Sunteți pe pagina 1din 2

Critica lui hegel la pozitia lui kant privind ARGUMENTUL ONTOLOGIC

Argumentul ontologic cauta sa demonstreze necesitatea existentei lui Dumnezeu prin trecerea de la posibilitate la existenta n mod pur analitic. Kant va face o critica a modului de a trece de la posibilitate la realitate sustinnd ca existenta nu este predicat sica se adauga sintetic la concept. ntre concept (esenta) si existenta exista o separatie, un raport de exterioritate. Niciodata existenta nu va putea fi n interiorul conceptului (esentei). Kant sustine ca argumentul ontologic nu este posibil: A defini 100 de taleri prin concept este ceva cu totul diferit dect a poseda n mod real 100 de taleri n consecinta nici Dumnezeu prin simpla lui definire nu poate fi existent n mod necesar . Daca la Spinoza, prin

conceptul de causa sui esenta include existenta si deci prin causa sui existenta este continuta analiticn esenta, la Kant asemenea includere este principial imposibila. Hegel va critica pozitia kantiana fata de argumentul ontologic pe baza identitatii dintre fiinta si neant n nedeterminare. Pentru ca existentasa se adauge sintetic conceptului, trebuie ca fiinta sa difere de neant fiindca numai atunci conceptul poate fi sau poate sa nu fie actualizat. Cu alte cuvinte, caracterul de posibilitate a conceptului depinde de acceptarea difere ntei ntre fiinta si nefiinta. Hegel subliniaza faptul ca diferenta dintre fiinta si neant poate fi localizata numai n cmpul fiintei determinate si deci ea priveste numai actualizarea conceptelor determinate. n privinta argumentului ontologic este clar ca el nu priveste determinarea, ci nedeterminarea. Despre Dumnezeu, crede Hegel, nu se poate spune ca este sau nu este (ca despre cei 100 de taleri) pentru ca n El, a fi-ul cu a nu fi-ul coincid.