1 ia in sens invers pentru a-si recupera servieta. motivand ca "numai pentru pacatele mele am ajuns profesor de pian. sunt artist". probabil pentru ca ii aminteste de singura si marea lui iubire. desi era nemancat si "fara un ban in buzunar". dintre "o tiganca.. se trezeste in fata portii. Personajul este un modest profesor de pian. "sunt artist". decizie impusa de norme sociale (exterioare lui). El isi ia astfel ramas bun de la lumea reala. dar ideaiul meu a fost. Caracterizarea lui Gavrilescu . In acest spatiu ireal. le suporti pe toate mai usor"-. nemtoaica Hildegard. "frumoasa si foarte oachesa". Gavrilescu parcurge experienta iesirii din timp si spatiu. de totdeauna. El este atras de umbra si racoarea nucului din gradina "tigancilor" si. simtindu-se foarte obosit de monotonia si rutina vietii. dar se simte foarte "obosit. tineretea. o ovreica". din interes cu Elsa. prin hierofanie. la Charlottenburg. il "saluta lung cu palaria" si exclama: "Prea tarziu!". Baba ii cere trei sute de lei. ca orice om.. o grecoaica.

confruntat cu iminenta mortii. In plan afectiv. monotona din care a venit si refuza sa ia act de tragicul existentei sau de ritualul misterios al initierii. tinde spre lumea banala. Gavrilescu nu intra in sfera tragicului. Gavrilescu intra in labirint unde contrastele coexista. Nu are nici forta necesara (este obosit. placere si esec. pe care a considerat-o femeia vietii sale. real si ireal. Casnicia lui nu este fericita. de aceea el trebuie sa se initieze in moarte pentru a intra in sacru linistit. iar relatiile de rudenie sunt aproape inexistente. Totul s-a datorat fricii sale si sentimentului de datorie gresit inteles. impacat de sine ( probele de la La Tiganci). insa toate acestea sunt elemente de suprafata pentru ca lipsa curajului il dirijeaza spre masa de oameni insignifianti. A iubit-o pe Hildegard. El devine anxios. Fiindu-i teama de viata. incapabil de gesturi marete pentru sine sau pentru cei din jur. are un aspect formal. al muzicii si are nostalgia iubirii pierdute. Eugen Simion considera ca. nici implinirea erotica sau artistic necesara. cu straniul si neobisnuitul. Personajul a fost dominat de teama. in termeni existentialisti. El nu a avut urmasi si nici nu a reusit sa se integreze mult in societate. nici curajul (frica il copleseste mereu). Cei doi soti nu au avut sentimente profunde unu fata de celalalt si s-au acceptat reciproc. In mod inexplicabil o paraseste pentru ca se simtea dator fata de Elsa care il hranise de cateva ori pentru ca era student sarac. Nu a avut prieteni. in timp ce naratiunea aluneca ludic spre o densitate de simboluri si motive mitice. istovit). Este genul de om timid.Personajul nuvelei este un om obisnuit. Desi este marcat de aspiratia spre absolutul artei. Gavrilescu traieste acut teama in fata mortii. politicos si comunicativ.viata si moarte. Personajul lui Mircea Eliade nu s-a realizat nici in plan social sau uman. un joc din care trebuie sa iasa. Gavrilescu a avut deceptii. Gavrilescu resimte insa totul ca pe o farsa. refuza sa-si asume . Se defineste ca un om cult. Gavrilescu refuza sa ia act de conditia lui. el nu a intreprins nici o actiune care sa-I puna in valoare: calitatile de profesor sau umane.

si banala Elsa. Nu a reusit acest lucru si a devenit un modest professor de pian si a ramas toata viata un om comun. nu si-a permis nici un excess au vreo palcere. Gavrilescu este un personaj call (este atras de lumea sacrului dar nu intelege ce i se intampla).Eroul a urmat studii universitare in Germania si si-a dorit sa ajunga in domeniul muzicii. lucru reflectat de terminatia numelui sau “-escu”. fiind alaturi de Hildegard Caracterizarea lui Gavrilescu Numele personajului este sugestiv pentru existenta si caracteristicile acestuia.intrand in sacru el se implineste in plan afectiv. dup ace Gavrilescu dispare. nu a fost nici macar la carciuma. sugerand aspiratia spre o existenta spirituala inalta. A locuit toata viata intr-o casa extreme de modesta. Este genul anonimului dominat de teama si care nu s-a implinit niciprofesional si nici existential. Sigurul lucru de prêt pe care l-a avut el si Elsa a fost un pian. are un aspect formal. fie un pianist celebru.Gavrilescu nu s-a realizat nici material. A iubit-o pe Hildegard In mod inexplicabil o paraseste pentru ca se simtea dator fata de Elsa. iubirea adevarata.Este un orfeu ratat care incearca sa-si compenseze esecurile prin refugiul inreverie. fie un mare compozitor .destinul tragic. pe carea considerat-o “femeia vietii sale”. Totul s-a datorat fricii sale si sentimentului de datorie gresit inteles. facultate) s-ar fi implinit professional pentru ca ar fi pregatit copii care puteau sa devina oameni celebri. dovada in acest sens este faptul ca ea pleaca rapidin Germania la rude.Numele provine de la Arhanghelul Gavril.Cei doi soti nu au avut sentimente profunde unu fata de celalalt si s-au acceptat reciproc. . el a trait aproape de saracie.Daca personajul ar fi activat intr-o institutie ( scaoala. Personajul visa “arta pura”.Statutul sau este acela al omului comun care castiga modest de la oamenii bogati. Atasamentul ei fata deGavrilescu a fost de suprafata. Declara mereu ca a visat“arta pura” . Elsa e o femeie simpla.. probabil sa atinga perfectiunea in muzica sau in arta interpretarii la pian.Personajul lui Mircea Eliade nu s-a realizat nici . In plan afectiv. care il hranise de cateva ori pentru ca era student sarac.banii castigati din lectiile de pian nu i-au permis o existenta deosebita. un anonim. Gavrilescu a avut deceptii. Pentru acest personaj moartea este ca o binefacere pentru ca. Casnicia lui nu este fericita. femeia rutinei cotidiene intalnita prin hazard cu repercursiuni nefaste asupra existentei artistice a eroului.Exista doua femei in viata protagonistului Hildegard. fara pretentii intelectuale.Nu a frecventat nici cafenelele. insa s-a complacut in statutul de profesor de pian care pregatea in particular copii din familiile bogate.

pierzandu-si partiturile. . i se pare peiorativă şi de aceea intervine. se apleca asupra pianului. Autocaracterizarea ia.”. Vecinii nu isi amintesc de el. reprezentantii spiritului ingust). că.politicos si comunicativ. insa toate acestea sunt elemente de suprafata pentru ca lipsa curajului il dirijeaza spre masa de oameni insignifianti Este un personaj mediocru. Este un “artist” camuflat in urma vicisitudinilor vietii intr-un rutinier professor de pian. Se defineste ca un om cult. sa le smulga si sa-si faca loc cu unghiile in pantecul pianului. .Gavrilescu simţi . Caracterizare directă Etichetarea „muzicant”. “cantecele ii veneau unul dupa altul. forma orgoliului vocaţiei şi a lamentaţiei din urmă. Personajul a fost dominat de teama. dar idealul meu a fost.in plan social sau uman.iar relatiile de rudenie sunt aproape inexistente. făcută de bătrână. Existenta sa este dominate de logica dublului. un veritabil anti-erou ce nu poate sa ajunga initiat. In schimb isi regaseste trecutul. parca arfi vrut sa rascoleasca clapele. din adoua categorie facand parte si Gavrilescu. . Trăiesc pentru suflet. unde-şi uitase partiturile). bovarismul existentei artistice pure fiind dublat de tribulatiile cotidiene accumulate sub zodiac pacatului umilitor. iar jocul lor se prefigurează ca şansă de iniţiere.confruntat cu o lume plină de mistere. pierde datele realităţii şi este tentat să se eliberezeprin relatarea „tragediei vieţii” lui.In mod simbolic eroul devine pentru o clipa artist la tiganci. ca să înţeleagă că era o iluzie. . Fiind un om correct si familist pentru el saptiul tigancilor este tabu. nu aintrat in memoria colectiva. întoarcerea la Otilia.deopotrivă. Ne facand nicim deosebit. . Este genul de om timid. Nu a avut prieteni.pentru păcatele mele am ajuns profesorde pian. corectând o percepţie nedreaptă a imaginii lui: „Sunt artist. C e i c a r e s t i u d a r n u s p u n . eroul devine confuz. ceea ce vedea el erau două sau tei paravane separate care-şi împreunau imaginile într-o mare oglindă cu ape verzi-aurii. În clipa când îşi dădu seama de iluzii. În circumstanţele date (tentaţia aventurii. arta pură. de totdeauna. Ei care nu cred (agentii istoriei profane.grădina ţigăncilor îi apare ca un spaţiu privilegiat. El nu aavut urmasi si nici nu a reusit sa se integreze mult in societate. iar ceilalti cu care a venitin contact l-au uitat foarte repede.însă. căldura. Călătoria buimacă prin labirint echivalează cu desprinderea de materialitateape care o simte pentru ultima dată: „. 2. el nu a intreprins nici o actiune care sa-I puna in valoare calitatile de professor sau umane. de fapt. .dar i-a fost de-ajuns să-şi oprească doar câteva clipe privirile asupra unuiasemenea alcov. Eugen Simion calsifica personajele eliadesti in functie deatitudinea lor in fata misterului:1 .Motivul esecului de a trece in moarte e usor de decriptat:”ratacind in trecut protagonistul ramane captive formelor vietii intr-un perimetru al mortii in care intruparile nu mai au nicio relevant” (este un ratat in viata si in moarte). incapabil de gesturi marete pentru sine sau pentru cei din jur.

Analfabete”. profesor de pian care trăieşte sentimentul ratării: considera că ar fi putut ajunge un mare artist. eroul îşi interiorizează nepotrivirea cu realul şi retrăieşte exprerienţa întreruptă. Fără nici o cultură. pentru el jocul celor trei („o grecoaică. prin dialog. Ultima secvenţă îl consemnează în trecerea lui simbolică spre moarte. Caracterizare indirectă Încercând să se reintegreze ordinii iniţiale din real. Gesturile stângace. de data aceasta. Personajul central este Gavrilescu.Ştiţi voi bine ce sunteţi. jocul ielelor. precum Dante odinioară. „idealul meu a fost. întâlnind-o pe Hildegard. arta pură”. încheierea unui ciclu al existenţei în plan terestru. moment al trecerii. încercând să zâmbească. călăuzit de Beatrice.că odaia începe să se învârtească în jurul lui şi-şi duse din nou mâna la frunte”. pentru că n-am fost făcut pentru asta. Eu am o fire de artist". care lui i-a scăpat ca durată. Plăcerea de avorbi este substituită. de totdeauna. comportamentul nesigur. visător. de fapt. lui Gavrilescu i se prefigurează. prin „teroarea de obiecte” pe care îi era greu să le identifice. în esenţă. monolog interior şi gesturi. locvacitatea. oportunitatea de a evita ratarea în dragoste prin trăirea exclusivă în timpul memoriei. că experienţa din bordei a condensat timpul. dar cu fire de artist. Pe parcursul nuvelei se autocaracterizează repetând: „am o fire de artist”. prin autocaracterizarea devenită laitmotiv în episoadele următoare: „Pentru păcatele mele sunt profesor de pian. un bărbat de 49 de ani.„traiesc pentru suflet”. Cum nu are altă soluţie decât revenirea în spaţiul atemporal al ţigăncilor. care reprezintă. este o glumă la care nu se pretează: „Cine m-a pus să-mi pun mintea cu nişte copile? Pardon! Am spus copile din gentileţe. cuprins brusc de furie”şi indirect prin vorbele pline de dispres la adresa celor trei fete. Prin acestă ieşire el este caracterizat direct de autor „izbucni deodată. în această scenă. Atitudinea personajului este redată. 49 de ani. Sunteţiţigănci. adăugă. în mod realist. dacă soarta i-ar fi fost mai favorabilă. uitucenia configureză portretul profesorului banal. în alt plan. poartă simbolistica cifrei 7. Gavrilescu înţelege că realitatea îl refuză. Oferindu-i-se şansa de a reîntregi cuplul mitic. Portretul personajului se conturează în primul episod. Vârsta personajului. prin iniţiere. . Zic pentru păcatele mele. oţigancă ş i o evreică”). spiritual. voi sunteţi altceva.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful